Lungu Vasilica-Mădălina

Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei

A doua gramatică academică

Colectivul de lucru

Gramatica limbii române, în a doua ediție, a fost elaborată de colectivul de gramatică

al Institutului de lingvistică din București al Academiei Române. Colectivul, condus de
academicianul Alexandru Graur, a fost format din: Finuța Asan, Mioara Avram, Elena
Carabulea, Fulvia Ciobanu, Eugenia Contraș, Florica Ficșinescu, Mircea Mitran, Rodica
Ocheșanu, Magdalena Popescu-Marin, I. Rizescu, Laura Vasiliu.
Coordonarea lucrărilor și ultima revizie au fost asigurate de un colectiv restâns format
din Alexandru Graur, Mioara Avram și Laura Vasiliu.

Modul de lucru

Din prima pagină a primului volum aflăm că „cei câtiva lingviști cu experiență au
alcătuit un colectiv de multe zeci de persoane, majoritatea încă studenți; l-au împărțit în
câteva subcolective care au primit fiecare sarcina studierii a cîte un compartiment al
gramaticii, după care fiecărui membru al fiecărui subcolectiv i s-a repartizat un subiect
individual. După ce fiecare porțiune era redatată, ea era discutată în subcolectiv, refăcută, apoi
discutată în colectivul complet și evetual din nou refăcută. În felul acesta s-au elaborat
materiale prețioase care au putut fi utilizate cînd, la scurtă vreme după înființarea Institutului
de lingvistică din București, acesta a luat asupra sa sarcina redactării definitive a gramaticii.”1

Diferențe între prima și a doua ediție

Din partea introductivă a Gramaticii (Cuvînt înainte) aflăm că „față de ediția întîi, o
primă modificare ușor vizibilă este suprimarea primelor capitole, care discutau, de fapt,
probleme străine de gramatică. În situația de acum zece ani, s-a putut considera necesar să se

1
Gramatica limbii române, (GA), 1966, vol. I, Ediţia a II-a, Editura Academiei, Bucureşti, p. 5.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
pună în fruntea lucrării o introducere de lingvistică generală, apoi capitolele privitoare la
vocabular, formarea cuvintelor și fonetică.”2
Pe lângă acest aspect o diferență este constituită de faptul că în a doua ediție „s-a
adoptat o poziție mai consecventă decît în prima. Lucrarea constituie o gramatică descriptivă
și ca atare au fost eliminate micile adaosuri privitoare la felul cum a evoluat fiecare
compartiment din antichitate și pînă astăzi. De asemenea, au fost eliminate din discuție datele
privitoare la limba secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea, considerându-se că avem de făcut
gramatica limbii literare moderne, deci a limbii îngrijite așa cum se prezintă ea de pe la 1800
încoace.”3
Ediția a doua are în plus față de prima ediție o bibliografie minimală, „formată pe de o
parte de lucrări esențiale pentru cunoașterea problemelor gramaticii române, pe de altă parte
de lucrările care au fost în chip special folosite la elaborarea anumitor capitole sau
paragrafe.”4

Structură

Cea dea doua gramatică academică este organizată în două volume, cuprinzând cele
două ramuri ale gramaticii Morfologia și Sintaxa.

Morfologia

Primul volum este dedicat morfologiei, astfel acesta însumează teoretizarea tuturor
claselor lexico-gramaticale.
Volumul se deschide cu o introducere, care are menirea să clarifice anumite aspecte ce
țin de lingvistică generală. Întaintea oricărei discuții Mioara Avram prezintă definiția
gramaticii astfel: „Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor
și la îmbinarea lor în propoziții și fraze. Din această definiție rezultă că există două feluri de
reguli gramaticale, care reprezintă cele două părți constitutive ale gramaticii: morfologia și
sintaxa.”5

2
Ibidem, p. 7.
3
Ibidem, p. 8.
4
Ibidem, p. 9.
5
Ibidem, p. 11.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
Pe lângă definiția gramaticii vom întâlni în introducere și definiția morfologiei:
„Morfologia cuprinde reguli privitoare la forma cuvintelor și la modificările formale ale
cuvintelor studiate pe părți de vorbire; sintaxa cuprinde regulile privitoare la îmbinarea
cuvintelor în propoziții și fraze.”6
Primul aspect de lingvistică tratat de către Mioara Avram are în vedere raporturile
dintre morfologie și sintaxă, despre care aflăm că se află în strânsă legătură, dat fiind faptul că
„morfologia servește sintaxa în sensul că sintaxa folosește modificările formei cuvintelor
pentru a le îmbina între ele, pentru a exprima raporturile dintre cuvintele unei propoziții.”7
Următorul aspect tratat în introducere este cel legat de raporturile dintre gramatică și
celelalte părți ale limbii. Aici, Mioara Avram prezintă amănunțit relația dintre gramatică,
lexic și fonetică. Aceasta consideră necesară discuția despre aceste raporturi pentru că „un
cuvânt poate oglindi legăturile dintre vocabular, gramatică și fonetică: cuvântul este o
îmbinare de sunete (uneori un sunet singur) care are un înțeles și care capătă în procesul
comunicării diferite întrebuințări gramaticale.”8
Ultimul aspect avut în vedere în partea introductivă se intitulează raporturile dintre
gramatică și scriere. Din acest subcapitol aflăm: „Gramatica influențează regulile scrierii,
ortografia și punctuația. Actualele norme ortografice se bazeză și pe două principii
gramaticale: unul morfologic și unul sintactic. În ceea ce privește punctuația, ea este
considerată, pe drept cuvînt, auxiliarul grafic al sintaxei.”9
În continuarea acestor noțiuni de bază, Mioara Avram prezintă și noțiuni generale de
morfologie, printre care se numără: părțile de vorbire10 (despre care afirmă că sunt clasificate
în funcție de caracteristicile lor semantice), locuțiunile11 (Mioara Avram le definește astfel:
„Grupul de cuvinte mai mult sau mai puțin sudat care are un înțeles unitar și se comportă din
punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.” 12), categoriile gramaticale13 ( aici
Mioara Avram face inventarul categoriilor gramaticale pe care le și prezintă în funcție de
apartenența lor la o clasă lexico-gramaticală), structura morfologică a cuvintelor14 (în acest
subcapitol citim despre părțile componente ale unui cuvânt și cum într-un singur cuvânt pot

6
Ibidem, p. 11.
7
Ibidem.
8
Ibidem, p. 14.
9
Ibidem, p. 25.
10
Ibidem, p. 29.
11
Ibidem, p. 34.
12
Ibidem, p. 34.
13
Ibidem, p. 36.
14
Ibidem, p. 41.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
exista și elemente cu valoare lexicală și elemnte cu valoare gramaticală), mijloace fonetice
folosite în flexine15 (vom găsi aici alternațe vocalice și consonantice), elemente de flexiune
analitică16 ( „Unele categorii gramaticale se exprimă prin îmbinări cu cuvinte ajutătoare:
verbe auxiliare, adverbe, prepoziții, conjuncții și articole.” 17), forme gramaticale cu mai
multe valori, forme omonime, sinonime și dublete morfologice18 și morfologia și scrierea19.
Trecând de aceste noțiuni generale, în continuarea volumului I găsim teoretizat
Substantivul20 de către I. Rizescu. Substantivul este clar definit din prima pagină a capitolului.
Apoi, lingvistul prezintă definiția substantivelor comune și a substantivelor proprii. I.
Rizescu prezintă de asemenea și substantivele proprii devenite comune, dar și substantivele
comune devenite proprii. În continuare sunt prezentate detaliat categoriile gramaticale ale
substantivelor: genul substantivului21, numărul substantivului22, cazurile substantivului23 și nu
în ultimul rând declinarea24.
Ce observăm interesant este faptul că Articolul25 nu este tratat ca determinant al
substantivului și este analizat într-un capitol independent.
Acest capitol este realizat de Mircea Mitran și putem observa analiza amănunțită a
articolelor. Articlolele pe care lingvistul le-a avut în vedere sunt: articolul hotărât (propriu-
zis)26, articolul posesiv (genitival)27, articolul demonstrativ28, articlolul nehotărât29 și tot aici
este tratat și substantivul nearticulat30.
În cadrul capitolului dedicat adjectivului31 realizat de Magdalena Popescu-Marin
putem observa că s-au avut în vedere următoarele aspecte: adjective variabile32, adjective

15
Ibidem, p. 46.
16
Ibidem, p. 50.
17
Ibidem.
18
Ibidem, p. 52.
19
Ibidem, p. 53.
20
Ibidem, pp. 55-96.
21
Ibidem, p. 57.
22
Ibidem, p. 64.
23
Ibidem, p. 74.
24
Ibidem, p. 81.
25
Ibidem, p. 95-113.
26
Ibidem, p. 97.
27
Ibidem, p. 105.
28
Ibidem, p. 107.
29
Ibidem, p. 108.
30
Ibidem, p. 111.
31
Ibidem, pp. 114-134.
32
Ibidem, p. 115.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
invariabile33, declinarea adjectivelor34, gradele de comparație35 și rolul adjectivului în
propoziție36.
Următorul capitol este dedicat pronumelui37 și este realizat de Finuța Asan. În acest
capitol sunt prezentate și analizate toate pronumele existente în limba română: personal,
reflexic, de întărire, posesiv, interogativ-relativ, demonstrativ, nehotărât și negativ.
În aceeași notă este tratat și capitolul intitulat numeralul. Acest capitol este realizat de
Elena Carabulea și surprinde analiza numeralelor cardinale38 și a numeralelor ordinale39.
Cel mai vast capitolul este cel dedicat verbului40. Acesta este realizat de Laura Vasiliu
și este amplu analizat. Debutează cu o prezentare generală a anumitor aspecte legate de verb
printre care se numără locuțiunile verbale, verbele auxiliare, verbele de modalitate, verbe cu
întrebuițare predicativă și nepredicativă și caracterul tranzitiv și intrazitiv.
Apoi, prezentarea verbului continua cu categoriile gramaticale ale vebului41 în
următoarea ordine: diatezele42, modul43, timpul44, persoana și numărul45, flexiunea verbului46.
Adverbul47 este tratat de Florica Ficșinescu și analizează adverbele simple și
compuse48, adverbele primare și adverbele provenite din alte părți de vorbire49, adverbele
pronominale50, locuțiunile adverbiale51, adverbele și locuțiunile adverbiale după înțeles 52,
gradele de comparație53, părțile vorbirii determinate de adverb54, funcțiile adverbului55.

33
Ibidem, p. 121.
34
Ibidem.
35
Ibidem.
36
Ibidem, p.133.
37
Ibidem, pp. 135-181.
38
Ibidem, p. 182.
39
Ibidem, p. 195.
40
Ibidem, pp. 202-298.
41
Ibidem, p. 207.
42
Ibidem, p. 208.
43
Ibidem, p. 215.
44
Ibidem, p. 234.
45
Ibidem, p. 243.
46
Ibidem, p. 245.
47
Ibidem, pp. 300-320.
48
Ibidem, p. 301.
49
Ibidem.
50
Ibidem, p. 303.
51
Ibidem, p. 304.
52
Ibidem, p. 306.
53
Ibidem, p. 314.
54
Ibidem, p. 314.
55
Ibidem, p. 317.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
Capitolul dedicat prepoziției56 este realizat de Fulvia Ciobanu și cuprinde următoarele
subcapitole: clasificarea prepozițiilor din punct de vedere formal 57, clasificarea prepozițiilor
după felul părților de vorbire pe care le leagă58, forma cuvântului precedat de prepoziție59,
sensul lexical și valoarea sintactică a prepoziției60, prepoziții folosite cu valoarea altor părți
de vorbire61, principalele prepoziții ale limbii române62.
Penultimul capitol are în vedere conjuncția63 și este realizat de Rodica Ocheșanu.
Acest capitol are în componență următoarele subcapitole: alte părți de vorbire cu funcția de
conjuncție64, clasificarea conjuncțiilor din punct de vedere formal65, clasificarea conjuncțiilor
din punctul de vedere al funcțiilor lor66, valoarea conjuncțiilor67, conjuncțiile corelative68,
locul conjuncției în propoziție69, principalele conjuncții ale limbii române70.
Ultimul capitol din volumul I este cel dedicat interjecției71 și este realizat de Eugenia
Contraș. Acest capitol are în componența sa următoarele subcapitole: clasificarea
interjecțiilor după origine și după modul de formare 72, clasificarea interjecțiilor după sens73,
funcțiunea interjecțiilor în frază74.
Este important de menționat că fiecare capitol din cele amintite au la final o
bibliografie în care sunt prezentate lucrările din care fac parte ideile transmise de noua
gramatică.

Sintaxa
Partea I

56
Ibidem, p. 321-382.
57
Ibidem, p. 321.
58
Ibidem, p. 324.
59
Ibidem, p. 326.
60
Ibidem, p. 329.
61
Ibidem, p. 332.
62
Ibidem, p. 334.
63
Ibidem, pp. 383-420.
64
Ibidem, p. 384.
65
Ibidem, p. 385.
66
Ibidem, p. 386.
67
Ibidem, p. 388.
68
Ibidem, p. 389.
69
Ibidem, p. 391.
70
Ibidem.
71
Ibidem, pp. 421-431.
72
Ibidem, p.422.
73
Ibidem, p. 423.
74
Ibidem, p. 429
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
Asemenea primului volum al celei de-a doua gramatică academică, cel de-al doilea se
deschide cu noțiuni generale de sintaxă. Astfel, Mioara Avram oferă o prezentare generală a
ceea ce înseamnă sintaxă. Acest scurt capitol introductiv debutează cu o prezentare a
unităților sintaxei75 în care ne sunt oferite definiții. Printre aceste definții se numără definiția
sintaxei: „Sintaxa este partea gramaticii care cuprinde reguli previtoare la îmbinarea
cuvintelor în propoziții și fraze.” 76 Pe lângă aceată definiție concisă mai întâlnim și definiția
propoziției pe care lingvista o numește „unitate de bază a sintaxei” 77, dar și definiția frazei:
„Fraza este unitatea sintactică superioară propoziției, întrucît este construită din două sau mai
multe propoziții; ea este totdeauna de sine stătătoare.”78 O altă difiniție pe care o regăsim aici
este cea a părții de propoziție despre care Mioara Avram afirmă că este „cea mai mică unitate
sintactică pe care o distinge analiza unei propoziții.”79
Mergând mai departe întâlnim un subcapitol intitulat Obiectul sintaxei.80 Aici
cercetătoarea expune ideea potrivit căreia „sintaxa propoziției studiază propoziția privită
independent de legătura cu alte propoziții” și că „sintaxa frazei studiază felul cum se unesc
propozițiile pentru a alcătui fraze”.81
Din subcapitolul numit mijloace de exprimare a raporturilor sintactice aflăm că
„raporturile sintactice se pot exprima prin mai multe categorii de mijloace: a. mijloace
morfologice: flexiune; b. mijloace sintactice propriu-zice: joncțiunea (legătura realizată cu
cuvinte ajutătoare), juxtapunerea sau parataxa (simpla alăturare a terminilor respectivi) și
topică; c. mijloace fonetice: intonația și pauza.”82
Un alt capitol introductiv îl regăsim sub titlul Gradul de legătură dintre elemntele
unui raport sintactic.83 Aici se discută despre raportul de coordonare și cel de subordonare
care prezintă anumite diferențe.
Având în vedere felul de exprimare a unei construcții sintactice Mioara Avram pune în
prezentarea generală a volumului subcapitolul Construcții sintactice nespecifice și construcții
cu valori mixte.84

75
Gramatica limbii române, (GA), 1966, vol. II, Ediţia a II-a, Editura Academiei, Bucureşti, p. 7.
76
Ibidem, p. 7.
77
Ibidem, p. 7.
78
Ibidem, p. 7.
79
Ibidem, p. 8.
80
Ibidem, p. 8.
81
Ibidem, p. 8.
82
Ibidem, p. 9.
83
Ibidem, p. 10.
84
Ibidem, p. 11.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
Ultimele două subcapitole ale acestui capitol au în vedere interdisciplinaritatea
sintaxei. Astfel, aceastea poartă nume specifice: Sintaxa și logica și Sintaxa și pronunția.85
Acest volum este împărțit în două mari părți și anume Sintaxa propoziției și Sintaxa
frazei.
Având în vedere acest aspect, primul mare capitol Sintaxa propoziției debutează cu
definiția propoziției: „Propoziția este cea mai mică unitate a sintaxei care poate apărea de sine
stătătoare și care comunică prin cuvinte cu indici de predicație o judecată logică sau o idee cu
caracter afectiv ori vocațional.”86
Ca urmare a acestei definiții Mioara Avram dedică un subcapitol raporturilor
dintre propoție și judecată.87 Astfel, aflăm că „fără a se reduce la exprimarea unei judecăți
logice, propoziția este legată de judecată ca formă a gîndirii.”88
Mergând mai departe, observăm că lingvista prezintă într-un subcapitol
caracteristicile propoziției89, dar și obiectul sintaxei propoziției90.
Următorul capitol este realizat de Elena Carabulea și se intitulează Clasificarea
propozițiilor după scopul comunicării.91 Acest capitol cuprinde câteva noțiuni generale92 și se
continuă cu organizarea propozițiilor după scopul menționat: propoziția enunțiativă93,
propoziția interogativă94.
Capitolul al IV-lea se numește Afirmația și negația95 și este redactat de I. Rizescu.
Vom surprinde aici teorii despre afirmația sigură și cea nesigură și despre negație. În cadrul
analizei negației identificăm un inventar al celor mai folosite negații 96, dar și noțiuni legate de
negația în coordonare și subordonare.97
O altă clasificare a propozițiilor prezentată de gramatică este Clasificarea
propozițiilor după structură și stă sub semnătura Fulviei Ciobanu. Aici vom întâlni

85
Ibidem, pp. 12-13.
86
Ibidem, p. 17.
87
Ibidem.
88
Ibidem, p. 17.
89
Ibidem, p. 18.
90
Ibidem, p. 19.
91
Ibidem, p. 21.
92
Ibidem, pp. 21-23.
93
Ibidem, pp. 23-35.
94
Ibidem, pp. 36-43.
95
Ibidem, pp. 44-63.
96
Ibidem, p. 52.
97
Ibidem, p. 61.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
următoarele tipuri de propoziții: propoziții neanalizabile98, propoziții analizabile99, propoziții
simple și propoziții dezvoltate 100, propoziții bimembre și propoziții monomembre 101, propoziții
verbale și propoziții nominale102, clasificarea propozițiilor analizabile după diferite aspecte
ale structurii lor.103
Unul dintre cele mai consistente capitole este cel dedicat Părților de propoziție104.
partea introductivă este realizată de Miora Avram. În partea introductivă cercetătoarea face o
prezentare generală a părților de propoziție și le clasifică în funcție de importanța lor în
propoziție.105 Pe lângă clasificare propozițiilor vom găsi prezentate și raporturile dintre ele.106
Fiecare parte de propoziție este tratată de un cercetător, astfel Subiectul107 și
Predicatul108 sunt prezentate de Laura Vasiliu, Atributul109 este prezentat de Magdalena
Popescu-Marin, Complementul110 și Elementul predicativ suplimentar111 sunt oferite de Mioara
Avram, iar Elena Carabulea este autoarea subcapitolului Coordonarea părților de
propoziție.112

Partea a II-a
Cea de-a doua parte a volumului al II-lea este dedicată sintaxei frazei.113 Asemenea
primei părți aceasta debutează cu introducerea Mioarei Avram intitulată Noțiuni generale114.
Dacă la sintaxa frazei întâlneam clasificarea propozițiilor în aceast capitol identificăm o
clasificare a frazelor115, dar și o prezentare a raporturilor de coordonare și subordonare.116

98
Ibidem, p. 64.
99
Ibidem, p. 65.
100
Ibidem, p. 66.
101
Ibidem, p. 67.
102
Ibidem, p. 70.
103
Ibidem, p. 73.
104
Ibidem, pp. 74-225.
105
Ibidem, pp. 74-75.
106
Ibidem, pp. 78-80.
107
Ibidem, pp. 87-95.
108
Ibidem, pp. 95-114.
109
Ibidem, pp. 114-147.
110
Ibidem, pp. 148-206.
111
Ibidem, pp. 206-211.
112
Ibidem, pp. 212-225.
113
Ibidem, pp. 229-394.
114
Ibidem, pp. 229-234.
115
Ibidem, p. 229.
116
Ibidem, p. 231.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
Următorul capitol este realizat de Rodica Ocheșanu și are în vedere propozițiile
principale.117 Lingvista identifică trei tipuri de propoziții principale: independente, coordonate
și regente.
Mircea Mitran se ocupă de capitolul intitulat Coordonarea118 analizaând cele patru
tipuri de coordonare: copulativă, disjunctivă, adversativă, conclusivă.
Mioara Avram deschide capitolul dedicat subrdonării119 cu o prezentare a
corespondenței dintre părțile de propoziție și părțile de vorbire. Apoi, aceasta se ocupă de
legătura dintre regentă și subordonată și în aceeași idee prezintă categoriile de propoziții
subordonate, dar și propoziții subordonate cu mai multe regente, ș.a.
În continuarea acetui capitol sunt teoretizate tipurile de propoziții. Astfel, propoziția
subiectivă120 și propoziția predicativă121 sunt teoretizate de Laura Vasiliu, propoziția
atributivă122 i-a revenit Magdalenei Popescu-Marin, propoziția completivă directă123 ne este
prezentată de Elena Carabulea, propoziția completivă indirectă, propoziția completivă de
agent124, propoziția circumstanțială de mod 125
și propoziția circumstanțială consecutivă126
sunt teoretizate de Eugenia Contraș, propozițiile circumstanțiale de loc, de timp, cauzală, de
scop sau finală127 ne sunt prezentate de Rodica Ocheșanu. Finuța Asan s-a ocupat de
propoziția circumstanțială instrumentală, propoziția circumstanțială sociativă și propoziția
circumstanțială de relație.128
Mircea Mitran s-a ocupat de propoziția circumstanțială condițională și de propoziția
circumstanțială concesivă,129 Fulvia Ciobanu a avut în vedere Propozițiile circumstanțiale
opozițională și cumulativă, precum și propoziția circumstanțială de excepție130. Ultima
propoziție avută în vedere este propoziția predicativă suplimentară131, care a fost tratată de
Mioara Avram.

117
Ibidem, pp. 235-239.
118
Ibidem, pp. 240-253.
119
Ibidem, pp. 254-394.
120
Ibidem, pp. 266-270.
121
Ibidem, pp. 271-274.
122
Ibidem, pp. 274-283.
123
Ibidem, pp. 283-287.
124
Ibidem, pp. 288-292.
125
Ibidem, pp. 305-314
126
Ibidem, pp. 314-318.
127
Ibidem, pp. 293-305.
128
Ibidem, pp. 318-320.
129
Ibidem, pp. 321-331.
130
Ibidem, pp. 331-340.
131
Ibidem, pp. 340-341.
Lungu Vasilica-Mădălina
Lingvistică generală și românească

Istoria sintaxei
În continuare se mai discută și despre vorbirea directă și indirectă, dar și despre
corespondența timpurilor (Laura Vasiliu).132
Spre finalul voumului observăm un capitol dedicat fenomenelor și procedeelor
sintactice comune frazei și propoziției 133. Printre aceste fenomene și procedee se numără
elipsa, repetiția, anacolutul, cuvinte și structuri incidente.
În plus putem observa existența următoarelor capitole: Ordinea cuvintelor și a
propozițiilor134, Accentul, intonația, pauza și ritmul135 și Punctuația136.
Volumul se încheie așa cum debutează cu o intervenție a Mioarei Avram.
La final vom găsi bibliografia, lista abrevierilor, dar și idice de materie și indice de
cuvinte realiate de Magdalena Popescu-Marin și bineînțeles cuprinsul.
Pentru a sublinia importanța aceste gramaticii voi expune părerea lui Marius Sala, care
a afirmat în articolul aniversar La 60 de ani de la formarea Institutului de Lingvistică , 1949-2009:
„Conducătorul real al ambelor ediţii a fost Al. Graur. Un rol fundamental în elaborarea
Gramaticii l-a avut Mioara Avram, şefa sectorului de gramatică. Importanţa Gramaticii
Academiei pentru cultura şi şcoala românească este imensă: a stat, timp de decenii, la baza
manualelor de limba română din şcoli şi a fost punct de referinţă pentru cursurile universitare
şi cercetările de gramatică.”137

Bibliografie
1. Gramatica limbii române, (GA), 1966, vol. I, Ediţia a II-a, Editura Academiei, Bucureşti.
2. Gramatica limbii române, (GA), 1966, vol. II, Ediţia a II-a, Editura Academiei, Bucureşti.
3. Marius Sala, INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI" LA
60 DE ANI, 1949-2009, disponibil la https://www.lingv.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=66&Itemid=85 , accesat la 05.04.2021

132
Ibidem, pp. 342-394.
133
Ibidem, pp. 397-427.
134
Ibidem, pp. 428-467.
135
Ibidem, pp. 468-482.
136
Ibidem, pp. 483-504.
137
Marius Sala, INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI" LA 60 DE ANI, 1949-
2009, disponibil la https://www.lingv.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=85 ,
accesat la 05.04.2021.