Cuprul

Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu și numărul
atomic 29. Acesta este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și
căldură. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte
din acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități
mici din el apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina
(sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) și
malachitul și azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru
extracția de cupru depinde de natura minereului. Dacă cuprul se găsește în stare liberă, el poate
fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu apa. Cuprul, fiind relativ
greu, se depune la fund. Cuprul care are o puritate de peste 99% este folosit la fabricarea
conductelor de gaz și de apă, a materialelor pentru acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte
ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se utilizează la boilere și alte
dispozitive ce implică transferul de căldură. Sub formă de folie de cupru laminată, pe un strat
izolator, se folosește la fabricarea circuitelor imprimate. Acestea pot fi simplu strat, cu folie pe o
singură față, sau dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Pentru realizarea circuitelor imprimate cu
mai multe straturi, se realizează sandwich-uri din circuite dublu placate si izolatoare. Originea
numelui: din cuvântul latinesc cyprium (după insula Cipru).

Cupru

Nichel ← Cupru → Zinc

-
C
u
2
C
A 9 u
g
 Tabelul complet • Tabelul
extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr,Masa Cupru, Cu, 29,64

atomică

Serie chimică metale de

tranziție

Grupă, Perioadă, Bloc 11, 4, p

Densitate 8960 kg/m³

Culoare roșie-strălucitoar
e cu luciu metalic

Proprietăți

Fizice

n stare solidă, de metal, cuprul are culoare roșie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate
după care se deosebește de alte elemente. De obicei, majoritatea compușilor anorganici, dar și
organici ai cuprului au o culoare albastră, deși unii pot fi și verzui sau vernil. Sistemul de
cristalizare al cuprului este cubic, cu fețe centrate, caracterizat prin absența polimorfismului.
Unul dintre dezavantajele utilizării cuprului este fenomenul de coclire (oxidare, cu schimbarea
culorii în verde-albastrui), ce poate fi observat adesea pe vasele vechi sau pe monedele (la
moneda românească de 5 bani). Împreună cu osmiul (albastru) și aurul (galben-auriu), cuprul
este unul dintre cele trei metale elementare care are altă culoare naturală în afară de gri sau
argintiu. Cuprul pur este portocaliu-roșu și dobândește o pată roșiatică în momentul expunerii la
aer, urmând să se înverzească mai târziu.
Duritatea cuprului este relativ mică (3 pe scara Mohs), dar este destul de rezistent la rupere, și
foarte ductil (poate fi tras în fire), putând fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorică
este asemănătoare cu a argintului (1 față de 0,93 a argintului) și mult mai mare decât a altor
metale uzuale. Tocmai datorită acestei proprietăți, cuprul se utilizează în conducte, pentru
transmiterea căldurii. Însă, conductibilitatea scade când cuprul este impur; în momentul în care
conține 0,1 % impurități de elemente ca fosfor, arsen, siliciu sau fier, valoarea conductibilității
poate scădea chiar cu 20%. De aceea, în electrotehnică se utilizează numai cupru pur,
electrolitic.
Densitatea de curent electric maximă a cuprului în aer deschis este de aproximativ 3,1×106 A/m2.
Ca toate metalele, dacă cuprul este placat cu alt metal, începe un proces de coroziune
galvanică.
Presiunea vaporilor este reprezentată (în funcție de temperatura vaporilor în Kelvin) în tabelul
următor:

Presiunea 1 10 10 1 10 100
(Pa) 0 KP KPa KPa
a

Temperatura 15 16 18 208 2404 2834

(K) 09 61 50 9

Mecanice
Atât cuprul, cât și aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicată (pot fi trase în foi subțiri), fiind și
foarte ușor de prelucrat. Totodată, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabilă, astfel,
putându-se obține fire foarte subțiri de cupru, numite lițe (se foloseau, în trecut, la siguranțele
fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (și 50 pe scara
Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210 MPa.

Aspect

Cupru

Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia
de a forma compuși de culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau albastră (sulfat
și hidroxid).

Chimice
Numărul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomică relativă este
63,546. Valența cuprului este, în principal 1 sau 2 (cuprul formează o varietate rară de compuși
și săruri cu starea de oxidare +1 și +2, care sunt de obicei numite săruri cuproase sau cuprice),
deși, mai rar, poate fi chiar și 3. Acesta nu reacționează cu apa, dar reacționează încet cu aerul
atmosferic; în urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat de cupru oxidat
verde . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din coroziune;
un strat de cocleală verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe construcțiile vechi din cupru,
cum ar fi Statuia Libertății, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sărurilor de
cupru sunt higroscopice.
Raza atomică calculată are valoarea de 135 (145) picometri (pm), raza covalentă 138 picometri
(pm), iar raza van der Waals. Cuprul prezintă conductivitate magnetică.

Izotop
Cuprul are 29 de izotopi; doi dintre aceștia, 63Cu și 65Cu sunt stabili, iar izotopul 63Cu reprezintă
69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalți 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil
dintre cei radioactivi este 67Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost
caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm 63Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca
rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul 65Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca
rezultat izotopi de zinc.

Producție

Producția de cupru la nivel mondial

Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar fi sulfați sau sulfuri.
Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine
din Utah, Statele Unite ale Americii și El Chino Mine din New Mexico, Statele Unite ale Americii.
În conformitate cu studiile efectuate de geologii britanici, în 2005 Chile a fost cel mai mare
producător de cupru, urmat pe locul doi de Statele Unite ale Americii, Indonezia și Peru.
Industria auto este unul dintre cei mai mari consumatori de cupru.

Răspândire

În natură
Din punctul de vedere al răspândirii în natură, cuprul poate fi găsit fie sub formă nativă (pur sau
necombinat), sau fie sub formă de compuși sau minerale. Cea mai mare bucată de cupru
elementar găsită în natură cântărea 420 de tone, și a fost găsită în anul 1857 în peninsula
Keweenaw, din Michigan, Statele Unite ale Americii. Multe minerale conțin cupru, ca de exemplu
calcopirita, azuritul, malachitul; cuprul mai este prezent în crusta pământului într-o concentrație
de 50 părți la un milion, constituind 0,01% din aceasta.

Denumire Formulă Conținut de cupru

mineral chimică (%)

Cupru nativ Cu 100

Cuprit Cu2O 88,82

Algodonit Cu6As 83,58

Paramelaconit Cu2+Cu22+O3 79,89

Tenorit CuO 79,89

Calcocit Cu2S 79.85

În alimente[modificare | modificare sursă]

Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea
cerealelor, în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date arata ca doza medie de cupru într-un
regim normal era de 2 - 5 mg.Apa de băut și apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de
cupru al organismului. Alte alimente cu conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi
(fasolea verde, etc), semințe, ciuperci și chiar și pudra de cacao. Doza zilnică recomandată de
cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.
În tabelul următor sunt reprezentate cantitățile medii de cupru (miligram per kilogram) pentru
anumite alimente.

Alimentul Cantitatea medie de cupru

(mg/kg)

Ficat de 39
vită
Ciocolată 36

Crustacee 4-10

Stridii 9

Banane 1

Lapte de 0,06
vacă

Preparare

La scară industrială
Minereurile (sulfuroase) de cupru nu conțin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%.
De aceea, înainte de procedeul de obținere a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta
constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din
sulfură de fier și de cupru, numită generic mată cuproasă.
2Cu2S + 3O2 → 2Cu2O + 2SO2
Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire:
2Cu2O → 4Cu + O2
Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;impuritățile constau în fier, plumb, zinc,
stibiu, aur și argint, precum și cantități mici de sulf și arsen. Îndepărtarea impurităților se face
într-un cuptor cu flacără, sau prin cuprul electrolitic (prin electroliză), obținându-se cupru de
puritate aproape maximă, 99,9%