STATICA CONSTRUCŢIILOR I

CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020

DEFORMAREA ELASTICĂ A STRUCTURILOR

9.1 ASPECTE FUNDAMENTALE

Sub acțiunea diferitelor încărcări care se exercită asupra construcțiilor, structurile de rezistență ale
acestora se deformează trecând astfel din poziția inițială nedeformată în poziția finală deformată..

Figura 9.1
Prin deformare fiecare secțiune a structurii are deplasări generalizate (translatii sau rotiri). Rotirile sunt
deplasări unghiulare, iar translație sunt deplasări liniare.
Deoarece, în reprezentarea barelor prin axa lor, fiecărei secţiuni îi corespunde un punct, aceste
depalsări se numesc deplasări punctuale.
Dacă structura se comportă elastic, atunci după îndepărtarea acţiunilor ea revine la poziţia
iniţială şi deplasările se anulează. În acest caz, deplasările se numesc deplasări elastice punctuale.
Deplasările elastice punctuale pot fi generalizate: rotiri relative sau translaţii relative (figura 9.2).

θ Drel

Figura 9.2

1
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
9.2 NECESITATEA CALCULULUI DEPLASĂRILOR ELASTICE
PUNCTUALE
1. În proiectarea structurală curentă cerința de deformabilitate este cea mai severă. În consecință
după predimensionarea elementelor structurale se trece la compararea anumitor deplasări
rezultate din calcul cu valorile admisibile impuse de normativele de proiectare.
2. Prin compararea deplasărilor punctuale calculate cu cele măsurate instrumental se pot verifica
ipotezele adoptate.
3. Rezolvarea structurilor static nedeterminate are la bază condiția de compatibilitate a deformatei
cu legăturile, care presupune calculul anumitor deplasări punctuale.

4. În analiza dinamică a structurilor caracteristica de deformabilitate este reprezentată fie prin

flexibilitate, fie prin rigiditate. Acest fapt implică calculul anumitor deplasări pentru construirea
matricei de flexibilitate
Din cauza acţiunilor orice structură trece din poziţia iniţială în poziţia deformată unde rămâne în
repaus.Echilibrul structurii se realizează în poziţie deformată, iar pentru structurile cu comportare
elastică se numeşte echilibru elastic.
Echilibrul elastic implică satisfacerea simultană a celor două condiţii generale:
1. Condiţia de echilibru static
2. Condiţia de compatibilitate a deformatei cu legăturile
Condiţia de compatibilitate este o condiţie cu caracter geometric, care exprimă faptul că deşi
structura se deformează sunt respectate toate legăturile exterioare şi interioare, precum şi continuitatea
materialului. Aplicarea condiţiei de compatibiliate se face prin calculul anumitor deplasări elastice
punctuale.

9.3 LUCRU MECANIC

În calculul deplasărilor elastice punctuale instrumentul principal îl reprezintă Principiul Lucrului
Mecanic Virtual. Pe baza acestui principiu se determină expresia generală a unei deplasări elastice
punctuale.
9.3.1 Lucru mecanic real
Lucrul mecanic real este lucrul mecanic al forțelor cu deplasările produse de acestea. Se vor studia
următoarele categorii de lucru mecanic real: lucru mecanic exterior, lucru mecanic interior și lucru
mecanic a leforturilor.
9.3.1.1 Lucru mecanic exterior Lext
În statica construcţiilor este admisă ipoteza că forţele exterioare se aplică static, adică cresc lent de la
valoarea zero la valoarea finală, astfel încât să nu fie însoţite de forţe de inerţie.
Se consideră o grindă aflată în doua situații: neîncărcată (figura 9.3a) și respectiv încărcată cu forța P ce
produce deplasarea ∆ (figura 9.3b).

2 (a) Figura 9.3 (b)

 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020

Figura 9.4

În figura 9.4 este reprezentată variația deplasării ∆ în funcție de forța P în domeniul elastic.
1
Dacă structura are o comportare liniară expresia lucrului mecanic exterior va fi : L ext = P ⋅ ∆ - în
2
1
cazul unei singure forţe şi L ext =
2
∑ Pi ∆ i în cazul mai multor forţe.
9.3.1.2 Lucru mecanic interior Lint
Lint este lucrul mecanic produs de forţele interioare în decursul deformării structurii (lucrul mecanic pe
1
care-l face fiecare particulă a materialulul, opunându-se deformării structurii) : L int = − ∑ Fi ∆ i .
2
Lucrul mecanic interior este negativ deoarece forţele interioare se opun deformării.
9.3.1.2 Lucru mecanic al eforturilor secţionale Lef
Lef este lucrul mecanic efectuat în timpul deformării structurii de către eforturile secţionale N, T M cu
deplasările relative d∆t, d∆n, dθ ale elementelor de bară infinitezimale.

d
N N T
T M M
d∆n
dx d∆t dx
dx

Figura 9.5
Lucrul mecanic al eforturilor este egal cu Lint ca valoare, dar este pozitiv deoarece deformarea
elementului decupat are loc în acelaşi sens cu al eforturilor.
L ef = − L int
Lef – energia potenţială de deformaţie acumulată de structură prin trecerea din poziţia iniţială în cea
deformată. Energia de deformație este întotdeauna pozitivă deoarece eforturile și deplasările
corespunzătoare au întotdeauna același sens.
Lucrul mecanic real al eforturilor este egal cu :
1 1 1
L ef = ∫ N ⋅ d∆ t + ∫ T ⋅ d∆ n + ∫ M ⋅ dθ
2 str 2 str 2 str

9.3.2 Lucru mecanic virtual

Lucrul mecanic virtual este lucrul mecanic al forțelor cu deplasări care nu sunt produse de
acestea. Ca și în cazul lucrului mecanic real, se poate vorbi despre următoarele categorii de lucru
mecanic virtual: lucru mecanic exterior, lucru mecanic interior și lucru mecanic al eforturilor.
3
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
Se consideră o grindă în poziţie deformată.

Figura 9.6

Forţa şi deplasarea au valori maxime. Deplasarea virtuală ∆ se impune de la această poziţie deformată,
ca o deplasare suplimentară. Rezultă că forţa P parcurge cu toată intensitatea această deplasare virtuală.

Figura 9.7

Lucrul mecanic virtual exterior va fi : Lext = ∑ Pi ∆ i

Lucrul mecanic virtual interior: Lint = −∑ Fi ∆ i
Lucrul mecanic virtual al eforturilor: Lef

Lef = − Lint ⇒ Lef = ∫ N ⋅ d ∆ t + ∫ T ⋅ d ∆ n + ∫ M ⋅ dθ

str str str

9.4 APLICAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC VIRTUAL LA SISTEME DE CORPURI

DEFORMABILE
Principiul lucrului mecanic virtual are două forme pentru structurile deformabile:
1. Principiul deplasărilor virtuale
2. Principiul forțelor virtuale.
9.4.1 Principiul deplasărilor virtuale

Enunţ: Condiția necesară și suficientă ca un sistem de forțe să fie în echilibru este ca suma lucrurilor mecanice
virtuale produse de acestea să fie nulă pentru orice deplasare virtuală infinit mică şi compatibilă cu legăturile.
Prin urmare, relația stabilită de Principiul deplasărilor virtuale este:
L tot = 0 ⇒ L ext + L int = 0 ⇒ L ext − L ef = 0
În cazul staticii construcţiilor sistemul este o structură static determinată sau static
nedeterminată, adică un sistem geometric invariabil.
O deplasare virtuală nu este altceva decât o deformare posibilă a structurii deoarece deplasarea
virtuală trebuie să fie compatibilă cu legăturile structurii.
4
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
Pe de altă parte, deplasările reale sunt neglijabile faţă de dimensiunile structurii.
Deplasarea virtuală se poate da de la poziţia iniţială nedeformată a structurii.
Rezultă că se poate considera că structura se găseşte în două situaţii diferite de încărcare:
situaţia I – reală
situaţia a II-a – virtuală

9.4.2 Principiul forţelor virtuale

Enunţ: Deformata unei structuri este compatibilă cu legăturile dacă lucrul mecanic total este nul pentru
orice forţe virtuale aflate în echilibru static.
L tot = 0 ⇒ L ext + L int = 0 ⇒ L ext − L ef = 0
Forţele virtuale trebuie să îndeplinească doar condiţia de echilibru static, adică deformata produsă
de forţele virtuale nu este necesar să fie compatibilă cu legăturile.
De aici, pot rezulta simplificări în calculul deplasărilor punctuale.

9.5 CONDIŢIILE GENERALE ALE ECHILIBRULUI ELASTIC

Echilibrul oricărei structuri se realizează în poziţia deformată. Pentru structurile cu comportare
elastică echilibrul în poziţia deformată se numeşte echilibru elastic şi implică îndeplinirea simultană a
două condiţii:

E condiţia de echilibru static al forţelor

C conditia de compatibilitate a deformatei cu legaturile

Pentru a stabili expresia fiecarei condiţii considerăm structura în cele două situaţii diferite de

M M
Pj
T T
N N
d∆ t ∆i
d∆ t ∆ j
d∆ n
d∆ n
dθ
dθ
Figura 9.8
încărcare şi aplicăm cele două principii: principiul deplasărilor virtuale şi principiul forţelor virtuale.

Situaţia I –reală Situaţia a II-a –virtuală

Forţe Pi, N, T, M,... E Pj ,…,M,T,N
Deplasări ∆i , ∆j , dθ, d∆n , d∆t
C ∆i , ∆j , d ̅ , d∆n , d∆t
5
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
Aplicăm principiul deplasărilor virtuale şi obţinem condiţia de echilibru static a forţelor reale
0

E ∙∆ !" ∙# ̅ ! $ ∙ #∆% !& ∙#∆ ⋯ 0

Pentru a stabili condiţia de compatibilitate a deformatei reale cu legăturile aplicăm principiul forţelor
virtuale:
C ΣP ∙ ∆ ! " ∙ # ! $ ∙ #∆% ! & ∙ # ∆ ⋯ 0
) i

În condiţia „C” deformaţiile elementare # , #∆% , #∆ pot fi produse de o cauza oarecare : forţe exterioare,
cedări de reazeme, variaţii de temperatură, inexactităţi de execuţie, eforturi iniţiale etc.

9.6 EXPRESIA GENERALĂ A UNEI DEPLASĂRI ELASTICE PUNCTUALE

Se consideră o structură aflată într-o situație generală de încărcare (forțe exterioare, variații de
temperatură, cedări de reazeme) (figura 9.9). Pentru această structură, se dorește calculul unei deplasări
oarecare, ∆j. Pentru a determina expresia generală a unei deplasari trebuie să particularizăm condiția C
astfel: forțele sunt la dispoziția noastră și alegem o singură forță unitate pe direcția deplasării căutate ∆j
(figura 9.10)
j

∆j Situația I - reală
∆r

Figura 9.9

M = mj rj
T = tj
N = nj
Figura 9.10

Pornind de la expresia condiției de compatibilitate a deformatei cu legăturile:

ΣP) ∙ ∆i *" ∙ # * $ ∙ #∆% *& ∙#∆ 0
și folosind următoarele notații:
M=mj
$ +,
6
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
N=nj
se obține următoarea relație:

1 ⋅ ∆ j + ∑ r j ⋅ ∆ r − ∫ m j ⋅ dθ − ∫ t j ⋅ d∆ n − ∫ n j ⋅ d∆ t = 0
str str str

Expresia generală a unei deplasări elastice punctuale este:
∆j = ∫ n j ⋅ d∆ t + ∫ t j ⋅ d∆ n + ∫ m j ⋅ dθ − ∑ r j ⋅ ∆ r
str str str
Din situația reală de încărcare trebuie cunoscute deformațiile elementare dθ, d∆t, d∆n, iar din
situația virtuală reacțiunile și eforturile unitare. În concluzie, pentru a calcula o deplasare produsă de o
cauză oarecare, se consideră separat structura și se încarcă cu o singură forță virtuală 1 in j, pe direcția
deplasării căutate. Forța virtuală unitate produce reacțiunile r j și diagramele unitare mj, tj, nt.
Toți termenii din expresia deplasării punctuale reprezintă lucru mecanic și sunt pozitivi dacă forța și
deplasarea au același sens.
Dacă deplasarea rezultă pozitivă înseamnă că ea se produce în sensul forței unitate aplicate.
Exemplu:

uA=?
vB=?
. /
- ?
123
0 ?
∆45 ?
Figura 9.11

În figura 9.12 sunt prezentate situațiile virtuale pentru calculul deplasărilor elastice punctuale uA, vB,
. /
- , 0
123
și ∆45

7 Figura 9.12
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
9.7 DEPLASĂRI ELASTICE PUNCTUALE PRODUSE DE FORȚE EXTERIOARE.
FORMULA MAXWELL-MOHR

Se pleacă de la expresia generală a unei deplasări punctuale stabilită anterior. Fiind vorba de o structură
încărcată exclusiv cu forțe exterioare, termenul referitor la cedările de reazeme dispare, iar expresia
deplasării devine:
∆j = ∫ n j ⋅ d∆ t + ∫ t j ⋅ d∆ n + ∫ m j ⋅ dθ
str str str

Între deplasările relative infinitezimale și eforturile secționale există următoarele relații (cunoscute de la
Rezistența materialelor):
N
d∆t = dx
EA

T
d∆n =k dx
GA

M
dθ= dx
EI

Relația generală a deplasării devine:

dx dx dx
∆j = ∫ N ⋅nj ⋅ + ∫ k ⋅T ⋅ t j ⋅
EA str
+ ∫ M ⋅mj ⋅
GA str EI
str

Aceasta este expresia deplasării punctuale produsă de forțele exterioare cunoscută și sub numele de
formula Maxwell-Mohr.
Observație. În funcție de efortul predominat sau eforturile predominante, în formula Maxwell-Mohr pot fi
reținuți numai anumiți termeni, corespunzători acestuia (sau acestora), restul termenilor putând fi neglijați
în raport cu cei predominanți. Astfel, formula Maxwell –Mohr devine:
Pentru cadre și grinzi
dx
∆ j = ∫ M ⋅mj ⋅
str
EI

Pentru arce
dx dx
∆j = ∫ N ⋅nj ⋅ + ∫ M ⋅mj ⋅
EA str EI
str

Pentru grinzi cu zăbrele

dx
∆j = ∫ N ⋅nj ⋅ = ∑ N ⋅nj ⋅ℓ
str
EA bare

Pentru console scurte

dx dx
∆ j = ∫ M ⋅mj ⋅ + ∫ k ⋅T ⋅ t j
str
EI GA

8
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
9.8. REZOLVAREA INTEGRALELOR DIN FORMULA MAXWELL- MOHR CU
PROCEDEUL LUNGIMILOR TRANSFORMATE
Se consideră o bară sau o porțiune de bară i-j de lungime ℓij și moment de inerție Iij. Lungimea
:;
transformată este: 7 , ℓ,⋅
:<=
Ic - moment de inerție convențional. Ic este un moment de inerție de referință, unic pentru toate barele
structurii.
Lungimea transformată este o măsură a flexibilității barei.
Caracteristica (factor) de încărcare – se determină pentru barele încărcare
?⋅/ @
>, >,
A

⋅ B ⋅ C ⋅ Dℓ E CF
>,
ℓG
⋅ B ⋅ C ⋅ Dℓ E BF
>,
ℓG

P
i j
ℓ/2 ℓ/2
H⋅I⋅ℓ
ℓ >, >,
J
Observație: pentru barele înclinate, lungimile din situațiile de mai sus sunt perpendiculare pe direcția
încărcării.
Reguli de integrare
În procedeul lungimilor transformate, se calculează deplasarea ∆i multiplicată cu 6EIc.
Situațiile simple de integrare sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Situația de încărcare 6 ⋅ L ⋅ MN ⋅ ∆

2⋅7⋅B⋅C

7⋅B⋅C

7⋅>⋅B

7⋅>⋅B
9
 STATICA CONSTRUCŢIILOR I
CURS 9 Anul IIA – FCCIA_2019/2020
Observații
1. Diagramele compuse se vor descompune în figurile simple de mai sus.
2. În situația în care două diagrame se găsesc de partea aceleiași fibre rezultatul integrarii este
pozitiv. Dacă diagramele se află pe fibre diferite rezultatul integrării este negativ.
3. Pe fiecare bară diagrama mj trebuie să aibă o singură variație liniară. Dacă diagrama are două
variații liniare se vor considera două bare.

10