Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Noțiuni introductive
Sedentarismul reprezintă orice comportament în stare de veghe caracterizat printr-o
cheltuială energetică mai mică sau egală cu 1,5 echivalențe metabolice (METs), în poziție șezândă,
rezemată sau în decubit dorsal. În general, acest lucru înseamnă că în orice moment o persoană este
așezată sau culcată, aceasta este angajată într-un comportament sedentar.
Comportamentele sedentare comune includ vizionarea TV, jocurile video, utilizarea
calculatorului, condusul și cititul. (1), (3)
Datele recente sugerează faptul că având un nivel înalt de sedentarism este influențată
negativ starea de sănătate, independent de alți factori precum greutatea corporală, dieta și activitatea
fizică. De exemplu, un studiu desfășurat pe o perioadă de 12 ani pe 17.000 de adulți canadieni a
ajuns la concluzia că cei care își petrec majoritatea timpului șezând au cu 50% mai multe șanse să
moară în timpul monitorizării decât cei care sunt mai puțin sedentari, chiar și după analiza altor
factori precum vârsta, sexul sau nivelul activității fizice.
Având în vedere aceste concluzii, cercetătorii studiază impactul asupra stării de sănătate a
comportamentului sedentar într-o gamă largă de domenii academice care includ epidemiologia,
sănătatea publică, psihologia, ergonomia, fiziologia și ingineria. (1)
Activitatea fizică este definită ca orice mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici,
care necesită cheltuieli de energie. Este un mijloc fundamental de îmbunătățire a sănătății fizice și
mentale. Aceasta reduce riscurile multor boli netransmisibile și aduce beneficii societății prin
creșterea interacțiunii sociale și implicarea comunității. Activitatea fizică nu este doar o problemă
de sănătate publică. De asemenea, promovează bunăstarea comunităților și protecția mediului,
reprezentând o investiție în generațiile viitoare.
La nivel mondial, lipsa de activitate fizică este estimat a fi cauza principală a aproximativ
21-25% din cazurile de cancer de sân și de colon, 27% dintre cele de diabet zaharat și aproximativ
30% dintre bolile cardiace ischemice.
• Activitatea fizică insuficientă este unul dintre factorii de risc principali pentru deces la
nivel mondial.
• Activitatea fizică insuficientă este un factor cheie de risc pentru bolile netransmisibile
(NCDs), cum ar fi bolile cardiovasculare, cancerul si diabetul.
• Activitatea fizică are beneficii semnificative pentru sănătate și contribuie la prevenirea
bolilor netransmisibile.
• La nivel global, 1 din 4 adulți nu este suficient de activ.
• Mai mult de 80% din populația adolescentă nu este suficient de activă fizic.
• Politicile de abordare a activității fizice insuficiente sunt operaționale în 56% din
statele membre ale OMS.
• Statele membre ale OMS au fost de acord să reducă activitatea fizică insuficientă cu
10% până în 2025.
La nivel global, în jur de 23% dintre adulții cu vârsta de peste 18 ani nu au fost suficient de
activi în 2010 (20% bărbați, 27% femei). În țările cu venituri mari, 26% dintre bărbați și 35% dintre
femei nu erau suficient de activi fizic, comparativ cu 12% dintre bărbați și 24% dintre femeile din
țările cu venituri mici. Nivelurile scăzute sau reducerea activității fizice, de multe ori corespund cu
un produs național brut mare sau în creștere. Scăderea activității fizice se datorează în parte lipsei
de acțiune în timpul liber și comportamentul sedentar la locul de muncă și acasă. De asemenea, o
creștere a utilizării modurilor „pasive“ de transport contribuie, de asemenea, la activitatea fizică
insuficientă.
2
La nivel global, 81% dintre adolescenții cu vârsta cuprinsă între 11-17 de ani au fost
insuficient activi fizic în 2010. Fetele adolescente au fost mai puțin active decât băieții adolescenți,
cu 84% față de 78%, nerespectând recomandările OMS.
Mai mulți factori de mediu, care sunt legați de urbanizare, pot descuraja oamenii să devină
mai activi, cum ar fi:
• teama de violență și crimă în zonele frecventate în aer liber
• trafic de înaltă intensitate
• calitatea redusă a aerului, poluarea
• lipsa de parcuri, trotuare și facilități sportive / de recreere.
3
Tabel 1. Clasificarea și ponderea activităților fizice în țările UE, minim 10 minute/
săptămână
4
Ponderea mersului pe jos mai mult de 10 minute/săptămână în țările UE
99,0
100% 91,4 92,2 89,3 89,2
88,6
85,7 86,2 84,9
81,9 82,7 83,1 81,7 82,2 84,7
90% 79,1 80,1 77,7
81,2
74,3 76,5
73,0
80% 70,9 70,8
70% 60,7
60%
50%
40%
30% 16,5
20%
10%
0%
Austria
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Romania
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria
În cadrul țărilor Uniunii Europene se poate observa un maxim al activității fizice de a merge
pe jos mai mult de 10 minute/ săptămână (7 zile) în România, unde 99 % din populație execută
acest tip de mișcare, în timp ce în Cipru avem valoarea minimă de 16,5 %.
40% 35,5
33,3 34,2 32,7
32,2
30,2
26,6
30% 24,9 24,2
25,9
23
19,2
16,5 17,4
20%
13,6 12,8
12
10 10,5
9 8,3
10% 5,8
3,9
2,2
0%
Austria
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Romania
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria
În ceea ce privește mersul pe bicicletă, se poate observa un minim în Cipru, unde numai
2,2% din populație utilizează acest mijloc de transport, față de Danemarca, unde avem valoarea
maximă de 47,1%.
5
Ponderea sporturilor aerobice minim 10 minute/săptămână în țările UE
80% 72 73,8 74,1
71,3
65,7 65,4
70%
57,3
60% 54,7
51,8
49
45,8 46,3
50%
38,8 38,6
34,7 35,2 35
40% 33,7 33,5
25,5
30% 21,6 22,8 24,1
22
20% 10,8
4,9
10%
0%
Austria
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Romania
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria
Se constată un minim al activităților aerobice în România, cu 4,9%. Valoarea maximă a fost
înregistrată în Finlanda, unde 74,1% din populație practică sporturi aerobice.
36,8 37,5
40% 34,3
27,3
30% 23,7 23,7
21,7
19,3
16,6
20% 15,4 13,9 14,9
12,6 13,2 13
10,5 9,1 9,6 8 7,7
10%
1,9
0%
Austria
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Romania
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria
Valoarea minimă înregistrată este în România, unde numai 1,9% din populație este
preocupată de întărirea musculaturii, în contrast cu Finlanda, unde s-a înregistrat valoarea maximă
de 52,8%.
6
Conform Eurobarometer Survey EB88.4, December 2017, 4 din 10 europeni declară că
exersează sau practică un sport o dată pe săptămână. (9)
Regulat 7
(de cel puțin 5 ori/săptămână)
Cu o oarecare regularitate 33
(1-4 ori/săptămână)
Uneori 14
(mai rar de o dată pe săptămână)
Niciodată 46
7 %
46 % 33 %
14 %
La nivel general, 44% dintre bărbați și 36% dintre femei au declarat că au activitate fizică
cel puțin o dată pe săptămână, procentul cel mai mare fiind în grupa de vârstă 15-24 pentru sexul
masculin, unde 72% nu sunt sedentari. (8)
La analiza pe grupele de vârstă, se poate observa faptul că rata sedentarismului crește pe
măsura trecerii timpului.
15-24 ani 38
25-39 ani 54
40-54 ani 61
55+ 70
7
Evoluția ratei sedentarismului pe grupe de vârstă
70
70% 61
60% 54
Rata sedentarism
50% 38
40%
30%
20%
10%
0%
15-24 25-39 40-54 55+
Grupe de vârstă
8
„Recomandările globale privind activitatea fizică pentru sănătate“, publicat de OMS în 2010, se
concentrează pe prevenirea primară a bolilor netransmisibile prin activitatea fizică. OMS propune
diferite opțiuni pentru a atinge nivelurile recomandate de activitate fizică la nivel global, cum ar fi:
• elaborarea și punerea în aplicare a orientărilor naționale privind activitatea fizică menite să
îmbunătățească sănătatea;
• integrarea activității fizice în cadrul altor sectoare de politică conexe, pentru a se asigura că
politicile și planurile de acțiune sunt coerente și complementare;
• utilizarea mijloacelor de informare în masă pentru a crește gradul de conștientizare cu
privire la beneficiile de a fi activi fizic;
• supravegherea și monitorizarea acțiunilor de promovare a activității fizice.
• Recomandări globale: activitatea fizică pentru sănătate
9
• Pentru beneficii suplimentare de sănătate, ar trebui să crească activitatea fizică de intensitate
moderată la 300 de minute pe săptămână, sau echivalent.
• Cei cu mobilitate slabă ar trebui să își desfășoare activitatea fizică pentru a îmbunătăți
echilibrul și pentru a preveni căderile, 3 sau mai multe zile pe săptămână.
• Activități de întărire a musculaturii ar trebui să se facă implicând grupe musculare majore, 2
sau mai multe zile pe săptămână.
10
BIBLIOGRAFIE
11