Reprezentari sociale

Analiza structurala a reprezentarilor sociale

Cunoasterea reprezentarilor sociale este indispensabila, daca vrem sa

intelegem comportamentele si practicile sociale, intrucat ele sunt ghidurile
actiunii, orienteaza relatiile, comunicarile si practicile sociale.

Reprezentarea sociala = sistem sociocognitiv ce prezinta o caracteristica

specifica : este organizata in jurul unui nucleu central, constituit dintr-unul
sau mai multe elemente care ii atribuie semnificatia.

Definitie (dupa Moscovici 1969):

“sisteme de notiuni, valori si practici”, elaborate cu dublu scop:

-instaurarea unei ordini care permite indivizilor sa se orienteze in mediul
social
-asigurarea comunicarii intre membrii unei comunitati prin propunerea unor
coduri necesare reglarii schimburilor sociale, numirii si “clasificarii de o
maniera univoca” a “elementelor mediului, istoriei individuale si colective”.

Trasaturile reprezentarii sociale:

-caracter omogen
-elaborare a lumii contemporane si reflecta transformarile si framantarile
societatii actuale;
-fenomen, fapt identificabil, observabil, masurabil;
-structura interna (nucleu, sistem periferic);
-individul participa activ la crearea sa;
-contine atat caracteristicile obiectului cat si ale subiectului;
-integreaza experienta indivizilor si a grupurilor;
-caracterizata prin transformare, evolutie.
Structura:

Sistemul central (Nucleul central):

Sistemul periferic

Sistemul central (Nucleul central):

Caracteristici principale

1. Ancorarea in memoria colectiva si istoria grupului – nucleul conserva

memoria grupului, evenimente marcante. Cu cat evenimentele sunt
mai impregnate de semnificatii si cu cat ele influenteaza mai intens
“traiectoria sociala” a grupului, cu atat mai mult se vor situa in centrul
reprezentarii;
2. Consensualitatea – nucleul determina omogenitatea unui grup; nucleul
cuprinde o cunoastere comuna, larg impartasita de membrii grupului;
3. Stabilitatea – data de ralatiile foarte stranse dintre elementele centrale;
4. Coerenta;
5. Rigiditatea si rezistenta la schimbare – consistenta in timp a
structurilor atitudinale;
6. Sensibilitate redusa la contextul imediat.

Functii esentiale:

- O functie generatoare – este elementul prin care se creeaza sau se

transforma semnificatia celorlalte elemente ale reprezentarii;
- O functie organizatoare – este elementul unificator si stabilizator al
reprezentarii; orice modificare a nucleului central antreneaza o
transformare completa a reprezentarii.

A studia o reprezentare sociala presupune, in primul rand, cautarea

nucleului sau central.
Sistemul periferic

Caracteristici principale:

1. Permite integrarea experientelor si istoriilor individuale

2. Suporta eterogenitatea grupului
3. Are suplete si suporta contradictiile
4. Este un sistem evolutiv si sensibil la contextul imediat

1.Principii de metodologie

Analiza structurala a unei reprezentari sociale necesita cautarea celor trei

componente esentiale ale sale : continutul, structura interna si nucleul sau
central.
Orice studiu de reprezentare se desfasoara in 3 etape:
- Delimitarea continutului - discutie, metoda de evocare libera si
chestionarele de caracterizare
- Identificarea nucleului central si a organizarii reprezentarii –
asupra continutului obtinut in faza precedenta se vor aplica
instrumente care sa permita reperarea legaturilor, a relatiilor si a
ierarhiei dintre elemente
- Controlul centralitatii – punerea in evidenta a organizarii
reprezentarii permite cunoasterea nucleului central. Urmeaza sa se
verifice daca aceste elemente sunt chiar nucleul, garantand astfel
validitatea analizei structurale.
2. Instrumente de observare a unei reprezentari sociale

In studierea reprezentarilor sociale discutia si chestionarele sunt uneltele

“clasice” folosite.
In ceea ce priveste abordarea structurala, sunt folosite 2 instrumente:
a). Evocarea libera si ierarhizata
b).Chestionarele de caracterizare

a.Evocarea libera si ierarhizata are 2 faze:

- Asocierea libera – permite actualizarea elementelor implicite sau
latente ce ar putea fi anulate sau mascate in cadrul productiilor
discursive.
- Ierarhizarea

b. Chestionarele de caracterizare – mai intai este realizata o preancheta, al

carui obiectiv este dublu: sa se cunoasca marile categorii de fundamentare
a reprezentarii si cuvintele pe care subiectii le utilizeaza in interiorul
fiecarei teme.

3.Analiza similitudinii

- tehnica de analizare a datelor ce vizeaza revelarea structurii subiacente

intr-un camp reprezentational.
- ea va fi aplicata dupa o culegere de date, pentru a permite aparitia relatiilor
puternice dintre itemii asocierilor libere sau a raspunsurilor la un chestionar
de caracterizare.
- principiul analizei: se va verifica relatia de asemanare sau de proximitate
dintre elementele reprezentarii. Se va concidera ca 2 itemi sunt cu atat mai
apropiati cu cat un numar mai mare de subiecti ii vor fi tratat in acelasi mod.
Ideologii si reprezentari sociale

A. Originea notiunii de ideologie: 1800 – este desemnata o

filosofie a formarii ideilor, a reprezentarilor mentale in
legatura cu ordinea sociala

B. Diferente ireconciliabile intre ideologie si reprezentare

- Reprezentarea sociale este o opera colectiva, dar ideologia o creatie a unui

grup restrans, chiar a unui individ care devine o impunere sau asumare
generala pentru grup.

- Ambele pot stabili la un moment dat ce e bine, ce e rau, orientand conduita,

dar incalcarea unei norme nu atrage in cele doua cazuri aceleasi consecinte.

- Amandoua sunt in sine instante de reglare si control, dar ideologia are in

plus o contrainstanta, un sistem care urmareste in ce masura prescriptiile sale
sunt respectate.

Reperarea si controlul centralitatii

a). Tehnica punerii in discutie(PD)

Se bazeaza pe un aspect teoretic in teoria nucleului:

Intrucat elementele centrale ale unei reprezentari nu sunt negociabile,

punerea lor in discutie trebuie sa antreneze o schimbare de reprezentare.
Un obiect nu poate fi asociat cu o reprezentare data, daca prezinta o
caracteristica ce vine in contradictie cu un element al nucleului central al
acestei reprezentari.
Moliner a elaborat aceasta tehnica si a validat-o cu privire la un studiu
privind repezentarea sociala a intreprinderii la student.
b). Inductia prin scenariu ambiguu(ISA)

Aceasta metoda se bazeaza pe ideea ca o reprezentare este un proces activ de

construire a realitatii.
Ceea ce intereseaza sunt elementele pe care subiectii le vor valoriza pentru a
recunoaste un obiect de reprezentare printre alte obiecte apropiate. Initiata
tot de Moliner in timpul lucrarilor privind reprezentarea intreprinderii,
metoda se operationalizeaza in 5 faze.

c). Tehnica cunoasterii obiectului

Abric si Verges au elaborate un mod de chestionare mai simplu si mai rapid

decat primele doua.
Se repereaza elementele continut ale reprezentarii . Subiectului i se propune
sa indice daca fiecare item este “sigur”, “probabil” sau “deloc”
characteristic pentru obiectul de reprezentare studiat. Orice element care ,
statistic, caracterizeaza “sigur” obiectul va fi considerat element central.

d). Metoda schemelor cognitive de baza(SCB)

Guimelli si Rouquette au elaborat o metoda ce permite cunoasterea si

masurarea tipului si naturii relatiilor pe care le intretin elementele
constitutive ale unei reprezentari si identificare elementelor centrale .

Procedura are trei etape:

-producerea de asocieri libere;
-justificare raspunsurilor date;
-analiza relatiilor dintre itemi.

Rouquette si Rateau au elaborate un instrument de diagnosticare aproape

sigur al caracterului central sau periferic al unui item. Este vorba despre
indicele λ care foloseste trei date simple din SCB:
-valenta totala;
-valenta SCB Praxie;
-Valenta SCB atribuire.
 , unde Vt este valenta totala, Vp este valenta Praxie si Va
este valenta atribuire.
Daca λ=1, elementul este central.
Daca λ>1, este vorba despre un element periferic supraactivat, adica
important.
Daca λ<1, elementul este periferic.

SCB si constituentii nucleului central

Nucleul central este constituit din doua tipuri de elemente: normative si

functionale.
Putem afla daca un element central este normative sau functional prin doua
instrumente:
-indicele de normativitate/ functionalitate a lui Abric si Tafani;
-indicele elaborate de la SCB prin metascheme :-evaluare;
-descriptiv ;
-praxeologie.

Abordarea empirica a nucleului central si a sistemului

periferic

Intr-un studiu foarte cunoscut, Abric a investigat, prin prisma teoriei

nucleului central, reprezentarile sociale ale artizanului.
Pentru inceput s-au realizat o serie de interviuri in scop exploratoriu,
pe baza carora s-au formulat itemii de chestionar. Practic, autorul a desprins
prin analiza de continut trasaturile caracteristice ale artizanului si muncii
sale, ale avantajelor si inconvenientelor productiei artizanale, etc. S-au
alcatuit sase categorii de informatii corespunzatoare acestor teme. Sarcina
subiectilor era aceea de a alege trei itemi , cei mai reprezentativi si trei itemi
cel mai putin reprezentativi pentru “artizan”. Aceste date au fost apoi
prelucrate prin analiza de similitudine, care are ca scop stabilirea
similaritatilor existente intre termenii unui corpus de date pe baza unui
coeficient de distanta sau similaritate/disimilaritate.
Analiza si interpretarea datelor s-a desfasurat in 3 faze. In prima,
autorul a realizat o analiza globala asupra intregii populatii de subiecti, cu
scopul de a descoperi structura reprezentarii sociale a artizanului. In a doua
fazam Abric a analizat specificitatea reprezentarilor in functie de 2 variabile:
mediul de provenienta si tipul de venit. Astfel, au rezultat 4 categorii.
Reprezentarea sociala la nivel global apare structurata in jurul a 4
elemente care formeaza nucleul central: creativ, constiincios, scump,
manual.
Pentru populatia urbana cu venit ridicat : creativ, constiincios,
feronier, calificat, bine finisat, impovarat de taxe.
Populatia urbana cu venit mic: creativ, scump, constiincios, olar si
pietrar.
Populatia rurala cu venit mic: constiincios, manual, scump, produs
unic si dificil de gasit.
Populatia rurala cu venit mare: constiincios, scump, termene de livrare
si serios.

Comparatia a vizat stabilirea diferentelor la nivelul nucleului central si

comentarea acestora in relatia cu realitatile socioeconomice caracteristice
mediului social si statusului economic al subiectilor.

Diferentieri

Potrivit lui Flament si Rouquette (2003), se poate vorbi de o diferentiere

interna in cadrul nucleului central. Nu toate elementele prezinta aceeasi
valoare, autorii distingand intre cele prioritare si cele auxiliare. Elementele
principale sunt neconditionate in timp ce cele secundare isi dobandesc
valoarea prin raportare la primele.

Functionarea nucleului central

Abric considera ca la baza functionarii nucleului central sta procesul de

activare a elementelor care il compun. Prin urmare, anumite elemente sunt
mai utilizare in anumite conditii.
Verificarea centralitatii

Tehnica punerii in discutie a nucleului central (1988, 1996)

Pascal Moliner propune o metoda de verificare a centralitatii privind

grupul ideal de prieteni. Principiul de baza este acela potrivit caruia
reprezentarea sociala este o “grila de lectura” prin intermediul careia
indivizii judeca situatiile. Daca apar informatii care contrazic grila, subiectul
nu va recunoaste obiectul sau va adopta o alta grila. Din cauza ca mucleul
central este compus din cognitii nenegociabile si “indisociabile obiectului
reprezentarii” este de ajuns O sa trasatura contradictorie sistemului central
pentru ca subiectul sa nu accepte obiectul.

S-au folosit rezultatele obtinute de Flament (1982) care au evidentiat

egalitatea si prietenia ca fiind elementele centrale ale reprezentarii sociale a
grupului idea de prieteni. Ca elemente periferice figurau convergenta de
opinii si interesul personal.Moliner a elaborat pt inceput, un text inductor, in
scopul activarii acestei reprezentari, apoi subiectii au fost repartizati in 2
conditii experimentale in care s-a prezentat textul inductor. Diferenta a fost
ca la un grup textul se termina prin aducerea in atentie a prezentei unui sef
(punerea in discutie a egalitatii), iar la celalalt grup finalul textului sugera o
mare divergenta de opinii de grup.

Rezultatele au fost ca 78% dintre subiecti au estimat ca grupul in care

este pusa in discutie egalitatea membrilor NU corespunde imaginii lor
despre grupul ideal, in timp ce 26% au facut aceeasi apreciere cand
convergenta de opinii a constituit obiectul contradictiei.
Acest experiment a stat la baza elaborarii chestionarului de
centralitate si solicita subiectului sa-si manifeste acordul sau dezacordul cu
itemii dintr-o liste de trasaturi referitoare la obiectul reprezentarii si
exprimate sub forma unor negatii.