ELEMENTE TEORETICE DE BAZA PRIVIND MODELAREA

SI SIMULAREA PRIN METODA DE ANALIZA CU

ELEMENTE FINITE (FEM)

1.1 Generalitǎţi

Teoria elementelor finite constituie un domeniu de studiu deosebit de complex a cărui

arie de cuprindere porneşte de la noţiunile de bază din domeniul rezistenţei materialelor şi se
extinde spre orice domeniu ingineresc ce poate fi descris prin ecuaţii matematice :
termotehnica, electronica, electrotehnica, studiul curgerii lichidelor, etc. Pentru o minimă
familiarizare cu câteva din elementele folosite în teoria elementelor finite, se va prezenta în
continuare o structură teoretică ce foloseşte elemente din teoria rezistenţei materialelor.
Aceasta este formată din câteva capitole principale şi anume:
- concepte de bază privind elementele finite;
- exprimarea matematică a elementelor finite;
- implementarea teoriei elementelor finite pe calculator.
Domeniul de studiu al mecanicii se poate împărţii în trei subdomenii:
- mecanica teoretică;
- mecanica aplicată;
- mecanica ce se poate implemeta pe calculator.
In funcţie de domeniile fizice ale mecanicii, mecanica aplicată pe calculator se poate
împărţi la răndul ei în:
- micro şi nanomecanica;
- mecanica solidului continuu:
- solide şi structuri;
- fluide;
- câmpuri suprapuse;
- mecanica sistemelor
Mecanica solidelor si structurilor aplicată la studiul pe calculator se poate defini
la rândul ei prin:
- mecanica statică;
- mecanica dinamică.
In cadrul mecanicii statice, ca parte componentă a mecanicii solidelor şi structurilor se pot
defini subgrupele:
- mecanica statică liniară;
- mecanica statică neliniară.
Principala caracteristică în studiul mecanicii statice liniare folosind programele de
calculator este discretizarea structurii studiate într-o multitudine de elemente componente.
Această discretizare se poate face prin mai multe metode:
- metoda elementelor finite;
- metoda diferenţelor finite;
- metoda elementelor de graniţe;
- metoda volumelor finite;
- metoda spectrală;
- metoda discretizarii libere.
Pentru studiul mecanicii statice liniare prin metoda elementelor finite ce se realizează
prin discretizarea structurii studiate în elemente trebuie stabilită o formulare a modelului şi o
metodă de soluţionare.
 Formularea modelului în teoria elementelor finite se poate face prin mai multe
metode:
- metoda deplasării;
- metoda echilibrului;
- metoda mixtă;
- metoda hibridă.
Metoda de soluţionare a modelului prin teoria elementelor finite se poate face prin:
- metoda rigidităţii;
- metoda flexibilităţii;
- metoda mixtă.
Unul din răspunsurile ce trebuie date prin însăşi formularea “teoria elementelor finite”
se referă la întrebarea: ce este elementul finit?. Unul dintre răspunsuri poate fi dat de
problema lui Arhimede (circa 250 ic) ce se referă la calculul valorii lui  prin “teoria
elementului finit a lui Arhimede”. Pentru aceasta se va defini un cerc ca limită a unui
poligon regulat înscris în acesta (fig.1.1).

a b c d

Fig. 1.1 Definirea unui cerc ca limită a unui poligon înscris în acesta:
a – cercul de rază r; b – poligon cu şase laturi; c – latura poligonului; d – calculul laturii
poligonului

Calculul valorilor lui  funcţie de numărul laturilor pligonului inscris in cerc este
prezentat in tabelul 1.1

Tabelul 1.1 Valorile lui π funcţie de precizia de calcul

n n = n sin (/n) Extrapolare prin Valoare exacta a lui
Winn-ε  cu precizie de 16
zecimale
1 0.0000000000000000
2 2.0000000000000000
4 2.828427124746190 3.414213562373096
8 3.061467458920718
16 3.121445152258052 3.141418327933211
32 3.136548490545939
 64 3.140331156954753 3.141592658918053
12 3.141277250932773
8
25 3.141513801144301 3.141592653589786 3.141592653589793
6

După cum se poate observa,  poate avea mai multe valori funcţie de gradul de
aproximare al cercului cu poligonul înscris în acesta. Cu cât numarul de laturi al poligonului
este mai mare, deci la limită, cercul este mai precis aproximat cu poligonul inscris in acesta
şi cu atat valoarea lui  este mai precisă.

a
IDEALIZARE SI
DISCRETIZARE

Fig. 1.2 Idealizarea unei structuri simple: a – modelul fizic; b – modelul matematic

1.2 Interpretările “Metodei elementelor finite” (MEF)

Din punct de vedere didactic se pot defini două interpretări ale MEF:
- interpretarea din punct de vedere fizic;
- interpretarea matematică.
Interpretarea fizică constă în împărţirea unui sistem structural în componente
(elemente) urmată de reconstrucţie prin procesul de asamblare (fig. 1.2) şi analiză prin MEF.
Interpretarea matematică constă in aproximarea numerica a problemei valorilor
elementelor de graniţe prin discretizarea prin metoda Ritz - Galerkin prin funcţii locale de
suport (fig. 1.3).

Irelevant in general
MODELUL
MATEMATIC
IDEAL

Cuantificarea Soluţia
 MEF MODELUL SOLUTIA
MODELUL DISCRET DISCRETA
FIZIC

Idealizarea şi Verificarea
discretizarea

Simularea erorilor = modelarea + cunoaşterea erorii

Validarea

Fig. 1.3 Interpretarea fizica a MEF

Discretizare +
cunoaşterea erorii

Idealizare MODELUL
a MATEMATIC
IDEAL

Realizarea MEF
Soluţie

SISTEMUL MODELUL SOLUTIA

IDEAL FIZIC DISCRET DISCRETA

Idealizarea şi Verificarea
discretizarea
Irelevant în general

Fig. 1.4 Interpretarea matematică a MEF

In cazul modelului ce interpretează fizic MEF se poate realiza o îmbunătăţire a

acestuia ce este prezentată în figura 1.5.

METODA ELEMENTULOR
Experimente FINITE
Baza de date Modelul Solutia
Sistemul fizic experimentala discret discreta
parametriza
t
 Simularea erorilor

Fig. 1.5 Imbunătăţirea modelului în cazul interpretării fizice a MEF

1.3 Metoda rigidităţii directe

Pentru rezolvarea problemelor prin metoda elementelor finite se poate folosi metoda
rigităţii directe. Această metodă este folosită de cele mai multe programe de element finit şi
funcţionează în acelaşi mod indiferent de tipul elementului de discretizare folosit. In figura
1.6 se prezintă două dintre aceste tipuri de elemente finite folosite la discretizarea structurilor.

a b

Fig. 1.6 Tipuri de elemente de dicretizare: a – element de tip bară (2 noduri, 4 grade de
libertate); b – element tricubic de tip “brick” (64 de noduri, 192 grade delibertate)

Intrucât forma elementului de discretizare si numărul ridicat al nodurilor acestuia

presupun scrierea unui numar mare de ecuaţii, pentru prezentarea şi învăţarea elementelor
introductive ale teoriei elementelor finite se va folosi elementul de discretizare de tip bară din
figura 1.6a. Pentru simularea modelării prin teoria elementelor finite se poate prezenta
schema din figura 1.7.
Pentru rezolvarea problemelor prin metoda rigidităţii directe trebuie parcurse mai
multe etape astfel:
– idealizarea ce se aplica condiţiilor specifice fiecarei probleme;
- separarea, care presupune:
o – desfacerea legăturilor (deconectarea);
o – localizarea;
o – formarea elementelor.
- asamblarea şi rezolvarea care înseamnă:
o – globalizarea;
o – medierea;
o - aplicarea condiţiilor de graniţă;
o – prezentarea soluţiei;
o – recuperarea elementelor derivate.

Idealizarea Discretizarea Soluţia

FEM
SISTEMUL MODELUL SOLUTIA
MODELUL
FIZIC MATEMATIC DISCRETA
DISCRET

Eroarea
solutiei
Discretizarea +
Eroarea solutiei
 Modelarea +
Discretizarea +
Eroarea soluţiei

VERIFICAREA SI VALIDAREA

Fig. 1.7 Modelarea folosind teoria elementelor finite

1.3.1 Formarea elementelor

Pentru exemplificarea etapelor prezentate mai înainte, în figura 1.8 se prezintă cazul
structurii unui acoperiş ce a fost studiat anterior.

element

suport

legatura

Fig. 1.8 Folosirea structurii unui acoperiş pentru exemplificarea etapelor de rezolvare
folosind metoda rigidităţii directe

Pentru a rezolva problema propusă se va folosi o singură “structură“ repetitivă ce

intră în componenţa cazului studiat. In figura 1.9 a se prezintă aceasta structură elementară.
Aceasta reprezintă modelul fizic în care nu sunt reprezentate forţele ce acţionează asupra
sistemului.
f y3, uy3 f x3, ux3

3
L3 = 10 2
E3 A3 = 200 2
L2 = 10
E2 A2 =50

(2)
(3)
y
x
1 (1) 2
f x1, ux1 L1 = 10 f x2, ux2
E1 A1 = 100
f y1, uy1 f y2, uy2
 a b
Fig. 1.9 Prezentarea unei structuri simple: a - structura elementară ce intră în componenţa
ansamblului studiat; b - forţele şi deplasările corespunzătoare nodurilor structurii

Modelul cu element finit propus pentru a rezolva problema determinării stării de

tensiuni şi deformaţii din ansamblul studiat foloseşte structura elementară ce este prezentata
în figura 1.9 b. Aici sunt prezentate nodurile sistemului, elementele şi gradele de libertate
asociate acestui studiu. In cazul exemplului studiat, aplicarea condiţiilor de graniţă asupra
modelului este prezentata în figura 1.10.
Pentru aceasta situaţie se scriu ecuaţiile principale de rigiditate f şi u, care au formă
matricială, adică:
f y3 = 1
3
f x2 = 2

y
x
1 2

Fig. 1.10 Aplicarea condiţiilor de graniţă asupra modelului studiat

[f=¿fx1¿][fy1¿][fx2¿][fy1¿][fx3 ]¿¿ [u=¿ux1¿][uy1¿][ux2¿][uy1¿][ux3 ]¿¿

¿ ¿ (1.1)

în care: f este matricea forţelor nodale; u – matricea deplasărilor nodale

Structura liniara a acestor ecuaţii se poate dezvolta, devenind de forma:

[ f x 1 ¿ ] f y 1 ¿ [f x 2 ¿] f y 1 ¿ [ f x 3 ]¿ ¿ [ u x 1 ¿] uy 1 ¿ [ u x 2 ¿ ] u y 2 ¿ [ ux 3 ] ¿ ¿
K x1 x1 Kx 1 y1 K x1 x 2 K x1 y2 Kx 1x3 K x 1y 3

[ ]¿
K y1 x 1 K y1 y1 K y 1x2 K y1 y 2 K y1 x3 K y1 y3
K x2 x1 Kx 2 y1 K x2 x 2 K x2 y2 Kx 2x3 K x 2y 3
K y2 x1 K y2 y1 K y 2x2 K y 2y 2 K y2 x3 K y2 y3
K x3 x1 Kx 3 y1 K x3 x 2 K x3 y2 K x 3x3 K x3 y 3

(1.2)
¿ =
K y3 x1 K y3 y1 K y 3x2 K y3 y 2 K y3 x3 K y3 y3
în care k este matricea de rigiditate

Ecuaţia (1.2) se mai poate scrie sub forma prescurtată:

f=Ku (1.3)

Pentru fiecare element in parte al structurii ecuaţia de rigiditate se poate scrie:

[f̄xi¿][f̄yi¿][f̄xj ]¿¿ K̄ xixi K̄ xiyi K̄ xixj K̄ xiyj

[ūxi¿][ūyi¿][ūxj ]¿¿
¿ =
[ K̄ yixi
K̄ xjxi
K̄ yjxi
K̄ yiyi
K̄ xjyi
K̄ yjyi
K̄ yixj
K̄ xjxj
K̄ yjxj
K̄ yiyi
K̄ xjyj
K̄ yjyj
]¿ (1.4)

Primele doua etape, de natură conceptuală, din pasul al doilea de rezolvare a

problemelor prin teria elementelor finite şi anume desfacerea legăturilor şi localizarea
elementelor sunt reflectate în figura 1.11.

x 3

y 3

(2)
y 2

(3)
x 2

y
y 1

1 x 1

x 2
(1)

Fig. 1.11 Desfacerea lagăturilor şi localizarea elementelor constituente:

1,2,3 – noduri; xi, yi - deplasări

Pentru rezolvarea problemei se va studia separat fiecare element în parte. In figura

1.12 a este studiat cazul elementului situat între două noduri notate cu “i” şi “j”. In fiecare
dintre aceste noduri vor acţiona forţele corspunzătoare “f” ce au ca rezultat producerea
deplasărilor ”u”. In studiul acestui element se face echivalenţa cu comportarea unui resort
când asupra sa acţionează o forţă “F”.
Tinând cont de caracteristicile de material şi de lungimea elementului se poate scrie
ecuaţia de rigiditate corespunzătoare, care are forma:

k s=EA / L (1.5)

unde E este modulul de elasticitate al materialului; A- aria secţiunii transversale; L- lungimea

elementului situat între nodurile “i” şi “j”.
 y
f yi, uyi f yj, uyj

(e) x
f xi, uxi f xj, uxj
i j
rigiditatea
ks = EA/L
a echivalenta a
unui resort

-F F

L d

b
Fig. 1.12 Echivalenţa unui element al structurii cu un resort:
a – elementul finit "ij"; b – modelul echivalent

Tinând cont de prezentarea echivalenţei dintre un element de tip bară şi un resort,

conform figurii 1.12 se pot scrie ecuaţiile ce definesc această legătură, astfel:

− −
EA f =f xj =−f xi
F=k s d= d, − −
L , d=u xj −uxi
(1.6)
Deci, ecuaţia (1.4) reprezintă ecuaţia de rigiditate scrisă, în coordonate locale, pentru
un element al structurii şi are forma:

− −

[] []
f xi u xi
− 1 0 −1 0 −

¿ ¿
f xj

f
−

−
yj

f yj
=
EA 0
L −1
0
[ 0
0
0
0
1
0
0
0
0
] u xj
−
u yj
−
u yj
¿ ¿
(1.7)
Matricea de rigiditate, scrisă tot în coordonate locale, pentru acelaşi element este
prezentată în continuare şi are expresia:

1 0 −1 0
−
K=
EA 0
L −1
0
[ 0 0 0
0 1 0
0 0 0
] (1.8)

1.3.2 Dezasamblarea şi rezolvarea

Această etapă cuprinde mai multe faze:

- globalizarea;
 - medierea;
- aplicarea condiţiilor de graniţă;
- prezentarea soluţiei;
- recuperarea elementelor derivate.
Subetapa numită globalizare este caracterizată de transformarea deplasărilor şi este
prezentată în figura 1.14.
Corespunzător acestei etape se pot scrie relaţiile:
− −
u xi =uxi c +u yi s , u yi=−u xi s +u yi cγ (1.9)
− −
u xj =u xj c +u yj s u yj =u xj s+u yj cγ (1.10)

în care: c=cos ϕ , s=sin ϕ (1.11)

uyj
uyj

uxj

y
uxj
x j
uyi uyi
y
uxi

x uxi
i

Fig.1.13 Transformarea deplasărilor

In formă matriceală relaţiile anterioare se pot scrie prin relaţia matricială:

[ ] [ ][ ]
u xi u xi
− c s 0 0
u yi u yi
−s c 0 0
− =
u xj 0 0 c s u xj
−
0 0 −s c
u yj u yj
(1.12)

sau sub formă scurtă:

−
u γeγ =T e ue
(1.13)

Tot în cadrul etapei de globalizare, în figura 1.14, se prezenintǎ transformarea

forţelor ce acţionează asupra elementului definit de nodurile i şi j.
 f yj
f yj

f xj

y
f xj
x j
f yi f yi
y
f xi

x
i f xi

Fig. 1.14 Transformarea forţelor ce acţionează asupra elementului "ij"

Relaţiile corespunzătoare acestei transformări se scriu sub formă matricială astfel:

[]
f xi

[ ][
f xi
c −s 0 0 −

f xj
f yj
yi = s
0
0
c
0
0
0
c
s
0
−s
c
] f yi
−
f xj
−
f yj
(1.14)

sau sub forma:

−
eT
f =( T ) f e
e
(1.15)

Prin combinarea celor două seturi de ecuaţii rezultă transformarea echivalentă a

matricelor de rigiditate corespunzătoare elementului, adică:

− − −
K e ue = f e (1.16)

sau sub forma:

− −
e e e e e T e
u =T u f =( T ) f (1.17)
sau
−
e e T e e
K = (T ) K T (1.18)

Prin urmare, matricea Ke are forma:

 c2 sc −c 2 −sc
e e
e E A
K= e
sc
2
[
L −c −sc c
−sc −s
s 2 −sc −s2

2
2

sc
sc
s2
] (1.19)

Pentru continuarea prezenării analitice a ecuaţiilor ce definesc o analiză cu elemente

finite se revine la structura studiată formată din asamblarea a trei elemente din geometria
acoperişului. In figura 1.15 se prezintă totalitatea forţelor ce acţioneazǎ în sistem şi a
deplasărilor ca apar ca urmare a acţiunii acestor forţe.

f y3, uy3 f x3, ux3

3
L3 = 10 2
E3 A3 = 200 2
L2 = 10
E2 A2 =50

(2)
(3)
y
x
1 (1) 2
f x1, ux1 L1 = 10 f x2, ux2
E1 A1 = 100
f y1, uy1 f y2, uy2

Fig. 1.15 Totalitatea forţelor ce acţionează în sistem

Pentru fiecare element în parte se vor scrie ecuaţiile corespunzătoare ce fac legătura
dintre deplasările nodale şi forţele ce acţionează în acestea, adică:

¿¿ = 10
1
0
−1
0
[
0 −1 0
0 0 0
0 1 0
0 0 0
] ¿¿
(1.20)

¿¿ =5
0 0
0 1
0 0
0 −1
[
0 0
0 −1
0 0
0 1
] ¿¿
(1.21)
 ¿¿ = 20
0.5 0.5 −0.5 −0.5

[
0.5 0.5 −0.5 −0.5
−0.5 −0.5 0.5 0.5
−0.5 −0.5 0.5 0.5
] ¿¿
Pentru formularea problemelor din teoria elementelor finite şi pentru introducerea
datelor de intrare trebuie respectate două reguli:
(1.22)

– compatibilitatea: deplasările nodale corespunzătoare tuturor elementelor într-o

anumită legătură trebuie să fie egale;
– echilibrul: suma forţelor exercitate de către toate elementele care se întâlnesc într-
o legătură trebuie să echilibreze forţele externe aplicate în acea legătură.

f (1 )
10 0 −10 0 0 0 u(x1)1

[] [ ][]
x1
f (1
y1
)
0 0 0 0 0 0 u(y1)1
f (1 u(x1)2
)
x2
= −10 0 10 0 0 0
f (1
y2
)
0 0 0 0 0 0 u(y1)2
f (1 0 0 0 0 0 0 u(x1)3
)
x3
f (y1)3 0 0 0 0 0 0 u(y1)3
(1.23)

f (2 )
0 0 0 0 0 0 u(x2)1

[] [ ][]
x1
f (2
y1
)
0 0 0 0 0 0 u(y2)1
f (2 u(x2)2
)
x2
= 0 0 0 0 0 0
f (2 u(y2)2
)
y2 0 0 0 5 0 −5
( 2)
0 0 0 0 0 0
(2 )
f x3 ux 3
( 2) ( 2)
f y3 0 0 0 −5 0 5 u y3
(1.24)

Pentru aplicarea acestor reguli în calculul analitic este convenabil a se creşte

numărul ecuaţiilor de rigiditate pentru fiecare element după cum se poate observa în ecuaţiile
următoare:

f (3 )
10 10 0 0 u(x3)1

[] [ ][]
x1 −10 −10
f (3
y1
)
10 10 0 0 −10 −10 u(y3)1
(3 ) ( 3)
f x2 0 0 0 0 0 0 ux 2
=
f (3
y2
)
0 0 0 0 0 0 u(y3)2
f (3
x3
)
−10 −10 0 0 10 10 u(x3)3
( 3) ( 3)
f y3 −10 −10 0 0 10 10 u y3
(1.25)
 La nivelul ecuaţiilor, reconectarea elementelor se face prin regula compatibilităţii
forţate astfel încât rezultă următoarea formǎ a ecuaţiilor:

f (1 )
10 0 −10 0 0 0 ux1

[] [ ][]
x1
f (1
y1
)
0 0 0 0 0 0 uy1
f (1
x2
)
−10 0 10 0 0 0 ux2
=
f (1
y2
)
0 0 0 0 0 0 uy2
(1 )
f x3 0 0 0 0 0 0 ux3
f (y1)3 0 0 0 0 0 0 u y3
f ( 1)=K( 1) u (1.26)

Pentru a aplica regula compatibilităţii se va elimina indicele deplasărilor nodale şi

forma devine:

f (2 )
0 0 0 0 0 0 ux1

[] [ ][]
x1
f (2
y1
)
0 0 0 0 0 0 uy1
f (2
x2
)
0 0 0 0 0 0 ux2
=
f (2
y2
)
0 0 0 5 0 −5 uy2
f (2
x3
)
0 0 0 0 0 0 ux3
f (y2)3 0 0 0 −5 0 5 u y3
f ( 2)=K( 2) u
(1.27)

f (3 )
10 10 0 0 ux1

[] [ ][]
x1 −10 −10
f (3
y1
)
10 10 0 0 −10 −10 uy1
f (3
x2
)
0 0 0 0 0 0 ux2
=
f (3
y2
)
0 0 0 0 0 0 uy2
(3 )
f x3 −10 −10 0 0 10 10 ux3
f (y3)3 0 0 10 10 u y3
−10 −10 f ( 3)=K (3 )u (1.28)

Prin aplicarea regulii echilibrului într-un nod rezultǎ imaginea din figura 1.16.
(1)
f3

3
(3) (2)
f3 f3
(3)
f3
(2)
f3 (3) (2)

Fig. 1.16 Aplicarea legii echilibrului într-un nod

 Aplicând regula prezentată în figura 1.16 tuturor legăturilor rezultă:
ecuaţia:

f =f ( 1)+ f (2 )+f ( 3)
(1.29)

Prin aplicarea legii echilibrului rezultă:

f =f ( 1)+ f (2 )+f ( 3)=( K (1 )+ K (2 )+ K (3 )) u=Ku (1.30)

care poate fi scrisǎ sub forma:

f (2 )
20 10 −10 0 ux1

[] [
−10 −10

][]
x1
f (2
y1
)
10 10 0 0 −10 −10 uy1
(2 )
f x2 −10 0 10 0 0 0 ux2
=
f (2
y2
)
0 0 0 5 0 −5 uy2
f (2
x3
)
−10 −10 0 0 10 10 ux3
f (y2)3 −10 −10 0 −5 10 15 u y3
(1.31)

In etapa următoare, se vor considera forţele ce acţionează asupra structurii, împreună

cu reazemele corespunzătoare care reprezintă condiţiile de graniţă. In figura 1.1 7 se prezintă
aceste date de intrare.
1

2
3

y
x
1 2

Fig. 1.17 Forţele şi reazemele din structură

Exprimarea condiţiilor de graniţă presupune scrierea ecuaţiilor de echilibru pentru

forţe şi deplasări. In ecuaţia (1.31) sunt prezentate deplasările din noduri.

u x1 =u y 1=u y 2=0

(1.32)
Condiţiile de graniţă corespunzătoare forţelor sunt prezentate în ecuaţia (1.33), adicǎ:

f x 2=0 f x3 =2; f y3 =1 (1.33)

 Ca urmare, legătura dintre forţe şi deplasări se poate scrie sub forma:

u f x1

][ ] [ ]
20 10 −10 0 −10 −10 x 1

[ 0 −10 −10 u y 1
10 10 0 f y1
−10 0 10 0 0 0 ux 2 f
= x2
0 0 0 5 0 −5 u y 2 f y2
−10 −10 0 0 10 10 ux 3 f x3
−10 −10 0 −5 10 15
uy 3 f y3
(1.34)

Pentru rezolvarea ecuaţiei de rigiditate anterioare se va considera cazul particular

prezentat anterior, obţinându-se:

10 0 0 u x 2 f x2 0

[ 0 10 15 u][ ] [ ] [ ]
0 10 10 ux 3 = f x 3 = 2
y3 f y3 1
(1.35)

care reprezintă ecuaţia de rigiditate redusă şi care se mai poate scrie sub forma:

¿ ¿ ¿
K U =F (1.36)

Aceastǎ ecuaţie se poate rezolva prin metoda lui Gauss pentru deplasările nodale necunoscute
conform egalitǎţii de mai jos:

ux 2 0

[ ][ ]
ux 3
u y3
= 0. 4
−0 .2
(1.37)

Deplasările totale se pot scrie prin extrapolarea la toate nodurile sistemului, adicǎ:

[]
u= 0
0

0
0. 4
−0 .2
(1.38)

Dacă se ţine cont şi de reacţiunile nodale atunci se poate scrie relaţia:

 20 10 −10 0 −10 −10 0 −2

f =Ku=
10

[
−10
0
−10
−10
10

0
0
0 10
0
−10 0
0
0
5
0
−10 0 −5
−10
0
0
10
10
0
−5
10 ][ ] [ ]
−10 0
0
0
0. 4
15 −0 . 2
=
−2
0
1
2
1
(1.39)

2
3

y
x
1 2

Fig. 1.18 Valorile deplasărilor din nodurile 1 şi 2 ale structurii

In imaginea din figura 1.18 prezentată anterior sunt arǎtate forţele de reacţiune ca
valoare şi poziţie.
Pentru determinarea forţelor interne din fiecare element în parte se va utiliza
reprezentarea din figura anterioarǎ. Pentru fiecare element in parte se va nota:

e = (1), (2), (3) (1.40)

e
şi se va determina din deplasarea totală “u”, valoarea deplasării elementului “ u ”.
In pasul următor se vor considera deplasările locale ale fiecărui element de forma:
−e
u =T e u e (1.41)

şi se vor calcula, elongaţia de cu relaţia:

− − e
e e
d =uxj −u xi (1.42)

şi forţa axială pe, cu relaţia:

 e e
E A
p = e de
e
L
(1.43)

p(1)
p(2)

1 2

Fig. 1.19 Determinarea forţelor din sistem

1.4 Abordarea intuitiva a metodei elementelor finite

Descrierea comportării elastice a unui corp, comportare care de cele mai multe ori
încadrează structura întro valoare de acceptare a funcţionării acesteia, înseamnă găsirea unor
instrumente de calcul care să-i permită determinarea tensiunilor şi deplasărilor pentru orice
tip de corp, în orice condiţii de lucru. Problemele cele mai uzuale cu care se confruntă
ingineria sunt cele unidimensionale (rezolvate prin ecuaţii diferenţiale ordinare) sau
pluridimensionale (rezolvate prin ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale). In cadrul
problemelor unidimensionale se încadrează barele de diferite secţiuni iar calculul acestora
este binecunoscut din cursurile de rezistenţa materialelor. Problema pluridimensională a creat
însă dificultǎţi până după jumătatea secolului XX cu excepţia unor situaţii particulare în care
ecuaţiile teoriei elasticitaţii au putut fi convenabil prelucrate, ca de exemplu răsucirea barelor
de secţiune oarecare.
Marele avantaj al aplicării metodei elementelor finite este acela al creării
posibilităţii abordării concrete şi eficace a problemelor pluridimensionale. Calculul barelor şi
metoda elementelor finite se completează reciproc, având însă metode şi strategii de lucru se
diferă sensibil.

1.4.1 Teoria referitoare la un element de tip bară. Soluţii închise bazate pe o

ipoteză globală

Bara – definită ca un corp cu una dintre dimensiuni mult mai mare decât celelalte
două se poate trata ca o problemă unidimensională a teoriei elasticităţii dacă se admite teoria
secţiunilor plane (un plan perpendicular pe axa barei înainte de aplicarea sarcinii ramâne plan
şi perpendicular pe axa barei şi după ce se aplică sarcina). Aceasta se va considera ca ipoteză
iniţială, adică se referă la întreaga secţiune transversal a barei. In cazurile în care se admite a
fi valabilă aceastǎ teorie, relaţiile de calcul ale tensiunilor sunt foarte simple:
σ =N / A , σ=M /W , σ =M t /W p etc, iar deplasările se calculează prin integrarea, fără
dificultăţi majore, a unor ecuaţii diferenţiale ordinare: du/dx = N/(EA), la intindere,
2 2
d W /dx =−M /( EI ) la încovoiere etc.
Pentru incepători, problemele dificile sunt legate de rezolvarea sistemelor de bare
static nedeterminate iar metoda deplasărilor permite, aşa cum s-a arătat, abordarea
algoritmizata şi uşor programabilă a acestor probleme. De menţionat însǎ însă că metoda
deplasărilor furnizează forţele şi momentele interioare (N, My, Mz, Mt) dar nu depăşeşte teoria
de bară, astfel că, tensiunile se calculează tot cu relaţiile menţionate mai sus. Aproximaţii şi
erori datorită faptului că ipoteza de bară nu este riguros respectata au fost semnalate de mult,
dar ele se consideră acceptabile.
Teoria referritoare la bară poate fi deci considerată o soluţie bazată pe o ipoteză
globală, ce conduce la relaţii de calcul închise, valabile pentru întregul corp.