Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Yoga An 05
Curs Yoga An 05
La nivelul lui SAHASRARA, fiinţa deja depăşeşte pentru totdeauna dualismul polar, aici
dispărând aproape complet distincţia dintre „eu” şi ceilalţi, starea rezultantă putând fi numită în
mod aproximativ „conştiinţă cosmică” dătătoare de extaz divin.
Apropierea obiectivă a Occidentului de psihoterapie implică, dacă privim cu atenţie,
ridicarea conştiinţei din CHAKRA în CHAKRA, aceasta putându-se realiza chiar dacă procesul
de creştere de la un nivel la altul nu este în general conceptualizat în această terminologie. În
cazul psihoterapiei, paranoicul este ghidat către acţiuni de contact erotic şi senzualitate: indivizii
predominant egoişti vor fi la rândul lor orientaţi către o preocupare mai mare faţă de şi pentru
ceilalţi etc. În fiecare situaţie în parte, aceste procese compensatorii permit detaşarea gradată a
fiinţei de perspectiva limitativă care a condus la instalarea stării predominante de boală, nefericire
şi suferinţă.
Orice tehnică yoghină corect şi consecvent realizată (care evident este adecvată situaţiei
cazului respectiv) are drept scop să ajute practicantul să se elibereze de perspectivele înguste şi
penibile ale CHAKRA-elor inferioare pentru a ajunge să privească preponderent lumea de la
nivelul celor superioare. Practicile spirituale, continenţa, sublimarea, asceza, acţiunile detaşat
realizate pentru ceilalţi, studiul filosofiei spirituale, controlul suflului prin respiraţie conştientă
(PRANAYAMA), concentrarea şi meditaţia, toate ne ajută în final să diminuăm ataşamentul faţă
de nivelurile joase şi primitive de funcţionare, facilitând dezvoltarea accelerată a unei înţelegeri
superioare, mult mai ample, sublime, înţelepte.
O focalizare predominantă asupra primelor trei CHAKRA-e şi asupra următoarelor două
într-o proporţie ceva mai redusă a fost asociată diferitelor şcoli clasice de psihologie, care descriu
lumea din perspectiva acestor CHAKRA-e. Atunci când studiem consecvent şi sistematic centrii
superiori de forţă, depăşim totuşi cu mult cadrul curentelor psihologiei moderne şi adeseori chiar
părăsim câmpul obişnuit de experienţă al acestora.
Deplasarea nivelului predominant al conştiinţei de la al treilea centru de forţă
(MANIPURA CHAKRA) în al patrulea (ANAHATA CHAKRA), de la al patrulea în al cincilea
(VISHUDDHA CHAKRA) şi aşa mai departe, poate fi însă asociată anumitor şcoli psihologice
dezvoltate de diferitele tradiţii spirituale. În tradiţia yoghină există numeroase tehnici specifice
care trezesc gradat în fiinţa practicantului stări ample de conştiinţă care sunt caracteristice
fiecărui centru de forţă în parte. BHAKTI YOGA sau YOGA devoţiunii, de exemplu, ajută
trezirea, amplificarea şi canalizarea tendinţelor emoţionale, individuale către iubirea pură şi către
înflorirea idealului lăuntric. Ea conduce astfel conştiinţa de pe nivelurile CHAKRA-elor
inferioare pe nivelul centrului inimii (ANAHATA CHAKRA). La rândul său, JNANA YOGA
sau YOGA cunoaşterii şi studiului, care permite atingerea înţelepciunii, conduce fiinţa umană la
focalizarea preponderentă a energiei sale subtile în ultimii trei centri de forţă superiori
(VISHUDDHA CHAKRA, AJNA CHAKRA şi SAHASRARA).
Abordarea consecventă a unei forme anume de YOGA (după ce am atins treptele
măiestriei în HATHA YOGA) depinde totdeauna de temperamentul şi calităţile care au fost
dezvoltate anterior de către aspirantul respectiv.
O altă cale de elevare şi focalizare a conştiinţei pe nivelurile centrilor superiori este pusă
la dispoziţie de practicile predominant meditative ale sistemului RAJA YOGA. Aici, atenţia este
constant şi intens focalizată asupra unui centru de forţă (CHAKRA) anume, ales de practicant.
Tradiţional, în YOGA există două abordări separate ale tehnicilor de meditaţie pe centri de forţă
(CHAKRA-e).
Prima dintre cele două începe de la CHAKRA cea mai de jos, MULADHARA, şi atunci
concentrarea mentală intensă şi perseverentă asupra acesteia (MULADHARA CHAKRA)
durează până când practicantul acumulează suficiente energii vitale (subtile) şi totodată realizează
stări ample specifice acestui centru de forţă (CHAKRA). După ce acest proces a fost îndeplinit cu
succes şi a condus la sinteza sau rezolvarea deplină a tuturor confuziilor ce există la acest nivel,
yoghinul îşi deplasează în continuare atenţia către centrul următor (SWADHISTHANA
CHAKRA) şi oprindu-se cu focalizarea mentală acolo, începe să acţioneze exact precum în cazul
lui MULADHARA CHAKRA. Acest proces puternic şi eficient este totuşi foarte dificil şi uneori
de lungă durată, deoarece aici aspirantul trebuie să-şi găsească drumul printre cele mai primitive
faţete ale sale, fără să fi trezit şi cultivat deloc în prealabil unul sau mai multe dintre nivelurile
mai elevate ale conştiinţei pe care (în cazul dinamizării acestora) el le-ar fi putut folosi întocmai
ca pe un instrument. Din acest motiv (mai ales în cazul celor lipsiţi de forţa mentală şi luciditatea
necesară), apar pericolele de a fi contaminat de manifestările subtile patologice ale centrilor de
forţă (CHAKRA-e) inferiori, neechilibraţi şi de a fi deviat din evoluţia spirituală datorită apariţiei
unor stări predominant perturbate ale conştiinţei.
Cealaltă abordare tradiţională, mult mai răspândită, implică evitarea concentrării
constante şi a meditaţiei yoghine numai asupra centrilor de forţă (CHAKRA-e) inferiori până
când nu au fost suficient de bine trezite aspecte sublime, spirituale, de pe un centru superior de
forţă (SAHASRARA, AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA), acesta fiind totdeauna ales
în conformitate cu înclinaţiile spontane şi cu disponibilităţile deja trezite ale aspirantului.
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
Al şaptelea şi cel mai înalt centru care ne pune în legătură cu DUMNEZEU este situat, în
plan subtil, la nivelul creştetului capului. El este numit uneori în mod impropriu "CHAKRA
coronară". Atunci când conştiinţa fiinţei umane este pe deplin dezvoltată şi plenar înflorită, ea se
focalizează preponderent aici.
Tradiţia de a aşeza o coroană de aur - regească - împodobită cu anumite pietre preţioase
pe capul unui rege provine de fapt din ideea că fiinţele umane cu conştiinţa cea mai elevată şi
care au atins înţelepciunea trebuie să conducă o ţară sau grupurile sociale mari. Înţelegerea sa
complexă şi unificată asupra realităţii ultime trebuie să depăşească cu mult pe aceea a supuşilor
săi. Acesta este adevăratul concept de "rege filosof" sau de MARE ÎNŢELEPT.
Importanţa primordială a acestui centru suprem al conştiinţei se întâlneşte de asemenea în
simbolismul majorităţii religiilor. În tradiţia creştină se obişnuia, deloc întâmplător, ca anumiţi
călugări să-şi radă zona creştetului, lăsând aici un cerc gol. În tradiţia secretă evreiască aceeaşi
zonă se acoperă cu o calotă sferică. Arta religioasă împodobeşte adesea zona creştetului cu un
nimb sau cu un halou luminos.
Indienii Hopi spun cu privire la legătura omului cu acest centru: „Aici (zona creştetului),
când el (omul) s-a născut era un punct moale care era „uşa deschisă” prin care el a primit viaţa şi
putea să comunice cu Creatorul său - DUMNEZEU. În momentul ultimei faze a creaţiei sale,
punctul moale s-a întărit, iar pentru el uşa s-a închis. Ea rămâne închisă astfel până la moartea lui
(cu excepţia iniţiaţilor care ajung să o deschidă în timpul vieţii pământeşti), deschizându-se
atunci pentru ca viaţa sa să plece în mod tainic aşa cum a venit...”
Tradiţia yoghină secretă acordă o semnificaţie similară acestei zone care este moale la
copil, indicând că ea se întăreşte gradat pe măsură ce calităţile intuitive ale copilului diminuează,
pe măsura ce are loc dezvoltarea şi amplificarea aspectului raţional şi a funcţionării predominante
a egoului. Punctul yoghin de vedere arată totuşi că această uşă tainică poate fi redeschisă prin
atingerea celor mai înalte stări de SAMADHI. Yoghinii foarte avansaţi spiritual au conştient şi la
voinţă acces la acest centru. Aceşti yoghini desăvârşiţi devin astfel pe deplin conştienţi în prezent
de cursul luat de evenimentele viitoare. Unii dintre ei sunt cunoscuţi chiar ca anunţându-şi şi
ştiind cu precizie data exactă şi timpul în care conştiinţele lor împăcate şi calme, în compania
discipolilor lor cei mai apropiaţi, îşi abandonează complet detaşate, corpurile fizice. Fără îndoială
că trezirea, stăpânirea, controlul şi gradul de conştiinţă extrem de evoluată pe care toate acestea le
presupun sunt destul de rare.
Doar la nivelul acestui centru suprem toate distincţiile conştiinţei obişnuite sunt aproape
pe deplin anulate. Conştiinţa acum gigantică, datorită trezirii plenare a lui SAHASRARA, este
extinsă în imensitate cu mult dincolo de punctul la care mai poate funcţiona limbajul descriptiv.
O asemenea conştiinţă plenar expansionată cuprinde planete, galaxii sau este extinsă plenar în
TOT Macrocosmosul.
În acest centru există o vastă conştiinţă divină, atotputernică, pură, beatifică ce nu
cunoaşte niciodată limite. Până şi diferenţierea dintre experimentator şi obiectul experienţei
încetează aproape în întregime aici. În tradiţia yoghină secretă, SAHASRARA este reprezentată
printr-un lotus cu o mie de petale, de 3-4 ori mai mare decât cele 6 CHAKRA-e, iar experienţa lui
înaltă, supremă, dumnezeiască este comparabilă numai cu lumina ALB STRĂLUCITOARE,
orbitoare şi foarte intensă a mii de sori. Orice descriere a experienţei beatifice, supreme la acest
nivel trebuie în mod necesar să fie exprimată într-un context extrem de simbolic, încât este foarte
dificil să fie tratată în cadrul psihologiei.
Deşi, într-un anumit sens, această experienţă este dincolo de toate cunoştinţele actuale ale
psihologici moderne, deoarece ea depăşeşte extraordinar de mult limitările psihismului, este
totuşi în mod evident de o importanţă vitală pentru acest subiect. Ea oferă totdeauna un punct de
vedere extrem de bogat în semnificaţii şi foarte avantajos, de la nivelul căruia mintea noastră
poate fi apreciată cu luciditate şi maximă detaşare în modul cel mai clar. Aceasta ne serveşte în
practica autentică YOGA drept punct crucial de orientare. Deşi SAHASRARA se află cu mult
dincolo de domeniul funcţionării mentalului, ea totuşi ne oferă totdeauna cheia unei texturi
inefabile în care funcţionarea şi misterele minţii devin perfect inteligibile.
La nivelul lui SAHASRARA toate aspectele experienţei pot fi în mod armonios integrate
într-o teorie unificată. De altfel, natura esenţială a acestei stări beatifice este atât de complexă şi
plenar dumnezeiască pentru natura fiinţei umane încât, pentru a fi complet descrisă, orice teorie
psihologică trebuie să fie cel puţin în parte compatibilă cu existenţa acestei supreme condiţii
existenţiale care ne face să trăim starea de nemurire şi integrare în eternitatea divină.
= VA URMA =
YOGA ŞI ASTROLOGIA
(continuare la cursul nr. 48. AN 4)
SINTEZĂ
ATRIBUTE ESENŢIALE: pozitiv (YANG (+)), masculin, uneori violent, mobil, diurn.
Exteriorizare, energie, acţiune.
ELEMENT SUBTIL (TATTVA) PREDOMINANT: FOCUL (TEJAS), în aspect
dinamic, activ, cardinal (RAJAS).
PLANETA GUVERNATOARE: MARTE: în aspect diurn (YANG.C+)).
SIMBOLIZEAZĂ: începutul, dimineaţa, primăvara, conducătorii, elementul şi energia de
comandă, forţa, violenţa, lupta, impulsul, autoritatea, virilitatea, tinereţea, armele, accidentele la
cap, pericolele de tot felul ce provin de la fier, focul şi armele de foc, animalele carnivore.
GUVERNEAZĂ ÎN PLAN SOCIAL: iniţiativele şi acţiunile violente şi arbitrare,
dictatura, revoluţiile.
CALITĂŢI: curaj, iniţiativă, comandă, hotărâre, încredere în sine, dorinţă de autoritate,
generozitate, entuziasm, îndrăzneală, temeritate, idei fulgerătoare (de multe ori geniale), dorinţa
de a realiza imediat mai multe proiecte simultan. Idei foarte personale, mare independenţă.
DEFECTE: aviditate de schimbare, violenţă, aventurierism, impulsivitate, imprudenţă.
Judecăţi pripite, atitudine schimbătoare, lipsă de perseverenţă. încăpăţânare, amestecul în
problemele altor persoane.
CORESPONDENŢA PE CORPUL UMAN: capul şi faţa.
CHAKRA CORESPONDENTĂ: MANIPURA (anumite aspecte).
TIPUL DE TEMPERAMENT: coleric.
MOD: cardinal.
CE ARE CARACTERISTIC: simţul gândirii.
ATITUDINEA SPIRITUALĂ: idealism.
BERBECUL este noul născut (sugarul) - "eu sunt".
LECŢIA SA: să-i înveţe pe ceilalţi că iubirea este inocenţă şi, la rândul său, trebuie să
înveţe de la ceilalţi că iubirea este încredere.
TREBUIE SĂ DEZVOLTE: RĂBDAREA şi MODERAŢIA.
TREBUIE SĂ EVITE: DISIPAREA ENERGIEI VITALE, ÎNCĂPĂŢÂNAREA ŞI
ALCOOLUL.
AN V C 2
YOGA ŞI ASTROLOGIA
SINTEZA
ATRIBUTE ESENŢIALE: feminin (YIN,(-)), moderat, nocturn, ascuns. Interiorizare,
voinţă şi materialitate
ELEMENT SUBTIL (TATTVA) PREDOMINANT: PAMANTUL (PRITHIVI), în aspect
fix, pasiv, conservator (TAMAS).
PLANETA GUVERNATOARE: VENUS, în aspect nocturn (YIN, (-)).
SIMBOLIZEAZĂ: frumuseţile naturii, terenurile, şesurile, viaţa câmpului (la ţară)
construcţiile materiale, puterea de a rezista, gestiunea, câştigul permanent, lucrurile stabile şi
durabile, elaborarea.
GUVERNEAZĂ ÎN PLAN SOCIAL: terenurile, construcţiile publice, agricultura, lumea
finanţelor, băncile şi starea de securitate (siguranţa), stabilitatea, rutina, evoluţia lentă dar sigură.
CALITĂŢI: atracţie pentru manifestările artei şi frumuseţii sub formă concretă, talent
vocal, sentimente durabile, rezistenţă, muncă, răbdare, calm, dispoziţie iubitoare şi înclinată către
plăcere, bună gestiune financiară.
DEFECTE: lentoare, lăcomie, gurmandism, încăpăţânare, inerţie, lene, mândrie exagerată,
prejudecăţi puternice, gelozie, dorinţă nesăţioasă de bani, spirit profitor, posesiv, simplitate,
simplism (necizelare), naivitate.
CORESPONDENŢA PE CORPUL UMAN: zona gâtului.
CHAKRA CORESPONDENTĂ: MULADHARA (anumite aspecte).
TIPUL DE TEMPERAMENT: melancolic.
MOD: fix.
CE ARE CARACTERISTIC: simţul vorbirii.
ATITUDINEA SPIRITUALĂ: raţionalism.
TAURUL = copilaşul - "eu am".
LECŢIA SA este să-i înveţe pe ceilalţi că iubirea este răbdare iar el trebuie să înveţe de la
ceilalţi că iubirea este iertare.
TREBUIE SĂ DEZVOLTE: OPTIMISMUL şi FLEXIBILITATEA.
TREBUIE SĂ EVITE: ÎNCĂPĂŢÂNAREA ŞI ÎNGĂDUINŢĂ EXCESIVĂ FAŢĂ DE
PROPRIILE SALE SLĂBICIUNI ŞI DEFECTE.
AN V C 3
YOGA ŞI ASTROLOGIA
FECIOARA (VIRGO) (24 AUGUST- 22 SEPTEMBRIE)
(continuare la cursul nr. 2, AN V)
SINTEZA
CORESPONDENŢA PE CORPUL UMAN: viscerele, intestinele.
CHAKRA CORESPONDENTĂ: MULADHARA (anumite aspecte).
TIPUL DE TEMPERAMENT: melancolic.
MOD: mutabil.
CE ARE CARACTERISTIC: simţul mişcării.
ATITUDINEA SPIRITUALĂ: fenomenalismul.
FECIOARA = adultul - "eu analizez".
LECŢIA SA: trebuie să-i înveţe pe ceilalţi că iubirea este puritate iar el trebuie să înveţe
de la ceilalţi că iubirea este plenară satisfacţie.
TREBUIE SĂ DEZVOLTE: o viziune mai cuprinzătoare asupra lumii, o mai mare
diversitate de interese.
TREBUIE SĂ EVITE: hipercriticismul, implicarea în lucruri neînsemnate.
AN V C 5
SINTEZA
SFERA SUBTILĂ DE FORŢĂ A SOARELUI
(continuare la cursul nr. 4. AN V)
AN V C 7
SINTEZA
SFERA SUBTILĂ DE FORŢĂ A LUI MARTE
(continuare la cursul nr. 6 AN V)
= VA URMA =
AN V C 8
EXPLICAREA UNOR TERMENI
(continuare la cursul nr. 7 AN V)
AN V C 9
SINTEZA
SFERA SUBTILĂ DE FORŢĂ A LUI URANUS
Sfera subtilă de forţă a lui URANUS este sfera astrală de forţă a schimbării, detaşării,
libertăţii, transformării, imprevizibilului şi a inovaţiei. Ea este de asemenea sfera astrală de forţă a
speranţelor mai mult sau mai puţin justificate în viitor şi a revoluţiilor. O puternică influenţă
uraniană în tema natală produce în general vorbind o personalitate caracterizată prin
independentă, nerăbdare şi voinţă puternică. Nativul este cel mai adesea neconvenţional.
Imprevizibil, plăcându-i, de exemplu, să spună cele mai neaşteptate lucruri în cel mai nepotrivite
momente, de multe ori numai pentru a obţine o anumită reacţie de uimire de la auditoriu. El este
foarte original şi inventiv în tot ceea ce face deoarece este înzestrat cu o puternică intuiţie
mentală. De altfel, deloc întâmplător, URANUS este numele vechiului zeu grec care este
considerat părintele şi creatorul tuturor fiinţelor şi, totodată, zeul fulgerului, principii
corespondente: progres, evoluţie, intuiţie, creativitate, invenţie, schimbare bruscă neprevăzută,
ritm, cadenţă, şoc repetat, originalitate, transformări ample, bruşte.
SIMBOLIZEAZĂ: romanescul (care conţine fapte, idei, întâmplări demne de un roman);
neaşteptatul; ineditul; bruscheţea; revolta; reforma; independenţa şi libertatea; rezolvările bruşte;
sindicatele; cooperativele; societăţile şi mişcările de "întrajutorare"; electricitatea; aviaţia;
motoarele; ştiinţele moderne; radioul şi televiziunea; călătoria spaţială; literatura de science-
fiction; descoperirile; lucrurile ultramoderne; radioactivitatea; persoanele excentrice sau
imprevizibile; contrarietăţile; viaţa agitată şi dezordonată; despărţirile bruşte; ideile şi acţiunile
neconvenţionale; depăşirea prejudecăţilor.
ATRIBUTE ESENŢIALE: electrodinamic, hermafrodit, rece şi uscat.
PREDISPOZIŢII NATIVE: invenţii, ştiinţele abstracte, psihologia, metafizică, ocultism
experimental (hipnoză, telepatie, etc.), astrologie, servicii şi preocupări cu totul ieşite din comun
sau legate de aer şi electricitate, funcţii în organisme importante, muncă de cercetare, pionierat de
aventurier şi de independent, reformator, revoluţionar, explorator, tehnician, inovator, dictator.
CALITĂŢI: originalitate, studiu, prietenie, sinceritate, afecţiuni ideale, dăruire unei cauze
comune, umanitarism, dragoste de libertate. Idei avansate şi progresiste, voinţă puternică,
versatilitate, fraternitate. Intuiţie psihologică, puternică aversiune şi repulsie faţă de orice
restricţii, intuiţie spirituală.
DEFECTE: rebeliune, bruscheţe, excentricitate, revoltă împotriva oricăror legi, sarcasm şi
încăpăţânare, dezechilibru, accese violente şi explozive, crize nervoase, perversitate,
anormalitate; maniac, excentric; hotărâre de a fi mereu "altfel" decât ceilalţi şi cu orice preţ;
fanatism.
GUVERNEAZĂ ÎN FIINŢĂ: Influxurile nervoase, sistemul circulator, schimbările fizice,
perversiunile şi devierile sexuale, mişcările corporale spasmodice, involuntare, crampele,
torsiunile, dislocările şi chiar rupturile de organe sau membre.
TEMPERAMENT: schizotimic-nervos.
CORESPONDENŢE ZODIACALE: zodia VĂRSĂTORULUI şi casa a XI-a.
MALADII TIPICE pentru URANUS prost aspectat în tema (astrograma) natală: paralizii,
crampe, boli greu curabile, necesitând de regulă tratamente neconvenţionale, prin magnetism sau
electricitate, radiologie sau sisteme noi de vindecare, isteric, tulburări mentale, supracreştere sau
creştere anormală, afecţiuni şi răniri datorate unor mari explozii, avort, astm spasmodic,
palpitaţii, sughiţ, paralizie infantilă, manie.
= VA URMA =
AN V C 10
SINTEZA
SFERA SUBTILĂ DE FORŢĂ A LUI URANUS
(continuare la cursul nr. 9 AN V)
AN V C 11
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuare la cursul nr 10 AN V)
Pentru ochiul celui care vede cu ajutorul lui SAHASRARA armonios trezită, iată cum
apare psihicul: când privim pe cineva care este conştient de sufletul său şi trăieşte în sufletul său,
avem impresia inefabilă că coborâm, că intrăm în mod tainic şi profund în persoana sa, iar
aceasta se produce în general, atunci când, având SAHASRARA suficient de activată, privim
ochii oamenilor (există ochi în care nu simţim nevoia să intrăm pentru că sunt opaci precum o uşă
închisă, dar în alte cazuri există ochi minunaţi ca nişte paradisuri care sunt deschişi şi în care
parcă suntem chemaţi să intrăm); apoi întâlnim destul de aproape, undeva în plan subtil, în spate,
ceva care vibrează, care câteodată străluceşte şi scânteiază. Şi atunci, dacă ne lăsăm înşelaţi de
anumite aspecte, spunem: "O, acest om are un suflet viu", când de fapt noi nu simţim sufletul, ci
vitalul său.
Pentru a găsi şi fuziona cu sufletul respectivei fiinţe umane, trebuie să trecem dincolo de
suprafaţa, să ne scufundăm în adâncime şi să intrăm resimţind parcă senzaţia că coborâm într-un
canal luminos foarte adânc, tăcut, imobil şi atunci acolo AVEM REVELAŢIA că există ceva care
este cald, liniştit, extraordinar de bogat în conţinut şi imobil, foarte plin şi gingaş iar acesta este
chiar sufletul. Şi dacă insistăm să realizăm o cât mai deplină fuziune cu el şi suntem noi înşine PE
DEPLIN conştienţi, resimţim un fel de plenitudine euforică ce dă impresia unui aspect care
conţine adâncimi insondabile. În acele clipe intuim şi simţim că dacă am rămâne suficient de
mult timp acolo ni se vor revela unele secrete ale acelei fiinţe umane ce ne apar ca şi reflexia a
ceva care este etern într-o apă foarte liniştită. Aprofundând acea stare de fuziune noi simţirii că
limitele timpului nu mai există. Atunci avem impresia că întocmai ca şi acel suflet, sufletul nostru
a existat din totdeauna şi va exista în eternitate.
Dar acestea sunt numai semne, traducerea exterioară a ceva care există în sine şi a cărui
experienţă directă prin fuziune plenară putem să o avem. Cum să deschidem c ajutorul lui
SAHASRARA porţile psihicului? Căci el este bine ascuns. Şi în primul rând, el este ascuns de
către ideile şi sentimentele noastre, care îl jefuiesc şi îl maimuţăresc fără milă; noi avem atâtea
idei asupra a ceea ce este înalt şi ceea ce este jos, pur şi impur, divin şi nedivin, atâtea mici
zăvoare sentimentale şi prejudecăţi prosteşti în legătura cu ceea ce merită să fie iubit sau nu, încât
acest sărman psihic n-are prea multe şanse de a ni se revela, locul său este deja luat de această
amestecătură; de îndată ce trece de vârful nasului el este imediat înhăţat de către vital, care face
din el strălucitoarele sale exaltări, emoţiile sale divine şi palpitante, iubirile sale acaparatoare,
generozităţile posesive, estetica sa ţipătoare; el este pus în cuşcă de către mental, care face din el
idealurile sale exclusive, filantropiile sale infailibile, regulile sale închistate; şi de către Biserici,
nenumărate Biserici care-l pun în articole şi dogme.
Unde este în realitate psihicul în toate acestea? El este totuşi acolo, divin, răbdător,
străduindu-se să pătrundă în noi sub forma sa de copil, prin toate crustele şi servindu-se de tot,
într-adevăr de tot ceea ce i se dă sau i se impune, fiindcă adeseori el lucrează cu ceea ce are, aşa
cum se spune. Şi aceasta este în realitate marea primejdie, fiindcă atunci când psihicul iese din
ascunzătoarea sa, el împrăştie o asemenea măreţie asupra a tot ceea ce atinge, încât noi
confundăm în mod firesc adevărul său luminos cu circumstanţele revelării sale. Tocmai de aceea,
cel care a avut revelaţia psihicului său ascultând într-o zi muzica lui Beethoven, se va grăbi, să
spună: doar muzica este adevărată şi divină în această lume şi nimic altceva în afara muzicii; tot
astfel un altul care şi-a simţit sufletul contemplând imensitatea mării, îşi va face o veritabilă
religie din întinderea mării; iar un altul va vorbi la fel despre profetul său, capela sa, evanghelia
sa.
Astfel, fiecare îşi clădeşte o SUI GENERIS construcţie în jurul propriului său nucleu de
experienţă. Însă totdeauna psihicul este în totalitate liber: el este în mod minunat liber de tot şi de
toate! El nu are nevoie de nimic pentru a exista, el este chiar esenţa libertăţii şi se foloseşte de
micile sau marile noastre muzici, de scripturile noastre sublime sau mai puţin sublime, pentru a
face o breşă în această cuirasă a omului, prin care el va putea ieşi; el îşi împrumută puterea şi
iubirea, bucuria, lumina, irezistibilul său Adevăr deschis tuturor sentimentelor, tuturor doctrinelor
noastre, pentru că aceasta este singura şansă care se dă pentru a vedea lumina zilei, singurul
lucru pe care el îl are pentru a se exprima; însă în acelaşi timp aceste emoţii, aceste idei, aceste
doctrine îşi trag întreaga îndrăzneală din psihic, ele îl acaparează şi îl înrobesc, ele iau din acest
element de Adevăr pur certitudinile lor indiscutabile, adâncimea lor exclusivă, universalitatea lor
în sens unic.
Îngroparea psihică este în cele din urmă atât de completă, amestecul este atât de deplin,
încât noi nu mai recunoaştem psihicul acolo şi nu mai putem extirpa contrafacerea fără i distruge
însăşi înfăţişarea adevărului - tocmai de aceea, lumea înaintează astfel, împovărată de jumătăţi de
adevăr care sunt adeseori la fel de goale ca şi minciunile. Adevărata dificultate aici nu este să ne
eliberăm de rău, dacă ştim bine cum arată el - cel puţin dacă suntem pe deplin sinceri cu noi
înşine, el nu rezistă ca să ne eliberăm de un bine care este doar opusul răului şi care ne-a închis
pentru totdeauna porţi asupra unei porţiuni de adevăr.
Dacă vrem să trăim experienţa directă a psihicului în puritatea sa cristalină, minunat de
proaspătă, aşa cum există el irezistibil în afara tuturor capcanelor noastre pentru a-l prinde, în
afara a tot ceea ce gândim despre el, trebuie să-l realizăm în noi cu ajutorul lui SAHASRARA, o
stare- de deplină transparenţă; ajungând aici ne vom da seama că Beethoven, marea, biserica, nu
erau decât instrumentele acestei transparenţe - conştientizând că întotdeauna acestea erau acelaşi
lucru; odată ce ajungem să fim clari. Adevărul cuprinde spontan viziunea, bucuria: totul fiind
acolo fără să mai fie nevoie să facem ceva; pentru că Adevărul este lucrul cel mai natural din
lume, restul întunecând totul împreună cu mentalul şi vitalul cu vibraţiile lor dezordonate şi prin
complicaţiile lor savante. Toate disciplinele spirituale demne de acest nume, toate TAPAS-urile
nu trebuie să tindă, în final, decât către aceasta culme cu totul naturală în care nu mai avem
nevoie de efort - efortul fiind încă o piedică sau altfel spus, încă o îngreunare a fiinţei. Căutătorul
nu trebuie deci să evite să intre în bruiajul mentalului moral, nici să facă aparent imposibila
separare a binelui şi răului, pentru a elibera psihicul, căci, la urma urmelor, utilitatea binelui şi a
răului este în mod intim legată de nocivitatea lor reciprocă (exemplu: iubitul meu mi-a luat de pe
mine haina de păcat şi eu am lăsat-o să cadă, bucurându-mă; apoi el a ridicat de pe mine haina
mea de virtute, dar atunci eu eram goală şi plină de ruşine. Fiindcă m-am înspăimântat de starea
în care mă aflam ATUNCI, voiam să-l împiedic. Dar în acea clipă, când mi-a smuls-o de pe mine
cu forţa, am văzut cum tocmai prin aceste HAINE sufletul meu îmi fusese ascuns). Pur şi simplu,
căutătorul se va strădui să decanteze totul în tăcere, pentru că tăcerea este curată în sine, fiind
întocmai ca o apă purificatoare. "Nu încercaţi să spălaţi una câte una petele hainei (spune tradiţie
caldeeană străveche), ci mai bine schimbaţi-o în întregime". Este ceea ce marii yoghini numesc o
transformare de conştiinţă. în această stare de transparenţă ce se amplifică cu ajutorul lui
SAHASRARA, vechile obiceiuri ale fiinţei se vor desface în linişte şi vom simţi o altă poziţie a
conştiinţei - nu o poziţie intelectuală, ci apariţia unui centru fundamental de gravitaţie.
Cu ajutorul lui SAHASRARA vom conştientiza la înălţimea inimii, dar mai în profunzime
decât centrul vital al inimii (care doar acoperă psihicul şi îl copiază), o zonă mai luminoasă şi mai
intensă decât celelalte, care este ea şi punctul lor de convergenţă - centrul psihic. În această etapă,
tot cu ajutorul lui SAHASRARA vom simţi un curent de conştiinţă-forţă formându-se în noi,
individualizându-se, circulând în corp şi devenind din ce în mai întins pe măsură ce se degajează
de activităţile sale mentale şi vitale, dar care, în acelaşi timp, se aprinde în centru, precum un foc,
AGNI. Acesta este adevăratul eu din noi.
Noi spunem adeseori că "avem nevoie să cunoaştem", că "avem nevoie să iubim", dar în
realitate cine are nevoie în noi cu adevărat? Desigur nu micul ego, atât de satisfăcut de el însuşi,
nici mentalul bonom care se învârte în cerc, nici vitalul apucător care caută să ia şi iar să ia, ci
undeva, nebănuit, în spate există acest foc care nu se stinge; el este cel care are în realitate nevoie,
pentru că el îşi aminteşte de altceva. I se spune "prezenţa, dar el este mai degrabă precum o
absenţă sfâşietoare, ca o lipsă vie pe care o purtăm înăuntru şi care încălzeşte, care arde, care se
extinde din ce în ce mai mult, şi care sfârşeşte prin a deveni reală, singura realitate într-o lume în
care ne întrebăm dacă oamenii trăiesc sau dacă doar se fac că trăiesc. Acela este eul de foc,
singurul cu adevărat din lume, singurul lucru care nu se prăbuşeşte: "O fiinţă cu adevărat
conştientă este spontan focalizată în centrul eului, care guvernează trecutul şi viitorul, acesta care
este precum un foc fără fum... acesta trebuie separat cu răbdare de propriul său corp ", spune
KATHA UPANISHAD (IV 12-13). Acesta este, "copilul închis în caverna secretă", despre care
vorbeşte RIG VEDA (V.2 1), "fiul cerului în corpul pământului" (III. 25.1), el este cel permanent
treaz în toţi cei care dorm" (KATHA UPANISHAD V.8), "el este acolo, în mijlocul locuinţei
sale" (RIG VEDA 1. 70. 2), "el este nepieritor ca viaţa şi ca suflul existenţei noastre, el este
precum copilul nostru etern" (1. 66. 1), el este "Regele nostru strălucitor care ne era ascuns" (I.
23.14). Acesta este Centrul, Maestrul, locul unde totul comunică: "Un spaţiu însorit, mirific,
generator de beatitudine, unde totul este pentru totdeauna cunoscut" (Sri Aurobindo,
"SAVITRI").
Dacă, cu ajutorul lui SAHASRARA am ajuns să simţim plenar acest Soare interior,
această flacără, această viaţă vie - căci ştim cu toţii că există atâtea vieţi "moarte" - chiar şi numai
pentru o secundă într-o existenţă, atunci totul se transformă pentru noi: FIINDCĂ MEREU VA
PERSISTA o amintire în faţa căreia toate celelalte pălesc. Este Amintirea. Şi dacă suntem
credincioşi acestui AGNI (foc) divin care arde, el va creşte (prin rezonanţă cu AGNI din
MACROCOSMOS) din ce în ce mai mult, apărând ca o fiinţă vie în carnea noastră, ca o nevoie
neobosită de DUMNEZEU. Şi va fi din ce în ce mai concentrat înăuntru, închis, sfâşietor ca ceva
care nu ajunge să se descătuşeze. Alteori el va fi conştientizat ca o senzaţie teribilă a ceva care
împiedică vederea şi trecerea: şi dacă încercăm să trecem prin el ne dăm imediat seama că încă
suntem în faţa unui perete. Şi atunci ne lovim de el, ne lovim şi iar ne lovim şi nu trecem.
Apoi, cu ajutorul aspiraţiei către DUMNEZEU, cu ajutorul voinţei, nemairăbdând această
stare, tensiunea noastră psihică va atinge într-o zi punctul său de răsturnare şi vom avea
următoarea experienţă: presiunea energiei devine atât de mare şi imensitatea, aspiraţiei noastre va
fi atât de puternică, încât ceva parcă basculează FULGERĂTOR în conştiinţă. În loc să fim afară
încercând să fim înăuntru, realizăm acum că suntem înăuntru: şi din clipa în care suntem
înăuntru, absolut totul se transformă complet pentru noi. Tot ceea ce înainte ni se părea adevărat,
natural, normal, real, tangibil, ne va apare imediat după aceea foarte grotesc, foarte caraghios,
foarte ireal, foarte absurd. Dar abia atunci noi putem spune că am atins ceva care este adevărat la
modul suprem şi veşnic frumos, şi pe acesta nu-l vom mai pierde niciodată.
"O, Foc, o, AGNI atunci când tu te naşti în întregime în noi, tu devii creşterea sublimă,
expansiunea supremă a fiinţei noastre; întreaga măreţie şi întreaga frumuseţe se află în culoarea ta
plăcută şi în viziunea ta perfectă. O, întindere, tu eşti plenitudinea care ne duce la capătul
drumului, tu eşti o mulţime de bogăţii răspândite în toate părţile." (RIG VEDA III. 1.12).
Adevărata viaţă ni se revelează ca şi cum niciodată până atunci n-am fi văzut ziua. Este necesar
doar să îndepărtăm prisma şi imediat lumina este pentru noi alta: dacă ne-o punem din nou,
lumina atunci ne va apare ca şi înainte descompusă. Ei bine, acest proces este tocmai ceea ce se
petrece în noi în cazul trezirii lui SAHASRARA: restabilim albul. În conştiinţa obişnuită lumina
este mai mereu descompusă iar noi cei care ne activăm în mod adecvat SAHASRARA restabilim
albul.
Yoghinii mai explică această experienţă şi astfel: este ca şi cum am fi aşezaţi în faţa unei
uşi închise, asemănătoare unei porţi grele de bronz, şi rămânem acolo vrând ea să se deschidă să
trecem în cealaltă parte. Atunci întreaga noastră conştiinţă, întreaga noastră aspiraţie este parcă
reunită într-un fascicul şi înaintează împingând, împingând în această uşă, impulsionând din ce în
ce mai mult, cu o energie binefăcătoare crescândă, până când, dintr-o dată, uşa cedează. În
momentul în care intrăm, totul se petrece ca şi cum am fi aruncaţi în lumină cu ajutorul lui
SAHASRARA. Atunci ne naştem cu adevărat din punct de vedere spiritual.
Dintre toate experienţele pe care le trăim atunci când cu ajutorul lui SAHASRARA se
deschide poarta psihicului, cea mai imediată şi mai irezistibilă este experienţa directă a faptului
că am existat dintotdeauna şi vom continua să existăm pentru totdeauna. Intrăm astfel fulgerător
într-o altă dimensiune divină, în care avem revelaţia că suntem bătrâni precum lumea şi totodată
veşnic tineri. Tot atunci realizăm că această viaţă este o experienţă, o verigă, într-o succesiune
neîntreruptă de experienţe care se întinde în spatele nostru şi se continuă în viitor. Totul se
lărgeşte atunci la dimensiunile MACROCOSMOSULUI şi detaşarea spirituală ce apare ne
permite să realizăm ACUM ce fel de om am fost şi ce greşeli am făcut. Toate valorile sunt pentru
noi modificate şi atunci DIVINA ÎNŢELEPCIUNE ia locul INTELIGENŢEI NOASTRE
LIMITATE. O înţelegere divină şi o compasiune absolută ne inundă acum fiinţa. Prin trezirea lui
SAHASRARA totul se aeriseşte , ca şi cum am trece fulgerător de la o viaţă a peşterilor la o viaţă
a platourilor înalte; totul se leagă şi se asamblează acum în mod armonios ca şi cum străvechea
noastră enigmă s-ar dezlega într-un suflu de lumină dumnezeiască; moartea nu mai există de
acum înainte pentru noi, doar ignorantul poate muri. Cum ar putea să mai moară ceea ce este pe
deplin conştient de DUMNEZEU?
Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt de-a pururi", spune yoghinul cu SAHASRARA
armonios activată. 'Chiar dacă era bătrân şi istovit, el devine tânăr din nou" spune RIG VEDA
(II. 4.5). "Acela nu mai este constrâns a se naşte şi nici nu moare" spune BHAGAVAD-GITA; iar
ceea ce este numai pentru că era înlănţuit ca să fie, aceasta nu va mai fi."
Prin intermediul lui SAHASRARA ni se revelează SINELE NEMURITOR (ATMAN)
care este "nenăscut, străvechi, veşnic" şi realizăm că "el nu este distrus prin distrugerea corpului."
"Aşa cum un om îşi aruncă veştmintele uzate şi îşi pune altele noi, tot astfel fiinţa nemuritoare
(ATMAN) încarnată se dezbracă de corpurile sale şi se leagă de altele care sunt noi. Este sigura
moarte a ceea ce se naşte, este sigura naştere a ceea ce moare" (BHAGAVAD GITA II. 18. 20.
22. 27).
Ceea ce este numit în mod comun reîncarnare nu este un lucru specific învăţăturii yoghine
milenare; toate tradiţiile străvechi ale înţelepciunii vorbesc de reîncarnare, din Extremul Orient şi
până în Egipt şi la neo-platonicieni (este interesant de observat că Părinţii Bisericii, la conciliul
din Alexandria, se întrebau de asemenea dacă nu ar trebui să admită reîncarnarea), însă doctrina
YOGA îi dă un sens nou. Căci din clipa în care ieşim din mica viziune momentană a vieţii unice
în aparenţă întreruptă de către moarte, sunt posibile două atitudini: ne putem gândi ca şi
spiritualiştii exclusivişti, că toate aceste vieţi sunt un lanţ dureros şi inutil din care trebuie să ne
eliberăm cât mai repede pentru a ne odihni în DIVIN, în BRAHMAN (DUMNEZEU) sau
NIRVANA; sau putem crede în mod înţelept că ansamblul acestor vieţi reprezintă o creştere
gradată şi o evoluţie a conştiinţei care, în cazul yoghinilor desăvârşiţi, culminează într-o
desăvârşire terestră; altfel spus trebuie să credem că există evoluţie, o evoluţie (în conştiinţă) a
conştiinţei aflată în spatele evoluţiei speciilor, şi că această evoluţie spirituală în final ajunge să
conducă la o realizare divină individuală şi colectivă pe Pământ.
Ne putem întreba de ce unii spiritualişti nu au văzut ca fiind posibilă această realizare
divină terestră ? În această direcţie este necesar să specificăm că este vorba de spiritualişti relativ
moderni, fiindcă VEDA şi probabil şi alte tradiţii încă nedescifrate, dovedesc contrariul pentru
cel înţelept. Se pare, că în această direcţie, spiritualitatea epocii noastre istorice este marcată de o
întunecare a conştiinţei ce survine în paralel cu dezvoltarea sa mentală. Apoi, ar fi fost într-adevăr
surprinzător ca spiritualiştii să fi ajuns la concluzii diferite de premisele lor din moment ce în
marea majoritate ei au plecat de la ideea că lumea terestră este o iluzie sau un domeniu
intermediar mai mult sau mai puţin supus cărnii şi diavolului.
Prin urmare este logic ca ei nu puteau ajunge decât acolo unde îi conduceau premisele lor:
în mod spontan ei au căutat eliberarea sau salvarea, în afara lumii. În loc să exploreze cu răbdare
şi înţelepciune resursele umane, mentale, vitale, fizice şi psihice, pentru a le elibera din carapacea
lor şi a le largi, pe scurt pentru a le diviniza, aşa cum au făcut înţelepţii vedici şi probabil toţi
înţelepţii străvechilor Mistere, împreună cu unii yoghini, ei au respins totul şi au vrut "să sară
direct din mentalul pur în Spiritul pur". Tocmai de aceea, în mod natural, ei nu puteau vedea ceea
ce refuzau să vadă. Şi materialiştii, de asemenea, s-au confruntat cu acelaşi impas, dar în sens
invers; ei au explorat o mică margine a realităţii fizice şi apoi au respins tot restul; plecând de la
ideea că singura materia este reală şi tot restul e o halucinaţie, ei nu puteau ajunge decât acolo
unde îi conduceau premizele lor. Cu toate acestea, dacă pornim în căutarea adevărului cu
simplitate, fără prejudecăţi, plini de deschidere către adevăr şi cu o încredere deplină în
posibilităţile integrale fabuloase ale omului, vom avea fără îndoială şansa să ajungem la o
cunoaştere divină integrală şi deci la o viaţă integrală în care predomină fericirea.
Înfăţişată din punctul de vedere al unei evoluţii necesare a conştiinţei, reîncarnarea nu mai
este un cerc inutil aşa cum au văzut-o unii, sau o extravagantă imaginativă aşa cum au considerat-
o alţii. Cu o claritate deplină, YOGA ne debarasează, de "romanul foileton spiritual" ce reprezintă
aspectul lamentabil în care au degenerat atât de multe conştiinţe iniţiatice serioase, după sfârşitul
epocii Misterelor, şi ne invită la o experimentare nu neapărat extra-lucidă, ci pur şi simplu lucidă.
Nu este deloc vorba să "credem" în reîncarnare, ci s-o experimentăm şi, mai întâi să ştim în ce
condiţii este posibilă ea ca experienţă. Iată o problemă practică de mare însemnătate pentru
dezvoltarea noastră integrală în decursul timpului. Odată ajunşi aici realizăm că nu mărunta
personalitate de suprafaţă este cea care se reîncarnează, chiar dacă aceasta îi dezamăgeşte pe cei
care se văd veşnic domnul Ionescu, o dată în nădragi galezi, apoi altă dată în pantaloni de satin
până la genunchi, apoi în pantaloni sintetici - ceea ce ar fi de altfel plictisitor.
Sensul reîncarnării este în acelaşi timp mult mai profund şi mai vast. Întreaga noastră
personalitate de faţadă se dezintegrează o dată cu moartea; ansamblul vibraţiilor mentale care s-
au amestecat în jurul nostru prin repetarea lor obişnuită şi care formează egoul nostru mental, sau
corpul mental, se dezintegrează şi se reîntoarce în Mentalul universal; la fel şi vibraţiile vitale
care formează ego-ul nostru vital, sau corpul vital, se dezintegrează la rândul lor în Vitalul
universal, aşa cum corpul fizic se descompune în componentele sale naturale reîntorcându-se în
Materia universală. Nu rămâne neafectat decât psihicul care, după cum am văzut, este etern.
Experienţa noastră asupra reîncarnării va depinde deci de descoperirea Centrului şi a Stăpânului
psihic DIVIN (SPIRITUL (ATMAN)) care îşi ia cu el amintirile de la o viaţă la alta, şi de nivelul
dezvoltării noastre psihice.
= VA URMA =
AN V C 12
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuare la cursul nr. 11 AN V)
În situaţia în care psihicul nostru a rămas ascuns toată viaţa sub activităţile noastre
mentale, vitale şi fizice, el nu are amintiri pe care să le ia cu el cu toate că acesta revin, iar şi iar
cu scopul precis de a ieşi la suprafaţa fiinţei noastre şi de a deveni în mod deschis conştient.
Pentru a ne aminti, este evident că trebuie mai întâi să urmărim să nu mai fim amnezici. Prin
urmare, cu greu se poate vorbi de reîncarnare pentru fiinţa aflată sub un anumit stadiu de
dezvoltare, căci la ce serveşte să spunem că psihicul ei se reîncarnează din nou, dacă ea nu este
aproape deloc conştientă? Această priză deplină de conştiinţă este însuşi sensul evoluţiei.
În decursul multor vieţi, psihicul creşte în tăcere în spatele personalităţii de suprafaţă, el
creşte prin miile de senzaţii de tot felul ale corpului nostru, prin miile de şocuri ale sentimentelor
noastre, prin intermediul nenumăratelor gânduri pe care le vehiculăm (şi care TOATE produc în
universul nostru fenomene de REZONANŢĂ), el creşte prin elanurile şi căderile noastre, prin
suferinţele şi bucuriile noastre, prin binele şi răul nostru; toate acestea sunt antenele sale pentru a
palpa realitatea; şi când tot acest amalgam exterior se dizolvă, el ia doar esenţa tuturor
experienţelor sale, împreună cu anumite tendinţe generale care s-au accentuat cel mai mult şi care
sunt primul embrion al personalităţii noastre psihice din spatele personalităţii de suprafaţă
(privind din acest punct de vedere, personalitatea psihică sau adevărata personalitate exprimă
destinul unic al fiecărei fiinţe (sau poate că ar trebui să spunem aspectul său unic), aflat în spatele
veştmintelor sale culturale, sociale sau religioase. Astfel, un anumit individ ar putea fi succesiv
navigator, muzician sau revoluţionar creştin, musulman sau ateu, dar de fiecare dată el va
manifesta acelaşi aspect al iubirii, de exemplu, sau al puterii de cucerire, sau al bucuriei, sau al
purităţii, care va da o tentă specifică la tot ceea ce el întreprinde şi de fiecare dată acest aspect se
va preciza şi mai clar, sau altfel spus se va purifica, se va lărgi).
Psihicul ia totdeauna cu el anumite consecinţe ale vieţii trecute, căci datorită
REZONANŢELOR declanşate în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, toate fantele noastre sunt
înzestrate cu un dinamism care tinde să se perpetueze (numit de noi KARMA în YOGA),
anumite amprente care se vor traduce într-o altă viaţă prin predispoziţii speciale, dificultăţi
particulare, gusturi înnăscute, preocupări inexplicabile, atracţii irezistibile şi, uneori, chiar prin
anumite circumstanţe care se vor repeta aproape mecanic ca şi cum ele ne-ar pune în faţa unei
aceleiaşi probleme pe care OBLIGATORIU trebuie s-o rezolvăm.
Fiecare viaţă reprezintă deci un tip de experienţă (noi credem că trăim multe experienţe,
dar este întotdeauna una şi aceeaşi) şi prin acumularea a nenumărate tipuri de experienţă, în mod
lent sau uneori rapid, psihicul capătă o individualitate din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai
conştientă şi din ce în ce mai vastă, ca şi cum el n-ar începe să existe cu adevărat decât atunci
când a parcurs întreaga gamă a experienţelor umane. Şi cu cât el va creşte mai mult, cu atât
conştiinţa - forţă se va individualiza mai mult în noi, tensiunea psihică va creşte şi va împinge,
până în ziua în care psihicul nu va mai avea nevoie de crisalida sa de suprafaţă şi, prin
intermediul lui SAHASRARA, va ţâşni în plină zi. Atunci, cu ajutorul lui SAHASRARA plenar
energizată şi trezită, el va putea fi direct conştient de lumea din jur şi va fi stăpânul naturii în loc
să fie prizonierul său adormit; conştiinţa sa va fi ATUNCI stăpâna forţei sale în loc de a fi prinsă
de acea forţă. YOGA este tocmai acel punct al dezvoltării noastre în care trecem de la meandrele
interminabile ale evoluţiei naturale la o evoluţie conştientă accelerată şi dirijată care va fi de fapt
un proces de evoluţie concentrată.
Există deci tot felul de niveluri de evoluţie, aşa cum am văzut, care se desfăşoară de la
omul obişnuit, la care psihicul este doar o posibilitate latentă, şi până la fiinţa umană plenar
trezită spiritual. Fără reîncarnare este greu de explicat diferenţa imensă şi destul de uşor
sesizabilă care există între suflete, ca de exemplu între sufletul unui proxenet şi cel al unui Dante
sau al Francisc din Asisi sau chiar, pur şi simplu, între sufletul unui om care caută şi cel al unui
filistin economic. Iar într-o asemenea situaţie, în faţa misterului, singura soluţie ar fi să credem că
dezvoltarea spirituală este o problemă de educaţie, de mediu sau de ereditate, ceea ce în mod
evident este absurd. Dacă ar fi aşa, ar trebui implicit să credem că doar copiii de familie bună au
un suflet şi trei sferturi din umanitatea inconştientă sunt supuşi blestemului veşnic
Însăşi natura umanităţii noastre presupune că sufletele au fost alcătuite de către un trecut
diferit şi vor avea un viitor care va fi în strânsă legătură cu gradul lor de evoluţie lăuntrică. Iar
dacă vrem să gândim în ciuda tuturor dovezilor, că omul nu dispune decât de o viaţă, ne lovim de
o absurditate: Platou şi Hottenot, fiul privilegiat al sfinţilor şi al RISHI-lor (înţelepţi din epoca
vedică. Vizionari şi poeţi în acelaşi timp, care au compus VEDELE) şi criminalul care s-a născut
şi a trăit tot timpul în corupţia fetidă a unui mare oraş modern, ar trebui să-şi creeze prin faptele
sau credinţele acestei singure vieţi inegale tot viitorul lor veşnic ? Iată un paradox care ofensează
totodată sufletul şi raţiunea, simţul moral şi intuiţia spirituală.
Dar chiar şi între fiinţele trezite spiritual există de asemenea diferenţe enorme de nivel,
există suflete, conştiinţe-forţă de-abia născute şi altele care au o individualitate psihică deja
formată; suflete care sunt la prima izbucnire strălucitoare a descoperirilor, dar care nu ştiu mare
lucru în afară de bucuria lor strălucitoare, care nu au nici măcar amintiri precise ale trecutului lor
şi care nici nu sunt conştiente de lumile pe care le poartă în ele; şi există alte suflete, rare, care
par copleşitoare datorită unei conştiinţe tot atât de vastă ca şi întregul pământ. Căci este de
asemenea posibil ca un yoghin luminos sau un sfânt care trăieşte cu sufletul său să aibă un mental
rudimentar sau un vital refulat şi să-şi dispreţuiască fizicul, tratându-l ca pe un cal de povară, ori
în alte situaţii să aibă un supraconştient complet virgin (nedezvoltat). În asemenea cazuri este
posibil ca ei să fi realizat "mântuirea", dar nu şi plenitudinea unei vieţi integral divine.
Descoperirea psihică trebuie deci să fie urmată de ceea ce am putea numi, într-un mod
imagistic, "colonizarea psihică", sau, mai sobru, integrarea psihică. Psihologia contemporană
vorbeşte şi ea despre integrare, dar ne putem întreba în jurul a ce vrea ea să ne integreze? Pentru a
integra este necesar un centru. Să facem integrarea în jurul svâcnirilor egoului mental sau vital?
Ar fi ca şi cum am ancora un vapor de coada unui ţipar. Cu răbdare, încet, după ce am descoperit
domeniul interior, psihic, va trebui să-l colonizăm şi să-i adăugăm domeniul exterior, va trebui ca
toate activităţile noastre mentale, vitale şi chiar, după cum vom vedea, întreaga noastră natură
psihică să ajungă să se integreze în jurul acestui nou centru (SAHASRARA), dacă cu adevărat ne
dorim o realizare divină. Numai cu această condiţie ele vor supravieţui; numai activităţile care au
fost complet "psihizate", dacă putem spune astfel, participă la ceva în care nu ştiu mare lucru în
afară de bucuria lor strălucitoare, căci adeseori ele nu au nici măcar amintiri precise ale trecutului
lor şi nici nu sunt conştiente de lumile pe care le poartă în ele.
Prin intermediul lui SAHASRARA sunt evocate amintiri ale unor "momente de suflet",
căci, pentru psihic, nimic nu este glorios sau neglorios, nimic nu este sus, nici jos, şi chiar
cucerirea Everestului nu este mai măreaţă decât coborârea zilnică în metrou, când această acţiune
este făcută conştient.
Aceste "momente de suflet" care pot fi rechemate în noi cu ajutorul lui SAHASRARA vor
putea păstra amprenta circumstanţelor fizice care le-au însoţit ne vom putea aminti de un cadril,
de un loc, de un costum pe care îl purtăm atunci, de un detaliu minor care, ca să spunem aşa, a
fost însemnat de eternitate în acelaşi timp cu revelaţia noastră interioară, fără îndoială că măcar
odată am cunoscut cu toţii, chiar în această viaţă, astfel de clipe de transparenţă pură, sau de
întunecare bruscă şi, după douăzeci sau patruzeci de ani, regăsim intact acest instantaneu,
păstrând până şi cea mai neînsemnată nuanţă a cerului care îi era asociată, putând să vizualizăm
chiar şi pietricica ce era acolo pe drum sau absurdul efemer din fiecare zi, ca şi cum aceasta ar fi
acolo pentru veşnicie şi nu "ca şi cum", căci aceasta este într-adevăr acolo ÎN NOI pentru
veşnicie, acestea fiind singurele momente în care am trăit şi în care un adevărat eu a ieşit la
suprafaţa noastră, în toate aceste mii de ore de inexistenţă.
Psihicul poate ieşi de asemenea la suprafaţă prin intermediul lui SAHASRARA în
circumstanţe tragice când întreaga noastră fiinţă este unificată dintr-o dată într-o mare intensitate
sfâşietoare şi ceva parcă se rupe în noi; atunci simţim ceva ca o prezenţă eternă în profunzime,
care fulgerător ne face să facem lucruri de care nu am fi deloc capabili în mod normal. Şi aceasta
este de asemenea cealaltă faţă a psihicului, nu numai de bucurie şi blândeţe, de putere liniştită, ca
şi cum el ar fi pentru totdeauna deasupra tuturor tragediilor posibile, stăpân divin şi invulnerabil.
Şi în asemenea situaţii, detaliile scenei se pot imprima într-un mod de neşters. Dar ceea ce va
trece în viaţa următoare nu sunt detaliile ci esenţa scenei; vom regăsi astfel mai târziu anumite
repetări de circumstanţe, anumite situaţii fără ieşire care ne vor şoca prin aspectul lor de "piesă
deja jucată" şi care sunt ca şi învelite într-un halou de fatalitate: ceea ce nu am învins în trecut
revine DOAR PENTRU NOI iar şi iar, sub chipuri uşor diferite de fiecare dată, dar întotdeauna
acelaşi în fond până când, LA UN MOMENT DAT VOM AVEA CURAJ şi îi vom face faţă
reuşind în sfârşit să desfacem vechiul nod. Aceasta este legea progresului interior.
În general însă, amintirea precisă a circumstanţelor fizice nu tinde să se perpetueze, pentru
că ele au de fapt puţină importanţă, orice ar crede mărunta noastră conştiinţă de suprafaţă. Există
chiar un mecanism spontan care şterge mulţimea inutilă de amintiri anterioare, aşa cum se dizolvă
mulţimea celor prezente. Dacă ne uităm în spatele nostru cu o singură privire pătrunzătoare, fără
a reflecta, ce rămâne cu adevărat din viaţa noastră actuală este o masă destul de cenuşie din care
ies la suprafaţă două, trei imagini, tot restul se şterge. La fel se întâmplă şi cu sufletul şi cu vieţile
sale trecute; există totdeauna o triere foarte severă. Şi acest mecanism de uitare este foarte înţelept
pentru mult timp, căci dacă ar trebui să ne amintim prematur de vieţile noastre anterioare, riscăm
să ni se pună permanent piedici, avem uneori atâtea amintiri inutile (ce generează REZONANŢE
nefaste) în viaţa noastră prezentă, care se opun ca un zid progresului nostru pentru că ne fixează
într-o aceeaşi atitudine interioară menţinându-ne într-o aceeaşi crispare, într-un acelaşi refuz, într-
o aceeaşi revoltă închistându-ne într-o aceeaşi înclinaţie rea.
Avem nevoie adeseori să uităm ceea ce este rău, pentru a creşte în conştiinţa noastră
exterioară, în mod iremediabil infantilă dacă ne amintim, de exemplu, că am fost altădată un
bancher virtuos şi ne regăsim acum brusc în pielea unui cerşetor nevoiaş, nu vom fi capabili să
înţelegem mai nimic! Pentru că adeseori noi suntem încă prea tineri pentru a înţelege că sufletul
nostru avea nevoie să înveţe contrariul virtuţii, sau mai degrabă că el a lăsat să se spargă abcesul
pe care virtutea sa îl ascundea. Evoluţia divină nu constă doar în a deveni din ce în ce mai sfânt
sau din ce în ce mai inteligent ci în a deveni din ce în ce mai DIVIN conştient. Este necesar
mult timp de evoluţie înainte de a putea suporta fructuos adevărul vieţilor noastre anterioare.
Totul depinde deci de nivelul nostru de dezvoltare spirituală şi de măsura în care fiinţa
noastră psihică a participat şi participă la viaţa noastră exterioară. Cu cât am "colonizat" mai mult
exteriorul, cu atât mai multe amintiri vom avea de luat. Din nefericire, cel mai adesea noi ne
mulţumim doar cu o "viaţă interioară", cum se spune, şi în afară trăim nu contează cum, din
obişnuinţă. O asemenea atitudine este opusul unei stări de YOGA integrală. Dacă, încă de la
început, în loc să respingem toate activităţile lumeşti pentru a ne arunca doar în căutarea
sufletului, am îmbrăţişa armonios şi transfigurator totul în căutarea noastră, angrenând în mod
echilibrat toate nivelurile fiinţei noastre toată viaţa, vom ajunge la o viaţă divină integrală şi
integrată în care vom fi desăvârşiţi atât în afară cât şi înăuntru; în timp ce, dacă am fi exclus
aproape totul pentru a ajunge la teluri aşa-zise "spirituale", este foarte dificil să revenim apoi şi să
coborâm din acele înălţimi fragile pentru a detensiona mentalul şi a-l universaliza, pentru a defula
vitalul şi a-l universaliza, pentru a curăţa subconştientul şi, în sfârşit, pentru a lucra în murdăria
noastră fizică în scopul de a diviniza. Într-o asemenea situaţie vom fi prea bine aşezaţi acolo sus
pentru a îndepărta toată această pleavă şi, la drept vorbind nu o mai putem face. De fapt atunci
nici nu mai încercăm să o facem, căci cum am putea avea ideea să realizăm această muncă
imensă, dacă noi considerăm apriori că mentalul, vitalul şi corpul sunt perisabile şi că singurul
scop al vieţii este să obţinem eliberarea supremă şi să părăsim lumea ?
Realizarea psihică împreună cu încununarea sa: descoperirea spiritului nemuritor în noi
(ATMAN) nu este deci un scop final pentru căutător, ci este doar micul început al unei alte
călătorii, care se desfăşoară în conştiinţă, într-o conştiinţă din ce în ce mai vastă, căci cu cât
creşte mai mult fiinţa noastră psihică şi cu cât ea se asociază activităţilor noastre lumeşti, cu atât
amintirile sale mentale, vitale şi fizice devin mai clare, precise continue de la o viaţă la alta atunci
când începem să înţelegem ce înseamnă nemurirea. În plus, naşterile sale vor fi planificate, voite,
eficiente. Atunci realizăm că suntem liberi şi devenim conştienţi că ne-am trezit pentru totdeauna.
Moartea nu mai este pentru noi aceea mască strâmbându-se care ne aminteşte că nu ne-am
regăsit, ci ni se revelează ca acea trecere liniştită de la un mod de experienţă la alt mod de
experienţă.
Cu ajutorul lui SAHASRARA atunci realizăm că am apucat o dată pentru totdeauna firul
conştiinţei şi trecem dintr-un loc într-altul, dintr-o ţară în alta, revenind iar şi tar pe bătrânul
pământ, până în ziua în care vom ajunge să creştem destul, nu doar pentru a asigura continuitatea
existenţei noastre vitale şi mentale, ci şi pentru a infuza suficientă conştiinţă divină în acest corp
pentru ea şi el să participe, de asemenea, la nemurirea noastră spirituală şi psihică. Căci totul,
întotdeauna este o problemă de conştiinţă, pentru viaţa noastră mentală, vitală şi fizică, ca şi
pentru somnul, moartea şi nemurirea noastră. Conştiinţa este mijlocul, conştiinţa este cheia,
conştiinţa este ţelul iar centrul acestei conştiinţe în fiinţa noastră este focarul nostru coroană
SAHASRARA
=VA URMA =
YOGA ŞI ASTROLOGIA
(continuare la cursul nr. 10 AN V)
CELE 3 MODURI ASTROLOGICE TRADIŢIONALE
MODUL CARDINAL (Caracteristic pentru zodiile - BERBEC, CANCER, BALANŢA,
CAPRICORN). Este modul operativ, direct, executiv, aproape liniar. El caută calea dreaptă,
drumul cel mai scurt către scopul propus. Este un mod bazat pe elan şi pe impuls. Conferă un
aspect de motricitate, de propulsivitate, de expansivitate şi uneori chiar se manifestă prin
brutalitate. Dacă un obstacol îi opreşte elanul, acesta îi apare Ca un şoc. Este în general modul
preponderent distributiv al energiilor. Corespunde aspectului RAJAS GUNA. Este, analogic
vorbind, imaginea săgeţii, a jetului de abur, a berbecului care atacă, a catapultei, este, putem
spune, imaginea în fiinţă a spermatozoidului în esenţă, putem spune că reprezintă forţele care,
mai devreme sau mai târziu, se uzează prin propriile lor eforturi repetate.
MODUL FIX (Caracteristic pentru zodiile: TAUR, LEU, SCORPION, VĂRSĂTOR)
Este modul operativ, rotator sau concentric. Reprezintă formula cercului subordonat axei
personalităţii. În cazul acestui mod sunt caracteristice concentrările ideilor şi emoţiilor, care fac
să apară fermentările creatoare. Reprezintă puterile care se acumulează febril, tumultuos, până la
explozie. Energiile în acest caz sunt concretitive şi cristalizate Există frici faţă de tot ceea ce
scapă certitudinii. Este un mod predominant conservator al energiilor. Imaginea analogică ce se
potriveşte aici este aceea a vulcanului, a exploziilor, a minelor (ca explozibil), a dinamitei.
Reprezintă presiunea şi puterile latente, capabile la un moment dat de explozie. Corespunde
aspectului TAMAS GUNA în natură.
MODUL MUTABIL (Caracteristic pentru zodiile GEMENI, FECIOARA,
SĂGETĂTOR, PEŞTII). Este modul operativ, alternativ, bazat pe dese schimbări ale direcţiilor.
În cazul său survin adaptări suple care se modifică în mod adecvat în faţa obstacolului. Uneori
acest mod (mutabil) este pendular. Acţiuni care se reiau sunt angrenate din nou, dau înapoi, se
risipesc, se prelungesc şi urmăresc cel mai adesea să evite rezistenţele. Sunt de asemenea
caracteristice aici felurite mişcări de du-te-vino, diviziuni ale mijloacelor pentru a atinge scopul.
Reprezintă un mod adaptabil de utilizare şi focalizare a energiilor. Imaginea analogică ce se
potriveşte cel mai bine aici este aceea a păsării, a gazului, a electricităţii, a vântului. Simbolismul
său este foetusul. Mai mereu, în cazul acestui mod, este caracteristică adaptarea, utilizarea sau
disiparea (împrăştierea) energiei. În esenţă, putem spune că acest mod (mutabil) reprezintă forţele
care, mai devreme sau mai târziu, se uzează prin împrăştiere, dilatări şi metamorfoze.
Exemple concrete: Aspectele producţiei = modul cardinal; Aspectele de consum = modul
fix; Aspectele de distribuţie = modul mutabil. De exemplu producerea, consumul şi distribuţia la
nivelul sistemului nervos, a energiilor subtile psihice).
REZUMATUL PRACTIC AL CELOR PATRU ELEMENTE FUNDAMENTALE
PĂMÂNTUL ca element subtil, este caracteristic următoarelor semne zodiacale TAUR,
FECIOARA, CAPRICORN. Face să apară în fiinţa umană în care predomină dispoziţii în direcţia
executării, obţinerii unui rezultat tangibil măsurabil. Reprezintă principiul profitului, al dobânzii
sau al pornirii. Vizează în mod natural posesiunile, garanţiile, securităţile, într-un cuvânt
stabilizarea. Acest proces îl face pe nativ să atragă, mai devreme sau mai târziu, către sine
produsele ambiţiei sale. Aspectele caracteristice în cazul PĂMÂNTULUI ţin mai ales de SEC.
Calităţile principale pe care le întâlnim sunt: experienţa practică, tenacitatea, economia,
responsabilitatea. Temperamentul în acest caz, prezintă aspecte care îi caracterizează pe cei
reţinuţi şi neîncrezători. Realismul predomină la acest temperament. Concepţia sa de bază se
fundamentează pe realitate, pe existenţa efectivă a lumii exterioare, cu tot ceea ce poate avea
aceasta urât uneori.
APA ca element subtil, este caracteristică următoarelor semne zodiacale: RAC,
SCORPION, PEŞTI şi pune în evidenţă în fiinţa umană predominanţa impresiilor. Face să apară
în fiinţa umană în care predomină anumite dispoziţii care, mai devreme sau mai târziu, sunt
resimţite şi suferite sub greutatea lucrurilor şi aspectelor exterioare care se exercită asupra
simţurilor şi asupra inimii. În cazul predominanţei acestui element apar curent emoţii uşoare şi
remarcăm tendinţa de a pătrunde în tot ceea ce ne înconjoară prin emotivitate, într-un asemenea
caz sunt mai mereu prezente vise, fantasme şi iluzii împreună cu înclinaţia de a ne lăsa conduşi.
Aspectele caracteristice în cazul APEI ţin mai ales de UMED, de unde apar adeseori calităţile
recunoscute ale imaginaţiei, ale supunerii, dar şi neglijenţe, absente de la anumite discipline,
invadări sau refulări. Tendinţă în a se impregna rapid de ceilalţi, precum lichidul care ia
fulgerător forma oricărui vas. Temperamentul este caracterizat într-un asemenea caz de o
impregnare care în general durează atâta timp cât există respectiva influenţă şi complacerea într-o
stare de pasivitate. Fiinţa umană la care predomină elementul APĂ se complace mai mereu în a
se lăsa impresionată şi în a-şi exprima prin viu grai impresiile primite şi resimţite. Ficţiunea în
care ea se cantonează este un produs al imaginaţiei adeseori dezlănţuite sau al unui mod
fantasmagoric de viziune.
FOCUL ca element subtil, este caracteristic următoarelor semne zodiacale: BERBEC,
LEU, SĂGETĂTOR şi pune în evidenţă în fiinţa umană predominanţa orientării către creaţii de
tot felul. În cazul ei există dispoziţia în a propulsa sau a orienta o mişcare, o viaţă ori o forţă. În
cazul fiinţei umane la care predomină acest element (FOCUL) este caracteristică tendinţa de a
crea, de a ordona, de a organiza, toate acestea fiind realizate totdeauna odată cu ţâşnitura pornirii.
În acest caz, individul se şterge în rolurile urmărite Aspectele caracteristice în cazul FOCULUI
ţin mai ales fie CĂLDURA şi din aceasta rezultă calităţile sale antrenante, entuziasmul, credinţa
binefăcătoare de nezdruncinat. încrederea, voinţa, francheţea, generozitatea, risipa. Este
temperamentul euforiilor spontane adeseori lipsite de motiv şi al exaltărilor bruşte. În cazul său
predomină idealismul. Concepţia generală a fiinţei se bazează cel mai adesea pe ideea pe care ea
şi-o face despre fiinţe, obiecte sau fenomene care adeseori este în opoziţie cu realitatea obiectivă.
Altfel spus, în cazul său, este predominantă reprezentarea fiinţelor, lucrurilor şi fenomenelor în
mental, care domină.
AERUL ca element subtil este caracteristic următoarelor semne zodiacale: GEMENI,
BALANŢĂ, VĂRSĂTOR şi pune în evidenţă în fiinţa umană predominanţa orientării către
expresivitate. În cazul fiinţei umane la care predomină acest element (AERUL) apar curent
predispoziţii în a se exprima prin jocuri de fizionomie, vorbire, scris, desene. Tot aici întâlnim
necesitatea de a transmite şi de a comunica cât mai mult celorlalţi. Cunoaşterea în viziunea fiinţei
umane la care predomină AERUL este un SUI GENERIS produs de schimb. Aspectele
caracteristice în cazul AERULUI ţin mai ales de DETAŞARE, de unde survine frecvenţa
uşurătăţii, a curiozităţii, a vivacităţii, a îndemânării, a lucidităţii, a aprecierii distracţiilor care
atrage după sine absenţa grijilor şi inconstanţele. Predominanţa acestui element subtil face în
general vorbind să apară un temperament al difuziunilor şi împrăştierii. Fiinţa umană în cauză
dispune de acest expresionism, ştiind să-şi prezinte sau să-şi transpună realitatea în funcţie de
sensibilitatea sa personală. Prezentarea pe care ea o realizează este adesea imaginată, metaforică
şi încărcată cu anumite comparaţii subînţelese.
CARACTERISTICILE ELEMENTELOR SUBTILE ÎN ASTROLOGIE
Elementul subtil pământ în strânsă legătură cu MULADHARA CHAKRA (caracteristic
următoarelor semne zodiacale: TAUR, FECIOARĂ, CAPRICORN). Se referă la puterea subtilă
de coeziune, de aderenţă, care uneşte între ele moleculele unui corp. Este forţa centripetă care
face cu putinţă şi realizează soliditatea.
Elementul subtil apă în strânsă legătură cu SWADHISTHANA CHAKRA (caracteristic
următoarelor semne zodiacale: RAC, SCORPION, PEŞTI). Se referă la puterea subtilă a
disoluţiei, a dezintegrării, a absorbţiei unui solid sau a unui gaz, care la un moment dat poate să
provoace starea fluidică sau de curgere.
Elementul subtil foc în strânsă legătură cu MANIPURA CHAKRA (caracteristic
următoarelor semne zodiacale: BERBEC, LEU, SĂGETĂTOR). Se referă la puterea subtilă
activantă, penetrantă, care este agentul de transformare al celorlalte elemente (evaporarea apei,
dilatarea solidelor şi a gazelor). Căldura nu este decât consecinţa exodului acestei puteri. Ea pune
în evidenţă transformările fizice sau chimice brutale care apar după combustie.
Elementul subtil foc este o putere exotermică.
Elementul subtil aer în strânsă legătură cu ANAHATA CHAKRA (caracteristic
următoarelor semne zodiacale: GEMENI, BALANŢĂ, VĂRSĂTOR). Se referă la puterea subtilă
de expansiune, de elasticitate comună mai ales gazelor, stărilor fluide ţesuturilor elastice
Aici vedem la lucru forţa subtilă centrifugă care dezuneşte şi desparte.
= VA URMA=
AN V C 13
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuare la cursul nr. 12 AN V)
Fiinţa umană care are focarul lui SAHASRARA plenar activat trăieşte detaşată dincolo de
acest vis iluzoriu şi fantasmagoric pe care majoritatea îl consideră realitate, rămânând mai mereu
scufundată în singura Realitate statică a transcendentului în mijlocul acestui vid beatific şi parcă
ieşită din el cu o nouă înfăţişare, lumea irupe din nou în fiinţa umană ca şi cum ar trebui de
fiecare dată să pierdem totul pentru a regăsi totul într-o unitate divină, net superioară. Acum,
dominat şi subjugat de Divin, imobilizat pentru totdeauna şi eliberat de el însuşi, mentalul
extaziat descoperă această LINIŞTE ca fiind Supremul. Astfel, căutătorul descoperă cu ajutorul
lui SAHASRARA că totul este conţinut aici, în această LINIŞTE şi parcă mereu înnoit; atunci
vidul acesta beatific începe să se umple şi din el irupe sau adeseori se precipită în el incalculabila
diversitate a ADEVĂRULUI divin, împreună cu nenumăratele niveluri ale unui INFINIT
dinamic.
Nevăzând uneori decât un Infinit static, noi n-am văzut de fapt decât o faţă a lui
Dumnezeu şi astfel noi l-am exclus din lume (şi poate că pentru noi are o mai mare valoare o
lume despre care spunem că este lipsită de Dumnezeu decât o lume plină cu un Dumnezeu rigid,
absurd, solemn şi justiţiar). Însă, în momentele în care liniştea extatică a topit solemnităţile
noastre, mici şi mari, lăsându-ne astfel pentru un timp răpiţi în întregime de albul strălucitori
imaculat, lumea şi Dumnezeu se regăsesc plenar şi permanent la toate nivelurile şi în toate
punctele (FOCARELE) ca şi cum n-ar fi fost niciodată separate, decât printr-un exces de
materialism sau de spiritualism.
În timp ce se găsea întemniţat în închisoarea din Alipore, în marele yoghin SRI
AUROBINDO a avut loc această transformare divină a conştiinţei, în timpul orei de plimbare:
"Priveam plin de transfigurare pereţii care mă izolau de oameni şi, fulgerător, aceştia nu mai erau
aproape deloc zidurile înalte care mă ţineau prizonier; ele se transformaseră ca prin farmec, iar
cel ce mă înconjura era acum Dumnezeu. Priveam crengile copacului ce se afla în faţa celulei
mele şi remarcam cu uimire că acesta nu mai era un banal arbore, fiindcă acum simţeam cu toată
fiinţa că DUMNEZEU era în el. Îl vedeam de asemenea acolo pe SRI KRISHNA stând în
picioare şi ţinându-mă lângă El. Priveam gratiile de la fereastra celulei şi chiar gratiile ce serveau
de uşă şi chiar şi acolo îl simţeam plenar pe DUMNEZEU. NARAYANA era şi el prezent acolo
fiind cel care mă păzea. NARAYANA era santinela. Şi când m-am lungit pe cuvertura din păr de
cal care îmi fusese dată în loc de pat, am simţit că mă cuprind, pline de dragoste, braţele lui SRI
KRISHNA, braţele prietenului meu, ale iubitului meu KRISHNA. Am privit atunci îmbătat de
transfigurare prizonierii din preajmă, hoţii, criminalii, escrocii şi cum îi priveam, l-am văzut
prezent în fiecare dintre ei pe DUMNEZEU. Eu însumi am fost uluit că în aceste suflete
întunecate şi în aceste corpuri rău folosite îl găseam mereu pe DUMNEZEU" (SRI
AUROBINDO -"Cuvântări" ).
Experienţa aceasta extraordinară nu avea să-l mai părăsească pe SRI AUROBINDO, în
timpul celor şase luni cât a durat procesul, cu cele aproximativ 2000 de mărturii şi 4000 de probe
la dosar, yoghinul SRI AUROBINDO fost închis în fiecare zi într-o cuşcă de fier în mijlocul
tribunalului, dar datorită unei divine transfigurări induse prin activarea lui SAHASRARA el nu
mai vedea nici mulţimea ostilă şi nici judecătorii. "Când procesul s-a deschis, mă urmărea mai
mereu aceeaşi viziune. La un moment dat, telepatic, SHIVA mi-a spus: "Când ai fost aruncat în
închisoare, inima ta a fost cuprinsă de slăbiciune şi tu ai strigat atunci spre mine: "Unde este
protecţia Ta? Acum priveşte cu atenţie aceşti judecători, priveşte procurorul regelui". L-am privit
atunci pe procuror însă, îmbătat de iubirea divină, nu l-am mai văzut pe procuror, el chiar pe SRI
KRISHNA care era aşezat acolo şi îmi surâdea. "Acum îţi mai este teamă ? m-a întrebat SHIVA.
Iată eu sunt în toţi oamenii şi le dirijez gândurile, acţiunile şi cuvintele" (SRI AUROBINDO -
Discursuri ).
Considerând în adevărată sa lumină mărturia lui SRI AUROBINDO realizăm că, într-
adevăr, Dumnezeu nu este în afara lumii Sale. El nu a "creat" lumea, ci în realitate El a devenit
lumea, după cum de altfel spun UPANISHADELE. "El este prin urmare Cel care a creat
cunoaşterea şi ignoranţa. El a devenit simultan adevărul şi falsitatea. El şi numai El a devenii şi
rămâne tot ceea ce este" ( TAITTIRYA UPANISHAD II.6 )
"Toată această lume este plină de felurite fiinţe care, în funcţie de dorinţele şi aspiraţiile
lor, nu sunt altceva decât membrele sale", spune SWETASHWATARA UPANISHAD (IV. 10).
Pentru ochiul care vede atunci când SAHASRARA este plenar trezită, totul este Unul: pentru
experienţa divină, totul este în întregime un monolit divin.
În cazul activării plenare a lui SAHASRARA realizăm mai mereu o viziune total
spirituală asupra universului care este lipsită de o măsură comună cu realităţile noastre. Când încă
nu am atins starea de iluminare, aproape la fiecare pas avem impresia ca ne lovim de urâţenie sau
de rău; această lume ni se pare atunci că este plină de suferinţă şi că debordează de strigăte
întunecate; unde este DUMNEZEU într-o asemenea lume se întreabă ateul sceptic? Divinul este
această barbarie gata mereu să-şi deschidă lagărele de tortură? Divinul, este acest egoism sordid,
această josnicie care se ascunde sau se etalează? În viziunea sa, DUMNEZEU ar trebui să fie pur,
nemurdărit de toate aceste crime. El ar trebui să fie perfect şi prin urmare El nu poate fi toate
acestea. Pentru idealiştii utopici, DUMNEZEU este atât de curat încât el nu este din această lume,
nu există loc pentru El în toată această mizerie în care noi deja ne sufocăm! Dacă ţelul nostru este
să ajungem la o soluţie reală, existenţa trebuie privită în mod deschis în faţă. Şi a privi realitatea
în faţă, înseamnă a-l privi pe DUMNEZEU în faţă, căci nici măcar o secundă ele nu pot fi
separate.
Această lume a luptelor noastre şi a greşelilor noastre este o lume aparent feroce,
periculoasă, o lume distructivă şi devoratoare, în care viaţa este precară în care sufletul şi corpul
oamenilor se mişcă printre pericole enorme, în care fiecare pas înainte, fie că vrem sau nu,
striveşte şi sparge ceva, în care fiecare suflu al vieţii este, totodată, un suflu al morţii. A arunca
permanent responsabilitatea a tot ceea ce ni se pare nouă (DATORITĂ PROSTIEI NOASTRE)
că este rău sau terifiant în spatele unui Diavol "semi-omnipotent", sau a ne debarasa de ea zicând
că răul este inerent şi face parte din Natură, creând astfel o opoziţie ireductibilă între natura lumii
şi natura lui Dumnezeu, sau a arunca în totalitate responsabilitatea asupra omului şi a păcatelor
sale ca şi cum el ar fi avut un cuvânt de spus ATUNCI, la facerea lumii, ori a considera această
situaţie ca şi cum omul ar putea crea ceva împotriva voinţei lui DUMNEZEU sunt, fiecare în
parte, experienţe stângace şi prea comode.
În general, noi ne-am creat imaginea unui DUMNEZEU al iubirii şi al compasiunii, un
DUMNEZEU al Binelui, un DUMNEZEU drept, binevoitor şi virtuos conform concepţiilor
noastre morale despre dreptate, despre virtute şi bunăvoinţă: tot restul, spunem noi, nu este El, nu
este al LUI, ci a fost şi este opera unei anumite puteri diabolice pe care El , a lăsat-o dintr-un
motiv obscur sau misterios pentru noi, să-şi îndeplinească voinţa răutăcioasă. Pentru cei naivi şi
slabi la minte, RĂUL este un AHRINAN tenebros care i se opune graţiosului nostru ORMUD cel
BUN. Alţii susţin că RĂUL a fost şi este greşeala omului egoist şi păcătos care a stricat ceea ce
DUMNEZEU făcuse atât de bine la origine
Când avem SAHASRARA foarte bine activată putem să privim în faţă realitatea, în mod
curajos, din mai multe puncte de vedere SIMULTAN şi realizăm că DUMNEZEU şi nimeni altul
este Cel care a făcut această lume din fiinţa Sa. Totodată, atunci ne dăm arama că El a făcut-o
EXACT aşa cum ea este. Atunci ajungem să vedem că Natura care îşi devorează copiii. Timpul
care împarte sau ia viaţa creaturilor. Moartea universală şi ineluctabilă şi violenţa forţelor subtile
ale lui RUDRA SHIVA existente atât în om cât şi în Natură, sunt de asemenea Divinitatea
Supremă sau altfel spus DUMNEZEU sub unul din aspectele sale MACROCOSMICE.
Cu ajutorul lui SAHASRARA ajungem să înţelegem faptul că DUMNEZEU, creatorul
prodigios şi binefăcător, DUMNEZEU care păzeşte şi care eliberează, DUMNEZEU cel plin de o
compasiune infinită şi copleşitoare, DUMNEZEU cel plin de iubire este, de asemenea,
DUMNEZEU care devorează, DUMNEZEU care pedepseşte pentru a îndrepta şi DUMNEZEU
care distruge pe cel rău şi limitat. Supliciul de pe patul angoasei şi răului pe care suntem uneori
sfârtecaţi este făcut de asemenea de mâna Sa, la fel ca şi iubirea, fericirea, bucuria, blândeţea şi
plăcerea. Doar când vedem cu ochiul unităţii complete (SAHASRARA) şi când simţim acest
adevăr până în străfundul ultim al fiinţei noastre, abia atunci suntem capabili să descoperim în
întregime, în spatele acestei măşti iluzorii, calmul, iubirea, înţelepciunea deplină şi faţa inimoasă
a Celui care este atotfericit: ATUNCI ajungem să simţim pe deplin în mâna care pune în mod
adecvat la încercare imperfecţiunea noastră, mâna prietenului divin sau altfel spus a Celui care a
creat Spiritul (ATMAN) în om.
Pentru cel cu SAHASRARA foarte activată, discordiile lumilor sunt discordiile lui
DUMNEZEU şi el realizează că doar acceptându-le şi progresând prin intermediul lor, va reuşi să
fie capabil să ajungă la corespondenţele înalte ale supremei Sale armonii, la variatele imensităţi
ale ANANDA-ei (beatitudinii) Sale transcendente şi MACROCOSMICE. Atingând această
culme, fiinţa umană realizează că adevărul este fundamentul adevăratei spiritualităţi, iar curajul
este sufletul său. Totodată ea îşi dă ATUNCI seama CĂ NICIODATĂ NU A EXISTAT ŞI NU
VA EXISTA O SPIRITUALITATE SUPERIOARĂ ADEVĂRULUI.
Prin intermediul lui SAHASRARA, rana este deci vindecată, rana ce părea să taie pentru
totdeauna lumea în două. între Satan şi cer, ca şi cum nu ar exista altceva decât Binele şi Răul şi
din nou Răul şi Binele; scufundându-ne în această culme (SAHASRARA) noi nu ne mai simţim
între cele două "ca un copil care are constant nevoie de a fi mângâiat sau biciuit pentru a învăţa
căile virtuoase". Activarea intensă a lui SAHASRARA ne face să ne dăm seama că orice dualism
este o viziune a ignoranţei, fiindcă peste tot în realitate nu există decât "Unicul nenumărabil" şi
chiar „discordiile lui DUMNEZEU" există doar pentru a face să fie revelat şi să crească
DUMNEZEU în noi. Totuşi, rămâne încă o prăpastie între această imperfecţiune, poate divină şi
Perfecţiunea Ultimă; acest Divin cosmic nu este el un Divin micşorat? Nu trebuie oare să tindem
spre un Divin nepătat, transcendent şi perfect?
Poate că în aparenţă există o opoziţie între viaţa spirituală şi viaţa lumii, dar tocmai de
aceea este căutătorul aici, pe calea trasată de sistemul YOGA, pentru a arunca un pod durabil
peste această prăpastie; el este printre altele aici pentru a face din această opoziţie o deplină
armonie. Poate că, într-o mare măsură, lumea acestei planete este guvernată de carne şi de diavol,
dar acesta este de fapt un motiv în plus ca fiii Nemuririi să vină chiar aici pentru a cuceri lumea
întru DUMNEZEU şi Spirit. Cu toate că pentru unii viaţa apare ca o NEBUNIE, nu trebuie nici
un moment să pierdem din vedere că atâtea milioane de suflete aşteaptă să li se aducă lumina
beatifică a raţiunii divine. Poate că acesta este un vis real atât timp cât eşti în interiorul lui, real
pentru atâţia visători pe care cei cu SAHASRARA foarte activată trebuie să-i înveţe să viseze
vise mai nobile sau chiar să-i ajute să se trezească CÂT MAI REPEDE. Chiar şi în situaţia în care
viaţa ni se revelează ca o minciună, atunci, cu ajutorul lui SAHASRARA, trebuie să dăruim
adevărul celor ce sunt înşelaţi.
Atât timp cât mentalul nostru nu este în repaus, de multe ori noi acceptăm să-L vedem pe
Dumnezeu în tot acest rău şi această suferinţă, care în final ne face să înţelegem că inamicul
obscur care ne istoveşte este în realitate constructorul forţei noastre, alchimistul secret al
conştiinţei noastre. El poate să ne determine, cu ajutorul lui SAHASRARA, să acceptăm să fim
"luptătorii Luminii" în această lume întunecată, precum RISHI de altă dată. Cu toate acestea,
chiar şi atunci ne putem întreba de ce există această întunecime? De ce El, pe care-l concepem
etern, pur şi perfect, a devenit această lume aparent atât de puţin divină: ce nevoie avea El de
Moarte, de Minciună, de Iluzie, de Rău şi Suferinţă? Dacă aceasta este doar o mască, de ce este
necesară această mască şi dacă atât de des există iluzie, de ce acest joc crud?
Cu ajutorul lui SAHASRARA realizăm că în definitiv este o binecuvântare faptul că
DUMNEZEU nu a făcut lumea după ideile noastre sărăcăcioase despre perfecţiune, căci adeseori
noi avem atâtea idei despre ce ea ce este "perfect şi despre ceea ce DUMNEZEU trebuie să fie şi,
mai ales, despre ceea ce El nu trebuie să fie, decât DACĂ AR FI DUPĂ MINŢILE NOASTRE,
nu ar mai rămâne în cele din urmă mai nimic în lumea noastră, decât un enorm zero care nu ar
tolera nici măcar impuritatea existenţei noastre - sau, dacă ar fi după alţii, o asemenea lume ar
deveni o cazarmă. "Virtutea" şi-a petrecut mai mereu timpul ca să suprime în mod aberant diferite
elemente ale vieţii şi dacă cumva am pune împreună toate virtuţile ce există în diferite ţări din
lume, ne-ar mai rămâne foarte puţine lucruri în existenţă. Acest aspect există deoarece noi în
general nu cunoaştem decât un singur tip de perfecţiune, acela care elimină, nu cel care înţelege
totul.
Pentru cel înţelept care are SAHASRARA foarte activată, perfecţiunea este o totalitate.
Deoarece cel mai adesea noi nu vedem decât o secundă din Eternitate şi această secundă nu
conţine tot ceea ce noi am dori să vedem şi să avem, noi ne plângem şi spunem că această lume
este rău făcută, dar dacă, cu ajutorul lui SAHASRARA, ieşim din secunda noastră pentru a intra
în Totalitate, totul se transformă şi vom vedea cum se construieşte Perfecţiunea. Pentru cel cu
SAHASRARA plenar activată, apare evident că această lume nu este terminată, ea încă devine,
este o cucerire progresivă a Divinului de către Divin pentru Divin, cu scopul de a deveni "cel mai
nesfârşit care trebuie să fim". Lumea noastră este în continuare evoluţie, iar evoluţia are un sens
spiritual.
"Pământul pe milioane de căi se străduieşte să ajungă spre Divinitate", spun marii
înţelepţi şi yoghinii. Ce ştim noi cu adevărat despre marea călătorie terestră? Adeseori ni se pare
că aceasta ne torturează, că este crudă, impură, dar noi pierdem din vedere eă suntem abia
născuţi. Ca nivel de evoluţie, majoritatea dintre noi abia am ieşit din Materie, murdari, mici,
suferinzi, ca un zeu într-un mormânt, care nu mai ştie nimic şi care caută, care se loveşte peste
tot, dar cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, o altă naştere, o altă memorie reîntregită, o
putere regăsită, ne vom adapta mai departe pe drumul nostru. Această lume este în curs de
desfăşurare, spre a se reintegra în DIVIN şi noi nu ştim încă toată povestea.
"Caută-L fără încetare pe pământ...
Deoarece în esenţa ultimă a fiinţei tale tu eşti El, o. Rege
Doar că noaptea este deocamdată peste sufletul tău
Prin propria ta voinţă,
Îndepărteaz-o cât mai repede şi vei regăsi
Totalitatea senină Care eşti tu (ATMAN) în realitate"
(SRI AURODINDO - Poezii)
Prin activarea perfectă a lui SAHASRARA, fiinţa umană realizează din plin că
DUMNEZEU se află în Ea (sub forma SINELUI NEMURITOR (ATMAN)) şi că ea a fost şi este
permanent îmbrăţişată de DUMNEZEU.
Tu (ca Sine Nemuritor (ATMAN)) eşti (o scânteie din) El (DUMNEZEU)" - acesta este
adevărul etern - TAT TWAM ASI, tu eşti Acela. Acesta este Adevărul revelat de vechile Mistere
şi pe care religiile ulterioare l-au uitat. Pierzând secretul central, care este revelat prin activarea
perfectă a lui SAHASRARA. ele au căzut în toate dualismele aberante, substituind mistere
obscure marelui Mister care este atât de simplu. Eu (ca SPIRIT DIVIN NEMURITOR) şi Tatăl
(DUMNEZEU) suntem una", a spus IISUS HRISTOS (Ioan 10.30). "Eu (ca SINE SUPREM -
ATMAN) sunt El (DUMNEZEU), spun înţelepţii şi yoghinii faimoşi ai Indiei - SO HAM -
deoarece acesta este adevărul ultim pe care-l descoperă toate fiinţele umane cu adevărat libere
(spiritual), fie că au trăit sau trăiesc în Asia sau în Occident, în trecut sau în prezent, deoarece
acesta este faptul etern pe care cu toţii trebuie să-l descoperim. Acest "cu" care, în realitate este
SINELE NEMURITOR (ATMAN care proclamă identitatea sa ca SCÂNTEIE din Dumnezeu, nu
este acela al unui individ privilegiat (căci nu trebuie să ne imaginăm nici măcar o clipă că ar fi loc
pentru un mic eu personal şi exclusiv în această operă divină, strălucitoare, gândind în mod
eronat ca înţelepţii Orientului, RISHI-i sau chiar IISUS HRISTOS şi-au atribuit doar lor filiaţia
divină); în acest "eu există în realitate vocea tuturor fiinţelor umane eliberate spiritual care au fost
dizolvate într-o conştiinţă cosmică şi care ne permite să realizăm că noi toţi suntem fiii lui
DUMNEZEU.
În general există două modalităţi de a realiza această. Descoperire fundamentală, sau
altfel spus, două etape. Prima este cea care implică a descoperi sufletul, fiinţa psihică, care este în
eternitate una cu Divinul, mică lumină a acestei mari Lumini: "Spiritul nemuritor care este aici în
om şi spiritul care este acolo atât în Soare cât şi în DUMNEZEU, sunt în realitate un singur spirit
şi nu există un altul", spune TAITTIRIYA UPANISMAD: cel care gândeşte "El este altul şi eu
sunt altul", în realitate nu cunoaşte (BRIHADARANYAKA UPANISMAD 14 10). Această
fundamentală descoperire a Spiritului interior este ceea ce Vedele, acum aproximativ 6-7 mii de
ani. au numit naşterea Fiului".
Noi l-am văzut, având strălucirea sa orbitoare de un roşu arzător, un mare DUMNEZEU
(SINELE NEMURITOR (ATMAN)) interior a fost eliberat din întuneric" (RIG VEDA V i 2)
Astfel într-un limbaj foarte clar şi fermecător, RISHI-i (înţelepţii clarvăzători vedici) afirmau
Identitatea eternă a Fiului şi a Tatălui şi indicau transmutaţia divină a Omului: "Eliberează-L cât
mai repede în ţine pe TATĂL TĂU (SINELE NEMURITOR (ATMAN))! Păstrează-L mereu la
loc de cinste în locuinţa ta pe Tatăl tău (DUMNEZEU) care devine astfel Fiul tău şi care te poartă
oricând vrei, fulgerător, pretutindeni". În momentul în care ne-am născut, vedem (dacă suntem
capabili să ne dăm cu adevărat seama de aceasta) că acest suflet din noi este acelaşi în toate
fiinţele umane şi nu numai în fiinţe dar chiar şi în lucruri, unde există latent nerevelat: El este fiul
apelor, fiul pădurilor, fiul lucrurilor care nu se mişcă şi fiul lucrurilor care se mişcă. Chiar şi în
pietre El este totdeauna prezent" (RIG VEDA VI .70). Totul este Unul pentru că totul este
Unicul. Totul (UNICUL) este mereu prezent în fiecare parte a sa şi fiecare parte a Totului conţine
în ea Totul (UNICUL), IISUS HRISTOS, nu întâmplător, a spus: "Acesta este corpul meu, acesta
este sângele meu": luând două simboluri, cele mai materiale, cele mai lumeşti, pâinea şi vinul, el
a urmărit să ne facă să realizăm că însăşi această Materie este corpul Unicului. El a căutat să ne
determine să intuim că această Materie este sângele Domnului. Căci dacă DUMNEZEU nu ar fi
existat deja în pietre, cum ar fi putut veni El vreodată în om, printr-o cădere miraculoasă din cer?
Noi toţi suntem fructele unei evoluţii, nu a unei succesiuni de miracole arbitrare
întâmplătoare. Prin activarea perfectă a lui SAHASRARA, fiinţa umană realizează că tot trecutul
pământului este aici, în natura noastră umană însăşi natura fiinţei umane implică un stadiu
material şi un stadiu vital care au pregătit înflorirea mentalului său, şi un trecut animal care a
modelat primele elemente ale umanităţii sale complexe. Noi nu putem să spunem că Natura
materială a dezvoltat mai întâi, prin evoluţie, viaţa noastră şi corpul nostru, apoi mentalul nostru
animal şi doar apoi a coborât un suflet în forma astfel creeată, deoarece aceasta ar presupune o
prăpastie între suflet şi viaţă, între suflet şi mental, prăpastie care în realitate nu există fiindcă nu
există corpuri fără suflet, nu există corpuri care să nu fie în sine o formă de suflet. Materia însăşi
este o substanţă şi o putere a Spiritului şi ea nu ar putea exista altfel, căci nimic nu poate exista
care să nu fie substanţă şi putere a Eternului (DUMNEZEU).
Pentru cel cu SAHASRARA perfect activată, ceea ce este mut şi orb şi chiar brut, este
Acela (DUMNEZEU) care nu este mai puţin decât existenţa umană conştientă şi rafinată ori
decât existenţa animală. Toată această devenire infinită este o naştere a Spiritului în diferite
forme
= VA URMA=
AN V C 14
YOGA ŞI ASTROLOGIA
(continuare la cursul nr. 12 AN V)
AMESTECUL ELEMENTELOR SUBTILE
AN V C 15
YOGA ŞI ASTROLOGIA
AMESTECUL ELEMENTELOR SUBTILE
(continuare la cursul nr. 14 An V)
RELAŢIA FOC-PĂMÂNT
Apare totdeauna cât se poate de evident care dintre cele două elemente este mai puternic
şi mai rezistent. Pământul (care în general predomină la cel născuţi în zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI), ca element subtil, rămâne acolo unde este, în afara
cazurilor când va fi deplasat brusc şi fisurat printr-o explozie internă sau datorită forţelor
exterioare. Focul (care în general predomină la cei născuţi în zodia BERBECULUI, zodia
LEULUI, zodia SĂGETĂTORULUI) îşi dirijează atunci propriul său curs şi aceasta îi poate
ajuta să se ridice repede chiar până la cer. În alte situaţii, focul (zodia BERBECULUI, zodia
LEULUI, zodia SĂGETĂTORULUI) poate să ardă pământul (zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI), calcinându-l, întărindu-l, inhibându-l şi golindu-l de
vitalitate, fără a-l distruge vreodată complet.
În acelaşi timp, pământul (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia
CAPRICORNULUI) poate asista şi coopera cu elementul foc (zodia BERBECULUI, zodia
LEULUI, zodia SĂGETĂTORULUI), alcătuind un fundament stabil pentru flăcările sale. Totuşi,
prea mult pământ (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) poate la
un moment dat să înăbuşe chiar şi focul (zodia BERBECULUI, zodia LEULUI, zodia
SĂGETĂTORULUI) cel mai puternic.
Alegerea incumbă voinţa (aspiraţia) de a reuşi a fiecăreia dintre cele două fiinţe umane în
cauză.
RELAŢIA FOC-APĂ
Un mare foc subtil (care în general predomină la cei născuţi în zodia BERBECULUI,
zodia LEULUI, zodia SĂGETĂTORULUI poate să deshidrateze sau să sece prin căldura sa
excesivă o cantitate redusă de apă subtilă (care în general predomină la cel născuţi în zodia
RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR). Pe de altă parte, o foarte mare cantitate
de apă (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) poate stinge un foc (zodia
BERBECULUI, zodia LEULUI, zodia SĂGETĂTORULUI) redus, anihilându-i flăcările.
Rezultă deci că, din instinct nativul la care focul (zodia BERBECULUI, zodia LEULUI, zodia
SĂGETĂTORULUI) este slab ca manifestare, se teme de apă (zodia RACULUI, zodia
SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) şi o respectă, dar şi viceversa. Fiecare dintre cele două
dacă nu sunt foarte puternice pentru a interacţiona armonios, simt fiecare (mai ales în cazul unei
diminuări ce există la APĂ sau FOC) în felul său pericolul constituit de faptul că ele pot să şi
distrugă una pe cealaltă (cea puternică pe cea slabă).
Rezultatul final în cazul acestei relaţii implică alegerea modalităţilor optime, voinţa şi
aspiraţia de a reuşi a fiecăreia dintre cele două fiinţe umane în cauză.
RELAŢIA PĂMÂNT-AER
Pământul (care în general predomină la cei născuţi în zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) ca element subtil conţine întrucâtva aerul ( în general
predomină la cei născuţi în zodia GEMENILOR, BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI) şi are
nevoie de acesta, însă aerul (zodia GEMENILOR, zodia BALANŢEI. zodia VĂRSĂTORULUI)
nu conţine decât foarte puţin pământ subtil (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia
CAPRICORNULUI) şi tocmai de aceea nu-i simte nevoia. Pământul (zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) element subtil este obligat să rămână acolo unde se află
şi nu se mişcă decât sub efectul unui cutremur, erupţie vulcanică sau, dată este impulsionat în
mod adecvat de anumite forţe subtile exterioare.
Aerul (zodia GEMENILOR, zodia BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI) este liber de
asemenea constrângeri şi se deplasează cu uşurinţă pe deasupra pământului (zodia TAURULUI,
zodia FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) după cum vrea, fără ca să poată schimba prea
mult pământul (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI), nereuşind în
acelaşi timp nici să rămână mult timp în acelaşi loc. Pământul (zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) este indiferent faţă de aer (zodia GEMENILOR, zodia
BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI) şi poate chiar să-i ignore existenţa, până când un vânt
violent îl dinamizeze la suprafaţă, spulberându-l şi afânându-l.
Rezultatul final în cazul acestei relaţii este totuşi determinat de alegerea şi aspiraţia, care
incumbă în părţi egale fiecăreia dintre cele două fiinţe în cauză.
RELAŢIA PĂMÂNT-APĂ
Apa (care în general predomină la cei născuţi în zodia RACULUI, zodia
SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) ca element subtil îşi caută locul şi chiar albia şi adeseori şi-
o găseşte în pământ (care în general predomină la cei născuţi în zodia TAURULUI, zodia
FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) în care îl pătrunde îl străbate şi-l uneşte aspect care este
o imensă binefacere pentru acest element subtil, deoarece numai pătrunderea apei (zodia
RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) îl permite pământului (zodia
TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI) să dea naştere precum o mamă la
tot felul de aspecte, energii şi fenomene binefăcătoare.
Fără a fi modelat, vitalizat, udat şi îmbogăţit de apă (zodia RACULUI, zodia
SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR), pământul (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia
CAPRICORNULUI) rămâne întrucâtva sec şi inutil. În absenţa pământului (zodia TAURULUI,
zodia FECIOAREI. zodia CAPRICORNULUI) pe care să-l ude, apa (zodia RACULUI, zodia
SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) se scurge fără ţel şi este întrucâtva inutilă. Aceste două
elemente subtile au fost concepute pentru a avea fiecare o intensă nevoie una de cealaltă. Cu toate
acestea. prea multă apă (excesul) (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR)
poate să schimbe pământul (zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI, zodia CAPRICORNULUI)
în noroi sau într-un nisip mişcător iar prea puţină apă (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI,
zodia PEŞTILOR), atunci când energia pământului este foarte mare, poate să se piardă destul de
repede, dispărând astfel în masele avide ale pământului ( zodia TAURULUI, zodia FECIOAREI,
zodia CAPRICORNULUI).
Reuşita acestei relaţii este determinată prin aspiraţie şi prin alegerea modalităţilor optime
care incumbă în părţi egale fiecăreia dintre cele două fiinţe umane în cauză.
RELAŢIA APĂ-AER
Aerul subtil (zodia GEMENII OR, zodia BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI)
pătrunde elementul subtil al apei (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR),
îl agită, îl tulbură, îl face să dea naştere valurilor de dorinţă apoi brusc se duce. Aceasta este în
general o infiltrare faţă de care apa subtilă (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI, zodia
PEŞTILOR) nu poate face nimic. Atunci când apa subtilă (zodia RACULUI, zodia
SCORPIONULUI, zodia PEŞTILOR) pătrunde aerul subtil (zodia GEMENILOR, zodia
BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI), ca element predominant, sub forma umidităţii, îl face
mult mai greu. Acest proces se întâlneşte de asemenea la nivelul întregii naturi, sub forma
eliberării binecuvântate a ploii.
Aerul subtil (zodia GEMENILOR, zodia BALANŢEI, zodia VĂRSĂTORULUI) nu
poate să împiedice această pătrundere de către apă (zodia RACULUI, zodia SCORPIONULUI,
zodia PEŞTILOR) Reuşita acestei relaţii este determinată prin aspiraţie şi prin alegerea
modalităţilor optime care incumbă în părţi egale fiecăreia dintre cele două fiinţe umane în cauză.
Semnificaţia influxului sau altfel apus a energiilor subtile planetare
Soarele. Indică energia vitală, raţiunea, forţă fizică şi psihică, capacitatea de
automulţumire, nevoia de putere afectivă şi de afirmare socială. Influxul subtil solar dă forţă de
dominare şi comandă. Acest influx subtil guvernează în special zodia LEULUI.
Luna. Reprezintă iraţionalul instinctualul. subconştient. La femeie, simbolizează
personalitatea accentuată, aspect care nu este sesizat la persoanele din zodia Leului sau care au
Soarele puternic aspectat la naştere. La bărbat indică ataşamentul constant faţă de mamă ca fiind
caracteristic şi care va condiţiona într-un anume mod legăturile sale cu toate celelalte femei.
Influxul subtil lunar controlează, de asemenea, fecunditatea şi chiar ciclul menstrual care,
prin intermediul acestui influx, sunt reglate în mod precis. Nu este deloc întâmplător faptul că o
femeie poate să rămână însărcinată în cazul unui contact sexual cu ejaculare, numai atunci când
poziţia Lunii în cerul său de naştere este identică ca unghi cu Soarele. Luna guvernează zodia
CANCERULUI.
Mercur. Este considerat drept vehiculul sau suportul forţelor subtile superioare,
binefăcătoare cosmice. Indică inteligenţa, capacitatea de comunicare, fie prin vorbire, fie prin
scris, mobilitatea corpului, mimica, contactele culturale şi relaţiile sociale superioare, prietenii
sau asociaţi tineri sau foarte tineri.
Mercur guvernează zodiile GEMENILOR şi FECIOAREI.
Venus (Simbolul lui VENUS indică feminitatea) Reprezintă tot ceea ce nu este raţional,
sau cu alte cuvinte inteligenţa intuitivă în starea sa pură, dar cu toate acestea pr logică. Intuiţia
este foarte puternică în cazul predominanţei acestui influx subtil.
Energia sa subtilă este considerată drept alimentatoarea sau suportul erotismului şi a
senzualităţii într-o formă rafinată şi net superioară celei instinctuale şi animalice care în general
predomină în cazul influxului subtil lunar. Influxul subtil venusian este de asemenea influxul
nutriţiei pentru care valorile sunt necesare pentru procurarea celor în esenţă necesare trupului şi
hrănirii în general.
Venus guvernează zodiile TAURULUI şi BALANŢEI.
Marte. (Simbolul lui MARTE indică masculinitatea}. Influxul subtil al lui MARTE
reprezintă virilitatea, masculinitatea, agresivitate, expansiunea, fie pozitivă, fie negativă, curajul,
violenţa, dezlănţuirea pasională, frenetică, temeritatea, nevoia de polemică.
Un Marte frumos aspectat în astrograma noastră ne poate ajuta, echilibrându-ne destinul;
însă atunci când el este prost aspectat îl poate face pe nativ să acţioneze împotriva intereselor sale
determinându-l să se autodistrugă. Influxul subtil marţian interior, malefic poate cauza accidente,
porniri criminale şi în general împinge fiinţa umană către acţiuni malefice. Sublimat şi rafinat în
mod constant, acest influx conferă fiinţei umane inteligenţă pătrunzătoare dublată de o forţă
realizatoare sau, cu alte cuvinte, capacitate de aplicare practică.
Marte controlează zodiile BERBEC şi SCORPION.
Jupiter. Simbolizează puterea spirituală, elevarea la niveluri deosebite, demnitatea
socială sau puterea consacrării în general. În cazul unei femei, JUPITER bine aspectat indică
prestigiu şi elevare constanta. În aspectele sale negative, influxul jupiterian o poate însă face pe
fiinţa în cauză lacomă, avidă de hrană mai mereu flămândă, nevrotică, cu tendinţe isterice şi
vampirice
Jupiter guvernează zodia SĂGETĂTORULUI şi parţial zodia PEŞTILOR.
Saturn. Influxul subtil al lui SATURN reprezintă în general probele şi încercările de tot
felul care apar în viaţă, împreună cu obstacolele pe care trebuie să le depăşim în luptă pentru
evoluţie. Influxul său subtil face fiinţa umană să fie extrem de pesimistă, dar şi foarte răbdătoare.
Acest influx subtil face fiinţa umană să treacă prin probele cele mai dificile. Influxul subtil al lui
SATURN face, de asemenea. să apară tentaţia apelării la forţele malefice, a fuziunii şi angrenării
energiilor distructive ale morţii şi în general la tot ceea ce ţine de distrugere prin putrefacţie.
Consideraţia celorlalţi în cazul unei aspectări binefăcătoare creşte extraordinar de mult,
deoarece influxul subtil sublimal al lui SATURN conferă fiinţei umane forţa morală necesară
evoluţiei, capacitate neobişnuită de discriminare, sesizarea valorilor autentice şi o remarcabilă
putere de detaşare.
Influxul subtil saturnian guvernează zodiile CAPRICORN şi VĂRSĂTOR.
Uranus. Acest influx subtil reprezintă înainte de toate mai ales ceea ce este nou,
neobişnuit şi extraordinar; indică în orice direcţie revoluţia, transformarea radicală prin
răsturnarea oricărei ordini rigide şi realizarea progresului. Psihic, reprezintă trecerea de la o fază
la alta, de la un plan la celălalt, punctul nodal sau răscrucea şi este strâns legat de acea capacitate
rară de a trece rapid şi de a te adapta de la un mod de viaţă la unul cu totul nou şi diferit,
realizând astfel o transcendere evolutivă.
Uranus guvernează zodiile VĂRSĂTOR şi CAPRICORN.
Neptun. Descoperită recent, această planetă simbolizează energia subtilă, primară,
obscură şi secretă, care controlează masele sau mulţimile. Indică forţa misterioasă de dominare
asupra mulţimilor conferă extraordinare puteri fascinatorii sau CHARISMATICE. îi face să fie
faimoşi şi marii oameni politici sau artiştii celebri. Arată, de asemenea, contactul cu energiile
subtile esenţiale ale invizibilului şi totodată îi permite fiinţei umane în cauză să rămână în contact
mai mult sau mai puţin conştient cu alte dimensiuni sau lunii paralele
Ocultismul, misteriosul, bizarul, neobişnuitul ţin de acest influx subtil Neptun guvernează
zodiile PEŞTI şi VĂRSĂTOR
Pluton. Descoperit în 1930, acest influx rămâne încă pentru mulţi un insondabil mister.
Reprezintă contactul cu energiile subtile, colective sexuale sau creatoare, erotismul desfăşurat în
cele mai stranii moduri. Reprezintă totodată nivelul de evoluţie şi creativitate colectivă, indicând
totodată şi modul în care fiinţa umană devine conştientă de valorile şi problemele unei epoci.
Controlează orientările sociale, tendinţele politice, mişcările, polarizând mulţimile. Este
semnificativ că din 1970 se găseşte şi a rămas în BALANŢĂ iar acest tranzit a corespuns în mod
semnificativ" naşterii mişcării pesimiste în lume", care se adaptează BALANŢEI, tipică pentru
raportul între sexe.
Pluton guvernează parţial zodia BERBECULUI şi integral zodia SCORPIONULUI.
DICŢIONAR
TEMPERAMENT - Ansamblu de rezonanţe predominante în microcosmosul fiinţei
umane care sunt remarcate sub forma unor caracteristici afective care, prin preponderenţa lor,
definesc datorită condiţionărilor şi OBIŞNUINŢELOR o individualitate, atât în ceea ce priveşte
modul sau specific de a experimenta anumite trăiri cât şi aceea în care ea reacţionează în general
la ele. Cu alte cuvinte, Personalitatea este tot ceea ce omul a dobândit sau a adoptat după naştere,
deci tot ceea ce omul îşi imaginează că este adevărat sau ar trebui să fie adevărat cu privire la
sine. Cuprinde, de asemenea, toate iluziile pe care şi le face omul despre el însăşi. Modul de a
reacţiona la trăiri constituie, în temperamentul unei fiinţe, ceea ce se cheamă ritmul său psihic.
Acest ritm se exprimă la fel de bine atât în percepţiile sensibile cât şi în manifestările mentale
(intelectuale) şi, în primul rând, în viteza mai mare sau mai mică a mişcărilor, ca şi în ritmul
special în care acestea (mişcările) se desfăşoară.
Există raporturi foarte precise între temperamentul unei persoane şi structura ei corporală,
raporturi determinate de influenţele hormonale şi umorale (atât glandele endocrine, în corelaţie cu
centrii subtili de forţă, CHAKRA-ele, cât şi marii ganglioni intra-abdominali care împreună cu
toate ţesuturile (datorită rezonanţelor personale cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS) participă la chimismul organic).
Temperamentele se pot împărţi în două grupe principate: CICLORIMICE şi
SCHIZOTIMICE.
Tonalitatea psihică a fiecărui temperament oscilează între cei doi poli opuşi: la
ciclotimici, aceşti poli sunt bucuria şi tristeţea; la schizotimici, ei sunt sensibilitatea şi răceala. La
aceste două mari grupe de temperamente, corespund tipologii (structuri) corporale precise Astfel,
ciclotimicii corespund tipului PICNIC iar schizotimicii tipurilor ATLETIC şi ASTENIC.
Tipul PICNIC prezintă în general o structură şi scundă, îndesată, o faţă rotundă, plină, cu
un ten proaspăt. Capul, pieptul, şi abdomenul sunt mari, umerii apropiaţi. Capul se sprijină pe un
gât scurt, îndesat şi este ţinut puţin în faţă. Adesea, ciclotimicul are o chelie precoce, în timp ce
pilozitatea de pe restul corpului este destul de abundentă.
Tipul ATLETIC este în general subţire, cu extremităţile lungi, pieptul larg şi musculos.
Partea inferioară a corpului este uneori subţiată. Bazinul este strâmt şi picioarele subţiri. Capul
este ferm şi se sprijină pe un gât înalt. Muşchii sunt acoperiţi de o piele elastică, fără prea multă
grăsime.
Tipul ASTENIC se caracterizează printr-un trunchi într-o oarecare măsură cilindric,
prezintă o cutie toracică strâmtă şi alungită şi are umerii apropiaţi. Extremităţile şi gâtul par la
acest tip alungite. Oasele, muşchii şi pielea sunt delicate, subţiri şi slabe. Capul este mic, cu nasul
alungit şi ascuţit, bărbia este aplecată şi retrasă iar profilul este ascuţit.
Temperamentul ciclotimicilor are un ritm psihic oscilând între mobilitate şi toropeală. Cel
al schizotimicilor oscilează între bruscheţe şi indolenţă. La ciclotimici, un anumit ritm psihic
corespunde aproape totdeauna unei anumite tonalităţi psihice. O combinaţie de veselie şi
mobilitate caracterizează tipurile hipomaniace; o tendinţă către depresie asociată cu lentoare
caracterizează temperamente flegmatice.
La schizotimi nu se observă raporturi atât de strânse: hipersensibilii pot prezenta o mare
toropeală în modul de a gândi şi de a voi şi se remarcă adesea la ei o mobilitate capricioasă mai
ales la indolenţii reci.
Tabelul următor prezintă o sinteză esenţială a tipurilor ciclotimice şi schizotimice:
APTITUDINI SPECIALE
= VA URMA=
AN V C 16
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuate la cursul nr. 14 AN V)
YOGA ŞI ASTROLOGIA
(continuare la cursul nr. 15 AN V)
SINTEZĂ - TIPOLOGII MORFO-FIZIO-PSIHIICE
(după constituţia corporală asociată cu predispoziţia psihopatologică)
TIPOLOGIE TEMPERAMENT
PICNIC CICLOTIMIC:
-constituţie orizontală, scund, sistem -hipomaniac (vesel, mobil);
osteomuscular plăpând, faţă rotundă, ten -sintonic (realist, umorist benign);
fin, strat de grăsime la suprafaţa - greoi (dintre ei se recrutează psihotici
trunchiului, trunchi cu formă generală de maniaco-depresivi; adaptare pasivă,
butoi submisie, extroversie).
ASTENIC SCHIZOTIMIC:
-constituţie verticală, trunchi cilindric, -hiperestezic (iritabil, idealist, delicat,
sistem osteomuscular firav. Variantă interiorizat);
extremă a tipului leptosom (astenic). -intermediar (rece, energic, calm.
ATLETIC aristocrat); -anestezic (rece, nervos, solitar,
-bună dezvoltare musculară, trunchi indolent, eronat, obtuz)
piramidal cu baza mare în sus (dintre ei se recrutează mai frecvent
schizofrenii, adaptare activă, introversie)
SEMNIFICAŢIA FUNDAMENTALĂ ŞI CARACTERISTICILE CELOR 12
SEMNE ZODIACALE
1) ASPECTUL BINAR. Zodiacul poate fi împărţit în două grupe de semne:
a) SEMNELE ÎN GENERAL POZITIVE (MASCULINE, YANG (+)): BERBECUL,
GEMENII, LEUL, BALANŢA, SĂGETĂTORUL şi VĂRSĂTORUL;
b) SEMNELE ÎN GENERAL NEGATIVE (FEMININE, YIN (-)): TAURUL, RACUL,
FECIOARA, SCORPIONUL, CAPRICORNUL şi PEŞTII.
Semnele pozitive corespund în general constituţiei de formă atletică şi mai degrabă subţiri
şi tipurilor de temperament schizotimic.
Semnelor negative le corespund în general formele de constituţie picnică şi tipurile de
temperament ciclotimic.
Această schemă binară este foarte utilă pentru a aprecia poziţia în semne a Ascendentului,
Lunii şi planetelor predominante.
Din punct de vedere psihologic, există următoarele corespondente:
SEMNELE POZITIVE, PREDOMINANT YANG (+);
CALITĂŢI: conştiinţa de sine, rapiditate, energie, curaj.
DEFECTE: vanitate, afectare, supraestimarea eului, precipitare, violenţă, brutalitate,
temeritate deplasată sau fanfaronadă.
SEMNELE NEGATIVE, PREDOMINANT YIN(-);
CALITĂŢI: discreţie, calm, răbdare, seriozitate, tenacitate, reţinere, diplomaţie.
DEFECTE: lipsă de încredere în sine, apatie, neglijenţă, inactivitate, anxietate
încăpăţânare, gânduri ascunse, lipsă de caracter, spirit cârcotaş.
2) "ASPECTUL TERNAR". Zodiacul mai poate fi împărţit în trei grupe de câte patru
zodii: Zodiile cuprinse într-o astfel de grupare sunt dispuse pe cercul zodiacal în pătrat (90) sau
în opoziţie (180 ). Aceasta este schema clasică în cruce (de origine indiană probabilă). Se disting
astfel 3 cruci zodiacale:
a) CRUCEA CARDINALĂ: BERBECUL, RACUL, BALANŢA şi CAPRICORNUL.
b) CRUCEA FIXĂ: TAURUL, LEUL, SCORPIONUL, VĂRSĂTORUL
c) CRUCEA MUTABILĂ (sau dublă): GEMENII, FECIOARA, SĂGETĂTORUL,
PEŞTII.
Aceste 3 grupe reprezintă triplul acord al noţiunilor: Dinamic, Static, Labil (Echilibru
dinamic). Din punct de vedere psihologic, ele reprezintă repartizarea psihismului între cele 3
aspecte ale fiinţei psihice: Voinţă, Sentiment, Raţiune.
a) CRUCEA CARDINALĂ reprezintă în general proprietăţile dinamice, active (+)
corelate cu RAJAS GUNA. Din punct de vedere psihologic arată voinţă orientată spre viitor. Din
punct de vedere corporal, ea priveşte ansamblul metabolismului (funcţiile de schimbare şi
regenerare continuă a elementelor constituente ale corpului).
CALITĂŢI: voinţă, ambiţie, iniţiativă, acţiune rapidă.
DEFECTE: lipsă de perseverenţă, nelinişte, grabă, schimbări subite şi neaşteptate
b) CRUCEA FIXĂ reprezintă în general o atitudine statică, pasivă, conservatoare (-)
corelată cu TAMAS GUNA. Din punct de vedere psihologic, ea corespunde sentimentului,
emoţiei, sensibilităţii. Din punct de vedere corporal, ea este legată de glandele endocrine precum
şi de activitatea inimii şi de sistemul circulator.
CALITĂŢI: perseverenţă, răbdare, constanţă, dorinţe şi emoţii puternice.
DEFECTE: duritate, orgoliu, pasiuni foarte puternice
c) CRUCEA MUTABILĂ (DUBLĂ) corespunde în general noţiunii de echilibru
dinamic, sinteză, neutralitate (0), SATTVA GUNA
Din punct de vedere psihologic, se consideră că ea caracterizează aspectul intelectual. Din
punct de vedere corporal ea este corelată cu sistemul nervos şi cu aparatul respirator
CALITĂŢI: vivacitatea înţelegerii, mobilitate şi fluenţă mentală, discernământ inteligent,
spirit subtil, rafinat.
DEFECTE: instabilitate, divagare mentală, lipsă de impetuozitate, nervozitate, indecizie,
simţ imitativ.
3) ASPECTUL CUATERNAR. Acest mod de grupare a zodiilor (patru grupe de câte
trei zodii) corespunde unei repartiţii după tipul de temperament.
Pe cercul zodiacal, semnele zodiacale din fiecare astfel de grupă formează un triunghi
echilateral; ele sunt toate fie semne pozitive (YANG,(+)), fie negative (YIN,(-)) ceea ce le dă o
comuniune de temperament.
Astfel grupele semnelor pozitive (masculine) corespund formelor active de temperamente
(sanguin sau coleric); subgrupele semnelor negative (feminine) corespund formelor pasive de
temperamente (flegmatic sau melancolic)
a) Primul triunghi cuprinde semnele de FOC (TEJAS TATTVA): BERBECUL,LEUL şi
SĂGETĂTORUL (semne pozitive).
- corespondenţa fizică: cald. uscat;
- temperament: coleric, cu reacţii violente şi rapide;
CARACTERISTICĂ SPIRITUALĂ: credinţa
CALITĂŢI: energie, impuls, acţiune rapidă, curaj, îndrăzneală, credinţă.
DEFECTE: violenţă, vehemenţă, nerăbdare, temeritate sfidătoare, imprudenţă,
aventurism.
b) Al doilea triunghi cuprinde semnele de PĂMÂNT (PRITHIVI TATTVA) TAURUL,
FECIOARA şi CAPRICORNUL (semne negative)
- corespondenţa fizică: rece, uscat.
TEMPERAMENT: flegmatic, cu reacţii lente, dar puternice şi durabilitate.
CARACTERISTICĂ SPIRITUALĂ: îndoială şi critică.
CALITĂŢI: calm, perseverenţă, prevedere, simţ practic, fixitate, fidelitate; îi place
Natura.
DEFECTE: neglijenţă, încăpăţânare, anxietate, ipohondrie, materialism, rigiditate,
conservatorism, rutină, dogmatism, lipsa elevării spirituale
c) Al treilea triunghi este format din semnele de AER (VAYU TATTVA): GEMENII,
BALANŢA, VĂRSĂTORUL (semne pozitive)
- corespondenţa fizică: cald, umed;
- temperament sanguin, cu reacţii rapide, dar nici foarte puternic şi nici foarte durabilitate.
- caracteristică spirituală: receptivitate şi sensibilitate.
CALITĂŢI: vivacitate, iniţiativă, sensibilitate, spiritualitate, ingeniozitate, deschidere.
DEFECTE: nelinişte, instabilitate, excitabilitate risipire, influenţabilitate, distracţie,
inconstanţă, superficialitate.
d) Al patrulea şi ultimul triunghi este alcătuit din semnele de APĂ (APAS TATTVA):
RACUL, SCORPIONUL şi PEŞTII (semne negative)
- corespondenţa fizică: rece, umed;
- temperament: melancolic, cu reacţii liniştite şi lente.
CARACTERISTICĂ SPIRITUALĂ: imaginaţia.
CALITĂŢI: calm sentimentalism, reverie, toleranţă, imaginaţie.
DEFECTE: neglijenţă, apatie, suspiciune şi susceptibilitate, indolenţă, izolare, imaginaţie
necontrolată, credulitate.
Influenţa profundă a triunghiurilor aspectului cuaternar al zodiacului va fi foarte clară în
special asupra Ascendentului, Soarelui, Lunii şi planetelor predominante.
AFINlTĂŢILE DINTRE SEMNELE ZODIACALE ŞI PLANETE
Afinitatea dintre planete şi semne prezintă o simetrie remarcabilă în raport cu linia
(diametrul) 0o LEU – 0o VĂRSĂTOR. Cu excepţia LEULUI şi RACULUI semnele echidistante
faţă de această axă au aceeaşi afinitate planetară.
Afinităţi cu MARTE: BERBECUL şi SCORPIONUL.
În BERBEC este vorba mai ales de o forţă acceleratoare a energiei subtile marţiene şi a
orientării sale în linie dreaptă, cu predominanţa spiritului constructiv.
În SCORPION este exprimată forţa distructivă, care va fi apoi orientată către o nouă
reconstrucţie, superioară.
Afinităţi cu VENUS: TAURUL şi BALANŢA.
TAURUL are mai curând semnificaţia de senzualitate şi iubire terestră.
În BALANŢĂ aceleaşi tendinţe sunt spiritualizate, sublimate şi orientate către artă şi
studiu.
Afinităţi cu MERCUR: GEMENII şi FECIOARA.
GEMENII exprimă mai ales semnificaţia intelectuală a lui MERCUR şi, în particular,
facultăţile Raţiunii ce se exercită însă aici cvasi-orizontal. La FECIOARĂ se exercită în special
inteligenţa critică şi spiritul de coordonare, orientarea fiind aici, simbolic vorbind, verticală.
Afinităţi cu JUPITER: SĂGETĂTORUL şi PEŞTII.
În PEŞTI este exprimată mai mult tendinţa expansivă, iar în SĂGETĂTOR cea totalizantă
(unificatoare). PEŞTII mai au afinităţi şi cu NEPTUN.
Afinităţi cu SATURN: CAPRICORNUL şi VĂRSĂTORUL.
VĂRSĂTORUL mai are de asemenea afinităţi puternice şi cât URANUS.
LEUL are afinităţi cu SOARELE, iar RACUL cu LUNA.
= VA URMA =
AN V C 17
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuare la cursul nr 16 AN V)
MENTALUL ILUMINAT
SAHASRARA în mod armonios activată ne permite să realizăm ce este şi cum se
manifestă MENTALUL ILUMINAT.
Mentalul iluminat are o altă natură. Pe măsură ce mentalul superior acceptă să tacă, el
urcă gradat înspre acest domeniu sau, cu alte cuvinte, substanţa şi energia sa îşi măresc frecvenţa
de vibraţie şi se limpezesc. Ceea ce mentalul primea mai înainte picătură cu picătură, acum îi
vine în flux continuu. Fondul general, de asemenea, nu mai este acum neutru, deoarece este o
intensă mulţumire spirituală, o bucurie spirituală uriaşă din care se detaşează sau ies în evidenţă
tonurile particulare ale conştiinţei. Aceasta este prima transformare fundamentală care
evidenţiază începutul unei reale evoluţii spirituale.
Conştiinţa noastră se umple ACUM de un flux subtil de lumină, deseori aurită, în care
sunt infuzate culori sau nuanţe subtile diferite în conformitate cu starea noastră interioară, este o
"invazie luminoasă", în acelaşi timp, există predominant o stare contaminantă de "entuziasm" (în
sensul autentic în care înţelegeau grecii entuziasmul); totodată apare o trezire bruscă, ca şi cum
întreaga noastră fiinţă ar fi în alertă, fiind fulgerător angrenată într-un ritm intens şi foarte rapid,
într-o lume eu totul nouă, unde ne trezim faţă în faţă cu noi valori, cu noi reliefuri şi uluiţi facem
corelaţii neaşteptate. Cortina iluzorie, de fum, a lumii este ACUM pentru noi dată la o parte şi
totul se leagă într-o mare vibraţie de bucurie, viaţa este pentru noi mai vastă, mai adevărată, mai
vie. Mici adevăruri geniale pentru ceilalţi (care nouă ne apar FIREŞTI) se aprind în noi
pretutindeni, fără cuvinte, ca şi cum fiecare lucru, fiinţă sau fenomen ar poseda un secret, ar avea
un sens special şi o viaţă complexă specială. Aceasta este o stare predominantă de adevăr,
inefabilă, fără a avea nevoie de a fi înţeleasă, pur şi simplu ea este şi este pentru noi minunată.
Această stare intens euforică este uşoară, vie şi ne place.
Pentru fiecare fiinţă umană în parte, acest flux subtil, diafan, luminos se va traduce într-un
mod diferit. Unii dintre noi ne grăbim totdeauna să-l punem în forme, în loc să-l lăsăm să ne
impregneze din plin şi în linişte fiinţa, permiţându-i să-şi îndeplinească munca de purificare a
substanţei şi a energici conştiinţei noastre. Pentru unii, acest flux tainic se va manifesta ca o
bruscă deschidere către poezie. Alţi vor vedea inspiraţi de ei forme arhitecturale noi, alţii se vor
găsi pe calea unor mari descoperiri ştiinţifice, iar CEI PUŢINI îl vor descoperi şi îl vor iubi mai
mult pe Dumnezeu
În general, accesul la această nouă stare elevată de conştiinţă este însoţit de o înflorire
spontană a capacităţilor creatoare, mai ales în domeniul poeziei, artei şi al ştiinţei. În cazul unui
grup de yoghini avansaţi se poate remarca atât la noi înşine cât şi la ceilalţi o trezire şi o naştere
bruscă a unor capacităţi deosebite în tot felul de domenii, atunci când se produce deschiderea
conştiinţei, astfel ca IMEDIAT DUPĂ ACEASTA cineva care s-a chinuit îndelung pentru a se
exprima în rime, fără cel mai mic succes, poate deveni uluitor de repede, de la o zi la alta un
maestru al limbajului şi al cadenţelor poetice. În cazul de faţă este o problemă de tăcere justă şi
de deschidere corectă faţă de Cuvântul care începe să se exprime spontan şi armonios, căci
ACUM cuvântul este acolo, gata format, în planurile interioare, unde iau naştere toate formele
artistice, dar mentalul care are doar rolul de transmiţător trebuie să se transforme ca să ajungă să
intre în REZONANŢĂ, pentru a deveni astfel un canal perfect, în loc să fie un obstacol.
Poezia divin inspirată GRAŢIE ASPIRAŢIEI INTENSE DE A CUNOAŞTE
ADEVĂRUL este pentru multe fiinţe umane mijlocul cel mai comod pentru a înţelege ce sunt
aceste planuri superioare de constanţă, în ritmul unui poem genial inspirat, vibraţiile energiilor
subtile superioare sunt uşor de sesizat şi tocmai de aceea unii oameni vor recurge adesea la
ajutorul poeziei, aceasta neînsemnând că Supraconştientul este privilegiul poeţilor. În enorma sa
corespondenţă poetică şi în "Poezia viitoare", Sri Aurobindo a dat numeroase exemple de poezie
născută dintr-un mental iluminat; din nefericire, contează foarte mult şi limba în care au fost
scrise poeziile - Sri Aurobindo scria în engleză pentru că majoritatea discipolilor săi vorbeau
engleza. Poetul Iluminat Rimbaud, care a ajuns fulgerător la această stare în urma unei trăiri de
natură tantrică cu o tânără poloneză iniţiată în TANTRA YOGA, ne oferă o foarte bună ilustrare
de astfel de poezie, spre exemplu, în genială sa creaţie "Corabia beată", dacă reuşim să ne
detaşăm de sensul exterior pentru a intui şi a asculta ceea ce vibrează dincolo de acesta, căci
poezia şi toate formele de artă nu sunt în ultimă instanţă decât un mijloc de a surprinde o
indicibilă nuanţă (datorită REZONANŢELOR ce apar în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre),
care pentru cel INSENSIBIL nu este nimic şi care totuşi este adevărul vieţii: "Cunosc extaziat
cerurile sparte de fulgere, şi trombele / şi talazurile, şi curenţii fascinanţi; cunosc seara, / Zorii
exaltaţi precum un stol de porumbei / Şi am văzut câteodată ceea ce omul nu a crezut niciodată că
va ajunge să vadă."
Nu vom numi o poezie "iluminată" datorită sensului său, el pentru că ea conţine nota
specifică acestui plan. Am putea regăsi de asemenea aceeaşi notă inefabil ILUMINATOARE
într-un tablou de REMDRANDT sau într-o anumită bucală muzicală de CESAR FRANCK, de
exemplu, în cuvintele transfiguratoare ale unui prieten sau pur şi simplu într-o fuziune amoroasă
plenară în care, datorită continenţei şi a transfigurării fiinţei iubite trăim o fericire
ILUMINATOARE. Important este adevărul inefabil ILUMINATOR pe care îl intuim şi care se
află în spatele acestora, vibraţia înălţătoare care ne conduce drept la esenţă şi pe care poemul,
pânza, sonata sau trăirea amoroasă intensă şi profund transfiguratoare nu fac decât să o exprime
mai mult sau mai puţin transparent; cu cât urcăm mai mult, vibraţia şi energia subtilă este mai
pură, mai luminoasă, mai vastă, mai puternică. În versurile inspirate ale poetului iluminat
RIMBAUD aceste nuanţe ILUMINATORII inefabile sunt redate astfel: "O, anotimpuri, o,
castele./ Ce suflet nu are defecte?". La prima vedere vibraţia este abia perceptibilă dar dacă
urmărim să intrăm în REZONANŢĂ CU ÎNREGISTRAREA ÎN AKASHA TATTVA a stării de
atunci a poetului. DINCOLO DE CUVINTE (dar pornind chiar de la ele), remarcăm că starea
ILUMINATORIE este prezentă. Dar aici se simte totuşi că nu este vorba de o energie şi de o
vibraţie plenar iluminată, deoarece ea nu vine de deasupra capului (SAHASRARA), ci din centrul
inimii (ANAHATA CHAKRA), şi cu această ocazie totodată remarcăm că ea nu are nimic de-a
face cu sensul cuvintelor, cuvintele doar înveşmântează acest ceva INEFABIL care vibrează. Din
contră, următorul vers scris de genialul poet MALLARME vine direct din mentalul iluminat:
"Gheţarul transparent al zborurilor stolurilor care încă nu s-au înălţat".
Ceea ce caracterizează în mod esenţial toate operele izvorâte din acest plan este o
uluitoare şi sublimă cuprindere luminoasă ce ne apare, analogic vorbind, precum o luminoasă
bătaie de aripi, o bruscă curgere de lumină paradisiacă. Vibraţia aceasta sublimă înregistrată în
AKASHA nu se aseamănă cu nici o alta. Întotdeauna în cazul ei există mai întâi un şoc care
precede vibraţia, întocmai ca la un diapazon. Cu toate acestea, într-o operă de artă, vibraţia
ILUMINATOARE nu rămâne mult timp pură, căci dinamica ulterioară operei urmează mişcarea
conştiinţei care, în lipsa unei anumite discipline care să o stabilizeze, urcă şi coboară constant.
Astfel, la o analiză atentă realizată prin IDENTIFICARE PERFECTĂ (SAMYAMA) ne apare
foarte clar (graţie REZONANŢEI CU ÎNREGISTRAREA STĂRII SALE DE ATUNCI ÎN
AKASHA) că poezia lui RIMBAUD "Corabia beată" conţine influenţe inspirate din mentalul
iluminat, dar multe influenţe provin din vital, din mentalul simplu şi totodată poezia sa conţine
chiar o strălucire din supermental, după cum vom vedea în continuare.
O dată cu frumuseţea sa inefabilă, descoperim şi limitele mentalului iluminat: în multe
cazuri, poezia iluminată se traduce printr-o curgere de imagini şi cuvinte revelatoare (pentru că,
mai ales în acest stadiu, adesea apar viziuni şi, de asemenea. începem să auzim), care este
aproape ca o avalanşă de imagini luxuriante, deseori dezordonate, ca şi cum conştiinţa ar fi
depăşită şi n-ar putea conţine valul de sublimă lumină şi această supracreştere în intensitate ar fi
prea mare - şi atunci se revarsă. Entuziasmul ce apare se schimbă uşor în exaltare. Iar dacă restul
fiinţei nu a fost suficient de purificat, una dintre părţile inferioare poate acapara lumina subtilă şi
forţa elevată, care coboară, pentru a le utiliza (CHIAR MATERIALIZÂNDU-LE) în folosul său,
ceea ce este deseori o primejdie. În cazul în care TRANSMUTAREA şi SUBLIMAREA
armonioasă a energiilor subtile rezultante nu este stăpânită la perfecţie, apar situaţii când părţile
inferioare ale naturii umane, mai ales vitalul, acaparează în mare parte această curgere subtilă
luminoasă. Atunci ele o întăresc, o dramatizează, o schilodesc şi cu toate că ATUNCI puterea
este încă prezentă ea ajunge să fie dură, în timp ce esenţa mentalului iluminat este fericirea
oceanică.
Am putea aminti aici numele multor poeţi şi creatori geniali printre care se află şi poetul
Iluminat MIHAI EMINESCU (poate că este necesar să subliniem faptul că este o mare diferenţă
între cel care are ocazional stări de inspiraţie geniale sau iluminări, care adeseori, datorită
ABSENŢEI INIŢIERII, nu sunt privite cu încredere, şi cel care, practicând YOGA, şi-a
dezvoltat sistematic conştiinţa, treaptă cu treaptă, astfel încât el poate ORICÂND să se
stabilească la voinţă şi să rămână în REZONANŢĂ cu unul sau altul dintre nivelurile (etajele)
conştiinţei, rămânând FERM BRANŞAT acolo cât timp doreşte, pentru a primi în FLUX
CONTINUU şi fără deformări inspiraţiile sau luminile corespunzătoare acelui nivel. Aceasta este
ceva firesc în practica YOGA).
De altfel, marii yoghini spun că substanţa mentalului iluminat nu este cu adevărat
transparentă, ci doar translucidă: lumina sa este difuză. La nivelul său lucrurile stau oarecum ca şi
cum am palpa pretutindeni adevărul, fără a-l atinge cu adevărat. Tocmai de aceea aici apar
frecvent incoerenţe şi fluctuaţii. Cu toate acestea, trezirea mentalului Iluminat este începutul unei
naşteri spirituale deoarece, înainte de a urca mai sus, este nevoie de încă o purificare şi mai ales
de pace, echilibru şi linişte. Cu cât urcăm mai mult pe scara conştiinţei, cu atât mai mult avem
nevoie de FORŢĂ MENTALĂ şi de un echilibru de granit.
MENTALUL INTUITIV
Tot SAHASRARA în mod armonios activată ne permite să realizăm ce este şi cum şi
manifestă mentalul intuitiv. Mentalul intuitiv se deosebeşte de mentalul Iluminat prin
transparenţa sa clară; este rapid şi, analogic vorbind, putem spune că el aleargă desculţ din stâncă
în stâncă şi nu mai este deloc blocat ca mentalul superior de acea ortopedie grea, care ne lipeşte la
pământ ca şi cum cunoaşterea ar depinde de volumul plin de greutate al reflexiilor şi gândurilor
noastre. Cunoaşterea în cazul mentalului intuitiv este o străfulgerare născută din tăcere şi
instantaneu totul este acolo, nici mai sus, nici mai în profunzime, ci acolo, sub ochii noştri,
aşteptând doar ca noi să fim un pic mai limpezi. Nu este vorba atât de elevare, cât de o şi mai
mare îndepărtare (lărgire) a obturatorului.
Vara în unele locuri câmpiile ţării noastre se întind liniştite şi verzi în aerul pur şi dulce
cât cuprinzi cu privirea sub cerul greu; apoi, dintr-o dată, fulgerător, câteva păsări ţâşnesc şi îşi
iau zborul. Surprinşi la prima vedere am putea spune ca nu am văzut nimic. Totul pentru noi este
atât de rapid, fulgerător - analogic vorbind aceasta este rapiditatea teribilă a conştiinţei care se
limpezeşte. Un punct, un sunet, o picătură tainică de lumină, în care este conţinută o lume
strălucitoare, fastuoasă - câteva zeci de păsări fulgerător de rapide, aproape nevăzute se avântă
într-o secundă de Iluminare. În dimensiunea noastră lăuntrică, intuiţia repetă misterul original al
unei mari şi vast cuprinzătoare priviri, o formidabilă privire de o clipă, care a văzut totul şi a
cunoscut totul şi apoi ea se joacă văzând puţin câte puţin, lent, succesiv, temporal, dintr-un
miliard de puncte de vedere, ceea ce cuprinsese ATUNCI doar într-o fracţiune a eternităţii. "O
clipă eternă este cauza tuturor anilor", scrie marele yoghin şi poet Sri Aurobindo în inspirata sa
operă SAVITRI.
Acum, o dată cu intuiţia vine o bucurie specială, diferită de bucuria iluminată. Ea nu mai
este o curgere care pare să ne invadeze din afară, el este ca un fel de recunoaştere, totul se
desfăşoară ca şi cum noi am fi fost întotdeauna doi, un frate de lumină care trăieşte în lumină, şi
un frate de umbră, noi înşine, care trăieşte dedesubt şi repetă bâjbâind în întuneric, izbindu-se de
toate lucrurile, gesturile fratelui de lumină, mişcarea, cunoaşterea, marea aventură care este a
fratelui de lumină, dar cu toate acestea jos totul este meschin, pipernicit, iar fratele de umbră este
neîndemânatic. Apoi, dintr-o dată, se realizează identitatea celor doi şi astfel realizăm că suntem
unul. Suntem într-un punct (FOCAR) de lumină. Pentru prima dată, nu mai există separare şi
aceasta este fericirea de acum. Şi când vom fi unul în toate punctele, aceea va fi viaţa divină.
Acest punct de identitate este cunoaşterea, care se poate traduce într-un mod sau altul, în
funcţie de preocupările de moment, dar întotdeauna într-un mod esenţial, există un şoc al
identităţii,. o reîntâlnire - ştim aceasta pentru că de fapt recunoaştem (faimoasa reamintire
platoniciană). Yoghinii, la rândul lor, spun că amintirea este "o amintire a Adevărului". Şi cu
adevărat, într-o străfulgerare intuitivă, noi vedem clar că de fapt cunoaşterea nu este o
descoperire a necunoscutului, fiindcă în realitate noi nu ne descoperim atunci decât pe noi înşine.
Nu există nimic altceva de descoperit, el este necesară o recunoaştere lentă, în timp, a acestei
secunde de Lumină, pe care CÂNDVA am văzut-o cu toţii. Cine nu a văzut-o măcar o dată? Cine
nu are această amintire în viaţa sa? Oricare ar fi credinţele sau necredinţa noastră, capacităţile sau
neputinţele noastre, atitudinea noastră mai mult sau mai puţin elevată, există totdeauna o clipă
care este clipa noastră. Există vieţi care, privind din acest punct de vedere nu au durat decât o
secundă şi tot restul este dat uitării. Limbajul esenţial al intuiţiei se condensează într-o formulă
concisă, fără un cuvânt în plus, spre deosebire de limbajul supraabundent al mentalului iluminat,
care şi el, de asemenea, chiar prin abundenţa sa, aduce totuşi un ritm luminos şi un adevăr cu
contururi poate mai puţin precise, dar mai cald.
Considerând tot ciclul eforturilor umane în câteva cuvinte: "Un zbor al Unicului către
Unic", filosoful PLATIN folosea în această expresie un limbaj intuitiv, asemănător cu cel al
UPANISHADELOR- însă această virtute marchează totodată limitele intuiţiei: oricât de pline de
viaţă ar fi străfulgerările şi formulele noastre, ele nu pot conţine tot adevărul -pentru aceasta ar fi
nevoie de o căldură mai intensă chiar decât aceea a mentalului iluminat, care să ne facă să intrăm
într-o transparenţă mai înaltă. Căci mentalul intuitiv vede prin străfulgerări, punct cu punct, dar
nu în ansamblu. Spaţiul dezvăluit de mentalul intuitiv prin străfulgerare este comprehensibil.
Irefutabil, dar nu este decât "un spaţiu de adevăr". De altfel, în cele mai multe cazuri mentalul
pune stăpânire pe intuiţie şi trage de ea totodată prea mult şi prea puţin. Prea mult, fiindcă îşi
generalizează nejustificat intuiţia şi ar vrea să cuprindă totul în spaţiul descoperirii sale, şi prea
puţin pentru că în loc să lase acea străfulgerare să-şi realizeze în linişte activitatea de iluminare şi
purificare a substanţei noastre, el o apucă imediat şi o acoperă cu un strat gros (imagistic, poetic,
matematic, religios) şi nu mai înţelege acea străfulgerare decât prin forma intelectuală, ştiinţifică,
artistică sau religioasă cu care a acoperit-o
Mentalului îi este greu să înţeleagă că o revelaţie poate fi foarte puternică, chiar
formidabilă, fără să fie nimic de înţeles şi mai ales că ea este foarte puternică doar atât timp cât
nu o facem să coboare câteva trepte, diluând-o şi fragmentând-o pentru o aşa-zisă "înţelegere".
Dacă am putea rămâne cât mai liniştiţi în prezenţa acestei străfulgerări care vibrează, ca şi cum
am fi suspendaţi în lumina sa, fără să ne aruncăm după aceea asupra ei pentru a o decupa în
bucăţele intelectuale, ne-am da seama după un timp că întreaga noastră fiinţă şi-a schimbat
altitudinea şi că APOI beneficiem de o nouă viziune în locul unei mici formule moarte. Când
explicăm în mod speculativ intuiţiile, trei sferturi din puterea lor transformatoare se pierde.
Dacă, în loc să se precipite pripit asupra stiloului ca să se reverse apoi într-un torent de
cuvinte pentru a expulza prea multă lumină primită, căutătorul avea grijă să-şi păstreze tăcerea şi
transparenţa, dacă el va avea astfel răbdare va vedea cum gradat străfulgerările se multiplică puţin
câte puţin, devenitul oarecum mai puţin strâmte şi cum în el se formează o altă conştiinţă, care
este totodată împlinirea şi sursa mentalului iluminat, a mentalului intuitiv şi a tuturor formelor
mentalului uman, adică supermentalul.
SUPERMENTALUL
SAHASRARA plenar activată ne permite de asemenea să realizăm ce este şi cum se
manifestă supermentalul. Supermentalul este culmea, rareori atinsă, a conştiinţei umane ce este
realizată prin intermediul lui SAHASRARA. Supermentalul este de fapt o stare amplă de
conştiinţă cosmică care este trăită fără pierderea individualităţii, în loc să arunce totul pentru a
exploda în înaltul cerului, căutătorul a urcat cu răbdare toate treptele fiinţei, astfel încât acum
josul este legat de sus, fără a exista vreo întrerupere. Supermentalul este lumea privilegiată a
zeilor şi sursa inepuizabilă de INSPIRAŢIE a marilor fondatori de religii şi curente spirituale
autentice: aici (graţie REZONANŢEI cu Supermentalul MACROCOSMIC) au luat naştere toate
religiile pe care le cunoaştem. În fond, ele nu sunt altceva decât părţi ale unei experienţe
supermentale, una dintre miile de faţete ale sale. Căci o religie, un curent spiritual sau o revelaţie,
ori chiar o experienţă spirituală, aparţin de fapt unui plan, ele nu sunt niciodată născute din
fulgerele lui Dumnezeu sau de nicăieri. Cei înţelepţi care încarnează o revelaţie nu au extras-o
din nimic; supermentalul este planul sau cu alte cuvinte SFERA SUPERMENTALULUI
MACROCOSMIC în care (datorită REZONANŢEI în propriul MICROCOSMOS cu
SUPERMENTALUL) aceste revelaţii îşi au originea. El este, de asemenea, planul de origine al
celor mai înalte creaţii artistice. Trebuie, însă să subliniem că, deşi acest plan este cel mai înalt
plan al mentalului, el încă este un plan mental.
Atunci când conştiinţa fiinţei umane evoluate se ridică în acest plan, ea nu mai vede
"punct cu punct", ci "calm, pe suprafeţe mari". Aici nu mai este lumina difuză a mentalului
iluminat, nici strălucirile izolate ale mentalului intuitiv ci, precum spune admirabila exprimare
vedică: "Un ocean de străfulgerări stabile". Conştiinţa ce se ridică în acest plan nu mai este deloc
limitată la scurta clipă prezentă sau la spaţiul îngust al câmpului său vizual, ea este dezobturată,
sau cu alte cuvinte vede dintr-o singură privire larga întindere MACROCOSMICĂ a spaţiului şi a
timpului. Diferenţa fundamentală faţă de celelalte planuri stă în egalitatea sau uniformitatea
aproape completă a luminii; într-un mental iluminat foarte receptiv am putea vedea, de exemplu,
o întindere sau un fond albăstrui cu ţâşniri bruşte de lumină, străfulgerări intuitive, lumini
călătoare sau uneori mari cascade supermentale, dar acolo jocul luminos este intermitent, nimic
nu este stabil - aceasta este condiţia generală a celor "mai mari poeţi pe care îi cunoaştem. Ei au
atins un anumit nivel sau un anumit ritm, o luminozitate poetică generală şi apoi, din timp în
timp, ei reuşesc să pătrundă în regiuni şi mai înalte, ARHETIPALE, aducând de acolo acele
versuri orbitoare (sau acele mirifice exprimări muzicale) care după aceea vor fi reluate din
generaţie în generaţie, ca o formulă magică: "Sesam, deschide-te!" pentru a intra în rezonanţă cu
planurile elevate care le-au inspirat. Mentalul iluminat este în general o bază (una deja foarte
înaltă), dar supermentalul este o paradisiacă împărăţie divină în care avem acces în momentele de
graţie.
Pentru o conştiinţă umană care a atins plenar starea supermentală completă şi permanentă,
aşa cum au realizat-o, spre exemplu, RISHI-i (înţelepţii clarvăzători) vedici, nu mai există
intermitenţe luminoase, ci conştiinţa este un permanent ocean de lumină. De aici rezultă o viziune
divină continuă, universală; cunoaştem bucuria universală, frumuseţea universală, iubirea
universală, căci toate contradicţiile planurilor inferioare vin din insuficienţa luminii sau din faptul
că lumina nu pătrunde decât într-un câmp restrâns, în timp ce, în această lumină egală a
supermentalului, contradicţiile, care sunt ca şi spaţiile de umbră între două străfulgerări sau ca
frontierele întunecate de la capătul luminii noastre, se topesc într-o masă vizuală unificată. Şi, din
momentul în care lumina divină este pretutindeni, frumuseţea, armonia şi fericirea sunt
pretutindeni în mod necesar, pentru că atunci toate contrariile nu mai sunt percepute ca negări sau
ca spaţii de întuneric între două declicuri ale conştiinţei, ci ca elemente de o intensitate variabilă
într-o Armonie cosmică continuă. Aceasta nu înseamnă că conştiinţa care a atins plenar starea
activării supermentalului este incapabilă să vadă ceea ce noi numim urât sau rău sau suferinţă,
însă de la ACEL NIVEL ea conştientizează totul ca fiind legat (corelat şi NECESAR) în marele
spectacol universal, în care fiecare aspect şi orice energie îşi are locul său evident (menirea sa) şi
utilitatea sa. Această conştiinţă este ACUM unitară, nu separatistă. Capacitatea sa extraordinară
de a unifica ne dă măsura perfecţiunii supermentale. De altfel, având viziunea acestei unităţi, în
mod necesar divină (Divinul în cazul stării de conştiinţă SUPERMENTALE nu mai este ceva
presupus sau un concept, ci El este PLENAR SIMŢIT şi chiar atins, deoarece ACUM El a
devenit în mod natural noi înşine, aşa cum conştiinţa noastră a devenit lumină), fiinţa ce trăieşte
starea supermentală de conştiinţă vede peste tot aceeaşi lumină în fiecare lucru, în fiecare fiinţă,
ca şi cum ar vedea în ea însăşi, în ea nu mai există ACUM goluri care separă, fisuri ciudate,
fiindcă PENTRU EA totul se scaldă continuu într-o substanţă şi într-o energie esenţială unică. Ea
cunoaşte cu adevărat dragostea universală. înţelegerea universală, compasiunea universală faţă de
toate celelalte fiinţe care, asemenea ei, se îndreaptă către divinitatea lor sau, altfel spus, devin mai
mult sau mai puţin lent lumina divină NEMURITOARE (ATMAN) care sunt în realitate, în afară
de practica YOGA, putem avea acces la această stare de conştiinţă supermentală mergând pe
diferite căi, printr-o foarte intensă aspiraţie religioasă, spirituală, poetică, intelectuală, artistică,
amoroasă, eroică şi în general prin tot ceea ce îl ajută pe om să se autodepăşească.
În Occident, de exemplu, se acordă o importantă specială Artei, pe care foarte mulţi
iniţiaţi o consideră unul dintre marile mijloace de progres spiritual. Din nefericire, aici trebuie să
realizăm că artiştii şi creatorii au în general un ego considerabil, care cel mai adesea le blochează
drumul şi care PERMANENT este marea lor piedică. Omul preponderent religios, care
acţionează consecvent în sensul dizolvării ego-ului, are mai multe facilităţi, dar rareori el atinge
universalitatea pe calea individuală a conştiinţei, el face atunci mai degrabă un salt în afara
individualităţii - el reuşeşte un salt pe scară, fără a se preocupa de dezvoltarea tuturor etajelor
intermediare ale conştiinţei personale Atunci când ajunge în "vârf" pentru el nu mai există scară
pentru a coborî înapoi, sau el nu mai vrea să coboare înapoi; sau nu mai există posibilitatea de
legătură în individ care să traducă ceea ce el vede acolo sau cel care traduce după aceea este tot
vechea individualitate de dinainte, care încearcă, de bine, de rău, să traducă noua sa conştiinţă
-atât cât mai simte nevoia să traducă ceva. RISHI-i (înţelepţii clarvăzători) vedici şi yoghinii ne
oferă exemplul unui progres spiritual autentic, continuu, din plan în plan. Cuvântul "KAVI"
desemnează inseparabil pe cel care vede Adevărul şi pe poet. Cineva era poet pentru că era
Văzător. Această evidenţă a fost însă uitată.
= VA URMA =
AN V C 18
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
(continuare la cursul nr. 17 An V)
CONŞTIINŢA SUPRAMENTALĂ
Cu toate că activarea plenară a lui SAHASRARA ne revelează Conştiinţa Supramentală,
este totuşi foarte dificil să definim în termeni mentali Conştiinţa Supramentală, care este aproape
nonmentală şi tocmai de aceea scapă tuturor tentativelor noastre de definire, deoarece ea este o
REALITATE ce există dincolo de cadrul tridimensional.
Chiar şi aplicarea "etichetei" de supraconştiinţă ne poate înşela căci, în cazul Conştiinţei
supramentale, nu este în realitate vorba despre o culme a conştiinţei umane ci de o altă conştiinţă.
Am putea urmări să facem anumite aproximări şi să remarcăm astfel două aspecte distincte: cel
de conştiinţă sau viziune şi cel de putere, dar făcând astfel am cădea din nou în capcana
mentalului deoarece aceste două aspecte sunt indisolubile.
Conştiinţa supramentală este în realitate o conştiinţă care poate fi totodată o viziune
divină, activă. Adeseori, chiar atunci când marii yoghini sau marii înţelepţi urmăresc sa ne
împărtăşească experienţele lor spirituale, noi putem recepta fragmentar şi difuz doar ecoul
reflexiilor lor, fiindcă pentru descrierea unor astfel de experienţe uluitoare aproape că ne-ar trebui
un alt limbaj mult mai complex şi cu totul nou.
VIZIUNEA SUPRAMENTALĂ
Această viziune este o viziune divină globală. Mentalul decupează bucăţi mici pe care le
opune unele altora: mentalul superior reuneşte totul într-un singur fascicul, dar cel mai adesea
fasciculul său se concentrează într-un singur punct astfel că atunci el vede totul din propriul său
punct de vedere. El este unitar şi, în acelaşi timp universal, însă totdeauna aceasta se realizează
prin excluderea celorlalte unghiuri de vedere sau prin anexarea lor la un alt concept.
Supramentalul nu numai că vede întreaga lume a lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor într-o
viziune divină, unică, care simultan leagă toate fasciculele fără a-l opune nimic, dar în plus el
vede TOTODATĂ şi punctul de vedere al fiecărui lucru, al fiecărei fiinţe şi al fiecărei forţe sau
entităţi în parte. Astfel, supramentalul constituie o rotunjire deplină a viziunii care nu este
convergentă într-un punct central, el există concomitent în miliarde de puncte. Tocmai de aceea,
Supramentalul poate fi definit drept o unică şi divină privire simultan nenumărată.
Fiinţa umană care realizează Conştiinţa Supramentală nu vede lucrurile şi fiinţele de la
acelaşi nivel, ca fiind înconjurate de jungla faptelor şi de fenomene prezente, el întotdeauna are o
viziune globală de deasupra acestora şi, totodată nu dinafară. Această viziune divină globală nu
se realizează dincolo de suprafaţa lor ci simultan există şi înglobează în acelaşi timp ceea ce se
află înăuntrul lor, privind concomitent toate aspectele din adevăratul lor centru.
Prin urmare, în absenţa trezirii plenare a lui SAHASRARA, nu putem înţelege mai nimic
despre supramental dacă nu ne vom referi în mod constant la o altă dimensiune uluitoare şi total
diferită de tot ceea ce cunoaştem în mod obişnuit. NUMAI ASTFEL putem înţelege că de fapt
aceasta este chiar viziunea înţelepciunii, pentru că atunci realizăm cu adevărat că fiecare lucru,
fiecare fiinţă, fiecare forţă subtilă sau entitate care este percepută, prin intermediul acestei viziuni
divine globale. Tinde către un absolut, pe care îl exprimă mai mult sau mai puţin greşit şi,
adeseori, chiar într-un mod pervertit. Dincolo însă de toate erorile şi perversiunile sale, fiecare se
supune unei legi intime care-l împinge către acest adevăr unic al fiinţei sale, fiindcă în realitate nu
există nimic care să nu fie unic, chiar şi când este vorba de frunzele aceluiaşi copac.
Dacă nu am avea (fiecare dintre noi) acest absolut în centrul fiecăruia dintre noi, atunci
fără îndoială că ne-am prăbuşi. Şi tot datorită lui (acestui absolut propriul noi suntem atât de
ataşaţi de josniciile şi erorile noastre, pentru că fiecare intuim mai mult sau mai puţin adevărul
care se află în spatele lor şi care creşte în spate, ca şi cum ar fi protejat chiar de această micime şi
de toate poticnirile fiecăruia Dacă noi am intui mult mai mult şi am putea experimenta încă de la
prima încercare adevărul total, atunci este FOARTE POSIBIL că am face din el un fel de GNOM
(entitate invizibilă sau SPIRIT interior al pământului (PRITHIVI TATTVA) care se aseamănă cu
un pitic- şi trăieşte în peşteri şi grote, având imaginea noastră actuală.
Adevărul nu este doar o problemă de gândire pozitivă sau de bună purtare, chiar dacă
acestea sunt totuşi etape necesare pe calea spirituală. Adevărul este, înainte de toate, o problemă
de progres spiritual veritabil şi el implică o dezvoltare DIVINĂ şi obiectivă a fiinţei, iar noi
trebuie să fim cât mai conştienţi de faptul că adeseori creşterea noastră REALĂ este lentă şi
dificilă.
Iată cum exprimă acest adevăr yoghinul SRI AUROHINDO: "Erori, minciuni, ezitări,
suspiciuni, paşi greşiţi. Cât sunt totuşi de frumoase şi luminoase erorile tale, o, Stăpâne!
Minciunile Tale păstrează viu ADEVĂRUL; prin paşii Tăi greşiţi lumea gradat se
perfecţionează". Confruntat adeseori cu asemenea situaţii, mentalul care vede în mod îngust şi
limitat (PARŢIAL) doar suprafaţa lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor, ar vrea să rectifice tot ceea
ce îl depăşeşte; nu o dată el vrea să purifice totul prin vid şi să-şi reducă lumea la un adevăr
uniform, bine intenţionat şi onest. El decretează în cele mai multe cazuri. Aceasta este bine;
acesta este rău; acesta este un prieten; acesta este un duşman şi tocmai de aceea el ar vrea să
elimine toţi răii din lume, toţi perverşii, gândind, de exemplu, că ACEŞTIA sunt o calamitate
inutilă. PRIVIND doar din punctul său de vedere, el are dreptate, pentru că, prin definiţie,
mentalul este făcut pentru a fi raţional şi el, la rândul său, tinde către un absolut mental sau moral
care TOTUŞI îşi are locul şi rolul său în această creaţie. Cu toate acestea, acest absolut mental nu
reprezintă desigur, ADEVĂRUL ABSOLUT, ci numai un punct de vedere al său.
Unii vor spune atunci că parţialităţile noastre, mentalul nostru, moralele noastre sunt
totuşi instrumente indispensabile pentru conduita lumii actuale şi aceasta este şi pentru noi foarte
evident. Cu toate acestea, este TOTODATĂ necesar să ne dăm seama că într-o ANUMITĂ
ETAPĂ avem nevoie să fim parţiali, înţelegând în mod temeinic aceasta, ne vom da seama de ce
lumea devine parţială. Ar trebui, prin urmare, să nu pierdem NICIODATĂ din vedere faptul că
toate acestea sunt TREPTE şi instrumente necesare de tranziţii şi că fiecare dintre noi (care
DEVENIM CONŞTIENŢI de acest aspect) trebuie să năzuim să înlocuim CÂT MAI REPEDE
aceste umpluturi cu o conştiinţă cu adevărat divină care să fie de fapt o supremă viziune de
ansamblu şi care să reflecte puterea dumnezeiască absolută. Tocmai de aceea, marea majoritate a
oamenilor nu au aproape deloc putere fiindcă, dacă ei ar avea o mare putere, mulţi dintre ei ar
face un prăpăd teribil chiar fără să fie neapărat răuvoitori, toate acestea apărând din cauza
ignoranţei şi a viziunii lor parţiale şi limitate.
Neputinţele oamenilor ignoranţi sunt, într-un fel, neputinţe necesare. Conştiinţa
Supramentală, strâns legală de SAHASRARA, percepe simultan nu numai toate punctele de
vedere, ci şi toate forţele subtile profunde care lucrează (acţionează) prin REZONANŢĂ în
spatele fiecărui lucru şi al fiecărei fiinţe. Conştiinţa Supramentală realizează în acelaşi timp
adevărul fiecărui centru (care este PERMANENT ÎNGLOBAT în EA), fiindcă ea este o
Conştiinţă de adevăr şi fiindcă simultan ea vede tot şi totodată ea are Puterea. Pentru acela care
cu adevărat atinge Conştiinţa Supramentală, aceasta este o concordanţă evidentă. Dacă noi nu
putem deocamdată să avem această PUTERE, aceasta este pentru că încă nu am ajuns să vedem
realitatea ÎN ACEST MOD. A vedea profund şi a conştientiza cu adevărat total înseamnă totodată
în mod necesar a putea. Însă trebuie să avem totodată în vedere că PERMANENT puterea
supramentală nu se supune logicii şi moralei noastre; ea vede totdeauna extraordinar de departe în
spaţiu şi timp, chiar percepând cu anticipaţie ceea ce urmează să survină; ea nu caută să înlăture
răul pentru a salva binele şi nici nu operează MAI MEREU prin lovituri miraculoase.
Puterea Supramentală evidenţiază cât mai clar, binele de rău şi îşi îndreaptă forţa şi
lumina asupra jumătăţii de umbră pentru ca aceasta să accepte mai mult jumătatea sa de lumină.
Primul său efect imediat care apare acolo unde se îndreaptă şi se focalizează această putere
supramentală este de a face să izbucnească foarte rapid criza: cu alte cuvinte, ea pune umbra ori
întunericul faţă în faţă cu propria sa lumină. Din acest punct de vedere, ea este totdeauna un
formidabil ferment evolutiv şi un inestimabil catalizator spiritual.
Aceste relatări fundamentale, odată asimilate de aceia cu adevărat capabili să realizeze
acest lucru, oferă o ilustrare practică a acestei viziuni divine globale, chiar dacă ele sunt o
traducere într-o oarecare măsură mentală ale unei REALITĂŢI supramentale. Pentru unii, aceste
relatări pot să pară derutante, deoarece ele nu ţin aproape deloc cont de punctele de vedere şi de
modalităţile care fac uşor de înţeles un anumit mod de gândire. Aşa cum fiecare ne putem da
seama, este foarte uşor să fii plin de prejudecăţi şi doctrinar. Viziunea supramentală odată atinsă,
ea ne permite practic să asimilăm simultan toate unghiurile şi toate punctele de vedere pentru a
extrage adevărul profund şi ULTIM. Fără a impune niciodată propriul său punct de vedere (la
prima vedere, cel care atinge viziunea supramentală nu mai are nici un PUNCT DE VEDERE
sau, mai bine zis, el le are SIMULTAN, pe toate. Astfel, el poate să le arate CELOR CU
ADEVĂRAT CAPABILI SĂ-L ÎNŢELEAGĂ cum este fiecare adevăr incomplet şi în ce direcţie
poate fi el lărgit, împreună cu MODALITĂŢILE care fac posibilă această EXPANSIUNE.
Viziunea Supramentală nu opune niciodată un adevăr altuia pentru a vedea care dintre ele
ţine piept celuilalt pentru a supravieţui, el completează cel mai adesea un adevăr cu un alt adevăr
în lumina ADEVĂRULUI în care toate celelalte nu sunt decât aspecte. Viziunea Supramentală ne
revelează că este necesară o gândire suficient de expansionată şi măreaţă pentru a putea conţine
simultan propriile sale contrarii. Unii yoghini numesc aceasta "a gândi divin şi sferic".
Atunci când conştiinţa noastră va fi suficient de pură şi evoluată spiritual, vom avea
adeseori sentimentul că suntem înspăimântător de dogmatici şi sistematici atunci când ne
raportăm sau vorbim despre o fiinţă umană care a atins cu adevărat Viziunea Supramentală,
aceasta fără îndoială şi datorită lipsurilor limbajului nostru care ne îndreaptă preponderent atenţia
asupra unui punct mai mult decât asupra altuia, dând astfel naştere unor umbre, în timp ce fiinţa
umană în cauză a îmbrăţişat şi în continuare îmbrăţişează totul în viziunea sa.
Aceasta, evident, nu survine datorită unui anume fel de toleranţă, care este un înlocuitor
mental al Unităţii ci printr-o viziune sublimă, nedivizată, care este un mod real una cu fiecare
lucru şi cu fiecare fiinţă, existând simultan şi înglobând în ea centrul lucrului Său, centrul fiinţei
respective. Aceasta este de altfel însăşi viziunea IUBIRII SUPREME. Această viziune divină,
nedivizată este atât de reală încât pentru acela care cu adevărat atinge Conştiinţă Supramentală
este schimbată chiar şi aparenta lunii fizice sau mai degrabă, putem spune că ea nu este
schimbată, ci că ACUM lumea fizică apare aşa cum ea este de fapt pentru DUMNEZEU. Iluzia
optică separatoare în care am trăit până atunci dispare şi întregul (TOTUL lui DUMNEZEU) ne
apare acum nedivizat. Lumea nu mai este ATUNCI aşa cum, datorită viziunii noastre parţiale, o
vedem acum. Pentru înţelegerea supramentală SFERICĂ, nimic nu este într-adevăr "sfârşit",
separat.
În mod fundamental, noi avem ATUNCI o trăire grandioasă, extatică şi inefabilă că
TOTUL se află şi se oglindeşte PERMANENT în fiecare PARTE (lucru, fiinţă, fenomen şi că
fiecare PARTE (lucru, fiinţă, fenomen) este permanent integrată în TOT; atunci, pentru noi, nu
mai există pereţi sau hotare care să limiteze ci apare şi persistă o înţelegere oceanică, beatifică,
tainică şi subtilă în care fiecare cunoaştere senzorială particulară sau fiecare senzaţie a uneia
dintre PĂRŢI se reflectă în TOT întocmai ca o undă şi este conştientizată ca o misterioasă
mişcare sau, analogic vorbind, ca o pulbere, ori ca o picătură care, totuşi, simultan concentrează
în ea oceanul întreg sau TOTUL din care face PARTE şi este totodată inseparabilă de ocean.
Atunci totul ne apare ca şi cum privirea plenar transfiguratoare a DIVINULUI poet sau a
artistului plin de har ar fi înlocuit viziunea parţială, banală, ternă care nu percepe mai nimic
deosebit.
În cazul Viziunii Supramentale, ceea ce este cu adevărat uluitor pentru noi este că această
viziune profund spiritualizată şi glorificată ne face să ne simţim ca şi cum, într-adevăr, noi
participăm la viziunea extatică a Poetului Divin Suprem, care ne dăruie întreaga vedere a
Adevărului sau şi a invenţiilor Sale în prefigurarea Universului, făcută de El. Totodată, Conştiinţa
Supramentală ne permite să avem acces la viziunea SFERICĂ reală a fiecărui lucru sau a fiecărei
fiinţe din MACROCOSMOS. Această viziune divină ne permite să trăim totul cu o intensitate
fără limite şi ea face din tot ceea ce vedem ATUNCI revelaţia extatică a unei măreţii a calităţii,
ideii, formei şi culorii. Ochiul fizic însuşi conţine un aspect mental şi o anumită formă de
conştiinţă care vede nu numai înfăţişarea fizică a obiectelor, fiinţelor şi fenomenelor ci şi sufletul
calităţii din ele, vibraţia tainică a energiei subtile din ele, lumina lor secretă alcătuită din curenţi
subtili coloraţi, forţa subtilă predominantă, substanţa spirituală misterioasă din care sunt făcute
obiectele şi fiinţele.
În acelaşi timp, apare şi o extraordinară transformare subtilă care ne permite să vedem
într-un anume fel în cea de a patra dimensiune, care este caracterizată de o anume interiorizare.
Atunci vedem nu numai suprafeţele şi formele exterioare, ci şi energiile subtile secrete care, clipă
de clipă, prin REZONANŢĂ creează şi însufleţesc forma şi se întind subtil în jurul ei ca AURĂ
SUBTILĂ. Fiinţa sau obiectul material devin ATUNCI diferite faţă de tot ceea ce vedem şi
conştientizăm acum. Atunci pentru noi nu mai există un obiect separat sau o anumită fiinţă care
se distinge, pe un anumit fond, în mijlocul câmpului nostru vizual, de restul Naturii, ci acel obiect
sau fiinţă ne apare ca o parte inseparabilă a unităţii totale, revelându-ni-se într-un mod subtil şi
inefabil ca o expresie a unităţii a tot ceea ce vedem şi percepem în jur.
Această divină unitate inefabilă este expresia identităţii Eternului sau, cu alte cuvinte,
însăşi oglindirea Unităţii Spiritului. Pentru viziunea supramentală ("SFERICĂ"), lumea
materială, spaţiul, fiinţele şi obiectele materiale încetează să mai fie materiale în sensul în care ele
ne sunt evidenţiate acum din starea obişnuită) preponderent prin mărturia adusă doar de organele
noastre fizice limitate. În cazul viziunii supramentale, fiinţele şi obiectele ne vor apare ca fiind
manifestarea spiritului lui DUMNEZEU şi ele sunt văzute ATUNCI ea fiind spiritul însuşi într-o
formă a lui însuşi şi într-o extindere conştientă. Aceasta este cu adevărat o viziune divină globală,
care este asimilată cu viziunea unităţii nedivizate şi este de asemenea, considerată de marii
yoghini ca fiind viziunea eternităţii.
Viziunea supramentală ne evidenţiază totodată cucerirea timpului. Dacă în cazul trezirii
conştiinţei mentalului superior aceasta cuprinde şi vede extinderile vaste ale spaţiului şi timpului,
apariţia (trezirea) conştiinţe supramentale înglobează şi acoperă în totalitate cele trei dimensiuni
ale timpului. Viziunea Supramentală leagă fulgerător trecutul prezentul şi viitorul iar conexiunile
lor inseparabile, puse cap la cap, ni se înfăţişează într-o singură imagine a cunoaşterii continue.
Aici am putea face o comparaţie foarte interesantă cu faimoasa teorie a relativităţii a lui Einstein.
În cazul acesteia, cu cât ne apropiem mai mult de viteza luminii, cu atât timpul tinde să se
încetinească iar lungimile ajung să se scurteze. În momentul atingerii vitezei luminii, ceasurile
noastre se opresc iar unităţile de lungime se contractă considerabil. Conştiinţă Supramentală, care
este Lumina însăşi, înseamnă de asemenea, cucerirea timpului, între lumina fizicienilor şi lumina
subtilă a clarvăzătorului, diferenţa este mai mică decât am putea crede.
Pentru cel care a atins Conştiinţa Supramentală, timpul este un singur corp, iar spaţiul
ajunge să fie precum o carte unică. Conştiinţa, în cazul Viziunii Supramentale, nu mai este
precum un obturator de aparat foto care avea nevoie să fie îngust fiindcă fără această îngustime ar
fi explodat; ACUM conştiinţa este precum o mare Privire liniştită şi ea ne apare "ca un ochi
atotcuprinzător desfăşurat în cer", spune RIG VEDA (1. l 7.21).
Conştiinţa individuală obişnuită este precum o axă iar totul se învârte în jurul ei. Dacă axa
se mişcă, atunci aproape că ne simţim pierduţi. Conştiinţa individuală obişnuită este precum o
axă mai mare sau mai mică, uneori chiar foarte mică, înfiptă în timp şi totul se roteşte în jurul ei.
Ea se întinde până mai aproape sau până mai departe, ea este mai mult sau mai puţin înaltă, mai
mult sau mai puţin puternică, dar totul se învârte în jurul axei.
În cazul Viziunii Supramentale nu mai există axă - fiindcă aceasta (axa) a plecat, şi-a luat
zborul. Conştiinţă Supramentală poate merge spre nord sau spre sud şi spre est ori spre vest; ea
poate merge fulgerător înainte sau înapoi sau, cu alte cuvinte, INSTANTANEU ea poate merge
nu contează unde, în cazul Conştiinţei Supramentale nu mai există axa.
Ne este dificil măcar să ne imaginăm cum poate fi viziunea acestui individ universal şi am
fi tentaţi să gândim, din punctul nostru mental de vedere, că o cunoaştere totală a celor trei
dimensiuni ale timpului suprimă imediat orice surpriză a existenţei. Aceasta înseamnă însă să
aplicăm Conştiinţei Supramentale norme şi reacţii care aparţin numai mentalului. Modul de a
vedea şi de a trăi lumea este total diferit în cazul Viziunii Supramentale. Conştiinţa Supramentală
nu este aplecată cu anxietate asupra viitorului aşa cum adeseori noi suntem aplecaţi; în cazul ei,
totul este simultan acolo sub ochii săi, fiindcă ACUM ea trăieşte divin în timp. Fiecare secundă a
timpului este pentru ea un absolut ce îi apare ca fiind o plenitudine la fel de totală ca şi toate
mileniile puse cap la cap. Ea este, chiar, perfecţiunea desăvârşită a timpului. În viaţa obişnuită cel
mai adesea noi nu suntem niciodată capabili să trăim doar în clipa prezentă. În general noi suntem
proiectaţi înainte sau suntem traşi înapoi de către speranţă sau de către regrete, pentru că pentru
noi clipa nu este niciodată ceea ce ea ÎN REALITATE este. Pentru că ei îi lipseşte întotdeauna
ceva. Pentru noi clipa este teribil de goală, în timp ce pentru Conştiinţa Supramentală fiecare
lucru sau fiinţă este, în fiecare moment, pe deplin EXACT ceea ce trebuie să fie şi aşa cum
trebuie să fie. Pentru Conştiinţa Supramentală, clipa este o beatitudine constantă. Inalterabilă.
Pentru Conştiinţa Supramentală, fiecare secvenţă, fiecare imagine a marelui Film
MACROCOSMIC este plină de toate imaginile pe care ea le precede şi ea cuprinde toate
imaginile care urmează, ea nu greşeşte nici prin absenţa viitorului şi nici prin dispariţia trecutului.
Definirea stării de Conştiinţă Supramentală este realizată astfel: "Această bucurie uriaşă în mod
absolut largă şi plină, fără lacune" spune RIG VEDA (vezi 62. 9), "această beatitudine mereu
reînnoită şi fără nici o spărtură", spune la rândul său yoghinul SRI AURIOBINDO. Cu toate
acestea, pe când pentru cei puţini Conştiinţa Supramentală este perfecţiunea divină desăvârşită, a
spaţiului şi a timpului; noi, cei care ne aflăm în starea obişnuită de conştiinţă, suntem mereu în
căutare de fiinţe noi, de obiecte noi, fiindcă fiecărui lucru sau fiinţă îi lipsesc toate celelalte
lucruri sau fiinţe care sunt diferite de el sau de ea; obiectele noastre şi fiinţele noastre sunt ca şi
minutele noastre, goale, în timp ce pentru Conştiinţa Supramentală fiecare fiinţă, fiecare obiect,
fiecare fenomen pe care-l atinge, este tot atât de plin de totalitate şi de infinit întocmai precum
viziunea imensităţilor sau precum suma tuturor obiectelor şi fiinţelor posibile.
Pentru cel care a atins Conştiinţa Supramentală, Absolutul este pretutindeni şi pentru el
fiecare finit este ocazia unei dilatări către infinit.
= VA URMA =
AN V C 19
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
VIZIUNEA SUPRAMENTALĂ
(continuare la cursul nr. 18 an V)
Pentru el (şi NUMAI PENTRU EL) aceasta este o uimire beatifică mereu reînnoită, care
nu vine din surpriză ci din descoperirea acestei infinităţi eterne, a acestui Absolut atemporal
prezent în fiecare lucru şi în fiecare fiinţă ce există în Spaţiu şi care i se dezvăluie de asemenea în
fiecare fracţiune a timpului. Aceasta este de fapt plenitudinea perfectă a vieţii, căci viaţa noastră
finită, temporală, nu este completă, deoarece ea are totdeauna o lipsă teribilă; noi suntem obligaţi
sau să renunţăm la temporal pentru a descoperi atemporalul, sau trebuie să renunţăm la dorul
nostru de Infinitate pentru a ne bucura anemic şi parţial de finit. Toate acestea noi le trăim parţial
în timp ce în etapa plenitudinii supramentale, datorită transfigurării divine perfecte, aceasta ne
face să descoperim permanent infinitul în finit şi atemporalul în temporal. Fiinţa umană trăieşte
atunci spontan şi instantaneu minutul, fiecare secundă, fiecare obiect, fiecare fiinţă, fiecare
fenomen şi ei i se dezvăluie imensitatea care conţine ÎN SIMULTANEITATE toate minutele,
toate obiectele şi toate fiinţele. Graţie plenitudinii supramentale, ea realizează abia atunci că
acestea sunt două moduri simultane de a trăi şi de a vedea aceeaşi realitate.
Conştiinţă Supramentală nu se plasează doar pe o poziţie cosmică, ci pe o poziţie
transcendentală şi preponderent MACROCOSMICĂ, care ne permite să realizăm că cele două
(poziţia cosmică şi poziţia MACROCOSMICĂ) nu se contrazic. Fiinţa umană descoperă astfel că
cele două poziţii nu se contrazic şi mai mult decât atât ea conştientizează că simultaneitatea lor
este cheia vieţii adevărate. Plenitudinea supramentală ne revelează că viaţa noastră nu suferă
numai datorită obiectelor sale găunoase şi a minutelor sale ciopârţite, ci şi datorită lipsei sale de
repaus şi de durabilitate. Toate religiile, toate căile spirituale autentice au apărut din această
nevoie fundamentală a omului de a găsi o OAZĂ care să permită atingerea permanenţei sau, cu
alte cuvinte, a unui loc de refugiu şi pace deplină care să existe în afara acestui aparent haos al
lumii, dincolo de aceasta impermanenţă şi de toate aceste suferinţe, permiţându-i să fie infinit de
mult în afara acestei lumi şi pe deplin protejat.
Atingând plenitudinea supramentală în cursul căutării noastre, noi intrăm într-o linişte
divină, extraordinară şi realizăm deodată că existăm într-o întindere fără limite ce se află în afara
lumii şi atunci îi spunem DUMNEZEU, îi spunem ABSOLUT, SAMADHI, NIRVANA şi atunci
ne dăm seama că etichetele contează mai puţin, fiindcă de fapt noi am atins astfel marea
Eliberare. Aceasta este pentru noi experienţa divină de bază. Oricât de puţin ne-am apropia de
această mare linişte divină, pentru noi ATUNCI totul se schimbă, fiindcă PERMANENT ea este
Certitudinea deplină, Pacea extatică şi, analogic vorbind, noi ne simţim întocmai ca un naufragiat
care tocmai a atins ţărmul. În viaţă, cel mai adesea totul ni se scurge printre degete, numai acest
ţărm este PERMANENT şi el nu dispare niciodată. Tocmai de aceea se spune că împărăţia lui
Dumnezeu nu aparţine acestei lumi. Experienţa divină a unor mari yoghini a început de asemenea
cu SAMADHI şi s-a terminat în plenitudinea lumii. La prima vedere există aici o contradicţie
fundamentală pe care este importam să o înţelegem, dacă vrem să cunoaştem secretul practic al
vieţii adevărate.
Mentalul şi chiar mentalul superior al profeţilor este legat iremediabil de dualităţi
(dualităţile din interiorul Unităţii); dacă Dumnezeu nu este jos, El este sus, dacă ceva este alb,
atunci el nu este deloc negru. Pentru experienţa supramentală totul este DEPLIN şi rotund,
fiindcă totul este întotdeauna da şi nu în acelaşi timp. cei doi poli ai tuturor lucrurilor şi fiinţelor
se întrepătrund permanent într-o altă "dimensiune" misterioasă (acestea sunt de fapt "spaţiile
secrete dinăuntru" despre care vorbesc RISHI-i vedici. 11.4.9).
Fiinţa umană care atinge plenitudinea stării Supramentale realizează că transcendentul nu
este undeva în afara lumii; El este simultan pretutindeni aici, fiind totodată în acelaşi timp total
înăuntru şi total în afară. În acelaşi fel, conştiinţa supramentală este simultan total în lume şi
totodată ea există total în afara lumii, ea este în Liniştea eternă ce persistă nealterată în mijlocul
tuturor zgomotelor; ea este aşezată pe o stâncă de neclintit şi în acelaşi timp se află şi în mijlocul
curentului. Tocmai de aceea ea poate să se bucure cu adevărat plenar de viaţă, deoarece totodată
ea este stăpâna vieţii.
Pentru toţi ceilalţi care nu au atins starea de Conştiinţă Supramentală, dacă existăm cu
totul doar în mijlocul curentului vieţii, pentru noi nu există pace deplină sau control perfect,
fiindcă cel mai adesea suntem purtaţi ca un pai de un râu tumultuos.
Este fără îndoială posibil să intuim într-o oarecare măsură această experienţă
Supramentală dacă ne raportăm cu detaşare chiar şi la primele noastre experienţe spirituale care
ne apar la începutul practicii YOGA. În unele situaţii ne dăm seama foarte repede că este
suficient doar să facem un pas înapoi în propria noastră conştiinţă efectuând astfel o anumită
mişcare de retragere către ESENŢA ULTIMĂ a fiinţei noastre şi fulgerător vom avea revelaţia că
intrăm într-o misterioasă întindere de linişte divină aflată undeva parcă în spate. Atunci ne simţim
ca şi cum ar exista o anumită parte a fiinţei noastre care are privirea aţintită către un mare Pol
Nord, în întregime alb. Atunci, pentru noi, vacarmul este acolo, dar rămâne afară, împreună cu
suferinţele şi problemele pe care le avem. În acel moment de iluminare, noi realizăm că este
suficient să reuşim o fulgerătoare mişcare de RETRAGERE interioară, pentru a trece instantaneu
un fel de prag, CARE NE PERMITE dintr-o dată să ne găsim în afară (şi simultan înăuntrul,
parcă la mii de kilometri distanţă şi ATUNCI pentru noi nimic nu mai contează deoarece ACUM
suntem pe zăpezile pure ale adevărului. Experienţa aceasta se repetă până când realizăm măiestria
prin atingerea unei asemenea abilităţi, dacă putem spune aşa, că în mijlocul celor mai
acaparatoare activităţi - atunci când ne aflăm pe stradă, când discutăm, când muncim, când facem
dragoste - să putem instantaneu plonja înăuntru şi simultan în afară) şi atunci pentru noi nimic
altceva să nu mai existe, fie chiar şi pentru o fracţiune de secundă.
Realizând din ce în ce mai des şi din ce în ce mai mult această stare Supramentală, noi
începem atunci să cunoaştem Pacea divină, descoperim că avem un Refugiu neclintit pretutindeni
în toate circumstanţele şi atunci înţelegem din ce în ce mai tangibil de fapt că Liniştea supremă
nu este numai înăuntru, în sine, ci ea este pretutindeni ca şi cum de fapt ea ar fi substanţa
profundă şi de bază a Universului, ca şi cum fiecare lucru sau fiinţă s-ar reliefa pe acest fundal,
venind de fapt de acolo şi întorcându-se tot acolo. Această experienţă este precum un tărâm de
blândeţe nesfârşită se află în adâncul tuturor lucrurilor şi fiinţelor, precum o învăluitoare mantie
extatică de catifea. Această linişte divină nu este deloc vidă, fiindcă în realitate ea este un Plin
absolut, dar fără nimic înăuntru, sau altfel spus ea este un Plin care conţine esenţa a tot ceea ce ar
putea exista, chiar înaintea secundei în care se vor naşte toate lucrurile şi fiinţele- deşi ele nu sunt
acolo totuşi ele sunt acolo toate, precum un cântec care încă n-a fost cântat. Fiind cu adevărat
acolo simultan înăuntru şi în afară, noi ne simţim PERMANENT EXTAZIAŢI şi extraordinar de
în siguranţă. Aceasta este o primă reflexie a Transcendentului. La limita extremă, ne cufundăm în
SAMADHI şi ATUNCI nu mai există nimic pentru noi decât această Liniştea Divină .
Pentru Supramental, nu mai există "trecere", nu mai există "prag" de depăşit, nu se mai
trece dintr-o stare în alta, de la linişte la vacarm, dinăuntru în afară, de la Divin la ne-divin - cele
două aspecte sunt ATUNCI contopite într-o experienţă unică: Liniştea Divină care este în afară a
tot şi Devenirea care curge pretutindeni: una nu o neagă pe cealaltă şi una nu poate exista fără
cealaltă. Căci, dacă Liniştea Supremă n-ar putea conţine contrariul Liniştii, nu ar fi un Infinit. Şi
dacă Liniştea Divină n-ar putea fi totodată cu totul în afara a ceea ce pare a fi opusul său, ar fi
prizoniera acestui opus.
Pentru fiinţa umană cu SAHASRARA plenar dinamizată, împărăţia lui Dumnezeu este
simultan în această lume şi totodată nu este a acestei lumi. Întregul secret stă în reunirea acestor
două experienţe într-unu singură. Infinitul în finit, atemporalul în temporal, transcendentul în
imanent. Atunci noi dobândim Pacea profundă în acţiune şi Bucuria nepieritoare a tuturor
atitudinilor.
Yoghinul SRI AUROBINDO exprimă astfel acest adevăr: "Profund liniştit şi adânc
precum marea, el surâde în val; Universal, el este totul - transcendent, nu este nimeni".
Conştiinţa Supramentală repetă misterul unei mari Lumini Divine liniştite care, într-o zi
din afara timpului, a vrut să se vadă temporal, succesiv, din mii şi mii de puncte de vedere, şi
care, cu toate acestea, nu încetează să fie unică şi rotundă pe deplin, rămânând simultan conţinută
cu totul în sine, într-o clipă eternă. Evoluţia spirituala nu are alt scop decât regăsirea şi revelarea
în întregime, jos, a totalităţii de sus; aceasta implică de a descoperi pe pământ, în mijlocul
dualităţilor şi a celor mai acute contradicţii, unitatea supremă, infinitudinea supremă. Bucuria
supremă ANANDA. Pentru, a descoperi FIECARE PRIN EXPERIENŢĂ DIRECTĂ acest secret
am fost şi suntem (mai mult sau mai puţin) traşi în jos de fiecare dată când am făcut sau facem un
pas către în sus.
Spiritualişti resping în general puterea pe care o consideră o armă nedemnă de căutătorul
adevărului; dar nu aceasta este părerea unor mari yoghini, pentru care, dimpotrivă, conceptul de
Putere sau, cu alte cuvinte, SHAKTI, este o cheie foarte importantă a sistemului HATHA YOGA,
deoarece fiecare dintre noi ştie că fără o mare putere (SHAKTI) nu se poate transforma nimic. "Îl
ador de Dumnezeu Focul cel Puternic, nu pe un Dumnezeu Visul", spune yoghinul SRI
AUROBINDO în "SAVITRI" ."Un foc puternic trebuie să crească pentru a face Eternitatea să
coboare în Timp. Şi aceasta trebuie să fie pentru a face bucuria corpului tot atât de vie ca şi aceea
a sufletului".
Pentru marii yoghini ai Orientului este evident că spiritul moral sau religios greşeşte
atunci când condamnă Puterea în sine, ca pe ceva care nu trebuie să fie nici acceptat, nici căutat,
sub pretextul că ea este în mod natural corupătoare şi rea. În cea mai mare parte a cazurilor,
această opinie pare justificată, aparent, dar aceasta nu o poate face să fie mai mult decât o
prejudecată cu totul oarbă şi iraţională. Oricât de coruptă, corupătoare şi greşit folosită ar fi ceea
ce se întâmplă de altfel şi cu iubirea şi chiar cu Cunoaşterea). Puterea (SHAKTI) este un aspect
divin care FĂRĂ ÎNDOIALĂ a fost adusă şi lăsată aici jos pentru a fi folosită atunci când este
cazul, în mod divin.
SHAKTI - Voinţă, Putere - este motorul tuturor lumilor, fie că este vorba de forţa
cunoaşterii, de forţa Iubirii, de forţa vieţii, de forţa de acţiune sau de forţa corpului originea
ultimă a forţei este întotdeauna spirituală şi caracterul ei este divin. Ceea ce trebuie totdeauna să
respingem (şi chiar să împiedicăm) este folosirea ei de către bruta, omul sau titanul acestei lumi a
ignoranţei. Noi trebuie să acţionăm astfel pentru a deschide calea unei acţiuni mai înalte şi
naturale (chiar dacă ea încă pare supranormală pentru noi), unei acţiuni care trebuie să fie
permanent ghidată de o conştiinţă interioară pusă la unison cu Infinitul şi cu Eternul. YOGA în
integralitatea sa nu poate respinge în totalitate operele Vieţii, mulţumindu-se numai cu o
experienţă interioară; ea trebuie tocmai de a ceea să meargă înăuntru pentru a transforma ceea ce
este în afară. Atest aspect de "forţă" sau "putere' (SHAKTI) a conştiinţei este cel pe care India l-a
reprezentat în mod sugestiv prin imaginea Mamei Eterne. Fără conştiinţă nu există Forţă, dar fără
Forţă (SHAKTI) nu există Creaţie. "SHIVA (SUPREMUL ABSOLUT) FĂRĂ SHAKTI
(FORŢA) ESTE SHAVA (CADAVRU)", spun textele secrete Tantrice. El (+) şi Ea (-), cei doi
într-unul, sunt inseparabili. Toată această lume marcată este de fapt numai El (+) şi Ea (-) spune
SRI AUROBINDO în SAVITRI. Şi, privind din acest punct de vedere, toată evoluţia este de fapt
istoria Ei (-)care îl regăseşte pe El (+) şi apoi vrea să-L încarneze pretutindeni.
Aici nu este niciodată vorba de a respinge pe unul în favoarea celuilalt - fiindcă de fapt
fără El (+) noi suntem prizonieri ai unei Forţe oarbe, iar fără Ea (-) noi suntem prizonieri ai unui
val înmărmurit - ci de a îi uni pe unul (+) cu celălalt (-) într-o lume desăvârşită. "Cei care sunt
ghidaţi numai de ignoranţă intră într-un întuneric în care ei sunt precum orbii, dar luaţi aminte
căci într-un întuneric şi mai mare intră cei care caută numai cunoaşterea", spune, pentru cei
capabili să înţeleagă, ISHA UPANISHAD
Supramentalul este înainte de toate o putere: el este, pentru cel care îl descoperă, o putere
formidabilă. În fond Supramentalul este puterea directă a Spiritului în materie. Orice conştiinţă
este de fapt o putere, orice cunoaştere ESTE PUTERE şi, cu cât ne elevăm mai mult conştiinţa,
cu atât puterea noastră este mai deplină, dar nu atât de mult ATUNCI noi ne depărtăm de pământ
în acelaşi timp; de îndată ce noi vom vrea să ne folosim puterea supramentală, de exemplu, în
activităţile acestei lumi, va trebui implicit să ne coborâm (proiectăm) conştiinţa din plan în plan şi
să acţionăm astfel cu ea, ca putere- (SHAKTI), ca să fie înfrânte (OPRITE) determinismele
tuturor planurilor intermediare, înainte de a alunge jos, în Materie. La capătul drumului, din
această putere (SHAKTI) nu mai rămâne decât o reflexie mentală, îngreunată şi întunecată, care
trebuie să lupte cu anumite determinisme din ce în ce mai rebele şi mai greoaie. Realizând
aceasta, putem înţelege de ce spiritualişti FĂRĂ PUTERE (SHAKTI) nu au putut niciodată să
transforme (în mod eficient) viaţa.
Supramentalul este Conştiinţă - Forţa supremă aflată în inima Materiei, fără intermediar.
Supramentalul este "Soarele în întuneric" despre care vorbeşte VEDA. El este locul în care
Înaltul (Susul) şi Josul se întâlnesc direct. Pentru cel care înţelege această taină este evident că
Supramentalul poate transforma RAPID DEFINITIV totul. Cu ajutorul Supramentalului este
posibilă o adevărată transformare a conştiinţei care ne va permite într-adevăr să transformăm
toate condiţiile fizice ale acestei lumi pentru, a face din ea o creaţie în întregime nouă şi
paradisiacă.
Trebuie de asemenea sa realizăm că puterea Supramentală nu operează numai prin
miracole şi nici prin violenţă; noţiunea de miracol este într-o anumită măsură chiar absurdă,
pentru yoghinul avansat sau pentru înţelept. De fapt pentru cel iniţiat pentru veritabilul
cunoscător nu există niciodată miracole, pentru el nu există decât fenomene de rezonanţă cu
anumite energii subtile ale căror procese (cauze) le ignorăm sau încă nu le înţelegem. Pentru cel
care vede (clarvăzător), pentru yoghinul avansat, în toate aceste situaţii este vorba doar de
intervenţia eficientă a determinismului unui plan superior în determinismul unui plan inferior.
Mentalul poate să apară drept un mare miracol pentru determinismul omizii dar noi ştim foarte
bine că miracolele noastre mentale se supun toate unor procese de REZONANŢĂ cu energii
subtile mentale din MACROCOSMOS. La fel stau lucrurile cu Supramentalul, el nu contrazice
deloc legile, ci pur şi simplu trece deasupra acestora (sau altfel spus înăuntrul, la un nivel la care
ele FULGERĂTOR nu mai există, aşa cum legile omizii nu mai există pentru om.
Să explicăm acum mai clar această afirmaţie: OBIŞNUINŢA sau OBIŞNUIREA noastră
cu anumite frecvenţe de vibraţie care corespund anumitor energii subtile pe care le acumulăm
preponderent în fiinţă (MICROCOSMOSUL) noastră sfârşesc prin a ne da (datorită unui SUI
GENERIS proces de "COAGULARE") o structură aparent stabilă; şi atunci, datorită
CONDIŢIONĂRII NOASTRE, spunem că ne supunem legii naturii noastre, dar această aşa-zisă
lege nu este mai ineluctabilă decât faptul de a trece, mai degrabă, pe o anumită stradă, decât pe
alta, pentru a merge acasă; acestea sunt doar obişnuinţe care evidenţiază PREPONDERENŢA
ANUMITOR FENOMENE DE REZONANŢĂ şi faptul că PREFERĂM anumite FRECVENŢE
DE VIBRAŢIE ale unui anumit PLAN.
La fel stau lucrurile şi cu întregul MACROCOSMOS, toate legile noastre fizice, aşa-zis
ineluctabile, sunt în mod asemănător obişnuinţe DE REZONANŢĂ coagulate (datorită cărora noi
recurgem la ANUMITE FRECVENŢE DE VIBRAŢIEI care nu au nimic ineluctabil în ele şi
absolut toate se pot MODIFICA la fel de uşor ca şi atunci când schimbăm drumul sau, cu alte
cuvinte, de îndată ce ne modificăm (transformăm) conştiinţa. O lege obişnuită este pentru noi
numai un echilibru stabilit de către Natură.
Respectiva lege este numai o modalitate de stabilizare a forţelor. O asemenea LEGE este
precum un ogor în care Natura s-a obişnuit să lucreze pentru a obţine anumite rezultate. Dacă ne
transformam cu adevărat conştiinţă în sensul modificării obişnuinţelor noastre de REZONANŢĂ,
ogorul nostru se transformă de asemenea, în mod necesar.
Aceste "transformări ale "ogorului" au jalonat toată Istoria noastră evolutivă, începând cu
apariţia Vieţii în Materie, care a modificat "ogorul material"; apoi a urmat apariţia Mentalului în
viaţă care a modificat, de asemenea, "ogorul" vital şi material. Supramentalul este o a treia
transformare fundamentală de "ogor", care va modifica fundamental Mentalul, Viaţa şi Materia.
Această transformare care a început deja, este uşor realizabilă prin YOGA şi experienţa ei este în
curs de desfăşurare. În mod fundamental, procesul de transformare Supramentală constă în
trezirea şi eliberarea deplină a conştiinţei care este conţinută în fiecare element. Acest proces de
transformare nu răstoarnă deloc ordinea universului şi nu acţionează violent ci doar îşi aplică
puterea sa asupra întunericului determinându-l ca prin FISIUNE, TRANSMUTAT1E ŞI
SUBLIMARE, el să ne dea propria sa lumină divină pe care o conţine în stare potenţială. "El a
despicat atunci întunericul ca pe o piele de animal pentru ca să întindă pământul nostru sub
soarele său" indică în mod semnificativ RIG VEDA (V.85.1.).
Deoarece conştiinţă divină, solară, este simultan prezentă pretutindeni, lumea şi fiecare
atom al lumii sunt divine Stăpânul întregului MACROCOSMOS (DUMNEZEU) este de
asemenea Unicul conştient care se află (există în toate lucrurile inconştiente despre care se
vorbeşte în RIG-VEDA. Materia, la rândul său, nu este o substanţă brută, incapabilă de
transformare altfel decât prin violenţa mâinilor sau a capului nostru care n-au dat naştere la nimic
altceva decât la monştrii. Materia este o substanţă divină, care poate "răspunde" în loc de a se
opune, ea se poate de asemenea transforma în loc să se antreneze în vechea ei obişnuinţă de
gravitaţie descendentă şi dezintegrare. Datorită ignoranţei şi inerţiei ce predomină pe planeta
noastră (PĂMÂNT) divinitatea materiei este mult umbrită şi adormită; ea este somnambulă aşa
cum spun marii yoghini şi se aseamănă cu un soare pierdut sau "ascuns" cum spune VEDA:
"Inconştientul este semnul supraconştientului".
Inconştienţa aparentă a universului material conţine simultan în sine, însă nedesluşit tot
ceea ce este revelat veşnic în Supraconştientul luminos. Supramentalul se va folosi deci de
lumina sa pentru a trezi lumina corespondentă - aceeaşi lumină divină care există în Materie.
Adevărul de sus va trezi un adevăr jos, căci legea este întotdeauna aceeaşi; doar ceva
asemănător poate acţiona asupra perechii sale; pentru aceasta este necesară cea care se află cel
mai sus pentru a elibera puterea care se află cel mai jos. Ce este deci această putere? Orice
concentrare mentală degajă, datorită proceselor de TRANSMUTAŢIE şi SUBLIMARE
declanşate, o căldură subtilă, bine cunoscută de toţi cei care au practicat sau practică oricât de
puţin disciplinile yoghine (TAPASYA sau disciplina yoghină înseamnă, deloc ÎNTÂMPLĂTOR,
"ceea ce produce căldură"); puterea Supramentală care apare şi se dezvoltă atunci este o căldură
de acest gen şi această CĂLDURĂ este în mod nebănuit infinit mai intensă, în celulele corpului.
= VA URMA =
AN V C 20
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
VIZIUNEA SUPRAMENTALĂ
(continuare la cursul nr. 19 AN V)
KURMASANA
(POSTURA BROAŞTEI ŢESTOASE)
În limba sanscrită, cuvântul KURMA înseamnă "broască ţestoasă". Această ASANA îşi
justifică foarte bine numele: spatele uşor rotunjit al practicantului evocă, într-o anumită măsură, o
carapace de broască ţestoasă. În tradiţia orientală există un mare respect pentru broasca ţestoasă,
deoarece a doua încarnare a lui VISHNU, cel ce menţine universul (MACROCOSMOSUL) a fost
într-o broască ţestoasă (KURMA).
Se spune că, în urma potopului universal, multe comori divine se pierduseră, printre care
şi AMRITA (nectarul divin) cu ajutorul căruia zeii îşi menţineau nealterată tinereţea. Pentru a
redobândi preţioasele comori pierdute, zeii au realizat un fel de alianţă cu demonii şi împreună au
luat hotărârea să filtreze oceanul macrocosmic de lapte, pentru a regăsi comorile divine şi în
special pentru a redobândi AMRITA. În vremurile străvechi, filtrarea laptelui (de fapt "baterea"
acestuia pentru a extrage UNTUL) se realiza cu ajutorul unui lemn introdus într-un vas. Lemnul
respectiv era apoi pus în mişcare de rotaţie, trăgând de capelele unei funii răsucite în jurul
acestuia.
= VA URMA =
AN V C 21
KUKMASANA
(POSTURA BROAŞTEI ŢESTOASE)
(continuare la cursul nr. 20 AN V)
VISHNU a devenit în acele timpuri o broască ţestoasă uriaşă şi s-a scufundat în adâncul
oceanului macrocosmic. Pe spatele său se afla atunci Muntele MANDARA ce avea rolul de tijă
de agitare, iar în jurul muntelui era încolăcit şarpele divin VASUKI folosit drept funie. Oceanul
macrocosmic de lapte a fost astfel agitat şi filtrat prin eforturile reunite ale zeilor şi ale demonilor
ce trăgeau într-o parte şi într-alta de funie, răsucind totodată muntele. Din oceanul de lapte astfel
filtrat s-au ridicat apoi la suprafaţă AMRITA şi multe alte comori, printre care şi LAKSHMI,
iubita lui VISHNU zeiţa sănătăţii şi a frumuseţii. De atunci se spune că KURMA a continuat să
poarte India pe spatele ei. Şi în TIBET se afirmă că a existat un BOODHISATTVA care s-a
transformat în broască ţestoasă pentru a susţine Pământul.
Din punct de vedere simbolic, broasca ţestoasă, în calitatea sa de fiinţă amfibie, reprezintă
omul fizic plin de vitalitate, înzestrat cu o aspiraţie nestăvilită care se află în căutarea lui
DUMNEZEU.
KURMA este totodată, deloc întâmplător, una dintre cele cinci forme secundare de
energic subtilă vitală (PRANA). Conform textului străvechi TRI-SIHKHI- BRAHMANA
UPANISDAD (11.82), acest suflu circulă prin piele prin oase, determinând din punct de vedete
subtil acţiunea de includere şi deschidere a ochilor. În acest caz, postura facilitează, printre altele,
dinamizarea suflului subtil KURMA ce va determina de această dată trezirea şi amplificarea stării
de interiorizare
De altfel, broasca ţestoasă este ea însăşi un simbol al universului, contribuind totodată la
stabilitatea lui. Ştim că ea trăieşte foarte mult timp. Magicienii utilizau adesea carapacea şi
creierul broaştei ţestoase pentru a prepara din acestea o substanţă pe care ei o numeau "leacul
nemuririi". Adesea, mormintele imperiale erau susţinute de stâlpi care aveau fiecare la bază
sculptată câte o broască ţestoasă
Imagine a universului, carapacea sa este rotundă deasupra, precum cerul şi plată jos,
precum Pământul. Între acestea broasca ţestoasă trăieşte fiind deci, mediatoarea dintre Cer şi
Pământ, simbol al Omului universal.
În unele zone din Extremul Orient, ea este considerată a fi un mesager al Cerului şi de
aceea este folosită în divinaţie (aflarea viitorului). Cele patru picioare ale broaştei ţestoase
reprezintă cei patru poli ai lumii sau, cu alte cuvine, cele patru direcţii fundamentale ale spaţiului.
LAO TZEU afirma că Insulele Nemuritorilor nu-şi vor regăsi echilibrul decât în momentul în
care vor fi cărate pe spatele unei broaşte ţestoase.
În Occident, la PLUTARH, broasca ţestoasă înglobează virtuţile casnice; corpul său este
protejat de carapacea ce este precum o casă de care ca nu se desparte niciodată. Tocmai de aceea
ea este tăcută şi liniştită chiar şi atunci când se deplasează. Dacă intuieşte un pericol, broasca
ţestoasă se ascunde, într-una cu totul în carapace şi tocmai din această cauză ea este un simbol al
prudenţei şi protecţiei.
O gravura alchimică străveche arată o femeie ţinând în una din mâini o pereche de aripi
desfăcute şi în alta o pereche de broaşte ţestoase. Prin aceasta, autorul respectiv ne sugerează un
echilibru şi o opoziţie între broască şi aripi, ele având o semnificaţie inversată. Tradiţional, aripile
semnifică elevarea sufletului în timp ce broasca ţestoasă sugerează elementul "fixat de alchimişti.
Lentă, închisă la culoare, plină de zbârcituri, ea simbolizează o mişcare involutivă, un recul către
materializare. În Grecia antică se spune că HERMES (MERCUR) a utilizat carapacea unei
broaşte ţestoase pentru a face din ea o chitară. Această transformare a broaştei în chitară
sintetizează, conform ezoterismului, întreaga Artă Alchimică. Tocmai de aceea, broasca ţestoasă
este considerată de alchimişti drept un simbol al materiei din care se naşte Arta alchimică. Ea este
de aceeaşi natură cu Saturn şi cu plumbul, primul element al operei alchimice. În acest caz, însă,
broasca ţestoasă simbolizează punctul de plecare în evoluţie, ea nemaifiind o imagine a involuţiei
ci dimpotrivă, un simbol al spiritualizării tainice a materiei.
TEHNICA DE EXECUŢIE A ACESTEI ASANA
Ne aşezăm la sol, cu picioarele întinse înainte, trunchiul fiind ridicat. Depărtăm picioarele
până când distanţa dintre genunchi este de aproximativ 40-50 de cm.
Îndoim apoi genunchii şi îi ridicăm trăgând uşor tălpile către trunchi. Ne aplecăm apoi
trunchiul către în faţă expirând şi introducem mâinile pe rând pe sub genunchi, împingem apoi
braţele sub genunchi şi le întindem drepte către înapoi. Sprijinim apoi umerii pe sol, lipind
totodată şi palmele pe sol. Urmărim apoi să întindem trunchiul şi gâtul, mai mult aducând gradat
mai întâi fruntea, apoi bărbia şi în cele din urmă pieptul în contact cu solul. Vom urmări apoi să
întindem din nou picioarele cât mai mult. Genunchii vor fi plasaţi cât mai aproape de subţiori, iar
partea din spate a genunchilor va atinge partea din spate a braţelor, aproape de umeri.
La revenire, în timp ce inspiram, ridicam capul, scoatem mâinile de sub picioare,
reîntorcându-ne la poziţia iniţială. În care vom realiza după aceea conştientizarea.
ERORI CE TREBUIE EVITATE
• Aplecările şi în general toate mişcările ce se realizează în cazul acestei ASANA nu
trebuie să fie sacadate.
• Nu trebuie să forţăm în nici un fel muşchii spatelui şi articulaţiile picioarelor. Prin
relaxarea gradată a muşchilor spatelui, aceştia vor suporta mult mai uşor, în mod pasiv, curbura.
• Palmele nu trebuie să fie orientate către în sus.
SFATURI PENTRU CEI LIPSIŢI DE ELASTICITATE
Dacă pentru unii dintre noi poziţia finală este greu de adoptat, vom începe printr-o
execuţie gradată în care ne vom orienta mai întâi atenţia asupra relaxării. După ce am introdus
braţele pe sub picioare, vom împinge călcâiele către înainte întinzând gradat picioarele.
Respiraţia este atunci calmă şi cu fiecare expiraţie vom lăsa fruntea să se aplece încet, până când
atinge solul. În această poziţie vom urmări apoi să ne relaxăm. Chiar dacă poate părea paradoxal,
unii yoghini consideră KURMASANA drept o postură de relaxare. Ea devine astfel odată cu
practica. Atunci când această poziţie este cu adevărat confortabilă şi relaxantă, vom plasa bărbia
la sol, împingând-o cât mai mult către în faţă. Aceasta va modifica considerabil efectul ASANA-
ei asupra coloanei vertebrale şi va accentua comprimarea intra-abdominală.
CONCENTRAREA în timpul execuţiei posturii ne vom concentra să percepem fluxurile
de energie subtilă benefică telurică trecând prin picioare şi mâini şi focalizând la nivelul centrului
subtil de forţă ANAHATA CHAKRA. Când pieptul este suficient de bine lipit de sol, putem
sesiza aproape spontan asimilarea directă a acestor energii subtile benefice la nivelul centrului de
forţă ANAHATA CHAKRA. Starea pregnantă de interiorizare ce survine atunci în mod spontan
este foarte puternică şi determină o focalizare a fiinţei către partea sa esenţială, favorizând
revelarea oglindirii SINELUI SUPREM, JIVATMA.
La revenire conştientizam în continuare starea profundă de detaşare faţă de lumea
exterioară şi conştientizăm revelarea reflexiei SINELUI SUPREM (ATMAN). Această oglindire
ne permite să intuim natura noastră divină ce ni se dezvăluie ca fiind pură Existenţă, pură
Conştiinţă şi pură Beatitudine.
FAZELE GRADATE DE EXECUŢIE A POSTURII KURMASANA CU POZIŢIA
FINALĂ
EFECTE ŞI BENEFICII
Această postură YOGA este sacră pentru yoghini. În timp ce îi descria lui ARJUNA
calităţile unui STHITA-PRAJNA (cel care are mintea stabilă fixată). KRISHNA spune: "Atunci,
aşa cum o broască ţestoasă îşi retrage membrele din toate direcţiile, tot astfel, el (înţeleptul) îşi
retrage complet simţurile de la obiectele simţurilor şi atunci pentru el înţelegerea cea adevărată
apare spontan şi ea este profundă" (BHAGAVAD GITA, cap. II, sutra 58)..
În această postură (KURMASANA) membrele sunt aşezate într-un anume mod iar corpul
practicantului este asemănător unei broaşte ţestoase. Mintea sa devine atunci calmă şi unificată,
iar fiinţa umană îşi trezeşte şi îşi dezvoltă liniştea şi echilibrul atât în cazul durerii cât şi în cazul
bucuriei. Prin execuţia consecventă a acestei ASANA, gradat ne vom elibera de anxietate, de
suferinţă, în timp ce emoţiile negative, pasiunile chinuitoare, frica şi mânia îşi vor pierde
progresiv puterea lor covârşitoare de influenţă asupra minţii.
La nivel fizic, efectele acestei ASANA sunt de asemenea majore. Postura tonifică coloana
vertebrală, activează organele abdominale, menţinând fiinţa umană benefic energizată şi
sănătoasă. Ea calmează de asemenea nervii şi imediat după execuţia sa corectă ne simţim
revitalizaţi şi în formă întocmai ca o persoană care tocmai s-a trezit dintr-un somn lung şi
regenerator.
Iată în continuare prezentarea în extenso a acestor efecte:
ASUPRA COLOANEI VERTEBRALE
Această postură, graţie presiunii exercitate de picioare asupra umerilor, este de o
eficacitate remarcabilă în elasticizarea părţii dorsale a coloanei vertebrale, atât de rigidă la multe
persoane. Deoarece picioarele sunt singurele elemente active în timpul execuţiei acestei ASANA,
practicantul poate (şi chiar trebuie) să relaxeze pe deplin muşchii spatelui. KURMASANA
întinde de asemenea întreaga regiune lombară. Astfel, printr-o practică perseverentă, această
ASANA elimină gradat durerile de spate produse de poziţiile incorecte de lucru sau cauzate de
perioadele lungi de stat în picioare.
EFECTE REMARCATE ASUPRA MUŞCHILOR ŞI LIGAMENTELOR
Efectul principal de întindere şi elasticizare se va simţi în special asupra muşchilor şi
ligamentelor coloanei vertebrale. Sângele este progresiv eliminat din aceşti muşchi în timpul
realizării ASANA-ei, iar după ce se întrerupe execuţia propriu-zisă, sângele proaspăt va fi aspirat
cu putere la nivelul muşchilor şi ligamentelor coloanei vertebrale. Această postură favorizează
totodată execuţia corectă a tuturor posturilor de flexie către înainte cum ar fi Postura Cleştelui
(PASCHIMOTTANASANA) şi Postura Plugului (HALASANA) în special.
EFECTE REMARCATE LA NIVELUL SISTEMULUI NERVOS
Ca urmare a flexiei către înainte şi a considerabilei irigări sanguine a musculaturii dorsale,
nervii rahidieni sunt bine hrăniţi şi stimulaţi, ceea ce explică efectul profund tonifiant asupra
întregului organism, întinzând partea inferioară a coloanei vertebrale, KURMASANA realizează
o degajare a nervului sciatic, atunci când acesta este presat, ameliorând şi vindecând astfel
anumite forme de sciatică.
EFECTE REMARCATE LA NIVELUL VISCERELOR ABDOMINALE
În general, posturile de flexie în faţă comprimă abdomenul în ansamblu şi tonifică plexul
solar. În cazul lui KURMASANA, dimpotrivă, întreaga zonă a plexului solar este degajată, în
timp ce organele părţii inferioare a abdomenului sunt puternic comprimate şi tonifiate, acest efect
binefăcător manifestându-se în special la nivelul colonului ascendent şi descendent. Drept
urmare, KURMASANA, practicată corect, combate în mod eficient constipaţia, răul secolului
(sau mai curând unul dintre numeroasele rele ale secolului), stimulând peristaltismul intestinal.
Comprimarea atinge chiar şi rinichii, care sunt astfel stimulaţi în special atunci când
intrarea în poziţie şi menţinerea sa sunt însoţite de respiraţii profunde, în cursul cărora diafragma
este coborâtă, intensificându-se şi mai mult presiunea intra-abdominală, ce se va transmite şi
asupra organelor.
Rinichii sunt astfel stimulaţi şi o dată cu aceştia sunt armonios dinamizate glandele
suprarenale, care vor produce mai intens adrenalină, care după cum se ştie este hormonul
dinamismului. Aceasta explică efectul profund binefăcător, tonic al ASANA-ei. Dacă practicând
KURMASANA înainte de culcare, ne vom simţi în unele situaţii foarte dinamizaţi şi nevoia de
somn dispare, va trebui să evităm practicarea ei seara, efectuând-o numai dimineaţa, cu luarea în
consideraţie a inconvenientului că la trezire suntem mult mai puţini elastici decât seara.
În concluzie, putem spune că această asana este foarte importantă în practica YOGA. Ea
pregăteşte practicantul pentru abordarea celui de-al cincilea stadiu al practicii YOGA, numit
PRATYAHARA (retragerea tuturor simţurilor de la obiectele exterioare).
= SFÂRŞIT =
UN DIALOG REVELATOR
Scurtă definire a Sofrologiei ca ştiinţă.
Supranumită ştiinţa care anihilează angoasele fiinţei umane, SOFROLOGIA este de fapt
"ştiinţa echilibrului minţii şi a psihicului", iar la origini ea este invenţia psihiatrului ALFONSO
CAYCEDO) care a mers să caute cheile sănătăţii minţii şi sufletului la yoghinii Orientului. Într-o
exprimare pe înţelesul tuturor SOFROLOGIA înseamnă: CUM SĂ NE REDOBÂNDIM ŞI APOI
SĂ NE PĂSTRĂM NEALTERAT ECHILIBRUL PSIHOSOMATIC ŞI SĂNĂTATEA ÎN
ORICE SITUAŢIE.
PREAMBUL ......
Pe măsură ce trec anii, unii aspiranţi YOGA mediocri şi leneşi ajung să minimalizeze PE
NEDREPT valoarea inestimabilă a ASANA-elor corect realizate în HATHA YOGA şi neagă
necesitatea perseverenţei în realizarea lor.
Unii probabil că ştiu ce este SOFROLOGIA dar fără îndoială puţini sunt aceia care
cunosc ce a stat în realitate la baza ei (la începuturi). Aşa cum avea să mărturisească mai târziu
"INVENTATORUL" SOFROLOGIEI, istoria acestei descoperii fascinante (în domeniul
psihiatriei) va avea ca punct de plecare ACEST „DIALOG REVELATOR” care noi sperăm că îi
va edifica pe aspiranţii superficiali care acasă nu prea mai practică ASANA-e.
CAYCEDO - descoperitorul sofrologiei.
YOGHINUL SWAMI KRISHNANANDA - 84 ani.
CAYCEDO: „La ce vă servesc la cei 84 de ani ai dumneavoastră exerciţii corporale ca
acestea ?”
RĂSPUNS: "Sunteţi neurolog şi totuşi mă mai întrebaţi de ce realizez aceste exerciţii?
CAYCEDO: "Vă rog totuşi să-mi explicaţi; aş vrea să ştiu."
RĂSPUNS: "Realizând în fiecare zi ASANA-e sau aşa cum spuneţi dumneavoastră
"exerciţii ca acestea" pe care le-aţi văzut, devin din ce în ce mai conştient de anumite zone şi
etaje ale corpului meu fizic care astfel simultan îmi revelează aspecte până atunci neştiute cu
privire la fiinţa mea privită ca un Microcosmos în miniatură care oglindeşte Macrocosmosul. Prin
intermediul trăirilor benefice adeseori extraordinar de ample, care sunt conştientizate de mine în
urma realizării acestor atitudini posturale hiperconştient asumate, mă simt cum devin una cu
nesfârşitele focare de energie binefăcătoare ale universului şi atunci, dilatat în nemărginire şi
copleşit, mă abandonez lăsându-mă să fiu transformat şi împlinit de ele. Procedând astfel, simt
cum îmi lărgesc gradat câmpul conştiinţei expansionându-l la nesfârşit iar în final retrăiesc
sublima bucurie mereu reînnoită că atunci sunt una cu TOTUL care este astfel conştient oglindii
în mine."
COMENTARIUL LUI CAYCEDO
Ceea ce mi-a spus atunci yoghinul SWAMI KRISHNANANDA mi-a apărut a fi genial.
Tocmai de aceea acum pot spune că aceasta a fost o mare revelaţie care atunci m-a bulversat.
Aveam din acel moment un punct sigur de plecare. Eram chiar uluit de acest adevăr atât de
simplu. CUM, DE CE NU MĂ GÂNDISEM NICIODATĂ LA ACEASTA PÂNĂ ATUNCI?
Pentru ce noi, europenii şi în general occidentalii, suntem toţi mai mult sau mai puţin bolnavi sau
dezechilibraţi fizic, psihic şi mental? De ce adeseori apare atâta agresivitate şi stres în noi? De ce
atâtea angoase, atâtea stări de nervozitate, atâtea tensiuni inconştiente, atâtea trăiri chinuitoare
care pentru unii se ţin lanţ?
Toate acestea şi multe altele apar pentru că, cel mai adesea, noi nu mai ştim cum să
devenim efectiv conştienţi de propriul nostru corp. Noi trăim în întregime în cap. Noi gândim,
vorbim, raţionăm, analizăm, ceea ce este foarte bine, dar în majoritatea cazurilor noi nu ne mai
SIMŢIM corpul fizic şi conex cu acesta nici celelalte aspecte ale fiinţei intim legate de el. Prin
urmare, atât pentru ca să-i vindeci şi să-i reechilibrezi pe cei bolnavi, cât şi pentru a îi echilibra pe
deplin pe cei cât de cât sănătoşi, trebuie să începi PRIN A ÎI FACE SĂ DEVINĂ EFECTIV
CONŞTIENŢI DE PROPRIA LOR SCHEMĂ CORPORALĂ.
Anumite exerciţii simple, care se adaptează cel mai bine fiziologici şi mentalităţii
occidentale vor fi atunci de un imens ajutor în această direcţie, uşurându-ne conştientizarea
efectivă a corpului.
= VA URMA =
AN V C 22
UN DIALOG REVELATOR
(continuare la cursul nr. 21 An V)
O DESCOPERIRE, CHIAR DACĂ ESTE GENIALĂ, LA ÎNCEPUT
APARE DREPT UN PARADOX
După o anumită perioadă de şedere în India, m-am întors acasă în Europa şi de îndată ce
am ajuns la Barcelona am organizat o întâlnire cu toţi colaboratorii şi confraţii mei doctori cărora
le-am expus cu francheţe liniile directoare ale viitoarei mele orientări: SOFROLOGIA. Cu
această ocazie, le-am explicat că nu poţi să îngrijeşti şi să vindeci fiinţele umane cu succes dacă
NU EŞTI TU ÎNSUŢI ÎNTR-O CÂT MAI BUNĂ STARE DE ECHILIBRU PSIHOSOMATIC.
Am mai adăugat apoi că un medic care ar dori să utilizeze în mod eficient SOFROLOGIA ar
trebui să înceapă prin a face în toate zilele, dimineaţa şi seara cel puţin 15 minute de exerciţii
HATHA YOGA care urmăresc să asigure şi să îmbunătăţească controlul corporal, psihic şi
mental. După această expunere, aproape jumătate dintre prietenii şi colaboratorii mei apropiaţi m-
au abandonat CONSTERNAŢI.
Ceilalţi care au rămas, mi-au ascultat atent sfaturile, au exersat ei înşişi ceea ce le-am
arătat, s-au convins de eficacitatea metodei (SOFROLOGIA) şi au început apoi să o aplice cu
succes pe bolnavi mai ales în domeniul psihiatriei.
Încetul cu încetul, relaxarea dinamică, care stă la baza SOFROLOGIEI, a început să se
difuzeze şi în alte specialităţi ale medicinei. Acesta a fost începutul experienţelor care mi-a
permis să descopăr SOFROLOGIA ale cărei succese răsunătoare au bulversat în scurt timp
concepţia tradiţională pe care şi-o făcuse Occidentul despre boală şi despre vindecarea sa.
(EXTRASE DIN CARTEA LUI ALFONSO CAYCEDO „LA INDIA DE LOS
YOGUIS")
Periodicităţile, ciclurile sau fazele recurente de activitate şi manifestare se pot observa la
toate nivelele creaţiei. Manifestarea ritmică a forţelor naturii şi a energiilor subtile ce întreţin
viaţa este prezentă pretutindeni în natură, de la rotaţia corpurilor cereşti, mişcarea Soarelui,
creşterea şi descreşterea Lunii, anotimpurile şi starea vremii, până la transformările biologice
ciclice ce survin la animale şi la oameni.
Aceste cicluri, adeseori nebănuite, influenţează profund fiinţa umană pe toate planurile.
Este binecunoscut la ora actuală faptul că viaţa umană este supusă unor anumite fluctuaţii ritmice,
adeseori enigmatice, care operează în toate activităţile fiziologice care sunt asociate tuturor
funcţiilor corpului. Aceste ritmuri ale vieţii umane se pot desfăşura pe intervale mergând de la
infime fracţiuni de secundă până la mai mulţi ani.
La ora actuală este evident pentru oamenii de ştiinţă că fiinţa umană posedă un SUI
GENERIS ceas biologic prin intermediul căruia aceste ritmuri biologice sunt înregistrate iar
REZONANŢELE pe care le generează aceste cicluri în fiinţa noastră determină apoi modificări
adesea nebănuite.
Periodicităţile lor mai lungi sau mai scurte sunt, într-o măsură considerabilă, legate de
anotimpuri, de radiaţiile cosmice, de energiile-subtile ale constelaţiilor, de petele solare şi de
mişcarea Soarelui, de razele Lunii precum şi de alţi factori cosmo-biologici. Ele sunt, de
asemenea, conexe cu vârsta şi sexul fiinţei umane în cauză. Starea de sănătate a fiinţei umane are
şi ea un caracter ciclic, omul fiind supus (adeseori fără să bănuiască) unor maxime şi minime de
acest gen, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv. Spre exemplu, se cunosc la ora actuală
numeroase maladii care apar în epidemii ciclice.
Multe dintre activităţile noastre obişnuite au de asemenea un caracter ritmic: înaintarea
măsurată în timpul mersului sau în cazul unei alergări, contracţiile peristaltismului, ritmul
specific al actului amoros, contracţiile din timpul naşterii la femeie etc., etc. Oamenii de ştiinţă au
stabilit deja că imensa majoritate a proceselor fiziologice se desfăşoară în conformitate cu
anumite cicluri ritmice. Printre acestea amintim: rata diviziunii celulare, descărcarea impulsurilor
neurale, temperatura corpului, presiunea sanguină, pulsul, metabolismul, nivelurile energetice,
numărul celulelor sanguine, cantitatea de hemoglobină, volumul şi compoziţia chimică a urinei,
funcţiile intestinelor şi ale rinichilor, activitatea cerebrală, nivelul şi rata sintetizării
aminoacizilor, a substanţelor alcaline, a secreţiilor sexuale (sperma în cazul bărbatului),
asimilarea oxigenului şi a zahărului din corp.
Aceste cicluri cu lungimi de undă mai mici sau mai mari, constituie un fenomen biologic
universal. Polaritatea celulelor nervoase prezintă de asemenea schimbări care se desfăşoară în
fracţiuni de secundă, după cum se poate vedea pe electroencefalograf. Bătăile normale ale inimii
şi pulsul au, spre exemplu, o frecvenţă de la 60 până la 80 de bătăi pe minut. Ciclul respirator
obişnuit se desfăşoară între 15 şi 20 respiraţii pe minut, la un adult normal. Anumite contracţii
ritmice apar la fiecare 8 sau 10 minute în corpul femeii în timpul întregii perioade de graviditate
O serie foarte importantă de ritmuri este conexă cu ciclul zi-noapte. Aceste ritmuri sunt
numite ritmuri circadiene (de la expresia latină CIRCA DIES ("aproximativ o zi"), deoarece ele
apar în general o dată în aproximativ 24 de ore într-un sens foarte real şi concret, putem chiar
spune că fiecare dintre noi este aproape o altă persoană la diferite ore ale aceleiaşi zile.
Un ciclu de transformare magnetică are loc în corpul uman cam o dată la fiecare 24 de
ore. Cel mai cunoscut ritm circadian este cel al stării de veghe şi al somnului. Acest ritm se
prezintă de obicei în proporţia de 16 ore veghe şi 8 ore somn. Un alt exemplu de ritm este
temperatura corpului, care este în general mai redusă dimineaţa şi mai mare seara, ea prezentând
mici fluctuaţii în cadrul acestor limite, atât în timpul stării de veghe cât şi în timpul somnului.
Somnul, la rândul său, este de asemenea ciclic şi el trece prin 4-6 stadii succesive. În
timpul somnului există perioade de vis, distanţate la aproximativ 90 de minute. Procesul
sintetizării urinii este, spre exemplu, mai redus noaptea. S-a constatat de asemenea că aşa-numita
"maree alcalină" sau creşterea alcalinităţii urinii apare cam la aproximativ o oră după trezirea de
dimineaţă. Acest fenomen nu pare să fie într-o legătură directă cu secreţiile acide din timpul
digestiei, deoarece el se întâlneşte şi atunci când nu mâncăm deloc dimineaţa. Naşterile şi
decesele sunt şi ele mai frecvente în anumite perioade ale zilei sau ale nopţii. Cele mai multe
naşteri umane apar de obicei între miezul nopţii şi ora 6 dimineaţa, cu un maxim care apare în
jurul orei 4 dimineaţa. Pe de altă parte, în perioadele de crepuscul, atât dimineaţa cât şi seara,
când vitalitatea fiinţei este la un nivel mai scăzut, survin cele mai multe decese
Orice dereglare serioasă a ciclului normal zi-noapte poate avea un efect neobişnuit asupra
organismului uman, aşa cum de altfel indică studiile ştiinţifice recente. Acest aspect a fost
observat mai întâi la muncitori care lucrau în schimburi alternante şi care adeseori prezentau
uşoare perturbări mentale ca rezultat al constantei schimbări a perioadelor lor de somn. Problema
se pune şi mai acut în cazul ritmului de viaţă neregulat impus personalului aviatic de pe avioanele
de mare viteză. În alte situaţii s-a constatat că, atunci când o persoană este transportată dintr-o
parte în alta a globului cu un avion de mare viteză, ea este perturbată uşor, atât fizic cât şi mental,
deoarece "orologiul" său biologic intern este brusc scos din ritm. S-a sugerat chiar, tocmai din
această cauză, diplomaţilor şi oamenilor de afaceri suferind de pe urma acestor "MODIFICĂRI
DE RITM" să evite să ia decizii importante, realizând aceasta numai la o zi sau două după
respectiva călătorie cu avionul, atunci când ritmul lor interior a avut intervalul necesar ca să se
reajusteze la noile condiţii.
Foarte multe stewardese care se confruntă cu aceste modificări de ritm prezintă adeseori
tulburări ale ciclului menstrual iar dacă sunt însărcinate riscă frecvent întreruperea sarcinii chiar
şi în timpul primei perioade de graviditate, nu atât din cauza vibraţiilor avionului, a stresului
emoţional sau a schimbărilor climatice bruşte, cât datorită unor modificări abrupte ale ritmurilor
temporale la care ele sunt zilnic supuse.
Ciclul de 2-3 zile este legat de evoluţia anumitor boli. Perioadele critice se întind în
general pe un interval de 2-3 zile, după care survine evoluţia finală a bolii. Anumite stări febrile,
în cazul anumitor boli, revin ciclic la fiecare două zile sau la fiecare trei zile. S-a mai descoperit
de asemenea recent că anul mai are şi un ritm electric bilunar, care coincide adesea cu fazele
Lunii, acest ritm determinând în general comportamentul şi dispoziţia globală a fiinţei sale.
Alţi cercetători au descoperit un ciclu de 21 sau 25 de zile, în timpul căruia constituţia
fizică a fiinţei umane se confruntă cu o transformare completă care afectează forţa fizică,
vitalitatea şi chiar dorinţa sexuală. Medicul german WILHELM FLIESS, colaborator al lui
SIGMUND FREUD, a studiat atent la începutul acestui secol bioritmurile umane şi a descoperit o
caracteristică bisexuală în fiecare persoană, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Aspectul
masculin (+) din fiecare persoană (atât bărbat cât şi femeie) are astfel o ciclicitate de 23 de zile,
timp în care puterea, energia, dinamismul şi agresivitatea sunt în general predominante, iar
aspectul feminin (-) are o ciclicitate de 28 de zile, perioadă în care predomină creativitatea,
afectivitatea, receptivitatea şi sensibilitatea.
Se mai ştie apoi că există ciclul biologic de 28 de zile al femeii, guvernând ovulaţia şi
menstruaţia. De altfel, datorită experienţelor sale unice, cum ar fi: menstruaţia, deflorarea,
concepţia, graviditatea, naşterea, lactaţia, femeia este, deloc întâmplător, mai sensibilă decât
bărbatul la misterioasele periodicităţi legate de fazele Lunii, ciclurile lunare, anotimpurile anului
şi ritmurile naturii.
Ciclul schimbărilor hormonale ce survin în corpul uman alternează periodic la fiecare 32
de zile, determinând compoziţia chimică a secreţiilor interne care sunt apoi revărsate în sânge.
Activitatea glandei tiroide (strâns legată de centrul subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA) are,
de exemplu, o puternică influenţă asupra emoţiilor şi trece de la intens la slab după un ciclu de 32
de zile. Ritmul ciclotimic alternează la rândul său la intervale de 35 de zile şi din această cauză
emotivitatea individuală variază după o curbă care are un maxim la fiecare 5 săptămâni, generând
în fiinţă perioade ciclice care ne predispun către depresie sau euforie. La fiecare interval de 40 de
zile, pentru fiecare dintre noi începe un ritm intelectual, care ne afectează considerabil înţelegerea
aspectelor practice, atenţia, puterea de concentrare, inteligenţa şi memoria.
Multe dintre aceste cicluri sunt sezoniere, cauzând modificări în fiinţa noastră în funcţie
de schimbarea anotimpurilor, de la an la an. Astfel s-a remarcat că în general copiii au puseuri de
creştere primăvara, iar corpul adulţilor cât şi cel al copiilor secretă un aşa-numit "hormon de
vară" , probabil tiroidian, care face să scadă căldura din corp pe timpul lunilor caniculare.
Oamenii de ştiinţă vorbesc, la ora actuală, chiar despre un aşa zis "ritm al conştiinţei",
care s-a constatat că amplifică simţul conştiinţei morale, generând ciclic o sporire a faptelor bune
şi a prezenţei la biserică. Acest ritm are o durată de 36 de luni, determinându-se statistic (într-un
studiu publicat în Statele Unite) că foarte multe persoane care comiseseră evaziuni fiscale,
neplătind impozitul pe venit, simţeau nevoia să facă, la capătul acestui ciclu, contribuţii băneşti
voluntare administraţiei statului, pentru a-şi simţi astfel "ÎMPĂCATĂ" conştiinţa. Mai există, de
asemenea, arată acelaşi studiu american, un impuls ciclic ce apare la fiecare 41 de luni şi care ne
predispune la cheltuieli excesive.
La modul tradiţional, fiecare 7 ani din viaţa unui om reprezintă o anumită fază de
evoluţie. El este copil până la vârsta de 7 ani; atinge pubertatea la 14 ani; este un adult la 21 de
ani; poate fi un părinte la 28; dobândeşte măiestria profesională la 35; este o personalitate publică
la 42; poate deveni un sfătuitor sau chiar un conducător al societăţii în care trăieşte la 49 de ani;
atinge deplina dezvoltare a personalităţii sale la 56 de ani; este pregătit pentru desăvârşirea
spirituală la 63 de ani.
Mai mult decât atât, perioada ciclică de 9 ani a fost descoperită a fi un ciclu al „răutăţii”
umane, care determină printre altele accentuarea periodică a tendinţei de a rupe în mod anarhic
lanţurile convenienţelor.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, şi un ritm care prezintă un maxim la
fiecare 11 ani şi care generează, printre altele, o creştere a nemulţumirii şi insatisfacţiei generale,
conducând adeseori către mişcări de mase. Profesorul rus A.L. CIJEVSKI a arătat chiar că există
o legătură directă între acest ciclu şi creşterea numărului sau intensificarea activităţii petelor
solare.
Toate aceste nenumărate cicluri sau ritmuri ale fiinţei umane, ca şi ale întregului Univers,
sunt interconectate întocmai ca nişte inele mari şi mici care sunt legate împreună, cu toate că până
în prezent ştiinţa nu a ajuns încă să descopere elementul sau ritmul fundamental care stă la baza
tuturor acestor cicluri intercorelate şi care le susţine pe toate.
Cu toate acestea, savanţii din toate ţările afirmă că aceste ritmuri, acţionând armonios
împreună şi concertat, fac ca fiinţa umană să fie întocmai aşa cum este, influenţându-i
considerabil caracterul şi comportamentul, făcând-o să fie veselă sau abătută, predispunând-o
către accidente, determinând-o să se simtă norocoasă, irascibilă sau optimistă, aruncând-o astfel
în mod misterios în situaţii şi conjuncturi care o pot conduce, de exemplu, la fericire, succes,
reuşită, popularitate sau la boală, crimă, neşansă, accidente, nefericire sau chiar la moarte.
Psihologii sugerează de aceea din ce în ce mai des folosirea unei „hărţi a ritmurilor
biologice” individuale, care să permită ajustarea activităţilor individuale în funcţie de aceste
ritmuri. Metoda lor este foarte simplă şi oferă nenumărate avantaje practice. Spre exemplu,
compania japoneză de transporturi OHMI RAILWAY a introdus pe calculator bioritmurile
fiecăruia dintre cei 500 de şoferi de autobuz pe care-i avea. Şoferii erau astfel informaţi dinainte
de zilele lor „proaste”, reamintindu-li-se să fie extrem de prudenţi în acele zile. În 1969, primul
an al acestui experiment, şoferii au reuşit astfel o reducere cu 50 % a accidentelor rutiere care
până atunci apăreau la respectiva companie.
Din punct de vedere ezoteric, un ciclu temporal este o perioadă care se reîntoarce, o
eternitate condensată, o spirală sau un cerc nu în ordinea spaţială, ci în cea temporală.
Iniţiaţii vorbesc adesea despre „ROATA LUMII” (ROTAE MUNDI), desemnând prin
acest termen totalitatea sintetică a tuturor ciclurilor şi ritmurilor universale, precum şi unitatea lor
esenţială. Prin aceasta ei indică aspectul fundamental, ultim care permanent le impulsionează şi le
susţine pe toate din Centrul Roţii. Această realitate ultimă care le manifestă este Dumnezeu care
se exprimă prin Energia Sa creatoare (SHAKTI). Marii yoghini şi înţelepţi ai Orientului
consideră că există o tainică şi profundă corespondenţă între aceste cicluri, aspect generat de
unitatea lor fundamentală (suflul divin creator, numit în limba sanscrită SVARA, inspiraţia şi
expiraţia ritmică a lui Dumnezeu prezent în manifestare), care le emană şi le structurează
ierarhizat pe octavele creaţiei (planurile sau lumile subtile paralele).
Pentru cel înţelept, ciclicitatea este descoperită atât la nivel cosmic cât şi la nivel uman,
iar conexiunile armonioase dintre ritmurile cosmice şi ritmurile umane generează în fiinţa umană
o beatifică stare de unitate şi reintegrare în armonia divină. Această legătură sau punere în deplin
acord integrator (rezonanţă) a nivelului uman sau altfel spus a MICROCOSMOSULUI fiinţei cu
nivelul subtil MACROCOSMIC, prin intermediul corelaţiilor şi a analogiilor esenţiale existente
între om (MICROCOSMOS) şi Univers (MACROCOSMOS), care sunt dinamizate sau făcute
active (eficiente), prin trezirea posibilităţilor divine latente din om (KUNDALINI SHAKTI), este
scopul oricărei forme autentice de spiritualitate. Este semnificativ în acest sens că ştiinţa
ritmurilor secrete ale naturii a constituit dintotdeauna o piatră unghiulară a cunoaşterii ezoterice
din toate tradiţiile şi ea a permis yoghinului sau iniţiatului, pe baza aplicării legilor rezonanţei, un
control paranormal sau, cu alte cuvinte, o dominare miraculoasă a Universului.
Totodată ea a făcut posibilă dobândirea stării de conştiinţă cosmică sau extaz divin
(SAMADHI) prin transcenderea tuturor acestor ritmuri de către înţeleptul iluminat, datorită
identificării sale cu centrul imobil (neutru,(0)) al Roţii ritmurilor lumii (Dumnezeu).
Această observare atentă şi înţeleaptă a ciclurilor naturii, care exprimă cunoaşterea
profundă a ştiinţei secrete a ritmurilor, este prezentă chiar şi în creştinism. Iată, de exemplu,
viziunea eternei deveniri ciclice a lumii, aşa cum este ea redată simbolic, în cuvinte simple dar
extraordinar de bogate în semnificaţii, de Ecleziast:
„Soarele răsare, apune şi aleargă apoi spre locul unde răsare din nou.
Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce şi spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi
începe din nou aceleaşi rotiri.
Toate râurile se revarsă în mare şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul
de unde pornesc, pentru ca iarăşi să pornească de acolo.
Toate lucrurile sunt într-o neîncetată frământare aşa cum nu se poate spune (exprima)
(datorită inimaginabilei complexităţi); ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte
auzind.
Ce a fost, va mai fi şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub Soare.
Dacă cumva este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou”, de mult lucrul
acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Nimeni (din cei ignoranţi) nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi,
ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai
târziu (cu excepţia acelora care, întocmai ca Eclezistul, identificaţi cu centrul imobil şi etern al
Roţii Devenirii Lumii sau Inima lui Dumnezeu, cuprind şi transcend totodată în conştiinţă
temporalitatea, cu toate ritmurile şi manifestările acesteia, înregistrate în memoria universală-
AKASHA).”
(Ecleziastul, I. 3-10)
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
Înţelepciunea secretă multimilenară yoghină şi tantrică arată că totalitatea materiei (sau
altfel spus întregul univers) este alcătuită din combinaţia a 5 elemente fundamentale PANCHA
TATTVA sau PANCHA MAHABHUTA
În celebrul tratat ezoteric SHIVA SVARODAYA se spune: " întreaga creaţie este rodul
TATTVA-elor şi tot prin ele (TATTVA-ele) ea este permanent susţinută. În TANTRARAJA
TANTRA, SHAKTI (personificarea Supremei Energii Divine manifestatoare sau contrapartea
feminină (-) a lui SHIVA) îl întreabă curioasă pe SHIVA (Conştiinţa Divină Absolută. (+)). Unde
există toate aceste principii creatoare (TATTVA-ele), în corp sau ele se află în afara corpului?"
SHIVA îi răspunde atunci că TATTVA-ele pătrund permanent şi animă fiecare atom atât al
corpului cât şi al mentalului. Tot ceea ce face sau gândeşte o fiinţă umană se află sub influenţa
acestor TATTVA-e. Ştiind toate acestea ne putem da seama de ce este atât de important în
practica YOGA să cunoaştem cum se manifestă TATTVA-ele şi să înţelegem modul în care ele
pot fi controlate şi angrenate conştient în sens benefic, în vederea accelerării evoluţiei noastre
spirituale.
Cele 5 TATTVA-e sunt cunoscute în YOGA sub numele de: 1) AKASHA sau eterul
subtil; 2) VAYU sau aerul subtil; 3) AGNI (TEJAS) sau focul subtil; 4) APAS (JALA) sau apa
subtilă; 5) PRITHIVI sau pământul subtil. TATTVA-ele nu trebuie să fie niciodată confundate cu
nişte simple elemente fizice sau chimice. În lumina acestei afirmaţii, PRITHIVI TATTVA nu
este pământul pe care îl vedem în jurul nostru, APAS TATTVA nu este apa pe care o bem sau în
care ne îmbăiem; la fel nici TEJAS TATTVA nu este focul pe care îl vedem arzând şi care ne
încălzeşte şi aşa mai departe. Toate acestea (TATTVA-ele) trebuie să fie privite mai curând ca
nişte aspecte subtile sau secvenţe esenţiale ale manifestării care modulează specific diferite
energii subtile PRANA-ice care au fiecare o anumită frecvenţă de vibraţie.
MANDUKYA UPANISHAD, PRASHNA UPANISHAD şi SHIVA SVARODAYA arată
că cele 5 elemente subtile fundamentale (PANCHA TATTVA) apar ca o emanaţie a Minţii lui
Dumnezeu şi tot Mintea lui Dumnezeu manifestă şi controlează la rândul ei PRANA (SHAKTI)
iar Mintea lui Dumnezeu este o emanaţie a Supramentalului Divin.
Fiinţa umană, în care este indus şi corpul fizic, este alcătuită la modul esenţial din aceste
elemente subtile cosmice, iar proprietăţile acestor 5 elemente (PANCHA TATTVA) sunt inerente
în întreaga fiinţă umană (atât în corpul vizibil, fizic cât şi în aspectele sau vehiculele subtile,
invizibile), până la cel mai infim atom sau particulă elementară. Acţiunea TATTVA-elor este atât
de corelată şi de precisă încât ele influenţează permanent prin REZONANŢĂ întregul
"ansamblu" al vieţii, al psihicului şi al conştiinţei fiecărei fiinţe umane.
Întocmai aşa cum schema sau modelul caracteristicilor noastre specifice fizice şi mentale
este conţinută în molecula de ADN, în mod asemănător stau lucrurile cu combinaţiile sau
proporţiile TATTVA-elor care, la rândul lor, ne determină întreaga structura a fiinţei noastre.
În textele secrete tantrice au elaborat o ştiinţă atât de completă şi de exactă a TATTVA-
elor, încât, de exemplu, practicantul nu numai că poate prevedea cu ajutorul lor viitorul, ci
totodată el poate controla efectele acţiunilor sale zilnice
Există, într-adevăr, o conexiune atât de strânsă între TATTVA-e şi întreaga organizare a
vieţii noastre de zi cu zi încât cu ajutorul acestei ştiinţe (a TATTVA-lor) este perfect posibil
(DAR NUMAI PENTRU CEL CARE ŞTIE) să ne putem controla destinul prin cunoaşterea
profundă şi controlul exercitat conştient asupra acestor 5 elemente fundamentale (PANCHA
TATTVA) care se manifestă în microcosmosul fiinţei umane sub forma suflurilor vitale
(PRANA).
=VA URMA =
AN V C 23
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 22 AN V)
Această ştiinţă spirituală extrem de secretă este cunoscută în India sub numele de
TATTVA JNANA sau SVARA YOGA (SVARA, în limba sanscrită, înseamnă "suflu" sau, cu
alte cuvinte, ea desemnează orice fenomen subtil ritmic sau ciclic şi prin extensie se referă la
întreaga manifestare, deoarece ciclicitatea sau mişcarea de flux şi reflux, de inspiraţie şi expiraţie,
de emanaţie şi de resorbţie etc., stă la baza întregului MACROCOSMOS, fiind prezentă la toate
nivelele distincte ale acestuia - de la planul fizic până la planul cauzal.
Fiecare TATTVA are o anumită frecvenţă de vibraţie specifică şi poate fi definită drept o
energie subtilă PRANA-ică ce afectează în mod direct (prin REZONANŢĂ) toate mecanismele şi
ritmurile fiinţei umane printre care şi pe acelea ale corpului fizic. O practică yoghină secretă
numită TATTVA SADHANA este curent folosită în SVARA YOGA pentru a studia fluxul
respirator în vederea recunoaşterii predominanţei momentane a unei anumite TATTVA-e. Aceste
TATTVA-e sunt totodată nişte indicatori de bază ai stărilor noastre psihofiziologice şi ele fac de
exemplu ca suflul subtil respirator să meargă în diferite direcţii în momentul expiraţiei.
Cunoscând astfel ce TATTVA este activă (predominantă) la un moment dat, ne putem aprecia
singuri în mod obiectiv şi detaşat starea fizică, emoţională şi mentală şi datorită acestei
CUNOAŞTERI SECRETE noi o putem apoi "retuşa" sau adapta cât mai bine acţiunii pe care
tocmai intenţionăm să o facem. Mai mult decât atât, această practică (TATTVA SADHANA) ne
intensifică foarte mult câmpul individual obişnuit de conştiinţă. În urma acestui proces, vom
putea constata gradat în noi trezirea şi amplificarea unei înţelegeri mai ample şi profunde asupra a
tot ceea ce suntem cu adevărat.
Cele 5 TATTVA-e formează de fapt o înşiruire ordonată, în care fiecare TATTVA
succesivă este derivată din cea anterioară ei. Analizând TATTVA-ele din acest punct de vedere,
prima TATTVA în ordinea emanaţiei este AKASHA TATTVA care reprezintă un stadiu de
materie subtilă aproape nediferenţiată, conţinând în ea o cantitate gigantică, indefinită, de energie
subtilă potenţială. Prin urmare, AKASHA TATTVA este starea subtilă a creaţiei în care atât
energia cât şi materia există într-o stare oarecum potenţială în câmpul conştiinţei.
Pe măsură ce energia inerentă în particulele componente extrem de subtile ale lui
AKASHA TATTVA începe să vibreze în mod specific, este creată mişcarea şi atunci apare
VAYU TATTVA (eterul cel subtil al aerului). Particulele componente ale lui VAYU au cea mai
mare libertate de mişcare şi tocmai din această cauza VAYU TATTVA poate fi perceput ca
având o mişcare omnidirecţională care se prezintă extinsă în întregul spaţiu. Datorită mişcării
excesive a lui VAYU TATTVA este generată căldura, care apoi acţionează drept cauză pentru
apariţia următoarei TATTVA-e, AGNI (focul cel subtil). În AGNI TATTVA, mişcarea energiei
este mai puţin imensă decât în VAYU. Această scădere gradată a frecvenţei de vibraţie face ca
AGNI TATTVA să poată radia ulterior o parte din căldura sa, răcindu-se progresiv pentru a da
naştere astfel lui APAS TATTVA (eterul cel subtil al apei). Odată cu apariţia lui APAS
TATTVA, totala libertate de mişcare a lui VAYU TATTVA cât şi libertatea parţială de mişcare a
lui TEJAS TATTVA sunt în mare parte pierdute, particulele subtile constitutive ale lui APAS
TATTVA fiind limitate la un spaţiu bine definit, unde ele pot să se mişte doar pe o anumită rază
foarte redusă. Ultima TATTVA, PRITHVIVI (eterul cel subtil al pământului provine dintr-o altă
scădere a frecvenţei de vibraţie, care face cu putinţă ca APAS TATTVA să se solidifice pentru a
da naştere lui PRITHIVI TATTVA. Aici, în PRITHIVI TATTVA, până şi limitata libertate de
mişcare din APAS este pierdută. Fiecare particulă subtilă constitutivă a lui PRITHIVI TATTVA
îşi are locul ei bine delimitat şi orice vibraţie îi este limitată doar la spaţiul pe care ea îl ocupă.
Orice TATTVA este în realitate o anumită energie subtilă de bază care prezintă o
frecvenţă de vibraţie a energiei divine manifestatoare (PRANA sau SHAKTI). PRANA este în
esenţă pură lumină subtilă şi întocmai cum lumina albă conţine simultan în ea toate variatele
culori şi nuanţe ale spectrului, în mod analogic PRANA poate fi fragmentată în diversele
secvenţe sau categorii ale manifestării care nu sunt altceva decât TATTVA-ele. Oamenii de
ştiinţă au arătat, de exemplu, că fotonii se mişcă după anumite direcţii şi în anumite moduri
specifice, în funcţie de frecvenţa lor proprie de vibraţie, creând astfel în mod corespunzător
diferite raze de lumina, de la infraroşu la Ultraviolet sau chiar se pot manifesta sub forma unui
fascicul de lumină laser. În mod analogic, energia subtilă PRANA vibrează în fiinţa noastră pe
diferite frecvenţe (fiecăreia dintre ele corespunzându-i, de exemplu, o anumită culoare, un anumit
sunet, o anumită formă, o anumită stare de conştiinţă) generând astfel procesele de rezonanţă care
au loc permanent în microcosmosul, fiinţei noastre cu TATTVA-ele (sau în anumite situaţii,
permit transformarea acestora din una în alta prin SUBLIMARE).
Natura proprie a TATTVA-elor indică influenţa şi efectul PRANA-ei atunci când aceasta
(PRANA) operează la nivelul acestor frecvenţe specifice. Există, după cum se ştie, diferite nivele
de energie şi diverse mişcări PRANA-ice. Yoghinii ştiu că PRANA nu se mişcă niciodată la
întâmplare, ci ea se manifestă în conformitate cu anumite legi precise. Subtilele canale energetice
(NADI-uri) conduc PRANA în diversele CHAKRA-e situate în plan subtil de-a lungul coloanei
vertebrale, iar frecvenţele sale caracteristice de vibraţie cresc gradat, de la MULADHARA până
la SAHASRARA inclusiv.
Pe de altă parte, întocmai cum fiecare centru subtil de forţă (CHAKRA) controlează un
organ de simţ corespondent, la fel fiecare TATTVA se manifestă şi ca o calitate (caracteristică)
inerentă unui anumit organ senzorial. Cunoaştem, de exemplu, legătura directă dintre nas (ca
organ de simţ), simţul mirosului şi MULADHARA CHAKRA. La fel, celorlalte TATTVA-e le
corespunde fiecăreia câte un anumit organ senzorial specific. În capitolul 2 al tratatului tantric
secret PRAPANCHASARA TANTRA se spune că: "AKASHA TATTVA este (prezentă) în
urechi (în plan subtil), VAYU TATTVA este prezentă la nivelul pielii (în plan subtil), AGNI
TATTVA este prezentă în ochi (în plan subtil), APAS TATTVA este prezentă la nivelul limbii
(în plan subtil) iar PRITHIVI TATTVA este prezentă la nivelul nărilor (în plan subtil)".
Această lucrare ezoterică arată astfel în mod precis corelaţiile care există între primii 5
centri subtili de forţă (de la MULADHARA CHAKRA până la VISHUDDHA CHAKRA
inclusiv), organele senzoriale şi cele 5 TATTVA-e.
Calitatea esenţială a pământului subtil (PRITHIVI TATTVA) este mirosul, a apei subtile
(APAS) este gustul, a focului subtil (TEJAS) forma (văzut), a aerului subtil (VAYU) pipăitul
(atingerea), iar a eterului subtil (AKASHA) sunetul. Deloc întâmplător, mirosul este considerat
de către oamenii de ştiinţă drept o funcţie primitivă a creierului şi în mod similar, yoghinii
consideri că PRITHIVI TATTVA este cel mai grosier element subtil.
Fiecare TATTVA devine însă din ce în ce mai subtilă, atât în natura proprie cât şi în
efectele sale pe măsură ce ne rafinăm şi ne elevăm conştiinţa. Prin intermediul practicii ezoterice
SVARA YOGA, vom putea deveni gradat conştienţi de multiple efecte caracteristice ale fiecărei
TATTVA-e asupra funcţiilor corpului şi vom ajunge astfel să cunoaştem modul extraordinar de
profund, şi de complex în care suntem influenţaţi de diferitele energii subtile.
Iniţierea în SVARA YOGA permite ca TATTVA-ele să poată fi recunoscute şi percepute
operând permanent la nivelul întregii manifestării grosiere sau subtile individuale (microcosmice)
şi Macrocosmice. Graţie acestei iniţieri putem înţelege cum interacţionează TATTVA-ele una cu
alta şi cum anume se reflectă una în alta, astfel încât în anumite momente fiecare TATTVA le
conţine, prin reflexie, pe toate celelalte. Tocmai datorită acestui aspect, tratatul YOGA secret
SHIVA SVARODAYA arată că de fapt întregul Univers este simultan afectat de fiecare
modificare a unei anumite TATTVA-e (altfel spus, PARTEA este integrată armonios în TOT iar
TOTUL esenţializat se găseşte în întregime oglindit în PARTE).
Fiecare TATTVA trebuie "să fie privită prin urmare ca o extensie, expansiune sau
obiectivare a purei Conştiinţe Divine şi nu ca o entitate individuală existând separat. În cadrul
procesului de emanaţie (SRISHTI) a Universului, stările sau manifestările subtile dau apoi
naştere la stări şi manifestări grosiere şi astfel fiecare stare grosieră are totdeauna drept cauză
elementul subtil (TATTVA) precedent. Privind lucrurile din acest punct de vedere, cauza ne
apare ca fiind o parte esenţială a efectului.
În faimosul tratat YOGA SUTRA, PATANJALI descrie fiecare TATTVA ca având 5
caracteristici şi el menţionează că pentru a dobândi controlul paranormal asupra TATTVA-elor
(în vederea ELIBERĂRII DEPLINE DE INFLUENŢELE LOR) yoghinul trebuie sa practice
gradat SAMYAMA (fuziunea identificatoare plenară) asupra acestor caracteristici ale TATTVA-
elor. PATANJALI numeşte acest proces "BHUTA JAYA", controlul ("victoria") asupra
elementelor subtile constituente ale Universului (MACROCOSMOSULUI).
Prima caracteristică a acestor 5 TATTVA-e este forma lor grosieră, care este strâns legată
de experienţele dobândite prin simţuri, cum ar fi sunetul, atingerea, forma, gustul şi mirosul. A
doua caracteristică este calitatea predominantă a fiecărui element subtil. De exemplu, soliditatea
în cazul pământului cel subtil (PRITHIVI TATTVA), fluiditatea în cazul apei cea subtilă (APAS
TATTVA), căldura în cazul focului cel subtil (TEJAS TATTVA), mişcarea şi vibraţia în cazul
aerului cel subtil (VAYU TATTVA) şi spaţialitatea sau vidul în cazul eterului cel subtil
(AKASHA TATTVA).
Al treilea aspect este manifestarea subtilă a TATTVA-elor, întocmai cum avem un anumit
spectru al percepţiilor senzoriale obişnuite, există şi un domeniu subtil, mult mai vast şi mult mai
nuanţat, în care TATTVA-ele sunt experimentate ca sunete subtile, atingeri subtile, forme vizibile
subtile, gusturi subtile şi mirosuri subtile. Aceste diverse forme subtile ale TATTVA-elor sunt
numite adesea, generic, viziuni psihice sau spirituale şi atunci ele reprezintă de fapt stările
paranormale ale percepţiilor senzoriale. Al patrulea aspect al TATTVA-elor este strâns legat de
cele 3 tendinţe fundamentale (GUNA): SATTVA. RAJAS şi TAMAS. Aceste 3 GUNAS sunt de
asemenea o pane integrantă a celor 5 TATTVA-e. Astfel, atât AKASHA cât şi VAYU, TEJAS,
APAS sau PRITHIVI se pot întâlni, sau cu alte cuvinte sunt prezente într-o stare SATTVA-ică,
RAJAS-ică sau TAMAS-ică.
Pentru accelerarea evoluţiei spirituale, yoghinul trebuie încă de la început să-şi transforme
(SUBLIMEZE) progresiv stările TAMAS-ice şi RAJAS-ice ale TATTVA-elor în sublima
strălucire şi armonic SATTVA-ică. Acest proces tainic reprezintă ceea ce în YOGA se numeşte
"purificarea TATTVA-elor" (TATTVA SHUDDHI).
Al cincilea aspect al TATTVA-elor este în general cunoscut sub numele de ARTHA-
TATTVA şi desemnează scopul propriu-zis sau finalitatea TATTVA-elor. Toate scrierile
tradiţionale ezoterice yoghine şi tantrice afirmă că de fapt TATTVA-ele au fost create şi sunt
permanent manifestate de Conştiinţa Absolută (Dumnezeu) pentru bucuria şi eliberarea gradată a
spiritului încarnat, prin cunoaşterea Creatorului (Dumnezeu).
Alte caracteristici esenţiale ale manifestării celor 5 TATTVA-e sunt: SHABDA (sunetul
subtil), VARNA (culoarea subtilă) şi RUPA (forma subtilă), create de mişcarea specifică a
energiei subtile creatoare (SHAKTI sau PRANA) la nivelul fiecărei TATTVA-e. Astfel, diferitele
culori subtile specifice ale TATTVA-elor (care vor fi de asemenea indicate) evidenţiază
frecvenţele de vibraţie specifice (care ni se revelează în cazul proceselor de rezonanţă ale energiei
subtile (PRANA) ce se manifestă în fiecare TATTVA. Manifestarea subtilă, sonoră a acestor
energii subtile este caracterizată de BIJA-MANTRA care este tradiţional asociată fiecărei
TATTVA-e: BIJA-MANTRA lui AKASHA TATTVA este HAM; BIJA-MANTRA lui VAYU
TATTVA este YAM; BIJA-MANTRA lui AGNI TATTVA este RAM; BIJA-MANTRA lui
APAS TATTVA este VAM şi BIJA-MANTRA lui PRITHIVI TATTVA este LAM (aceste BIJA
MANTRA-e sunt totodată BIJA-MANTRA-ele centrilor subtili de forţă corespondenţi fiecărei
TATTVA-e).
Atât sunetul subtil cât şi lumina subtilă se combină într-un anume mod pentru a crea
forma specifică de vibraţie a fiecărei TATTVA-e (acest aspect va fi analizat în profunzime în
dezvoltarea ulterioară a acestei lecţii). Cercetările ştiinţifice recente şi studiile moderne de
cimatică (CIMATICA este ştiinţa efectelor vibraţiilor asupra diferitelor sisteme materiale sau, cu
alte cuvinte, este ştiinţa creării formelor de către sunete, care urmăreşte să evidenţieze
intercorelaţiile complexe dintre formele şi frecvenţele de undă sonore şi materia fizică) au pus în
evidenţă faptul că lumina, sunetul şi forma sunt diferite stadii ale manifestării energici. Pentru a
verifica experimental acest aspect în YOGA erau rostite sonor corect anumite MANTRA-e
simple într-un tonoscop, care reproducea (traducea) apoi MANTRA într-o formă geometrică,
vizuală, specifică.
Astfel s-a putut verifica destul de exact că fiecare dintre BIJA-MANTRA-ele TATTVA-
elor manifestă prin emisie sonoră fizică o formă vizibilă, geometrică esenţială care se ştie că
reprezintă şi o culoare corespondentă. Toate aceste caracteristici (sunet subtil, formă, culoare) pot
fi folosite cu succes (fiecare dintre ele) singure sau combinate drept bază pentru meditaţia
yoghină asupra unei anumite TATTVA-e (atunci când urmărim să intrăm în rezonanţă cu ea şi să
o amplificăm în microcosmosul fiinţei noastre.
Principalele caracteristici SECRETE ale celor 5 TATTVA-e sunt prezentate sintetic în
următorul tabel:
Toate cele 5 TATTVA-e există simultan atât la nivel universal (macrocosmos), cât şi la
nivel individual (în microcosmosul fiinţei noastre). La nivelul manifestării macrocosmice, creaţia
este mereu reînnoită, însă pe planul manifestării individuale TATTVA-ele sunt supuse limitărilor
şi condiţionărilor individuale impuse de KARMA personală. Atunci când survine moartea,
TATTVA-ele individuale se reîntorc la nivelul universal, fuzionând cu TATTVA-ele
macrocosmice corespondente. Astfel, atunci (în momentul morţii) AKASHA TATTVA
individual se reîntoarce în AKASHA TATTVA macrocosmic, VAYU TATTVA individual se
reîntoarce în VAYU TATTVA macrocosmic; TEJAS TATTVA individual se reîntoarce în
TEJAS TATTVA macrocosmic; APAS TATTVA individual se reîntoarce în APAS TATTVA
macrocosmic PRITHIVI TATTVA individual se reîntoarce în PRITHIVI TATTVA
macrocosmic, pregătindu-se pentru o nouă creaţie.
În SVARA YOGA se indică faptul că TATTVA predominant activă la un anumit moment
poate fi recunoscută cu exactitate după lungimea caracteristică şi directă specifică a suflului. Prin
urmare, dacă ne concentrăm atenţia asupra modului particular în care suflul respirator este
inspirat sau expirat, putem cunoaşte nivelul sau planul pe care operează atunci PRANA şi
totodată putem realiza ce acţiuni particulare suntem capabili să îndeplinim CU SUCCES în acele
momente.
Pentru ca TATTVA-ele să ne devină familiare, avem înainte de toate, nevoie de o
deosebită putere de concentrare şi de o rafinată şi elevată sensibilitate şi intuire deoarece, aşa cum
se arată în SHIVA SVARODAYA: "TATTVA-ele sunt ascunse într-un nivel extrem de subtil al
manifestării".
Întocmai cum un om de ştiinţă poate vedea moleculele de materie fizică privind printr-un
microscop, SVARA YOGA arată că TATTVA-ele ce se manifestă în diferite moduri pot fi
percepute prin intermediul meditaţiei asupra formei lor subtile esenţiale. Dacă ştim să
recunoaştem TATTVA activă (predominată) la un anumit moment, vom putea atunci cunoaşte
mult mai profund atât natura (PÂNĂ ATUNCI) ascunsă a fiinţei noastre cât şi pe aceea a
evenimentelor cosmice care ne înconjoară sau în care suntem cuprinşi.
Circulaţia energiilor subtile PRANA-ice prin microcosmosul fiinţei noastre este afectată
şi influenţată prin REZONANŢĂ în diverse grade atât de mediul înconjurător (ambianţa în care
ne aflăm) cât şi de fiinţele umane cu care venim în contact (acestea care, datorită rezonanţelor pe
care le declanşează în fiinţa noastră ne evidenţiază indirect receptivităţile bune sau rele).
Analogic vorbind, ştim de exemplu, cu toţii ce se întâmplă atunci când punem laolaltă doi poli
opuşi ai unor magneţi, sau ce fenomen apare atunci când apropiem polii de acelaşi fel a doi
magnet) sau ce se produce dacă alăturăm mai mulţi magneţi) şi apoi aducem un obiect metalic în
apropierea lor ori un obiect din plastic.
Rezultatele clar perceptibile ale acestor interacţiuni depind de proprietăţile magnetice ale
obiectelor care interacţionează precum şi de intensitatea specifică a magnetismului lor. În mod
similar, cunoscând cu precizie fluxul PRANA-ic activ (sau, altfel spus, TATTVA predominantă)
la un moment dat în fiinţat noastră am putea estima cu exactitate ce anume se va produce dacă ne
vom angrena în diferite acţiuni, deoarece proprietăţile electromagnetice subtile caracteristice
fiecărei TATTVA-e pot sau nu să fie în armonie (să sprijine) respectivele acţiuni pe care
intenţionăm să le realizăm, este exact ca şi cum am vedea o umbră, care ştim astfel că este fără
îndoială creată de un anumit obiect aliat în lumină; sau ca atunci când, văzând fum, ştim că
trebuie de asemenea să fie şi foc, sau ca atunci când fiind ploaie, ştim de asemenea că trebuie să
fie şi nori. La fel, prin străvechea ştiinţă ezoterică SVARA YOGA putem cunoaşte, chiar cu
anticipaţie, desfăşurarea evenimentelor în trecut, prezent sau viitor, datorită interacţiunii ce
survine între PRANA şi TATTVA-e.
= VA URMA =
AN V C 24
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 23 AN V)
ASTROLOGIA ŞI SVARA
SHIVA SVARODAYA dezvăluie pentru cei puţini modul misterios în care suflul nostru
vital subtil se corelează cu mişcările ciclice ale Soarelui, Lunii şi planetelor, toate acestea având
prin urmare o strânsă legătură cu astrologia. Cu privire la acest aspect fundamental, respectivul
tratat arată că astrologia fără corelarea strânsă cu ştiinţa secretă a suflului subtil (SVARA) este
aproape fără nici un fel de utilitate, deoarece numai asocierea celor două ne oferă o bază autentică
ce permite studiul ritmurilor cosmice, ori această bază nu poate fi alta decât ştiinţa secretă a
TATTVA-elor (TATTVA JNANA).
Astrologia, după cum se ştie, se ocupă şi ea de studiul influenţei celor patru elemente
subtile fundamentale (pământul, apa, focul şi aerul) care ne influenţează direct viaţa şi caracterul
(eterul subtil, AKASHA TATTVA, având o influenţă mai puţin perceptibilă în mod normal, nu
este studiat de astrologia clasică). Tradiţia astrologică consideră, deloc întâmplător, ca acestea
patru sunt elemente subtile cosmice.
SVARA YOGA vorbeşte la rândul ei despre aceleaşi elemente (TATTVA), arătând însă
că ele se manifestă şi în corp, în toate procesele vitale, cel mai uşor fiinţa umană fiind
manifestările lor la nivelului suflului vital. În astrologie TATTVA-ele reprezintă nivelele
specifice de vibraţie şi influenţă ale energiei subtile, PRANA la nivel cosmic. În SVARA YOGA,
aceste elemente (TATTVA), împreună cu manifestarea şi succesiunile lor sunt analizate în primul
rând la nivelul structurii individuale. Principiul fundamental, atât în astrologie cât şi în SVARA
YOGA, este că MACROCOSMOSUL (întregul univers) este analogic oglindit în
MICROCOSMOS (fiinţa umană cuprinzând în totalitatea sa, atât componentele sale vizibile cât şi
aspectele subtile, invizibile).
Astfel, SVARA YOGA corelată cu astrologia, formează un sistem de cunoaştere profund
şi foarte unitar. În India, calculele sistemului astrologie indian sunt atât de exacte încât poate fi
cunoscută cu anticipaţie, în mod precis, o anumită perioadă de predominantă a unei anumite
TATTVA-e. În sistemul astrologie indian, există anumite perioade ale zilei în care fiecare planetă
are o influenţă predominantă, iar aceste perioade sunt apoi împărţite şi sub împărţite până când se
ajunge chiar la indicarea la secundă a momentului în care are loc inspiraţia sau expiraţia noastră.
Dacă astrologia se bazează pe influenţele sferelor astrale de forţă ale planetelor, SVARA YOGA
urmăreşte mai ales conştientizarea şi integrarea armonioasă a suflurilor subtile vitale. Devenind
pe deplin conştienţi de suflul subtil respirator (SVARA) şi de TATTVA-e, noi putem gradat s ă
ne da ă m seama de invizibilele şi misterioasele energii subtile ce provin din MACROCOSM şi
care se manifestă în microcosmosul fiinţei noastre datorită rezonanţelor declanşate, afectându-ne
sănătatea şi modificându-ne caracterul ori destinul.
Prin cunoaşterea lăuntrică, directă a TATTVA-elor, noi avem astfel posibilitatea „să fim
pe fază” şi să folosim din plin toate momentele favorabile ce apar ciclic în existenţa noastră de zi
cu zi. Totodată, noi vom avea posibilitatea de a ne proteja simplu şi eficient de toate influenţele
ostile sau perturbatoare. Tocmai din această cauză, textele secrete YOGA arată că prin
conştientizarea şi controlul suflului vital subtil (PRANAYAMA) pot fi învinse cu uşurinţă toate
obstacolele, iar printr-o angrenare consecventă ne putem modifica în bine chiar destinul. Pe de
altă parte, oamenii de ştiinţă au observat anumite corelaţii, care pentru ei sunt enigmatice, între
evenimentele cosmice şi experienţele individuale ori evenimentele sociale.
La ora actuală, în lumea ştiinţifică se afirmă cu din ce în ce mai multă certitudine faptul că
atât creierul cât şi sistemul nervos central al fiinţei sunt foarte receptive la îndepărtatele câmpuri
energetice subtile (vibratorii) produse de radiaţia şi mişcarea planetelor, stelelor şi constelaţiilor.
Este semnificativ în aceasta direcţie că mulţi cercetători, printre care se află H.SAXTON,
M.GAUQUEUN, L.J. RAVITZ G.L.PLAYFAIR şi ITZAK BENTOV, au studiat ani de zile cu
atenţie aceste corelaţii enigmatice care evidenţiază unitatea dintre om (MICROCOSMOS) şi
Univers (MACROCOSM). Astăzi, omul priveşte adeseori către cer pentru a ca să se înţeleagă cât
mai bine pe el însuşi; pentru un SVARA-yoghin avansat, nu există aproape nici o diferenţă
fundamentală între evenimentele cosmice şi cele atomice, deoarece în spatele fiecărui ritm sau
ciclic al universului micro - sau macrocosmic se află acelaşi ritm sau suflu divin, SVARA, care
permanent le susţine pe toate.
Prin urmare, un practicant YOGA avansat, chiar dacă nu studiază atent şi profund, de
exemplu, astrofizica, el poate totuşi să închidă ochii şi, interiorizându-se să privească lăuntric în
imensitatea spaţiului conştiinţei sale, experimentând prin inefabilă rezonanţă lumile invizibile în
mod analogic oglindite în interiorul universului său. Într-o asemenea perspectivă devine perfect,
plauzibilă ideea cunoaşterii viitorului pe baza recunoaşterii elementului subtil (TATTVA) activ în
momentul respiraţiei (care poate fi la rândul ei, predominant lunară – atunci când suflul subtil
este inspirat şi expirat prin nara stângă (-), IDA NADI, în plan subtil - sau predominant solară -
atunci când suflul subtil este inspirat şi expirat prin nara dreaptă (+) PINGALA NADI, în plan
subtil.
LUNGIMEA SUFLULUI
Atunci când examinăm cu atenţie care nară este preponderent activă la diferite momente
ale zilei, vom observa cu această ocazie că şi lungimea suflului nostru diferă. Uneori suflul
expirat de noi pe una dintre nări este mai lung (îl putem simţi atunci de la o distanţă mai mare),
iar alteori suflul expirat de noi este mai scurt. În conformitate cu învăţăturile secrete ale
sistemului SVARA YOGA, unul dintre scopurile principale ale practicii în SVARA YOGA este
reducere lungimii suflului expirat, astfel încât să ajungă sa fie cât mai multă PRANA reţinută
(acumulată) de noi atât în corp cât şi în universul nostru lăuntric.
Tratatele tradiţionale secrete SVARA YOGA {alcătuind împreună SVARA SHASTRA,
ştiinţa ezoterică a suflului subtil) menţionează care este lungimea medie a expiraţiei normale în
timpul diferitelor activităţi. Este de la sine înţeles că toate aceste cifre sunt considerate a fi
valabile pentru persoane normale şi sănătoase, însă tot aici trebuie să fie luaţi în consideraţie şi
alţi factori, cum ar fi vârsta, greutatea, înălţimea etc., care pot modifica de la caz la caz aceste
date. Distanţele respective sunt prezentate ca fiind măsurate în ANGULA-e (ANGULA = lăţimea
degetului mare de la o mână al persoanei cauză):
- Respiraţia normală de repaus: 7-12 ANGULA;
- Stări de emoţie sau excitaţie puternică: 12-36 ANGULA;
- Cântatul: 16 ANGULA;
- Vomă: 18 ANGULA;
- Atunci când mâncăm cu poftă: 20 ANGULA;
- Mers uşor: 24 ANGULA;
- Somn: 30 ANGULA;
- Gimnastică, acte erotice, angrenare sexuală în cuplu dar FĂRĂ CONTINENŢĂ: 36
ANGULA;
- Exerciţii fizice grele şi intense 36 - 100 ANGULA.
În timpul zilei, accentul se pune spontan pe inspirare. Persoanele cu o structură vitală
slabă proiectează în general expiraţia la o distanţă mult mai mare decât fiinţele umane robuste şi
foarte vitale. Dacă expiraţia noastră se întinde mai mereu la mai mult de 20 cm, atunci când stăm
culcaţi şi relaxaţi, aceasta evidenţiază FĂRĂ ÎNDOIALĂ o mare şi inutilă risipă de energie
subtilă vitală.
DIMINUAREA LUNGIMII SUFLULUI
Tratatul yoghin secret SHIVA SVARODAYA menţionează că, yoghinul care (îndeosebi
în timpul tehnicilor corect realizate de PRANAYAMA) expiră cu o cât mai redusă proiecţie a
suflului expirat, îşi reţine (acumulează constant) şi îşi amplifică extraordinar de mult energia sa
subtila vitală. Un asemenea yoghin atinge cu uşurinţă măiestria şi dobândeşte rapid puteri
paranormale uluitoare (SIDDHI-uri); totodată el se va bucura de formidabile capacităţi
intelectuale şi va constata că are realizări mentale cu totul ieşite din comun. De exemplu, dacă
mai mereu expiraţia continuă şi lentă a SVARA YOGHINULUI nu depăşeşte lungimea de 1
ANGULA, se arată în acest tratat că yoghinul respectiv se bucură de o stare net superioară de
detaşare care este însoţită de o stare de transcendere a dorinţelor şi pasiunilor grosiere
(materiale); totodată el are un calm profund, nealterat şi dă dovadă de egalitate lăuntrică şi
echilibru în orice situaţie; dacă expiraţia SVARA YOGHINULUI nu depăşeşte mai mereu 2
ANGULA, practicantul respectiv îşi menţine nealterată starea de bucurie şi fericire, în ciuda
oricărei situaţii exterioare, iar câmpul său subtil auric îl face şi pe ceilalţi să trăiască spontan
aceeaşi stare de bucurie; o expiraţie care are mai mereu cel mult 3 ANGULA dezvoltă gradat în
SVARA YOGHINUL respectiv înzestrări poetice şi artistice cu totul ieşite din comun.
Expiraţia care are mai mereu o lungime de până la 4 ANGULA conferă SVARA
YOGHINULUI respectiv VAK-SIDDHI (această putere paranormală (SIDDHI) face ca tot ceea
ce yoghinul respectiv afirmă FERM, mai devreme sau mai târziu se îndeplineşte). Expiraţia care
are mai mereu o lungime de 5 ANGULA face ca în yoghinul respectiv să se trezească
clarviziunea şi premoniţia
SINCRONIZAREA SUFLULUI
VAMA SVARA (-), DAKSHINA SVARA (+) sau SHUNYA SVARA (0) nu apar
niciodată la întâmplare, ci ele se declanşează în momente precise deoarece sunt în strânsă
corelaţie cu ritmurile solare (+) şi lunare (-). În conformitate cu textul secret SHIVA
SVARODAYA, NADI-ul activ (IDA (-) sau PINGALA (+)) predomină timp de 2 1/2 GHATI,
această unitate de măsură fiind echivalentă cu 60 de minute (1 GHATI = 24 minute). După
această perioadă (2 1/2 GHATI), SUSHUMNA NADI (0) devine ea predominant activă o scurtă
perioadă de timp (1-4 minute, uneori chiar mai puţin) apoi celalalt NADI polar opus primului
începe la rândul său să predomine pentru încă 2 1/2 GHATI (60 minute).
Neurologii, independent de SVARA YOGHINI, au găsit şi ei aceleaşi secvenţe (perioade)
în activitatea emisferelor cerebrale. Una dintre cele două emisfere cerebrale rămâne" predominant
activă timp de 60-90 minute; după cum arată studiul medicului român I.N.RIGA, publicat în 1957
în Revista internaţională de oto-neuro-oflalmologie.
După ce s-a scurs această perioadă de activitate, survine un SUI GENERIS (în felul său
transfer de energie printr-o membrană foarte fină numită CORPUS CALLOSUM, care atunci
conduce energia de la o emisferă la alta într-un interval de 1 - 1 minute. Ştiinţa medicală a
descoperit de asemenea că emisferele cerebrale controlează totodată respiraţia prin cele două nări.
Ştiinţa medicală susţine că emisfera preponderent activă stimulează nara corespondentă (aşa cum
am arătat mai înainte, SVARA YOGA consideră că emisferei cerebrale drepte îi corespunde nara
stângă (-) iar emisferei cerebrale stângi îi corespunde nara dreaptă (+)) şi că de asemenea
confirmă că în consecinţă va fi mai mereu (cu excepţia dinamizării lui SUSHUMNA NADI) o
nară preponderent activă în timp ce cealaltă nară rămâne parţial blocată.
Pentru a cunoaşte momentul precis în care IDA NADI (-) sau PINGALA NADI (+) devin
preponderent active, trebuie să fim suficient de familiarizaţi cu fazele de creştere şi descreştere
ale Lunii. Astfel, în timpul primelor 14 zile ale ciclului lunar, Luna se află în creştere. Această
perioadă se numeşte în SVARA YOGA SHUKLA PAKSHA (perioada sau chenzina luminoasă
(SHUKLA, înseamnă în limba sanscrită "alb") de 14 zile (PAKSHA). Cea de a 15-a zi a ciclului
Lunii este faza de Lună Plină; aceasta este numită PURNIMA (de la PURNA, care în limba
sanscrită înseamnă întreg, integral). În timpul următoarelor 14 zile ale ciclului, Luna descreşte.
Această perioadă, este numită KRISHNA PAKSHA (perioada sau chenzina întunecată
(KRISHNA înseamnă în limba sanscrită negru).
În ziua imediat următoare, numită AMAVASYA, se consideră că nu este deloc Lună pe
cer (NOTĂ: această noapte considerată fără Lună, care este chiar noaptea dinaintea fazei de Lună
Nouă, este tradiţional numită în India: ”Noaptea lui SHIVA” (SHIVARATRI);) în această
noapte specială este în mod deosebit indicată evocarea spirituală şi comuniunea plină de dragoste
a MARELUI YOGHIN SHIVA, Eternul Masculin Divin. Dintre toate aceste SHIVARATRI ale
anului, cea mai importantă dintre ele este fără îndoială MAHASHIVARATRI care se sărbătoreşte
şi acum în India în noaptea de dinaintea fazei de Lună Nouă care precede imediat echinocţiul de
primăvară.
Este foarte important să reţinem că aceste "zile" ale ciclului lunar, numite în limba
sanscrită TITHI-uri, nu coincid întotdeauna cu zilele din calendarul solar (pe care îl folosim noi
în ROMANIA). Prin urmare, deşi au fost indicate şi descrise cele 30 de zile în ciclul lunar, ele
sunt aproximativ echivalente cu numai 28 de zile ale ciclului solar, după cum ştim cu toţii (ciclul
lunar este de aproximativ 28 de zile).
În cadrul ciclului nostru respirator, PINGALA (SURYA) NADI (+) devine preponderent
activă în momentul răsăritului Soarelui din timpul chenzinei întunecate (KRISHNA PAKSHA) şi
anume în timpul zilelor 1,2,3; 7,8,9 şi 13,14,15.
După o perioadă de 60 - 90 de minute de la răsăritul Soarelui, devine preponderent activă
IDA NADI (-) acelaşi interval de timp (60 - 90 de minute), apoi procesul se repetă (urmează, deci
încă o perioadă de predominanţă a lui PINGALA NADI (+), etc.) până la apusul Soarelui. În
momentul asfinţitului devine preponderent activă IDA NADI (-) după care se activează la capătul
a 60 - 90 de minute PINGALA NADI (+) şi ciclul acesta se desfăşoară aşa mai departe, în zilele
precizate la început, până la următorul răsărit de soare. În zilele 4, 5, 6, şi 10, 11, 12 ale
„chenzinei întunecate”, procesul de activare preponderentă este inversat, (în momentul răsăritului
devine preponderent activă IDA NADI (-), iar în momentul asfinţitului devine preponderent
activă PINGALA NADI (+), etc.)
= VA URMA =
AN V C 25
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
SINCRONIZAREA SUFLULUI
(continuare la cursul nr. 24 AN V)
În timpul chenzinei luminoase (SHUKLA PAKSHA),se inversează totul: astfel, atunci
IDA NADI (-) este preponderent activată la răsăritul soarelui în zilele 1, 2, 3; 7, 8, 9 şi 13,14,15
ale lui SHUKLA PAKSHA (PINGALA NADI (+) fiind atunci preponderent activat[ în momentul
asfinţitului, iar în zilele 4, 5, 6 şi 10, 11, 12 ale lui SHUKLA PAKSHA se activează preponderent
la răsăritul soarelui PINGALA iar la asfinţit se activează preponderent IDA NADI (-).
Deşi la prima vedere pare de necrezut, totuşi s-a putut verifica statistic număr suficient de
mare de oameni provenind din toate culturile şi aparţinând tuturor religiilor că acest străvechi
sistem ezoteric este pe deplin adevărat. El se confirmă în totalitate dacă, evident, nu există
afecţiuni sau tulburări la persoanele respective care sunt testate.
= VA URMA =
YOGA ŞI ASTROLOGIA
(continuare la cursul nr. 16 AN V)
ASTRELE ŞI REZONANŢELE LOR SPECIFICE ÎN MICROCOSMOSUL
FIINŢEI NOASTRE
În general vorbind, astrele conferă transcendenţa şi lumina datorită rezonanţelor specifice
cu universul nostru lăuntric care caracterizează tot cerul, în funcţie de momentul naşterii noastre.
Mişcarea precisă a astrelor ne sugerează o stare de regularitate inflexibilă, guvernată de o raţiune
ce este în acelaşi timp naturală şi misterioasă. Toate astrele sunt animate de o mişcare ce tinde
spre forma circulară, şi are este semnul perfecţiunii.
Astrele, împreună cu sferele lor subtile de forţă, sunt oglindirea comportamentului perfect
şi regulat, precum şi al nemuririi şi al frumuseţii distante.
În antichitate, astrele împreună cu sferele lor subtile de forţă erau chiar divinizate, iar mai
târziu s-a crezut că ele sunt dirijate de îngeri. "Astrele vor deveni locul de desfătare şi de odihnă
pentru sufletele evoluate ale personalelor celebre", afirmă CICERO în lucrarea „Visul lui
SCIPION”.
Astrele, datorită energiilor subtile care emană din sferele (câmpurile) lor subtile de putere,
au fost adeseori cântate în poeme şi rugăciuni. Iar imnul către planete, pe care îl vom reproduce
aici drept ilustrare este foarte sugestiv. Această rugăciune, scrisă de un adorator, la începutul
secolului al IV-lea, exprimă simbolismul subtil energetic, cosmic şi moral, atribuit planetelor de
către astrologii, mai mult sau mai puţin mistici, care au trăit în primele secole ale erei noastre:
„Soare, tu eşti regele cel bun, puterea divină cea atotputernică şi mare, plin de taine, tu
ocupi mijlocul cerului. Pentru noi tu eşti precum intelectul şi permanent tu dai ritm lumii ca un
stăpân suprem al tuturor fiinţelor şi lucrurilor, care face să dureze de-a pururi focurile celorlalte
stele, răspândind asupra lor, în proporţii corecte, flacăra propriei sale lumini.
Iar tu, Lună, diafană şi fermecătoare, care te afli în regiunea cea mai joasă a cerului,
lună după lună, eşti hrănită mereu de razele divine ale Soarelui ce răspândeşte o strălucire
augustă, spre a perpetua seminţele generatoare.
Iar tu, enigmatic Saturn, care fiind situat în punctul extrem al cerului, înaintezi, ca un
astru palid într-o mişcare parcă indolentă.
Şi tu, Jupiter, locuitor al stâncii TARPEIENE, care prin măreţia ta binecuvântată şi
salvatoare, dai fără încetare o copleşitoare bucurie lumii şi pământului, tu eşti cel care deţine
supremaţia în cel de al doilea cerc (subtil) celest.
Şi tu, Marte GRADIVUS, care eşti plin de dinamism şi a cărui strălucire roşie umple
mereu fiinţa noastră cu o putere sacră, ne ajută să ajungem la lumea ascunsă care se află
aşezată în cea de a treia regiune a cerului.
Şi, în sfârşit, voi, Mercur şi Venus, însoţitori fideli ai Soarelui, prin armonia guvernării
voastre, prin supunerea în faţa voinţei judecăţii lui Dumnezeu care conferă adoratorului vostru,
rudelor sale şi fiilor săi forţă binefăcătoare invincibilă, inspiraţie sublimă, sănătate, fericire.
Fie ca voi să domniţi neîntrerupt, revărsând puterea voastră binefăcătoare prin
infinitatea secolelor atât asupra copiilor noştri cât şi asupra copiilor noştri pentru ca,
îndepărtând orice rău şi orice suferinţă din fiinţa umană să o faceţi să dobândească binefacerile
păcii divine şi ale fericirii eterne." FIRMICUS MATERNUS
AN V C 26
YOGA ŞI ASTROLOGIA
DECANII ŞI SEMNIFICAŢIILE LOR TRADIŢIONALE
(continuare la cursul nr. 25. An V)
Practic este imposibil să datăm exact această scrie de simboluri care, în general, sunt
necunoscute în Europa, dar este cert că ele sunt foarte vechi, iar simbolismul lor mai ascunde şi
alte nuanţe inefabile. În astrologia practică sunt luaţi în considerare mai ales decanii în care, în
cazul unei ASTROGRAME, se găsesc Ascendentul, Soarele şi Luna, combinându-se aceste
semnificaţii cu cele ale altor factori astrologiei.
ASCENDENTUL - semnul maturităţii în momentul naşterii unei fiinţe umane, una dintre
constelaţiile zodiacale se ridică chiar atunci la orizont; această constelaţie care apare este numită
Ascendentul nativului în cauză. El (Ascendentul) contribuie (înclină), într-o anumită proporţie,
împreună cu celelalte poziţii (amplasări) planetare (care conferă nativului în momentul naşterii un
anumit cod subtil vibratil specific), la structurarea şi nuanţarea portretului său psihic şi mental.
În astrologia yoghină-karmică, ascendentul simbolizează totodată personalitatea globală a
individului pentru această încarnare. Această personalitate poate fi radical transformată în bine,
sau, în unele cazuri, ca poate fi complet modificată prin aplicarea consecventă şi sistematică a
diferitelor procedee tradiţionale YOGA. Din acest punct de vedere, YOGA consideră că astrele
înclină, dar nu determină. Atunci când avem la dispoziţie o ASTROGRAMĂ personală corect
făcută, putem şti destul de bine, prin interpretarea ei justă, către ce anume ne înclină astrele şi
atunci, prin angrenarea fermă a liberului nostru arbitru, putem să ne opunem eficient aspectelor şi
tendinţelor respectare către care ne înclină astrele. Procedând astfel, noi vom reuşi, fără îndoială,
să ne modificăm destinul către care astrele aveau tendinţa să ne încline (orienteze). Ascendentul
reprezintă, de asemenea, imaginea globală a eului nostru şi în general este definitoriu pentru
aspectul fizic al individului în cauză. În timp ce semnul solar (constelaţia sau zodia) predomină
ca putere de influenţă în prima jumătate a existenţei, semnul ascendentului capătă importanţă ca
putere de influenţă în special la maturitate.
BERBEC: Atunci când există constelaţia Berbecului la Ascendent, suntem în prezenţa
unui nativ la care găsim din abundenţă energia subtilă a focului; în cazul lui sunt caracteristice
elanul nestăvilit şi impulsivitatea. La el cel mai adesea primează sentimentul, senzaţia,
impresionabilitatea şi instinctul, mai mult decât gândirea lucidă şi raţionamentul. Acest ascendent
conferă o mare energie, impulsivitate, adeseori imprudenţe de tot felul, spirit de comandă,
bărbăţie, generozitate, curaj, entuziasm.
Femeile care prezintă acest ascendent au o uşoară înclinaţie către masculinizare, care se
manifestă atât în tendinţe, cât şi în comportament. Ele manifestă mai mult spirit de iniţiativă,
ingeniozitate, porniri reformatoare, dorinţă de a parveni cu orice chip în viaţă. Aceste aptitudini
variate nu devin nişte calităţi definitorii dacă nativele (femei) în cauză sunt lipsite de
perseverenţă. În acest caz. destinul este în general mai favorabil pentru bărbat, decât pentru
femeie care, adeseori, se complace să rămână o sărmană roabă în cămin. Când constelaţia
Berbecului se află la ascendent, atunci, faţă în faţă cu ea, în casa a VII a a Cerului (casa
mariajului) se află semnul Balanţei. Astrologia tradiţională indică, în acest caz, că vom avea un
aspect favorabil pentru o căsătorie timpurie, cei născuţi sub acest semn fiind atraşi către ea încă
de tineri. Femeile vor forma cupluri, de cele mai multe ori cu bărbaţi mult mai în vârstă decât ele.
Mijlocul Cerului în Berbec este o poziţie foarte propice pentru câştigarea unei poziţii
favorabile în viaţă, însă cu preţul unor foarte mari lupte. În acest caz există indicaţii pentru
cariera de militar sau chirurg, dentist etc.
Nativii care au ascendentul în Berbec ştiu să-şi asume cu uşurinţă anumite responsabilităţi
şi nu se tem să devină mari conducători, sau chiar deschizători de drumuri (pionieri). El ştiu în
general să se controleze şi pot face faţă cu succes oricărei situaţii.
TAUR: Ascendentul în constelaţia Taurului conferă nativului o mare rezistenţă şi un fizic
atrăgător, foarte plăcut. Este un semn de frumoasă promisiune pentru o viaţă uşoară şi agreabilă,
chiar bogată. Persoana este fermă, perseverentă, metodică, uneori geloasă, greu de scos din fire,
tradiţionalistă, muncitoare, având atracţie mare pentru plăcerile de tot felul. Ca defect, vom avea
încăpăţânarea. Sănătatea, în general, este excelentă, având ca parte foarte sensibilă pe cea a
gâtului. Nativii care prezintă acest ascendent au foarte mari aptitudini pentru afacerile
negustoreşti şi economice în general. Ei au de asemenea o mare atracţie către muzică şi modă.
Când Taurul este la ascendent, în casa mariajului se află semnul Scorpionului care, în
general, nu este prea favorabil căsătoriei. Într-o asemenea situaţie, există probabilitatea unei
căsătorii cu o persoană văduvă sau divorţată, sau poate să survină moartea tovarăşului de viaţă ori
despărţirea. Pentru nativ există foarte mari riscuri de a fi înşelat în convenţii (contracte).
Mijlocul Cerului în Taur este o frumoasă promisiune pentru o carieră, care va fi de lungă
durată, asigurând o bună situaţie socială. În general, la aceşti nativi vor fi predispoziţii pentru artă
şi ocupaţii în legătură cu moda.
Ascendentul în Taur îi permite nativului să-şi concretizeze cu uşurinţă obiectivele şi îl
ajută să dea dovadă de multă răbdare. Senzual şi puternic teluric, acesta îşi va administra foarte
bine banii şi bunurile materiale.
GEMENI: Ascendentul în constelaţia Gemenilor îl înzestrează pe nativ cu o mare
abilitate. El este foarte sociabil, adaptabil, vioi şi descurcăreţ. Este un aspect care poate să confere
o deşteptăciune extraordinară, unită cu un mare talent oratoric şi cu o iscusinţă care poate înfăptui
foarte mult în toate domeniile în care se angrenează. Aici vom întâlni însă, adesea, o lipsă de
stăruinţă (inconsecvenţă) în acţiuni. Constituţia nativului este în general firavă şi de aceea acest
aspect este considerat că face să apară o slabă vitalitate. Viaţa nativului se risipeşte, în unele
cazuri, pe mai toate planurile şi în general ca este extrem de activă. Omul poate avea simultan
două ocupaţii.
Când Gemenii sunt la ascendent, în casa mariajului se arată constelaţia Săgetătorului.
Acel semn indică o căsătorie care, adeseori, nu face decât să consfinţească o uniune liberă.
Căsătoria este, în general, fericită şi adeseori nativul are ca tovarăşă de viaţă o persoană de un
înalt rang social.
Mijlocul Cerului în Gemeni indică o carieră schimbătoare, în legătură cu avocatura,
ziaristica sau impresariatul de teatru.
Ascendentul în Gemeni arată că nativul este un om cerebral, cu o minte ageră şi tocmai de
aceea el se afirmă mai ales prin vorbire sau scris. Cercetarea, analiza şi confruntările oratorice
sunt pentru nativ domeniile predilecte.
RAC: Ascendentul în constelaţia Racului conferă nativului un puternic spirit de asimilare
şi o predispoziţie deosebită pentru tot ceea ce este tradiţie şi visare. Nativul manifestă, de
asemenea, o mare dragoste pentru familie, rezervă, prudenţă, imaginaţie adeseori debordantă,
tendinţă de a iubi cu putere dublată de aspiraţia de a fi iubit, stăruinţă în punerea în aplicare a
diferitelor planuri legate de sfera socială şi face ca acesta să aibă o fire econoamă.
Când Racul este la Ascendent, în casa a VII-a a mariajului se află constelaţia
Capricornului. Acesta va indica, în general pentru femei, o căsătorie cu o persoană mult mai în
vârstă, dar care le va fi de folos pentru o rapidă ridicare socială. Pentru bărbaţi acest aspect va
constitui însă un semn de cumpănă, de obstacole şi va face să apară o căsătorie târzie şi aproape
întotdeauna încheiată cu o persoană în etate.
Mijlocul Cerului în Rac favorizează o profesiune în legătură cu publicitatea, care va
facilita manifestarea socială a nativului şi conferă reuşită în cazul comerţului pe apă. Cariera de
marinar în acest caz poate da satisfacţii. Nativul care are ascendentul în Rac va trebui să
urmărească să-şi controleze cât mai bine sentimentele; în plus, el va trebui să îşi amplifice
imaginaţia creatoare şi va trebui să-şi folosească fantezia sa debordantă la unison cu intuiţia.
Nativul care prezintă acest aspect trebuie să fie atent că odată cu realizarea unui cămin,
dezvoltarea sa să nu se oprească.
LEU: Ascendentul în constelaţia Leului conferă nativului o mare generozitate şi îi
permite să aibă succes. Cei care au ascendentul în Leu sunt în general siguri pe ei înşişi,
simpatici, mărinimoşi. autoritari, viteji, charismatici, sentimentali, iar adeseori lor le plac jocul şi
copiii. Nativii care prezintă acest aspect au o mare atracţie pentru uniformă şi podoaba vizibilă.
Ascendentul în zodia Leului este un semn de înălţare sigură.
Mijlocul Cerului în Leu conferă predispoziţii pentru o carieră în legătură cu industria şi
politica.
Când constelaţia Leului este la ascendent, în casa a VII-a a mariajului se află zodia
Vărsătorului, semn puţin propice pentru căsătorie. Căsătoria în cazul acestui aspect va fi târzie şi
ca va fi favorizată numai atunci când va fi încheiată pentru motive care ţin de raţiune. Nativul
care are ascendentul în zodia Leului evoluează repede atunci când îşi îmbunătăţeşte imaginea pe
care o are despre el însuşi. Felul său de a vedea viaţa devine atunci mai optimist şi el poate să lase
puţin câte puţin curs liber creativităţii.
FECIOARA: Ascendentul în constelaţia Fecioarei îl hărăzeşte în general pe nativ cu
calităţi intelectuale de prim ordin: înţelepciune, prudenţă, metodă, spirit de observaţie şi de
precizie. Nativul este în general foarte bun gospodar şi chibzuit în treburile sale, cu toate că el are
câteodată un uşor spirit de pedanterie. El poate produce prin ingeniozitatea şi talentul lui opere
predominant intelectuale, sau opere practice complete şi detaliate în faţa cărora ceilalţi se înclină
şi simt nevoia să prezinte omagii.
Când constelaţia Fecioarei este la ascendent, în casa mariajului se află zodia Peştilor;
aceasta se consideră că este o poziţie funestă pentru cămin, indicând scandaluri, divorţuri şi mai
multe căsătorii. Nativul va avea o viaţă casnică plină de cumpene şi de plictiseli de tot felul.
Mijlocul Cerului în Fecioară indică predispoziţii pentru o carieră în legătură cu negoţul,
cu contabilitatea ori cu activităţi de precizie.
Nativul care are ascendentul în zodia Fecioarei trebuie să-şi dezvolte umilinţa, simplitatea
şi dăruirea de sine. El trebuie să-şi dea seama că fiinţa sa se află într-o etapă de purificare- şi
tocmai de aceea el trebuie să se supună fără încetare la diferite austerităţi (TAPAS-uri) pentru a
putea evolua repede.
BALANŢĂ: Ascendentul în constelaţia Balanţei conferă nativului frumuseţe, armonie şi
o elevată sensibilitate. Persoana în cauză, fie bărbat, fie femeie, este magnetică, graţioasă, zveltă,
plină de farmec, iar uneori prezintă un aer de uşoară melancolie; în plus ea are o atracţie vădită
pentru tot ceea ce este minunat şi înălţător în muzică şi în artă. Ceea ce este de asemenea, vădit la
o persoană născută cu ascendentul în Balanţă, este o mare şi aleasă simţire, pe care uneori o
nimica toată o poate tulbura. Inteligenţa nativului este cel mai adesea imaginativă cu toate că, în
unele cazuri, ea aspiră către o iluzie. Nativul este în general foarte echilibrat, având câteodată
drept cusur lipsa de curaj în luarea unei hotărâri. Există o tendinţă caracteristică, a tuturor celor
care sunt născuţi sub ascendentul Balanţei, de a tinde către altul şi de a nu putea trăi singuri în
viaţă, sub nici un chip. De aici probabilitatea frecventă a dramei pe care o vor trăi, fiindcă atunci
când Balanţa este la ascendent, în casa căsătoriei se află Berbecul. Acest semn va indica un
mariaj neaşteptat sau timpuriu, care va fi precedat de o dragoste înflăcărată. De cele mai multe ori
divorţul sau moartea soţului indică un trist sfârşit.
Mijlocul Cerului în Balanţă conferă aptitudini pentru carieră artistică: dans, muzică,
teatru. Nativul care are ascendentul în Balanţă va câştiga considerabil în armonie interioară
dezvoltându-şi din plin toate darurile artistice cu care este înzestrat. El trebuie să caute un
echilibru deplin între sentimente şi modul de a le exprima.
SCORPION: Ascendentul în constelaţia Scorpionului îi înzestrează pe nativi cu o
puternică individualitate, care este purtătoarea unui vioi spirit de critică şi de pătrundere a
lucrurilor, dublat de o muşcătoare ironie şi de curiozitate. Nativul va fi un foarte bun prieten după
cum va putea fi un neîmpăcat duşman. Femeile sunt foarte aprinse şi exigente atunci când iubesc.
Ele sunt geloase peste fire. Semnul predispune la schimbări bruşte care însoţesc întregul destin,
deoarece acesta este supus celor mai variate fluctuaţii în care omul este ajutat de un noroc
providenţial.
Când constelaţia Scorpionului este la ascendent, în casa a VII-a se află zodia Taurului,
care indică o căsătorie din dragoste, adeseori cu o persoană mult mai tânără. Vom avea rareori
atunci eventualitatea unei despărţiri.
Mijlocul Cerului în Scorpion indică o profesie în legătură cu ingineria, metalurgia, cariera
armelor sau medicina. Nativul care are ascendentul în zodia Scorpionului va trebui să îşi
controleze şi să-şi orienteze în sens benefic darurile puterii de influenţă şi magnetismul său
extraordinar, fără a profita niciodată de ele pentru a abuza de ceilalţi. Odată cu trecerea timpului,
nativul va şti să-şi controleze mai bine potenţialul său sexual gigantic. Continenţa sexuală
perfectă şi sublimarea armonioasă a energiilor care rezultă, prin transmutaţia biologică a
potenţialului său creator este esenţială în acest caz.
SĂGETĂTOR: Ascendentul în constelaţia Săgetătorului conferă nativului posibilităţi
extraordinare de reuşită şi de ridicare datorită energiei subtile a sferei de forţă a lui Jupiter.
Persoana respectivă este onestă şi are un profund simţ al dreptăţii. Ea prezintă talent şi înclinaţii
vizibile pentru cariera administrativă. Este jovială şi sportivă. Partea cea mai evidentă a
caracterului el este loialitatea. Nativul posedă aproape întotdeauna un puternic scrupul. În toate
acţiunile lui, cel care are ascendentul în zodia Săgetătorului este precum animalul pe care îl
reprezintă, simbolicul Centaur, fiinţă jumătate om, jumătate cal, un compus din două plămade:
una ideală şi filozofică, cu aspiraţie către infinit şi alta pământeană, robită materiei. De aceea,
vom întâlni în cazul acestui semn, nativi care vor avea o dublă fire: idealistă şi animalică în
acelaşi timp. Una îl va impulsiona către aspectele sublime, iar cealaltă către instinctul brutal.
Când constelaţia Săgetătorului este la ascendent, în casa a VII-a a Cerului se află zodia
Gemenilor care, în general, va indica două căsătorii, prevestind un soţ capricios, schimbător.
Viaţa familiară în acest caz este plină de freamăt.
Mijlocul Cerului în Săgetător indică o carieră judecătorească. înaltă, administrativă,
sacerdotală, sau care se află în legătură cu călătoriile lungi.
Nativul care are ascendentul în zodia Săgetătorului este foarte deschis şi tocmai de aceea
el trebuie să-şi păstreze o sete nestăvilită de a căuta şi de a descoperi noi orizonturi. Este
important pentru el să realizeze o combinaţie cât mai frumoasă de veselie şi maturitate.
= VA URMA =
AN V C 27
YOGA ŞI ASTROLOGIA
ASCENDENTUL - SEMNUL MATURITĂŢII
(continuare la cursul nr. 26 AN V)
CAPRICORN: Acest aspect înzestrează pe cei născuţi sub această influenţă astrală cu o
fire tăcută, reţinută melancolică şi care, de cele mai multe ori este pesimistă. Omul cu un
asemenea ascendent este bănuitor, neliniştit, chinuit de grija zilei de mâine, adeseori el este avar,
închistat, concentrat, predispus să cerceteze cauza ultimă a lucrurilor, în unde cazuri, nativul se
va deda studiilor pasionante, obscure. Persoana este însă foarte înzestrată pentru lupta dârză ce
trebuie dusă în existenţa de toate zilele şi de cele mai multe ori ea va ajunge să-şi facă o situaţie
numai prin eforturile şi meritul ei propriu. Succesul îi va veni târziu în decursul vieţii.
Atunci când constelaţia Capricornului se află la Ascendent, în casa mariajului va fi zodia
Racului care ne va prefigura un soţ şăgalnic, nestatornic, schimbător; în această situaţie pot
surveni complicaţii şi nestabilitate în mariaj, ori, în cel mai bun caz, o căsătorie curat romantică.
În majoritatea cazurilor, universul marital al nativului va fi foarte nestabil şi plin de tot felul de
istorii familiale.
Mijlocul Cerului în zodia Capricornului conferă un succes deosebit în legătură cu
ocupaţiile care ţin de exploatările de mine sau cele agricole. Demnităţile şi confirmările sociale
vin cu greu, însă atunci când apar sunt sigure.
Nativul trebuie să ştie să ia lucrurile în serios, dar va trebui să nu uite că îi este necesar să
nu fie lipsit de umor. Organizat şi prevăzător, nativului îi place şi ştie cum să-şi asume diferite
responsabilităţi.
VĂRSĂTOR: Acest aspect înzestrează nativul cu o aleasă sensibilitate, generozitate,
suplele, originalitate şi îl face să resimtă o pornire aproape invincibilă către prietenie. Nativul
prezintă o fire contemplativă, rafinată şi deschisă către tot ce este nou, interesant şi bun. El se
dăruie cu abnegaţie şi este chiar capabil de sacrificiu pentru prietenii săi. Femeile care prezintă
acest ascendent sunt foarte independente, preferând mai mult prietenia bărbaţilor decât pe aceea a
femeilor. Nativul cu acest ascendent va fi un foarte bun psiholog având înclinaţii deosebite pentru
studiul medicinei, matematicii, ştiinţelor oculte şi astrologiei. Cei mai mari revoluţionari în
domeniul ideilor s-au născut sub acest ascendent.
Când constelaţia Vărsătorului se află la Ascendent, în casa mariatului vom avea zodia
Leului. Acesta este un semn de succes pentru cămin, prefigurând cel mai adesea o căsătorie din
dragoste, care se va realiza într-un mod onorabil, cu o persoană iubitoare ce se află pe o treapta
socială ridicată, fiind bine văzută şi admirată de multă lume.
Mijlocul Cerului în zodia Vărsătorului conferă predispoziţii pentru o carieră originală în
legătură cu scrisul sau cu invenţiile ori, deopotrivă, facilitează reuşita în administraţiile marilor
instituţii de presă, de radio sau cinema.
În general putem spune că situaţia socială a celor influenţaţi prin ascendent de zodia
Vărsătorului, va fi adeseori condiţională de elementul surpriză. Nativul este de asemeni capabil
să-şi afirme disponibilităţile şi dă adeseori dovadă de originalitate şi inventivitate. Independent, el
se apropie prin propriile sale eforturi de trezirea spirituală
PEŞTI: Acest ascendent conferă o fire miloasă şi profund înţelegătoare pentru mizeria
omenească. Nativul va căuta toată viaţa lui să aline această mizerie pe cât va putea. Firea sa este
înclinată fie către contemplare, fie către stare halucinatorie sau visuri care se vor împlini. Nativul
are predispoziţii remarcabile pentru muzică şi în funcţie de situaţii el va căuta să-şi înăbuşe stările
sufleteşti într-o uitare sau într-o formă de evadare pe care adeseori o va căuta în alcool sau în
stupefiante.
Stările sale de devoţiune pentru altul vor atrage mai întotdeauna revolta amară a
ingratitudinii celuilalt şi de aici pentru el va apare ursita unei veşnice suferinţe. O proiecţie
providenţială va ajuta întotdeauna pe nativ în împrejurările cele mai grele din viaţă.
Când constelaţia Peştilor se ridică la Ascendent, în casa a VII-a a Cerului se află zodia
Fecioarei, care nu este socotită ca fiind favorabilă căsătoriei. În acest caz este posibilă o căsătorie
din obligaţie sau chiar două căsătorii. Atunci există probabilităţile unor profunde deosebiri de
vederi între cei doi soţi care vor atrage o rea înţelegere în cămin.
Mijlocul Cerului în zodia Peştilor conferă şanse pentru o carieră administrativă în legătură
cu conducerea marilor ospicii, a caselor de corecţie sau a îngrijirii bolnavilor în spitale. În acest
caz mai sunt de sfătuit carierele în legătură cu navigaţia şi comerţul cu produse lichide. Nativul
trebuie să fie atent căci se va confrunta cu mari cumpene în profesiune.
Nativul cu ascendentul în zodia Peştilor se manifestă plenar în activităţi creatoare (scris şi
muzică) şi are tendinţa să-şi dezvolte o intuiţie din ce în ce mai profundă, care îi oferă gradat o
viziune globală şi pozitivă asupra vieţii.
AN V C 28
YOGA ŞI ASTROLOGIA
SCOPURILE PRINCIPALE ALE ASTROLOGIEI
(continuare la cursul nr. 27 AN V)
Succint, caracteristicile şi domeniile esenţiale specifice de activitate ale fiecărei case sunt:
CASA I: personalitate, temperament bazal;
CASA a II-a: bunuri materiale, bani. resurse, posesiuni;
CASA a III-a: fraţi, surori (legături familiale), studii, comunicare, vorbire:
CASA a IV-a: cămin, obligaţii familiale, ultima parte a vieţii;
CASA a V-a: creativitate, iubiri, urmaşi;
CASA a VI-a: sănătate, raporturi cu subordonaţii, activităţi distractive;
CASA a VII-a: viaţa emotivă, afaceri, relaţii profesionale şi publice, căsătorie; CASA a
VIII-a: forţe vitale, asigurări, taxe, moşteniri, moarte;
CASA a IX-a: educaţie superioară, călătorii lungi, limbi străine;
CASA a X-a: carieră, situaţie socială, reputaţie;
CASA a XI-a: prieteni, preocupări şi plăceri intelectuale, viaţa în societate;
CASA a XII-a: serviabilitate, evaziune, duşmani ascunşi, inconştientul.
La locul de naştere, unghiurile formate de planete cu Pământul sunt măsurate în grade.
Atunci când corpurile cereşti sunt în anumite raporturi unghiulare specifice, se spune că ele sunt
într-un anumit "aspect". Aceste "aspecte" precizează şi nuanţează foarte mult motivaţiile şi
potenţialităţile nativului (bune sau rele).
GLOSAR
ZODIACUL - reprezintă în astrologie o regiune a sferei cereşti care are forma unui brâu
situat de o parte şi alta a eclipticii (Ecliptică - cercul de pe sfera cerească, obţinut prin intersecţia
acesteia cu planul orbitei Pământului) şi care este parcurs de Soare în timp de un an (Fig. 1).
Această bandă astrală sau acest brâu este împărţit în 12 sectoare, fiecare de câte 30®. Un sector
de 30 reprezintă un semn zodiacal numit popular ZODIE. Fiecare zodie reprezintă un grup de
constelaţii care formează pe cer figuri asemănătoare cu denumirile zodiilor. Astfel, ele se
aseamănă sau reprezintă simbolic: BERBECUL, TAURUL, GEMENII, RACUL, LEUL,
FECIOARA, BALANŢA, SCORPIONUL, SĂGETĂTORUL, CAPRICORNUL,
VĂRSĂTORUL şi PEŞTII.
Denumirea de ZODIAC vine din greceşte, unde ZOE înseamnă „Viaţa”. Iar DIAGO
(diago) este un verb cu sensul de "a duce, a trece, a petrece, a-şi petrece viaţa". Zodiacul mai are
şi înţelesul mitic de "cerc al animalelor", deşi Zodiacul occidental, pe lângă animale, mai conţine:
figura unei femei (Fecioara), a unui bărbat (Vărsătorul) şi a doi copii sau adolescenţi (Gemenii).
Singurul Zodiac alcătuit în exclusivitate din animale este cel chinezesc.
ASCENDENTUL în interiorul cercului zodiacal, în centru, se află Pământul. Acesta se
învârteşte în jurul unei axe proprii înclinată cu 23® faţă de planul orbitei lui. Rotaţia Pământului
în jurul axei sale se face în timp de 24 de ore, astfel că în dreptul unui anume loc de pe Pământ se
perindă toate celelalte 12 semne ale zodiacului. Constelaţia zodiacală care se ridică la orizontul
locului unde se naşte individul, chiar în momentul naşterii sale, se cheamă ASCENDENT.
Constelaţia sau semnul zodiacal ce reprezintă Ascendentul este unul dintre cele mai importante
indicii astrologice pentru caracterizarea individului şi destinului său. Vechii astrologi au explicat
influenţa majoră a Ascendentului prin faptul ca el mediază "fluidul" astral ce se scurge către
fiinţa umană la naştere. Radiaţiile emise de constelaţia ce se află la orizontul locului şi
momentului naşterii vor fi pentru întreaga viaţă o adevărată "marcă astrală a individului".
Cele 12 semne zodiacale vor furniza prin urmare 12 tipuri de Ascendenţi. Se ştie că
Soarele este un emiţător de magnetism propriu şi, în acelaşi timp, un releu de transmisie al
influenţelor fiecărui semn zodiacal prin care trece. Acest fapt se reflectă, de altfel, şi în limbaj
popular, prin expresia "este născut în zodia cutare", cu referire deci la semnul zodiacal unde se
afla Soarele în momentul naşterii (se ştie că Soarele staţionează în fiecare semn timp de o lună).
Ascendentul influenţează comportamentul şi întreaga personalitate a individului, eclipsând uneori
chiar caracterele imprimate de poziţia în care se află Soarele (dată de ziua de naştere) Aşadar, se
poate ca un Rac cu Ascendent în Fecioară să se comporte ca nativii născuţi în zodia Fecioarei, iar
caracterele de Rac să fie mult atenuate.
A doua antenă importantă în horoscopul individual este constelaţia aflată la zenit, pe
verticala locului de naştere, exact deasupra capului noului născut. Poziţia respectivă se numeşte
MIJLOCUL CERULUI (Fig.2). Ea dă indicaţii asupra destinului social al individului. În opoziţie
cu Ascendentul se află DESCENDENTUL, semnul zodiacal care în general indică fie zodia
fiinţei iubite (de sex opus) care ne poate fi soţ sau soţie, fie, în general, tipul de persoane către
care se va îndreptă nativul în cursul vieţii sale.
În fine, opus Mijlocului Cerului se află FUNDUL CERULUI, un alt punct important din
horoscop. El dă indicaţii asupra familiei şi rădăcinilor ancestrale ale nativului.
Cele patru puncte ale horoscopului – ASCENDENTUL, MIJLOCUL CERULUI,
DESCENDENTUL ŞI FUNDUL CERULUI sunt de mare utilitate în analizele astrologice ale
temei astrale ale unei fiinţe umane. Ele reprezintă zone de maximă conductibilitate astrală,
influenţând personalitatea, viaţa socială, fiinţa iubită (de sex opus) şi relaţiile de familie ale
nativului.
AN V C 29
YOGA ŞI ASTROLOGIA
ELEMENTE DE ASTROLOGIE YOGHINĂ EZOTERICĂ
(continuare la cursul nr. 28 AN V)
URANUS: este într-o strânsă legătură cu tot ceea ce numim astăzi capacităţi paranormale.
Influenţa uraniană binefăcătoare conferă conştiinţei care rezonează intens cu ea o puternică
atracţie către insolit, straniu, mister, ocultism. Aceasta creează în general predispoziţii pentru
orice activitate care poate lega conştiinţa individuală de conştiinţa cosmică (DUMNEZEU). A
beneficia din plin de influxul uranian benefic implică însă ca fiinţa să-şi poată deja controla
agresivitatea şi violenţa, altfel spus, să posede deja un ferm echilibru lăuntric. Altfel, conştiinţa
individuală va avea o tendinţă accentuată către extremism, amplificând la maxim tot ce este bun
sau rău în ea. Aceste extreme vor putea fi unite însă în final în Conştiinţa Divină care transcende
orice dualitate, dacă fiinţa umană în cauză va manifesta constant o imensă aspiraţie spirituală.
NEPTUN: este într-o strânsă legătură cu aspiraţiile spirituale profunde şi cu iniţierea.
Influxul neptunian benefic conferă fiinţei care rezonează intens cu el puterea de a conştientiza
profund şi armonios viaţa, la toate nivelurile ei, precum şi o mare acurateţe a percepţiilor sale
spirituale. Influenţa neptuniană benefică face ca fiinţa umană să fie din plin pregătită pentru o
iniţiere spirituală majoră. Astrologia ezoterică îl consideră pe NEPTUN ca fiind, din punct de
vedere subtil-astral. octava superioară a lui VENUS (care este într-o strânsă legătură cu puterea
de a iubi), iar pe URANUS ca fiind octava superioară a lui MERCUR (care este direct legat de
inteligenţă şi de capacităţile intelectuale). Influxul subtil uranian benefic generează în fiinţa
umană, în cazul unei rezonanţe depline, o percepţie şi o înţelegere intuitivă fulgerătoare a
cauzelor ascunse ale fenomenelor, în timp ce influxul neptunian benefic conduce rapid fiinţa la
percepţia vibraţiilor superioare ale Iubirii mistice (spirituale), adică la unirea beatifică cu
DUMNEZEU.
PLUTON: este într-o intimă legătură cu capacitatea individuală de conştientizare.
Influenţa plutoniană benefică conferă conştiinţei care rezonează intens cu ea o uluitoare şi teribilă
forţă de regenerare care, prin sublimare, permite o rapidă spiritualizare a întregii făpturi şi face să
apară starea de comuniune intensă (consonanţă) cu Conştiinţa Cosmică, tot această influenţă
binefăcătoare este strâns legată şi de evoluţia umanităţii luată în ansamblu, în astrologia ezoterică.
PLUTON este considerat (din punct de vedere subtil-astral) ca fiind octava superioară a lui
MARTE care ghidează astfel fiinţa în lupta sa cu dificultăţile şi testele vieţii terestre, în vederea
realizării unei cunoaşteri practice plenare a Legilor eterne ale Universului precum şi în vederea
atingerii stării de "identificare (rezonanţă) extatică cu Creatorul (DUMNEZEU). Pentru fiinţa
umană încarnată (planeta Pământ fiind, la rândul ei, într-o strânsă legătură cu planul fizic sau
material al manifestării), cea mai puternică influenţă subtilă modelatoare a destinului său este
aceea a Soarelui combinată într-o polaritate dinamică cu aceea a Lunii. După acestea vin
planetele mai apropiate de Pământ, mai ales dacă ele se află la Ascendent (sau, cu alte cuvinte,
deasupra orizontului estic) în momentul naşterii fiinţei umane în cauză.
Influxurile subtile combinate ale Soarelui şi Lunii sunt pentru nativ într-o relaţie de
complementaritate YANG, HA (+) - YIN, THA (-). Astfel, Soarele acţionează direct asupra
energiei esenţiale vitale a nativului (el este în ultimă instanţă izvorul esenţial al vieţii pentru
întregul nostru sistem solar), în timp ce Luna este legată în primul rând de schimbările sau
fluctuaţiile acestei energii. În plus, din punct de vedere ezoteric, energia subtilă lunară
amplificată în aura nativului îi permite acestuia o foarte bună aptitudine de a comunica cu fiinţele
umane care au părăsit planul fizic (au murit), aflându-se acum în dimensiunea paralelă astrală.
Această capacitate paranormală, numită în parapsihologie MEDIUMITATE, trebuie însă să fie
perfect controlată de nativ, în caz contrar putând să survină uneori serioase tulburări psihice sau
chiar cazuri de posesiune (pierderea totală, pasageră sau permanentă, a controlului de sine).
Poziţiile şi aspectele planetelor din tema natală arată tendinţele predominante ale fiinţei în
actuala ei încarnare. Toate aceste tendinţe înclinaţii sau influenţe invizibile toate poziţiile relative
(aspectele) planetarei solare sau lunare luate la un loc nu pot însă, se arată în astrologia ezoterică,
să anuleze liberul arbitru al fiinţei umane, aşa cum se afirmă foarte plastic. În celebra cheie de
boltă a astrologiei: ASTRA INCLINANT, NON NECESITANT" (Astrele înclină - influenţând
subtil conştiinţa nativului - dar nu determină niciodată în mod definitiv destinul individual). Se
afirmă de asemenea în tratatele secrete de astrologie ezoterică că, în unele cazuri, planeta care se
găseşte în tema natală cel mai aproape de Zenit (punct de pe astrogramă numit şi "Mijlocul
Cerului" care este diametral opus Nadirului) reprezintă simbolic sfera subtilă astrală din care
tocmai a venit nativul care s-a încarnat pe Pământ. Prin intermediul acestor reîncarnări succesive,
guvernate subtil de misterioasele influenţe invizibile planetare şi astrale, fiinţa umană dobândeşte
treptat înţelepciunea şi puterea de a reveni la Creatorul Universului (Dumnezeu), pentru a fuziona
în final într-o perfectă beatitudine, cu Suprema Conştiinţă Divină.
Atât stările obiective ale materiei cât şi experienţele subiective ale simţurilor fiinţei
umane se nasc din PRAKRITI (natură), la nivelul la care conştiinţa se manifestă atât în materie
cât şi în energie.
Această corelare esenţială a experienţei obiective cu cea subiectivă prin intermediul
mecanismelor conştiinţei este studiată abia acum de către oamenii de ştiinţă occidentali, în timp
ce în ştiinţa vedică ea reprezintă un principiu fundamental acceptat din punct de vedere teoretic şi
filosofic de mii de ani, întreaga învăţătură orientală prezintă în mod just legătura complexă dintre
cunoscător, procesul cunoaşterii şi obiectul de cunoscut. Această legătură, cu toate că este
acceptată în Occident, despre ca de obicei nu se vorbeşte mai nimic.
În experienţa noastră senzorială, cele cinci elemente (MAHABHUTA) se combină clipă
de clipă pentru a produce o continuitate a senzaţiei. Producerea sunetelor se face, de exemplu,
prin intermediul eterului spaţial (AKASHA), iar senzaţia de atingere provine de la elementele
subtile aer şi eter spaţial care sunt amestecate. Simţirea căldurii este, la rândul ei, un amestec de
eter spaţial, aer şi foc. Elementul subtil apă conţine cele trei elemente anterioare la care se adaugă
fluiditatea, iar soliditatea elementului subtil pământ le conţine pe toate cinci.
Teoria TRIDOSHA-urilor, care este o teorie fundamentală în AYURVEDA, susţine că
fiecare aspect al creaţiei, în care este inclusă şi fiziologia umană este constituit din aceste cinci
elemente (PANCHA TATTVA) de bază. Aceste cinci elemente se combină la rândul lor în trei
factori esenţiali. Aceşti trei factori care sunt consideraţi coordonatori majori (DOSHA-suri sau
umori) sunt numiţi VATA DOSHA, PITTA DOSHA şi KAPHA DOSHA.
În teoria TRIDOSHA-surilor, elementele subtile pământ şi apă sunt combinate într-o
reprezentare a funcţiei lor cel mai des întâlnită sub forma apei ce umezeşte pământul - şi atunci
sunt numite KAPHA DOSHA (umoare); apa şi focul ca elemente subtile se combină la rândul lor
într-o reprezentare a funcţiei lor cel mai des întâlnită sub forma focului chimic al sucurilor
digestive - şi atunci acestea sunt numite PITTA DOSHA (umoare); aerului şi eterul spaţial ca
elemente subtile se combină într-o reprezentare a funcţiei lor cel mai des întâlnită sub forma
aerului ce se mişcă în eterul spaţial - şi atunci sunt numite VATA DOSHA (umoare).
Teoria TRIDOSHA a celor trei DOSHA-suri (umori) atunci când este aplicată fiziologiei
umane, permite medicului ayurvedist să identifice şi să trateze apoi în mod specific fiecare tip
corporal unic şi individual de constituţie. Fiecare individ are prin urmare un echilibru specific al
DOSHA-surilor (umorilor) care este în mod natural corect, în funcţie de constituţia iniţială cu
care s-a născut (cu care de fapt a fost înzestrat la naştere). Acesta este numit PRAKRITI în teoria
AYURVEDA sau tipul constituţional al individului.
Prin realizarea unei examinări atente şi amănunţite a caracteristicilor specifice ale
individului, cum ar fi pulsul, structura corporală, părul, pielea, gusturile, obiceiurile şi alţi factori,
medicul ayurvedist va determina în final PRAKRITI sau tipul constituţional şi apoi va fi capabil
să recomande terapii specifice de echilibrare, dietă şi cură care se potrivesc cel mai bine acelui tip
corporal
PRAKRITI înţeleasă în sensul tipului corporal (constituţional) ne oferă informaţii sigure
despre ce gen de dietă, ce tip de exerciţii şi ce stil de viaţă sunt cele mai adecvate pentru fiecare
individ în parte. Prin urmare, pentru orice tratament AYURVEDIC ce urmează să fie prescris
sunt implicit necesare informaţii clare şi precise cu privire la tipul constituţional individual,
deoarece elementele utile pentru a genera un echilibru mărit, pentru a îmbunătăţi sănătatea,
pentru a ridica nivelul de conştiinţă, pentru a asigura longevitate şi prevenirea îmbătrânirii, se
bazează totdeauna pe cunoaşterea universală a fiecărui tip constituţional şi pe înţelegerea
necesităţilor sale particulare.
Pentru a ilustra mai clar fluxul evoluţiei de la câmpul unificat la cele cinci elemente
(MAHABHUTA), precum şi relaţia acestor cinci elemente (PANCHA TATTVA) cu teoria
TRIDOSHA din AYURVEDA, vom prezenta în continuare aceste informaţii sub forma unor
tabele. Semnificaţia celor cinci elemente este în mod esenţial fizică, în timp ce teoria
TRIDOSHA descrie forţele responsabile de funcţionarea fiziologică.
Conform concepţiei AYURVEDICII sănătatea reprezintă o stare de echilibru dinamic
între DHATU-surile (ţesuturile) care susţin corpul. Atunci când DHATU-surile (ţesuturile) nu
sunt în deplin echilibru, le numim DOSHA-suri (umori) care înseamnă în acest caz impuritate
(conform cuvântului sanscrit ce are înţelesul de greşeală sau ruptură). Unii medici
AYURVERDIŞTI compară DOSHA-surile (umorile) cu nişte bazine de apă care sunt în mod
constant umplute de către presiunile specifice ale funcţiei biologice. Analizele şi consultaţiile cu
privire la starea noastră de sănătate "drenează" aspectele fiziologice înainte ca „apa” DOSHA-
surilor să depăşească marginile bazinului şi să apară astfel simptomele bolii care semnalează
starea de dezechilibru.
CÂMPUL UNIFICAT
PURUSHA
CONŞTIINŢA PURĂ
SINELE
ASPECTUL NEMURITOR
NATURA
PRAKRITI
INTELIGENŢA COSMICĂ
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 30 An V)
SUFLUL SUBTIL (SVARA) CHEIA SECRETĂ A SĂNĂTĂŢII
Starea corpului, a sunetului şi a minţii noastre este reflectată foarte fidel de alternanţa
ciclurilor respiratorii. Oricare ar fi canalul subtil (NADI) care în mod spontan predomină excesiv
de mult timp, aceasta este pentru cel iniţiat în SVARA YOGA un semn sau cu alte cuvinte un
avertisment că una dintre ramurile sistemului nervos autonom este suprasolicitată.
Acest aspect indică totodată că numai una dintre emisferele cerebrale este în mod excesiv
utilizată. De exemplu, dacă mai mereu respirăm pe nara stângă (IDA NADI (-)) aceasta arată o
suprasolicitare a emisferei cerebrale drepte. Atunci când energiile fizice şi mentale nu sunt
echilibrate şi armonizate, personalitatea nu este decât parţial sau pe jumătate dezvoltată şi atunci
apariţia diferitelor boli este aproape inevitabilă. Pentru a corecta această situaţie, trebuie
restabilită cât mai repede alternanţa normală a polarităţii suflului.
Bolile ce apar în asemenea situaţii arată totdeauna cu exactitate care NADI sau cu alte
cuvinte care sistem energetic subtil se manifestă în exces. Multe din problemele rezultate dintr-o
digestie proastă, cum ar fi: flatulenţă (acumulare excesivă de aer în stomac şi intestine),
indigestie, diaree, dizenterie, holeră sau dispepsie, ca şi cele mai multe tulburări respiratorii sau
chiar impotenţa masculină sunt asociate cu o hiperactivare a lui IDA NADI (NARA STÂNGĂ).
Pe de altă parte, aproape toate problemele legate de hipertensiune, aciditate sau anumite forme de
ulcer etc. apar datorită dinamizării excesive a lui PINGALA NADI (NARA DREAPTĂ).
SHIVA SVARODAYA mai arată, în plus, că pentru menţinerea aproape nealterată a stării
de sănătate, SVARA YOGHINUL trebuie să maximalizeze fluxul lunar (IDA NADI -NARA
STÂNGĂ (-)) în timpul zilei şi fluxul solar (PINGALA NADI - NARA DREAPTA (+)) în
timpul nopţii. Procedând mai mereu astfel, el compensează şi echilibrează tendinţele naturale ale
corpului fizic de supraîncălzire în timpul zilei şi de răcire accentuată pe durata nopţii. Pe timpul
nopţii, răcirea excesivă a corpului fizic poate fi atenuată de poziţia corectă a corpului în timpul
somnului. În această direcţie este util să menţionăm că un studiu recent realizat în India a arătat
că din 48 de pacienţi dispeptici (tulburare digestivă în care apar greaţă, arsuri, gaze), două treimi
dintre ei dormeau cel mai adesea numai pe partea dreaptă (aceasta dinamizând în mod natural,
după cum am văzut, IDA NADI - NARA STÂNGĂ (-). Grupul de control a constat din 7
persoane, care dormeau în mod normal pe partea stângă (respirând deci preponderent pe nara
dreaptă în timpul somnului).
Atunci când grupului de control i s-a impus să doarmă aproape tot timpul numai pe partea
dreaptă, după numai o săptămână persoanele din respectivul grup au început să prezinte cu toţii
semnele unei digestii foarte lente. În momentul în care li s-a permis din nou să doarmă aproape
tot timpul numai pe partea stângă, toate tulburările lor stomacale au dispărut ca prin farmec. Un
alt studiu, întreprins asupra unor bolnavi de astm (stare patologică în care există o nevoie intensă
de aer, evacuarea acestuia din plămâni făcându-se cu dificultate) a arătat că 7 din 10 bolnavi
dormeau numai pe spate. Chiar şi atunci când nu suferim de nici o tulburare cronică sau acută,
putem evita cu uşurinţă sau preveni aproape orice perturbare stomacală şi respiratorie numai prin
simplul fapt de a dormi noaptea într-o poziţie corectă.
Atunci când deja boala s-a instalat, o modificare adecvată a polarităţii suflului poate să
genereze o rapidă ameliorare. Dacă, de pildă, este prea multă căldură în corp (cum este în cazul
unei febre), aşezarea şi rămânerea pe partea dreaptă va ajuta răcirea acestuia (şi invers, atunci
când corpul fizic este foarte rece, îl putem încălzi mai uşor aşezându-ne şi rămânând ceva mai
mult timp pe partea stângă). Nu este deloc întâmplător că în timpul unei febre se recomandă
chiar blocarea sau astuparea completă a nării drepte, pentru a readuce la normal temperatura
corporală.
Trebuie să reţinem însă, deoarece acest aspect este foarte important, că întotdeauna ciclul
polarităţii suflului este perturbat înainte ca boala să apară şi să se instaleze. În asemenea situaţii,
dacă noi suntem suficient de atenţi la aceasta şi imediat restabilim echilibrul la nivelul suflului,
boala poate fi evitată. De exemplu, astmaticii care constată, prin observarea atentă a ritmurilor
polare ale respiraţiei, că tocmai se apropie o criză, îşi pot bloca prompt nara preponderent activă
pentru a preveni sau măcar pentru a atenua severitatea crizei.
În cazul acelora care se confruntă frecvent cu dureri de cap aceştia trebuie mai întâi să-şi
examineze digestia şi apoi să se asigure că dorm mai mereu pe partea stângă, atunci când survine
migrena, ei trebuie să-şi blocheze (astupe) imediat nara preponderent activă şi să o dinamizeze pe
cealaltă. Procedând astfel ei vor putea să-şi elimine migrena.
COMPLETARE: câteva observaţii personale asuprii ritmurilor suflului solar (+) şi
lunar (-) care ar fost comunicate de unii practicanţi YOGA care au realizat cu succes
SVARA SADHANA:
Fiecare practicant din grupul de experienţă şi-a examinat timp de 6 luni cu multă atenţie
ciclurile suflului vital (SVARA) observând cu detaşare şi luciditate efectele principale ale
acestora atât asupra minţii, psihicului şi corpului cât şi asupra conjuncturilor exterioare.
Rezultatele acestor observaţii au coincis, în cea mai mare parte, cu străvechea învăţătură ezoterică
SVARA YOGA. Totodată, cu această ocazie au putut fi extrase şi nuanţate o serie de concluzii
semnificative, este de la sine înţeles că în practica individuală trebuie să fie luaţi în consideraţie şi
anumiţi factori care din de stilul de viaţă, modul de alimentaţie chiar elementul climă care, fiecare
în parte, pot modifica între anumite limite reacţiile şi manifestările individuale specifice.
Menţionăm de asemenea că toţi cei care au participat la acest experiment fuseseră deja iniţiaţi în
mai multe forme de YOGA (HATHA YOGA, LAYA YOGA, KARMA YOGA etc.) pe care le
practicau în paralel cu metodele speciale secrete SVARA YOGA. În urma acestei experienţe şi
verificări directe a învăţăturilor esoterice cuprinse în SHIVA SVARODAYA, s-au putut
desprinde următoarele concluzii de ordin practic care noi considerăm că sunt foarte utile tuturor
celor care se vor angrena serios în practicile secrete SVARA YOGA:
- ciclurile de predominanţă IDA NADI - PINGALA NADI încep întotdeauna, la o fiinţă
umană sănătoasă şi echilibrată, exact aşa cum sunt descrise în SHIVA SVARODAYA (începutul
ciclului fiind dat de momentul de răsărit al Soarelui);
- 60 de minute reprezintă durata cea mai mică a unui asemenea ciclu. Ciclurile desfăşurate
însă chiar înaintea zorilor şi după-amiaza se extind adeseori până la 3 ore;
- prin compararea atentă a ritmurilor individuale de schimbare a polarităţii suflului ale mai
multor practicanţi, s-a putut constat că la răsăritul Soarelui aceste polarităţi coincid de regulă
însă, pe măsură ce trece ziua, perioadele active ale celor două nări încep să difere la fiecare
persoană. Este foarte posibil ca acest fapt să se datoreze unor activităţi, temperamente,
metabolisme şi bioritmuri diferite. Cu toate acestea, spre seară ritmurile respiratorii încep să se
sincronizeze din nou;
- în general, s-a constatat cu această ocazie că dacă, de exemplu, obişnuim şi luăm masa
de prânz cam la aceeaşi oră, pe tot acest interval de timp PINGALA NADI (+) devine automat
preponderent activă, suflul subtil solar (+) fund direct implicat în procesul digestiei;
- în mod normal, cam în jurul orei 12 ziua (mai precis este vorba de momentul trecerii la
meridian a Soarelui, sau altfel spus, este vorba de momentul în care Soarele atinge cea mai mare
înălţime pe cer şi care moment în ţara noastră este situat în jurul orei 12, iar în timpul orei de
vară în jurul orei 13!; acest interval este cu anticipaţie indicat cu o mare precizie în Anuarul
Astronomic), SUSHUMNA NADI este preponderent activă şi atunci fiinţa umană respiră în mod
egal pe ambele nări (SHUNYA SVARA);
- atunci când un anumit NADI (IDA (-) (nara stângă) sau PINGALA (+) (nara dreaptă))
predomină FĂRĂ ÎNCETARE mai mult de 3 zile la rând, este sigur că la scurt timp după aceea
survin anumite tulburări mentale, fizice sau emoţionale;
- un flux FĂRĂ ÎNCETARE predominant al lui IDA NADI M (nara stângă) de peste 3
zile continuu coincide cu diverse probleme respiratorii (guturai, răceli etc.) sau cu o constipaţie
rebelă;
- predominanţa FĂRĂ ÎNCETARE a lui PINGALA NADI (+) (nara dreaptă) timp de
peste 3 zile consecutiv coincide cu o stare de febră, cu puseuri de căldură sau chiar cu apariţia
mai multor furunculi;
- declanşarea menstruaţiei la femeie este caracterizată de o dinamizare constantă, aproape
FĂRĂ ÎNCETARE a unui anumit NADI, de obicei SUSHUMNA, uneori IDA NADI (-) şi foarte
rar PINGALA NADI (+). În cea de a doua zi de ciclu IDA NADI (-) (nara stângă) este mult mai
activă iar începând cu cea de-a treia zi de ciclu menstrual, alternanţa polară a lui SVARA devine
mai echilibrată;
= VA URMA =
AN V C 32
INFORMAŢII SECRETE
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 31 an V)
Suflul subtil (SVARA). Cheie secretă a sănătăţii
- peristaltismul intestinal este facilitat de suflul solar (PINGALA NADI (+) (nara
dreaptă)), aceste mişcări specifice declanşându-se mai des pe durata predominanţei lui SURYA
SVARA (+). Atunci când IDA NADI (-) (nara stângă) este preponderent activă, peristaltismul
este mai puţin activ, aceasta putând cauza în anumite condiţii constipaţia:
- starea vremii tinde la rândul el să influenţeze alternantele lui SVARA la nivel individual.
Astfel, pe timp de ploaie intensă sau atunci când sunt vânturi reci, IDA NADI (-) (nara stângă)
începe să fie spontan preponderent activată; pe timpul unui vânt cald. PINGALA NADI (+) (nara
dreapta) începe să predomine în mod constant. Condiţiile meteorologice echilibrate coincid cu
cicluri echilibrate ale lui SVARA (Aceasta este de fapt fundamentul subtil al misterioaselor
influenţe ale condiţiilor meteorologice asupra fiinţei noastre. Aceste aspecte cunoscute de
SVARA YOGHINI sunt încă necunoscute de ştiinţa actuală, care studiază din ce în ce mai mult
anumite conexiuni dintre fiinţa umană şi mediul ambiant în cadrul unor noi discipline ştiinţifice
numite în mod semnificativ METEO- şi COSMOBIOLOGIE);
- consumarea frecventă de ardei iute, piper, ghimbir şi alte condimente iuţi activează
preponderent în mod spontan PINGALA NADI (+) (nara dreaptă) în timp ce bananele mâncate
pe stomacul gol, laptele (dulce sau bătut), iaurtul şi băuturile reci (sau îngheţata, în special)
activează preponderent, în mod spontan IDA NADI (-) (nara stângă). De exemplu, dacă avem
nasul uşor înfundat, nările vor putea fi în general deblocate bând anumite lichide (calde sau reci,
în funcţie de suflul care vrem să predomine atunci);
- stropirea feţei sau a anusului cu apă foarte rece sau foarte caldă poate schimba aproape
instantaneu predominanţa fluxului respirator în cele două nări;
- practica intensă, profundă şi continuă a meditaţiei (LAYA YOGA) face ca suflul să
curgă preponderent prin SUSHUMNA NADI (respiraţie egală prin ambele nări (SHUNYA
SVARA)) iar uneori prin IDA NADI (-) (nara stângă) perioade foarte lungi de timp;
- realizarea corectă a lui BASTI KRIYA activează automat SUSHUMNA NADI (0)
(respiraţie egală prin ambele nări (SHUNYA SVARA));
- diferitele tipuri de activităţi pe care le întreprindem pot altera ritmul SVARA individual.
De asemenea - un aspect important - nivelul de implicare mentală în tot ceea ce facem
depinde într-o mare măsură de NADI-ul predominant activ. Astfel, dacă spre exemplu efectuăm o
anumită activitate fizică în timpul predominanţei lui PINGALA NADI (+) (nara dreaptă) atunci
vom avea tendinţa să fim complet implicaţi în acea activitate; dacă, în alte situaţii IDA NADI (-)
(nara stângă) este preponderent activă, mintea începe atunci să divagheze, vagabondând către cu
totul altceva; atunci când SUSHUMNA NADI (respiraţia egală prin ambele nări SHUNYA
SVARA) predomină, suntem oarecum egal conştienţi atât de acţiunile fizice cât şi de procesele
mentale şi atunci se manifestă în noi o tendinţă către transcendent.
- predominanţa FĂRĂ ÎNCETARE a unui anumit NADI ne afectează de la caz la caz
capacitatea de a realiza o acţiune oarecare. Este, spre exemplu, mai dificil să ne exercităm
întreaga noastră capacitate fizică atunci când IDA NADI (-) (nara stângă) este preponderent
activă;
- oamenii cărora le vorbim sau pe care îl instruim sau îl ghidăm în timp ce avem
PINGALA NADI (+) (nara dreaptă) preponderent activă vor fi mult mai atenţi, se vor simţi
puternic entuziasmaţi şi vor fi totodată atraşi magnetic de ceea ce le spunem. ACEASTA ESTE
UNA DINTRE CHEILE SECRETE ALE EFECTULUI CHARISMĂ. Ideile şi sugestiile noastre
benefice vor avea MAI ALES ATUNCI mult mai mult dinamism şi ele vor declanşa o mult mai
profundă influenţă atunci când suflul nostru respirator curge preponderent prin nara dreaptă (+).
Diferenţa este colosală faţă de momentul când este preponderent activă nara stângă (-). Dacă
SUSHUMNA NADI (0) (SHUNYA SVARA) predomină (şi atunci respirăm în mod egal prin
ambele nări), ne este mult mai greu să-i captivăm pe ceilalţi indiferent de ideile pe care le
expunem;
- diferitele luni ale anului sunt, la rândul lor, caracterizate de anumite ritmuri SVARA. În
cadrul unei luni (mai precis aici este vorba de anumite perioade zodiacale), un anumit suflu
(SVARA) va fi în general mai activ decât celălalt, diversele probleme sau neplăceri ce pot
surveni atunci fiind generate prin REZONANŢĂ în mod specific de predominanţa în exces a
unui anumit suflu subtil (SVARA).
În această direcţie, un tratat YOGA foarte secret numit SVARA CHINTAMANI arată că
PINGALA NADT (+) (nara dreaptă) trebuie să predomine în mod armonios în timpul (intervalul)
semnelor zodiacale masculine (Berbecul, Gemenii, Leul, Balanţa, Săgetătorul şi Vărsătorul). Iar
IDA NADI (-) (nara stângă) trebuie să predomine în mod armonios în timpul (intervalul)
semnelor zodiacale feminine (Taurul, Racul, Fecioara, Scorpionul, Capricornul şi Peştii); "Atunci
când SVARA curge mai mereu în acest mod, totul ne este uşor şi armonios," se afirmă în
SVARA CHINTAMANI. Pe lângă aceasta alternanţă lunară (de 30 de zile) PINGALA (+) - IDA
(-) textul mai indică şi un alt ciclu, anual, în care PINGALA NADI (+) este preponderent activă
în primele 6 luni ale anului iar IDA NADI (-) este preponderent activă în ultimele 6. Atunci când
ritmul nostru individual (SVARA) se armonizează pe deplin cu subtilele şi tainicele ritmuri ale
Macrocosmosului, aproape toate conjuncturile ne devin ca prin farmec favorabile, fiind mai toate
pentru noi tot atâtea prilejuri de bucurie şi fericire.
- comparându-se observaţiile asupra lui SVARA cu bioritmul individual al unor fiinţe
umane care practicau YOGA s-a putut constata că, în zilele în care nivelul energetic este pe zero
(zile numite critice, aflate pe graficul bioritmului exact la mijloc între valorile minime şi maxime
ale acestuia) apare o marcată tendinţă de activare a lui SUSHUMNA NADI (SHUNYA SVARA
- respiraţie simultan egală pe ambele nări) pe perioade lungi de timp, ceea ce sugerează că, deşi
aceste zile sunt considerate nefavorabile pentru activităţi fizice, emoţionale şi mentale, ele sunt
totuşi deosebit de adecvate practicilor spirituale fiind perioade favorabile pentru atingerea stărilor
de iluminare;
- într-o asemenea zi critică a bioritmului fizic, dacă PINGALA NADI (nara dreaptă (+))
este FĂRĂ ÎNCETARE excesiv activată, atunci poate să apară febră;
- într-o zi critică a bioritmului emoţional, dacă predomină excesiv, FĂRĂ ÎNCETARE
IDA NADI (nara stângă (-)), pot să survină anumite perturbări ale emotivităţii sau chiar se
declanşează stări de depresie;
- în timpul unei zile critice a ciclului intelectual, predominanţă FĂRĂ ÎNCETARE a lui
IDA NADI (nara stângă (-)) poate să coincidă cu o exacerbare a proceselor imaginaţiei sau cu
apariţia unor griji şi temeri nejustificate;
- dacă zilele critice ale ritmurilor fizic, emoţional şi intelectual sunt foarte apropiate una
de alta şi în tot acest interval de proximitate predomină excesiv, FĂRĂ ÎNCETARE, fie
CHANDRA SVARA (IDA NADI) fie SURYA SVARA (PINGALA NADI), atunci pot să apară
felurite tulburări şi dezechilibre de diverse naturi, iar în acea perioadă fiinţa umană în cauză se
poate confrunta cu o mulţime de situaţii neplăcute sau dificile;
- în timpul fazelor de maxim sau de minim ale bioritmului fiinţelor umane, SVARA este
de obicei echilibrat în prima jumătate a zilei, după care va predomina un anumit NADI ((+) sau
(-)). Atunci când faza de minim a unui anumit ciclu coincide cu faza de minim a altuia (de
exemplu ritmul emoţional cu cel fizic), aceasta va afecta în mod direct predominanţa unui anumit
SVARA.
Acestea sunt principalele concluzii formulate pe baza observaţiilor sintetizate de
practicanţii YOGA în timpul a 6 luni consecutive de SVARA SADHANA. Fără îndoială că
aceste rezultate trebuie sa fie completate şi dezvoltate prin experienţă individuală de fiecare
yoghin în parte. Studiind aceste aspecte cu atenţia cuvenită, putem verifica direct, fiecare,
inestimabila valoare a acestui tezaur de înţelepciune ezoterică ce este SHIVA SVARODAYA
TANTRA.
Determinarea practică a TATTVA-ei predominante
(TATTVA VICHARA)
Fiecare ciclu SURYA SVARA (nara dreaptă (+)) - CHANDRA SVARA (nara stânga (-))
este influenţat şi modulat de cele 5 elemente subtile fundamentale (PANCHA TATTVA), aceasta
făcând să apară diferite tipuri de respiraţii datorită înrâuririi lui PRANA VAYU (suflul subtil
vital). Atunci când este activă o anumită TATTVA, aceasta ne va afecta aproape instantaneu
gândurile, mişcările corporale, capacităţile individuale, interacţiunile cu ceilalţi şi ca prin farmec
toate circumstanţele şi situaţiile din viaţa noastră vor fi brusc modificate. Iată de ce, pentru a
recunoaşte şi mai ales pentru a controla aceste influenţe subtile, yoghinii practică TATTVA
VICHARA, sau cu alte cuvinte determinarea TATTVA-ei active la un ANUMIT moment dat.
Fiecare practicant va putea să aleagă o anumită tehnică utilă în această direcţie pentru care el
simte că are cele mai mari afinităţi.
Fiecare TATTVA are o anumită influenţă asupra nivelului energetic al corpului şi a
minţii. Prin urmare, determinând TATTVA predominantă la un anumit moment, SVARA-
YOGHINUL devine astfel capabil să ştie cu anticipaţie la ce se poate aştepta în anumite situaţii.
La un nivel mai înalt, TATTVA VICHARA intensifică fluxul energetic PRANA-ic în centrii
subtili de forţă (CHAKRA-ele) şi, cosmizându-ne fiinţa, ne accelerează evoluţia spirituală. Vom
constata, aplicând TATTVA VICHARA, că în orice moment este activă numai o singură
TATTVA (dintre cele 5 fundamentale); odată cu dinamizarea alteia, prima TATTVA devine
inactivă, uneori vom putea, vedea că, în timp ce predomină SHUNYA SVARA (SUSHUMNA
NADI), o TATTVA este activă în nara dreaptă de exemplu. Iar TATTVA următoare începe să
devină activă în nara stângă. Acest fenomen are loc de obicei în timpul schimbării lui SVARA
(când suflul respirator trece de pe o nară pe alta).
Fiecare TATTVA face ca fluxul subtil să fie expirat către anumite zone ale nasului şi tot
ea face ca acesta (fluxul) să se îndrepte apoi într-o anumită direcţie atunci când urmează să
ajungă în exterior (în timpul EXPIRAŢIEI) fiind proiectat până la o anumită distanţă. Astfel,
PRITHIVI TATTVA face ca suflul expirat să fie orientat central; APAS face ca suflul expirat să
se deplaseze în jos, părăsind nasul prin partea inferioară a acestuia. TEJAS TATTVA orientează
expiraţia către în sus, iar atunci suflul porneşte din partea de sus a nasului. VAYU TATTVA face
ca aerul să părăsească nasul în special prin părţile lui laterale, iar suflul expirat poate fi atunci
simţit deplasându-se într-un anumit unghi. Atunci când AKASHA TATTVA predomină,
expiraţia este aproape imperceptibilă, fiind difuză.
Lungimea specifică a fiecărei expiraţii în timpul fiecărei TATTVA-e date în SHIVA
SVARODAYA poate să difere uşor în funcţie de structura individuală. În linii mari însă se pot
oferi următoarele date tradiţionale:
TATTVA PRITHIVI APAS TEJAS VAYU AKASHA
LUNGIMEA 30 22,5 15 12,5 ---
SUFLULUI
EXPIRAT
(centimetri)
DIRECŢIA central în jos în sus înclinat difuz
SUFLULUI (într-o parte)
EXPIRAT
PORNIND
DE LA NAS
Fiecare TATTVA influenţează de asemenea aroma sau gustul specific ce ne apare în gură.
La câteva ore după masă, putem astfel sesiza destul de uşor dacă ne-am sensibilizat suficient de
mult percepţia subtilă gustativă, corelând-o cu savoarea caracteristică a TATTVA-ei
predominante într-un anumit moment. În SHIVA SVARODAYA se arată că:
- PRITHIVI TATTVA are un gust acru;
- APAS TATTVA este dulce;
- TEJAS TATTVA este sărat;
- VAYU TATTVA este astringent;
- AKASHA TATTVA este amar.
Dacă nu putem recunoaşte TATTVA activă prin nici unul dintre aceste teste simple,
atunci putem să observăm şi să analizăm cu atenţie forma aburului lăsat pe o oglinda de aerul
expirat pe nas direct în acea oglindă. Astfel:
- dacă vaporii fini formaţi pe oglindă aproape că o acoperă, PRITHIVI TATTVA este
activă;
- o semilună ce apare pe oglindă indică predominanţa lui APAS TATTVA;
- o formă triunghiulară (cu vârful în sus) corespunde lui TEJAS TATTVA;
- o formă ovală sau ovoidă corespunde lui VAYU TATTVA;
- mici puncte de vapori foarte fini care sunt distribuite uniform arată predominanta lui
AKASHA TATTVA.
AN V C 33
INFORMAŢII SECRETE
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
TEHNICA SPECIALĂ SECRETĂ DE DETERMINARE A TATTVA-
EI PREDOMINANTE PRIN VIZUALIZAREA CURENTULUI SUBTIL
COLORAT. COSMIC CORESPONDENT RESPECTIVEI TATTVA-E:
SHANMUKHI MUDRA
(continuare la cursul nr. 32 An V)
Această tehnică necesită câteva luni de practică consecventă până când culorile specifice
ale TATTVA-elor încep să apară foarte clare. Este evident că, pentru cei care deja s-au antrenat
sistematic în exersarea cu curenţii subtili coloraţi, timpul necesar pentru a atinge succesul în
această MUDRA este considerabil redus. De asemenea, atunci când culorile încep să apară, în
primele faze ele pot să nu fie foarte distincte (clare), manifestându-se de la caz la caz în diverse
combinaţii. În egală măsură chiar şi formele geometrice în care apar aceste culori în
CIDAKASHA pot fi diverse la început.
Dacă vom practica perseverent această tehnică de două ori pe zi, dimineaţa şi seara,
culorile vor începe să apară după cel mult 6 luni de practică neîntreruptă. Putem începe cu 5
execuţii, mărind gradat numărul la maximum 10 după 3-4 săptămâni de practică. Odată ce
culorile au început să apară în mod clar şi distinct, vom avea nevoie de tot mai puţine repetări ale
tehnicii pentru a le vedea, ele apărând adeseori spontan sau din ce în ce mai uşor de acum înainte.
Fiecare dintre aceste culori fundamentale ale TATTVA-elor prezintă 5 uşoare variaţiuni sau
nuanţe. Din această cauză, în momentul de tranziţie de la o TATTVA la alta putem vizualiza
chiar o combinaţie de două sau mai multe culori. Atunci când stăpânim foarte bine SANMUKHI
MUDRA sau altfel spus atunci când rezultatele apar practic imediat încă de la prima sa execuţie
vom fi în măsură să precizăm mereu, instantaneu TATTVA predominantă fără a mai fi nevoie să
mai realizăm MUDRA, ci doar închizând ochii şi interiorizându-ne atenţia astfel încât aceasta să
fie perfect concentrată în spaţiul mintal subtil CIDAKASHA. Chiar şi la această fază,
SANMUKHI MUDRA ne va rămâne însă ca o tehnică de o valoare uriaşă care aşa cum am arătat
anterior permite chiar atingerea spontană şi imediată de iluminare.
Influenţa subtilă a TATTVA-elor asupra vieţii cotidiene
În general, PRITHIVI TATTVA indică tot ceea ce ţine de prosperitate şi rezultate stabile
pe termen lung. În consecinţă, atunci când PRITHIVI TATTVA predomină, este momentul
propice pentru acţiuni permanente, stabile şi liniştite care nu implică totuşi o activitate fizică
foarte intensă (Spre exemplu: planificarea şi începerea construcţiei unei case). Tot în timpul
predominanţei lui PRITHIVI TATTVA, mintea este în mod natural mai înclinată către aspectele
materiale şi prin urmare atunci ne putem implica mult mai eficient în astfel de aspecte.
APAS TATTVA indică rezultate imediate, dar cu toate acestea de cele mai multe ori
acestea sunt ceva (puţin) mai reduse decât fuseseră prevăzute la început; de asemenea, rezultatele
în această situaţie nu sunt permanente iar starea de fapt şi mersul lucrurilor se vor putea modifica
brusc după un anumit timp. Când APAS TATTVA predomină, este bine să începem (sau cu alte
cuvinte să fim angrenaţi în) acţiuni calme care eventual implică mişcare. Mintea are atunci
spontan tendinţa să fie preocupată de gânduri referitoare atât la propria noastră persoană cât şi la
corpul fizic.
TEJAS TATTVA produce de regulă rezultate neplăcute. Dacă planificăm de exemplu o
anumită activitate ţinând de planul material în timpul lui TEJAS TATTVA, este foarte puţin
probabil ca ea să fie încununată de succes ori să ne reuşească. TEJAS TATTVA are un caracter
mai curând distructiv pentru astfel de acţiuni. Pe de altă parte, SHIVA SVARODAYA
recomandă în mod ferm să fim foarte atenţi şi să nu cumva să facem rău cuiva ori să greşim şi să
începem în această perioadă să formulăm (manifestăm) anumite obiecţii, proteste sau
nemulţumiri, deoarece toate aceste lucruri ne-ar putea cauza mari neplăceri ce vor apare aproape
ineluctabil în viitorul apropiat
VAYU TATTVA aproape ca şi TEJAS TATTVA poate să indice că toate planurile
noastre sau acţiunile angrenate în domeniul material vor fi în marea lor majoritate sortite
eşecului. VAYU TATTVA indică de asemenea situaţie foarte instabilă, însă dacă ATUNCI
reuşim să ne păstrăm echilibrul interior pe perioada acestei TATTVA-e. lucrurile pot totuşi să
meargă.
În timpul predominanţei lui AKASHA TATTVA este cel mai bine să realizăm activităţi
spirituale de orice natură deoarece atunci putem atinge (experimenta) cu cea mai mare uşurinţă
trăiri mentale şi spirituale minunate. Tot atunci putem conştientiza sublime start de trezire
interioară. Însă, în ceea ce priveşte aspectele materiale, nu putem spera nici un profit sau câştig
din aproape toate acţiunile începute în timpul predominanţei acestei TATTVA. Ca un element de
ordin general, este bine să reţinem că:
- PRITHIVI şi APAS sunt în general foarte favorabile atât în IDA NADI cât şi în
PINGAIA NADI;
- TEJAS TATTVA şi VAYU TATTVA în IDA NADI semnifică rezultate mediocre, însă,
în PINGALA NADI ele sunt distructive;
- AKASHA TATTVA este aproape totdeauna benefică numai pentru activităţi spirituale şi
elevat mentale.
SHIVA SVARODAYA arată mai departe că situaţia ideală este ca PRITHIVI să
predomine în timpul lui SURYA SVARA (+) iar APAS pe durata lui CHANDRA SVARA (-).
Ace asta asigură aproape totdeauna un bun echilibru lăuntric, forţă, armonie în viaţă şi succes
deplin în majoritatea problemelor vieţii cotidiene. (Pentru aprofundarea acestor aspecte foarte
secrete expuse aici succint recomandăm studierea cu multă atenţie, fie de mai multe ori, a textului
propriu-zis al lui SHIVA SVARODAYA, care va fi prezentat şi tradus pentru prima oară la noi.
În versiunea integrală şi perfect accesibilă.
TATTVA +ele şi planificarea familială
Utilizând inteligent ştiinţa secretă a TATTVA-elor putem şti şi ce tipologie şi
caracteristici va avea copilul pe care dorim să-l concepem, aceste aspecte fiind determinate de
TATTVA activă în momentul concepţiei. Astfel concepţia în timpul predominanţei lui PRITHIVI
TATTVA va produce de regulă un băiat, care în plus va fi înzestrat cu o bună situaţie financiară
şi materială. APAS va face în general să se nască (încarneze) o fată care va fi de asemenea
prosperă. Atunci când TEJAS TATTVA se manifestă prin PINGALI NADI, nu este deloc un
timp ideal pentru concepţie, deoarece la scurt timp după naştere fătului sau copilului poate să-i
apară ceva foarte neplăcut. Dacă TEJAS TATTVA circula prin IDA NADI, acest efect cu atât
mai mult diminuat. Nici VAYU TATTVA nu este o TATTVA favorabilă concepţiei, deoarece
atunci copilul va cauza părinţilor săi multe probleme. Perioada de predominanţă a lui AKASHA
este categoric considerată neadecvată, ea indicând întrerupere de sarcină sau alte lucruri (aspecte)
similare. În situaţia în care părinţii sunt yoghini avansaţi care practică cu succes continenţa
sexuală şi care totuşi doresc să aibă un copil. AKASHA TATTVA poate să favorizeze concepţia
unui copil cu un înalt nivel spiritual care în plus se poate încarna cu KUNDALINI SHAKTI deja
trezit.
=VA URMA =
AYURVEDA
(continuare la cursul nr. 31 AN V)
În urma unei atente analize s-a putut constata că cele trei DOSHA-e: KAPHA DOSHA,
PITTA DOSHA şi VATA DOSHA sunt responsabile pentru activitatea şi reglarea tuturor
proceselor fiziologice ale corpului fizic. Atunci când sunt în armonie acestea sunt numite
DHATU-uri; când se dezechilibrează ele sunt numite DOSHA-e, iar atunci când află într-un
dezechilibru extrem (foarte mare) ele sunt numite MALA-uri (Din aspiraţia către claritate cât şi
pentru a respecta o anumită consecvenţă ele sunt numite în general DOSHA-e). Prin echilibrarea
celor trei DOSHA-e, medicina AYURVEDA este fără îndoială capabilă nu numai să vindece
pacientul ci şi să rafineze totodată fiziologia individuală netezind astfel drumul către o evoluţie
globală mai rapidă, care face posibilă iluminarea şi, în final permite atingerea stării de nemurire
spirituală.
Teoria TRIDOSHA permite oricărui practician sănătos al sistemului ayurveda să trateze
fiecare individ ca fiind unic. Chiar dacă la prima vedere două persoane se plâng de aceleaşi
simptome, un medic ayurvedist priceput le va privi totuşi în mod individual şi cel mai adesea le
va trata în mod diferit. În această direcţie chiar se spune că doctorul ayurvedist va trebui să
trateze o persoană în care predomină Vata Dosha întocmai ca pe un prieten, pe cea în care
predomină Pitta Dosha întocmai ea pe un iubit. Iar pe cea în care predomină Kapha Dosha
întocmai ca pe un duşman. Această afimaţie aparent paradoxală urmăreşte de fapt să sugereze în
mod plastic că primul tip (Vata Dosha) poate fi îndreptat cu uşurinţă către sănătate, că al doilea
tip (Pitta Dosha) are nevoie de multă susţinere în procesul vindecării şi că al treilea lip (Kapha
Dosha) trebuie convins cu fermitate fiind (imediat după aceea) constrâns într-o anumită măsură
să urmeze cu consecvenţă indicaţiile care îi sunt date pentru a se vindeca.
În momentul concepţiei, toate cele trei DOSHA-e sunt prezente în fiecare individ.
DOSHA predominantă (KAPHA, PITTA sau VATA) formează după aceea partea majoră a
constituţiei încă de la naştere, iar celelalte două DOSHA-e ajută de asemenea într-o anumită
măsură la formarea fiziologiei. Chiar dacă una dintre aceste DOSHA-e va predomina, celelalte
două vor fi simultan prezentate într-o anumită proporţie în constituţia fizică.
Luând în consideraţie toate aceste aspecte realizăm că elementul caracteristic al
tratamentului AYURVEDIC este natura sa universală. Nu există şi nu va exista nici în teorie şi
nici în practică o manifestare fizică care să nu poată fi integrată perfect de către teoria
TRIDOSHA înglobând în mod armonios toate aspectele datelor senzoriale, teoria TRIDOSHA
revelează existenta a trei tipuri fundamentale de procese care sunt în mod fundamental
responsabile pentru sănătatea umană.
SUSUHRUTA SAMHITA, un tratat faimos cu privire la medicina AYURVEDA,
numeşte procesul specific, global de activare energetică VATA. Activitatea specifică de
producere a căldurii, luminii, energiei, digestiei şi transformării este numită PITTA. Acel proces
specific care manifestă stabilitatea, soliditatea şi inerţia este numit KAPHA. Termenul VATA
provine de la rădăcina sanscrită „VA” care înseamnă „a mişca”; termenul PITTA provine de la
cuvântul sanscrit „TAP” care înseamnă a produce căldură; iar termenul KAPHA previne de la
cuvântul sanscrit „SHLISH” care înseamnă "a uni", "a îmbrăţişa", "a adera".
DOSHA-ele se manifestă într-o triplicitate la fel ca şi în cazul GUNA-elor. Cele trei
DOSHA-e acţionează într-o continuă armonie dinamică pentru a menţine sănătatea în corp. Ele
pătrund pretutindeni în corp şi fără o prevenire adecvată, acţiunea lor cauzează în mod inevitabil
acumularea impurităţilor. Într-o perioadă de 24 de ore, cele trei DOSHA-e predomina pe rând.
Aerul (VATA) se manifestă preponderent după-amiaza, focul (PITTA) se manifestă preponderent
la amiază, iar apa (KAPHA) se manifestă preponderent dimineaţa. Acest ciclu se repetă de
asemenea seara, noaptea şi în timpul orelor de dinaintea răsăritului (aceste perioade corespunzând
deci preponderenţei lui KAPHA, PITTA şi respectiv VATA). DOSHA-ele sunt răspândite în
întregul corp. VATA predomină însă în zona de sub ombilic, PITTA predomină în zona dintre
ombilic şi inimă, iar KAPHA predomină în zona de deasupra inimii.
Fiecare dintre cele trei DOSHA-e reprezintă o caracteristică a forţei vieţii şi totodată este
„cale” de manifestare a legilor naturii. Deşi cuvântul sanscrit VATA se traduce AD LITERAM
prin "aer", definiţia corectă în limba română a termenului VATA DOSHA este "proces de
mişcare sau activare energetică" Despre KAPHA DOSHA şi PITTA DOSHA se spune adesea că
sunt lipsite de mişcare şi că ele au neapărat nevoie de VATA DOSHA pentru a deveni active. La
fel cum aerul este uscat, VATA DOSHA la rândul său este uscată, rece, aspră şi mişcătoare, la
nivelul corpului VATA DOSHA poate fi considerată ca fiind forţa nervoasă. Termenul PITA
DOSHA semnifică forţa care încălzeşte, luminează, face cu putinţă procesele metabolice şi
transformă. În corp, PITTA DOSHA este responsabilă de digestie şi metabolism
KAPHA DOSHA a fost numită deloc întâmplător constituentul primordial al fiinţei
umane care face să se manifeste aceea caracteristică de „sănătate inertă”. Ea este numită astfel
deoarece forţa sa se manifestă mai ales în reacţiile instinctuale, în rezistenţa corporală, creştere,
lubrifiere a încheieturilor, curaj, milă, forţă (înzestrare) potenţială şi coeziune a ţesuturilor
corporale.
KAPHA DOSHA este rece, unsuroasă şi grea. PITTA DOSHA este fierbinte, fluidă şi
pătrunzătoare; VATA DOSHA este rece, uşoară şi uscată. Eterna întrepătrundere a acestor trei
aspecte ce se manifestă totodată ca forţe dă naştere tuturor tipurilor de funcţii biologice şi
fiziologice.
O analiză sumară a celor trei tipuri constituţionale de bază arată că ele sunt distincte şi, cu
o anumită exersare (practică) ele vor fi uşor de identificat. Chestionarul simplu care urmează se
referă la TRIDOSHA-e şi el ne va permite să identificăm propriul nostru tip corporal sau
PRAKRITI (constituţia noastră AYURVEDICĂ) în conformitate cu teoria TRIDOSHA
CHESTIONARUL (TESTUL) REFERITOR LA TRIDOSHA
Instrucţiuni prealabile
1. Pentru fiecare categorie (I-2R) a testului este obligatoriu necesar să selectăm acea
descriere care aproximează cel mai bine constituţia noastră individuală, care poate să corespundă
fie lui: KAPHA (tipul apă); PITTA (tipul foc); VATA (tipul aer).
După ce ne vom analiza cu o MAXIMĂ LUCIDITATE şi DETAŞARE vom bifa ce ni se
potriveşte şi ne caracterizează cât mai bine) în căsuţa corespondentă. Spre exemplu, dacă
răspunsul nostru la prima întrebare este endomorf, vom bifa atunci căsuţa 1 de pe coloana K.
2. După ce am terminat de răspuns cât mai detaşat şi obiectiv la toate cele 25 de întrebări,
adunăm în final numărul de bifări pentru fiecare categorie şi apoi scriem suma în căsuţele
existente pentru totalul parţial.
3. Pentru a obţine rata procentajului celor trei elemente în constituţia noastră individuală
înmulţim după aceea numărul de răspunsuri din fiecare căsuţă de total parţial cu 4. Dacă am
răspuns la toate cele 25 de întrebări, cele trei procentaje adunate vor trebui să dea suma 100.
Astfel, cele trei procente ne dau o imagine aproximativă a tipului nostru constituţional aşa cum a
fost el determinat în momentul concepţiei.
4. Concluzie: de obicei una dintre cele trei elemente va predomina sau, cu alte cuvinte, va
reprezenta un procentaj mai mare din total. În medicina AYURVEDA această
PREDOMINANŢĂ este considerată tipul constituţional de care totdeauna se ţine seamă în
diagnosticul şi tratamentul individului (pacientului).
22. VISE FRECVENTE Apă, râu, ocean, Luptă, foc, Care fac să apară
lac, erotice mânie, teamă, zbor, alergări,
violenţă, sărituri
război
23. PREDISPOZIŢII Stabil/ logic Tendinţă de Tendinţă de a întreba
MENTALE a judeca / (teoretician)
artistic
24. PULSUL, RADIAL Încet, se mişcă Moderat, Pătrunzător, alunecă
ÎN STAREDE precum o lebădă sare întocmai întocmai ca un şarpe
REPAUS- ca o broască
CARACTERISTICI
(AUTODIAGNOSTIC)
25. PULSUL, RADIAL- 60-70 70-80 80-100
NUMĂR DE BĂTĂI PE bătăi pe minut bătăi pe bătăi pe minut
MINUT minut
(AUTODIAGNOSTIC)
TOTAL PARŢIAL
TOTALUL FINAL este suma totalelor parţiale şi el va trebui ÎN MOD NECESAR să fie
egal cu 100 (100% exprimat ca procentaj) dacă răspundem în funcţie de caracteristicile cu care ne
identificăm la toate cele 25 de întrebări.
Bazându-ne în final pe totalul parţial cel mai mare, putem spune că tipul nostru corporal
(PREDOMINANT) este:
- tipul KAPHA (cel mai mare total parţial - K);
- tipul PITTA (cel mai mare total parţial - P);
- tipul VATA (cel mai mare total parţial - V).
= VA URMA =
AN V C 34
AYURVEDA
(continuare la cursul nr. 33 AN V)
Fiecare tip constituţional manifestă toate cele trei calităţi DOSHA într-o anumită măsură.
În momentul concepţiei, constituţia noastră fizică reflectă o combinaţie unică a TRIDOSHA-elor.
Conform textelor AYURVRDICE tradiţionale, proprietăţile tipului KAPHA sunt: palid, rece,
neted, parcă lustruit (la piele); moale, măreţ şi încet; totodată dulce, delicat şi alunecos. Acest tip
constituţional are în general pielea moale, netedă, uleioasă şi fină. Corpul său este musculos, cu
multă carne şi simetric.
Fiinţa umană care prezintă tipul constituţional KAPHA se bucură mult de gustul dulce şi,
deoarece KAPHA este rece în acţiune, tipul KAPHA preferă alimentele care sunt fierbinţi atât ca
temperatură cât şi din punctul de vedere al condimentării. Persoanele care sunt incluse în tipul
KAPHA vor trebui să evite mâncărurile grase şi uleiurile, precum şi produsele lactate. Persoanele
KAPHA se enervează greu, dar şi uită greu.
Proprietăţile caracteristice tipului VATA sunt, cu câteva excepţii, opuse celor tipului
KAPHA. Persoana VATA tinde să acţioneze şi să reacţioneze mult mai rapid. Mişcarea este
caracteristică persoanei VATA. Fizicul este uscat, uşor, mobil, rece şi tare, iar corpul este zvelt.
Constituţia este uscată datorită predominanţei aerului. Din punct de vedere al personalităţii ea
este rapidă în toate lucrurile: când iubeşte, când uită, digeră şi se mişcă. Adesea un exces de
VATA sau aer este asociat cu nervozitatea şi cu perturbările neurologice. Acest tip constituţional
va trebui să evite orice medicament şi să folosească dieta şi alte mijloace naturale pentru a
dobândi un maxim de sănătate şi longevitate.
În constituţia tipului PITTA predomină elementul foc. Având adesea un temperament
artistic, acest tip corporal tinde să gândească în mod creator. Persoanele în care predomină
elementul foc au o structură armonioasă - nu sunt nici scunde nici înalte, nici grase nici slabe.
Caracteristicile lui PITTA sunt fierbinte şi uşor uleios. Acest tip constituţional are adesea
probleme cu căderea părului sau încărunţire prematură. Pistruile, aluniţele şi alte perturbări ale
pielii sunt de asemenea asociate cu un exces al lui PITTA DOSHA.
Cele trei tipuri constituţionale sunt parţial recunoscute în America, drept tipurile
fiziologice, denumite de psihologul american William Sheldon endomorf, mezomorf şi ectomorf.
Totuşi, AYURVEDA prezintă niveluri de clasificare mai profunde şi mai complexe decât
sistemul lui SHELDON. Cheia sănătăţii şi a longevităţii este, în lumina sistemului AYURVEDA
o echilibrare deplină şi constantă a DOSHA-elor în conformitate cu tipul constituţional
individual. Schema constituţională a tuturor oamenilor conţine, în anumite proporţii, toate
DOSHA-ele.
Conform teoriei AYURVEDA cele şase gusturi care se găsesc în orice aliment, au de
asemenea un efect semnificativ asupra echilibrării DOSHA-elor. Majoritatea alimentelor au o
diversitate de gusturi, dar unul sau două predomină. Gusturile dulce, acru, sărat, picant, amar şi
astringent afectează în mod diferii DOSHA-ele echilibrându-le sau agravându-le de la caz la caz
în funcţie de tipul constituţional.
În continuare oferim o listă de alimente uzuale împreună cu gustul lor şi expunem
totodată felul în care gustul afectează DOSHA-ele. Sunt incluse totodată unele sugestii de dietă
pentru cele trei tipuri constituţionale: VATA, PITTA şi KAPHA. Aceste diete sunt doar sugestii
cu caracter general, ele trebuind (MAI ALES în caz de boală) să fie modificate în funcţie de
fiecare individ. Multe persoane au tipuri constituţionale care nu sunt 100% VATA, PITTA sau
KAPHA, ci ele prezintă de obicei anumite proporţii (ce diferă de la om la om) din celelalte
caracteristici.
Cei care sunt tipul VATA este bine să evite consumul frecvent al alimentelor sugerate în
regimurile pentru tipul KAPHA şi PITTA.
Notă: VATA DOSHA este în general agravată toamna şi iarna. Tocmai de aceea trebuie
să fie consumate cantităţi mai mari de lapte călduţ, apă caldă, alimente uleioase în timpul toamnei
şi iernii.
Dieta sugerată pentru PITTA DOSHA
Tipul constituţional PITTA va trebui să mănânce de dimineaţă, de preferat cereale fructe
şi câteva produse lactate. Acest tip corporal va trebui să evite sistematic ardeiul iute, gălbenuşul
de ou, nucile, mierea, condimentele tari şi băuturile fierbinţi. În cazuri de indigestie îi este
recomandat sucul de lămâie cu apă, care este pentru el o băutură profund răcoritoare. Tipul
PITTA va trebui să consume alimente şi lichide reci cu gust dulce, amar şi astringent. El va evita
mierea şi alimentele cu gust acru cum ar fi: iaurtul, muştarul şi brânza învechită. Se vor evita de
asemenea în cazul său condimentele cu excepţia scorţişoarei, lămâii, coriandrului, nucşoarei şi a
piperului negru.
Alimente recomandate
Cei care sunt incluşi în tipul PITTA este bine să evite consumul frecvent al alimentelor
sugerate în regimurile pentru tipul KAPHA şi VATA. este
NOTĂ: PITTA DOSHA este agravată vara: tocmai de aceea, în această perioadă este
indicat să se consume cantităţi mai mari de alimente şi băuturi răcoritoare.
Dieta sugerată pentru KAPHA DOSHA
Acest tip corporal va trebui să nu mănânce cel puţin până la ora 10 dimineaţa. El va evita
în mod strict zahărul, grăsimile, cerealele, produsele lactate, sarea şi va adăuga la dietă cât mai
multe alimente mai uşoare şi mai uscate.
Tipul KAPHA nu va trebui să mănânce după apusul soarelui mai ales alimentele umede
cum ar fi pepenele sau îngheţata. Masa sa de seară va fi mai uşoară şi mai uscată decât cea de
prânz care va trebui sa fie cea mai bogată masă din timpul zilei. Cei cu constituţie KAPHA
trebuie să evite sistematic băuturile reci şi îngheţată pe care le vor înlocui cu băuturi calde. Ei nu
vor consuma cantităţi mari de mâncare şi vor evita abuzul de alimente cu gust dulce, sărat şi acru.
Pentru persoanele KAPHA sănătoase este recomandat un post de 1-2 zile pe săptămână ca o
modalitate de control a greutăţii şi pentru menţinerea nealterată a sănătăţii.
Alimente recomandate
VEGETALE FRUCTE CEREALE PROTEINE
vegetale crude/salate mere secară ouă (nu prăjite
dovlecel pere porumb sau ochiuri)
ceapă afine orz
cartofi kiwi mămăligă
morcovi persimmons hrişcă
conopidă (specie de prună) orez (cantităţi mici)
bame (HIBISCUS rodii mei
ESCULENTUS) fasole
anghinare
sparanghel
lăptuci
sfeclă
varză de iarnă
germeni de grâu
ardei iute
ridichi
piper verde
spanac
ţelină
conopidă italiană
Cei care sunt tipul KAPHA este bine să evite consumul frecvent al alimentelor sugerate în
regimurile pentru tipul VATA şi PITTA
NOTĂ: KAPHA este agravată primăvara. În această perioadă este bine să se micşoreze
conţinutul unei mese şi vom consuma mai multe alimente fără grăsime şi cu multe fibre.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Din punct de vedere nutritiv, demersul AYURVEDIC acţionează prin proceduri specifice
în vederea prevenirii acumulărilor de impurităţi corporale DOSHA-e atât printr-o
corespunzătoare cât şi prin suplimente constând din plante pentru fiecare tip corporal individual.
AYURVEDA urmăreşte crearea şi menţinerea nealterată a echilibrului prin recomandări
amănunţite referitoare, la nutriţie precum şi prin proceduri zilnice ori sezoniere şi de asemenea
prin igienă personală.
Cea mai importantă modalitate AYURVEDICĂ de integrare a unei igiene mentale este
practica zilnică a meditaţiei şi a tehnicilor YOGA.
Medicul AYURVEDIST, atunci când analizează un individ vede global întreaga fiinţa
împreună cu SINELE nemuritor al acestuia. Acest mod de a proceda (în cazul unei consultaţii
medicale) este foarte diferit faţă de concepţia occidentală.
Medicul AYURVEDIST priveşte individul ca fiind într-o stare potenţială de perfect
echilibru şi sănătate perfectă. AYURVEDA urmăreşte de asemenea să prevină (ROL
PREVENTIV) un dezechilibru înainte ca acesta să se producă (manifestându-se ca Boală), sau
dacă deja există un dezechilibru el urmăreşte să îl corecteze cât mai repede. În concepţia
medicală actuală medicul îşi îndreaptă atenţia asupra bolii numai după ce aceasta s-a manifestat.
Ştiinţa modernă a definit în trecut sănătatea ca fiind o „absenţă a bolii”. Conform concepţiei
AYURVEDICE, starea de sănătate înseamnă mult mai mult. În AYURVEDA sănătatea este o
stare de echilibru perfect la nivel fizic, psihic şi mental ce duce fiinţa umană către starea de
nemurire spirituală.
AYURVEDA este îndreptată mai degrabă către sănătate decât către boală.
Totuşi, aici pacientul este cel care trebuie să se angreneze activ ca să-şi redobândească
starea de sănătate perfectă participând plin de dăruire şi tenacitate la procesul de vindecare
NATURALĂ. AYURVRDA recunoaşte SINELE (SPIRITUL DIVIN) al fiinţei ca fiind
vindecătorul primordial şi ATOTPUTERNIC (datorită legăturii sale cu DUMNEZEU) iar
doctorul AYURVEDIST devine şi rămâne până la vindecarea deplină un partener indispensabil al
pacientului, necesar pentru a ajuta pacientul să realizeze cât mai repede echilibrul perfect şi să-şi
dezvolte un sistem imunitar invincibil. AYURVEDA revelează o intercorelare profundă şi
completă între toate părţile corpului astfel încât, graţie acestei interacţiuni, fiziologia corpului
POATE să funcţioneze într-un mod coerent. Coerenţa deplină (nealterată) a funcţiilor corporale
va avea drept consecinţă o refacere rapidă şi integral naturală a unui sistem imunitar invincibil.
Tratamentul milenar, preventiv AYURVEDIC numit PANCHAKARMA, este unul dintre
cele câteva tipuri de tratamente AYURVEDICE desemnate să regenereze şi să reîntinerească atât
fiziologia cât şi întregul sistem imunitar.
Pe lângă PANCHAKARMA, un alt tratament clasic ce reprezintă o parte populară în
sistemul AYURVEDA este suplimentul de plante naturale (nefierte, necoapte (în cuptor),
neprăjite) (ingerate după ce au fost măcinate foarte fin). Aceste plante AYURVEDICE sunt
unanim cunoscute la ora actuală pentru puterile lor extraordinare de reîntinerire (regenerare) şi
curative.
Scopul tuturor tratamentelor AYURVEDICE medicale şi cu plante este să elimine cât mai
repede (PE CALE NATURALĂ) dezechilibrele fiziologice astfel încât toate procesele de digestie
şi eliminare să funcţioneze perfect. Aceasta ne asigură cu anticipaţie că: 1) impurităţile de tot
felul nu mai sunt produse în corp datorită unei digestii incomplete; 2) orice substanţe nepotrivite
(nedorite sau toxice) care ar fi putut afecta mai devreme sau mai târziu fiziologia sunt eliminate
rapid şi uşor aşa cum este necesar; 3) în procesul digestiei vor fi produse şi asimilate elemente
nutritive de cea mai înaltă calitate, care vor susţine la parametrii optimi activitatea fiziologică.
Într-un corp perfect sănătos, procesul normal al digestiei alimentelor trece gradat prin
diferite niveluri de rafinament până când este produsă partea cea mai bună, esenţială a mâncării
(RASA). Această RASA care este de fapt creată de fazele iniţiale ale digestiei este transferată
apoi, împreună cu substanţele sale nutritive în sistemul limfatic şi apoi ea trece în sânge, muşchi,
grăsime, oase, măduva oaselor/ ţesut nervos şi apoi către fluidele generatoare sperma şi ovulul.
Produsul final al acestui proces nutritiv este, de loc întâmplător, numit OJAS. OJAS este o
substanţă ultra-rafinată cunoscută în AYURVEDA sub numele de „esenţă vitală divină”. O
asemenea substanţă este aproape necunoscută ştiinţei occidentale.
Teoria AYURVEDICĂ a lui RASA descrie calea în care materiile nutritive merg succesiv
(datorită complexelor procese de TRANSMUTAŢIE BIOLOGICĂ şi SUBLIMARE) către stadii
din ce în ce mai fine de transformare şi separare în elemente nutritive şi ENERGII (care
declanşează apoi în universul fiinţei umane procese de REZONANŢĂ cu energiile subtile
corespondente din MACROCOSMOS) din ce în ce mai fine şi mai subtile până când ele ating un
stadiu final în fiziologia umană, stadiul de OJAS, elementul nutritiv esenţial ultim.
Conform sistemului AYURVEDA fluidul OJAS este produs în fiinţă în trei feluri diferite:
1) în cantităţi mici, în urma unui între u proces digestiv; 2) prin practica meditaţiei profunde (de
exemplu LAYA YOGA cu o MANTRA) când aspectele subtile ale sunetului stimulează
fiziologia să producă OJAS şi 3) prin transmutarea în energie a potenţialului sexual şi sublimarea
armonioasă a energiei rezultante în etajele superioare ale fiinţei care se poate realiza atât prin
ABSTINENŢA SEXUALĂ ACTIVĂ cât şi prin CONŢINENŢA SEXUALĂ PERFECTĂ.
Pentru a se produce suficient de mult OJAS din hrană poate fi necesară o perioadă de mai
mult de o lună, dar această substanţă poate fi produsă mult mai uşor atât prin meditaţii cât şi prin
TRANSMUTAREA şi SUBLIMAREA armonioasă a potenţialului sexual (creator). În
AYURVEDA, mult OJAS în fiinţă este totdeauna sinonim cu o sănătate foarte bună
(AYURVEDA explică în mod înţelept felul în care sănătatea este latentă în OJAS, precum untul
este totdeauna prezent în stare latentă în lapte. În anumite traduceri ale lui CHARAKA
SAMHITA, OJAS este legat de teoria chineză a CHI-ului. În bolile degenerative, OJAS-ul (sau
CHI) nu mai circulă aproape deloc în corp şi este eliminat în întregime prin rinichi şi vezică. O
lipsa acută de OJAS cauzează îmbătrânirea prematură şi determină degenerarea rapidă a
sistemului imunitar. În cazul pierderii potenţialului sexual prin ejaculare (sau orgasm cu
descărcare în cazul femeii) vlăguirea şi anemia care apar sunt legate de masivele pierderi de
OJAS.
Toate metodele de refacere AYURVEDICE urmăresc crearea şi păstrarea OJAS-ului şi
întărirea întregului sistem imunitar prin aplicarea corectă a teoriei TRIDOSHA. Teoria
TRIDOSHA din AYURVEDA reprezintă metoda AYURVEDICĂ principală de diagnostic şi
tratamentul şi ea este universal aplicabilă pentru toţi oamenii din toate timpurile şi din toate ţările.
= SFÂRŞIT =
AN V C 35
INFORMAŢII SECRETE
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 33 AN V)
CHAYA UPASANA
Una dintre cele mai speciale practici din SVARA YOGA este CHAYA UPASANA.
CHAYA înseamnă în limba sanscrită „umbra”, iar UPASANA semnifică tehnică sau metoda de
concentrare intensă. Această practică implică la modul esenţial concentrarea fermă a atenţiei şi
privirii asupra propriei noastre umbre (CHAYA). Ca un rezultat al practicării cu succes a acestei
tehnici. SVARA YOGHINUL va putea obţine informaţii precise asupra stării sale vitale, psihice
şi mentale.
În plus, el poate chiar să cunoască cu anticipaţie momentul morţii sale (ce va putea astfel
să fie amânat de yoghinul înţelept care recurge la anumite procedee YOGA secrete de
compensare sau anihilare a rezonanţelor KARMA-ice negative care în mod normal dacă el nu ar
fi intervenit ferm, modificându-şi astfel destinul - l-ar fi condus în mod ireversibil către părăsirea
planului fizic).
CHAYA UPASANA este în fond o tehnică simplă dar foarte specială de intensă
concentrare mentală (DHARANA), având o extraordinară putere de transformare benefică asupra
mentalului nostru. Astfel, în timpul realizării cu succes a acestei tehnici, putem intra spontan în
starea de meditaţie profundă (DHYANA) sau chiar într-o anumită formă de extaz divin
(SAMADHI). CHAYA UPASANA reprezintă astfel o modalitate sigură de dobândire a
cunoaşterii lui ATMAN (ATMA-ANUBHUTI) şi tocmai de aceea ea a fost dintotdeauna păstrată
secretă întrucât eficienţa sa este dată de faptul de a fi practicată riguros, sub supravegherea
directă a unui ghid spiritual competent (GURU).
Momentul cel mai propice de practică al acestui procedeu este, după SHIVA
SVARODAYA, dimineaţa între orele 7 şi 8, însă aceste ore trebuie considerate în strânsă legătură
cu răsăritul Soarelui. Astfel, putem reţine ca o regulă de bază că este cel mai bine să practicăm
CHAYA UPASANA la aproximativ o oră - o oră şi jumătate după răsăritul Soarelui (care se
poate calcula cu precizie pentru locul în care ne aflăm folosind, de exemplu, Anuarul Astronomic
pentru anul în curs).
Este important ca Soarele sa nu fie prea arzător în momentul ales pentru practică iar cerul
să nu fie înnorat. În tratatul ezoteric SVARA CHINTAMANI se sugerează în plus că tehnica mai
poate fi practicată de asemenea la lumina Lunii, în nopţile senine cu Lună.
Modul de execuţie
Stăm în picioare, având coloana dreaptă, tălpile paralele şi braţele pe lângă corp cu spatele
la Soare astfel încât să ne putem privi umbra în faţa noastră, fie direct pe sol, fie pe un perete alb
şi fără pete.
Ne concentrăm apoi cât mai intens atenţia şi privirea asupra gâtului umbrei noastre (mai
precis, ne vom concentra asupra zonei corespondente lui VISHUDDHA CHAKRA de pe
imaginea umbrei noastre), în acelaşi timp, vom repeta mental de 108 ori MANTRA secretă a
marii puteri cosmice BHUVANESHWARI.
După această JAPA mentală corect realizată (de 108 ori, într-un ritm adecvat, nici prea
repede, nici prea rar) închidem ochii şi ne fixăm atenţia în CIDAKASHA (este vorba de spaţiul în
care ne concentrăm să apară obiectul ales la SHAMBHAVI MUDRA, la nivelul lui AJNA
CHAKRA, în plan subtil în afara corpului fizic). În mod normal, atunci imaginea umbrei noastre
va apare fulgerător în acest spaţiu subtil (CIDAKASHA).
Imediat după ce ne-am văzut cu claritate umbra în CIDAKASHA, deschidem ochii şi
privim cu atenţie cerul. Dacă tehnica a fost corect realizată, imaginea umbrei noastre trebuie să ne
reapară ATUNCI în faţa ochilor, proiectată pe cer. Dacă ea nu este vizibilă, înseamnă că trebuie
să ne dezvoltăm, printr-un antrenament constant, capacitatea de a ne vedea imaginea umbrei.
SHIVA SVARODAYA afirmă că, în general, sunt necesare 6 luni unui yoghin începător
pentru a atinge măiestria în această tehnică secretă prin care poate fi obţinută cu exactitate
cunoaşterea momentului morţii.
Indicaţii secrete ce sunt deduse din forma imaginii umbrei (care apare atunci pe cer)
Atunci când lipsesc anumite părţi ale corpului din imaginea umbrei, aceasta înseamnă
următoarele lucruri:
- absenţa antebraţului stâng: moartea soţiei;
- absenta antebraţului drept: moartea unul prieten sau chiar a noastră;
- absenţa ambelor braţe: o fiinţă care ne este apropiată se va îmbolnăvi sau va muri;
- absenţa capului: moartea noastră va surveni în decursul unei luni;
- absenţa unui umăr sau a unui şold: mai avem de trăit cel mult 8 zile;
- absenţa degetelor şi a umerilor: mai avem de trăit cel mult 6 luni;
- absenţa stomacului sau a picioarelor: moartea noastră este iminentă;
- dacă gâtul imaginii umbrei este mult alungit, acesta este un semn de prosperitate.
de asemenea, trebuie luată în consideraţie şi culoarea imaginii umbrei:
- o imagine neagră arată că moartea va apare după aproximativ 6 luni;
- culoarea galbenă indică doar boală (care este pe cale să apară);
- culoarea roşie semnifică o teamă adânc înrădăcinată în fiinţa noastră;
- culoarea albastră arată că un dezastru este pe cale să survină fulgerător în existenţa
noastră;
- în schimb, mai multe culori care apar simultan indică dezvoltarea intuiţiei şi
capacităţilor spirituale precum şi perfecţiunea în YOGA.
Toate aceste indicaţii sunt exacte deoarece, prin CHAYA UPASANA, noi ne facem
mintea mai rafinată şi mai sensibilă, în realitate, imaginea umbrei noastre proiectată pe cer
reprezintă corpul nostru bioenergetic (PRANAMAYA KOSHA). Atunci când PRANA este
perturbată într-o anumită parte a corpului, aceasta este o indicaţie clară a unei dizarmonii mai
mult sau mai puţin profunde la nivelul corpului fizic, care va atrage după sine boala sau chiar
moartea.
Fie că suntem sau nu interesaţi de problema morţii, CHAYA UPASANA ne va ajuta
foarte mult să ne îndepărtăm limitările minţii. De fapt, SHIVA SVARODAYA prezintă această
metodă ca pe un mijloc prin care putem percepe cu acurateţe trecutul, putem vedea mult mai
profund în prezent şi totodată putem cunoaşte în acest mod viitorul. Datorită acestor trăiri
inefabile, întreaga noastră concepţie despre timp, cauzalitate şi percepţie este modificată, în
sensul că devenim mult mai conştienţi de libertatea noastră interioară şi astfel obţinem
capacitatea de a preveni, atenua sau chiar anula evenimentele negative care în mod normal
(datorită KARMA-ei noastre negative) ar fi trebuit să apară la un moment dat în viaţa noastră.
Consideraţii ezoterice cu privire la cele 5 TATTVA-e fundamentale
PANCHA TATTVA (cele 5 TATTVA-e) sunt de fapt cele 5 modificări de bază ale
marelui suflu vital universal (SVARA). Acţionând neîntrerupt asupra lui PRAKRITI (natura
fundamentală manifestatoare), SVARA o proiectează în 5 stări distincte, care au fiecare mişcări
vibratorii şi frecvenţe de rezonanţă diferite, îndeplinind totodată funcţii specifice. Prima stare
care apare în timpul fazei evolutive a manifestării (fază numită de obicei EMANAŢIE) este
AKASHA TATTVA (eterul subtil sonor). După aceasta, în ordine, apar VAYU TATTVA (eterul
subtil tactil), TEJAS TATTVA (eterul subtil luminos), APAS TATTVA (eterul subtil gustativ) şi
PRITHIVI TATTVA (eterul subtil olfactiv).
La fel cum, în Univers, există eterul subtil luminos (TEJAS TATTVA) ca element
material în absenţa căruia fenomenului luminii nu i s-ar putea oferi o explicaţie profundă şi
coerentă, în mod asemănător există încă 4 alte eteruri subtile permiţând manifestarea fenomenelor
sonore, tactile, gustative şi olfactive.
Ştiinţa modernă arată că lumina este o formă foarte subtilă a materiei, care se prezintă atât
corpuscular, ca fotoni sau cuante de lumină, cât şi sub formă de radiaţie (câmp electromagnetic).
Vibraţiile undelor luminoase se produc perpendicular pe direcţia lor de propagare. Descrierea lui
TEJAS TATTVA, aşa cum este ea dată în scrierile secrete yoghine şi tantrice, printre care şi
SHIVA SVARODAYA, este dacă ţinem seama de inerentele diferenţe de limbaj, aproape
identică. Astfel, despre TEJAS TATTVA se spune că ea se deplasează (vibrează) în sus faţă de
direcţia de deplasare, forma de undă completă a acestui element subtil fiind cea triunghiulară
(vezi fig.1).
În această figură, direcţia de propagare a eterului luminos ( TEJAS TATTVA) este
reprezentată prin segmentul AB, iar AC este direcţia de vibraţie (în sus şi perpendicular pe
direcţia de propagare). CB arată în această situaţie traseul de-a lungul căruia particula (atomul) de
TEJAS în vibraţie trebuie să se reîntoarcă în poziţia sa simetrică de pe direcţia AB deoarece, în
procesul expansiunii, aranjările simetrice ale atomilor corpului nu se schimbă.
TEJAS TATTVA din YOGA şi TANTRA este astfel identic cu eterul luminos al ştiinţei
moderne, în ceea ce priveşte natura vibraţiilor sale specifice. Totuşi, în ştiinţa contemporană nu
există nici o idee sau vreo referire explicită la celelalte 4 eteruri (olfactiv, gustativ, tactil şi sonor).
Astfel, în SVARA YOGA se arată că vibraţiile lui AKASHA, eterul sonor, constituie sunetul.
Dacă vom face binecunoscuta experienţa a clopoţelului care este sunat în interiorul unui
clopot de sticlă în care s-a făcut vid, vom constata că sunetul său nu se mai aude, vibraţiile
aerului atmosferice fiind cele care propagă sunetul. Cu toate acestea şi alte medii ca: pământul,
metalele, etc.. transmit sunetul în diverse grade. Concluzia logică este că în toate aceste medii
există ceva invizibil şi subtil care poate genera sau transmite sunetul, iar acel ceva este chiar
AKASHA TATTVA. Prin urmare, AKASHA TATTVA pătrunde totul sau altfel spus este
impregnat în tot, ca şi celelalte 4 TATTVA-e fundamentale, iar acest aspect este menţionat în
Înţelepciunea secretă YOGA. Atunci, de ce oare nu mai auzim sunetul clopoţelului aflat în vid?
Răspunsul este că trebuie să stabilim o diferenţă clară între vibraţiile elementelor
(particulelor) care constituie sunetul, lumina etc. şi vibraţiile mediilor care transmit aceste
impresii (rezonanţe specifice) la simţurile noastre. Nu vibraţiile TATTVA-ice (care uneori pot fi
extrem de subtile) ne creează percepţiile senzoriale, ci vibraţiile TATTVA-ice transferate (sau
altfel spus modulate) în diferite medii de propagare, medii care în fond nu sunt decât modificări
ale materiei grosiere (fizice) şi care sunt numite în YOGA STHULA MAHABHUTA-e.
Eterul luminos (TEJAS TATTVA) este la fel de prezent într-o cameră întunecată ca şi în
mediul înconjurător; nici cel mai infim spaţiu, cum ar fi, spre exemplu, o cavitate minusculă din
interiorul unui zid, nu este vreodată lipsit de TEJAS TATTVA. Pentru această cavitate
luminozitatea din exterior nu este însă prezentă şi interior pentru vederea noastră obişnuită,
deoarece aceasta nu poate percepe direct vibraţiile eterului luminos ci numai pe acelea ale
diverselor medii traversate şi dinamizate de TEJAS TATTVA. Capacitatea de vibraţie sau
manifestare perceptibilă a fiecărei TATTVA-e depinde, deci în mod direct de mediu.
În spaţiul exterior unei camere întunecate, TEJAS TATTVA aduce atomii atmosferici
într-o stare convenabilă de vibraţie vizuală, oferindu-ni-se astfel o considerabilă dezvoltare
luminoasă în faţa ochilor; la fel stau lucrurile şi cu orice obiect pe care-l vedem. Eterul luminos
(TEJAS TATTVA) care pătrunde obiectul aduce atomii acestuia într-o stare convenabilă de
vibraţie vizuală (oprirea pătrunderii lui TEJAS TATTVA din exterior în corpul nostru, prin
controlul paranormal exercitat la nivelul lui MANIPURA CHAKRA ne va atrage astfel
instantaneu invizibilitatea). Forţa vibraţiilor TATTVA-ice pe care prezenţa Soarelui o dă eterului
luminos (TEJAS TATTVA) care pătrunde planeta noastră nu este de ajuns ca să provoace aceeaşi
stare de vibraţie în materia inertă a zidurilor întunecate ale camerei, TEJAS TATTVA din
interiorul camerei, separat de TEJAS TATTVA din exterior prin această masă inertă, este privat
astfel de asemenea vibraţii vizuale. Întunericul din cameră fiind deci consecinţa absenţei
dinamizării specifice a lui TEJAS TATTVA din interiorul ei.
O scânteie aprinsă într-un clopot de sticlă vidat poate să fie percepută de ochii noştri
pentru că sticla clopotului, care este în contact cu eterul luminos are, într-un anumit grad,
posibilitatea de a fi pusă în stare de vibraţie vizuală, vibraţie transmisă mai întâi eterului luminos
exterior şi, prin intermediul acestuia, la nivelul ochilor noştri. Acest fenomen nu s-ar fi produs la
fel dacă am fi folosit un clopot din porţelan sau din metal. Această posibilitate a obiectelor sau a
mediilor de a fi puse în stare de vibraţie vizuală (precum în cazul sticlei) o numim în mod curent
transparenţă.
Şi în cazul lui AKASHA TATTVA (ca de altfel şi la celelalte 3 TATTVA-e rămase),
fiecare formă de materie grosieră posedă, într-un anumit grad caracteristic, ceea ce putem numi
transparenţă auditivă (permeabilitate sonoră).
Forma şi natura subtilă a vibraţiilor TATTVA-ice
Forma exterioară a vibraţiei lui AKASHA TATTVA se aseamănă
cu cavitatea urechii. Vibraţia AKASHA-ică transformă aproape
instantaneu materia pe care o traversează într-o suprafaţă punctată (este
vorba, bineînţeles, de o secţiune plană în acea materie pătrunsă de
AKASHA TATTVA). Aceste „puncte” sunt în realitate mici protuberanţe
care se detaşează de suprafaţă în aşa fel încât produc în ca nişte adâncituri
microscopice, vibraţia AKASHA-ică este descrisă la modul tradiţional ca
fiind capricioasă şi neregulată (SAN-KRAMA) şi ea este omnidirecţională
(SARVATOGAMA). Aceasta înseamnă că unda AKASHA-ică revine de-
a lungul direcţiei sale de vibraţie, care este orientată în toate sensurile
(formând astfel o sferă vibratorie) faţă de direcţia de propagare (vezi fig.2).
Deoarece fiecare energie subtilă esenţială (TATTVA) produce în mediile grosiere vibraţii
asemănătoare cu a sa proprie (notă: deşi câmpul energetic subtil al fiecărei TATTVA-e are mai
multe dimensiuni, el se manifestă totuşi specific în materia fizică, printr-un misterios fenomen de
PROIECŢIE, întocmai cum un obiect tridimensional proiectează o umbră într-un plan
bidimensional), rezultă că forma sub care vibraţiile sonore structurează aerul atmosferic, este
similară aceleia a unui „ghem” de vibraţii eterice. Vibraţiile aerului atmosferic descoperite de
ştiinţa modernă sunt întru totul asemănătoare acestei descrieri tradiţionale străvechi.
Vibraţiile eterului tactil (VAYU TATTVA) sunt descrise de tradiţia
secretă YOGA ca fiind de formă sferică, direcţia lor fiind în unghi ascuţit
(TIRYAK) faţă de direcţia de propagare. Observaţiile făcute asupra
transmiterii sunetului, în cazul lui AKASHA TATTVA, se aplică aici
analogic (vezi fig.3) [notă: punctul (atomul) focar iniţial (situat în centrul
desenului) este înconjurat de 6 alţi atomi în vibraţie, dispuşi în vârfurile
unui hexagon: aceştia, la rândul lor, sunt înconjuraţi de 12 alţi atomi în
vibraţie, aceia de alţi 18, 24, 30 etc. (progresie aritmetică cu raţia 6) în
această secţiune plană a mişcării atomilor de VAYU TATTVA].
Vibraţiile eterului gustativ (APAS TATTVA) se aseamănă, într-o
secţiune plană, cu o cupă sau cu o semilună, direcţia lor
fiind în jos (relativ la sistemul de coordonate ales) faţă
de direcţia de propagare, fiind astfel contrară aceleia a
eterului luminos (TEJAS TATTVA). Această forţă
subtilă va provoca deci în mod normal contracţia sau
concentrarea mediului pe care îl traversează (putem
corela aceste informaţii cu procesul complex de
RETENŢIE seminală în BRAHMACHARYA atât în
varianta abstinenţei cât şi în aceea a continenţei, proces
implicând TRANSMUTAŢIA potenţialului sexual în
ENERGIE, care va trebui ulterior, sub incidenţa
(predominanţa) altor TATTVA-e (de exemplu TEJAS
TATTVA) să fie SUBLIMAT la nivelurile superioare
ale fiinţei) (vezi fig. 4).
Vibraţiile eterului olfactiv (PRITHIVI
TATTVA) au aceeaşi direcţie cu direcţia de propagare a
undei lui PRITHIVI TATTVA şi, în secţiune plană, au o
formă pătratică (vezi fig.5). O formă echivalentă
simplificată a acestei reprezentări este cea din figura 6.
Fiecare dintre cele 5 TATTVA-e generează, prin intermediul acestor vibraţii
caracteristice, fiecare dintre cele 5 forme de percepţie: AKASHA TATTVA generează percepţiile
auditive, VAYU TATTVA generează percepţiile tactile, TEJAS TATTVA generează percepţiile
vizuale, APAS TATTVA generează percepţiile gustative iar PRITHIVI TATTVA generează
percepţiile olfactive.
În procesul evoluţiei manifestării, aceste TATTVA-e interacţionează unele cu altele şi,
deşi îşi păstrează formele lor de vibraţie originare, dobândesc şi calităţi specifice celorlalte
TATTVA-e. Aşa cum am arătat în lecţiile introductive, acest fenomen este numit în SVARA
YOGA PANCHIKARANA, sau împărţirea în 5. Astfel, dacă notăm prin H, Y, R, V, L, fiecare
TATTVA, de la AKASHA la PRITHIVI. Respectiv, după PANCHIKARANA orice moleculă
(aici cuvântul „moleculă” este întrebuinţat într-un sens mai larg) a fiecărei TATTVA-e va fi
compusă din 8 atomi, dintre care 4 sunt ai acelei TATTVA-e iar ceilalţi provin de la toate
celelalte TATTVA-e, după cum urmează:
H = H/2 + Y/8 + R/8 + V/8 + L/8
Y = Y/2 + H/8 + R/8 + V/8 + L/8
R = R/2 + H/8 + Y/8 + V/8 + L/8
V = V/2 + H/8 + Y/8 + R/8 + L/8
L = L/2 + H/8 + Y/8 + R/8 + V/8
=VA URMA =
AN V C 36
INFORMAŢII SECRETE
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
Despre forma şi natura subtila a vibraţiilor TATTVA-ice
(continuare la cursul nr. 35 An V)
Această traducere revelatoare este destinată NUMAI celor care frecventează aceste
cursuri de YOGA. Importanţa „AFORISMELOR YOGA”(YOGA SUTRA) ale lui PATANJALI
este uriaşă. Acest tratat se bucură de o autoritate neegalată în ceea ce priveşte expunerea
sistemului YOGA CLASIC şi tocmai de aceea este unanim considerat o sui-generis (în felul său)
BIBLIE a yoghinilor din toate epocile şi de pretutindeni. Această lucrare faimoasă cuprinde 4
capitole (PADA) şi conţine un total de 194 "aforisme" (SUTRA-e) (unele ediţii au în plus o
SUTRA ceea ce face ea atunci textul să prezinte 106 SUTRA-e).
Primul capitol, intitulat „SAMADHI PADA” ( CAPITOLUL REFERITOR IA STAREA
DE EXTAZ") descrie în esenţă principalele procese care sunt angrenate în vederea unei
transformări sistematice a conştiinţei prin care se vizează realizarea plenară a DESĂVÂRŞIRII
SPIRITUALE (a fiinţei umane care practică YOGA). Al doilea capitol, numit „SADHANA
PADA” („CAPITOLUL REFERITOR LA MIJLOACE (MODALITĂŢI)") prezintă conceptele
fundamentale ale practicii ramurilor HATHA YOGA şi KRIYA YOGA. Aici, de la aforismul 28
expunerea trece la prezentarea „căii” cu opt trepte (etape). Capitolul al treilea poartă titlul
"VIBHUTI PADA" ("CAPITOLUL REFERITOR LA PUTERILE PARANORMALE) şi în el
sunt prezentate principalele puteri paranormale ce apar la yoghinii sau yoghinele care practică
corect şi în mod perseverent YOGA (atunci când de fapt se atinge cu adevărat faza de măiestrie
(PERFECŢIUNE)). Aceste aşa-zise puteri paranormale" sunt cunoscute în YOGA sub numele de
SIDDHI-uri sau VIBHUTI-uri. Totodată, acest capitol conţine informaţii extrem de importante
referitoare la stadiile (treptele) cele mai înalte ale practicii YOGA Capitolul al patrulea şi ultimul
este intitulat „KAIVALYA PADA” ( „CAPITOLUL REFERITOR LA DETAŞAREA
(ELIBERAREA SPIRITUALĂ) ULTIMĂ” ) şi în el sunt prezentate importante noţiuni filosofice
şi de asemenea tot aici sunt expuse aspecte esenţiale cu privire la etapele ultime caracteristice
sistemului YOGA ce includ însăşi ELIBERAREA SPIRITUALĂ ULTIMĂ care este numită
KAIVALYA în sistemul milenar YOGA.
SAMADHI PADA
Prezentare globală a conţinutului capitolului I
SUTRA 1 - Anunţă deschiderea unei prezentări esenţiale cu privire la sistemul YOGA.
SUTRA-ele 2-3 - Prezintă următoarea definiţie a sistemului YOGA:
După eliminarea şi transcenderea fluctuaţiilor mentale, psihice şi fizice, ce duc (atrag)
fiinţa umană către lumile inferioare, prin unificarea deplină a conştiinţei individuale a yoghinului
sau a yoghinei cu Conştiinţa lui Dumnezeu cea Absolută (PURUSHA) se atinge şi se menţine cu
adevărat starea plenară de YOGA.
SUTRA 4 - Explică în ce constă starea sufletului înlănţuit prin existenţa dominaţiei
fluctuaţiilor (turbioanelor) mentale VRITTI-uri care se manifestă clipă de clipă.
SUTRA 5 - Expune care sunt de fapt cele cinci clase (feluri) de modificări ale
conţinutului minţii.
SUTRA-ele 6-11- Definesc şi explică în esenţă care este natura celor cinci fluctuaţii ale
conţinutului minţii. Astfel, aflăm că cele cinci VRITTI-uri sau fluctuaţii ale conţinutului minţii
sunt: A) cunoaşterea corectă.
B) cunoaşterea incorectă (nediscriminativă).
C) imaginaţia şi halucinaţiile.
D) somnul.
E) memoria. Toate aceste modificări ale conţinutului minţii, care fac să survină în
MICROCOSMOSUL FIINŢEI UMANE inefabile şi complexe procese de REZONANŢĂ, pot fi
plăcute sau dureroase, în funcţie de timp, spaţiu, cauze, efecte şi persoana care le experimentează.
=VA URMA=
AN V C 37
SHANMUKHI MUDRA
(completare la cursul nr. 33 an V)
(TEHNICA SPECIALĂ SECRETĂ DE DETERMINARE
A TATTVA-EI PREDOMINANTE PRIN
VIZUALIZAREA CURENTULUI SUBTIL COLORAT, COSMIC
CORESPONDENT RESPECTIVEI TATTVA-E)
- MODUL DE EXECUŢIE-
SUTRA 12 - Prezintă două metode YOGA fundamentale, extrem de utile pentru a realiza
controlul gradat al fluctuaţiilor conţinutului minţii: a) ABHYASA, constanţa sau, cu alte cuvinte,
perseverenţa în practica corectă a metodelor YOGA şi b) VAIRAGYA, detaşarea completă de
dorinţe care se poate realiza cel mai uşor prin OFERIREA DEPLINĂ ŞI NECONDIŢIONATĂ A
FRUCTELOR ACŢIUNILOR ŞI DORINŢELOR NOASTRE LUI DUMNEZEU.
SUTRA-ele 13-14 - Descriu semnificaţia esenţială şi natura practicii constante a lui
ABHYASA.
SUTRA-ele 15-16 - Descriu semnificaţia esenţială şi natura propriu-zisă a lui
VAIRAGYA şi totodată prezintă două tipuri (feluri) de detaşare: a) APARA VAIRAGYA,
detaşarea completă faţă de lumea grosieră, b) PARA VAIRAGYA. detaşarea completă chiar şi
faţă de tendinţe (GUNA-e) sau, cu alte cuvinte, faţă de elementele de bază, subtile ale creaţiei.
SUTRA 17- Prezintă cele patru stadii sau trepte ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI
care apar (survin) în funcţie de forma (modul) concentrării mentale:
a) VITARKA - Judecata logică;
b) VICHARA - reflectarea plenar-intuitivă a realităţii;
c) ANANDA – beatitudinea;
d) ASMITA - conştiinţa revelării Iluminatoare a Eului Suprem sau, cu alte cuvinte,
conştiinţa ATMA-ică.
SUTRA-ele 18-20 - Definesc ASAMPRAJNATA SAMADHI ca fiind starea de
transcendere şi suspendare a FLUCTUAŢIILOR conţinutului minţii, în care se realizează
identificarea plenară şi totodată se atinge identitatea cu BRAHMAN (DUMNEZEU). Aici se
descriu, de asemenea, cele două feluri de ASAMPRAJNATA:
a) pseudo ASAMPRAJNATA SAMADHI care, dacă nu este transcensă (DEPĂŞITĂ)
conduce până la urmă conştiinţa NUMAI la o stare de ACCENTUATĂ absorbţie în PRAKRITI
(Natură).
b) adevărata (veritabila) ASAMPRAJNATA SAMADHI care conduce conştiinţa
yoghinului sau yoghinel la o identitate cu BRAHMAN (DUMNEZEU) prin Intermediul
identificării depline cu El.
SUTRA-ele 21-22 - Explică în esenţă în ce constă înzestrarea nativă şi care sunt
caracteristicile yoghinilor şi yoghinelor care ating ţelul spiritual ultim foarte repede.
SUTRA-ele 23-28 - Prezintă în esenţă modalitatea cea mai simplă de identificare cu
ISHVARA (DUMNEZEU manifestat în creaţie) şi totodată oferă definiţia lui PURUSHA
(SPIRITUL SUPREM AL LUI DUMNEZEU) ca fiind omniscient, omniprezent şi omnipotent.
Starea de fuziune cu ISHVARA (DUMNEZEU manifestat în creaţie) se obţine în modul cel mai
simplu NUMAI prin rostirea (emiterea) mentală a MANTRA-ei AUM.
SUTRA 29 Prezintă efectele esenţiale ale fuziunii şi meditaţiei cu MANTRA AUM:
a) Conştiinţa cosmică (stare de beatitudine extatică):
b) Distrugerea gradată (inclusiv a KARMA-ei DE SUFERINŢĂ) şi depăşirea cu succes
tuturor dificultăţilor şi obstacolelor cu care se poate confrunta yoghinul sau yoghina.
SUTRA-ele 30-31 - Descriu obstacolele principale cu care se confruntă cel mai des
yoghinul sau yoghina în practica YOGA şi ne lămuresc asupra faptului că ele sunt perturbări
mentale, psihice şi fizice.
SUTRA 32 - Descrie metoda principală de înlăturare completă a acestora.
SUTRA 33 - Descrie patru metode simple, extrem de utile pentru a purifica cu uşurinţă
mintea, făcând-o să fie puternică, calmă, liniştită, senină şi fericită.
SUTRA-ele 34-39 - Descriu diferite metode simple prin care este liniştit în profunzime
conţinutul minţii prin atingerea şi MENŢINEREA controlului şi stabilităţii emoţionale.
SUTRA 40 - Defineşte rezultatul final al concentrării mentale perfecte ca fiind
capacitatea de a controla pe deplin şi fără efort (cu uşurinţă) natura de la cel mai mic atom până la
cuprinderea şi angrenarea NUMAI ÎN SENS BENEFIC a feluritelor aspecte şi energii subtile ale
măreţiei infinitului.
SUTRA-ele 41-44 - Descriu natura intimă a modificărilor specifice ale minţii şi indică de
asemenea care sunt cele patru stadii ale sale:
a) SAVITARKA,
b) NIRVTTARKA,
c) SAVICHARA,
d) NIRVICHARA.
SUTRA 45 - Explică în esenţă care este corespondenţa dintre stările de SAMADHI
(extaz) şi PRAKRITI (Natură) şi totodată arată (indică) care este starea ultimă a tuturor obiectelor
grosiere şi subtile.
SUTRA-ele 46-49 - Explică în esenţă, în ce constă de fapt starea de SAMPRAJNATA
SAMADHI şi arată că unirea (fuziunea plenară) cu Conştiinţa Cosmică a lui Dumnezeu este
considerată ca fiind SAMADHI cu sămânţă. Cunoaşterea intuitivă (PRAJNA) dobândită
(realizată) astfel în SAMADHI este cea mai înaltă şi cea mai directă percepţie a Adevărului
Ultim. La această cunoaştere ultimă se referă IISUS atunci când spune: „CUNOAŞTEŢI
ADEVĂRUL ŞI ACESTA VĂ VA FACE SA FIŢI LIBERI”.
SUTRA 50 - Explică, în esenţă, de unde rezultă capacitatea uriaşă de control şi puterea de
transformare rapidă pe care atingerea şi menţinerea stării de SAMADHI o face să fie fulgerător
exercitată asupra tuturor celorlalte impresii, tendinţe şi obiceiuri care există în
MICROCOSMOSUL fiinţei yoghinului sau yoghinei
SUTRA 51 - Descrie în esenţă sfârşitul lui SAMPRAJNATA SAMADHI (unirea
(fuziunea) plenară cu Conştiinţa Cosmică a lui DUMNEZEU) în ASAMPRAJNATA SAMADHI
(identitatea care apare prin identificarea DEPLINĂ a Spiritului nemuritor (ATMAN) al
yoghinului sau yoghinei cu Conştiinţă Supremă Cosmică a lui DUMNEZEU).
Despre alchimie unii iniţiaţi spun că ea reprezintă simultan "Jocul unui copil pur, plin de
candoare şi munca migăloasă a unei femei vitale, armonioase şi înţelepte". Aceasta semnifică
faptul că ALCHIMIA (ştiinţa transmutării şi a sublimării) poate să fie abordată, în afară de
yoghini şi de un spirit curios, dar în acelaşi timp foarte răbdător şi perseverent în vizarea obţinerii
rezultatelor. De fapt, alchimia tradiţională se aseamănă cu un "păienjeniş" de variante şi
posibilităţi ascunse (de unde legătura sa strânsă cu TANTRA YOGA), însă pentru cel iniţiat, care
poate cu adevărat să vadă acolo unde alţii nu reuşesc nici măcar să intuiască; secretele ei, îi apar
înscrise FOARTE CLAR pretutindeni, întocmai ca într-un SUI GENERIS joc de rebus.
Să luăm ca exemplu o catedrală, pe lângă care trecem de multe ori indiferenţi fără să-i
cunoaştem sau să-i bănuim secretele ascunse; câţi dintre noi intuim că acele APARENT
„BANALE” contururi de la baza ei încifrează o profundă semnificaţie alchimică ? La fel, sunt
foarte puţini cei care ştiu la ora actuală că misterioasele inscripţii, dragonii şi salamandrele
reprezentate pe peretele din faţă al locuinţelor din antichitate. indică şi semnifică în unele
CAZURI PRECISE, într-un LIMBAJ CRIPTIC (accesibil doar iniţiaţilor)) însăşi cheia
TRANSMUTAŢIEI ALCHIMICE şi a SUBLIMĂRII aplicate în vederea obţinerii faimoasei
pietre filosofale?
Corelând sistemul secret SVARA YOGA cu alchimia tradiţională este suficient să
învăţăm din nou să privim în jurul nostru cu multă atenţie şi să citim transfiguraţi textele secrete
ALCHIMICE, lăsându-ne totodată pătrunşi la nivel intuitiv de semnificaţia simbolică a noţiunilor
întâlnite, pentru a trăi revelaţii spirituale de natură să ne reveleze tainele copleşitoare ale Naturii.
Contemplarea atentă a tot ceea ce este misterios şi fascinant este aşa cum de altfel susţinea
şi ALBERT EINSTEIN un principiu aplicabil în oricare altă ştiinţă care, atunci când este realizat
în mod sistematic, ne poate conduce la descoperiri geniale, în particular, "reţetele" alchimice le
putem întâlni peste tot în jurul nostru: în primul rând. în textele autentice inclusiv cele de
TANTRA şi HATHA YOGA care tratează problematica alchimici şi secretele ei fundamentale
(TRANSMUTATIA NEBIOLOGICĂ SAU BIOLOGICĂ şi SUBLIMAREA); la fel de bine,
însă, simbolistica alchimiei apare abil ocultată sub diferite forme şi concepte atât în HATHA
YOGA, SVARA YOGA şi TANTRA YOGA cât şi în anumite arte precum sculptura, pictura,
poezia şi muzica.
Multe dintre aceste semnificaţii evidente şi profund tulburătoare pentru cel iniţiat mai pot
fi întâlnite, de asemenea, în Biblie şi chiar în numeroase basme pentru copii cum ar fi:
„Cenuşăreasa”, „Albă-ca-zăpada şi cei şapte pitici” etc.
Nu întâmplător, marii înţelepţi ai Orientului spun că alchimia (ştiinţa secretă a
TRANSMUTAŢIEI şi a SUBLIMĂRII este precum un joc pur de copii plini de candoare şi de
dragoste care fac ca ceea ce este bun să devină posibil cu ajutorul Omnipotenţei lui Dumnezeu.
Pentru a uşura înţelegerea corespondenţelor, evidente pentru cel iniţiat, între ALCHIMIA
TRADIŢIONAIĂ şi sistemul secret SVARA YOGA, oferim în continuare un dialog între un
alchimist faimos numit FULCANELLI şi scriitorul-savant JACQUES BERGIER. FULCANELLI
este un personal misterios, despre care se cunosc foarte puţine lucruri la ora actuală. Despre el se
ştie doar că a publicat în 1926 lucrarea „Misterul Catedralelor”, iar în 1930: "Locaşurile
filosofice ( „Les Demeures philosophales); lucrări fundamentale, de referinţă pentru toţi
alchimiştii contemporani. Eugene Canseliet, care a scris prefaţa la aceste două opere (putem
spune, la ora actuală, esenţiale în domeniul alchimiei) a fost, în acelaşi timp, unul dintre puţinii
discipoli ai autorului. Într-una dintre propriile sale scrieri, alchimistul Eugene Canseliet afirmă că
Fulcanelli a reuşit să obţină în mod practic celebra Piatră Filosofală, devenind astfel un "adept",
adică un alchimist desăvârşit.
Alţi oameni demni de crezare, printre care faimosul savant şi scriitor Jacques Bergier,
afirmă chiar că l-au întâlnit şi au discutat cu misteriosul alchimist. Acesta este, aşa cum spuneam,
cazul faimosului Jacques Bergier (co-autor, împreună cu Louis Pauwels, la cunoscuta lucrare
„Dimineaţa magicienilor”), care a discutat cu Fulcanelli în persoană într-unul din laboratoarele de
cercetare şi probe ale Societăţii de gaze din Paris, în anul 1937. Fulcanelli a făcut atunci dovada
(în timpul acelei scurte discuţii) unei inteligenţe şi unei culturi ce ne afla cu mult deasupra mediei
obişnuite.
Demn de notat este faptul ca încă de atunci el l-a prevenit pe Bergier asupra teribilului
pericol pe care-l reprezintă arma atomică, armă funestă care avea să fie descoperită şi construită
ceva mai târziu de către fizicieni. Se pare că, în viziunea sa (a lui FULCANELLI), alchimiştii
cunoşteau de mult timp implicaţiile încă nebănuite ATUNCI ale unei asemenea descoperiri.
Redăm în continuare traducerea acestui dialog aşa cum a fost publicată ea de către
scriitorul JACQUES BERGIER.
FULCANELLI:
- Ştiu că în trecut au existat unele civilizaţii care au cunoscut foarte bine şi au studiat atent
efectele energiei atomice, dar care - folosind-o într-un mod necorespunzător în scopuri malefice -
s-au autodistrus.
= VA URMA =
AN V C 38
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EYOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-e
FUNDAMENTALE
EVOLUŢIA UNIVERSULUI, CONSECINŢĂ A JOCULUI MISTERIOS AL
CELOR 5 TATTVA-e FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 36 An V)
Zona specifică AKASHA-ică solară care este creatoarea directă a Pământului
(BHURLOKA) dă naştere, mai întâi lui VAYU TATTVA terestru. Fiecare element se află atunci
în starea de VAYU TATTVA, aspect pe care îl putem numi stare gazoasă de agregare. VAYU
TATTVA generează, aşa cum am arătat anterior, unde sferice în mediul său de propagare. La
rândul său, planeta aflată în stare gazoasă va dobândi şi ea o formă asemănătoare; centrul acestei
sfere gazoase va strânge atunci în jurul său întreaga putere de expansiune a gazelor respective.
Dar, de îndată ce această sferă planetară apare astfel în planul fizic, ea este supusă unor multiple
influenţe, dintre care cele mai importante sunt:
1. Influenţa exterioară (suprapusă) a căldurii solare.
2. Influenţa interioară a atomilor mai îndepărtaţi de centrul sferei asupra atomilor mai
apropiaţi şi viceversa.
Prima influenţă are un dublu efect asupra sferei gazoase: ea conferă mai multă căldură
emisferei mai apropiate de Soare a acestei planete în curs de formare decât celei mai îndepărtate.
Gazele superficiale din emisfera luminată de Soare, acumulând o anumită cantitate de energie
solară, se ridică spre Soare; gazele mai reci, de jos, le iau atunci locul. Curenţii gazoşi superficiali
nu pot însă depăşi limitele acestei sfere planetare în curs de formare, deoarece ea este înconjurată
de AKASHA solar, prin intermediul căruia este primit mereu un supliment de materie eterică
solară. Ei încep din această cauză să se mişte în cerc şi în felul acesta se stabileşte o mişcare
circulară în sfera gazoasă: această mişcare se află la originea rotaţiei planetelor (şi implicit a
Pământului nostru) în jurul axei proprii.
Pe de altă parte, deoarece o anumită cantitate de energie solară este constant distribuită
sferei gazoase terestre, impulsul de mişcare către în sus va antrena atunci chiar şi centrul acestei
sfere gazoase planetare (terestre). El (respectivul centru) nu poate totuşi să se deplaseze în această
direcţie, deoarece o apropiere de Soare (mai mult decât este necesar) ar distruge subtilul şi
complexul echilibru de forţe care îi conferă planetei toate particularităţile sale. De exemplu, o altă
sferă de existentă (LOKA) care ar fi mai apropiată de Soare decât planeta Pământ nu ar mai putea
avea aceleaşi condiţii de viaţă. Tocmai din această cauză, în timp ce Soarele atrage Pământul
către el, aceste legi ale existenţei cosmice care deja i-au dat planetei noastre o anumită structură
prin intermediul căreia ea continuă să se învârtească de-a lungul a milioane şi milioane de ani, o
reţin în sfera (LOKA) ei proprie (numită BHUR-LOKA). Astfel, ne putem da seama că, la acest
nivel, se manifestă două forţe complementare: sub influenţa uneia. Pământul este atras către
Soare, spre care s-ar îndrepta din ce în ce mai repede dacă nu ar exista şi influenţa celeilalte forţe,
care îl determină să rămână şi să graviteze pe orbita sa proprie: acestea sunt de fapt forţele
centrifugă şi centripetă care se manifestă la nivel planetar şi din interacţiunea lor dinamică rezultă
mişcarea anuală de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui. Cu privire la diferitele interferenţe
TATTVA-ice care fac ca planetele sistemului solar să fie dispuse numai în anumite zone orbitale
precise datorită inefabilelor şi subtilelor echilibre dinamice ce se stabilesc între forţe contrarii (de
tip centrifug sau centripet), aşa cum s-a arătat, este deosebit de semnificativ faptul că şi în
astronomia occidentală se precizează că orbitele planetare sunt aranjate conform unor raporturi
armonice. Această aranjare armonioasă, deloc întâmplătoare, a planetelor este exprimată sintetic
de legea TITIUS-BODE: dacă alegem drept unitate de măsură unitatea astronomică (u.a.), adică
distanţa medie dintre Pământ şi Soare (egală cu 149675000 km), atunci distanţa Mercur - Soare
este egală cu 0.4 asemenea unităţi, distanţa Venus - Soare este 0.7 u.a ;cea dintre Marte şi Soare
1.6 u.a.. etc.
La prima vedere, pentru cel ignorant nu există nici o legătură între aceste numere. Legea
lui TITIUS-BODE exprimă însă această serie de distanţe planetare relative faţă de Soare (distanţa
Pământ - Soare (fiind luată ca unitate de măsură) printr-o formulă foarte simplă: a = 0.4 + 0.3 x
2,. unde a este poziţia planetară relativă fată de Soare, pentru n = 1.2.3. 4 etc. conform tabelului
următor:
În al doilea rând interacţiunea reciprocă a atomilor din cadrul sferei planetare gazoase va
determina în final transformarea întregii sfere gazoase, cu excepţia porţiunii superioare şi va face
să se producă trecerea el în stare AKASHA-ică. Această stare AKASHA-ică va da naştere stării
di- combustie (specifică lui TEJAS TATTVA) a materiei terestre. Aceasta, la rândul ei, se va
transforma ulterior în cea mai mare parte în starea lichidă, specifică lui APAS TATTVA, iar în
final va fi de asemenea generată starea solidă manifestată de PRITHIVI TATTVA în materia
planetară
Aceleaşi procese se stabilesc chiar şi în fenomenul modificării substanţelor care ne sunt
familiare. De exemplu, în cazul gheţii, atunci când ea (gheaţa) se află în starea solidă, va
corespunde fără îndoială condiţiei lui PRITHIVI TATTVA deoarece o caracteristică esenţială a
lui PRITHIVI este coeziunea. Dacă, la un moment dat vom încălzi suficient de mult această
gheaţă, atunci când temperatura ei specifică ajunge la 0º C, începe imediat transformarea de stare:
furnizând atunci gheţii în curs de topire 78 de calorii, temperatura ei va rămâne aceeaşi iar 78 de
calorii vor fi imediat absorbite şi vor deveni latente în apa lichidă. Pe de altă parte, dacă aplicam
536 de calorii unui kilogram de apă deja fierbinte, aceasta cantitate de căldură va deveni latentă
atunci când apa trece în stare de vapori.
În cazul procesului invers, dacă apei în stare de vapori îi aplicăm o anumită cantitate de
frig, atunci când frigul devine suficient de accentuat pentru a putea contrabalansa (compensa) în
întregime căldura care menţinea starea gazoasă, vaporii de apă vor trece într-o stare AKASHA-
ică şi, de aici vor translata într-o stare guvernată de TEJAS TATTVA. Pentru aceasta nu este
deloc necesar ca toată cantitatea de vapori (stare de tip VAYU) să treacă dintr-o dată în starea
vecină (stare de tip TEJAS): în cazul de faţă modificarea poate să fie continuă. Frigul, pătrunzând
gradat în vaporii de apă, modificarea de tip TEJAS apare astfel din sânul lui AKASHA TATTVA
şi prin intervenţia directă a lui AKASHA TATTVA, condiţie prin care vaporii de apă trecuseră
deja în timpul fazei de latenţă, acest aspect se va putea de altfel constata şi pe termometru.
Atunci când întregul ansamblu a trecut în starea de combustie (TEJAS), este generată a
doua stare AKASHA-ică, starea lichidă se va naşte din acest al doilea tip de condiţie AKASHA-
ică, la aceeaşi temperatură (100°C ) iar întreaga căldură trece atunci din nou în stare AKASHA-
ică (latentă), nemaifiind, prin urmare, deloc indicată de termometru.
Atunci când frigul este aplicat apei lichide, căldura începe din nou să dispară şi. atunci
când au fost absorbite 78 de calorii (această căldură fiind generată din şi prin intermediul acestui
AKASHA în care ea trecuse în stare latentă), întregul lichid trece din nou într-o stare
intermediară. AKASHA-ică; mercurul termometrului începe imediat să coboare şi din acest tip de
AKASHA survine, după un anumit interval de timp, starea solidă a apei, gheaţa, manifestare a lui
PRITHIVI TATTVA.
Datorită acestei experienţe extrem de simple dar totuşi foarte semnificative, putem
constata că întotdeauna, căldura extrasă dintr-un sistem prin intermediul frigului trece în scurt
timp într-o stare AKASHA-ică ce devine substratul unei faze inferioare ca frecvenţă de vibraţie,
iar căldura absorbită de un sistem trece într-o altă stare AKASHA-ică. ce va fi ulterior substratul
unei faze superioare (ca frecvenţă de vibraţie).
(Notă: această experienţă simplă ne poate de asemenea revela, în cazul unei analize care
ne face să atingem un nivel de înţelegere mai profund, importante aspecte practice legate de
complexele procese de transmutaţie biologică şi de sublimare, cum ar fi de exemplu transmutaţia
potenţialului creator, sexual şi sublimarea ulterioară a energiei rezultate; toate acestea pot fi
înţelept corelate cu anumite procedee secrete YOGA deja invitate în cadrul cursului nostru
(PRANAYAMA, curenţii subtili coloraţi, YONI MUDRA, OLI MUDRA-ele, SHIKSHASANA
etc )
=VA URMA =
AN V C 39
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-e
FUNDAMENTALE
(+)
V <———————— E
(Ziua)
(-)
V ————————> E
(Noaptea)
Fig 1. Curenţii PRANA-ici ai Pământului datoraţi rotaţiei acestui în jurul axei proprii
(+) N (magnetic)
N (+)
▲
V(-)◄ ┼ ►E (+)
▼
S (-)
Fig. 3
Prin urmare, Nordul (magnetic) şi Estul planetei sunt polarizate (+), fiind într-o strânsă
legătură cu curenţii PRANA-ici pozitivi, iar punctele cardinale opuse (Sud şi Vest) sunt
polarizate fiind în strânsă legătură cu curenţii PRANA-ici negativi.(vezi Fig. 3)
Curenţii subtili PRANA-ici pozitivi sunt, prin urmare, controlaţi de Soare, iar curenţii
subtili PRANA-ici negativi sunt controlaţi de către Lună. De asemenea, se ştie că PRANA solară
se deplasează, în timpul nopţii, de la Pământ la Lună.
PRANA terestră este astfel în realitate o fiinţă eterică, înzestrată cu centri dubli de
activitate. Primul centru este cel nordic (de fapt polul NORD - magnetic) iar cel de-al doilea este
centrul sudic (de fapt polul SUD - magnetic); ceilalţi doi centri sunt centrul estic (de fapt ESTUL
sau "RĂSĂRITUL" şi centrul vestic (de fapt VESTUL sau "APUSUL"), care sunt dispuşi
perpendicular pe direcţia Nord-Sud, la jumătatea distanţei dintre primii doi centri (nordic şi
sudic). În timpul celor 6 luni de primăvară şi vară, curentul PRANA-ic terestru este pozitiv (+) şi
circulă de la Nord la Sud iar în timpul lunilor de toamnă şi iarnă, curentul terestru vital devine
negativ (-) şi circulă în direcţie inversă (Sud-Nord).
În fiecare lună, în fiecare zi, în fiecare clipă (NIMESHA), acest curent PRANA-ic terestru
realizează o cursă minoră şi, în timp ce el îşi continuă drumul, rotaţia diurnă a Pământului îi dă o
direcţie estică sau vestică. Curentul PRANA-ic care vine din centrul nordic (în timpul lunilor de
primăvară şi vară) se deplasează în timpul zilei terestre, de la Est la Vest, iar în timpul nopţii de la
Vest la Est. Direcţiile curentului PRANA-ic care vine din centrul sudic (în lunile de toamnă şi
iarnă) sunt exact opuse, respectiv, celor precedente; practic, nu există deci decât două direcţii, Est
şi Vest. Diferenţa subtilă dintre curentul nordic (+) şi curentul sudic (-), deşi există, aproape că
nici nu este sesizată în mod obişnuit în viaţa terestră. Aceşti doi curenţi complementari produc, în
PRANA planetară, două modificări sau modulări distincte, polar opuse, ale eterurilor subtile
(TATTVA) componente. Radiaţiile subtile sau altfel spus liniile de câmp specific de forţă ale
fiecărei modificări TATTVA-ice, centrii lor specifici (nordic şi sudic), interferează unele cu
altele, interacţionând şi conferindu-şi reciproc viaţă, forţă, formă şi diferite alte calităţi.
De-a lungul liniilor de câmp de forţă subtilă provenind din centrul nordic se deplasează
curenţii PRANA-ici pozitivi: de-a lungul celor care ies din centrul sudic merg curenţii PRANA-
ici negativi. Canalele estic şi vestic ale acestor curenţi sunt numite, respectiv, PINGALA şi IDA;
aceste canale sunt numite astfel pentru că ele corespund analogic, datorită legii fundamentale a
rezonanţei care permite corelarea integratoare a octavelor creaţiei. celor două NADI-uri
fundamentale, polar opuse din corpul uman subtil, PINGALA NADI (+) şi IDA NADI (-), ce se
întind de-o parte şi de alta a axului central esenţial al fiinţei, SUSHUMNA (0).
Este foarte interesantă şi semnificativă, la acest nivel, descrierea cosmogenezei în
termenii astrofizicii moderne, pentru a sublinia astfel similaritatea uimitoare a acestei descrieri cu
străvechile informaţii secrete din SVARA YOGA. La ora actuală, este general admisă în
astronomie şi astrofizică ideea evoluţiei materiei cosmice şi a galaxiilor, care decurge în 5 faze
sau etape principiile:
- prima fază: apariţia nebuloaselor cosmice, lipsite încă de o structură sau formă precisă,
fără diferenţe semnificative de potenţial între zonele sale şi fără un centru clar definit (această
etapă corespunde cu faza AKASHA-ică a formării galactice, după SVARA YOGA):
- faza a doua: structurarea unui centru al acestei nebuloase, în jurul căruia praful cosmic
începe să între într-o mişcare de rotaţie, generându-se astfel o nebuloasă spirală, cu unul sau mai
multe braţe (faza predominanţei lui VAYU TATTVA);
- faza a treia: combustionarea gazelor şi prafului care alcătuiesc nebuloasa datorită
fuziunii lor în zona centrală a acesteia (acest fenomen este produs de forţa de atracţie a centrului
nebuloasei), urmată de concentrarea şi combinarea lor, fapt care generează materie şi întăreşte
progresiv "miezul" sau nucleul nebuloasei (faza TEJAS-ică);
- faza a patra: formarea unei galaxii sferoidale sau în formă de disc, odată cu încetinirea
progresivă a mişcării de rotaţie a întregului sistem: aceasta antrenează totodată şi dispariţia
oralelor spirale (faza predominanţei lui APAS TATTVA). Propriul nostru sistem galactic ("Calea
Lactee") mai păstrează încă forma spirală cu două braţe:
- faza a cincea: formarea rolurilor stelare globulare, constând dintr-o aglomerare de stele
bine diferenţiate şi autonome, aglomerare din ce în ce mai densă către centrul rolului respectiv
(faza PRITHIVI-ic la acest nivel).
Este, de asemenea, foarte important de reţinut că aceleaşi funcţii şi faze procesuale care
guvernează formarea sistemelor galactice guvernează şi formarea unei stele din interiorul galaxiei
sau chiar a unei planete care se roteşte în jurul unei stele.
Astfel modelul cel mai acceptat la ora actuală în astrofizică arată că materia gazoasă
amorfă (faza AKASHA-ică la nivel stelar) din cadrul unei galaxii, în acele zone unde masa şi
densitatea ei ating o mărime adecvată, începe să se contracte şi să se condenseze sub acţiunea
atracţiei ei proprii, formând mai întâi o sferă gazoasă rece (faza predominanţei lui VAYU
TATTVA). Ca urmare a contracţiei care continuă, temperatura sferei gazoase va începe să
crească. Energia potenţială a particulelor aflate în câmpul de atracţie al sferei gazoase devine mai
mică pe măsură apropierii de centru. Iar aceasta înseamnă că o parte a energiei potenţiale trece în
energie termică. Exact aceeaşi transformare a energiei se produce de exemplu atunci când o piatră
care stătea pe marginea unei prăpăstii, căzând pe fundul acesteia pierde o parte din energia
potenţială în câmpul de forţă al atracţiei terestre şi capătă o energic termică, încălzindu-se în
urma lovirii de fundul prăpăstiei.
După ce sfera gazoasă se încălzeşte astfel (faza TEJAS-ică), ea începe să cedeze energie
termică prin radiaţie din straturile superficiale, straturi care, în urma acestui fapt, se vor răci şi,
prin intermediul conductibilităţii termice, vor produce răcirea straturilor mai adânci. Totuşi,
deoarece în procesul contracţiei regiunile centrale ale sferei se încălzesc până la temperaturi
foarte înalte, ele nu suferă aproape deloc influenţa răcirii provocată de radiaţia din straturile
superficiale. Atunci când în stea vor începe să se desfăşoare reacţiile termonucleare şi ele vor
începe să furnizeze energie, contracţia stelei va înceta.
Stelele de mase mari evoluează mai repede, transformându-se în gigante roşii, pe când
stelele de mase mai mici evoluează mult mai încet. După ce în stelele gigante va arde tot
hidrogenul, ele vor atinge stadiul de gigantă roşie, contracţia nucleului lor alcătuit numai din
heliu generând apariţia carbonului şi. ulterior, a altor elemente chimice, din ce în ce mai grele. În
final, stelele mari trec prin faza de „supernove”, explodând şi apoi generând stele neutronice
foarte mici şi extrem de dense. Iar stelele mici ajung la sfârşitul evoluţiei lor stelare în faza de
„pitică albă”, care şi-a terminat tot carburantul nuclear, răcindu-se încet dar continuu până când
va deveni o „pitică neagră” fără radiaţie şi fără viaţă.
=VA URMA =
AN V C 40
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
(continuare la cursul nr. 39 AN V)
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
Influenţa PRANA-ei terestre asupra materiei fizice care trebuie să formeze un corp uman
(embrionul uman) produce în aceasta doi centri esenţiali de activitate. O parte a acestei materii se
adună în jurul centrului uman "nordic" iar o alta este grupată în jurul centrului uman "sudic".
Centrul "nordic" al fiinţei umane se dezvoltă în zona creierului (în plan subtil), iar centrul "sudic"
în zona inimii (în plan subtil). Forma generală a acestei manifestări a PRANA-ei terestre este
asemănătoare unei elipse: cele două focare ale acestei elipse sunt: la Nord - creierul iar la Sud –
inima, între ele se întinde coloana mediană sau axul esenţial al fiinţei, de-a lungul şi în jurul
căreia se adună materia constituentă a corpului. Linia mediană a coloanei este locul în care sunt
perfecte echilibrate şi transcense cele două aspecte polare ale fiinţei, „Est” şi „Vest” sau,
respectiv, jumătatea dreaptă (+) şi jumătatea stângă (-) a corpului; ea este canalul central (0) al
măduvei spinării, corespunzându-i în plan subtil canalul energetic esenţial al fiinţei umane.
SUSHUMNA NADI.
De-o parte şi de alta a lui SUSHUMNA NADI se întind IDA NADI sau canalul lunar (-)
în partea stângă şi PINGALA NADI sau canalul solar (+) în partea dreaptă. Radiaţiile PRANA-
ice care se extind ca nişte ramificaţii ale acestor 3 NADI-uri esenţiale (PINGAI-A (+), IDA (-) şi
SUSHUMNA (0)) constituie laolaltă structura sau matricea informaţional-energetică (PRANA-
ică) a corpului fizic.
PRANA negativă (-) se concentrează în jurul centrului sudic (inima), care va dobândi o
structură similară cu dispunerea bioenergetică polară descrisă anterior. Astfel, polaritatea stângă
(-IDA (-)) - dreapta (PINGAIA (+)) se va reflecta în jumătatea stângă şi respectiv dreaptă ale
inimii. La rândul lor, fiecare dintre aceste diviziuni ale inimii are două compartimente principale,
fiecare dintre acestea subîmpărţindu-se în ramificaţii minore. Cele două deschideri de pe fiecare
parte corespund una unei vene iar alta unei artere, formând astfel cele 4 deschideri principale
(două vene şi două artere) şi cele 4 compartimente (două atrii şi două ventricule) ale inimii: toate
acestea reflectă de fapt dubla polaritate (stânga (+) - dreapta (+) şi sus (+) - Jos (-)) a centrului
„Sud” al fiinţei. Toată partea dreaptă a inimii, împreună cu toate ramificaţiile sale, este în strânsă
legătură cu PINGALA NADI (+). Iar partea sa stângă este în strânsă legătură cu IDA NADI (-).
Curenţii PRANA-ici dinamizatori ai materiei fizice se deplasează înainte şi înapoi;
înăuntru şi în afară; cauza acestor mişcări se află în schimbările şi transformările continue ale
fiinţei PRANA-ice (bioenergiile sau eteric). Datorită derulării anului zodiacal şi subtilelor
interferenţe (ce se manifestă sub forma REZONANŢELOR) cosmice astrale, practic în fiecare
moment are loc o transformare de stare în PRANA terestră care se produce în strânsă corelaţie cu
interacţiunea şi variaţia dinamică a curenţilor (influxurilor subtile astrale) solari şi lunari. Astfel,
fiecare moment constituie, la propriu vorbind, o altă "fiinţă PRANA-ică" (eterică), atât la nivel
microcosmic cât şi la nivel macrocosmic.
În această viziune tradiţională, momentul corespunzând aruncării în materie a germenelui
de viaţă care va dezvoltă cei doi centri esenţiali („nordic” şi „sudic”) ai fiecărei fiinţe, este cauza
primordială a acelei forme de viaţă organizată. Dacă momentele următoare sunt în efectul lor
TATTVA-ic, în armonie cu acest moment al începutului, organismul respectiv dobândeşte forţă
şi se dezvoltă; în caz contrar, impulsul iniţial devine şi rămâne steril.
Efectul general al acestor momente succesive este de a conserva viaţa generală a
sistemului: pe de altă parte, impulsul fiecărui moment are tendinţa să dispară atunci când apare
impulsul momentului următor. În cazul acesta se stabileşte o structură de mişcare înainte şi
înapoi. De exemplu, un "moment" PRANA-ic provenind dintr-un centru de acţiune în conexiune
cu centrii motori ai creierului va ajunge până la cele mai îndepărtate şi mai fine extremităţi ale
reţelelor bioenergetice care vor transmite apoi influxul subtil respectiv la nivelul reţelelor
vasculare şi nervoase): momentul următor va genera însă impulsul contrar. Realizarea impulsului
către înainte şi determinarea elanului contrar necesită un anumit timp, care variază în funcţie de
fiecare organism. De exemplu, atunci când în cadrul sistemului respirator al fiinţei umane,
PRANA se deplasează către înainte, plămânii inspiră atunci când ea revine, are loc procesul de
expiraţie.
PRANA pozitivă se adună în jurul centrului "Nord" al fiecărei fiinţe. PRANA se
deplasează prin PINGALA NADI (+) atunci când merge de la centrul „Nord” către „Est” sau de
la centrul „Sud” către „Vest”; ea se deplasează prin IDA NADI (-) atunci când merge de la
centrul "Nord" către "Vest" sau de la centrul „Sud” către „Est”. Aceasta înseamnă că energia
PRANA-ică se deplasează, în primul caz, din zona creierului (centrul Nord al fiinţei) către partea
dreaptă (+) a corpului traversând inima (centrul „Sud” al fiinţe) şi se întoarce apoi în jumătatea
stângă posterioară a creierului: sau respectiv, din zona inimii, („Sud”), de unde merge către partea
stângă (-) a corpului traversând creierul, reîntorcându-se apoi în partea anterioară, dreapta a
inimii. În al doilea caz, lucrurile se desfăşoară exact invers. Pe de altă parte, atunci când PRANA
merge către înainte plămânii inspiră, când PRANA revine, are loc procesul expiraţiei.
SUSHUMNA NADI (0) se manifestă automat în timpul trecerii PRANA-ei din IDA NADI (-) în
PINGALA NADI (+), sau invers; de asemenea, SUSHUMNA NADI se manifestă şi în timpul
trecerii de la o TATTVA la alta, aşa cum se arată în SHIVA SVARODAYA.
Sistemul nervos este în strânsă legătură cu aspectul solar (PINGALA NADI, (+)) iar
sistemul circulator este în intimă conexiune cu aspectul lunar (IDA NADI. (-)). Toate acestea
reflectă faptul că viaţa corpului fizic este în realitate controlată şi susţinută în mod tainic de cele 3
NADI-uri fundamentale IDA, PINGALA şi SUSHUMNA. În planul fiziologic grosier, aceste
canale subtile de energie PRANA-ică se manifestă în special prin intermediul sistemului nervos
parasimpatic, sistemului nervos simpatic şi măduvei spinării, împreună cu toate ramificaţiile lor
din întregul corp, vasele sanguine fiind de fapt nişte SUI GENERIS receptacule ale forţei
nervoase.
Dezvoltarea acestor doi centri PRANA-ici ( Nord şi Sud) constituie astfel primul stadiu al
dezvoltării foetusului. Materia care se structurează sub influenţa directă a centrului "Nord" este
măduva spinării; materia care se condensează în jurul centrului "Sud" este inima. Rotaţia
Pământului în jurul axei sale coordonează polarizarea stângă (lunar, (-) - dreapta (solar, (+)) a
corpului. În plus, influenţa relativă a celor doi centri ("Nord" şi Sud unul asupra altuia dezvoltă o
polarizare reciprocă suplimentară sus (+) - jos (-) în fiecare din ei. Fiecare dintre aceşti centri este
împărţit astfel în 4 zone polar distincte: 1) partea dreaptă pozitivă; 2) partea dreaptă negativă; 3)
partea stângă pozitivă; 4) partea stângă negativă. De exemplu, în cazul inimii aceste 4 diviziuni
"sunt numite atriile şi ventriculele drepte şi stângi iar dubla polarizate de la nivelul inimii poate fi
reprezentată astfel:
Ca şi inima, creierul îşi are şi el partea
superioară (creierul mare) şi inferioară
(cerebelul), precum şi jumătăţile stângă şi
dreaptă care sunt cele două emisfere ale
sale.
După cum ştim, inima reprezintă o
puternică sursă de zgomot în corpul uman: acest
aspect poate fi verificat foarte uşor apropiind
urechea de pieptul cuiva. Fiecare bătaie a inimii
„zguduie” întregul corp, care răspunde în mod
specific la această continuă pulsaţie. Pulsaţiile
inimii pot fi măsurate cu uşurinţă. În figura 1
este redată în mod analogic acţiunea de pulsaţie
a inimii atunci când aceasta este pusă în evidenţă cu un instrument sensibil, asemănător
seismografului (seismograful este acel aparat care măsoară oscilaţiile scoarţei terestre atunci când
aceasta este zguduită de un cutremur d» pământ). Asemănarea între reprezentarea grafică a unor
unde seismice şi cea care priveşte pulsaţiile cardiace apare ca o evidenţă.
Interpretarea unei astfel de reprezentări grafice este relativ uşor de făcut: astfel punctul cel
mai înalt înregistrat de curbă semnifică ejectarea sângelui ce provine din ventriculul stâng. Ceea
ce se află cuprins între două asemenea vârfuri prezintă o acţiune oarecum neregulată, efect al
vibraţiei întregului corp faţă de trecerea sângelui prin aortă, adică prin cea mai mare arteră din
corpul uman. Acest interval neregulat cuprins între două vârfuri ale reprezentării grafice rezultă
în urma unei interferenţe cu caracter distructiv ce ia naştere în acest important vas sanguin, aşa
cum vom arăta mai departe.
Atunci când ne oprim respiraţia, traseul haotic şi
dezordonat al curbei grafice reprezentată în fig. 2. a) se
transformă într-un semnal precis şi regulat, care se aseamănă
foarte mult cu o sinusoidă (fig.2. b).
Acest lucru este surprinzător: căutând să aprofundăm
raţiunile şi logica unui astfel de comportament redat grafic în
fig. 2.b vom descoperi că ansamblul aortei devine un veritabil
sistem rezonant (vezi fig.3). În această schemă se observă că aorta formează o jumătate de
lungime de undă a sistemului. Prin sistem rezonant se înţelege, în general vorbind, tot ceea ce
poate intra în rezonanţă, întocmai precum un instrument muzical care este acordat.
Artera aortă formează jumătatea lungimii de undă a unui sistem oscilant, cu un "nod" la
fiecare extremitate în timpul rezonanţei.
Iată, în continuare, modalitatea în care se produce acest fenomen de rezonanţă: atunci
când sângele este împins cu putere prin ventriculul stâng, aorta - care este foarte elastică - se
strânge la ieşirea sa până dincolo de valve, în acest fel, ea dă naştere unei unde de presiune care
se va propaga în lungul arterei (fig.4).
Când această undă de presiune ajunge la bifurcaţia situată mai jos, în zona abdominală
(acolo unde aorta se bifurcă, îndreptându-se către cele două picioare), unda de presiune
înregistrează a schimbare de sens şi începe să urce pe canal, spre inimă.
Dacă în acest interval inima provoacă un nou aflux de sânge în aortă - însoţit
corespunzător de unda de presiune ce coboară spre abdomen - atunci cele două fluxuri vibratorii
contrare (unul descendent, spre abdomen, iar celălalt ascendent, de la bifurcaţia aortei, înspre
inimă) se vor întâlni undeva pe traiectul cuprins între inimă şi bifurcaţia aortei, dând astfel
naştere unor franje de interferenţă. Aceste franje de interferenţă produc acea „zguduire”
binecunoscută a corpului: în acelaşi timp, ele explică raţiunea comportării grafice neregulate a
răspunsului corpului, reprezentată în fig.2.a.
= VA URMA =
AN V C 41
- INFORMAŢII SECRETE -
PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
(continuare la cursul nr. 40 An V)
Atunci însă când respiraţia este oprită (de exemplu în cadrul tehnicilor secrete de ritmare
a suflului (PRANAYAMA), se stabileşte o corelare subtilă între activitatea inimii şi cea a zonei
de bifurcaţie, în sensul că între cele două se stabilizează o undă staţionară, a cărei lungime de
undă va fi egală cu dublul distanţei dintre aceste două puncte (vezi fig.3 din cursul nr. 40 AN V).
În această situaţie, adică atunci când ecoul şi pulsaţia inimii survin simultan, urcând şi
coborând într-o perfectă sincronizare, spunem că sistemul se află în rezonanţă El obligă, practic,
diferitele procese, fenomene şi mişcări corporale să se desfăşoare într-o deplină armonie, atât în
partea de sus, cât şi în cea de jos, de aproximativ şapte ori ne secundă, de unde rezultă semnalul
sinusoidal amplu, coerent şi stabil, prezentat în fig.2 b. din cursul nr. 40 AN V Amplitudinea sau
înălţimea acestor alternanţe, este de aproape trei ori mai mare decât cea normală. O altă
caracteristică a comportamentului la rezonanţă este aceea că, pentru a se menţine procesul, este
nevoie de un minimum de energie.
Metodele avute în vedere pentru a atinge această armonioasă stare de rezonanţă sunt
cunoscute de mai multe mii de ani, concretizându-se în diferite tehnici de meditaţie. Aplicate în
mod practic, aceste tehnici au ca efect principal o încetinire semnificativă a metabolismului
fiinţei, astfel încât doar o cantitate redusă de oxigen se dovedeşte a fi de ajuns pentru a întreţine
în condiţii optime procesul vital al organismului. În plus, pentru cel apt şi suficient de antrenat în
acest sens (datorită practicării perseverente, de lungă durată, a tehnicilor de PRANAYAMA,
respiraţia devine ea însăşi lentă şi ritmică, astfel încât ea nu mai perturbă în nici un fel starea de
rezonanţă a acestui circuit aortic.
Acest ansamblu de funcţii bine armonizate se aseamănă cu un mecanism automat în care
plămânii şi diafragma reglează sistemul inimă-aortă, pentru a-l menţine într-un perfect acord cele
două elemente constituente (inima şi aorta). Într-un astfel de caz, această stare de rezonanţă este
din ce în ce mai bine realizată chiar dacă respiraţia devine profundă. Scheletul şi toate organele
interne vor interacţiona atunci într-o manieră COERENTĂ, plasându-şi vibraţiile în jurul valorii
de 7 cicli pe secundă.
Acest aspect ne conduce la concluzia că frecvenţa de vibraţie naturală a unui organism
sănătos trebuie să corespundă valorii expuse mai înainte. Această condiţie nu necesită decât un
consum minim de energie în ceea ce priveşte sistemul inimă-aortă necesar pentru a menţine
întregul corp la nivelul acestei frecvenţe. Interferenţele destabilizatoare care se produc în mod
obişnuit (în cazul unei respiraţii uzuale) sunt astfel oprite, iar organismul în ansamblul său începe
să se comporte într-o manieră coerentă, armonioasă şi stabilă, aspecte care, în timp, se dezvoltă
din ce în ce mai mult (de altfel, din acest motiv, se arată în YOGA că practica meditaţiei este
cumulativă).
Acest
fenomen
de
punere
în
rezonanţă ne apare interior, la nivel psihic, precum o stare profund benefică, în care predomină
un calm profund. Studii ştiinţifice recente demonstrează în plus faptul că efectele meditaţiei nu
aparţin doar unui domeniu subiectiv, ci ele pot avea importante şi benefice repercusiuni
fiziologice asupra celor care o practică. Cele mai evidente efecte în acest sens privesc o
accentuată calmare a nervilor şi o scădere a presiunii arteriale: ca urmare, fiinţa umană începe să
se confrunte treptat, dar sigur, cu ceea ce numim o "elevare globală a nivelului individual de
conştiinţă". În funcţie de cel care meditează, acest aspect se manifestă mai repede sau mai puţin
repede: de pildă, subiecţii sensibili, dotaţi cu un sistem nervos rafinat şi deosebit de receptiv
sesizează aceste efecte înaintea altora. Mai devreme sau mai târziu însă, o mare parte dintre cei
care practică cu succes tehnicile de meditaţie vor remarca încântaţi că au acces la noi orizonturi şi
la o gamă uriaşă de percepţii inefabile, aproape complet necunoscute oamenilor obişnuiţi (care nu
practică MEDITAŢIA).
Acest complex "semnal" generat de întreaga noastră făptură integrată profund în procesul
de meditaţie va avea în mod natural tendinţa să antreneze după sine toate corpurile" invizibile ale
fiinţei umane care vibrează ATUNCI pe o frecvenţă apropiată cu aceea a lui. Altfel spus, dacă de
exemplu el se găseşte în apropierea altor persoane a căror frecvenţă de vibraţie se apropie
suficient de mult de aceea de rezonanţă, acestea vor fi atrase aproape magnetic într-un mod
benefic şi irezistibil către el. Vom putea spune atunci că „centrul” propriu specific al unei fiinţe
aflate în starea de meditaţie emite o vibraţie fundamentală sau, cu alte cuvinte, un "sunet" cu o
frecvenţă de aproximativ 7 Hz. în câmpul electrostatic al planetei. Cu cât cei care meditează şi
ating această frecvenţă sunt mai mulţi, cu atât mai puternic devine şi acest semnal emis ATUNCI.
Pe de altă parte, se ştie că frecvenţa de rezonanţă a cavităţii pământ-ionosferă este de
aproximativ 7,5 cicli pe secundă, deci foarte apropiată de microoscilaţiile corpului produse de
pulsaţiile inimii (cuprinse între 6.8 şi 7.5 Hz). Acest aspect, departe de a fi o simplă
„coincidenţă”, revelează de fapt un sistem acordat rezonant. Cu alte cuvinte, fiinţa umană în stare
de meditaţie (condiţie în care „starea TATTVA-ică” individuală este în armonie cu „starea
TATTVA-ică planetară) intră în rezonanţă cu întreaga planetă (care poate fi privită ca un SUI
GENERIS sistem rezonant unitar). Din aceasta rezultă un masiv transfer energetic subtil,
binefăcător, între cei doi rezonatori ai acestui sistem. Acest misterios transfer benefic,
informaţional-energetic se produce pe o foarte mare lungime de undă, de aproximativ 40000 km,
corespunzând perimetrului Pământului. Altfel spus „semnalul” subtil, psihic şi mental provin de
la fiinţa noastră în meditaţie va înconjura fulgerător întregul Pământ în 1/7 secunde, fiind
simultan integrat în câmpul electrostatic planetar. O asemenea enormă lungime de undă nu
cunoaşte practic nici un obstacol iar amplitudinea sa nu descreşte în mod semnificativ, chiar pe
distanţe foarte mari: bineînţeles că ea poate traversa absolut orice mediu planetar (metalele,
betonul, apa, precum şi câmpurile electromagnetice pulsatorii subtile din care suntem chiar noi
înşine constituit). Această undă purtătoare benefică este vehiculul ideal pentru a transmite un
mesaj telepatic, creator şi armonios, în orice colţ al planetei.
PRANA care controlează şi susţine corpul fizic se manifestă prin intermediul a 10 forţe
(aspecte subtile specifice): PRANA, APANA, SAMANA, VYANA, UDANA, KRIKILA,
NAGA, DEVADATTA, DHANANJAYA şi KURMA, care mai sunt denumite, generic, VAYU-
uri.
Cuvântul sanscrit VAYU derivă de la rădăcina VA", care înseamnă "a se mişca”,
semnificând deci în mod precis o putere dinamizantă sau motoare. Dintre acestea, primele 5 sunt
cele mai importante, la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, în plan subtil, se află sediul PRANA-
ei, prima şi cea mai importantă dintre cele 10 manifestări. APANA este localizată în partea
inferioară a pântecului (regiunea intestinală); SAMANA în zona abdominală, UDANA în zona
gâtului iar VYANA este difuzată în întregul corp.
Cu privire la gigantica reţea de canale subtile energetice prin care se desfăşoară
manifestările PRANA-ice în corp, străvechiul tratat YOGA tradiţional PRASHNA UPANISHAD
menţionează: „Există 101 de NADI-uri principie. Fiecare dintre ele se ramifică în 100 alte NADI-
uri subordonate iar fiecare dintre aceste canale subtile secundare se mai ramifică în alte 72000 de
NADI-uri subordonate”. Astfel, există 10100 NADI-uri secundare şi 727200000 de NADI-uri
terţiare, care sunt extrem de fine. De asemenea, în KATHA UPANISHAD se arată că "101
NADI-uri pleacă de la nivelul inimii (ANAHATA CHAKRA). Dintre acestea, numai unul singur
merge în zona creştetului (SAHASRARA). Dacă, în momentul morţii, sufletul iese din corp prin
acest NADI (SUSHUMNA). este atinsă nemurirea spirituală. Celelalte 100 NADI-uri (prin care
sufletul ar putea părăsi corpul) conduce sufletul uman către diverse alte reîncarnări".
=VA URMA =
AN V C 42
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
(continuare la cursul nr. 41 An V)
De-a lungul acestor NADI-uri circulă diferitele forţe subtile care formează şi susţin chiar
şi corpul fizic. Aceste canale subtile se intersectează în anumite părţi ale corpului, constituind
astfel centrii variatelor manifestări PRANA-ice în afară de cei 7 centri de forţă principali, aceşti
centri (CHAKRA) sunt:
- centrii subtili ai puterii braţelor:
- centrii subtili ai puterii picioarelor;
- centrii subtili ai puterii excretorii;
- centrii subtili ai puterii reproductive;
- centrii subtili al puterii de vorbire;
- centrii subtili ai puterii digestive şi asimilatorii;
- centrii subtili al puterii respiratorii;
- centrii subtili al puterii celor 5 simţuri.
Acele NADI-uri care sunt legate la cele 10 deschizături ale corpului îndeplinesc cele mai
importante funcţii vitale: ele sunt numite, prin urmare, cele 10 NADI-uri principale ale întregului
sistem informaţional-energetic subtil al fiinţei:
1. GHANDARI NADI, care merge în plan subtil la ochiul stâng;
2. HASTIJIHVA NADI, care merge în plan subtil la ochiul drept;
3. PUSHA NADI, care merge în plan subtil la urechea dreaptă;
4. YASHASVINI NADI, care merge în plan subtil la urechea stângă:
5. ALAMBUSHA sau ALAMMUKHA NADI, care merge în plan subtil la gură şi este
corelat cu canalul alimentar;
6. KUHU NADI, care merge în plan subtil la organele de reproducere;
7. SHANKHINI NADI, care merge în plan subtil la organele de excreţie;
8. IDA NADI, care merge în plan subtil la nara stângă;
9. PINGALA NADI, care merge în plan subtil la nara dreaptă;
10. SUSHUMNA NADI, care se deschide în plan subtil în zona creştetului
(FONTANELA) corespunzând în acea zonă lui BRAHMARANDHRA sau orificiul lui
BRAHMA.
Energia subtilă PRANA-ică structurează astfel în materia grosieră a foetusului uman,
sistemul nervos şi sistemul sanguin. PRANA, aşa cum am arătat, este alcătuită din combinaţia
dinamică a celor 5 TATTVA-e fundamentale iar NADI-urile (canalele subtile bioenergetice)
servesc drept SUI GENERIS linii de forţă subtilă sau, altfel spus, sunt veritabile circuite de
legătură pentru curenţii TATTVA-ici. În interiorul corpului fizic există de asemenea diferiţi
centri-focar TATTVA-ici secreţi, cei situaţi în jumătatea stângă a corpului fiind predominant
lunari (YIN, (-)) iar cei din jumătatea dreaptă a corpului fiind predominant solari (YANG, (+)).
Atât centrii lunari (-) cât şi cei solari (+) sunt de 5 feluri, tipul fiecăruia fiind în strânsă legătură
cu ganglionii nervoşi corespondenţi fiecăreia dintre cele 5 TATTVA-e; astfel, ganglionii
semilunari, spre exemplu, sunt în intimă conexiune cu APAS TATTVA. În mod similar, există
centri-focar şi ganglioni nervoşi care corespund celorlalte 4 TATTVA-e. Din aceşti centri
TATTVA-ici pornesc curenţii energetici TATTVA-ici, care urmează traseele subtile ale NADI-
urilor şi îndeplinesc funcţiile şi activităţile specifice care le-au fost rezervate în cadrul sistemului-
corp. Tot ceea ce, în corpul uman, are un anumit grad de coeziune, este rodul acţiunii lui
PRITHIVI TATTVA. Pe de altă parte, acţiunea specifică a celorlalte 4 TATTVA-e la nivelul
corpului fizic imprimă aspecte şi caracteristici diferite diverselor părţi ale corpului.
= VA URMA =
AN V C 43
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL - ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
(continuare la cursul nr. 42 An V)
AN V C 44
YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI
PATANJALI
ROLUL PRANA-ei ÎN REALIZAREA STĂRII DE SAMADHI
(continuare la cursul nr. 43 An V)
Vom discuta în continuare din punct de vedere esoteric despre fazele cele mai tainice ale
practicii concentrării, faze către care practica YOGA autentică ne conduce gradat. Ca fiinţe
umane, noi remarcăm cu toţii faptul că aproape toată cunoaşterea noastră aşa-zis raţională se
referă la starea de conştientă. Conştienţa pe care noi o avem despre un anumit obiect, stare sau
despre o anumită persoană ne face să ştim că acel obiect, acea stare sau acea persoană există. Pe
de altă parte, noi ştim că există o mare parte a existenţei noastre cu privire la care noi nu suntem
conştienţi: toate organele din corpul nostru, toate părţile creierului nostru. Nimeni, cu excepţia
yoghinilor care urmăresc să conştientizeze prin mijloace specifice (YOGA) anumite funcţii sau
organe ale corpului fizic, nu este în mod normal conştient de toate acestea.
Atunci când mâncăm suntem conştienţi de acest lucru, dar, cu toate acestea, asimilarea
alimentelor mâncate o facem inconştient; la fel transformarea unei anumite părţi a alimentelor în
sânge se face, de asemenea, inconştient; faptul că sângele vine şi apoi încarcă cu energie toate
părţile corpului nostru fizic, este un alt fenomen inconştient. Şi totuşi, noi suntem cei care facem
toate aceste lucruri; este evident că nu pot exista douăzeci de persoane într-un singur trup. Cum
putem şti că, de fapt noi facem toate acestea şi că nu există altcineva? Am putea susţine că în
aparenţă rolul nostru se limitează la a mânca hrana şi că un altul se ocupa pentru noi cu
asimilarea hranei şi cu învigorarea corpului nostru prin intermediul energiei vitale care provine de
la această hrană. Acest lucru ar fi însă fals deoarece se poate dovedi până la urmă că aproape
orice act de care noi nu suntem deocamdată conştienţi poate fi adus (printr-un antrenament
adecvat) în sfera conştientului.
Inima bate în aparenţă independent de voinţa noastră: omul, obişnuit nu-şi poate comanda
deloc propria inimă şi la prima impresie s-ar părea că aceasta (inima) bate după cum vrea ea. Cu
toate acestea se ştie că printr-un antrenament YOGA special, putem controla CONŞTIENT
activitatea inimii, făcând-o să bată la voinţă, lent sau rapid sau chiar putem ajunge să o oprim
pentru anumite perioade de timp. Putem controla astfel perfect aproape toate părţile corpului
nostru fizic, inclusiv aparatul sexual în cazul CONTINENŢEI AMOROASE. Ce arată toate
aceste lucruri? Faptul că toate funcţiile corpului nostru fizic care sunt infraconştiente pot fi
totodată realizate conştient, prin noi înşine, sunt o dovadă clară a posibilităţilor noastre uriaşe
chiar dacă noi le realizăm cu toţii inconştient. Există deci două planuri pe care operează mintea
umană: planul conştient, în care orice activitate este însoţită aproape întotdeauna de un sentiment
al individualităţii, iar acea parte a activităţii noastre mentale care nu este însoţită de acest
sentiment al individualităţii este activitatea inconştientă. La animalele inferioare, această
activitate inconştientă se numeşte instinct. La animalele superioare şi la om, care, după cum se
ştie, este mai evoluat decât acestea activitatea conştientă este cea care (în general vorbind)
predomină.
Aceasta însă nu este tot. Există un plan (nivel de vibraţie) chiar şi mai elevat în sfera
căruia poate acţiona mintea. În situaţia unei rafinări adecvate, mintea fiinţei umane poate merge
cu mult dincolo de starea de conştienţă, pătrunzând în ceea ce yoghinii numesc sfera
SUPRACONŞTIENTULUI. Aşa cu, activitatea inconştientă se realizează la un nivel inferior
celui conştient, există şi un alt fel de activitate MISTERIOASĂ, care se realizează deasupra
planului conştient şi care nu mai este însoţită de apariţia sentimentului individualităţii. Acest
sentiment (al individualităţii) nu apare decât pe planul din mijloc despre care am vorbit. Atunci
când mintea se află preponderent angrenată fie la un nivel prea jos, fie la un nivel prea înalt, nu
mai există sentimentul individualităţii (sau, cu alte cuvinte, al lui "eu") şi cu toate acestea, mintea
continuă să funcţioneze. Atunci când mintea umană ajunge cu adevărat dincolo de această linie
de demarcaţie a conştiinţei individuale, apare fără îndoială STAREA DE EXPANSIUNE
BEATIFICĂ pe care yoghinii o numesc SAMADHI (EXTAZ) sau Supraconştiinţă. ACESTE
ASPECTE PREZENTATE AICI REVELEAZĂ PENTRU ACEIA CARE POT CU
ADEVĂRAT SĂ LE ÎNŢELEAGĂ TAINA ULTIMĂ A STĂRII DE SAMADHI (EXTAZ).
Să vedem acum cum putem şti că un om care este cu adevărat într-o stare de SAMADHI
(EXTAZ) nu a coborât în realitate sub nivelul conştient şi nu a involuat în loc să se eleveze
spiritual? De altfel, aşa cum am arătat anterior, în nici unul dintre aceste două cazuri, percepţiile
nu mai sunt însoţite de sentimentul individualităţii. Răspunsul EDIFICATOR la această întrebare
este că de fapt numai efectele (ROADELE) sau, cu alte cuvinte, rezultatul acţiunilor ne permit
totdeauna să distingem FĂRĂ GREŞEALĂ între ceea ce este dedesubtul şi ceea ce este cu
adevărat deasupra pragului obişnuit al conştiinţei. Atunci când un om oarecare se abandonează
într-o sure de somn profund, el ajunge imediat (FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA) într-un plan care se
găseşte sub cel conştient. Atunci corpul său fizic continuă să funcţioneze nestingherit: el respiră,
se poate chiar mişca în somn, fără ca toate acestea să fie cumva însoţite de un sentiment al
individualităţii; el este COMPLET inconştient şi abia atunci când se trezeşte din somn este din
nou acelaşi om care fusese înainte. Suma cunoaşterii pe care el o avea înainte de a adormi rămâne
neschimbată, fără a creşte. Atunci el nu primeşte (în general vorbind) nici o Iluminare. Dar atunci
când un yoghin (care întruneşte în mod firesc CONDIŢIILE NECESARE) intră cu adevărat într-o
stare de SAMADHI, dacă el era un simplu yoghin (începător) înainte, după aceea, când el revine
din această stare (SAMADHI) oare începe să fie un înţelept ? Care este la o ultimă analiză
diferenţa ?
În primul dintre aceste cazuri (cazul somnului profund), omul rămâne exact acelaşi care
fusese înainte; în cel de-al doilea caz (cazul yoghinului care intră cu adevărat în stare de
SAMADHI (EXTAZ), el revine incomparabil mult mai clarificat lăuntric (se simte imens
îmbogăţit spiritual) şi imediat după aceea el începe să devină înţelept, profet, sfânt, deoarece
IMEDIAT DUPĂ ACEEA toată natura sa va fi extraordinar de mult transformată. La scurt timp
el va realiza că viaţa sa este de atunci încolo profund şi amplu modificată în bine, iluminată,
îndumnezeită, armonizată. Acestea sunt cele două efecte fundamentale care ne permit să
distingem ADEVĂRUL. Efectele fiind net diferite, rezultă atunci că şi cauzele trebuie (fără
îndoială) să fie diferite. Deoarece această stare inefabilă de iluminare lăuntrică şi fericire
copleşitoare cu care TOTDEAUNA un yoghin revine dintr-o stare de SAMADHI este infinit mai
elevată decât ceea ce ar putea apare după o stare de inconştienţă (pe care o avem în cazul
somnului adânc) şi ea este mult mai elevată (este vorba de starea care apare după ieşirea din
SAMADHI) decât ceea ce ne-ar putea oferi raţiunea în cazul unei stări comune (obişnuite) de
conştiinţă, aceasta trebuie fără îndoială să fie considerată o stare supraconştientă pe care noi o
numim SAMADHI (EXTAZ) şi care, cu alte cuvinte, este starea supraconştientă.
Astfel poate fi explicată pe scurt pentru cei care sunt capabili să înţeleagă şi să intuiască
TAINA noţiunii de SAMADHI (EXTAZ). Să vedem acum care este în esenţă aplicaţia acesteia.
Despre aceasta vom vorbi în continuare. Domeniul raţiunii sau, cu alte cuvinte, al funcţionării
„OBIŞNUIT” conştiente a minţii este foarte limitat. Raţiunea umană comună nu se poate, în
general vorbind, mişca decât într-un cerc ("ORIZONT') restrâns, neputând cel mai adesea ieşi de
acolo. Orice tentativă a minţii de a ieşi din această sferă (cerc) este sortită eşecului şi, cu toate
acestea, exact ceea ce se află în afara acestei sfere a raţiunii reprezintă tot ceea ce este mai drag şi
mai valoros pentru umanitate. Toate aceste aspecte transcendente ale existenţei unui Spirit
nemuritor (ATMAN), ale existenţei lui Dumnezeu, ale existenţei unei Inteligenţe Supreme care
ghidează în mod tainic acest univers, sunt cu mult dincolo de domeniul raţiunii. Pe toate acestea
şi încă multe altele raţiunea SINGURĂ nu le va putea rezolva niciodată. Care este, în ultimă
instanţă, atitudinea ei. Ea afirmă „eu sunt agnostic, nu pot spune nici da nici nu”
(AGNOSTICISM = concepţie filosofică ce neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii
OBIECTIVE a esenţei fenomenelor, a lumii în general, a ADEVĂRULUI ULTIM). Dar, dincolo
de asta, aceste întrebări fundamentale au totuşi pentru o importanţă imensă. Dacă noi nu putem
oferi cu adevărat acestor întrebări un răspuns pe deplin real şi satisfăcător, viaţa umană aproape
că nu are sens. Toate teoriile noastre etice, toate concepţiile noastre morale şi pline de
înţelepciune, tot ceea ce natura umană consideră adevărat, bun şi măreţ a fost modelat pe baza
răspunsurilor care ne-au venit de dincolo de această sferă (a raţiunii). Este prin urmare foarte
important pentru noi să putem răspunde la aceste întrebări în mod înţelept.
Dacă viaţa noastră nu este în realitate decât un loc fără sens, de scurtă durată, dacă în
întregime universul (MACROCOSMOSUL) nu este decât o grupare total întâmplătoare de atomi,
pentru ce ne-am mai preocupa ATUNCI de viitorul nostru? Ce rost ar mai avea într-o asemenea
perspectivă mila, dreptatea, dragostea, binele, prietenia, abnegaţia, compasiunea? Lucrul „cel mai
bun” într-o asemenea lume ar fi atunci ca fiecare „să bată fierul cât este cald” şi să-şi vadă
NUMAI DE PROPRIILE INTERESE spre a obţine cât mai multe avantaje. Dacă speranţa
COMPENSĂRII ULTERIOARE DUPĂ FAPTE A TUTUROR ACŢIUNILOR NOASTRE nu ar
fi decât un cuvânt gol şi lipsit de sens pentru ce ne-am mai iubi fratele în loc să-l tăiem gâtul
atunci când acesta ne supără? Dacă nu ar fi nimic dincolo de toate acestea şi dacă nu ar exista cu
adevărat libertate, dacă ar există doar legi severe şi moarte, ar trebui pur şi simplu să ne căutăm
totdeauna aici NUMAI bucurie şi satisfacţii de nu contează ce fel pentru noi înşine.
În zilele noastre este totuşi evident că găsim multe persoane limitate care consideră
raţiunile de ordin utilitar ca fiind fundamentul ultim al moralităţii. Dar care este oare baza
moralităţii? Să aduci cât mai multă bucurie şi fericire la cât mai mulţi oameni. Pentru ce ar mai
aplica atunci un asemenea om o astfel de morală? De ce n-ar cauza el atunci cât mai mult rău la
cât mai mulţi oameni dacă aceasta este ceea ce de fapt îi convine lui? Ce mai pot răspunde la
aceasta utilitariştii? Cum am mai putea noi şti atunci ceea ce este cu adevărat bine sau ceea ce
este rău? Dacă atunci suntem împinşi doar de setea noastră nepotolită de bunăstare şi o satisfacem
prin NU CONTEZĂ CE MIJLOACE motivând că aceasta ne este nouă natura, dovedim că de
fapt nu cunoaştem nimic altceva. Atunci noi am putea spune: "am aceste dorinţe şi trebuie oricum
să mi le împlinesc". De ce v-aţi plânge atunci unii de o asemenea atitudine?
=VA URMA=
ANV C 45
-INFORMAŢII SECRETE-
PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
(continuare la cursul nr. 43 An V)
Să vedem acum de unde provin de fapt toate aceste adevăruri fundamentale despre viaţa
umană, despre o înţeleaptă moralitate, despre Spiritul nemuritor, despre Dumnezeu, despre iubire,
despre simpatie, despre bunătate şi mai presus de toate despre altruism?
Toată etica, întreaga activitate umană, toată gândirea umană se bazează pe această idee
unică de altruism; întreaga noţiune esenţială de viaţă umană poate fi rezumată într-un singur
cuvânt: altruism. Pentru ce am mai fi noi atunci altruişti? Oamenii pretind că sunt raţionalişti,
utilitari, dar dacă nu ne arată o raţiune de fundamentare a acestei utilităţi, putem spune că în
realitate el sunt iraţionali. Pentru ce nu trebuie în realitate să fim egoişti? A cere cuiva să nu fie
egoist poate părea la prima vedere absurd ori foarte poetic, dar pentru foarte mulţi poezia nu este
raţiune. Care este atunci raţiunea? Pentru ce trebuie să fim noi preponderent altruişti, pentru ce
trebuie să fim noi mai mereu buni? Faptul că aceasta este părerea lui X sau Y nu va avea pentru
noi suficientă greutate. La ce ne serveşte cu adevărat să fim altruişti? Dacă prin interes noi
înţelegem cea mai mare cantitate de bunăstare, interesul nostru ar trebui să implice să fim egoişti.
Care este atunci răspunsul? Omul cu o gândite preponderent utilitaristă nu l-ar putea da niciodată.
Răspunsul este că, în fiecare clipă, PERMANENT lumea noastră nu este altceva decât o infimă
picătură de apă într-un ocean infinit; ea este în realitate o verigă într-un lanţ infinit. Unde a fost
oare găsită această idee esenţială de altruism de către cei care au predicat-o şi au oferit-o plini de
generozitate umanităţi? Ştim cu toţii că această noţiune (ALTRUISMUL) nu este instinctivă:
animalele, care sunt conduse de instinct,. nu o cunosc. Aici nu este vorba nici despre raţiune, căci
raţiunea ignoră toate aceste idei. De unde provin atunci în realitate toate acestea?
Studiind cu multă atenţie istoria vedem că toţi marii maeştri spirituali sau toate modelele
divine pe care lumea le-a cunoscut vreodată au avut cu toţii ceva în comun: toţi, FĂRĂ
EXCEPŢIE, afirmau că au primit adevărurile lor esenţiale de altundeva, deşi unii nu ştiau exact
de unde veneau în realitate aceste învăţături fundamentale. De exemplu, unul dintre ei ne-a
mărturisit că un înger ce arăta precum un om extraordinar de strălucitor şi cu aripi a coborât într-o
zi la el şi i-a spus: "Ascultă, omule, mesajul lui DUMNEZEU!" Un altul a povestit că un DEVA,
de fapt o fiinţă luminoasă din lumea sublimă a zeilor i-a apărut şi l-a comunicat anumite
adevăruri. Un al treilea spunea că a visat că străbunii săi au venit special pentru a-i face anumite
revelaţii pe care niciodată până atunci el nu le cunoscuse. Ceea ce au în comun toate aceste
mărturii este faptul că toţi cei care au avut asemenea REVELAŢII DIVINE pretind că au primit
această cunoaştere de altundeva şi că ea nu a apărut prin capacitatea lor raţională.
Ce ne învaţă în această direcţie ştiinţa YOGA? Ei aveau cu toţii dreptate atunci când
afirmau că toată această cunoaştere le-a venit de dincolo de raţiune, dar în realitate ÎN TOATE
ACESTE SITUAŢII ea venea chiar dinăuntrul fiinţei lor. Yoghinii afirmă că mintea însăşi (atunci
când sunt întrunite anumite condiţii) este capabilă de o stare de rezonanţă şi existenţă net
superioară ce trece cu mult dincolo de raţiune, cu alte cuvinte, de o stare supraconştientă. Atunci
când mintea ajunge cu adevărat la această stare de rezonanţă net superioară, omul dobândeşte
prin fuziune inefabilă această cunoaştere care există DINTOTDEAUNA dincolo de raţiune. Acel
om primeşte ATUNCI o cunoaştere cu adevărat metafizică şi transcendentă. Uneori este perfect
posibil ca un om care nu cunoaşte această ştiinţă YOGA să ajungă totuşi, deloc întâmplător
(ATUNCI CÂND SUNT ÎNTRUNITE CONDIŢIILE NECESARE), la acea stare extraordinară şi
INEFABILĂ în care se trece dincolo de raţiune, în care de fapt natura umană obişnuită este cu
totul depăşită: el se confruntă atunci, într-un anume fel, cu această stare beatifică.
Atunci când această trăire extatică se declanşează, omul respectiv are în general tendinţa
să o explice printr-o certă intervenţie exterioară. Tocmai de aceea o inspiraţie divină sau o
cunoaştere cu adevărat transcendentă, deşi este aceeaşi indiferent de ţară şi de credinţa oamenilor,
ea poate totuşi să pară unuia că vine de la un înger, altuia poate să-i apară ca venind de la un
DEVA (zeu) şi altuia poate să-i apară că vine chiar de la Dumnezeu. Ce semnifică în realitate
toate acestea? Că ATUNCI mintea a receptat prin REZONANŢĂ această cunoaştere în propria sa
natură şi că prezentarea ulterioară a acestei cunoaşteri transcendentale a fost realizată conform
credinţelor anterioare şi a educaţiei celui prin care ea a fost făcută. Toţi aceşti oameni diferiţi şi-
au ridicat de fapt ATUNCI, deloc întâmplător, MINTEA la o stare de supraconştiinţă. Marii
yoghini afirmă că acest eveniment profund uluitor, atunci când are loc „accidental” poate
prezenta, pentru aceia CARE NU SUNT SUFICIENT DE PREGĂTIŢI, mari pericole, în multe
situaţii există riscul unei perturbări mentale, mai ales pentru aceia care, datorită ignoranţei, se
sperie şi cred cu tărie că sunt bolnavi.
Nu este deloc greu să constatăm că în general toţi oamenii, oricât de mari ar fi fost în
anumite direcţii, atunci când s-au confruntat cu această copleşitoare stare supraconştientă, fără a
avea în prealabil pregătirea teoretică necesară care le-ar fi permis să înţeleagă ce se întâmplă, au
tatonat apoi în întuneric şi nu o dată au combinat în mod aberant cunoaşterea lor
SUPRAMENTALĂ cu superstiţii bizare. Unii dintre ei au avut chiar halucinaţii care s-au altoit în
mod hibrid în fiinţa lor cu anumite trăiri autentic SUPRAMENTALE (stări de EXTAZ =
SAMADHI). Mahomed, spre exemplu, povesteşte că, la un moment dat, îngerul GABRIEL i-a
apărut într-o peşteră şi apoi l-a luat pe crupa calului său celest HARAK şi li-a dus să viziteze rând
pe rând cerurile (LUMILE DIVINE. SUPRASENSIBILE CARE EXISTĂ în DIMENSIUNILE
PARALELE). Dar, în ciuda acestui fapt (această evidentă HALUCINAŢIE cu "calul" HARAK al
Îngerului GABRIEL), MAHOMED a avut în mod cert acces la stări de SUPRACONŞTIINŢĂ
care l-au făcut ca prin el să se reveleze adevăruri divine admirabile. Dacă vom citi cu ochii
ÎNŢELEPTULUI INIŢIAT CORANUL vom găsi aici amestecate adevărurile divine cele mai
înalte (care apar (SUNT REVELATE) numai în stările SUPRANORMALE) melanjate cu
evidente superstiţii stranii. Cum putem explica acest amestec evident de ADEVĂR şi fantezie?
Fără îndoială că MAHOMED a fost inspirat şi chiar a atins anumite stări SUPRAMENTALE
(EXTAZ), însă el a ajuns oarecum "întâmplător” la această stare de inspiraţie
SUPRAMENTALĂ. El nu a avut nici un fel de pregătire yoghină şi nici nu a avut acces la o altă
formă de Iniţiere autentic spirituală şi tocmai de aceea el nu a cunoscut suficient de clar, aşa cum
ar fi fost necesar, elementele de bază care să-i permită să integreze într-un TOT coerent trăirile pe
care le-a avut ATUNCI. Să ne gândim în această perspectivă la tot binele pe care sigur l-a făcut
MAHOMED lumii dar să ne gândim totodată şi la marile nenorociri şi suferinţe pe care le-a
produs şi încă le mai produce fanatismul său, pentru cel incapabili să discearnă adevărul de
superstiţie; În timp, după aceea, au fost milioane de oameni masacraţi pentru că nu s-au supus
legii sale (în care adevărul se amesteca cu SUPERSTIŢIILE); au existat de asemenea un mare
număr de femei cărora, datorită fanatismului său, li s-au luat copii, au fost copii care, prin
uciderea părinţilor lor, au rămas orfani, ţări întregi au fost devastate, milioane şi milioane de
oameni au fost ucişi!
Conştientizând în mod detaşat şi cu mult bun simţ aceste exemple care abundă pentru cel
INIŢIAT, putem înţelege mult mai clar aceste pericole studiind cu atenţie viaţa marilor profeţi
cum a fost MAHOMED ori alţii şi, chiar în asemenea situaţii vom fi în mod obiectiv determinaţi
pe de altă parte să constatăm că ei au fost totuşi inspiraţi şi au atins divine stări
SUPRAMENTALE. De fiecare dată când un profet a pătruns în starea de supraconştiinţă,
intensificându-şi şi elevându-şi natura sa emoţională, el ne-a adus (datorită acestui amestec cu
FANTEZIA sa într-o anumită măsură DEZLĂNŢUITĂ) nu numai anumite adevăruri
fundamentale ci şi un anumit fanatism care a rezultat din altoiul ciudat cu anumite superstiţii care
au făcut lumii cam tot atâta rău pe cât de mult bine i-a putut face frumuseţea adevărurilor şi a
învăţăturii divine.
Pentru a trage, la rândul nostru, unele învăţături din aceste absurdităţi pe care unii se
mulţumesc să le numească viaţa umană, trebuie şi noi, la rândul nostru, să urmărim să trecem
dincolo de raţiune, folosind METODELE SPECIFICE ÎN YOGA dar trebuie TOTODATĂ SĂ
ÎNVĂŢĂM DIN GREŞELILE ÎNAINTAŞILOR şi tocmai de aceea este necesar să o facem
ştiinţific, lent, printr-un antrenament corect şi constant, eliminând pe cât se poate orice
superstiţie. Să ne amintim mereu ceea ce spunea GOYA: "Somnul raţiunii (al inteligenţei
creatoare) zămisleşte monştri". Tocmai de aceea noi trebuie să abordăm lent, cu multă inteligenţă
şi BUN SIMŢ studiul stărilor supraconştiente aşa cum facem în cazul oricărei alte ştiinţe. Să nu
uităm deci niciodată că "NU EXISTĂ SPIRTUALITATE SAU RELIGIE CARE SĂ FIE
VREODATĂ SUPERIOARĂ ADEVĂRULUI ULTIM (DIVIN)".
Având în vedere toate aceste aspecte, trebuie (MAI ALES LA ÎNCEPUT) să ne construim
fundamentul pe o raţiune puternică, sănătoasă şi pe intuiţie, urmându-le pe amândouă până acolo
unde ele ne pot duce. Iar atunci când raţiunea noastră se dovedeşte a fi neputincioasă. Insistând
cu ajutorul intuiţiei, tot ea (RAŢIUNEA) va fi cea care, la un moment dat, ne va indica drumul
prin care putem urca în planuri (LUMI SPIRITUALE. PARALELE) din ce în ce mai elevate.
Atunci când auzim un om spunând: "eu sunt inspirat". Iar la scurt timp după aceea îl auzim pe
acelaşi om vorbind complet iraţional, nu trebuie deloc să-l luăm în consideraţie şi tocmai de
aceea este inutil să-l mai ascultăm. De ce? Deoarece aceste trei stări: instinct, raţiune şi
supramental sau, altfel spus, inconştient, conştient şi supraconştient aparţin în realitate unei
singure şi aceleaşi conştiinţe iar esenţa ultimă a acesteia este SPIRITUL NEMURITOR
(ATMAN)).
Este foarte important să ne dăm seama că în realitate nu există trei minţi distincte în
acelaşi om. Chiar şi când avem o asemenea impresie întotdeauna este doar vorba despre o stare
care evoluează (mai încet sau mai repede) şi devine starea următoare printr-o tainică
SUBLIMARE. Instinctul se transformă în raţiune, iar raţiunea translatează în conştiinţă
transcendentă: prin urmare, nici una dintre aceste stări nu le contrazice pe celelalte. Adevărata
inspiraţie divină nu contrazice niciodată raţiunea, ci o integrează în mod armonios. La o analiză
atentă se poate realiza că acelaşi lucru este afirmat de către toate marile modele DIVINE: "Am
venit în lume nu pentru a aboli LEGEA lui DUMNEZEU ci pentru a o împlini", spune Iisus ("Să
nu socotiţi că eu am venit să stric Legea sau proorocii; fiindcă n-am venit să stric, ci să
împlinesc" Evanghelia după Matei V 1 7).
=VA URMA =
ANV C 46
- INFORMAŢII SECRETE -
PANCHA TATTVA
CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE
CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E
FUNDAMENTALE
ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA
INFORMAŢlONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE
(continuare la cursul nr. 45 An V)
De asemenea, trebuie să mai precizăm că, deşi toate cele 5 TATTVA-e fundamentale sunt
active în toate cele 5 manifestări ale PRANA-ei pe care le-am analizat mai înainte, fiecărei
manifestări PRANA-ice îi corespunde cu precădere o anumită TATTVA. Astfel, VAYU
TATTVA predomină în manifestările lui PRANA VAYU, TEJAS TATTVA predomină în
manifestările lui SAMANA VAYU, APAS TATTVA predomină în manifestările lui VYANA
VAYU., PRITHIVI TATTVA predomină în manifestările lui APANA VAYU iar AKASHA
TATTVA predomină în manifestările lui UDANA VAYU.
În toate cele 3 stări de conştiinţă obişnuite ale fiinţei umane (veghe, vis, somn profund
fără vise) aceste transformări TATTVA-ice se succed fără încetare, în aceeaşi ordine, în trecerile
suflului subtil prin SUSHUMNA NADI (0). Conştiinţa Individuală transcende însă aceste
modificări TATTVA-ice, nemaifiind afectată de ele (pentru conştiinţa care se menţine în starea
de echilibru polar sau, cu alte cuvinte, de neutralitate (0), aceste transformări TATTVA-ice de
stare devin potenţiale). Dacă acest moment de vid interstiţial este suficient de mult prelungit,
forţele subtile PRANA-ice rămân în stare potenţială (yoghinul respectiv experimentează atunci
starea de SAMADHI (EXTAZ) sau conştiinţa cosmică); PRANA rămâne de asemenea în stare
potenţială şi în momentul morţii.
Atunci când cauzele care menţineau suflul vital subtil în SUSHUMNA NADI (SHUNYA
SVARA), (0)) sunt îndepărtate, PRANA individuală trece din starea potenţială într-o stare
actuală, pozitivă ((+), YANG) sau negativă ((-), YIN). Ea va dinamiza şi va energiza atunci
materia corpului fizic, dezvoltând-o în continuare în forma şi în modul spre care tind
potenţialităţile sale acumulate în starea de neutralitate.
Toate aceste modificări PRANA-ice constituie totalitatea experienţei noastre obiective
legată de lumea exterioară. Ele imprimă în aura fiinţei umane o gamă complexă de culori şi
nuanţe subtile corespunzătoare fiecărei faze procesuale PRANA-ice. Prin orice activitate a
organelor noastre de simţ şi a organelor noastre de acţiune, atât aura respectivă a organului
respectiv, cât şi întregul corp auric, dobândesc, datorită REZONANŢEI, o anumită culoare
specifică mişcării TATTVA-ice particulare care guvernează acea activitate. Impresiile vizuale,
tactile, gustative, auditive şi olfactive se structurează astfel toate în PKANA individuală, întocmai
aşa cum (analogic vorbind) acelaşi curent electric poate transmite simultan mai multe mesaje
distincte şi autonome, care în fiecare situaţie îl modulează diferit.
VORBIREA (VAK)
Principalul element PRANA-ic care contribuie la formarea organelor fonaţiei (coardele
vocale) este AKASHA TATTVA, în strânsă corelaţie cu APAS TATTVA (care, după cum se
ştie, are ca organ de simt limba). Aerul atmosferic, modulat de respiraţie, pune atunci în vibraţie
specifică coardele vocale şi. prin aceasta rezultă apoi sunetul. Prin compunerea sau interferenţa
lui AKASHA TATTVA cu celelalte TATTVA-e sunt astfel generate toate sunetele specifice
vocii umane.
Tradiţia milenară yoghină desemnează 7 note muzicale principale, numite generic
SVARA; acestea pot fi, fiecare, pozitive (+) sau negative (TIVRA sau KOMALA) şi, în plus,
fiecare dintre ele are 3 subdiviziuni (gama muzicală indiană cuprinde astfel 21 (sau în unele texte
chiar 22) microtonuri, spre deosebire de sistemul european dodecafonic care cuprinde numai 12
note (7 note principale şi 5 note alterate).
Aceste note vor compune apoi cele 8 (sau după alte lucrări 6) moduri muzicale
tradiţionale indiene, numite RAGA; fiecare RAGA generează la rândul său mai multe moduri
subordonate, numite RAGINI. RAGINI-urile simple pot să se combine între ele, fiecare dintre
acestea putând avea de asemenea un mare număr de aranjamente sonore(teme). Variaţiunile şi
modulările sunetelor devin astfel nenumărate.
Pe de altă parte, fiecare variaţiune sonoră(generatoare de REZONANŢE SUBTILE) are şi
o culoare subtilă proprie care ne influenţează prin REZONANŢĂ aura. În lucrările tradiţionale
secrete de muzică indiană se arată corespondenţa subtilă TATTVA-ică şi efectele precise ale
diferitelor sunete şi teme muzicale, precum şi modul în care acestea pot vindeca, prin rezonanţele
benefice declanşate, diferite boli.
Acest aspect secret în SVARA YOGA ne permite să înţelegem fundamentarea practică a
MUZICOTERAPIEI, în cazul unor disonanţe sau, cu alte cuvinte, a unor tendinţe rele ori
malefice imprimate într-o succesiune sonoră (de exemplu în cazul aşa zisei "muzici" hard-rock,
heavy-metal, TRASH,. Jazz, punk etc., care, în mod semnificativ şi deloc întâmplător pentru
KALI-YUGA (epoca maximei decadenţe spirituale a umanităţii), sunt cel mai mult mediatizate şi
apreciate astăzi), aceasta ne va impresiona în mod corespunzător, dizarmonios, distructiv, ba
chiar maladiv uneori, aura.
De exemplu, dacă un cântec sau chiar un sunet simplu vocal este "colorat" subtil de
TEJAS TATTVA, corpul nostru subtil, eteric va prezenta, în plan subtil, bioenergetic, o anumită
nuanţă a curentului subtil roşu; în mod similar, VAYU, APAS, AKASHA sau PRITHIVI vor face
la rândul lor să apară respectiv, culorile albastru, alb-argintiu, indigo sau galben, iar lăuntric vor
induce stări de conştiinţă (PSIHO-MENTALE) corespondente cu natura, intensitatea şi
aspectarea acestor TATTVA-e iubire, adoraţie, elevare spirituală, fermitate, curaj etc. sau, dacă
cumva aspectările TATTVA-ice sunt distructiv şi dizarmonios dozate, ele vor genera, dimpotrivă,
agresivitate, violenţă, tensiuni dureroase, tendinţe criminale, suferinţa, gelozie, frică, suspiciune
etc.
= VA URMA=
Starea de SAMADHI (EXTAZ) este în mod potenţial accesibilă oricărei fiinţe umane şi
chiar oricărui animal. De la animalul cel mai inferior şi până la îngerul cel mai elevat, fiecare va
trebui să ajungă, mai devreme sau mai târziu (ÎN FUNCŢIE DE EFORTURILE PE CARE LE
REALIZEAZĂ ÎN ACEASTĂ DIRECŢIE), la această stare de CULME (SAMADHI). Atunci şi
numai atunci (prin realizarea cu adevărat a stării de SAMADHI (EXTAZ)) va începe pentru acea
fiinţă adevărata spiritualitate sau, cu alte cuvinte, veritabila religie. Până atunci noi nu facem
decât eforturi mai încete sau mai rapide pentru a ajunge acolo (la starea de SAMADHI
(EXTAZ)). Pentru moment, nu există nici o diferenţă între noi şi cei care deocamdată nu au
îmbrăţişat încă nici o religie DACĂ PÂNĂ ÎN PREZENT NOI NU AM AVUT NICI UN FEL
DE EXPERIENŢĂ DE ACEST GEN (SAMADHI = EXTAZ).
La ce ar mai fi în fond utile YOGA, POSTUL, TRANSMUTAREA, SUBLIMAREA,
ASANA-ele, PRANAYAMA, CONCENTRAREA MENTALĂ, MEDITAŢIA PROFUNDĂ,
IDENTIFICAREA PERFECTĂ (SAMYAMA) dacă fiecare dintre acestea, luate în parte sau
considerate TOATE LA UNISON, nu ne vor conferi cât mai repede această experienţă (STAREA
DE SAMADHI = EXTAZ)?
Fiecare dintre etapele distincte pe care noi trebuie să le trecem pentru a atinge cu adevărat
CULMEA stării de SAMADHI (EXTAZ) a fost foarte bine gândită, în YOGA fiind perfect
adaptată trezirii PRIN PUNERE ÎN REZONANŢĂ a potenţialităţilor fabuloase care există în
fiecare fiinţă umană.
Dacă noi le parcurgem corect şi ne angrenăm pe această cale (YOGA) cu dăruire şi
consecvenţă, ele ne vor conduce cu siguranţă şi fără pericole către ţelul SUPREM ales. Atunci
toate preocupările noastre meschine şi efemere vor înceta, toate suferinţele şi frământările vor
dispărea; sămânţa acţiunilor noastre condiţionante va fi distrusă (sterilizată) şi atunci SPIRITUL
NOSTRU NEMURITOR (ATMAN) ni se va revela în toată splendoarea sa dumnezeiască şi va fi
de-a pururi liber şi îmbrăţişat de DUMNEZEU.
SUTRA 17: Diferitele tipuri de SAMADHI (extaz divin) care pot fi realizate printr-o
perfectă stăpânire (de către YOGHIN) a concentrării mentale, a meditaţiei profunde şi a
identificării fac să apară gradat cunoaşterea din ce în ce mai corectă a realităţii şi fiecare dintre
acestea (tipurile de SAMADHI) este unul însoţit de raţionament, altul de discriminare, altul de o
intensă bucurie iar altul face să se reveleze simţul individualităţii superioare.
SUTRA 18: Există însă şi un alt tip de SAMADHI (extaz divin) SUPREM care este atins
şi menţinut numai prin practica constantă a întreruperii oricărei activităţi mentale (şi) în care
CHITTA (mintea), fiind complet transceansă, mai păstrează doar impresiile nemanifestate şi
permite să fie cunoscut SINELE ETERN DIVIN (ATMAN).
COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA-ELE 17-18
Tradiţia yoghină consemnează că stările de SAMADHI pot fi împărţite în două categorii
distincte: SAMPRAJNATA SAMADHI (prin atingerea (REALIZAREA) deplină a lui
SAMPRAJNATA SAMADHI yoghinii ajung la cele 8 MARI PUTERI PARANORMALE -
ASHTASIDDHI-uri) şi ASAMPRAJNATA SAMADHI.
I) SAMPRAJNATA SAMADHI (acea stare de extaz divin cu "SĂMÂNŢĂ" în care
există PRAJNA, Cunoaşterea Superioară) este subdivizată la rândul său în:
a) VITARKA SAMADHI = stare de extaz divin în care obiectul care fusese luat ca bază
(PUNCT) de plecare pentru atingerea (realizarea) stadiilor superioare ale practicii YOGA, este
acum perceput în mod obiectiv în aspectul său grosier. VITARKA SAMADHI este subdivizată la
rândul său în:
1)SAVITARKA SAMADHI = stare de extaz divin cu VITARKA (cu raţionament, judecată);
2) NIRVTTARKA SAMADHI = stare de extaz divin fără VITARKA (fără raţionament sau fără
judecată), în care predomină o stare profundă de REZONANŢĂ INTUITIVĂ.
b) VICHARA SAMADHI = stare de extaz divin în care acum obiectul este în mod direct
perceput în aspectul său subtil (TANMATRA); această stare de extaz divin este la rândul său
subdivizată în:
(1) SAVICHARA SAMADHI = stare de extaz divin cu VICHARA sau, cu alte cuvinte,
cu o conştiinţă reflexivă;
(2) NIRVICHARA SAMADHI = stare de extaz divin fără VICHARA sau, cu alte
cuvinte, fără conştiinţă reflexivă.
c) SANANDA SAMADHI = stare de extaz divin cu conştiinţa beatitudinii, având ca
obiect organul gândirii;
d) ASMITA SAMADHI = stare de extaz divin în care se păstrează conştiinţa
individualităţii, având însă ca obiect mintea.
În această etapă individualitatea este în realitate PURUSHA afectat de calităţi.
II) ASAMPRAJNATA SAMADHI = starea de extaz divin în care se revelează
supraconştiinţa prin TRANSCENDEREA TOTALĂ pe care o provoacă; aceasta este în realitate
starea de extaz divin care ne conduce la suprema eliberare spirituală.
În SAMPRAJNATA SAMADHI sunt de fapt incluse toate puterile paranormale
(SIDDHI-uri) ce permit (fac cu putinţă) controlul SUPRANATURAL deplin al Naturii. Această
stare de SAMADHI poate fi de patru feluri. În primul rând atunci poate să apară starea de extaz
divin numită SAVITARKA SAMADHI, în care devine spontan cu putinţă ca mintea să mediteze
profund (LA VOINŢĂ) mereu şi mereu asupra unui anumit obiect, separându-l în totalitate de
celelalte.
Să vedem acum ce rezultă în realitate prin aceste meditaţii realizate cu uşurinţă în mod
profund şi constant?
Rezultatul lor esenţial este că, prin intermediul lor, ajungem să medităm la fel de uşor şi
foarte profund atât asupra (REALITĂŢII) obiectelor subtile cât şi asupra (REALITĂŢII)
obiectelor grosiere. În cadrul acestui proces superior, yoghinii disting atunci trei elemente: cel ce
percepe, ceea ce este sau, altfel spus, cel ce este perceput şi instrumentul percepţiei, care fiecare
corespund respectiv: (1) Sufletului („CEL CE PERCEPE”), (2) obiectului exterior („CEEA CE
ESTE PERCEPUT”) şi (3) mentalului („INSTRUMENTUL PERCEPŢIEI”).
În principiu yoghinii consideră că există trei clase de obiecte de meditaţie: (1) mai întâi tot
ceea ce este grosier, cum ar fi corpul fizic, toate obiectele materiale, apoi (2) ceea ce este subtil,
cum ar fi mintea, CHITTA şi (3) în al treilea rând PURUSHA (SPIRITUL DIVIN PUR, Sinele
transcendent) afectat de calităţi sau, cu alte cuvinte, nu PURUSHA (Sinele nemuritor) propriu-
zis, ci individualitatea, printr-o practică consecventă, yoghinul capătă o inefabilă experienţă
lăuntrică în cadrul (PRIN REALIZAREA) acestor meditaţii profunde. De fiecare dată când acum
meditează profund, el poate îndepărta INSTANTANEU toate celelalte gânduri; yoghinul devine
astfel la fel de pur şi obiectiv precum un cristal; spre exemplu, atunci când acesta este plasat în
faţa florilor, cristalul le reflectă (oglindeşte) în mod perfect şi se constată că aproape el se
identifică cu ele; dacă floarea din faţa sa este atunci roşie, el va părea că are culoarea roşie, dacă
floarea din faţa sa este albastră, el va părea că are culoarea albastră.
Printre cele douăzeci şi cinci de categorii sau eteruri subtile (TATTVA-e) pe care le
menţionează că există adepţii filosofici SAMKHYA, sunt două feluri de obiecte de meditaţie: a)
cele douăzeci şi patru de categorii sau eteruri subtile (TATTVA-e) nonperceptive ale Naturii şi b)
PURUSHA (PURUL SPIRIT (ATMAN) perceptivul unic care le percepe cu adevărat pe toate
celelalte).
Această parte a sistemului YOGA confirmă (prin experienţa sa milenară) şi totodată se
bazează în întregime pe filosofia SAMKHYA. Aşa cum ştim cu toţii, sentimentul egoului, voinţa
şi mentalul au o bază comună, CHITTA, în care toate acestea sunt elemente componente.
CHITTA absoarbe (prin REZONANŢĂ) forţele subtile ale naturii şi apoi le proiectează sub
forma gândurilor. Totodată trebuie să existe şi un aspect distinct în care forţa (energia) şi materia
sunt fuzionate şi nediferenţiate; acest aspect este numit AVYAKTAM sau, cu alte cuvinte, starea
nemanifestată a Naturii înaintea creaţiei (AVYAKTA = NEMANIFESTAT (în limba sanscrită).
Tot ceea ce este latent, ascuns, care nu a luat formă. Energie mereu prezentă, chiar în absenţa
manifestărilor lumii sensibile). De fapt, aceasta (AVYAKTAM) este starea de
NEMANIFESTARE la care întreaga Natură se reîntoarce de fiecare dată la sfârşitul fiecărui
ciclu, din care după aceea ea reiese la începutul unui nou ciclu. Dincolo de aceasta se află
PURUSHA (PURUS SPIRIT (ATMAN)), care este esenţa inteligenţei. Cunoaşterea înseamnă
totdeauna putere; în momentul în care începem cu adevărat să cunoaştem un anumit lucru, aspect
ori fiinţă, dobândim (REALIZĂM) (proporţional cu această cunoaştere) asupra sa o anumită
putere; tot astfel, atunci când mintea începe cu adevărat să mediteze profund asupra diferitelor
elemente, ea dobândeşte (prin cunoaşterea inefabilă pe care o acumulează atunci) putere asupra
lor. Acest gen de meditaţie profundă îndreptată (focalizată) asupra elementelor fizice exterioare
este numită SAVITARKA SAMADHI VITARKA înseamnă întrebare, iar SAVITARKA
SAMADHI înseamnă stare de extaz divin cu întrebare, cu judecată sau, altfel spus, cu
raţionament logic.
Aceasta este, într-un anumit fel, ca şi cum am pune în mod direct (NEMIJLOCIT)
întrebări elementelor, pentru ca (datorită inefabilei stări de REZONANŢĂ lăuntrică care apare şi
se amplifică datorită MEDITAŢIEI PROFUNDE) acestea să şi poată transfera ASTFEL
adevărurile şi puterea (de fapt energiile subtile pe care ele le captează prin REZONANŢĂ) spre
fiinţa umană care meditează profund asupra lor. Obţinerea puterilor paranormale (SIDDHI-uri)
nu aduce însă după sine eliberarea spirituală. Ea nu este, în ultimă instanţă, decât o căutare a
bucuriilor în această viaţă, când de fapt, în realitate, aproape toate bucuriile acestei vieţi sunt
efemere şi parţiale. Tocmai de aceea căutarea exclusivă a unor asemenea bucurii este aproape
întotdeauna lipsită de sens. Aceasta este de fapt aceeaşi lecţie veche şi eternă, care totuşi ne este
atât de greu s-o învăţăm. Atunci când în sfârşit a învăţat-o cu adevărat omul se eliberează pentru
totdeauna de condiţionarea universului şi devine pe deplin liber. Dobândirea aşa-numitelor puteri
oculte (SIDDHI-uri) nu face decât să intensifice fascinaţia lumii pentru imensa majoritate a celor
care le dobândesc şi în final (FOLOSITE FĂRĂ CONSACRAREA DEPLINĂ A FRUCTELOR
LOR CĂTRE DUMNEZEU) ele par să se amplifice (în cel care s-a folosit astfel de ele (SIDDHI-
uri)) suferinţa.
În calitatea sa de om de ştiinţă. PATANJALI este obligat să indice în mod obiectiv toate
posibilităţile pe care ni le oferă această ştiinţă (care este YOGA) dar totodată el foloseşte orice
ocazie pentru a ne avertiza cu privire la aceste puteri paranormale (SIDDHI-uri). Apoi,
adâncindu-ne şi mai profund în aceeaşi meditaţie, atunci când ne străduim să desprindem de
condiţionările energiei subtile a timpului şi a spaţiului diferitele elemente, asupra cărora meditam
şi chiar devenim capabili să ne gândim la ele aşa cum sunt în starea lor intrinsecă, atingem astfel
starea care se numeşte NIRVITARKA SAMADHI sau starea de extaz divin fără întrebări şi
raţionamente logice.
Practicând în mod consecvent meditaţia profundă asupra celor trei clase de obiecte pe care
le-am menţionat anterior, ajungem astfel la o stare în care acestea nu se mai amestecă deloc. Vom
urmări în continuare să înţelegem mai întâi ce sunt ele. Să luăm de exemplu CHITTA: ea este
uneori comparată cu un lac, iar vibraţia, cuvântul, sunetul este precum o undă pe suprafaţa acestui
lac.
Noi ştim că tendinţele noastre latente stau ascunse în CHITTA. Pentru noi toate
experienţele profunde ale vieţilor noastre anterioare, ale acestei vieţi şi chiar experienţa morţii - a
părăsirii corpului fizic, de fapt - au devenit deja subconştiente, la fel ca tot ceea ce noi numim
instinct. Ele (aceste experienţe) trăiesc acumulate în CHITTA; aici ele nu sunt complet inactive
ci, în realitate, operează în adâncuri, departe de acea suprafaţă conştientă. Noi putem percepe şi
aprecia (în anumite condiţii) acele CHITTA-VRITTI-uri, valurile minţii, care sunt mai grosiere şi
pe care ne este mai uşor să le controlăm; dar ce putem face cu instinctele mai subtile? Cum le-am
putea oare stăpâni şi pe acestea? De exemplu, atunci când suntem foarte mânioşi, mintea noastră
devine (datorită REZONANŢEI instantanee cu anumite energii subtile specifice ale mâniei) un
val imens de mânie. Acest val aproape că îl vedem, îl simţim, îl putem dirija şi cu un efort
considerabil de voinţă îl putem controla şi, altfel spus, putem eventual lupta împotriva lui, dar cu
toate acestea noi nu vom putea triumfa cu adevărat, complet asupra lui (VALULUI DE MÂNIE)
dacă nu vom putea pătrunde cât mai profund până la cauzele sale.
Dacă, spre exemplu, cineva face o remarcă foarte neplăcută referitoare la noi, simţim deja
CHIAR FĂRĂ SĂ VREM că ne încălzim: iar dacă respectivul continuă, ajungem să ne mâniem
atât de mult încât aproape că uităm de noi înşine, identificându-ne destul de repede cu starea de
mânie. Când respectiva persoană tocmai a început să ne ofenseze, noi gândim: "încep să mă
enervez; iată că intru într-o stare de mânie". Deci, este evident că la început starea de mânie era
"CEVA", iar noi eram un altul, însă atunci când la un moment dat noi ne am enervat, am devenit
mânia (datorită REZONANŢEI preponderente cu energia subtilă a acesteia).
Atunci când ne îndrăgostim, procesul de rezonanţă ne va face să intrăm în inefabilă
legătură cu energia IUBIRII. De fapt toate sentimentele trebuie să fie pe deplin subjugare
(CONTROLATE) atunci când ele sunt în germene (în faşă), în forma lor subtilă, cu alte cuvinte
chiar înainte să devenim conştienţi că ele acţionează cu putere (de fapt cu energii subtile BUNE
sau RELE cu care ne fac să intrăm în REZONANŢĂ) asupra noastră şi în multe cazuri NE
SUBJUGĂ COMPLET. Marea majoritate a oamenilor obişnuiţi nici mărar nu cunosc (şi
niciodată nu ajung să bănuiască) stările subtile ale acestor pasiuni şi nu-şi dau deloc seama de
modul în care ele (stările) le răsar din subconştient.
În general noi nu vedem deloc la începui bula de gaz care tocmai se ridică de pe fundul
unui lac şi de asemenea noi nu o vedem nici măcar atunci când ea ajunge aproape de suprafaţă.
Noi devenim conştienţi de existenţa sa numai în momentul în care bula de gaz bolboroseşte şi
mişcă suprafaţa apei. Prin urmare, este evident că nu vom reuşi să ne dominăm pe deplin valurile
(turbioanele) minţii noastre agitate decât atunci când le vom putea percepe cu ANTICIPAŢIE
manifestarea încă de când ele se află sub forma cauzelor subtile. Până atunci, atâta vreme cât noi
nu le vom putea stăpâni complet, înainte ca ele (VALURILE MINŢII) să devină concrete, nu
avem nici o şansă sa putem transcende complet o anumită pasiune sau tendinţă rea. Pentru a ne
putea controla pe deplin pasiunile trebuie deci să le apucăm de la rădăcină: numai atunci le vom
putea arde în cel mai scurt timp până la sămânţă. La fel cum seminţele rele care au fost aruncate
toate în foc înainte de a fi semănate nu vor mai germina deloc, tot astfel aceste pasiuni (arse ÎN
FAZA DE "SĂMÂNŢĂ" prin focul cunoaşterii nu vor mai apărea (ca să "încolţească" şi să dea
"roade" în fiinţa noastră) niciodată. Înţelegând cât mai bine aceste aspecte importante să ne
întoarcem acum la exemplul nostru în care CHITTA era comparată cu un lac.
Să presupunem în continuare că avem în noi această întindere liniştită de ape; dacă cineva
pronunţă, spre exemplu, cu glas tare în apropierea noastră cuvântul "capră", imediat ce sunetele
acestui cuvânt pătrund în urechile noastre, se produce aproape instantaneu (cu condiţia să FIM
ATENŢI) un val, o undă pe suprafaţa liniştită a lui CHITTA. Arest val reprezintă pentru noi
ideea de capră care include forma sau semnificaţia sa. Capra cea aparentă care ne este cunoscută,
este în realitate valul care se formează la suprafaţa lui CHHTA ca reacţie la vibraţiile sonore
interioare şi exterioare. Valul care apare la suprafaţa lui CHHTA se atenuează apoi treptat după
dispariţia sunetului fiindcă el nu poate exista în general fără cuvânt; gândim la capră, fără a auzi
deloc sunetul corespondent cuvântului "capră". În acest caz noi înşine creăm în minte acest sunet.
Noi pronunţăm atunci lăuntric sau, cu alte cuvinte, în minte, cuvântul "capră" şi aceasta va face
atunci să se nască valul corespondent la suprafaţa lui CHTTTA.
Nu există nici un val care să nu fie provocat astfel de către sunet: atunci când acesta
(punctul) nu vine din exterior, el (sunetul) vine din interior, iar atunci când el (sunetul) încetează,
valul ce apare la suprafaţa lui CHITTA încetează odată cu el. Ce rămâne totuşi atunci ? Rămâne
rezultatul reacţiunii sau, cu alte cuvinte, cunoaşterea. Cele trei: (1) sunetul ce reprezintă numele
obiectului, (2) valul minţii ce reprezintă semnificaţia obiectului şi (3) cunoaşterea care rezultă
sunt atât de mult amestecate în mintea noastră încât în mod obişnuit noi nu le putem separa.
Atunci când sunetele unui anumit cuvânt ne ating, simţurile noastre vibrează în mod specific iar
valul care apare pe suprafaţa lui CHITTA creează reacţiunea; în mod obişnuit cele trei fenomene
se succeda atât de repede încât nu putem distinge pe unul de celelalte.
Atunci când am exersat pentru o perioadă suficientă de timp acest gen de meditaţie
profundă (NIRVITARKA - fără întrebări), memoria care este receptaculul tuturor acestor
impresii, se purifică şi abia atunci noi putem vedea clar şi distinct aceste trei elemente. Aceasta
este în realitate ceea ce se nunteşte NIRVITARKA SAMADHI sau, cu alte cuvinte,
concentrarea mentală specifică fără întrebare sau, altfel spus, fără existenţa procesului raţional de
argumentări şi judecăţi.
Atunci când meditaţia devine mai profundă şi ajunge să la ca obiect TANMATRA-urile
(esenţele subtile) pe care acum le vede în timp şi spaţiu, aceasta se numeşte SAVICHARA
SAMADHI, starea de extaz divin cu discriminare sau reflectare. Când în aceeaşi meditaţie
profundă sunt complet eliminate timpul şi spaţiul şi atunci ne gândim numai la elementele subtile
care sunt oglindite în conştiinţa noastră prin REZONANŢĂ aşa cum sunt ele în realitate în natura
lor esenţială, această stare este numită NIRVICHARKA SAMADHI - treapta extazului divin
fără discriminare
Etapa imediat următoare este cea în care ajungem să facem complet abstracţie de
elemente, fizice sau subtile, şi în care acum luăm ca obiect de meditaţie profundă organul nostru
interior cu care realizăm procesul gândirii. Atunci când acesta (organul gândirii noastre) este
perceput ca fiind complet lipsit de însuşirile activităţii şi inerţiei, meditaţia noastră primeşte
numele de SANANDA SAMADHI extazul divin al beatitudinii totale.
Atunci când mintea însăşi care este acum obiectul meditaţiei noastre profunde devine
suficient de matură şi este atât de ferm concentrată încât renunţă pe deplin la orice naţiune cu
privire la elementele fizice sau subtile şi când mai subzistă numai starea SATTVA-ică a egoului,
totodată diferenţiată de toate celelalte aspecte, această stare înaltă este numită ASMITA
SAMADHI.
Omul care a ajuns la acest înalt nivel de realizare spirituală a dobândit calitatea supremă
pe care VEDA-ele o desemnează prin expresia "lipsit de corpuri". Atunci omul se poate concepe
spontan pe sine însuşi ca fiind fără corp fizic, dar el va trebui totuşi să se gândească în continuare
că are un corp subtil. Cel care, deja aflându-se în această stare se cufundă doar în Natură fără a
atinge scopul cu ADEVĂRAT ultim sunt numiţi PRAKRITILAYA, însă cei care nu se opresc
aici şi se DETAŞEAZĂ TOTAL ating scopul Suprem care este Eliberarea spirituală deplină.
În lumina "Aforismelor YOGA" ale lui PATANJALI descoperim că de fapt există mai
multe feluri de SAMADHI (extaz divin) în care conţinutul minţii încă nu este pe deplin transcens
şi remarcăm că în afară de acestea mai există un fel de SAMADHI fundamental în care conţinutul
minţii este complet transcens.
SUTRA 17 ne ajută să înţelegem că în SAMPRAJNATA SAMADHI, baza subtilă pentru
fixarea sau concentrarea minţii, sunt: (1) judecata (VITARKA); (2) reflectarea intuitivă a
realităţii (VICHARA) (sau, cu alte cuvinte, gândirea non-verbală); (3) Beatitudinea (ANANDA)
(sau, cu alte cuvinte, gândirea gândirii); (4) Conştiinţa Eului Suprem (sau,. cu alte cuvinte,
Conştiinţa lui ATMAN (ASMITA)) şi este de asemenea evident că fiecăreia dintre aceste baze îi
corespunde o stare distinctă (TIP) de SAMADHI.
Prin urmare, concentrarea mentală perfectă devine gradat conştientă (SAMPRAJNATA)
de obiectul său asumându-şi fie forma judecăţii raţionale (VITARKA) orientată asupra obiectelor
grosiere, fie forma reflectării intuitive a realităţii (VICHARA).
Prin focalizare intensă asupra obiectelor subtile, fie forma prin Beatitudine (ANANDA),
fie forma prin Conştiinţa Eului Suprem (ASMITA). Cu alte cuvinte, prin judecată (VITARKA),
reflectarea intuitivă a realităţii (VICHARA) şi Beatitudine Supremă (ANANDA) se realizează
progresiv omologarea prin REZONANŢĂ şi unitatea întregului Macrocosmos în propria
conştiinţă individuală acum expansionată (ASMITA). Această stare este considerată de yoghini
ca fiind SAMPRAJNATA SAMADHI. În lumina SUTRA-ei 18 înţelegem că cealaltă formă
fundamentală de SAMADHI în care nu mai există conştiinţa obiectelor (ASAMPRAJNATA)
constă de fapt în focalizarea perfectă asupra impresiilor subliminale după toate obiectele au
dispărut şi ea urmează practicii care are drept efect încetarea şi transcenderea modificărilor
conţinutului minţii.
= VA URMA =
AN V C 48
YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI
PATANJALI
COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA-ELE 17-18
(continuare la cursul nr. 47 AN V)
Prin urmare, celălalt tip de SAMADHI (ASAM PRAJNATA) este precedat de un efort
continuu de a stopa complet modificările conţinutului minţii şi, în această situaţie, devine posibilă
transcenderea acesteia (a minţii) deoarece atunci nu mai rămân decât urmele încremenite
(nemişcate) ale conţinutului minţii şi atunci se revelează Sinele Suprem (ATMAN).
Este deci clar că prin cea mai înaltă formă de renunţare care constă în aspiraţia şi dăruirea
constantă către DUMNEZEU, survine absenţa tuturor modificărilor conţinutului minţii şi prin
aceasta devine cu putinţă transcenderea acesteia (a minţii) iar toate permit atingerea stării filiale
de nemanifestare care este chiar ASAMPRAJNATA SAMADHI.
Cele două SUTRA-e (17 şi 18) ne ajută să înţelegem că, prin concentrare mentală
perfectă, energia noastră psihică este complet focalizată. Concentrarea (care în realitate se traduce
prin "con" = complet + „centrare”) aduce toate forţele noastre fiziologice, vitale şi psihice sub
controlul energiei mentale. Contemplarea (care în realitate se traduce prin "con" = complet +
„templare”, starea sacră de TEMPLUM) este o stare divină în care fiinţa umană este purificată
complet, fiind acum perfect aptă să proiecteze în universul său lăuntric lumina lui PURUSHA.
Atenţia cât mai bine focalizată este de fapt starea fundamentală a acestui templu etern şi real care
există în fiinţa noastră. Atunci când CHITTA (mintea) devine cu adevărat templul Absolutului,
DUMNEZEU se manifestă plenar în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. Meditaţia, la rândul ei,
înseamnă în realitate starea de MEDHA (cuvântul sanscrit MEDHA" înseamnă Inteligenţa
Cosmică a lui DUMNEZEU) în care gradat se manifestă Inteligenţa Cosmică a lui DUMNEZEU.
Manifestarea plenară a Inteligenţei Cosmice a lui DUMNEZEU face să se trezească şi să se
amplifice în fiinţa noastră starea de SAMPRAJNATA SAMADHI.
În conformitate cu părerile marilor yoghini, toate stările de SAMADHI pot fi clasificate în
două categorii esenţiale: SABIJA SAMADHI - extaz divin cu sămânţă şi NIRBUA SAMADHI -
extaz divin fără sămânţă, aceasta din urmă fiind unanim considerată starea net superioară
În SABIJA SAMADHI (starea de extaz divin cu "SĂMÂNŢA" există totdeauna o bază,
un conţinut, un centru sau un simbol, iar mintea este atunci FERM fixată asupra acestui simbol
grosier sau subtil. Aceasta presupune implicit existenţa unui conţinut al minţii; conţinutul minţii
este numit PRATYAYA. Mai ales atunci când ÎNCĂ ne aflăm la început în practica YOGA
trebuie neapărat să ne folosim de o anumită bază (PUNCT DE SPRIJIN - interior ori exterior)
pentru a ne fixa ferm mintea la voinţă.
Există, aşa cum am văzut, patru feluri de astfel de baze, fiecăreia dintre ele
corespunzându-i o stare distinctă de SAMADHI (extaz divin). În procesul de rafinare gradată a
stărilor de SAMADHI (extaz divin) se porneşte la început cu un conţinut mental cât mai redus
(PRATYAYA) sau, cu alte cuvinte, cu un minim de obiecte ori fiinţe asupra cărora mintea se
focalizează cu încântare şi chiar se odihneşte. Gradat, yoghinul îşi rafinează conţinutul minţii şi
în finalul finalului conţinutul minţii este pe deplin transcens.
Fiecare gen de activitate mentală, ca proces inefabil de REZONANŢĂ cu o anumită
formă de energie subtilă, mentală din MACROCOSMOS corespunde unei anumite stări de
conştiinţă şi reciproc. Orice activitate mentală sublimă face să apară şi să se amplifice gradat în
noi o STARE SUBLIMĂ DE CONŞTIINŢĂ. Această activitate mentală este precum un fundal al
stării de conştiinţă corespondente, fundal care în YOGA este desemnat prin termenul
PRATYAYA Acest fundal este totdeauna pentru noi suportul cunoaşterii.
Există deci patru baze, suporturi sau activităţi mentale fundamentale prin intermediul
cărora conştiinţa noastră realizează, datorită proceselor de rezonanţă declanşate, cunoaşterea unui
anumit obiect în meditaţie:
1.VITARKA (întrebare) sau gândirea verbală discursivă, logică, judecata,
raţionamentul, deliberarea; se află în strânsă legătură cu examinarea inductivă şi deductivă a
obiectelor şi în general se referă la forma grosieră a elementelor. În acest caz, obiectul meditaţiei
noastre este cunoscut prin intermediul activităţii specifice a minţii numită VITARKA.
2. VICHARA sau reflectarea intuitivă, gândirea nonverbală, în simboluri, contemplaţia;
este în realitate experienţa subtilă directă ce se referă la natura subtilă a elementelor, în acest caz,
obiectul este cunoscut printr-o activitate mult mai fină şi subtilă a minţii şi anume reflectarea
intuitivă VICHARA.
3. ANANDA sau beatitudinea copleşitoare - se referă la starea de fericire, pace şi
beatitudine; în acest caz. obiectul fiind chiar CHITA (mintea) el este contemplat prin beatitudine,
care în realitate este gândirea gândirii,
4 ASMITA sau AHAMKARA - se referă de fapt la conştiinţa ATMAN-ică, a Sinelui
Suprem sau, cu alte cuvinte la simţul individualităţii superioare. Această stare euforică de
conştiinţă trezeşte şi face să se amplifice gradat sentimentul beatific al unităţii cu toate fiinţele şi
obiectele din univers (MACROCOSMOS). ASMITA este forma universală a lui CHITTA.
Obiectul său este cunoscut în acest caz prin ASMITA.
Aceste 4 baze sau suporturi subtile reprezintă în acelaşi timp anumite niveluri
preponderente de vibraţie sau, cu alte cuvinte, evidenţiază stări DISTINCTE de conştiinţă. Ele
sunt intim legate şi de cele patru stadii ale GUNA-urilor despre care vorbeşte PATANJALI.
Acestea sunt stadiile: definit, indefinit, disolubil şi indisolubil. Ele pot fi puse în corelaţie şi cu
cele patru niveluri ale cuvântului (VAK): VAIKHARI, MADHYAMA, PASHYANTI şi PARA.
În etapele avansate ale practicii YOGA, în ASAMPRAJNATA SAMADHI se elimină
gradat aceste 4 tipuri de activitate mentală, rămânând astfel numai obiectul care acum este
cunoscut în acest caz în mod inefabil prin el însuşi, complet, fără a mai angrena pentru aceasta
vreo activitate de un anumit gen a mentalului. Obiectul este cunoscut astfel de o putere tainică ce
transcende mentalul. În ASAMPRAJNATA SAMADHI nu mai există conştiinţa nici unui
simbol. ASAMPRAJNATA SAMADHI nu este însă (chiar de la început) o stare complet stabilă,
ea fiind totuşi caracterizată de un anumit dinamism numit SAMSKARA (activatori subliminali).
Caracteristicile ei distincte sunt deci: 1) transcenderea lui PRATYAYA - a conţinutului mental;
2) prezenţa totuşi a unor subtile SAMSKARA (activatori subliminali) - cu alte cuvinte a
reziduurilor mentale
Orice tip de activitate mentală (chiar şi cele patru menţionate mai sus) generează
SAMSKARA-uri (activatori subliminali) corespunzători care sunt subtili, subconştienţi. Chiar şi
atunci când se elimină complet un anumit tip de activitate mentală (care declanşa un anumit
proces de REZONANŢĂ) rămâne totuşi SAMSKARA (activatorul subliminal) corespunzătoare
acelui tip de activitate Tocmai de aceea ASAMPRAJNATA SAMADHI desemnează o stare
distinctă de conştiinţă în care chiar dacă actualmente, a încetat orice activitate mentală, rămân
totuşi mai departe active anumite SAMSKARA- uri (activatori subliminali). Orice trecere de la
VITARKA la VICHARA sau de la VICHARA la ANANDA etc., este totdeauna caracterizată de
o stare de disoluţie, de LAYA care este totuşi dinamică şi prezintă SAMSKARA-uri (activatori
subliminali). De la această stare de LAYA aspirantul poate fi proiectat în sus în starea mai înaltă
sau eventual poate recădea într-o stare în care există un conţinut mental.
Atunci când până şi toate SAMSKARA-urile (activatori subliminali) încetează cu
desăvârşire, conştiinţa noastră rămâne COMPLET NEMIŞCATĂ (întocmai ca o oglindă de
cristal pur care nu mai vibrează deloc) şi ABIA ATUNCI ea poate fi transceansă complet; aceasta
este în realitate starea de NIRBUA SAMADHI. SAMADHI (extaz divin) fără nici un fel de
"sămânţă" care, ca stare de extaz divin (SAMADHI) este chiar mai înaltă decât
ASAMPRAJNATA SAMADHI, căci ea este caracterizată atât de "ÎNCREMENIREA"
sau, altfel spus, absenţa conţinutului mental PRATYAYA cât şi de lipsa reziduurilor mentale
SAMSKARA (activatorii subliminali)
Schiţând o sinteză finală a acestor comentarii putem afirma că SUTRA-ele 17 şi 18 ne
oferă o fundamentală înţelegere profundă a fazelor procesului meditativ în practica YOGA. Ele
nu se referă, aşa cum am văzut, doar la starea de SAMADHI (extaz divin) ci desemnează atât
niveluri superioare de conştiinţă cât şi stadii esenţiale în procesul cunoaşterii ADEVĂRULUI
ULTIM. Să ne amintim aici că nu întâmplător IISUS spune: "CUNOAŞEŢI ADEVĂRUL CĂCI
ACESTA VĂ VA ELIBERA".
Totodată, aceste două SUTRA-e se referă de asemenea şi la gradele de subtilitate ale
obiectelor asupra cărora trebuie să ne concentrăm şi să medităm profund.
Vom trece acum să studiem din punct de vedere practic felul în care intervin toate acestea
în meditaţiile curente pe care noi deja le realizăm.
Să considerăm drept exemplu o meditaţie cu Marea Putere Cosmică KALI. în situaţia în
care noi luăm (considerăm) drept obiect al meditaţiei imaginea tradiţională BINECUNOSCUTĂ
a lui KALI, ne aflăm în SAVITARKA. Obiectul meditaţiei noastre este atunci concret; vom
folosi prin urmare ca „OBIECT” poza sa (desenul) care o reprezintă alegoric pe KALI dansând
pe cadavrul lui SHIVA, având un şirag de capete de mort la gât, cu limba sa lungă şi roşie scoasă
etc., care toate (aceste elemente concrete) reunite reprezintă de fapt pentru noi un suport tipic
pentru prima fază de cunoaştere SAVITARKA SAMADHI. În acest caz noi vom urmări deci să
întreţinem un proces mental discursiv focalizat cât mai bine doar asupra imaginii lui KALI în
cadrul căruia noi gândim (judecăm, raţionăm ferm, în funcţie de posibilităţile noastre, la
semnificaţia dansului ei, la atributele exprimate prin limba sa lungă şi roşie care este scoasă, la
sabia pe care o ţine în mână etc. Totuşi, chiar şi SAVITARKA SAMADHI îşi are fazele sale de
subtilitate, căci (raportându-ne în continuare la exemplul ales) dacă obiectul nostru de
concentrare nu mai este (la câteva luni după aceea) imaginea (desenul) ci este YANTRA lui
KALI, acum concentrarea noastră mentală se apropie de faza SAVICHARA SAMADHI.
Rămânem însă mai departe în SAVITARKA SAMADHI atâta vreme cât continuăm să
păstrăm (menţinem) analiza raţională, gândindu-ne (prin intermediul unor judecăţi şi
raţionamente) la semnificaţia celor opt petale de lotus ale YANTRA-ei sale (KALI) ori la ce
înseamnă cele cinci triunghiuri ale YANTRA-ei etc., etc. Tot astfel, pentru noi concentrarea
mentală, consecventă asupra flăcării unei lumânări sau fixarea atentă cu privirea a bilei pe care o
utilizăm atunci când realizăm SHAMBHAVI MUDRA, înainte de a închide ochii, toate acestea
fac pacte din SAVITARKA SAMADHI.
În momentul în care, după câteva luni de practică perseverentă ne dăm seama că meditaţia
noastră devine cu adevărat mai profundă şi că deja putem să excludem din sfera conştiinţei orice
alt obiect, "uitând" aproape (DATORITĂ „ABSORBŢIEI" IDENTIFICATOARE ÎN
MEDITAŢIE) că ne aflăm în camera de meditaţie şi că ne-am propus să facem meditaţia o
jumătate de oră sau o oră, deja intrăm în stadiul de NIRVITARKA SAMADHI în care, după cum
am arătat anterior, se realizează o transcendere obiectivă a energiilor timpului şi a energiilor
spaţiului
Nivelul pe care PATANJALI îl numeşte SAVICHARA SAMADHI este cel în care deja
obiceiul meditaţiei noastre este mai abstract iar noi ne simţim profund extaziaţi de această
REZONANŢĂ ABSTRACTĂ. Folosirea adecvată a MANTRA-ei lui KALI în timpul realizării
tehnicii de LAYA YOGA este un exemplu de asemenea obiect. Aici, dacă vom încerca să
înţelegem semnificaţia MANTRA-ei sau a literelor distincte ce o compun, vom coborî imediat
într-o fază de analiză discursivă, raţională, specifică (după cum ştim) fazei inferioare, VITARKA
SAMADHI.
În VICHARA SAMADHI există, fără îndoială, un proces de cunoaştere reflexivă
inefabilă în care mintea, întocmai ca o oglindă, reflectă în cadrul unui proces complex de
REZONANŢĂ realităţi spirituale mai înalte. Aşa cum spuneam, obiectul meditaţiei în această
fază este mai subtil (TANMATRA). Faza în care vizualizam mental (interior) bila (anterior
privită cu atenţie) de la SHAMBHAVI MUDRA, meditaţiile realizate asupra anumitor centri de
forţă (CHAKRA-e) pe muzică, vizualizarea clară şi continuă a curenţilor subtili coloraţi,
evocarea prin REAMINTIRE a unei stări spirituale exemplificative, invocarea influenţei elevate a
unui maestru spiritual sunt tot atâtea exemple de metode în care obiectul meditaţiei noastre este
subtil.
În acest caz, mintea noastră este mai liniştită şi acum este ABSOLUT NORMAL să
ajungem să percepem spontan diferite imagini din lumile subtile superioare (PARALELE), clişee
AKASHA-ice, iluminări uluitoare, conexe cu tema meditaţiei noastre.
În NIRVICHARA SAMADHI obiectul subtil al meditaţiei noastre cucereşte spontan şi
aproape fulgerător întregul câmp al conştiinţei; pentru noi, atunci dispar în mod misterios
noţiunile de timp şi spaţiu, iar în cazul meditaţiei cu Marea Putere Cosmică KALI, de exemplu,
percepţiile noastre spirituale se rafinează, se îmbogăţesc şi se cosmizează, nemaiavând aproape
nici o legătură (raportare) la fiinţa noastră limitată. Atunci noi dobândim (primim) semnificaţii
profund spirituale şi avem REVELAŢII copleşitoare cu un caracter mult mai general, universal
valabil, divinei etern. În această fază putem cu adevărat să înţelegem ce reprezintă de fapt
părăsirea planului fizic, dar nu printr-o sărăcăcioasă analiză de tip logic, ci printr-un gen de
intuiţie profund iluminatoare în care deja ajungem să ştim (PRIN EXPERIENŢA PERSONALĂ
DIRECTĂ) că moartea este doar o trecere. Această înţelegere tainică şi inefabilă ne cristalizează
gradat o certitudine profundă asupra eternităţii noastre, făcând să ne dispară pentru totdeauna
teama de moarte sau FRICA în general.
Un exemplu foarte semnificativ de VICHARA SAMADHI, cunoaştere reflexivă (însă
NECONŞTIENTIZATĂ ca atare de acesta) îl găsim în lucrarea genialului scriitor BORGES -
"EL ALEPH" pe care îl citează cei doi scriitori iniţiaţi LOUIS PAUWELS şi JACQUES
BERGIER în faimoasa lor carte "Dimineaţa magicienilor":
"În acea clipă uriaşă am văzut milioane de acţiuni delectabile sau atroce; nici una nu m-a
uimit într-atât precum faptul că toate ocupau acelaşi punct, fără suprapunere şi fără transparenţă.
Tot ceea ce-mi văzură ochii era (SE DESFĂŞURA) atunci pentru mine simultan; ceea ce voi
transcrie acum este succesiv, fiindcă aşa este limbajul. Vreau totuşi să consemnez unele lucruri.
În josul treptei, spre dreapta, am văzut o mică sferă moarată cu o strălucire aproape
insuportabilă; la început am crezut că se roteşte; apoi am înţeles că această mişcare era o iluzie
produsă de spectacolul vertiginos pe care-l închidea în ea. Diametrul Alephului trebuie să fi fost
de vreo doi-trei centimetri, dar înăuntrul său era întregul spaţiu cosmic, fără nici o reducţie.
Fiecare lucru (sticla Oglinzii, de pildă) era o infinitate de lucruri, fiindcă îl vedeam limpede din
toate punctele universului. Am văzut marea zbuciumată, am văzut zorii de zi şi amurgul, am
văzut mulţimile de oameni din America, am văzut o pânză de păianjen argintată în centrul unei
piramide negre, am văzut un labirint frânt (era Londra), am văzut ochi interminabili scrutându-se
în mine, imediaţi, ca într-o oglindă, am văzut toate oglinzile de pe lume şi atunci am constatat că
imaginea mea nu se reflectă în nici una dintre ele, am văzut într-o curte retrasă de pe strada Soler
acelaşi dalaj pe care-l văzusem, treizeci de ani mai înainte, într-o casă din Fray Bentos, am văzut
struguri, zăpadă, tutun, filoane de metal, aburi, am văzut pustiuri convexe sub Ecuator şi am
văzut, de asemenea, fiecare fir de nisip al lor, am văzut la Inverness o femeie pe care n-o voi uita,
i-am văzut coama de păr violentă, trupul semeţ, i-am văzut un cancer la sân, am văzut un rotocol
de ţărână uscată pe un trotuar, în locul unde fusese un copac, am văzut într-o casă de la ţară din
Adrogué un exemplar din prima traducere englezească a lui Pliniu, cea a lui Philemon Holland,
am văzut în acelaşi timp fiecare literă de pe fiecare pagină (copil fiind, mă miram mereu de faptul
că literele dintr-o carte închisă nu se amestecau în timpul nopţii până la a se pierde), am văzut
noaptea şi ziua contemporană nopţii, am văzut un apus de soare la Queretaro ce părea să reflecte
culoarea unui trandafir aflat în bengal, mi-am văzut dormitorul gol, am văzut într-o încăpere din
Alkmaar un glob terestru între două oglinzi ce-l multiplicau la nesfârşit, am văzut cai cu coama
învolburată pe o plajă a Mării Caspice în zori de zi, am văzut osatura delicată a unei mâini, i-am
văzut pe supravieţuitorii unei bătălii scriind cărţi poştale, am văzut într-o vitrină din Mirzapur un
joc de cărţi spaniol, am văzut umbrele înclinate ale unor ferigi pe solul unei sere, am văzut tigri,
pistoane, bizoni, talazuri şi armate, am văzut toate furnicile de pe pământ, am văzut un astrolab
(instrument folosit pentru măsurarea poziţiei aştrilor şi a înălţimii lor deasupra orizontului)
persan, am văzut în sertarul unui birou (iar scrisul acela m-a făcut să tremur) nişte scrisori
obscene, incredibile, precise, pe care Beatriz i le trimisese lui Carlos Argentino, am văzut un
monument adorat în cimitirul din Chacarita, am văzut relicva atiroce a ceea ce fusese delicioasa
Beatriz Viterbo, mi-am văzut circulaţia sângelui obscur, am văzut angrenajele iubirii şi
schimbările morţii, am văzut Alephul, din toate unghiurile, am văzut în Aleph Pământul şi pe
Pământ din nou Alephul şi în Aleph Pământul, mi-am văzut chipul şi viscerele, am văzut chinul
tău şi, la câtva timp după aceea, m-a cuprins ameţeala şi am plâns, pentru că ochii mei văzuseră
acel obiect secret şi conjectural al cărui nume e folosit abuziv, dar pe care nimeni nu l-a văzut:
inconceptibilul univers
M-a încercat atunci simultan o veneraţie fără sfârşit şi o durere infinită. Pe stradă, pe
scările de la Constitución, în metrou, toate feţele mi s-au părut după aceea familiare. M-am temut
că nimic pe lume n-ar mai fi fost în stare să mă surprindă; m-am temut că sentimentul de déjá-vu
nu mă va mai părăsi niciodată. Din fericire, după câteva nopţi de insomnie, uitarea m-a cuprins
din nou."
Faza următoare pentru noi, ANANDA SAMADHI este cea în care obiectul meditaţiei
noastre devine însăşi mintea dilatată prin FUZIUNE la infinit în acest caz, nu mai avem deloc
nevoie să rostim (EMITEM) mental MANTRA, deoarece atunci sunetul ei subtil şi CONTINUU
este atât de puternic încât ne cuprinde întreaga fiinţă şi ne dilată (EXPANSIONEAZĂ) în infinit.
Pentru noi atunci nu mai există nici un gând, iar mentalul nostru se află complet "dizolvat" în
starea de LAYA. Pe acest fond TOTAL de linişte interioară indescriptibilă, vibraţia copleşitoare a
sunetului subtil (corespunzător MANTRA-ei EMISE mental DOAR O SINGURA DATĂ - LA
ÎNCEPUT) ne face să fim în fuziune (REZONANŢĂ) perfectă cu sfera atotcuprinzătoare
(MACROCOSMICĂ) de conştiinţă a lui KALI. Dispare atunci orice urmă de dialog interior, iar
mintea noastră se resoarbe atunci în DUMNEZEU nemaiavând nici un alt obiect de care să se
agaţe. Tehnicile meditative budiste în care se urmăreşte crearea unei stări de vid beatific, mental
SHUNYA, se integrează în acest nivel.
Este, de asemenea, demn de remarcat că tehnica binecunoscută de LAYA YOGA cu Sfera
MACROCOSMICĂ de forţă a Marii Puteri Cosmice KALI nu realizează doar o simplă liniştire a
minţii ci totodată îi conferă şi o orientare net superioară făcând ca aceasta (mintea) sa intre
simultan într-o stare de vibraţie înaltă prin intermediul rezonanţei cu Marea Putere Cosmică
KALI. Tocmai de aceea ea (LAYA YOGA cu ajutorul unei MANTRA spirituale) este net
superioară meditaţiei de tip VIPASSANA, în care se urmăreşte doar o liniştire a minţii, fără a i se
oferi totodată acesteia (MINŢII) un suport energetice spiritual, aşa cum se realizează aceasta în
cazul tehnicii precedente.
Ultima fază, ASMITA SAMADHI, este cea în care obiectul de meditaţie transcende în
realitate complet mintea, devenind în final sentimentul individualităţii superioare. Aceasta este
cam ceea ce fac vedanticii când se detaşează în totalitate şi apoi transcend toate obiectele
inferioare de meditaţie spunând: ”Eu nu sunt corpul fizic” (deci, cu alte cuvinte, nu-mi aleg ca
obiect de meditaţie un obiect grosier - VITARKA), "eu nu sunt simţurile mele" (deci, cu alte
cuvinte, nu-mi aleg ca obiect de meditaţie aspectele subtile TANMATRA - VICHARA), "eu nu
sunt mintea mea" (deci, cu alte cuvinte, nu-mi aleg ca obiect de meditaţie mintea - ANANDA).
Ceea ce rămâne atunci să fie obiectul singur şi unic al meditaţiei sale supreme nu este de
fapt Sinele Suprem (ATMAN sau PURUSHA spiritul pur), deoarece Sinele Etern (ATMAN) este
întotdeauna DOAR subiectul şi nu poate fi obiectul. Există însă în acest gen de meditaţie extatică
care îndumnezeitele un sentiment inefabil al individualităţii superioare format din cele mai
subtile voaluri ale Sinelui nostru Etern (SCÂNTEIA DIVINĂ ÎN OM) şi care reprezintă în acest
caz obiectul meditaţiei, numit, aşa cum am văzut, de către marii yoghini, "PURUSHA cu
calităţi".
ATENŢIE! NU UITAŢI! PUNÂND ÎN PRACTICĂ CÂT MAI DES TOT CEEA CE
VEŢI ÎNŢELEGE, PUTEŢI ATINGE STĂRI DIN CE ÎN CE MAI ÎNALTE DE SAMADHI
(EXTAZ DIVIN).
Pentru o aprofundare creatoare şi eficientă a aspectelor spirituale care au fost revelate în
aceste comentarii referitoare la stările de SAMADHI (extaz divin) este foarte bine ca toate aceste
lecţii să fie lecturate din nou şi din nou, de mai multe ori, urmărind de fiecare dată să înţelegem
cât mai bine mai ales ceea ce încă nu ne este foarte clar. Pentru că "UN GRAM DE PRACTICĂ
VALOREAZĂ CÂT TONE DE TEORIE" cel mai bine ar fi ca după fiecare lectură să urmărim,
după PUTERILE NOASTRE BENEFICE (CARE PE SĂPTĂMÂNĂ CE TRECE AR TREBUI,
GRAŢIE PRACTICII YOGA, SĂ FIE TOT MAI MARI), să aplicăm în antrenamentul nostru
YOGA de zi cu zi informaţiile secrete expuse aici pentru cei puţini. Acest sfat este cu atât mai
valoros dacă şi noi urmărim să atingem din ce în ce mai des anumite stări de SAMADHI
(EXTAZ DIVIN).
NU UITAŢI CĂ PE CEI ÎNDRĂZNEŢI ŞI PLINI DE DĂRURE CĂTRE EL -
DUMNEZEU ORICÂND ÎI AJUTĂ MAI ALES DACĂ EI FAC PRIMUL PAS. Nu pierdeţi din
vedere că nu SAMADHI are nevoie ACUM de voi ci voi aveţi totdeauna nevoie de SAMADHI
(EXTAZ DIVIN).
= VA URMA=