CARACTERIZAREA BIOCENOZELOR ACVATICE DIN PUNCT DE VEDERE AL

PARAMETRILOR ECOLOGICI I. DETERMINAREA SPECTRULUI ECOLOGIC AL

BIOCENOZEI
Pentru a studia o biocenoză din punct de vedere cenotic este necesar să ştim mai întâi compoziţia
taxonomică a speciilor componente. Estimarea ponderilor diverselor grupe de plante sau de
animale ne oferă în final o imagine de ansamblu asupra compoziţiei biocenozei. Pentru
determinarea spectrului ecologic al speciilor dintr-o biocenoză trebuie mai întâi să prelevăm
eşantioane cât mai reprezentative din teren, urmând trierea materialului în laborator, prin
determinarea şi clasarea pe grupe taxonomice mari: clase, ordine, familii. Se procedează apoi la
estimarea cantitativă a taxonilor. Astfel, în orice biocenoză se pot găsi reprezentanţi din câteva
familii de plante şi de animale. Se înscriu într-un tabel familiile sau alte grupări taxonomice
unele sub altele consemnând alăturat numărul de specii sau de indivizi. Considerând numărul
total pe toate familiile ca fiind 100%, se calculează ponderea fiecărei familii din ansamblul
faunistic, exprimată în procente, după formula: % = n / N x 100
Unde: N = nr. total de specii din probă;
n = nr. de specii dintr-o anumită familie.
Analiza poate continua apoi pe genuri şi specii, în care caz procentul deţinut de fiecare se obţine
prin raportarea la numărul total de genuri cuprinse de o familie sau la numărul total de specii
aparţinând unui anumit gen.
Rezultatele se reprezintă grafic, sub formă de ciclogramă procentuală, obţinându-se spectrele
ecologice pentru familii, ordine să specii, dar şi pentru unele grupări taxonomice superioare:
încrengături, clase, ordine.
II. DETERMINAREA UNOR PARAMETRII AI BIOCENOZEI
II. 1. Densitatea, reprezintă numărul de indivizi dintr-o specie raportat la unitatea de volum
(ind./l) în cazul planctonului sau la unitatea de suprafaţă (ind./m2) în cazul bentosului.
II. 2. Frecvenţa speciilor (F), reprezintă procentul probelor în care se află o specie dată din
numărul total de probe prelevate. Se calculează după formula:
F% = p/P x 100,
Unde: P = nr. total de probe analizate;
p = nr. de probe în care apare specia.
II. 3. Constanţa speciilor dintr-o biocenoză, se exprimă de obicei după frecvenţa acestoră (N.
Botnariuc, 1982). Tischler, grupează speciile după valoarea frecvenţei în următoarele categorii:
Categoria
Valoarea frecvenţei F
Accidentale
0,1 – 25%
Accesorii
25,1 – 50%
Constante
50,1 – 75%
Euconstante
75,1 – 100%
II. 4. Abundenţa relativă, se exprimă procentual şi se află raportând numărul de indivizi ai
unei specii (n) din probe la numărul total de indivizi din probele analizate (N), după formula:
A = n/N x100,
II. 5. Indicele de semnificaţie ecologică (W), reprezintă relaţia dintre frecvenţă (F) şi
abundenţă (A), precizând mai exact poziţia unei specii în biocenoză. Se calculează după relaţia:
W = (F x A) / 100
Rezultatele se interpretează astfel:
Clasa de semnificaţie ecologică
Valoarea indicelui W
Categoria de specii
W1
Sub 0,1%
Accidentale
W2
0,1 – 1%
Accesorii
W3
1,1 – 5%
W4
5,1 – 10%
Caracteristice
pentru biocenoza dată
W5
Peste 10%
II. 6. Indicele de afinitate cenotică (q), estimează afinităţile dintre speciile existente într-o
biocenoză. Se poate realiza pentru specii din acelaşi biotop, sau din biotopuri diferite.
Pentru estimarea afinităţii cenotice dintre reprezentanţii unui grup, dintr-un anumit biotop, se
calculează afinitatea fiecărei specii cu toate celelalte.
Una din formulele utilizate în calcularea afinităţii este cea a lui Jaccard:
q = [c / (a+b-c)] x 100,
Unde: a = nr. de probe în care a fost identificată specia A,
b = nr. de probe în care a fost identificată specia B,
c = nr. de probe în care au fost identificate ambele specii, A şi B.
Pentru calcularea indicelui de afinitate după formula lui Jacaard, speciile sunt distribuite într-un
tabel, în funcţie de valoarea indicelui de semnificaţie ecologică.
Indicele se calculeză pentru toate speciile luate câte două, în ordinea din tale (1 cu 2, 1 cu 3, etc,
2 cu 3, ş.a.m.d.).
Valorile obţinute sunt trecute într-o diagramă – tabel cu dublă intrare, speciile fiind înscrise atât
pe orizontală, cât şi pe verticală.
Diagonala care pleacă din colţul stânga sus al diagramei traversează patratele care corespund
câmpului de comparare al aceleiaşi specii (1 cu 1, 2 cu 2 etc.). Aceasta împarte diagrama în două
triunghiuri simetrice. În cel de sus se înscriu valorile calculate pentru indicele de afinitate
cenotică, iar în cel de jos se trec semnele convenţionale pentru diferite clase de valori ale
coeficienţiolor de afinitate, conform tabelului de mai jos:
Valoarea coeficientului de afinitate q
Semn convenţional
0 – 10%
●
10,1 – 30%
●●
30,1 – 50%
50,1 – 70%
70,1 – 100%
III. INDICI DE CARACTERIZARE A BIODIVERSITĂŢII :
III. 1. Numărul de specii (bogăţia de specii)
❑ Este cel mai simplu indicator al biodiversităţii, reprezentând numărul de specii
identificat în aria studiată.
❑ Acest indicator nu reuşeşte însă să surprindă modul de distribuţie al diversităţii.
III. 2. Indicele Simpson:
Este un indice care ţine cont nu doar de numărul speciilor, ci şi de proporţia
fiecăreia.
A fost prezentat de Simpson în anul 1949, în publicaţiile de specialitate se prezintă
în general trei variante ale acestui indice:
▪ Indicele Simpson (D)
▪ Indicele de diversitate Simpson (1 – D)
▪ Indicele reciproc Simpson (1/D)
Se calculează după formula:
Unde: pi - proporţia de reprezentare a speciei
ni - numărul de indivizi ai unei specii
N - numărul total de indivizi din perimetrul analizat
III. 3. Indicele Shannon-Weaver
Acesta este unul dintre cei mai utilizaţi indici, având originea în teoria informaţiei
(de aceea, uneori este citat drept indicele Shannon-Wiener)
Măsoară gradul de organizare/dezorganizare al unui sistem dat.
Se calculează după formula:
Unde: H - Indicele Shannon-Weaver
pi - proporţia de reprezentare a speciei
ni - numărul de indivizi ai unei specii
N - numărul total de indivizi din perimetrul analizat
III. 4. Echitatea
Acest indice arată relaţiile dintre abundenţele speciilor
în cazul unor abundenţe relative similare echitatea va avea o valoare unitară iar în
cazul în care majoritatea indivizilor aparţin unei singure specii ea tinde spre
valoarea zero.
Se calculează după formula:
Unde: E - Echitatea
H - Indicele Shannon-Weaver
S – numărul de specii
= 2
iDppnNii=/
p n N i i / = =
=−
S
i
iiHpp
1
ln
ln(S)
H
E =__