Petrodava Ii - Program-Rezumate

COMPLEXUL MUZEAL NAȚIONAL NEAMȚ
Simpozionul Național
PETRODAVA
ediția a II-a
Program și Rezumate
Editura „Constantin Matasă”

Piatra-Neamț
2021
Comitetul științific și de organizare:
Dr. Ciprian-Dorin Nicola

(președinte)
Dr. Ionuț Grădianu
(științe naturale)
Dr. Constantin Preoteasa
(arheologie)
Dr. Mihaela-Cristina Verzea
(istorie)
Dr. Otilia Mircea
(restaurare-conservare)
Florentina Buzenschi
(etnografie)
Silvia Trăistariu
(artă și memorialistică)
Colegiul de redacție:

(redactor responsabil)
(secretar de redacție)
Dr. Otilia Mircea
Silvia Trăistariu
(membri)
Eveniment organizat cu sprijinul:

Fundației Cultural-Științifice „Constantin Matasă”
© COMPLEXUL MUZEAL NAȚIONAL NEAMȚ
Editura „Constantin Matasă”

Str. Mihai Eminescu, nr. 10
Piatra-Neamț, cod 610029, județul Neamț
Tel. / Fax: 004-0233-217496
E-mail: muzeupn@yahoo.com
Web: http://www.muzeu-neamt.ro/
ISSN 2668-3237
CUPRINS
PROGRAM ..................................................................................................... 14
COMUNICĂRI .............................................................................................. 19
ȘTIINȚE NATURALE ..................................................................................... 20
ARHEOLOGIE ................................................................................................. 24
ISTORIE ........................................................................................................... 29
RESTAURARE - CONSERVARE .................................................................... 33
ETNOGRAFIE ................................................................................................. 38
ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ ......................................................................... 41
REZUMATE ................................................................................................... 44
ȘTIINȚE NATURALE ...................................................................................... 45
GEOLOGIE ...................................................................................................... 46
Paul Țibuleac
Ontogenetic observations on two Mesozoic nautiloid species ..................... 47
Nicolae Trif, Vlad Codrea

An Upper Cretaceous deep-water shark from Teliu, Brașov county .......... 49
Alexandru A. Solomon, Márton Venczel, Vlad A. Codrea

Resturi de reptile maastrichtiene dintr-o acumulare de tip „bonebeds”
de la Pui (județul Hunedoara, România) ...................................................... 51
3
Izabella Sabău, Márton Venczel,
Vlad A. Codrea, Marian Bordeianu
Un crocodil în marea priaboniană de la Leghia (județul Cluj):
un „vilegiaturist” sau o noutate în paleobiologie ? ....................................... 55
Sergiu Loghin, Gabriel-Emilian Marian,

Cezar-Manuel Radu, Viorel Ionesi
Studiu micropaleontologic al unor probe prelevate din foraje geotehnice
executate în zona municipiului Iași (studiu preliminar) ............................. 58
Sergiu Loghin, Mihai Brânzilă, Andreea Scarlat

Biostratigrafia și paleoecologia depozitelor Miocen medii
din forajul Șipote (Platfoma Moldovenească) .............................................. 61
Marian Bordeianu, Vlad A. Codrea, Ioan Tanțău

Miocenul sub „piciorul cocoșului de baltă” .................................................... 66
Ionuț Grădianu, Dorin Sorin Baciu

Rezervația paleontologică „Loc Fosilifer Cozla” (Piatra-Neamț) .............. 68
BIOLOGIE ........................................................................................................ 70
Emilian Pricop
Importanța herbarului muzeal în cercetarea biodiversității
și a mediului înconjurător în județul Neamț şi ȋmprejurimi ....................... 71
Emilian Pricop, Bogdan Mihai Negrea

Review regarding the distribution and impact
of a few adventive plant species from Bistrița river basin.
A comprehensive species list .......................................................................... 73
Cătălina Ivan
Specii de orhidee în colecția de botanică
a Muzeului de Științele Naturii Roman ......................................................... 75
Oana Paula Popa, Victor Surugiu,

Ana Alexandra Stratan, Luis Ovidiu Popa
Variabilitatea genetică a lipitorii medicinale mediteraneene
(Hirudo verbana Carena, 1820) în Romania ............................................... 76
Ionela Alexandra Boboc

Familia Pentatomidae în colecția
Muzeului de Științe Naturale Piatra-Neamț ................................................. 78
4
Gabriela Vîrgă
Prioninele și Lamiinele din colecția entomologică
a Muzeului de Științele Naturii Roman ........................................................ 80
Ana Alexandra Stratan, Gabriel B. Chișamera, Ioana Cobzaru,

Viorel D. Gavril, Ana Grigoriu, Oana Paula Popa
Diversitatea genetică a unor populații de Chionomys nivalis
(Mammalia: Rodentia: Cricetidae) din Carpații României ....................... 82
Andreea-Maria Brezeanu, Ortansa Csutak

Aspecte privind diversitatea genetică a cerbului comun
(Cervus elaphus) în România ........................................................................ 84
ARHEOLOGIE ................................................................................................. 85
Adela Kovács, Alexandru Nechifor

Metamorfozarea piciorului uman în talpa vasului.
Un tip special de vase antropomorfe din cultura Cucuteni ........................ 86
Constantin Aparaschivei, Adela Kovács

Simbolistica cerealelor în preistorie prin prisma amprentelor
păstrate pe statuetele antropomorfe cucuteniene ........................................ 87
Anca-Diana Popescu, Daniel Garvăn,

Marta Petruneac, Robert Sârbu, Marin Focșăneanu
Figurinele antropomorfe și zoomorfe de la Cucuteni
aflate în colecția Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” –
studiu tipologic și tehnologic ......................................................................... 88
Vasile Diaconu
Cercetări interdisciplinare în așezarea cucutenaină
de la Răucești-„Dealul Munteni” (județul Neamț) ....................................... 90
Vasile Diaconu, Alexandru Gafincu, Dumitru-Ionuț Stigleț

O fortificație a epocii bronzului timpuriu
descoperită la Vânători-Neamț (județul Neamț) ......................................... 92
Roxana Munteanu
Epoca bronzului în Subcarpații Curburii.
Despre unele piese de metal și despre circulația lor .................................... 95
5
Dumitru Boghian, Sergiu-Constantin Enea, Felix-Adrian Tencariu,
Andrei Asăndulesei, Sergiu-Marian Țifui
Încadrarea cronologică a înmormântărilor Yamnaya din tumulul T1
de la Târgu Frumos - „Vest de Oraș” din perspectiva datărilor C14 .......... 97
Lucrețiu Bîrliba
Despre Ibida (Slava Rusă, județul Tulcea) în epoca romană timpurie ...... 99
Alexander Rubel
The Town of (L)Ibida / Slava Rusă (Scythia Minor) in the context
of the „Inner Fortifications” along the Danube in Late Antiqity ............... 100
Dan Aparaschivei
Pelerini din provincia Scythia la Efes ......................................................... 102
Ioan Carol Opriș, Mihai Duca

Importuri africane în Dobrogea sec. VI-VII p. Chr.
Annona, comerț liber și fosile directoare pentru ultimul secol
al limesului Dunării de Jos ........................................................................... 104
Lucian Munteanu, Loredana Gafincu

Tezaurul de monede romane imperiale de la Turturești
(comuna Girov, județul Neamț) ................................................................... 105
Lavinia Grumeza
Mărgele de corali și scoici marine descoperite în mormintele sarmatice
din Moldova și Banat .................................................................................... 106
Ștefan Honcu
Amfore romano-bizantine mai puțin cunoscute
descoperite în mediul culturii Sântana de Mureș - Cerneahov ................. 109
George-Dan Hânceanu
Descoperirea unei catarame bizantine din secolele VI-VII p. Chr.
la Roșiori-Neamț (punctul „Țarina Veche”) ................................................ 110
Angela Simalcsik, Ion Ursu, Ion Ciobanu

Trebujeni – o necropolă a așezării urbane a Hoardei de Aur.
Date arheologice și antropologice ................................................................ 111
Robert Daniel Simalcsik, George-Dan Hâlceanu, Angela Simalcsik

Analiza antropologică selectivă a patru indivizi din necropola medievală
de la Roman, punctul „Arhiepiscopie”, cu „sindromul călărețului” ........... 115
6
Vasilica-Monica Groza, Luminița Bejenaru,
George Bilavschi, Ludmila Bacumenco-Pîrnău
Un posibil caz de mielom multiplu identificat la un schelet
descoperit în necropola Bisericii Vulpe din Iași (secolele XVII-XIX) ....... 118
Silviu-Constantin Ceaușu, Alexandru Gafincu, Constantin Preoteasa

Sondajele arheologice efectuate în anul 2020
la vechea biserică a Mănăstirii Bisericani .................................................. 121
Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Dan Aparaschivei, Cătălin Hriban

Considerații privind cercetările arheologice de la Mănăstirea Cetățuia
din Iași pe marginea unor dosare de arhivă .............................................. 123
Constantin Preoteasa, Silviu-Constantin Ceaușu, Carsten Mischka

Hanurile de la Șerbești
(satul Ștefan cel Mare, comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț) ............ 124
Elena-Loredana Cozma
Arheologia judiciară și industrială în România.
Considerente generale ................................................................................... 127
ISTORIE ......................................................................................................... 130
Manole Brihuneț
De la catapeteasmă la iconostas:
evoluția tâmplei altarului în bisericile de lemn din Basarabia
la cumpăna secolelor XVIII-XIX ................................................................. 131
Corina Cimpoeșu
Colecțiile de artă ale domnitorului Mihail Sturdza.
Reconstituiri documentare ........................................................................... 135
Aurel-Florin Țuscanu
Un ctitor uitat.
Episcopul Romanului Ioanichie Hasan ....................................................... 136
Liviu Zgârciu
Camil Velican (1878-1937),
primul primar român al orașului Alba Iulia .............................................. 139
Andrei Nica
„Serbările Restaurației” în județul Neamț .................................................. 142
7
Ana-Maria Cătănuș
Drumul spre exil trece și prin disidență.
Considerații asupra relației dintre disidența românească
și exilul românesc de la Paris, 1970-1980 ................................................... 144
Adrian Ciobanu
Elemente de arhitectură subterană a Târgului Roman ............................. 145
Brîndușa Munteanu
Elena Cuza și „memoria” obiectelor sale de la Muzeul Unirii Iași ............ 147
Iulia Cristina Butnariu

Mărturii asupra activității Dr. Vafrino Marini
aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Roman
(perioada romașcană: 1864-1870) .............................................................. 148
Mihaela Ciobanu, Adrian Ciobanu

Arhitectura văzută și nevăzută a Romanului de altădată ......................... 149
Ana Honcu
Un răvaș din 1917 pe coajă din mesteacăn ................................................. 152
Renata-Gabriela Buzău
O vizită ministerială a lui Constantin Angelescu
la Târgu Neamț și în împrejurimi ............................................................... 154
Cristina Păiușan-Nuică
Nadia Russo-Bossie, pilot al Escadrilei Sanitare ....................................... 157
Sorin Grumuș
Aviator Sorin Tulea –
dimensiunea tragică a aripilor frânte ......................................................... 159
Manuel Dan
Veteranii de război din județul Neamț.
Îndemn pentru generațiile viitoare ............................................................. 161
Mihaela-Cristina Verzea
Noi valori intrate în patrimoniul
Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț
în perioada 2018-2021 .................................................................................. 163
Mihaela-Marcu Bogan
Pandemia – o provocare pentru muzee ...................................................... 166
8
RESTAURARE - CONSERVARE .................................................................. 167
Ion Sandu
Aspecte moderne ale științei conservării
reflectate în cercetarea românească ........................................................... 168
Maria Geba, Rodica-Mariana Ion, Cristina Marta Ursescu,

Oana Mihaela Căpaţînă, Ana Maria Andrei
Evaluarea nedistructivă a materialelor papetare de patrimoniu
afectate de cerneluri metalo-galice ............................................................. 169
Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire

Rolul mărcilor în evaluarea obiectelor de metal
din colecții ecleziastice din Moldova ............................................................ 172
Otilia Mircea, Viorica Vasilache, Ion Sandu

Rezultate preliminare obținute în cadrul proiectelor de cercetare
derulate prin Laboratorul de Restaurare-Conservare
al Complexului Muzeal Național Neamț ..................................................... 174
Viorica Vasilache, Otilia Mircea,

Ion Sandu, George-Dan Hânceanu
Tipuri de degradări întâlnite la artefacte
din colecțiile Muzeului de Istorie Roman.
Rezultate preliminare obținute în cadrul proiectului de cercetare
„Studii și intervenții pe monede și podoabe
descoperite în urma cercetărilor arheologice preventive
efectuate în județul Neamț” .......................................................................... 176
Leonard Ionescu
Recuperarea, restaurarea şi conservarea unei „spatha”
descoperită la Capidava (judeţul Constanţa) ............................................. 177
Cristina-Camelia Ghițescu
Restaurarea-conservarea unui „triodion” tipărit la Râmnic .................... 179
Consuela Cioboteanu
Restaurarea-conservarea manuscriselor. Studii de caz ............................ 182
Rodica Florentina Oprițescu

Biblia (Buzău, 1856) – tratamente de restaurare-conservare aplicate ... 185
Claudia Lupu
Problematica unui suport papetar tipărit în anul 1930 ............................ 186
9
Maria Similia Zgârcitu
Metodologia restaurării unei cărți vechi cu învelitori de pergament, anul 1520,
din colecția Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca .............. 189
Alina Maria Gărău

Fragmente textile arheologice – analiză și conservare ............................. 192
Carmen Marian
Degradări specifice și intervenții de restaurare-conservare
aplicate unor piese textile arheologice ........................................................ 194
Angelica Olaru, Maria Geba, Cristina Marta Ursescu

Consideraţii privind conservarea textilelor etnografice.
Tratamentul cu radiaţii gamma .................................................................. 196
Dragoș Gorgorin
Restaurarea unei piese de mobilier etnografic ........................................... 198
Cristi Cureleț, Constantin Aparaschivei, Vasile Diaconu

Metodologia de restaurare a două cruciulițe de lemn
descoperite recent la Mănăstirea Văratec .................................................. 201
Remus Ioan Popa

Tratamente de conservare-restaurare
aplicate icoanei „Maica Domnului cu Pruncul”
înconjurată de sfinți și scene ....................................................................... 203
Mihai Spiridon, Codrin Lăcătușu, Ligia Otilia Teodor

Restaurarea statuii și a elementelor artistice ale fântânii arteziene
de la S.C. Antbiotice S.A. Iași ...................................................................... 206
Simona Violeta Gheorghe

Notițele de pe ceramica arheologică .......................................................... 208
Ligia Otilia Teodor

Aspecte privind restaurarea științifică a unor obiecte arheologice
de ceramică din faza Cucuteni A-B .............................................................. 210
Mihaela Antonina Simon, Ligia Otilia Teodor

Restaurarea și conservarea unor piese sarmatice
descoperite la Curtea Domnească de la Palatul Culturii ........................... 212
Simona Crețu
Farfurie ceramică etnografică de secol XX ................................................ 215
10
Dumitru Bostan
Restaurarea unui vas precucutenian de la Poduri-„Dealul Ghindaru” .... 218
Lavinia-Ana Axentioi
Restaurarea Icoanei ,,Hristos Mântuitorul Lumii” ................................... 220
Mariana Apăvăloaei
Colectarea, întocmirea și conservarea colecțiilor de entomologie
Ordinul Coleoptera, Familia Cerambycidae .............................................. 223
Oana Maria Bălan

Tehnici de taxidermie (Clasa Aves) ............................................................ 224
ETNOGRAFIE ................................................................................................ 225
Aurel Prepeliuc
Despre viaţa plutaşilor de pe Bistriţa şi Ceremuş ..................................... 226
Maria-Laura Tocariu
Icoana, element de patrimoniu cultural ..................................................... 228
Iulian Bucur
Naiv și pitoresc pe catapetesmele bisericilor de lemn din județul Bacău .... 231
Oana Georgiana Rahuma

Muzeul ascuns între grinduri ....................................................................... 233
Corina Rezneac
Imaginarul feminin reprezentat în scoarțele basarabene
din secolul al XIX-lea - începutul secolului XX ........................................... 235
Lucian-Valeriu Lefter
Odiseea unei arhive de folclor ..................................................................... 236
Horaţiu Silviu Ilea

Fotografiile de familie din Bucovina – documente etnografice ............... 239
Aurelia Curelaru
Cămașa de sărbătoare – tradiție, semnificație și comunicare ................ 242
Maria Cârţu
Particularități ale cămășii femeiești
din principalele zone etnografice ale județului Suceava ........................... 244
11
Relu Butnariu
Îmbrăcăminte și identitate în satele din jurul Romanului
reflectate în colecția etnografică a Muzeului de Istorie Roman ................ 245
Ioana Corduneanu
Cos pentru o cauză ....................................................................................... 246
Florin-Ionuț Filip
Dosarul României la UNESCO:
,,Cămașa cu altiță”, expresie a culturii tradiţionale,
cunoscută publicului larg şi sub numele de ,,Ia românească”,
retrospespectivă asupra elaborării şi depunerii dosarului ...................... 248
Colecţia „Elena Niţă Ibrian” ........................................................................ 249
ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ ....................................................................... 252
Magda Predescu
Participarea românească la Bienala de Tineret de la Paris
în perioada comunistă – mize politice și estetice ....................................... 253
Dorina Horătău
REVIVAL. Colare şi racolare a urmelor din trecut .................................... 256
Otilia Boeru
Forma prezentului – o arhivare a activității din perspectiva artistului . 262
Cristina Irian, Roxana Donaldson

FRAGMENTUM. Fragment urban comunitar – casă, perete, plantă ...... 265
Maria-Laura Tocariu
Botoșanii în lucrările lui Cik Damadian .................................................... 269
Daniela Iacoblev-Barău
Colecția de Artă Decorativă Orientală a Muzeului de Artă Tulcea .......... 272
Mihaela Ciobanu
Donații și donatori – Muzeul de Artă din Roman ...................................... 274
Dreptul la neuitare. Episcopul Academician Melchisedec Ștefănescu ...... 279
12
Lidia Alexie
Enescu în conștiința contemporaneității / Enescu – 140 ......................... 280
Marian Antoniu
Gheorghe (Bob) Bulgaru
(N. 02 mai 1907, Mălăiești, Vaslui – D. 31 martie 1938, București) ......... 281
Silvia Trăistariu
Geta Brătescu ............................................................................................... 286
Marin Postu
Dificultățile editării unui manuscris post-mortem ................................... 290
Lista autorilor ........................................................................................... 291
13
PROGRAM
14
Marți, 22 iunie
Grand Hotel „Ceahlău”

12:00-19:00
 sosirea și cazarea invitaților.
Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

13:00 – 18:00
 înregistrarea invitaților.
Muzeul de Artă
13:00 – 18:00
 vizitarea expoziției temporare Periplu istoric. De la Tudor Vladimirescu la
renașterea națională, curator Dr. Mihaela-Cristina Verzea.
17:00
 vernisajul expoziției temporare De la I(zvoad)E la IE, curator Florentina
Buzenschi.
18:00
 vernisajul expoziției itinerante O prietenie regală. Grigore Antipa și Regii
României (1892-194), curator Dr. Oana Paula Popa (Muzeul Naţional de
Istorie Naturală „Grigore Antipa”, București).

20:00
 cina.
15
Miercuri, 23 iunie

08:00
 mic-dejun.
Consiliul Județean Neamț – Sala „Calistrat Hogaș”

11:00 – 12:30
 ceremonia de deschidere.
Alocuțiuni:
 Dr. Ciprian-Dorin Nicola, manager al Complexului Muzeal Național Neamț;
 Mădălina Ciubotaru, vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț;
 Daniela Soroceanu, secretar general al Județului Neamț;
 Dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, președinte al Comisiei Naționale a
Muzeelor și Colecțiilor / Ministerul Culturii;
 Prof. Univ. Dr. Ioan Opriș;
 Dr. Valeriu Cavruc, director general al Muzeului Național al Carpaților
Răsăriteni, Sfântu Gheorghe.
Muzeul de Artă
13:00 – 14:00
 lansarea volumului Veteranii de război din județul Neamț. Îndemn pentru
generațiile viitoare, vol. I, autor Manuel Dan; prezintă: Dr. Mihaela-
Cristina Verzea; Lt. Col. Marius Dascălu, șeful Centrului Militar Piatra-
Neamț; Lt. Col. (r) Gheorghe Filimon, președintele Asociației Veteranilor
de Război, filiala Neamț; Manuel Dan.

13:00 – 14:00
 lansarea volumului Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Cimitirul
medieval şi complexele laice din perimetrul sud-vestic al incintei
bisericeşti. Rezultatele cercetării preventive din anul 2015, autori: George-
Dan Hânceanu, Angela Simalcsik, Robert Daniel Simalcsik, Vasile Diaconu,
Lucian Munteanu, Otilia Mircea, Viorica Vasilache; prezintă: Dr. Lucian
Munteanu, Dr. Angela Simalcsik, Dr. George-Dan Hânceanu.
13:00 – 18:00
 vizitarea expoziției temporare Gheorghe Dumitroaia – o viață închinată
muzeului, curatori Dr. Ciprian-Dorin Nicola și Lucian Uță.
16
14:30
 prânz.
Muzeul „Curtea Domnească” – Pivnița II

16:00 – 18:40
 lucrările secțiunii de științe naturale.

16:00 – 19:40
 lucrările secțiunii de arheologie.
Muzeul de Artă
16:00 – 20:00
 lucrările secțiunilor de istorie, restaurare-conservare, etnografie, artă și
memorialistică.
18:00 – 19:00
 lansarea volumului Ad. A. Chevallier. Fotograful Curții Regale. Album
documentar, autori: Florentina Buzenschi și Mihaela-Cristina Verzea;
prezintă: Iulian Bucur, critic de artă.

20:00
 cina festivă.
17
Joi, 24 iunie

08:00
 mic-dejun.
Muzeul „Curtea Domnească” – Pivnița II

10:00 – 12:40
 lucrările secțiunii de științe naturale.

10:00 – 13:40
 lucrările secțiunii de arheologie.
Muzeul de Artă
10:00 – 13:40
 lucrările secțiunilor de istorie, restaurare-conservare, etnografie, artă și
memorialistică.

14:00
 închiderea lucrărilor.

14:30
 prânz.
18
COMUNICĂRI
19
ȘTIINȚE NATURALE
20
Miercuri, 23 iunie
GEOLOGIE
Moderator: Prof. Univ. Dr. VLAD A. CODREA
16:00 – 16:20
Paul Țibuleac
Ontogenetic observations on two Mesozoic nautiloid species
16:20 – 16:40
Nicolae Trif, Vlad Codrea
An Upper Cretaceous deep-water shark from Teliu, Brașov county
16:40 – 17:00
Alexandru A. Solomon, Márton Venczel, Vlad A. Codrea
Resturi de reptile maastrichtiene dintr-o acumulare de tip „bonebeds” de la
Pui (județul Hunedoara, România)
17:00 – 17:20
Izabella Sabău, Márton Venczel, Vlad A. Codrea, Marian Bordeianu
Un crocodil în marea priaboniană de la Leghia (județul Cluj): un
„vilegiaturist” sau o noutate în paleobiologie ?
17:20 – 17:40
Sergiu Loghin, Gabriel-Emilian Marian, Cezar-Manuel Radu,
Viorel Ionesi
Studiu micropaleontologic al unor probe prelevate din foraje geotehnice
executate în zona municipiului Iași (studiu preliminar)
17:40 – 18:00
Sergiu Loghin, Mihai Brânzilă, Andreea Scarlat
Biostratigrafia și paleoecologia depozitelor Miocen medii din forajul Șipote
(Platfoma Moldovenească)
18:00 – 18:20
Marian Bordeianu, Vlad A. Codrea, Ioan Tanțău
Miocenul sub „piciorul cocoșului de baltă”
18:20 – 18:40
Ionuț Grădianu, Dorin Sorin Baciu
Rezervația paleontologică „Loc Fosilifer Cozla” (Piatra-Neamț)
21
Joi, 24 iunie
BIOLOGIE
Moderator: Dr. OANA PAULA POPA
10:00 – 10:20
Emilian Pricop
Importanța herbarului muzeal în cercetarea biodiversității și a mediului
înconjurător în județul Neamț şi ȋmprejurimi
10:20 – 10:40
Emilian Pricop, Bogdan Mihai Negrea
Review regarding the distribution and impact of a few adventive plant
species from Bistrița river basin. A comprehensive species list
10:40 – 11:00
Cătălina Ivan
Specii de orhidee în colecția de botanică a Muzeului de Științele Naturii Roman
11:00 – 11:20
Oana Paula Popa, Victor Surugiu, Ana Alexandra Stratan,
Luis Ovidiu Popa
Variabilitatea genetică a lipitorii medicinale mediteraneene (Hirudo
verbana Carena, 1820) în Romania
11:20 – 11:40
Familia Pentatomidae în colecția Muzeului de Științe Naturale Piatra-Neamț
11:40 – 12:00
Gabriela Vîrgă
Prioninele și Lamiinele din colecția entomologică a Muzeului de Științele
Naturii Roman
12:00 – 12:20
Ana Alexandra Stratan, Gabriel B. Chișamera, Ioana Cobzaru,
Viorel D. Gavril, Ana Grigoriu, Oana Paula Popa
Diversitatea genetică a unor populații de Chionomys nivalis (Mammalia:
Rodentia: Cricetidae) din Carpații României
22
12:20 – 12:40
Andreea-Maria Brezeanu, Ortansa Csutak
Aspecte privind diversitatea genetică a cerbului comun (Cervus elaphus)
în România
23
ARHEOLOGIE
24
Miercuri, 23 iunie
Moderator: Prof. Univ. Dr. ALEXANDER RUBEL
16:00 – 16:20
Adela Kovács, Alexandru Nechifor
Metamorfozarea piciorului uman în talpa vasului. Un tip special de vase
antropomorfe din cultura Cucuteni
16:20 – 16:40
Constantin Aparaschivei, Adela Kovács
Simbolistica cerealelor în preistorie prin prisma amprentelor păstrate pe
statuetele antropomorfe cucuteniene
16:40 – 17:00
Anca-Diana Popescu, Daniel Garvăn, Marta Petruneac, Robert Sârbu,
Marin Focșăneanu
Figurinele antropomorfe și zoomorfe de la Cucuteni aflate în colecția
Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” – studiu tipologic și tehnologic
17:00 – 17:20
Vasile Diaconu
Cercetări interdisciplinare în așezarea cucutenaină de la Răucești-„Dealul
Munteni” (județul Neamț)
17:20 – 17:40
Vasile Diaconu, Alexandru Gafincu, Dumitru-Ionuț Stigleț
O fortificație a epocii bronzului timpuriu descoperită la Vânători-Neamț
(județul Neamț)
17:40 – 18:00
Roxana Munteanu
Epoca bronzului în Subcarpații Curburii. Despre unele piese de metal și
despre circulația lor
18:00 – 18:20
Dumitru Boghian, Sergiu-Constantin Enea, Felix-Adrian Tencariu,
Andrei Asăndulesei, Sergiu-Marian Țifui
Încadrarea cronologică a înmormântărilor Yamnaya din tumulul T1 de la
Târgu Frumos - „Vest de Oraș” din perspectiva datărilor C14
25
18:20 – 18:40
Lucrețiu Bîrliba
Despre Ibida (Slava Rusă, județul Tulcea) în epoca romană timpurie
18:40 – 19:00
Alexander Rubel
The Town of (L)Ibida / Slava Rusă (Scythia Minor) in the context of the
„Inner Fortifications” along the Danube in Late Antiqity
19:00 – 19:20
Dan Aparaschivei
Pelerini din provincia Scythia la Efes
19:20 – 19:40
Ioan Carol Opriș, Mihai Duca
Importuri africane în Dobrogea sec. VI-VII p. Chr. Annona, comerț liber și
fosile directoare pentru ultimul secol al limesului Dunării de Jos
26
Joi, 24 iunie
Moderator: Prof. Univ. Dr. LUCREȚIU BÎRLIBA
10:00 – 10:20
Lucian Munteanu, Loredana Gafincu
Tezaurul de monede romane imperiale de la Turturești (comuna Girov,
județul Neamț)
10:20 – 10:40
Lavinia Grumeza
Mărgele de corali și scoici marine descoperite în mormintele sarmatice din
Moldova și Banat
10:40 – 11:00
Ștefan Honcu
Amfore romano-bizantine mai puțin cunoscute descoperite în mediul
culturii Sântana de Mureș - Cerneahov
11:00 – 11:20
Descoperirea unei catarame bizantine din secolele VI-VII p. Chr. la Roșiori-
Neamț (punctul „Țarina Veche”)
11:20 – 11:40
Angela Simalcsik, Ion Ursu, Ion Ciobanu
Trebujeni – o necropolă a așezării urbane a Hoardei de Aur. Date arheologice
și antropologice
11:40 – 12:00
Robert Daniel Simalcsik, George-Dan Hânceanu, Angela Simalcsik
Analiza antropologică selectivă a patru indivizi din necropola medievală de
la Roman, punctul „Arhiepiscopie”, cu „sindromul călărețului”
12:00 – 12:20
Vasilica-Monica Groza, Luminița Bejenaru, George Bilavschi,
Ludmila Bacumenco-Pîrnău
Un posibil caz de mielom multiplu identificat la un schelet descoperit în
necropola Bisericii Vulpe din Iași (secolele XVII-XIX)
27
12:20 – 12:40
Silviu-Constantin Ceaușu, Alexandru Gafincu, Constantin Preoteasa
Sondajele arheologice efectuate în anul 2020 la vechea biserică a
Mănăstirii Bisericani
12:40 – 13:00
Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Dan Aparaschivei, Cătălin Hriban
Considerații privind cercetările arheologice de la Mănăstirea Cetățuia din
Iași pe marginea unor dosare de arhivă
13:00 – 13:20
Constantin Preoteasa, Silviu-Constantin Ceaușu, Carsten Mischka
Hanurile de la Șerbești (satul Ștefan cel Mare, comuna Ștefan cel Mare,
județul Neamț)
13:20 – 13:40
Arheologia judiciară și industrială în România. Considerente generale
28
ISTORIE
29
Miercuri, 23 iunie
Moderator: Dr. ANA-MARIA CĂTĂNUȘ
16:00 – 16:20
Manole Brihuneț
De la catapeteasmă la iconostas: evoluția tâmplei altarului în bisericile de
lemn din Basarabia la cumpăna secolelor XVIII-XIX
16:20 – 16:40
Corina Cimpoeșu
Colecțiile de artă ale domnitorului Mihail Sturdza. Reconstituiri documentare
16:40 – 17:00
Un ctitor uitat. Episcopul Romanului Ioanichie Hasan
17:00 – 17:20
Liviu Zgârciu
Camil Velican (1878-1937), primul primar român al orașului Alba Iulia
17:20 – 17:40
Andrei Nica
„Serbările Restaurației” în județul Neamț
17:40 – 18:00
Drumul spre exil trece și prin disidență. Considerații asupra relației dintre
disidența românească și exilul românesc de la Paris, 1970-1980
30
Joi, 24 iunie
Moderator: Dr. LIVIU ZGÂRCIU
10:00 – 10:20
Adrian Ciobanu
Elemente de arhitectură subterană a Târgului Roman
10:20 – 10:40
Brîndușa Munteanu
Elena Cuza și „memoria” obiectelor sale de la Muzeul Unirii Iași
10:40 – 11:00
Mărturii asupra activității Dr. Vafrino Marini aflate în patrimoniul
Muzeului de Istorie Roman (perioada romașcană: 1864-1870)
11:00 – 11:20
Mihaela Ciobanu, Adrian Ciobanu
Arhitectura văzută și nevăzută a Romanului de altădată
11:20 – 11:40
Ana Honcu
Un răvaș din 1917 pe coajă din mesteacăn
11:40 – 12:00
O vizită ministerială a lui Constantin Angelescu la Târgu Neamț și în
împrejurimi
12:00 – 12:20
Nadia Russo-Bossie, pilot al Escadrilei Sanitare
12:20 – 12:40
Sorin Grumuș
Aviator Sorin Tulea – dimensiunea tragică a aripilor frânte
31
12:40 – 13:00
Manuel Dan
Veteranii de război din județul Neamț. Îndemn pentru generațiile viitoare
13:00 – 13:20
Noi valori intrate în patrimoniul Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-
Neamț în perioada 2018-2021
13:20 – 13:40
Mihaela-Marcu Bogan
Pandemia – o provocare pentru muzee
32
RESTAURARE – CONSERVARE
33
Miercuri, 23 iunie
Moderator: Prof. Univ. Dr. ION SANDU
16:00 – 16:15
Ion Sandu
Aspecte moderne ale științei conservării reflectate în cercetarea românească
16:15 – 16:30
Maria Geba, Rodica Mariana Ion, Cristina Marta Ursescu, Oana
Mihaela Căpaţînă, Ana Maria Andrei
Evaluarea nedistructivă a materialelor papetare de patrimoniu afectate de
cerneluri metalo-galice
16:30 – 16:45
Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire
Rolul mărcilor în evaluarea obiectelor de metal din colecții ecleziastice
din Moldova
16:45 – 17:00
Otilia Mircea, Viorica Vasilache, Ion Sandu
Rezultate preliminare obținute în cadrul proiectelor de cercetare derulate
prin Laboratorul de Restaurare-Conservare al Complexului Muzeal
Național Neamț
17:00 – 17:15
Viorica Vasilache, Otilia Mircea, Ion Sandu, George-Dan Hânceanu
Tipuri de degradări întâlnite la artefacte din colecțiile Muzeului de Istorie
Roman. Rezultate preliminare obținute în cadrul proiectului de cercetare
„Studii și intervenții pe monede și podoabe descoperite în urma cercetărilor
arheologice preventive efectuate în județul Neamț”
17:15 – 17:30
Leonard Ionescu
Recuperarea, restaurarea şi conservarea unei „spatha” descoperită la
Capidava (judeţul Constanţa)
17:30 – 17:45
Restaurarea-conservarea unui „triodion” tipărit la Râmnic
34
17:45 – 18:00
Consuela Cioboteanu
Restaurarea-conservarea manuscriselor. Studii de caz
18:00 – 18:15
Biblia (Buzău, 1856) – tratamente de restaurare-conservare aplicate
18:15 – 18:30
Claudia Lupu
Problematica unui suport papetar tipărit în anul 1930
18:30 – 18:45
Maria Similia Zgârcitu
Metodologia restaurării unei cărți vechi cu învelitori de pergament, anul
1520, din colecția Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca
18:45 – 19:00
Alina Maria Gărău
Fragmente textile arheologice – analiză și conservare
35
Joi, 24 iunie
Moderator: Dr. VIORICA VASILACHE
10:00 – 10:15
Carmen Marian
Degradări specifice și intervenții de restaurare-conservare aplicate unor
piese textile arheologice
10:15 – 10:30
Angelica Olaru, Maria Geba, Cristina Marta Ursescu
Consideraţii privind conservarea textilelor etnografice. Tratamentul cu
radiaţii gamma
10:30 – 10:45
Dragoș Gorgorin
Restaurarea unei piese de mobilier etnografic
10:45 – 11:00
Cristi Cureleț, Constantin Aparaschivei, Vasile Diaconu
Metodologia de restaurare a două cruciulițe de lemn descoperite recent la
Mănăstirea Văratec
11:00 – 11:15
Remus Ioan Popa
Tratamente de conservare-restaurare aplicate icoanei „Maica Domnului cu
Pruncul” înconjurată de sfinți și scene
11:15 – 11:30
Mihai Spiridon, Codrin Lăcătușu, Ligia Otilia Teodor
Restaurarea statuii și a elementelor artistice ale fântânii arteziene de la
S.C. Antbiotice S.A. Iași
11:30 – 11:45
Notițele de pe ceramica arheologică
11:45 – 12:00
Ligia Otilia Teodor
Aspecte privind restaurarea științifică a unor obiecte arheologice de
ceramică din faza Cucuteni A-B
36
12:00 – 12:15
Mihaela Antonina Simon, Ligia Otilia Teodor
Restaurarea și conservarea unor piese sarmatice descoperite la Curtea
Domnească de la Palatul Culturii
12:15 – 12:30
Simona Crețu
Farfurie ceramică etnografică de secol XX
12:30 – 12:45
Dumitru Bostan
Restaurarea unui vas precucutenian de la Poduri-„Dealul Ghindaru”
12:45 – 13:00
Restaurarea Icoanei ,,Hristos Mântuitorul Lumii”
13:00 – 13:15
Colectarea, întocmirea și conservarea colecțiilor de entomologie Ordinul
Coleoptera, Familia Cerambycidae
13:15 – 13:30
Oana Maria Bălan
Tehnici de taxidermie (Clasa Aves)
37
ETNOGRAFIE
38
Miercuri, 23 iunie
Moderator: IULIAN BUCUR
16:00 – 16:20
Aurel Prepeliuc
Despre viaţa plutaşilor de pe Bistriţa şi Ceremuş
16:20 – 16:40
Maria-Laura Tocariu
Icoana, element de patrimoniu cultural
16:40 – 17:00
Iulian Bucur
Naiv și pitoresc pe catapetesmele bisericilor de lemn din județul Bacău
17:00 – 17:20
Muzeul ascuns între grinduri
17:20 – 17:40
Corina Rezneac
Imaginarul feminin reprezentat în scoarțele basarabene din secolul al
XIX-lea - începutul secolului XX
17:40 – 18:00
Odiseea unei arhive de folclor
39
Joi, 24 iunie
Moderator: HORAȚIU SILVIU ILEA
10:00 – 10:20
Horaţiu Silviu Ilea
Fotografiile de familie din Bucovina – documente etnografice
10:20 – 10:40
Aurelia Curelaru
Cămașa de sărbătoare – tradiție, semnificație și comunicare
10:40 – 11:00
Maria Cârţu
Particularități ale cămășii femeiești din principalele zone etnografice ale
județului Suceava
11:00 – 11:20
Relu Butnariu
Îmbrăcăminte și identitate în satele din jurul Romanului reflectate în
colecția etnografică a Muzeului de Istorie Roman
11:20 – 11:40
Ioana Corduneanu
Cos pentru o cauză
11:40 – 12:00
Florin-Ionuț Filip
Dosarul României la UNESCO: ,,Cămașa cu altiță”, expresie a culturii
tradiţionale, cunoscută publicului larg şi sub numele de ,,Ia românească”,
retrospespectivă asupra elaborării şi depunerii dosarului
12:00 – 12:20
Colecţia „Elena Niţă Ibrian”
40
ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ
41
Miercuri, 23 iunie
Moderator: Conf. Univ. Dr. DORINA HORĂTĂU
16:00 – 16:20
Magda Predescu
Participarea românească la Bienala de Tineret de la Paris în perioada
comunistă – mize politice și estetice
16:20 – 16:40
Dorina Horătău
REVIVAL. Colare şi racolare a urmelor din trecut
16:40 – 17:00
Otilia Boeru
Forma prezentului – o arhivare a activității din perspectiva artistului
17:00 – 17:20
Cristina Irian, Roxana Donaldson
FRAGMENTUM. Fragment urban comunitar – casă, perete, plantă
17:20 – 17:40
Maria-Laura Tocariu
Botoșanii în lucrările lui Cik Damadian
17:40 – 18:00
Colecția de Artă Decorativă Orientală a Muzeului de Artă Tulcea
18:00 – 18:20
Mihaela Ciobanu
Donații și donatori – Muzeul de Artă din Roman
18:20 – 18:40
Dreptul la neuitare. Episcopul Academician Melchisedec Ștefănescu
18:40 – 19:00
Lidia Alexie
Enescu în conștiința contemporaneității / Enescu – 140
42
19:00 – 19:20
Marian Antoniu
Gheorghe (Bob) Bulgaru (N. 02 mai 1907, Mălăiești, Vaslui – D. 31 martie
1938, București)
19:20 – 19:40
Silvia Trăistariu
Geta Brătescu
19:40 – 20:00
Marin Postu
Dificultățile editării unui manuscris post-mortem
43
REZUMATE
44
ȘTIINȚE NATURALE
45
geologie
46
ONTOGENETIC OBSERVATIONS
ON TWO MESOZOIC NAUTILOID SPECIES
Paul Țibuleac
Keywords: Mesozoic rocks, nautiloid species, ontogenetic study.
The nautiloids are very rare records in the Mesozoic rocks in

comparison with the ammonites. This scarcity is the most important reason
for the old proposals of several nominal species without type-series and
ontogenetic assessment. However, the ontogenetic changes have been
documented for few Mesozoic species (Rosenberg, 1909; Pia, 1914; Tzankov,
Bončev, 1932; and especially Tintant, 1984, etc.).
The present paper used the specimens sampled from the Timon Klippe
(Rarău Syncline, Eastern Carpathians) and one peculiar specimen from
Rgotina (Getic Nappe of eastern Serbia) to outline the importance of the
ontogenetic study in the species diagnosis.
The Timon Klippe occurs in the northern part of the Early Cretaceous
wildflysch of Rarău Syncline, in the Ciungi - Fundu Moldovei area, located
on the left bank of one of the tributaries of Moldova River. The locals call the
brook „Timăn”, and several close-relative names can be encountered in the
scientific literature. The previous papers assigned the klippe to the Upper
Triassic (Mutihac, 1968; Turculeț, 1976; 1980; 2004, etc.). Five specimens of
Paranautilus symonyi (Hauer, 1856) of different ontogenetic stages and
preservation were sampled from a red limestone bed. They proved the
morphological evolution of the whorl section during the ontogeny. The
suture line has no significant changes and the siphuncle cannot be always
exposed on the studied specimens.
Rgotina area belongs to the Getic Nappe (eastern Serbia), where the
Lower Jurassic is developed in very shallow depositional marine
environments. The macroinvertebrate fauna is rich, bivalves and
brachiopods being the most frequent fossils, followed by belemnites.
Ammonites are scarce and no record of nautiloids has been reported so far
(Țibuleac et alii, in press). From a sandy bioclastic limestones bed of
Uptonia jamessoni Zone (Pliensbachian), a large half conch representing the
phragmocone of Cenoceras intermedius (Sowerby, 1816) has been collected.
47
The coiling starts with a round-square whorl section, to become almost
quadrangular (penultimate whorl) and trapezoidal-triangular for the last
one. Moreover, the siphuncle foramen moves within the septum towards the
venter border from a slight upper position against the center in the inner
whorls. It exhibits a typical suture line for the genus Cenoceras with two
saddles and three lobes.
Using the previous data (Tintant, 1984) and the own observations on
the Rgotina specimen, one assigns several specimens of intermediate
ontogenetic stages from the Sinemurian rocks of the Prașca Klippe (Rarău
Syncline, Eastern Carpathians, Romania) to Cenoceras intermedius and
Cenoceras quadrangularis (Pia, 1914).
References:
Mutihac, V. (1968), Structura geologică a compartimentului nordic din
Sinclinalului marginal extern (Carpații Orientali), Editura
Academiei, București, 128 p.
Pia, J. (1914), Über eine mitelliasische Cephalopodenfauna aus dem
nordöstlichen Kleinasien, in Ann Kk Naturhist Hofmus, 27, p. 335-388.
Rosenberg, P. (1909), Die Liasische Cephalopodenfauna der Kratzalpe
in Hagengebirge, in Beit Paläont Geol Österr-Ungarn Orients, 22,
p. 193-345.
Tintant, H. (1984), Contribution a la connaissance des nautilacés
jurassiques, 1: le sous-genre Cenoceras Hyatt dans le Lias du Sud-est
de la France, in Géol France, 1-2, p. 29-66.
Turculeţ, I. (1976), Asupra vîrstei calcarelor roșii de la izvoarele Pîrîului
Timon (Rarău), in Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” Iaşi, Geologie, 22, p. 44-47.
Turculeţ, I. (1980), Fauna noriană din Klipa de la Ciungi (Rarău -
Bucovina). II Nautiloidee, in Analele Ştiinţiifice ale Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Geologie, 26, p. 27-29.
Turculeţ, I. (2004), Paleontologia Triasicului transilvan din Rarău,
Arvin-Press, Bucureşti, 170 p.
Tzankov, V.; Bončev, E. (1932), La fauna liassique de Kalotina -
Bulgarie de l’Oueste, in Rev Soc Geol Bulgare, 4(3), p. 221-244. [In
Bulgarian, with French summary].
Țibuleac, P.; Radulović, B.; Toljić, M. (in press), The first record of
nautiloids (Cenoceras intermedius) from the early Pliensbachian of
Rgotina (Getic nappe, eastern Serbia), in Historical Biology, DOI:
10.1080/08912963.2020.1821003.
48
AN UPPER CRETACEOUS DEEP-WATER SHARK
FROM TELIU, BRAȘOV COUNTY
Nicolae Trif,
Vlad Codrea
Keywords: Cenomanian, Echinorhinus, Teliu Formation.
The Teliu Formation („Teliu Strata” in Băncilă, 1958) exposed in the

Teliu locality area belong to the Teleajen Nappe (or Eastern-Inner Unit,
sensu I. Băncilă; Moldavides, sensu M. Săndulescu). This formation was
described from the Teleajen Nappe by Băncilă. The age of these deposits was
considered by most of the researchers to be „Vraconian” - Cenomanian
(Băncilă, 1958; Marinescu, 1962).
From the gray marls belonging to this formation, behind the Teliu
railway station, nearby the western opening of the railway tunnel, in 1959,
Dr. Paulian Dumitrică found a selachian tooth (PCUB 3152) together with a
belemnite (PCUB 3145) assigned to the species Neohibolites ultimus. This
belemnite is considered a Lower-Middle Cenomanian marker, strengthening
the previous stratigraphic dating of these rocks. These fossils are stored in
the collection of paleontology at Bucharest University (alias PCUB).
Order Squaliformes GOODRICH, 1909.

Family Echinorhinidae GILL, 1862.
Echinorhinus BLAINVILLE, 1816.
Echinorhinus sp.
Material: 1 tooth (Paleontology Collection of Bucharest University -

PCUB 3152).
Origin: Teliu, Brașov County.
Age: Late Cretaceous - Cenomanian.
Description: A small tooth measuring 4.1 mm in the mesio-distal
direction and 2.1 mm in the apico-basal direction. The exposure of the tooth
is only labial, the tooth being fixed naturally into a piece of hardened gray
marl. The crown has a single, very compressed, labio-lingual cusp oriented
distally, with the apex recurved in the apical direction, giving the mesial
49
cutting edge a sigmoidal shape. The apex of the crown extends beyond the
distal part of the root. There are no lateral cusplets either on the distal heel,
or on the mesial edge. The entire cutting edge of the tooth is devoid of
serrations. The distal heel is high and rounded at base. The root, of
anaulacorhize type, is high, with slightly rounded ends, totaling ca. 50 % of
the total height of the tooth. Compared with the morphology of current
species the general morphology indicates a rear position of the tooth.
Discussions: The small size, but also the absence of secondary cusps
could indicate a juvenile stage, the extant species presenting a strong
ontogenetic heterodonty. The extant representatives of this genus are found in
the deep, mesopelagic, but also bathypelagic areas of the Atlantic and Indian
oceans. We assume a comparable living environment for the fossil species.
The genus Echinorhinus is quite seldom in the fossil record, probably
due to the relative rarity of the rich fossiliferous deep-water deposits.
Mesozoic occurrences are much rarer than the Cenozoic ones. Most species
were found in the Late Cretaceous, but two species have also been described
from Early Cretaceous. This Teliu specimen is the first report of the
Echinorhinidae family and of the genus Echinorhinus in Romania and
Eastern Europe.
References:
Băncilă, I. (1958), Geologia Carpaților Orientali, Editura Științifică,
București, 368 p.
Marinescu, I. (1960), Observatii geologice asupra zonei tunelului Teliu,
in Dări de Seamă ale Ședințelor, 45, p. 199-208.
50
RESTURI DE REPTILE MAASTRICHTIENE
DINTR-O ACUMULARE DE TIP „BONEBEDS” DE LA PUI
(JUDEȚUL HUNEDOARA, ROMÂNIA)
Alexandru A. Solomon,
Márton Venczel,
Vlad A. Codrea
Cuvinte-cheie: reptile, red-beds, Insula Hațeg, Maastrichtian,

România.
În România, depozite ale Cretacicului terminal continental aflorează

în Bazinele Hațeg, Rusca Montană și în varii locații ale Bazinului
Transilvaniei (fig. 1). Cercetarea acestor iviri la zi ale rocilor cretacic tardive a
făcut posibilă o conturare parțială a așa-numitei entități paleogeografice:
„Insula Hațeg”. Pentru acest studiu, de interes este localitatea fosiliferă Pui,
din bazinul nominativ al insulei – Bazinul Hațeg. Pui reprezintă extremitatea
sud-estică a bazinului în discuție, unde aflorează depozite fluviale
maastrichtiene. Localitatea este dominată de „red-beds-uri” (fig. 2) din care
s-au extras resturi de vertebrate încă de la finalul secolului 19. Recent, au
fost descoperite vertebrate și în mudstone-uri lentiliforme închise la culoare,
precum și în depozitele de umplutură de canal.
Cercetările de teren efectuate la Pui au dus la descoperirea unui lentile
de culoare roșie care a conținut o asociație fosiliferă bogată și variată de
reptile. Recent, aceste resturi au fost preparate, consolidate cu polimeri
profesionali (Paraloid B-72) și fac obiectul acestui studiu. Lentila conține
elemente provenite de la cel puțin 4 grupe de reptile maastrichtiene:
chelonieni, teropode, sauropode și ornitopode. Prezența unor elemente
rulate sau rupte indică faptul că, cel puțin o parte din oase, au suferit un
transport prealabil îngropării. Transportul nu a putut fi însă de lungă durată,
fapt susținut de prezența în asociația fosiliferă a unor elemente osoase care
dacă ar fi suferit un transport îndelungat ar fi fost grav avariate sau chiar
distruse (resturi de teropode). Semnalăm prima conexiune tibie-fibulă la
Telmatosaurus în stadiu adult (fig. 3), până acum aceasta fiind cunoscută
doar la juvenili ai acestui hadrozaur. Sub aspect tafomonic, acumularea de
resturi fosile din lentilă se încadrează în tipul „bonebeds”.
51
Mulțumiri
Această lucrare a fost finanțată printr-un grant al Ministerului
Cercetării, Inovării și Digitizării, CNCS-UEFISCDI, proiectul cu numărul
PD 136/2020, din cadrul PNCDI III (pentru AAS).
52
Fig. 1. Zonele din România
în care aflorează depozite cretacic superioare continentale.
Fig. 2. Depozite continentale de tip „red-beds”

care aflorează în albia Râului Bărbat din localitatea Pui
(județul Hunedoara, România).
53
Fig. 3. Conexiune fibulă-tibie de Telmatosaurus adult.
54
UN CROCODIL ÎN MAREA PRIABONIANĂ
DE LA LEGHIA (JUDEȚUL CLUJ):
UN „VILEGIATURIST” SAU O NOUTATE ÎN PALEOBIOLOGIE ?
Izabella Sabău,
Márton Venczel,
Vlad A. Codrea,
Marian Bordeianu
Cuvinte-cheie: Eocen terminal, crocodil, paleomediu, Transilvania.
Crocodilii reprezintă un grup de reptile apărute în Triasic, care datorită

unor performante adaptări au supraviețuit până în prezent, traversând varii
încercări impuse de provocările unor eventimente geologice, uneori extrem de
dure (e.g., limita K/T). Dovezile fosile constituie materiale pentru cunoașterea
grupului. Astefel, acest studiu este focalizat pe o mandibulă incompletă de
crocodil recuperată din depozitele priabonian bazale ale ariei de sedimentare
Gilău, din Formațiunea Calcarului de Viștea, din cariera de calcar de la Leghia.
Fosila se referă la un reprezentant al genului Diplocynodon, care pe baza unor
caractere apomorfe specifice a putut fi asociat unui nou taxon descris de curând
pe baza unui craniu de crocodil recuperat din nivelul Formațiunii Calcarului de
Cluj (Priabonian Superior), de la Cluj-Napoca, din cariera Mănăștur. Cele două
fosile în discuție ale acestui nou taxon au fost întâlnite în paleomedii inedite,
nespecifice genului în discuție. Adică, au fost recuperate din calcare marine, în
vreme ce genul în discuție este cunoscut drept dulcicol. Această descoperire
neașteptată ne provoacă a încerca să deslușim modalitatea prin care resturile
fosile de crocodili au ajuns în aceste condiții marine. Grupul ancestral dispunea
de un caracter plesiomorf, ilustrat de capacitatea osmoregulatoare a sării din
organism grație unor glande saline poziționate în partea posterioară a limbii,
semnalate astăzi la Crocodylus porosus. Cum nu se cunoaște păstrarea acestui
caracter la materialul fosil existent și cum ar fi dificil să acceptăm o specie
marină, în consecință ne putem gândi la două scenarii pentru a explica cum au
ajuns resturile crocodilului studiat în sedimentele marine: 1. incursiune după
hrană sau 2. un cadavru de crocodil transportat în bazinul sedimentar marin,
de către apele fluviale. Ipotezele prezenatate nu oferă un răspuns final, însă
acestea se pretează a fi elemente de lucru pentru analizele viitoare, care se cer
bazate pe mai multe argumente și dovezi.
55
Fig. 1. Harta geologică a regiunii
(după Popescu et alii, 1978).
56
Fig. 2. Rest mandibular de crocodil.
Fig. 3. Fragment posterior de madibulă.
57
STUDIU MICROPALEONTOLOGIC
AL UNOR PROBE PRELEVATE DIN FORAJE GEOTEHNICE
EXECUTATE ÎN ZONA MUNICIPIULUI IAȘI
(STUDIU PRELIMINAR)
Sergiu Loghin,
Gabriel-Emilian Marian,
Cezar-Manuel Radu,
Viorel Ionesi
Cuvinte-cheie: municipiul Iași, foraje geotehnice, microfosile, roci

argiloase sarmațiene, depozite sedimentare cuaternare.
În urmă cu doi ani, Comisia de Versanți a Primăriei Municipiului Iași

a luat hotărârea ca, în cazul unor construcții civile, să fie executate foraje
geotehnice din care să se preleveze probe netulburate supuse unor încercări
mecanice (rezistență la forfecare, compresibilitate edometrică), care să facă
parte din studiile de stabilitate ale terenurilor de fundare. Aceste foraje ajung
frecvent până la 15-20 m adâncime. Începând de anul acesta am început să
studiem conținutul microfosil al unor astfel de probe predominant argiloase,
prelevate din forajele amplasate în diverse locații în perimetrul municipiului
Iași, respectiv în zonele Ciric, Str. Scăricica, Viticultori și Bucium, precum și
a unor probe tulburate dintr-un foraj realizat în apropiere de Colegiul
Național „Costache Negruzzi”.
Așa cum reiese din unele studii anterioare (Ionesi, Pascariu, 2011 a;
2011 b; Ionesi et alii, 2019 a; 2019 b), în zona municipiului Iași, la suprafață
există depozite sedimentare cuaternare care acoperă pe grosimi variabile (de
ordinul metrilor sau peste 10 m) depozite mai vechi, de vârstă sarmațiană, în
principal aparținând Formațiunii cu Cryptomactra. Uneori este destul de
greu de separat cele două tipuri de depozite, mai ales în cazul în care nu
există criterii sigure, cum ar fi de exemplu prezența în argilele sarmațiene a
unor taxoni marcatori, precum Cryptomactra pesanseris. Deoarece acești
taxoni marcatori se găsesc destul de rar, chiar și în deschiderile mari de la
suprafață, și cu atât mai rar în foraje, în cadrul acestui studiu ne-am propus
să identificăm, dacă este posibil, niște criterii micropaleontologice de datare
ale respectivelor depozite.
58
În urma cercetărilor întreprinse până în prezent, am constatat că în
unele foraje (Negruzzi, Viticultori și Bucium), conținutul microfosil este
extrem de scăzut, ceea ce înseamnă că este posibil ca în aceste locații
depozitele cuaternare să fie mai groase și să nu fi fost interceptate depozitele
sarmațiene. În celelalte două foraje analizate (Scăricica și Ciric) am
identificat la anumite adâncimi și unele microfosile, într-un număr relativ
mare, care sunt comune în Sarmațianul mediu: Elphidium macellum,
Pseudotriloculina consobrina P. nitens, Porosononion subgransosus
subgranosus, P. s. hyalinus, P. s. umboelata, P. bogdanowicz, P. martkobi,
Ammonia beccarii, Articulina volhynica etc., statolite de Mysidae, rare
ostracode și resturi de pești. În problele de deasupra, conținutul în
microfosile este mult mai sărac, fiind reprezentat prin unele foraminifere
care ar putea fi interpretate ca fiind remaniate din depozite mai vechi
(badeniene: Globigerina bulloides, G. pseudoedita, Globigerinoides trilobus,
Turborotalia miocaenica; sau sarmațiene: Elphidium reginum), în timpul
Cuaternarului. Există și situații în care în unele foraje traversează roci mai
arenitice sau microruditice, pe grosimi de până la 1 m, și care, cel mai
probabil, aparțin unor depozite de terasă. În acest caz demarcația dintre
formațiunile cuaternare și cele sarmațiene este mai ușor de făcut, în sensul
că am constatat că depozitele de terasă stau peste cele sarmațiene. Mai dificil
este de făcut diferența în cazul în care depozitele de terasă lipsesc și trecerea
de la depozitele sarmațiene la cele cuaternare nu se poate observa și printr-o
modificare de litologie. În acest caz diferențierea este și mai dificilă atunci
când rocile sarmațiene au un conținut relativ redus de microfosile, cele
cuaternare au un anumit conținut de microfosile, iar unele sunt remaniate
chiar din Sarmațian.
Deoarece, în general, rocile argiloase sarmațiene au proprietăți
geotehnice superioare celor cuaternare, se consideră că acestea constituie un
bun suport pentru fundarea diferitelor clădiri care se construiesc în
municipiul Iași. Uneori însă, așa cum am arătat, acestea se află la adâncimi
mai mari decât ne-am fi așteptat, după culoare și alți parametri geotehnici
(utilizați în mod obișnuit de geotehnicieni pentru a găsi un teren bun pentru
fundare) și de aceea considerăm că un studiu micropaleontologic este util
pentru a argumenta că terenul de fundare respectiv este chiar cel căutat.
Bibliografie:
Ionesi, V.; Grădianu, I.; Copilaș-Ciocianu, D.; Loghin, S; Mare, S;
Dumitriu, S.-D.; Matei, C. (2019 a), New data on the fossil
fauna from the Cryptomactra Formation reveals unexpected
diversity, The 12th Romanian Symposium of Palaeontology,
September 19-21, 2019, Abstracts and Field Trips Guide, p. 52, 53.
59
Ionesi, V.; Mare, S.; Grădianu, I.; Dumitriu, S.-D.; Loghin, S.;
Cibotarașu, S.; Matei, C. (2019 b), Fauna fosilă din depozitele
argiloase aparținând Formațiunii cu Cryptomactra utilizate ca
terenuri de fundare pentru construcția podului peste Bahlui din
zona Spitalul Arcadia - Ștrandul Municipal Iași (studiu
preliminar), în Simpozionul Național „Petrodava”, I, Program și
Rezumate, Editura „Constantin Matasă”, Piatra-Neamț, p. 52, 53.
Ionesi, V.; Pascariu, F. (2011 a), About the Formation with
Cryptomactra in Palas Area, Iaşi: Fossil content and lithology, în
Acta Palaeontologica Romaniae, v. 7, Presa Universitară Clujeană,
p. 225-230.
Ionesi, V.; Pascariu, F. (2011 b), The relationship between the
Sarmatian and Quaternary formations from the Păcurari area
(Iaşi, Romania), în Analele Știinţifice ale Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” din Iaşi, Seria Geologie, 57 (2), p. 5-14.
60
BIOSTRATIGRAFIA ȘI PALEOECOLOGIA
DEPOZITELOR MIOCEN MEDII DIN FORAJUL ȘIPOTE
(PLATFOMA MOLDOVENEASCĂ)
Sergiu Loghin,
Mihai Brânzilă,
Andreea Scarlat
Cuvinte-cheie: Platforma Moldovenească, forajul Șipote, depozite

miocen medii, badenieni, foraminifere, ostracode.
În urma analizei micropaleontologice a 20 de probe de carotă

prelevate din forajul Șipote, au fost identificați o serie de taxoni de
foraminifere care descriau, în preponderență, depozite sarmațiene. La talpa
forajului (220 m) au fost prelevate probe de carotă în care s-au identificat o
serie de taxoni tipic badenieni Clamis elegans, Lithothamnium sp.
(Brânzilă, 1999), precum și foraminifere Globigerina bulloides, Bulimina
dilatata, Uvigerina graciliformis. Complementar, în probele analizate am
identificat o faună bogată de ostracode, dintre care menționăm: Aurila div.
sp., Loxocorniculum hastatum, L. schmidi, Henryhowella asperrima. Proba
de la 215 m prezintă în schimb o faună bogată în Elphidium reginum, E.
aculeatum, E. crispum, E. fichtelianum. Cibicides sp., Quinqueloculina div
sp. ceea ce confirmă vârsta sarmațian inferioară a depozitelor.
În vederea reconstituirilor paleoecologice din forajul Șipote, am
utilizat metoda morfogrupurilor de foraminifere bentonice (Murray, 2006;
Chan et alii, 2017), aceasta fiind una dintre cele mai eficiente și frecvent
utilizate (tab. 1).
Principalul motiv pentru care se determină morfotipurile și
morfogrupurile de foraminifere este identificarea schimbărilor
paleoambientale indicate de asociațiile de foraminifere din fiecare facies
sedimentar. Modul de utilizare al morfogrupurilor și morfotipurilor de
foraminifere a fost stabilit pentru speciile bentonice, atât cele calcaroase, cât
și cele aglutinate de către numeroși autori (Jones, Charnock, 1985; Corliss,
Chen, 1988; Nagy, 1992; Van der Akker et alii, 2000; Cetean et alii, 2011;
Setoyama et alii, 2011; Murray et alii, 2011) care analizau depozite mai vechi
(Jurasic - Oligocen). Pentru depozitele miocene Kender et alii (2008) au
61
aplicat metoda analizei morfogrupurilor de foraminifere asupra unor
depozite din delta Râului Congo și zona de offshore a Angolei. Deși genurile
prezente în succesiunea sedimentară din forajul Șipote sunt ușor diferite,
ideea principală de stabilire a acestora poate fi utilizată și pentru speciile și
genurile miocen medii din Platforma Moldovenească.
Asociațiile de foraminifere și ostracode sunt buni indicatori ai variațiilor
de adâncime din bazin. Intervalele în care s-au identificat specii ca Bulimina
moldavica și Globigerina bulloides, precum și Henryhowella asperrima
indică adâncimi mai mari în bazin. De asemenea, speciile de Elphidium, dintre
foraminifere și Aurila și Loxoconrniculum dintre ostracode populează zona
neritică ce corespunde faciesurilor de adâncimi mai mici.
Ocurența genurilor de foraminifere Elphidium, Quinqueloculina,
Cibicides și a ostracodelor precum Aurila și Cyprideis indică un substrat
sedimentar bine oxigenat.
Bibliografie:
Brânzilă, M. (1999), Geologia părţii sudice a Câmpiei Moldovei, Editura
Corson, Iași, 215 p.
Cetean, C.; Balc, R.; Kaminski, M.A.; Filipescu, S. (2011), Integrated
biostratigraphy and palaeoenvironments of an upper Santonian –
upper Campanian succession from the southern partof the Eastern
Carpathians, Romania, în Cretaceous Research, 32, p. 575-590.
Chan, S.A.; Kaminski, M.A.; Al-Ramadan, K.; Babalola, L.O. (2017),
Foraminiferal biofacies and depozitional environments of the
Burdigalian mixed carbonate and siliciclastic Dam Formation, Al-
Lidam area, Eastern Province of Saudi Arabia, în Palaeogeography,
Palaeoclimatology, Palaeoecology, 469, p. 122-137.
Corliss, B.H.; Chen, C. (1988), Morphotype patterns of Norwegian Sea
deep-sea benthic foraminifera and ecological implications, în
Geology, 16, p. 716-719.
Jones, R.W.; Charnock, M.A. (1985), Morphogroups of agglutinating
foraminifera. Their life position, feeding habits and potential
applicability in (paleo) ecological studies, în Revue de Paléobiologie,
4, p. 311-320.
Kitizato, H. (1988), Locomotion of some benthic foraminifera in and on
sediments, în Journal of Foraminiferal Research, 18 (4), p. 344-349.
Murray, J.W. (2006), Ecology and applications of benthic foraminifera,
Cambridge University Press, New York, 422 p.
Nagy, J. (1992), Environmental significance of foraminiferal
morphogroups in Jurassic North Sea deltas, în Palaeogeography,
Palaeoclimatology, Palaeoecology, 95, p. 111-134.
62
Setoyama, E.; Kaminski, M.A.; Tyszka, J. (2017), Late Cretaceous -
Paleogene foraminiferal morphogroups as palaeoenvironmental
tracers of the rifted Labrador margin, northern proto-Atlantic, în
Kaminski, M.A.; Alegret, L. (eds.), Proceedings of the Ninth
International Workshop on Agglutinated Foraminifera, Grzybowski
Foundation Special Publication, 22, p. 179-220.
Van der Akker, T.J.H.A.; Kaminski, M.A.; Gradstein, F.M.; Wood,
J. (2000), Campanian to Palaeocene biostratigraphy and
palaeoenvironments in the Foula sub-basin, west of the Shetland
Island, UK, în Journal of Micropalaeontology, 19, p. 23-43.
63
Morfogrup
Poziția Referințe
Forma în Genuri ale
Morfotip
testului timpul principale exemplarelor
vieții actuale
Kitizato
(1981, 1988)
Epifaunal Sturrock,
Biconvex
Murray
A1 Elphidium
Infaunal (1981)
Planspiral
superior
Corliss,
Chen
(1988)
Kitizato
(1981, 1988)
Aplatizat Peneroplis
A A2 Epifaunal
Sturrock,
Planspiral Operculina
Murray
(1981)
Nerulat Spirolina
Murray
A3 Epifaunal
(1991)
Planspiral Cosconospira
Tubular
Murray
A4 Epifaunal Cornuspira
(2006)
Planspiral
Cibicides
Biconvex
B1 Epifaunal Rotalia Kitizato
Trochospiral (1981, 1988)
Ammonia
B
Sturrock,
Planconvex Murray
B2 Epifaunal Discorbinella (1981)
Trochospiral
64
Quinqueloculina
Miliolid Epifaunal
–
C1 Triloculina
quinque Infaunal
qloculin superior
Sigmoilinita Corliss,
Chen
(1988)
Miliolid Epifaunal
– Corliss,
C2 Pyrgo
C pyrgo Infaunal Fois
(biloculin) superior (1990)
Murray
(2006)
Miliolid
C3 fusiform Epifaunal Borelis
la sferic
Epifaună
erectă Stilostomella Kitizato
Cilindric
D1 (1981, 1988)
uniseriat
Infaunal Nodosaria
superior Sturrock,
D Murray
(1981)
Aglutinat
D2 Infaunal Textularia Murray
biseriat
(1991)
Tab. 1. Morfogrupuri de foraminifere calcaroase

în asociație cu foraminiferele aglutinate.
65
MIOCENUL SUB „PICIORUL COCOȘULUI DE BALTĂ”
Marian Bordeianu,
Vlad Codrea,
Ioan Tanțău
Cuvinte-cheie: Ranunculus, Batrachium, Platforma Scitică,

Meoțian, Moldova, România.
Miocenul Superior din Platforma Scitică a oferit în ultimii ani o serie

de noutăți paleontologice, unele surprinzătoare sub aspectul apartenențelor
sistematice, dar și al modalităților de fosilizare, în ceea ce am numit punctul
fosilifer Fălciu-Prut 1. Predomină resturile de vertebrate, care conferă
dominanța listei de taxoni. Diverse elemente faunistice (ostracode, pești,
amfibieni, reptile etc.) recuperate în patru campanii de teren, au conturat
până în prezent o imagine de ansamblu asupra depozitelor continentale
meoțiene prezente în zonă și stau la baza unor interpretări sintetice
deosebite asupra paleogeografiei regionale din Bazinul Dacic. Cercetările
sunt în plină desfășurare, iar alte rezultate vor fi publicate.
Prin această comunicare dorim completarea inventarului fosilifer de la
Fălciu-Prut 1 cu elemente floristice excepționale sub aspectul fosilizării.
Acestea sunt reprezentate de crustele unor frunze (complete sau
fragmentare), recuperate din spălarea a cca. 4,3 tone de sediment argilos-
marnos. Taxonul căruia îi aparțin aceste resturi fosile este echivalentul
meoțian al popularului „piciorul cocoșului de baltă” actual (Ranunculus sp.
subgen Batrachium). Resturile floristice în discuție au suferit un proces de
limonitizare extrem de rar întâlnit in cazul fosilizării plantelor, poate chiar
unic, care a oferit protecție unora dintre specimene împotriva biodegradării
materialului celulozic din interiorul crustei. Planta în discuție este indicativă
pentru ape stătătoare (bălți, lacuri), ori posibil lent curgătoare. Uneori se
consemnează o oarecare toleranță pentru salinități reduse. Prezența acestei
plante vine în acord cu interpretările de paleomediu bazate pe resturile de
pești și ostracode, semnalate până acum din acest punct fosilifer, al cărui
potențial rămâne în continuare remarcabil.
66
Fig. 1. Frunze fosile de Ranunculus sp. subgen Batrachium
de la Fălciu-Prut 1.
67
REZERVAȚIA PALEONTOLOGICĂ „LOC FOSILIFER COZLA”
(PIATRA-NEAMȚ)
Ionuț Grădianu,
Dorin Sorin Baciu
Cuvinte-cheie: Piatra-Neamț, rezervație paleontologică, Cozla,

Oligocen, pești fosili.
Orașul Piatra-Neamț este dominat spre nord, est, și sud, de masivele

Cozla, Pietricica şi Cernegura. Din punct de vedere geologic, aceste masive sunt
integrate în semiferestra Bistrița, Pânza Cutelor Marginale (= Pânza de
Vrancea); stratigrafic, formațiunile de pe aria masivului Cozla, aparţin Eocenului
superior (41,3-33,7 M.A.) şi Oligocenului (33,7-23,8 M.A.). Formaţiunile
oligocene, care alcătuiesc cea mai mare parte din acest masiv, reprezintă
depozite fosilifere extrem de importante atât la nivel european, cât şi mondial.
Din punct de vedere istoric trebuie să menţionăm că primii peşti fosili
din România au fost colectaţi în anii 1883, 1884 şi 1885 de către Leon C.
Cosmovici, de pe muntele Cozla, şi descrişi în 1887, în prima lucrare
științifică paleoihtiologică din România.
Începând cu anul 1957 Mihai Ciobanu începe să colecteze pești fosili
din depozitele oligocene de pe Cozla, Pietricica şi Cernegura, adunând peste
1000 de exemplare pe parcursul a zece ani. Conștientizând necesitatea
protejării siturilor fosilifere, Mihai Ciobanu întocmește documentația
necesară și propune declararea masivelor Cozla, Pietricica şi Cernegura arii
protejate. Astăzi le regăsim pe lista ariilor protejate ale Academiei Române
sub titlul de „loc fosilifer” Cozla, Pietricica, Cernegura şi Agârcia. Prima
legiferare a ocrotirii locului fosilifer Cozla o reprezintă Decizia nr. 290 / 1971
a Consiliului Popular Județean Neamț. Ulterior, rezervația naturală a fost
reconfirmată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Neamț, nr. 15 din
23.12.1994, privind zonele naturale protejate în județul Neamț. Rezervația
naturală „Loc Fosilifer Cozla” a fost înscrisă pe lista zonelor naturale
protejate de interes național din Legea nr. 5 / 2000, Secțiunea a III-a - Zone
protejate - Anexa nr. 1, punct 2.0 cod 2.651 și încadrată, conform Ordonanței
de Urgență a Guvernului nr. 154 / 2008, în categoria IV IUCN.
Cercetările paleontologice efectuate în decursul ultimilor ani în arealul
masivului Cozla au dus la identificarea a două noi puncte fosilifere, ceea ce
impune păstrarea statutului actual de rezervație paleontologică.
68
Fig. 1. Rezervațiile paleontologice Cozla, Pietricica, Cernegura
(regiunea Piatra-Neamț).
Imagine din satelit.
69
biologie
70
IMPORTANȚA HERBARULUI MUZEAL
ÎN CERCETAREA BIODIVERSITĂȚII
ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
ÎN JUDEȚUL NEAMȚ ŞI ȊMPREJURIMI
Emilian Pricop
Cuvinte-cheie: colecţia științifică botanică, ierbar, biodiversitate,

ţinutul Neamțului.
Herbarul Muzeului de Științe Naturale Piatra-Neamț cuprinde mai bine

de 12000 de coli cu material botanic provenit cu preponderenţă din zona
floristică a Neamțului, dar şi din alte zone ale ţării. Foarte multe dintre speciile
herborizate provin din flora lemnoasă şi ierboasă spontană şi cultivată.
Menţionăm cu satisfacţie că herbarul Muzeului de Științe Naturale
Piatra-Neamț dispune şi de colecţii de plante colectate şi determinate de
către renumiți profesori botaniști, dar şi cercetători, amintim de: I.
Resmeriţă, C. Burduja, D. Mititelu, C. Horeanu, N. Nechita etc., care au
studiat flora și vegetația Moldovei şi care au lăsat opere botanice de referinţă
pentru această zonă floristică a ţării noastre. Datele obținute în timp, în
urma dezvoltării și cercetării acestor colecții științifice, au stat la baza unor
studii cu privire la biodiversitatea ecosistemelor naturale, a unor zone
naturale protejate, a unor parcuri naturale și naționale, dar și la baza
cercetării condițiilor de mediu din zona ţinutului Neamț.
Aceste date reflectă evoluția în spatiu și timp a florei și vegetației sub
influența antropică, o influență de multe ori nefastă, în marea majoritate a
cazurilor cu un impact negativ asupra mediului, prin exploatarea irațională a
resurselor naturale locale.
În lucrarea noastră vom prezenta o serie de date cu privire la această
colecție botanică, care trebuie studiată și revizuită.
71
Fig. 1. O parte din colecția științifică botanică
a Muzeului de Științe Naturale Piatra-Neamț.
72
REVIEW REGARDING THE DISTRIBUTION
AND IMPACT OF A FEW ADVENTIVE PLANT SPECIES
FROM BISTRITA RIVER BASIN.
A COMPREHENSIVE SPECIES LIST
Emilian Pricop,
Bogdan Mihai Negrea
Keywords: weeds, invasive plant species, ecosystem degradation,

Eastern Romania, river basin.
Bistrița or Moldavian Bistrița is a river in the Romanian regions of

Maramureș, Bucovina and Moldavia.
In Bistrița river basin we count more than 300 adventive /
allochthonous species of plants. According to our observations, the most
aggressive nonnative plant species, worth to be mentioned are: Acer
negundo, Ailanthus altissima, Amorpha fruticosa, Ambrosia artemisiifolia,
Elodea canadensis, Impatiens glandulifera, Reynoutria japonica, and
Robinia pseudoacacia. There are also some other species that have only a
local impact. We will also mention the spread of these adventive plant
species and we propose an index that is describing the invasiveness potential
of each species.
These invasive plant species are altering the native ecosystems,
leading to habitat loss and to the replacement of native species (species
diversity is decreasing). This is leading to biodiversity loss because of the
competition of these invasive species with the native species. These invasive
plant species are competing for resources, suppressing the growth of some
native species.
There are some relevant data that will help us to understand the
invasion, the biology, ecology and the negative impact of these species. It is
very hard to estimate at least economically the real damage done to the
natural environment.
73
Fig. 1. Acer negundo (american maple) in Bicaz Chei.
74
SPECII DE ORHIDEE ÎN COLECȚIA DE BOTANICĂ
A MUZEULUI DE ȘTIINȚELE NATURII ROMAN
Cătălina Ivan
Cuvinte-cheie: colecție muzeală, botanică, orhidee.
Familia Orchidaceae este reprezentată în colecția de botanică a

Muzeului de Științele Naturii Roman prin 11 genuri și 20 de specii.
Majoritatea exemplarelor sunt colectate din imprejurimile Romanului, mai
exact din pădurile de foioase în amestec, cantonate în regiuni, precum Bașta,
Gâdinți, Ion Creangă, Poenari. Datele de colectare menționează cu precădere
anii 1970-1980. Există un exemplar, aflat în perfectă stare de comservare, ce
datează din 1936.
Subfamilia Cypripedioideae (Diandrae) se evidențiază prin monumentul
naturii Cypripedium calceolus L. În colecție se păstrează 11 exemplare.
Subfamilia Orchidoideae (Monandrae) cuprinde mai multe genuri
și specii.
Orchis laxiflora Lam. este reprezentată prin 9 exemplare, Orchis
morio L. și Orchis purpurea Huds. prin câte 4 exemplare, Orchis cariophora
L. și Orchis militaris L. prin câte 1 exemplar.
Dactylorhiza maculata (L.) Soo există în colecție prin 2 exemplare, iar
Dactylorhiza incarnata (L.) Soo prin 8 exemplare.
Speciile Anacamptis pyramidales (L.) L.C. Rich., Gymnadenia
conopsea (L.) R. Br. și Pseudorchis albida (L.) A. et D. Love se păstrează în
cadrul colecției prin câte 1 exemplar.
Platanthera bifolia (L.) L.C. Rich. se evidențiază prin 9 exemplare, iar
Platanthera montana (F.W. Schmidt) Rchb. prin 12 exemplare.
Cele două specii Listera ovata (L.) R. Br și Neottia nidus-avis (L.) L.C.
Rchb. sunt reprezentate în colecție prin 2, respectiv 3 exemplare.
Cephalanthera rubra (L.) Rich. și Cephalanthera damasonium (Mill)
Druce completează colecția cu câte 2 exemplare, iar Cephalanthera
longifolia (L.) Fritsch., cu 9 exemplare.
Speciile genului Epipactis Zinn. și anume, Epipactis palustris (L.)
Crantz, dar și Epipactis helleborine (L.) Crantz, sunt evidențiate în colecție
prin 1, respectiv 2 exemplare.
75
VARIABILITATEA GENETICĂ
A LIPITORII MEDICINALE MEDITERANEENE
(HIRUDO VERBANA CARENA, 1820)
ÎN ROMANIA
Oana Paula Popa,

Victor Surugiu,
Ana Alexandra Stratan,
Luis Ovidiu Popa
Cuvinte-cheie: diversitate genetică, habitat, markeri mitocondriali,

haplotipuri.
Lipitorile medicinale (Hirudo spp.) se numără printre cele mai bine

studiate nevertebrate datorită utilizării lor în medicina tradițională și ca
organisme model în cercetarea biologică și fiziologică. Până de curând, toate
semnalările de lipitori medicinale din România erau atribuite speciei H.
medicinalis Linnaeus, 1758. Cu toate acestea, cercetările recente au arătat că
majoritatea populațiilor din România aparțin speciei H. verbana Carena,
1820. Hirudo verbana este una dintre cele patru specii de lipitori medicinale
ale genului Hirudo care se regăsesc în Europa, alături de H. medicinalis, H.
orientalis și H. troctina.
Prezentul studiu reprezintă prima caracterizare moleculară a
populațiilor românești ale lipitorii medicinale H. verbana realizată cu
ajutorul markerului mitocondrial citocrom C oxidază I (COI). În total au fost
analizate 72 de exemplare din 18 populații. Secvențe disponibile în GenBank
au fost utilizate pentru analiza comparativă populațiilor din studiul nostru cu
cele din alte zone geografice. Toate exemplarele din România aparțin la 13
haplotipuri mitocondriale, patru dintre ele fiind cunoscute anterior din
Serbia, Ucraina și Turcia, în timp ce nouă haplotipuri sunt raportate ca fiind
noi, fiind private pentru populații răspândite în județele Constanța, Brăila,
Galați, Iași, Vaslui și Timiș. Toate eșantioanele românești se grupează în
haplogrupul estic raportat anterior (Trontelj, Utevski, 2012), despre care se
știe că apare din Serbia până în Caucazul de Nord, Turcia și Uzbekistan.
Aceiași autori au raportat, de asemenea, un haplogrup vestic, răspândit din
Balcani până în Italia. Studiile recente au raportat un al treilea haplogrup
76
european, cu răspandire in Peninsula Iberică (Arias et alii, 2021). Prezentul
studiu contribuie la o înțelegere mai profundă a diversității genetice și a
factorilor care au determinat răspândirea acestei specii în România.
Bibliografie:
Arias, A.; Surugiu, V.; Carballeira, R.; Popa, O.P.; Popa, L.O.;
Utevsky, S. (2021), Unravelling the extent of diversity within the
Iberian medicinal leeches (Hirudinea: Hirudo) using molecules and
morphology, în Biology, 10, 315. DOI: 10.3390/biology10040315.
Trontelj, P.; Utevsky, S.Y. (2012), Phylogeny and phylogeography of
medicinal leeches (genus Hirudo): fast dispersal and shallow genetic
structure, în Molecular Phylogenetics and Evolution, 63(2), p. 475-485.
77
FAMILIA PENTATOMIDAE ÎN COLECȚIA
MUZEULUI DE ȘTIINȚE NATURALE PIATRA-NEAMȚ
Cuvinte-cheie: muzeu, entomologie, Hemiptera, Pentatomidae,

ploșniță.
Din punct de vedere științific, Pentatomidele aparțin ordinului

Hemiptera, fiind numite popular „ploșnițe de cîmp”, „ploșnițe de pădure”,
„ploșnițe de grădină”. În prezent se estimează că există aproximativ 85000 de
specii de Hemiptere descrise, dar probabil există încă multe nedescoperite.
Deoarece informațiile referitoare la Pentatomidele din colecția de
Entomologie a Muzeului de Științe Naturale Piatra-Neamț sunt restrânse
doar la datele consemnate în registrul de inventar, am considerat că este
necesară o reanalizare și o „reinventariere” a materialul înregistrat.
Rezultatele analizelor întregesc cunoștințele asupra ariei de răspândire a
speciilor din Familia Pentatomidae (Ordinul Hemiptera).
Astfel, în urma cercetărilor efectuate în colecția muzeală am identificat
un număr de 412 exemplare, repartizate la 12 specii, cu o arie de răspândire
atât din județul Neamț, cât și din județul Harghita:
Dolycoris baccarum L. – 193 exemplare;
Carpocoris pudicus Poda – 35 exemplare;
Aelia acuminata L. – 58 exemplare;
Pentatoma rufipes L. – 17 exemplare;
Palomena viridissima Poda, Palomena prasina L. – 5 exemplare;
Piezodorus literatus Fabricius – 3 exemplare;
Holcostethus vernalis Wolff – 23 exemplare;
Euryderma oleraceum L., Euryderma dominula Scopoli – 39 exemplare;
Stagonomus venustissimus Schrank – 11 exemplare;
Eysarcoris aeneus Scopoli – 7 exemplare;
Rubiconia intermedia Wolf – 18 exemplare;
Zicronia caerulea L. – 1 exemplar.
78
Fig. 1. Familia Pentatomidae – colecția de entomologie
(Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț).
79
PRIONINELE ȘI LAMIINELE
DIN COLECȚIA ENTOMOLOGICĂ
A MUZEULUI DE ȘTIINȚELE NATURII ROMAN
Gabriela Vîrgă
Cuvinte-cheie: entomologie, colecție muzeală, cerambycide.
Prioninele și Lamiinele reprezintă o parte a cerambycidelor din

colecția entomologică a Muzeului de Științele Naturii Roman.
Subfamilia Prioninae cuprinde 2 specii, majoritatea exemplarelor
provenind din zona nord-estică a Moldovei.
Prionus coriarius L. este o specie polifagă, întâlnită în pădurile de foioase
și conifere. În colecția entomologică muzeală sunt prezente 11 exemplare, care
provin de la: Gâdinți, Poienița, Piatra-Neamț, Iași și Valea Sălardului.
Aegosoma scabricorne Scop preferă esențele de foioase, adulții fiind
polifagi și completează colecția entomologică muzeală cu 32 exemplare,
recoltate din zona municipiului Roman.
Subfamilia Lamiinae cuprinde 14 specii, care provin în marea lor
majoritate din zona nord estică și centrală a Moldovei.
Monochamus sartor Fabr este întâlnit pe conifere (Picea sp.), în colecție
fiind prezente 5 exemplare, provenite din zona Romanului și Valea Sălardului.
Morimus funereus Mull este o specie nocturnă, polifagă în zonele
împădurite cu foioase, care completează colecția de cerambicidae cu 28
exemplare, colectate din: Pădurea Pogan, Gâdinți, Sagna, Dealu Mărului și
Ion Creangă.
Lamia textor L. este prezentă în mod obișnuit pe specii de Salix. Cele
7 exemplare provin din localitățile: Horia, Gâdinți și Roman.
Genul Oberea este reprezentat prin 4 specii: O. oculata, O. linearis, O.
euphorbiae și O. erythrocephala, colectate din zona municipiului Roman,
Stejaru și Piscu Rusului.
Genul Agapanthia cuprinde 3 specii: A. villosoviridescens, A. violacea
și A. cardui. Cele 54 de exemplare au fost colectate de la: Timișești, Stănița,
Onești, Piscu Rusului și Zau de Câmpie.
80
Genul Dorcadion este reprezentat prin 4 specii: D. scopolii (7 ex.), D.
pedestre (63 ex.) D. fulvum (181 ex.), D. bilineatum (13 ex.), colectate în
marea majoritate din zona Romanului.
Colectarea exemplarelor s-a făcut în lunile mai, iunie și iulie, în
perioada 1965-1999.
81
DIVERSITATEA GENETICĂ A UNOR POPULAȚII
DE CHIONOMYS NIVALIS (MAMMALIA: RODENTIA: CRICETIDAE)
DIN CARPAȚII ROMÂNIEI
Ana Alexandra Stratan,

Gabriel B. Chișamera,
Ioana Cobzaru,
Viorel D. Gavril,
Ana Grigoriu,
Oana Paula Popa
Cuvinte-cheie: șoarece de zăpadă, subspecie, mamifer, alpin.
Chionomys nivalis are o arie de distribuție extinsă, dar fragmentată,

ce cuprinde munții Europei și ai Asiei de Sud-Vest. Specia are cerințe
restrânse de habitat, cum ar fi substraturi stâncoase cu umiditate medie la
altitudine mare. Datorită distribuției sale foarte fragmentate, Chionomys
nivalis are o structură infraspecifică complexă, cu un număr variabil de
subspecii descrise: de la patru (Corbet, 1978) la șaisprezece (Nadachowski,
1991). Pentru Carpații Orientali și Meridionali au fost descrise două
subspecii, bazate pe caractere morfologice: Microtus nivalis ulpius, descris
de G.S. Miller în 1908 din Hațeg și Carpații transilvăneni și Microtus
(Chionomys) radnensis din Munții Rodnei, descris de J. Von Ehik în 1942.
În studiul de față a fost investigată diversitatea genetică a speciei
Chionomys nivalis din Carpații Orientali și Meridionali folosind trei markeri
moleculari. Specimenele studiate au fost colectate din Carpații Orientali:
Munții Rodnei, în patru locații – Lacul Lala Mare, Șaua Gajei, Rebra și Iezer –
și din Carpații Sudici: Munții Făgăraș, Bâlea Lac, dar și Munții Retezat. Datele
obținute în prezentul studiu au fost completate cu secvențe disponibile în
GenBank, provenite de la subspecii de C. nivalis răspândite în Eurasia și care
au fost utilizate în analiza filogeografică ulterioară. Au fost calculate distanțe
genetice folosind modelul p-distance implementat în Mega7.
Ipoteza existenței a două subspecii în Carpații românești a fost
infirmată de distanțele genetice foarte mici calculate. În probele analizate de
Ch. nivalis din Carpații românești au fost identificate 9 haplotipuri private
pentru markerul mitocondrial citocrom b (CytB), 10 haplotipuri private
82
pentru regiunea control (D-loop) de la nivelul ADN mitocondrial și 3
haplotipuri pentru markerul nuclear, receptorul hormonului de creștere
(GHR). Distribuția spațială a haplotipurilor identificate în prezentul studiu
este în concordanță cu distribuția insulară, fragmentată de cerințele foarte
stricte de habitat, șoarecele de zăpadă fiind o specie intens petrofilă. Din
rețeaua obținută se pot decela zonele în care diversitatea haplotipurilor este
una crescută, printre care și masivele muntoase europene: Carpații Estici și
Munții Alpi. Populațiile de Ch. nivalis provenite din România reprezintă o
cladă independentă din rețeaua filogeografică obținută.
Bibliografie:
Corbet, G.B. (1978), The mammals of the Palaearctic region. A
taxonomic review, British Museum of Natural History, London, 314 p.
Nadachowski, A. (1991), Systematics, geographic variation and
evolution of snow voles (Chionomys) based on dental characters, în
Acta Theriologica, 36(1-2), p. 1-45.
83
ASPECTE PRIVIND DIVERSITATEA GENETICĂ
A CERBULUI COMUN (CERVUS ELAPHUS)
ÎN ROMÂNIA
Andreea-Maria Brezeanu,
Ortansa Csutak
Cuvinte-cheie: markeri moleculari, regiunea de control,

fragmentarea habitatelor.
Cerbul comun (Cervus elaphus) este unul dintre cele mai valoroase
animale din România. Acesta este larg răspândit în Europa, fiind abundent
din punct de vedere al populațiilor. Cu toate acestea, habitatul său european
este fragmentat. Până în anul 1820 cerbul comun se găsea din abundență pe
teritoriul României, însă în perioada 1820-1890 acesta a devenit rar în
Carpați. În următoarele decenii au fost luate măsuri de protecție și sporire a
efectivelor care au rezultat într-o creștere constantă a populațiilor. Astfel, în
prezent există aproximativ 48273 indivizi, de la aproximativ 12800 în 1940.
În prezentul studiu au fost analizate 9 populații de cerb comun din
România, folosind un fragment din regiunea de control (CR) de la nivelul
ADN mitocondrial (ADNmt), fiind obținute cu succes 85 de secvențe cu o
lungime de 720 pb.
Diversitatea genetică observată la nivelul populațiilor din România a
fost mare. Valoarea diversității haplotipice (Hd = 0,855) este printre cele mai
mari comparativ cu alte studii din Europa. Din contră, variabilitatea genetică
din interiorul populațiilor, evaluată prin calcularea diversității nucleotidice (π
= 0,011) este printre cele mai mici raportate până acum în Europa, fapt
explicat printr-un eveniment de tip bottleneck în istoria populațiilor analizate.
În plus, variabilitatea genetică între indivizii aceleiași populații este mult mai
mare comparativ cu cea dintre populații. Totodată, nu a fost observată nici o
corelație între distanța genetică și cea geografică (Rxy = 0,234; p = 0,110), ceea
ce ar putea indica o posibilă fragmentare la nivelul populațiilor.
Datele obținute sugerează faptul că efectivele populațiilor din
România au crescut rapid, dintr-un număr restrâns de indivizi inițiali. De
asemenea, rezultatele sugerează că populațiile sunt izolate, necomunicând
între ele, o explicație a acestor rezultate poate consta în fragmentarea
habitatului și reducerea zonei forestiere, precum și lipsa liniștii din păduri.
84
ARHEOLOGIE
85
METAMORFOZAREA PICIORULUI UMAN ÎN TALPA VASULUI.
UN TIP SPECIAL DE VASE ANTROPOMORFE
DIN CULTURA CUCUTENI
Adela Kovács,
Alexandru Nechifor
Cuvinte-cheie: eneolitic, cultura Cucuteni, ceramică, vase

antropomorfe.
Vasele antropomorfe sunt un tip foarte special și unul foarte distinctiv.

Acestea nu sunt foarte numeroase, dar există unele tipuri care reapar în mai
multe situri, dar și unele forme unice. La Muzeul Județean Botoșani există
mai multe vase antropomorfe, unele reprezentând partea inferioară a
corpului feminin, altele reprezentând sânii și pieptul. În ceea ce privește
aspectul lor general, ele prezintă o legătură între reprezentările miniaturale
ale corpului uman cu vasele / containerele de diferite tipuri. Această
comunicare își propune să prezinte câteva artefacte care provin din vechile
cercetări arheologice și au caracteristici speciale.
Fragmentele la care ne referim au fost descoperite în două situri
arheologice (Cervicești-Deal și Drăgușeni-Ostrov) din județul Botoșani.
Acestea au fost excavate în anii ʼ60 ai secolului XX, materialele arheologice
rezultate fiind incluse în faza Cucuteni A. Baza vaselor a fost modelată în mod
intenționat cu trăsături antropomorfe. Practic, vasele au talpă umană, cu
detalii morfologice naturaliste. Prezentarea discută acest tip special de vas în
cadrul culturii Cucuteni-Tripolie, precum și relațiile lor cu neoliticul european.
86
SIMBOLISTICA CEREALELOR ÎN PREISTORIE
PRIN PRISMA AMPRENTELOR
PĂSTRATE PE STATUETELE ANTROPOMORFE CUCUTENIENE
Constantin Aparaschivei,
Adela Kovács
Cuvinte-cheie: eneolitic, cultura Cucuteni, statuete antropomorfe,

amprente de cereale.
În decursul publicării rezultatelor cercetărilor arheologice, statuetele

antropomorfe reprezintă una dintre categoriile de piese cel mai bine
reprezentate. De-a lungul vremii mai mulți cercetători au observat prezența
diferitelor incluziuni, dintre care cele de cereale ocupă un loc distinct.
Prezentarea de față are în vedere folosirea cerealelor în pasta de modelare a
plasticii antropomorfe și locul de amplasare. Considerăm că folosirea
acestora nu este un aspect întâmplător și la fel de important este locul de
amplasare a semințelor. Abordarea statuetelor și a locului anatomic unde se
regăsesc inserate semințele este una de tip simbolic, iar în cadrul
comunicării ne propunem căutarea unor posibile explicații legate de locul și
rolul acestora.
87
FIGURINELE ANTROPOMORFE ŞI ZOOMORFE DE LA CUCUTENI
AFLATE ÎN COLECȚIA INSTITUTULUI DE ARHEOLOGIE
„VASILE PÂRVAN” –
STUDIU TIPOLOGIC ŞI TEHNOLOGIC
Anca-Diana Popescu,
Daniel Garvăn,
Marta Petruneac,
Robert Sârbu,
Marin Focșăneanu
Cuvinte-cheie: Cucuteni, plastică antropomorfă şi zoomorfă, vechi

colecţii, tehnici de realizare, tomografie computerizată.
Autorii au examinat un lot alcătuit din 47 de figurine aparţinând vechilor

colecţii ale Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, descoperite în situl de la
Cucuteni-Cetăţuia, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-
lea. Contextul de descoperire al acestor piese nu este cunoscut. 37 dintre ele sunt
reprezentări antropomorfe, 10 putând fi atribuite fazei Cucuteni A, 26 fazei
Cucuteni B, iar o statuetă este mai târzie, putând fi pusă în relaţie cu descoperirile
de tip Horodiştea-Erbiceni din sit. Reprezentările zoomorfe sunt în număr de 10,
atribuirea lor diferitelor faze ale culturii Cucuteni fiind problematică.
Cele 37 de piese antropomorfe au fost ordonate după criteriile folosite în
mod obişnuit: poziţia corpului, prezenţa sau absenţa decorului. O atenţie
specială a fost acordată tehnologiei de realizare a figurinelor antropomorfe şi
zoomorfe. În acest scop, piesele au fost investigate cu ajutorul tomografiei
computerizate, metodă nedistructivă care a permis vizualizarea structurii
acestora. S-a folosit sistemul de tomografie computerizată Nikon XT H 225, din
dotarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”. Cu ajutorul unui software performant, VGStudio
MAX 3.0, datele colectate de tomograf au fost ulterior analizate și procesate.
Programul permite utilizatorului să secţioneze virtual corpul pieselor. În urma
acestor investigaţii, s-au putut face observații în privinţa modalităţilor de
realizare a figurinelor, a felului în care se îmbinau diferite segmente de lut.
Totodată, au fost identificate forma, dimensiunile şi orientarea fisurilor şi
golurilor din pastă, unele apărute ca urmare a arderii materiei organice prezente
în lut. Un alt punct de interes l-a constituit şi efectuarea de observaţii asupra
densității de particule din pastă, formei şi dimensiunilor acestora.
88
Fig. 1. Cucuteni: figurină antropomorfă
(fotografii şi secţiune virtuală prin corpul piesei).
89
CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE
ÎN AȘEZAREA CUCUTENIANĂ
DE LA RĂUCEȘTI-DEALUL MUNTENI
(JUDEȚUL NEAMȚ)
Vasile Diaconu
Cuvinte-cheie: eneolitic, cultura Cucuteni, sit fortificat, cercetări

interdisciplinare.
Situl arheologic de la Răucești-Dealul Munteni (județul Neamț) este

cunoscut în literatura arheologică datorită investigațiilor realizate în anii ’70-
’80 ai secolului XX, dar relativ recent aici au fost derulate cercetări arheologice
sistematice, care au adus informații noi despre comunitățile preistorice.
Unul dintre obiectivele campaniilor de cercetări din anii 2015-2018 a
fost acela de a aplica metode de studiu interdisciplinare, cu scopul de a
obține un pachet consistent de date științifice.
O primă etapă a constat în realizarea unei scanări geofizice a sitului,
pentru a cunoaște ponderea vechilor structuri de locuire. De asemenea,
fotografia aeriană și modelarea digitală a terenului au permis creionarea
topografiei așezării, precum și modul cum a fost aceasta afectată de factorii
naturali și activitățile antropice. Aceste investigații neinvazive au fost
realizate cu sprijinul unei echipe germane de la Universitatea „Friedrich-
Alexander” din Erlangen-Nürnberg, în baza protocolului de colaborare cu
Complexul Muzeal Național Neamț.
Din cadrul sitului au fost prelevate mai multe probe de sol (din
umplutura unor vase cucuteniene sau din diferite contexte arheologice) și a
fost recuperat exhaustiv tot materialul osteologic, pentru analize bio-
arheologice. Rezultatele preliminare, bazate pe analiza fitolitelor, au relevat
prezența cerealelor în zona sitului cucutenian în perioada când funcționa
așezarea. De asemenea, studiul arheozoologic a confirmat prezența bovinelor,
a ovi-caprinelor, dar și a mamiferelor sălbatice (cervide și porc mistreț).
Tot în categoria studiilor interdisciplinare se încadrează și analiza
traseologică a unui lot de piese litice, cu tipologii și funcționalități variate.
Pentru a obține informații suplimentare despre ceramica descoperită
în așezare, au fost selectate mai multe fragmente de vase, de la tipuri și
90
categorii variate, și au fost supuse unor investigații fizico-chimice, care oferă
unele indicii despre tehnologia de confecționare, mediul și temperaturile de
ardere, tipurile de pigmenți folosiți.
O importanța cu totul aparte o au și cele două datări absolute obținute
în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și
Inginerie Nucleară ,,Horia Hulubei”, care oferă niște repere cronologice
destul de precise, în condițiile în care pentru zona subcarpatică a Moldovei
nu avem prea multe date 14C.
Abordările interdisciplinare aplicate sitului de la Răucești îl plasează
în grupul destul de restrâns de așezări din Subcarpații Moldovei și care au
beneficiat de investigații complementare celor arheologice, astfel încât
imaginea pe care o avem despre habitatul eneolitic, dar și despre unele
preocupări umane, să fie mai cât mai apropiată de realitățile acelor vremuri.
91
O FORTIFICAȚIE A EPOCII BRONZULUI TIMPURIU
DESCOPERITĂ LA VÂNĂTORI-NEAMȚ
(JUDEȚUL NEAMȚ)
Vasile Diaconu,
Alexandru Gafincu,
Dumitru-Ionuț Stigleț
Cuvinte-cheie: bronzul timpuriu, fortificație, ceramică,

Vânători-Neamț.
Descoperirile arheologice atribuite bronzului timpuriu din zona

subcarpatică a Moldovei sunt destul de puține și au fost documentate în
situri unde au fost identificate locuiri din alte perioade istorice. În general
este vorba de materiale ceramice, complexe funerare și mai rar piese
metalice. Din această perspectivă, așezările perioadei amintite sunt prea
puțin cunoscute, iar orice element de noutate are o importanță aparte.
Subiectul prezentării noastre îl constituie o fortificație descoperită
relativ recent în localitatea Vânători-Neamț (județul Neamț) și care este
atribuită unei etape de început a epocii bronzului. Situl a fost identificat la
începutul anului 2020 în marginea unei păduri aflate pe malul drept al
Râului Neamț, la confluența cu Pârâul Valea Adâncă. Fortificația ocupă un
pinten de formă triunghiulară, cu o suprafață de aproximativ 1 ha, care a fost
barat spre sud de un șanț. Altitudinea relativă a platoului este de aproximativ
5 m, având versanți abrupți pe laturile de nord, est și vest.
Cu scopul stabilirii principalelor elemente cronologice și culturale ale
acestei fortificații, a fost realizat un diagnostic arheologic în zona șanțului,
care avea, cel mai probabil, rol defensiv. Deși suprafața cercetată este una
restrânsă, au putut fi făcute unele observații de ordin stratigrafic, dar și în
ceea ce privește sistemul de apărare al așezării.
Spre capătul vestic al șanțului a fost realizată o secțiune transversală,
care a pus în evidență existența unei amenajări antropice, adâncite, cu profil
în ,,V”, cu o deschidere la suprafață de aproximativ 10 m și o adâncime
maximă de 1,5 m. Umplutura acestei structuri nu este foarte consistentă,
fiind constituită dintr-un sol argilos, în care au fost identificate doar câteva
fragmente ceramice rulate.
92
În zona de intramuros, într-un spațiu restrâns, a fost identifică o
porțiune dintr-o aglomerare de pietre de râu, care suprapunea un complex
adâncit (o posibilă groapă). De aici provin cele mai multe materiale
arheologice, reprezentând fragmente ceramice și piese litice (topoare,
dăltițe), dar și resturi osteologice sporadice. Un fragment de os, recuperat
din umplutura gropii, a fost folosit pentru a se obține o datare radiocarbon.
Pe baza trăsăturilor ceramicii, care – deși este destul de fragmentară –
au fost furnizate suficiente elemente care să permită o datare a sitului într-o
etapă de la începutul epocii bronzului. Decorurile de pe resturile de olărie
prezintă similitudini cu alte descoperiri ale aceluiași palier cronologic din
spațiul est-carpatic. Bune analogii găsim în orizontul Horodiștea, dar și în
cadrul grupului cultural Târpești. De altfel, datarea absolută obținută pentru
acest sit indică o frecventare a sa în ultimul secol al mileniului al III-lea a. Chr.
Pentru a concluziona, este necesar să precizăm că această mică
fortificație este oarecum izolată față de alte situri de la începutul epocii
bronzului, iar prezența ei la contactul cu zona montană, la intrarea / ieșirea
din Depresiunea Neamț, pe valea râului cu același nume, credem că avea
drept scop tocmai controlul acestei căi de acces.
93
Fig. 1. Amplasamentul sitului de la Vânători-Neamț.
Fig. 2. Secțiune realizată prin șanțul de apărare.
94
EPOCA BRONZULUI ÎN SUBCARPAŢII CURBURII.
DESPRE UNELE PIESE DE METAL ŞI DESPRE CIRCULAŢIA LOR
Roxana Munteanu
Cuvinte-cheie: bronz timpuriu, bronz mijlociu, Râul Buzău,

arme, bronz.
După cum se ştie, în teritoriile aflate la est de Carpaţii Orientali

numărul obiectelor de metal care pot fi atribuite epocii bronzului (în special
perioadelor timpurie şi mijlocie) nu este unul foarte ridicat. Piesele cu volum
şi greutate mai consistentă sunt printre cele mai rare. Am inclus aici unelte şi
arme de tipul dălţilor, a securilor plate, a topoarelor cu gaură transversală
pentru coadă, a pumnalelor şi a spadelor.
Locurile în care au fost identificate obiectele de metal discutate se află,
cu puţine excepţii, de-a lungul sectorului submontan al Buzăului.
Tipologia nu este întotdeauna concludentă în privinţa provenienţei
sau cronologiei obiectelor. Aşa este cazul dălţilor sau al securilor plate, care
sunt printre cele mai numeroase dintre obiectele de metal identificate în
ultimii ani în spaţiul studiat (Sibiciu de Sus, Tocileni, Viforâta, Blăjani).
În ceea ce priveşte topoarele cu gaură transversală, acestea formează o
categorie de obiecte aparent mai bine studiate, cu încadrări tipologice mai
precise. În zona de referinţă se află mai vechile descoperiri de la Nehoiu,
Pârscov, Lopătari şi Cernăteşti, discutate cu ceva timp în urmă inclusiv din
perspectiva provenienţei şi a statutului1.
O ultimă categorie de bronzuri avută în vedere este cea a lamelor (de
pumnal sau spadă), puse în legătură cu realităţi culturale din a doua
jumătate a mileniului al II-lea BC.
1 Vezi, de exemplu, I. Motzoi-Chicideanu, Fremdgüter im Monteoru-Kulturraum, în

B. Hänsel (Hrsg.), Handel, Tausch, und Verkehr im bronze- und früheisenzeitlichen
Südosteuropa, Südosteuropa-Schriften, 17, Prähistorische Archäologie in
Südosteuropa, 11, 1995, Verlag „Rudolf Habelt”, Bonn, p. 219-242.
95
Fig. 1. Descoperiri de piese de metal:
1 – Aldeni; 2 – Berca; 3 – Blăjani; 4 – Cernăteşti; 5 – Lopătari; 6 – Nehoiu;
7 – Pârscov; 8 – Răteşti; 9 – Sărata Monteoru; 10 – Sibiciu de Sus;
11 – Tocileni; 12 – Verneşti; 13 – Viforâta.
96
ÎNCADRAREA CRONOLOGICĂ A ÎNMORMÂNTĂRILOR YAMNAYA
DIN TUMULUL T1 DE LA TÂRGU FRUMOS - VEST DE ORAȘ
DIN PERSPECTIVA DATĂRILOR C14
Dumitru Boghian,
Sergiu-Constantin Enea,
Felix-Adrian Tencariu,
Andrei Asăndulesei,
Sergiu-Marian Țifui
Cuvinte-cheie: Târgu Frumos, Yamnaya, Katakombnaya, tumulul

T1, datări C14.
Prin cercetările efectuate în anii 2018-2020 în tumulul T1 de la Târgu

Frumos - Vest de Oraș au fost investigate 12 înmormântări (10 morminte de
înhumație in situ, un mormânt deranjat și un cenotaf) grupate în sectorul
central și sudic al tumului. Ulterior cercetării tumulului T1 am efectuat datări
C14 pentru înmormântările descoperite, deoarece mormintele considerate a
aparține comunităților Yamnaya nu prezentau, în afara caracteristicilor
constructive și unele particularități de ritual, elemente de inventar / trusou
funerar care să clarifice încadrarea pe faze și eșalonarea acestora (mormânt
primar versus înmormântări ulterioare – M 8 / 2020 – mormântul central /
principal; M 6 / 2020 – cvasi-central, alăturat M 8; M 3 / 2019 lateral E, M 7 /
2020 și M 10 / 2020 lateral V, față de M 8), era necesară încadrarea precisă,
într-o fază a culturii Katakombnaya, a M 4 / 2019 și trebuia realizată o
încadrare cultural-cronologică precisă a M 1-2 / 2019 și M 5 / 2019.
De aceea, în comunicarea propusă, autorii prezintă succint rezultatele
cercetărilor efectuate în tumulul T1 / 2019 de la Târgu Frumos, detaliind
trăsăturile arheologice ale complexelor funerare aparținând culturii
Yamnaya, coroborate cu datele C14 obținute pentru patru dintre
înmormântările Yamnaya (M 3, M 7, M 8 și M 10), la Curt-Engelhorn-Center
Archaeometry, Mannheim (Germania) și Poznan Radiocarbon Laboratory
(Polonia). De asemenea, se discută încadrarea și eșalonarea cronologică a
acestor morminte Yamnaya în strânsă legătură cu datele de cronologie
absolută obținute pentru unele monumente funerare tumulare din perioada
timpurie a epocii bronzului de la răsărit (România, Republica Moldova,
Ucraina) și sud (România și Bulgaria) de Carpați.
97
Fig. 1. Târgu Frumos - „Vest de Oraș”. Plan și profile ale tumulului T1
cu mormintele și eșantioanele analizate radiometric.
98
DESPRE IBIDA (SLAVA RUSĂ, JUDEȚUL TULCEA)
ÎN EPOCA ROMANĂ TIMPURIE
Lucrețiu Bîrliba
Cuvinte-cheie: Ibida, Moesia Inferior, epoca romană timpurie,

perioada Principatului.
Situată în partea de nord a provinciei Moesia Inferior, Ibida oferă

puține date arheologice despre epoca romană timpurie. Cu toate acestea,
descoperirile din ultimii ani, coroborate cu inscripțiile mai vechi și mai noi
găsite în cetate, oferă noi posibilități de interpretare asupra statului cetății în
perioada Principatului.
99
THE TOWN OF (L)IBIDA / SLAVA RUSĂ (SCYTHIA MINOR)
IN THE CONTEXT OF THE „INNER FORTIFICATIONS”
ALONG THE DANUBE IN LATE ANTIQITY
Alexander Rubel
Keywords: L(ibida), Scythia Minor, Inner Fortifications, Tropaeum

Traiani, Ulmetum, Dobrudja, Limes.
The largest fortified town in Scythia Minor, (L)Ibida, today Slava Rusă
in Tulcea County (RO), had been a mystery since its discovery and
description in the later 19th century. Evidently an important city during Late
Antiquity, it was difficult to establish, why this place prospered between the
4th and the 6th century and received also major attention during the reign of
Justinian, given the fact that this fortified city is placed considerably behind
the limes, at the crossroads of an important road connecting Aegyssus and
Noviodunum with Marcianopolis. Recent excavations offer new insights into
the chronology and international research, which has recently focussed on
the fortified cities in the hinterland of the middle and lower Danube,
suggests that (L)Ibida had been an essential part of a new defence line,
known as a system of „Inner Fortifications”, established mainly in early and
mid 4th century. This new defence line includes also the Romanian sites
Tropaeum Traiani and Ulmetum, which are rarely mentioned in scholarship
in this context. This gives rise to the question, if the new evidence from
recent research should not lead to a reconsideration of the ideas of Edward
Luttwak, whose arguments concerning imperial defence strategy have been
fiercely rejected by archaeologists and historians. This paper argues for a re-
evaluation not only of the core arguments of Luttwak – who, working in the
1970ʼs, was not privy to the archaeological evidence now available – but also
for a reconsideration of the still-functional imperial power of late antique
Rome. The Roman Empire did not react helplessly and without strategy to
new threats, but rather reacted strategically and flexibly to these challenges.
100
Fig. 1. Ibida – Tower 10 profile, inside:
1 – vegetation; 2 – rubble; 3 – layer with high ash content;
4 – massive fire layer (remains of beams) which affects ground level II;
5 – ground level II red light fired clay; 6 – fire layer; 7 – ground level I.
(drawing based on a template by Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba).
101
PELERINI DIN PROVINCIA SCYTHIA LA EFES
Dan Aparaschivei
Cuvinte-cheie: Scythia, Efes, pelerini, „eulogia”.
Cetatea Ibida este un bine cunoscut centru creștin din provincia

Scythia, care se află în centrul atenției specialiștilor de multe decenii. O
descoperire excepțională din campania de cercetări arheologice din anul
2016, din sectorul Curtina X, pe care îl coordonăm, ne-a determinat să
reluăm dosarul descoperirilor cu caracter creștin din cea mai întinsă cetate
romană târzie din regiune. Este vorba despre o ampulla de tip “Asia Minor”
cu dublă reprezentare a unor caractere creștine, unică prin reprezentările
respective atât în Scythia, cât și în întreaga regiune a Dunării de Jos. Pe
astfel de piese sunt destul de des întâlnite câte două personaje, unul pe
fiecare parte, interpretate, de cele mai multe ori, ca persoane cu conexiuni în
religia creștină. Varietatea reprezentărilor face foarte dificilă identificarea lor
sigură. Nici locul de producere al pieselor nu este ușor de stabilit. Totuși,
analogiile identificate, precum și anumite conexiuni, care se pot realiza pe
baza surselor documentare, ne-au determinat să considerăm că avem de-a
face cu o piesă provenită de la Efes. Aici, biserica Sfântului Ioan
Evanghelistul, care a căpătat un prestigiu bine cunoscut în lumea antică
pentru rolul de vindecător și creator de miracole, a devenit un loc de
pelerinaj foarte popular în secolul al VI-lea p. Chr.
Cercetarea acestei piese ne-a deschis unele direcții noi de cercetare,
legate de relațiile pe care comunitățile creștine din Scythia le aveau cu
anumite centre de pelerinaj celebre din lumea bizantină.
102
Fig. 1. Sector Curtina X, Ibida, provincia Scythia
(astăzi sat Slava Rusă, județul Tulcea).
Fig. 2. Reproducere a unui convoi de pelerini către Locurile Sfinte creștine.
103
IMPORTURI AFRICANE ÎN DOBROGEA SEC. VI-VII p. Chr.
ANNONA, COMERȚ LIBER ȘI FOSILE DIRECTOARE
PENTRU ULTIMUL SECOL AL LIMESULUI DUNĂRII DE JOS
Ioan Carol Opriș,

Mihai Duca
Cuvinte-cheie: cultura Sântana de Mureș - Cerneahov, amfore

romano-bizantine.
Comunicarea noastră are ca punct de pornire inventarierea siturilor și

formelor ceramice africane descoperite în Dobrogea, de-a lungul frontierei
dunărene a Scythiei, în prosperele așezări interioare (Tropaeum Traiani sau
Ibida), ori cosmopolitele orașe grecești din Pontul Stâng (Histria, Tomis,
Callatis și Argamum). Din zona Tunisiei actuale, recucerită de către Iustinian
de la vandali și organizată în formula administrativă a Exarhatului Africii
pleacă către bazinul Mediteranei Orientale, către Egipt, Constantinopole și
până la Dunărea de Jos produse de lux – African Red Slip Wares – celebra
veselă cu slip roșu și decor estampat nord-africană, deopotrivă cu alte
mărfuri valoroase transportate în amfore. Între acestea din urmă, amforele
de tip spatheion (de mici dimensiuni) sunt reprezentative pentru secolele VI-
VII p. Chr. Pot fi asociate aceste produse în călătoria lor maritimă către
Gurile Dunării și litoralul vest-pontic cu annona, mai precis cu proviziile
strategice trimise de autoritatea imperială pentru aprovizionarea provinciei
de frontieră ? Dacă da, unde și în ce măsură se petrec acestea ? Ceramica
africană de lux – African Red Slip – prezintă avantajul de a putea fi datată
relativ strâns, date fiind informațiile arheologice disponibile despre ateliere
și perioade de producție în zonele producătoare din nordul Africii și, într-o
oarecare măsură, inclusiv referitor la producția amforelor. Putem folosi
ceramica aceasta și contextele în care apare în siturile dobrogene pentru a
data și intepreta contexte ale ultimelor decenii de stăpânire romană la
Dunărea de Jos din secolele VI-VII p. Chr. ? Tuturor acestor întrebări vom
încerca să le răspundem, pornind de la datele disponibile în actualul stadiu
al cercetărilor arheologice.
104
TEZAURUL DE MONEDE ROMANE IMPERIALE
DE LA TURTUREȘTI
(COMUNA GIROV, JUDEȚUL NEAMȚ)
Lucian Munteanu,
Loredana Gafincu
Cuvinte-cheie: dacii liberi, tezaur, denari romani imperiali de

argint, Turturești.
Tezaurul pe care îl prezentăm a fost descoperit în anul 2019, pe Dealul

Frăsinel, în satul Turturești, comuna Girov, județul Neamț, cu ajutorul unui
detector de metale. El se compune dintr-un vas și 330 de monede din argint
și credem că a fost recuperat în totalitate. Vasul reprezintă o cană de mici
dimensiuni, care se datează, în linii mari, în veacurile II-III p. Chr. Toate
monedele sunt denari romani imperiali, bătuți în monetăria de la Roma,
între anii 64 și 190 p. Chr. Structura cronologică a tezaurului de la Turturești
este foarte asemănătoare cu cea a depozitelor aflate pe teritoriul de la răsărit
de Carpați, care au cele mai recente emisiuni din vremea lui Commodus.
În urma cercetărilor de teren, la aproximativ 1 km distanță de locul
unde a fost descoperit tezaurul, au fost identificate urmele unei așezări care
poate fi atribuită „dacilor liberi” din Moldova (cultura Poienești-Vârteșcoiu).
105
MĂRGELE DE CORALI ȘI SCOICI MARINE DESCOPERITE
ÎN MORMINTELE SARMATICE DIN MOLDOVA ȘI BANAT
Lavinia Grumeza
Cuvinte-cheie: sarmați, Moldova, Banat, mărgele, comerț pe

distanțe mari.
Materialele calcaroase au fost utilizate pentru fabricarea mărgelelor

din preistorie și până în perioada contemporană. Din păcate, în publicațiile
arheologice care analizează epoca antică, rar s-au făcut eforturi pentru a se
preciza cu exactitate tipul materiei prime, deși aceste informații ar fi ajutat la
identificarea unor contacte comerciale sau a migrațiilor umane pe spații
largi. Scopul acestui studiu este de a carta și analiza descoperirile de mărgele
de corali și scoici marine din morminte atribuite sarmaților, din Moldova și
Banat. Din materialul analizat observăm că avem de-a face cu piese diferite
la est și vest de Carpați, atât din punct de vedere al materiei prime, cât și al
formei. În vest apar în special corali cu ramificație, neprelucrați, în schimb la
est întâlnim și corali finisați, perforați asemenea unor mărgele, dar și o mare
varietate de mărgele din moluște (ex. Mitoc-Malu Galben).
Moluștele de tip Cypraea sau Spondylus provin în special din Marea
Roșie, Golful Persic, Oceanul Indian, Oceanul Pacific și mai puțin din Marea
Mediterană. În ceea ce privește coralul, Marea Mediterană reprezenta probabil
o sursă importantă de materie primă. Cunoaștem un singur atelier roman
unde coralul era adus și prelucrat, pentru a fi ulterior comercializat: Tibiscum,
în Dacia Superior. De asemenea, am identificat în depozitele Muzeului
Banatului Timișoara și alte tipuri de mărgele produse la Tibiscum, cum ar fi
cele din canini reziduali de Cervus elaphus și din valvă de Spondylus spinosus.
În lumea romană, dar și în Barbaricum, perlele, sideful, Corallium
rubrum și moluștele rare erau însemne ale luxului, dar și ale profilaxiei. În
Barbaricum aceste categorii de artefacte apar de regulă în morminte bogate
ale femeilor și copiilor, adesea asociate cu piese rare, care indică și posibile
alianțe matrimoniale sau comerț pe distanțe mari, până înspre Marea Roșie
și Oceanul Indian. Însă, doar printr-o încadrare adecvată și prin analize
interdisciplinare putem profita la maximum de informațiile importante pe
care aceste tipuri de artefacte le poartă.
106
Fig. 1. Descoperiri de mărgele de corali și scoici marine,
de la est și vest de Carpați
(● morminte sarmatice; ■ atelier de prelucrare a mărgelelor și moluștelor).
107
Fig. 2. Exemple de mărgele din morminte sarmatice:
1 – Șofronea-„Cărămidărie” (coral, carneol, chihlimbar, sticlă);
2 – Banat, loc de descoperire necunoscut (calcar și Spondylus);
3, 4 – Bârlad-„Fabrica de Confecții” (coral, sticlă, cristal de stâncă);
5, 6 – Mitoc-„Malu Galben”: aplici de sidef (Spondylus / Unio)
și intalie de moluscă într-un cercel de bronz.
© Complexul Muzeal Arad, Muzeul Banatului Timișoara,
Muzeul Județean „Vasile Pârvan” Bârlad, Muzeul Județean Botoșani.
108
AMFORE ROMANO-BIZANTINE
MAI PUȚIN CUNOSCUTE DESCOPERITE
ÎN MEDIUL CULTURII SÂNTANA DE MUREȘ - CERNEAHOV
Ștefan Honcu
Cuvinte-cheie: cultura Sântana de Mureș - Cerneahov, amfore

romano-bizantine.
Scopul prezentării noastre vizează rediscutarea unor tipuri de amfore

romano-bizantine, mai puțin cunoscute, descoperite în mediul Sântana de
Mureș - Cerneahov, din spațiul est-carpatic. Acestea au fost aflate atât în
așezări, cât și în necropolele ce aparțin acestei manifestări culturale. Într-un
articol apărut în 2010 Boris Magomedov discută prezența și distribuția
amforelor găsite în mediul Sântana de Mureș - Cerneahov. Autorul curpinde
în studiul său și amforele discutate de noi, numindu-le, provizoriu, amfore
de „tip Daphne”. Acesta identifica centrul de producție a amforelor la Dafne,
în provincia Scythia Minor, întrucât în apropierea acestui areal au fost
descoperite astfel de ambalaje ceramice. Din păcate, autorul nu a avut acces
la bibliografia în limba română, în general, și nici la studiile în care au fost
publicate amforele discutate de noi, în particular.
Rediscutarea acestora a permis stabilirea unei cronologii cât mai
exacte, încadrarea tipologică, identificarea conținutului amforelor, dar și
zona de proveniență a acestor ambalaje.
109
DESCOPERIREA UNEI CATARAME BIZANTINE
DIN SECOLELE VI-VII p. Chr. LA ROȘIORI-NEAMȚ
(PUNCTUL ȚARINA VECHE)
Cuvinte-cheie: cuptor, cataramă bizantină, tip Sucidava, placă

cruciformă, semilună ajurată.
Cercetările sistematice au continuat în situl pluristratificat de la

Roșiori, comuna Dulcești, județul Neamț. Pe parcursul campaniei
arheologice din anul 2020, în punctul Țarina Veche, a fost descoperit în
capătul sudic al secțiunii S. XV un cuptor construit cu pietre de râu. Starea
fragmentară a instalației sugerează dezafectarea acesteia încă din vechime.
Elementele de construcție ale cuptorului și bucățile de ceramică din preajmă
au indicat ca perioadă de funcționare secolele VI-VII p. Chr. Ulterior, această
datare ne-a fost confirmată și de un artefact descoperit în apropiere.
La baza cuptorului menționat se afla in situ o piesă din bronz, o
cataramă, probabil pierdută în urma desprinderii spinului de fixare. Potrivit
aspectului, obiectul este de dimensiune medie (lungime – 48 mm; lățime –
30-34 mm) cu placa fixă, denumită și „cruciformă” din cauza decorului
ajurat. Acest tip de cataramă are pe lângă crucea cu brațele rotunjite și o
semilună, așezată dedesubt, cu colțurile situate în sus. Prima se află în partea
superioară a plăcii, iar a doua la bază, în zona inferioară. Artefactul face
parte din categoria cataramelor de tip Sucidava, varianta cu placa
ornamentată cu cruce și semilună ajurată. Majoritatea acestor catarame au
fost descoperite în situri din Transilvania (Alba Iulia, Noșlac, județul Alba;
Bratei, județul Sibiu) și Dobrogea (Izvoare, județul Constanța; Slava Rusă,
județul Tulcea). Uneori, pe unele plăci sunt incizate puncte sau cercuri
concentrice. În ansamblu, decorurile complexe ale unor exemplare dau
impresia unui „chip uman”. Pentru spațiul Moldovei este atestată o singură
piesă la Dănești (județul Vaslui). Variante diferite ale tipului semnalat s-au
găsit și în așezările de la Săbăoani (județul Neamț) și Ștefan cel Mare
(județul Bacău). După formă și model, obiectul de la Roșiori este un import
bizantin, cel mai probabil ajuns în așezare pe cale comercială, oferit la
schimb ori sub formă de dar.
110
TREBUJENI – O NECROPOLĂ A AȘEZĂRII URBANE
A HOARDEI DE AUR.
DATE ARHEOLOGICE ȘI ANTROPOLOGICE
Angela Simalcsik,
Ion Ursu,
Ion Ciobanu
Cuvinte-cheie: Trebujeni, Hoarda de Aur, evul mediu, necropole.
Necropola de la Trebujeni, descoperită în anul 2014, se află pe a doua

terasă a Râului Răut, la marginea unui promontoriu care a existat și în
perioada medievală (fig. 1). Au fost cercetate nouă morminte de înhumație,
săpate în stratul de rocă calcaroasă caracteristică zonei. Toate mormintele sunt
afectate de factorii antropici. Defuncții au fost depuși la adâncimi mici, în
decubit dorsal, ușor întorși spre dreapta, cu brațele de-a lungul corpului, cu
palma stângă căzută peste cea dreaptă (fig. 2). Cu o singură excepție (M. 1),
orientarea scheletelor era vest (cap) - est, cu privirea spre sud. Nu s-au
descoperit urme de lemn sau textile și nici piese de inventar. Toate cele nouă
schelete provin de la indivizi de sex masculin. Limitele vârstei biologice în
momentul decesului sunt 2-3 ani – 45 ani. Din punct de vedere tipologic,
scheletele prezintă vădite trăsături mongoloide (fig. 3). Necropola din
Trebujeni, conform datelor arheologice și antropologice, poate fi atribuită
populaţiilor musulmane din cadrul aşezării urbane a Hoardei de Aur din
secolul al XIV-lea.
Anterior acestei descoperiri, pe teritoriul fostului oraş medieval au mai
fost cercetate patru necropole. Necropola II (secolul XIV – 136 complexe),
atribuită populaţiei musulmane ce locuia în oraşul Şehr al-Djedid, conținea
defuncți depuşi în decubit dorsal, cu braţele întinse sau cu palmele pe
abdomen, cu capul spre vest și fața spre sud. În şapte morminte au fost
descoperite câteva piese de podoabă. Elementul tipologic mongoloid este
prezent. Înhumații din necropola IV (obiectiv necercetat), descoperită în
partea de est a aşezării, aveau asupra lor monede de tipul Jucid, emise la
mijlocul secolului al XIV-lea. În necropola I (secolele XIV-XVII – 122
morminte) defuncţii erau înmormântaţi după ritualul creştin, în sicrie de
lemn, cu capul spre vest, în decubit dorsal, cu braţele îndoite din cot şi aduse
111
pe piept sau abdomen. S-au descoperit piese de podoabă şi de port şi monede
ungureşti, poloneze şi suedeze. Cea mai timpurie monedă este din anul 1527,
iar cea mai târzie este emisă în anul 1633. În necropola III (secolul al XV-lea)
au fost descoperite o serie de morminte de înhumație creştine, lipsite de
inventar, orientate pe axa vest-est.
Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului 20.80009.1606.06

Cercetarea și valorificarea patrimoniului arheologic medieval din Republica
Moldova – CVPAM, implementat de Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion
Creangă” din Chișinău în cadrul concursului Programelor de Stat 2020-2023.
112
Fig. 1. Poziția topografică a necropolei de la Trbujeni.
Fig. 2. Mormântul 4 (M. 4) din necropola de la Trebujeni.
113
M. 4 M. 5
Fig. 3.
M. 6 M. 9
114
ANALIZA ANTROPOLOGICĂ SELECTIVĂ
A PATRU INDIVIZI DIN NECROPOLA MEDIEVALĂ
DE LA ROMAN, PUNCTUL ARHIEPISCOPIE,
CU „SINDROMUL CĂLĂREȚULUI”
Robert Daniel Simalcsik,

George-Dan Hânceanu,
Angela Simalcsik
Cuvinte-cheie: sindromul călărețului, elemente tipologice,

traumatisme, inventar funerar.
În seria scheletică medievală de la Roman-Arhiepiscopie au fost
înregistrate modificări și remodelări osoase, la ambele sexe, însă în puține
cazuri pot fi legate de activitățile ecvestre. La patru indivizi, toți de sex
masculin (M. 61, M. 70, M. 114 și M. 132), cu osatură robustă și statură
scheletică mare, se remarcă o serie de caracteristici ale sheletului post-cranian
ce se manifestă în tandem, astfel încât putem considera că aceștia poartă cel
puțin o parte din marker-ii „sindromului călărețului”. La doi (M. 70 și M. 132)
remarcăm și traumatime antemortem, acestea pot fi atribuite ocupației
militare ecvestre, care firesc în anumite situații poate duce la răni de acest gen.
Mormântul 61 (M. 61)

Vârsta biologică la deces: peste 60 ani (senilis). Sexul: masculin.
Caracteristici generale: osatură robustă; statură scheletică cuprinsă în
intervalul 170-174 cm (categoria masculină mare); elemente tipologice
mediteranoide (predominante), est-europoide și alpinoide.

Vârsta biologică la deces: 40-50 ani (maturus II). Sexul: masculin.
dinaroide (predominante), est-europoide și proto-europoide. Traumatism
cranian parietal stâng (M. 70/2.).
115
Vârsta biologică la deces: peste 60 ani (senilis). Sexul: masculin.
intervalul 169-170 cm (categoria masculină supramijlocie-mare); elemente
tipologice est-europoide.

Vârsta biologică la deces: 50-55 ani (maturus III). Sexul: masculin.
Caracteristici generale: osatură foarte robustă; statură scheletică cuprinsă în
mediteranoide (predominante), nordoide și dinaroide. Traumatism cranian
median frontal (M. 132/1).
Inventarul funerar bogat, mai ales în cazul Mormântului 114 (M. 114),
ne face să credem că indivizii erau personaje de seamă în rândul comunității
și natura ocupației lor era una respectată, înhumarea acestora după deces
fiind făcută cu onoruri.
116
M. 70 (1-3)
M. 114 (1-3)
M. 132 (1-3)
117
UN POSIBIL CAZ DE MIELOM MULTIPLU
IDENTIFICAT LA UN SCHELET
DESCOPERIT ÎN NECROPOLA BISERICII VULPE DIN IAŞI
(SECOLELE XVII-XIX)
Vasilica-Monica Groza,
Luminița Bejenaru,
George Bilavschi,
Ludmila Bacumenco-Pîrnău
Cuvinte-cheie: Iaşi, necropolă, secolele XVII-XIX, mielom multiplu.
În studiul de faţă este prezentat un caz de mielom multiplu, identificat

într-un eșantion de schelete descoperite între anii 2019-2020, în necropola
Bisericii Vulpe din Iași. Conform informațiilor furnizate de membrii echipei
de cercetare arheologică preventivă, din cadrul Institutului de Arheologie al
Academiei Române – Filiala Iaşi, coordonată de Dr. George Bilavschi,
limitele de folosire în timp ale necropolei sunt stabilite între secolele XVII-
XIX. Au fost investigate 510 complexe arheologice, dintre care peste 450
reprezintă gropi sepulcrale cu oseminte umane, unele aflate în poziţie
anatomică, altele fiind reînhumate sau deranjate.
Mielomul multiplu este caracterizat printr-o acumulare anormală de
celule plasmatice maligne la nivelul măduvei osoase, care cauzează leziuni,
fragilitate şi distrugere osoasă, determinate de dezechilibrul local dintre
osteoblaste și osteoclaste. Cazurile semnalate în mai multe regiuni ale lumii,
care datează din neolitic şi până în perioada medievală, au sporit
cunoștințele cu privire la această patologie. Leziunile mielomului multiplu
sunt descrise ca fiind de dimensiuni uniforme și circulare, cu excepția
cazului în care se unesc, fără formarea de os nou sau de reacție osoasă,
oferindu-le un aspect „lovit”. Majoritatea acestor leziuni pot fi prezente pe
craniu, coaste, oasele coxale și vertebre, dar pot apărea şi pe alte oase.
În cazul descris de noi, mielomul multiplu a fost identificat la un
schelet (M. 190) care a aparţinut unui subiect de sex masculin în vârstă de
30-35 de ani (maturus). Poziţia înhumatului avea orientarea vest-est, în
decubit dorsal, fără inventar funerar. Sunt prezente mai multe perforații
tipice mielomului multiplu la nivelul segmentului cranian (osul frontal,
118
oasele parietale și maxilare) şi postcranian (femure, tibii, clavicule, stern şi
osul sacrum). Aceste aspecte patologice au fost analizate la un
stereomicroscop Carl Zeiss Stemi 2000-C, iar imaginile au fost preluate cu o
cameră foto Canon Power Shot SX70 HS atașată.
Studiul este finanțat prin grantul de cercetare realizat cu sprijin financiar

din Fondul Recurent al Donatorilor, aflat la dispoziţia Academiei Române şi
gestionat prin Fundaţia „PATRIMONIU” GAR-UM-2019-II-2.4-15.
119
Fig. 1. Necropola Bisericii Vulpe din Iaşi (imagine de ansamblu)
şi localizarea scheletului M. 190 în cadrul acesteia
(foto: George Bilavschi).
120
SONDAJELE ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN ANUL 2020
LA VECHEA BISERICĂ A MĂNĂSTIRII BISERICANI
Silviu-Constantin Ceaușu,
Alexandru Gafincu,
Constantin Preoteasa
Cuvinte-cheie: Mănăstirea Bisericani, biserică, evul mediu,

epoca modernă.
Diagnosticul arheologic s-a realizat în vederea elaborării

documentației tehnice necesare întocmirii unui proiect de reabilitare a
Bisericii „Buna Vestire”, grav afectată de vicisitudinile timpului.
Cunoscută mai ales din veacul al XVII-lea, Mănăstirea Bisericani a
constituit în secolele următoare un reper important în viața culturală a
Moldovei. Până în acest moment, istoriografia consacră patru faze principale ale
evoluției Bisericanilor în secolele XV-XVIII. Începuturile vieții monahale ar
coincide cu domnia lui Alexandru cel Bun, când ar fi fost ridicat un schit de
lemn. A doua etapă ar avea ca punct de reper domnia lui Ștefan cel Mare,
inclusiv urmașii acestuia, când s-ar fi ridicat o biserică de zid. A trei fază se va
desfășura în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în vremea egumenului
Partenie, când se vor produce transformări importante în arhitectura
complexului monastic, fiind ridicată incinta de zid prevăzută cu turnuri, trapeza
etc. În fine, ultima fază corespunde anului 1786, când biserica este demantelată
până la nivelul fundațiilor și refăcută „findu învechită și pornită spre răsipire”.
Cercetările noastre s-au materializat prin intermediul a patru sondaje
(S. I-IV). Sintetizând rezultatele, informațiile converg spre identificarea
parțială a fundațiilor unui lăcaș de cult (fig. 1), cu elevație de lemn, ce a
funcționat cel puțin în secolul al XVI-lea și care, în momentul edificării, a
tăiat un pavaj mai vechi ce deservea o construcție ce nu a fost surprinsă în
săpătură. Într-o etapă ulterioară, cel târziu în primele decenii ale secolului al
XVII-lea, a fost ridicată o nouă biserică a cărei planimetrie, foarte probabil, a
fost asemănătoare cu cea existentă astăzi și care datează de la 1786.
În condițiile unor cercetări arheologice limitate ca timp și spațiu,
rămâne ca investigații viitoare, de o mai mare amploare, să lămurească pe
deplin aceste ipoteze.
121
Fig. 1. Biserica „Buna Vestire” a Mănăstirii Bisericani.
122
CONSIDERAȚII PRIVIND CERCETĂRILE ARHEOLOGICE
DE LA MĂNĂSTIREA CETĂȚUIA DIN IAȘI
PE MARGINEA UNOR DOSARE DE ARHIVĂ
Ludmila Bacumenco-Pîrnău,
Dan Aparaschivei,
Cătălin Hriban
Cuvinte-cheie: Mănăstirea Cetățuia, cercetări arheologice,

dosare de arhivă.
Mănăstirea Cetățuia, important monument istoric din municipiul Iași,

ctitorie a lui Gheorghe Duca din a doua sa domnie (1668-1672), a prezentat
de-a lungul secolului trecut un interes deosebit pentru cercetătorii din
domeniul istoriei, istoriei artei și arheologiei medievale.
Printre primele sondaje arheologice le menționăm pe cele efectuate în
perioada interbelică de Orest Tafrali, care împreună cu arhitectul Stoian,
autorizat de Comisiunea Monumentelor Istorice, au întreprins săpături,
descoperind „tainițe în palatul lui Duca Vodă”. O contribuție deosebită
aparține însă lui Gheorghe Cantacuzino, care – activând la Direcția
Monumentelor Istorice între anii 1963-1978 – a desfășurat cercetări
arheologice la Mănăstirea Cetățuia în 1964, cu prilejul restaurării
monumentului. Cunoscutul arheolog medievist a urmărit precizarea vechilor
nivele de călcare în diferite puncte ale incintei. Un alt obiectiv al cercetării lui
a fost elucidarea problemelor ridicate de urmele de arcade vizibile pe zidul de
incintă, la vest de turnul clopotniță, de urmele de zidărie de pe latura de est a
acestui turn și partea alăturată a zidului de incintă, precum și de deschiderile
cu ancadrament de piatră din partea de nord-est a zidului de incintă, în
spatele „casei domnești” etc. Rezultatele acestor săpături au rămas însă
nepublicate, în fondurile arhivei Institutului Național al Patrimoniului din
București, păstrându-se câteva dosare, inclusiv două rapoarte tehnice
însoțite de fotografii și desene de profile.
În comunicarea de față, ne propunem să scoatem în evidență rezultatele
obținute prin metodele arheologiei în studierea ansamblului monahal de la
Cetățuia și, totodată, să subliniem necesitatea cercetărilor arheologice și a
documentării de arhivă mai ales la monumentele care se restaurează.
123
HANURILE DE LA ȘERBEȘTI
(SATUL ȘTEFAN CEL MARE, COMUNA ȘTEFAN CEL MARE,
JUDEȚUL NEAMȚ)
Constantin Preoteasa,
Silviu-Constantin Ceaușu,
Carsten Mischka
Cuvinte-cheie: Șerbești, Ștefan cel Mare, hanuri, evul mediu,

epoca modernă, perioada contemporană.
Hanurile sunt amplasate în centrul satului Ștefan cel Mare (fost

Șerbești), în cuprinsul Depresiunii Cracău-Bistrița a Subcarpaților Moldovei,
pe malul drept al Pârâului Valea Mare, afluent al Râului Cracău.
Cercetările arheologice preventive, cu caracter interdisciplinar,
efectuate în anul 2019, au evidențiat în premieră existența aici a unui sit
arheologic pluristratificat, cu depuneri antropice preistorice / eneolitice
(aparținând culturii Precucuteni), evului mediu, epocii moderne și
contemporane (corespunzătoare perioadelor de funcționare ale hanurilor).
Hanul ridicat în epoca modernă, a cărei existență a continuat și în
perioada contemporană, de tip „ratoș” (aflat în prezent în plin proces de
reabilitare și de transformare în muzeu), este orientat pe direcția sud-nord,
elevația sa având forma patrulateră (asimetrică), lungimea de aproximativ 25
m, lățimea de aproximativ 20 m, perimetrul de cca. 90 m și suprafața de cca.
500 m2. Pivnița sa are forma patrulateră (simetrică), lungimea de
aproximativ 11 m, lățimea de aproximativ 5,50 m, perimetrul de cca. 33 m și
suprafața de cca. 60 m2.
Acesta este alcătuit din pivniță (aflată în partea de vest în raport cu
elevația), iar parterul prezintă două corpuri: de vest (cu sala de mese,
gârliciul, cămara, bucătăria și locul pentru atelaje) și de est (cu trei camere
de oaspeți și locul pentru atelaje). Cele două corpuri ale hanului sunt
separate de culoarul de trecere, cu sens unic.
Ruinele hanului, la suprafața solului, păstrau îndeosebi parterul, din
mansardă conservându-se doar cele două frontoane, aflate în extremitățile
nordică și sudică. În perioada de funcționare a rateșului, la mansardă se aflau
probabil numai camere de oaspeți, ce le suprapuneau pe cele de la parter, în
corpul de est, și respectiv sala de mese, cămara și bucătăria, în corpul de vest.
124
Prin naționalizare, hanul a fost transformat în sediu al Cooperativei
Agricole de Producție (C.A.P.) din Ștefan cel Mare și a suferit o serie de
modificări importante.
După desființarea acestei instituții monumentul a fost abandonat și s-
a ruinat, localnicii utilizând o parte din piatră în propriile gospodării, iar în
incinta hanului au depozitat o mare cantitate de deșeuri menajere.
În urma cercetărilor arheologice, sub „ratoșul” actual au fost
descoperite parțial fundațiile altor hanuri, prevăzute cu pivnițe.
Artefactele descoperite aici constau în vase provenite din toate epocile
identificate (realizate din lut ars, sticlă, faianță, porțelan sau metal),
reprezentări antropomorfe și zoomorfe precucuteniene, unelte de os, piatră
cioplită și șlefuită eneolitice, obiecte uzuale de lut ars, sticlă și metal din
perioadele istorice menționate, precum și monede din epoca modernă și
perioada contemporană. Artefactele, aflate în diferite stadii de conservare, se
află în prezent în plin proces de restaurare. Acestora li se adaugă resturile
faunistice ce datează din toate epocile atestate aici.
Totodată, au fost găsite accidental și elemente de muniție, respectiv
cartușe din Primul Război Mondial și dinamită din Al Doilea Război
Mondial, care au fost ridicate cu promptitudine de reprezentanții
Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Petrodava” al Județului Neamț.
125
Fig. 1. Imagine aeriană asupra ruinelor Hanului Șerbești
(foto: Carsten Mischka, 2019).
Fig. 2. Vedere generală dinspre sud-vest asupra ruinelor Hanului Șerbești

(foto: Constantin Preoteasa, 2019).
126
ARHEOLOGIA JUDICIARĂ ȘI INDUSTRIALĂ ÎN ROMÂNIA.
CONSIDERENTE GENERALE
Cuvinte-cheie: arheologie contemporană, arheologie judiciară /

criminalistică, arheologie industrială, patrimoniu.
Alături de arheologia evului mediu târziu, în categoria arheologiei

contemporane pot fi incluse cu succes arheologia criminalistică / judiciară
(en. forensic archaeology) și arheologia industrială, două ramuri ale acestei
științe, care nu au primit pe teritoriul României destulă atenție și care merită
să fie practicate la nivel național și internațional, prin intermediul unor
parteneriate academice solide.
Arheologia industrială
Deși pe teritoriul României se păstrează înca situri remarcabile pentru
sud-estul Europei, preocupările pentru cercetarea lor sunt încă la început,
chiar termenul de arheologie industrială găsindu-și greu recunoașterea în
mediile știintifice. Conservarea, restaurarea sau conversia unor astfel de
situri sunt arareori luate în considerare și, în consecință, deciziile privind
demolarea sunt frecvente. Protectia legală este prea puțin eficientă, siturile
clasate ca monumente istorice neputând fi demolate oficial, sunt de multe ori
abandonate sau „încurajate” să se prabușească, fără ca autoritățile să
intervină decisiv.
Arheologia criminalistică / judiciară

Aceasta însumează teoriile și metodele de aplicare ale arheologiei
„clasice” la scena unei crime. În România singurele instituții care apelează la
arheologi pentru cercetarea unor astfel de cazuri sunt Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc,
Institutul „Elie Wiesel” și parchetele militare (dacă acestea consideră a fi
necesar). Trebuie ținut cont de faptul că există din ce în ce mai mult cazuri
de descoperiri întâmplătoare ale unor gropi comune sau morminte
individuale, fie că vorbim despre perioada Pogromului de la Iași sau cele
două războaie mondiale.
127
Este necesar a se aplica aceste două subdomenii ale arheologiei
(arheologia industrială și arheologia criminalistică / judiciară) pentru a ne
putea alinia la standardele internaționale și pentru a ne putea pune pe picior
de egalitate cu colegii din Marea Britanie sau, de ce nu, din Statele Unite ale
Americii, care le practică deja de zeci de ani cu mare succes.
128
Fig. 1. Atelierele C.F.R. din Iași, în prezent
(arhiva personală).
Fig. 2. Fabrica de Țigarete din Iași, în prezent

(arhiva personală).
129
ISTORIE
130
DE LA CATAPETEASMĂ LA ICONOSTAS:
EVOLUȚIA TÂMPLEI ALTARULUI ÎN BISERICILE DE LEMN
DIN BASARABIA LA CUMPĂNA SECOLELOR XVIII-XIX
Manole Brihuneț
Cuvinte-cheie: Basarabia, biserică, iconostas, izvod, arhivă.
Deoarece istoricul evoluției celei mai importante piese arhitecturale

artistice și liturgice dintr-o biserică ortodoxă – iconostasul – a fost elucidat
doar tangențial în literatura științifică românească și cu atât mai puțin în
publicațiile din Republica Moldova, în această comunicare mi-am propus
prezentarea câtorva rezultate ale cercetărilor personale în acest domeniu,
care vor acoperi cu conținut o parte din petele albe ale acestui istoric.
Materialul documentar selectat și utilizat în studiu ține în mare parte de
spațiul geografic cuprins între râurile Prut și Nistru, în trecut Basarabia,
astăzi Republica Moldova. Perioada de timp am încadrat-o între anul 1774,
sfârșitul războiului ruso-turc și anii ʼ30 ai secolului al XIX-lea, când legile
pământești sunt înlocuite cu legile Imperiului Rus. Fiind înstrăinați de
marile valori ale culturii naționale timp de peste un secol (1812-1918),
românii din stânga Prutului au avut ca reper pentru păstrarea identității
naționale lucrări monumentale din această perioadă. Printre aceste valori
naționale cu vehemență și precădere includem iconostasele ortodoxe.
În acest studiu, în mare parte mă voi referi la dosare cu privire la
construcția, reparația și amenajarea bisericilor de lemn din primele trei decenii
ale secolului al XIX-lea, păstrate în Arhiva Națională a Republicii Moldova. De
obicei aceste dosare conțin cererile beneficiarilor, aprobările administrației,
rapoarte asupra desfășurării lucrărilor. Dosarele se încheiau cu cererea de
sfințire a locașului finalizat și prezentarea izvodului (lista) bunurilor edificate.
Izvoadele sunt alcătuite și ele după anumite rigori. Mai întâi descrierea stării
fizice a sfântului locaș și prezentarea ctitorilor, după care urmează descrierea
lucrurilor sacre și profane aflate în interiorul bisericii. Tradițional, enumerarea
lucrurilor din naos începe cu descrierea iconostasului. Acesta, la rândul lui, în
funcție de capacitățile alcătuitorului izvodului este mai mult sau mai puțin
desfășurat. Aceste succinte, dar importante relatări ale trecutului ne-au și servit
ca argument forte la înaintarea unor ipoteze asupra dezvoltării icoconostasului
în epoca modernă a Moldovei.
131
O altă sursă care ne-a fost de mare ajutor sunt fondurile Muzeului
Național de Artă al Moldovei, în care se păstrează o parte semnificativă de
vestigii iconografie (iconostase, fragmente, icoane) sustrase din biserici în
anii ʼ60 - ʼ80 ai secolului XX. Cea de-a treia sursă sunt bisericile vechi, dar și
cele în care s-au păstrat mărturii din perioada enunțată.
132
Fig. 1. Catapeteasma Bisericii de Lemn „Sf. Nicolae”
din satul Bălăurești, raionul Nisporeni, Republica Moldova, 1807.
Fig. 2. Iconostasul Bisericii de Lemn „Sf. Dimitrie”

din satul Mândra, raionul Călărași, Republica Moldova, 1810.
133
Fig. 3. Fragment din izvodul Bisericii de Lemn „Înălțarea Domnului”
din satul Balotina, raionul Glodeni, Republica Moldova, 1815.
134
COLECȚIILE DE ARTĂ ALE DOMNITORULUI MIHAIL STURDZA.
RECONSTITUIRI DOCUMENTARE
Corina Cimpoeșu
Cuvinte-cheie: Mihail Sturdza, colecții de artă, artă decorativă,

tablouri, sculptură.
Arhivele statului din Iași păstrează un dosar din 30 aprilie 1884, deschis
de Tribunalul Iași ca urmare a morții fostului domnitor Mihail Sturdza. Acesta
decedase la 24 aprilie 1884 în Franța. Autoritățile fuseseră anunțate de tragicul
eveniment de fiul răposatului domn Grigore M. Sturdza prin intermediul lui
Ioan C. Barozzi, avocatul său. Potrivit legii au fost demarate procedurile de
inventariere și sigilare a bunurilor pe care fostul domnitor le deținea în
locuință sa din Iași, aflată în palatul de pe strada Lozonschi1.
În palat locuiau la aceea vreme fii din prima căsătorie ai răposatului
domnitor și anume Dimitrie M. Sturdza și Grigore M. Sturdza. Prin urmare,
se face inventarierea separată a lucrurilor aflate în zonele în care aceștia
locuiau. Se fac două inventare și în ceea ce privește arhiva de documente.
Primul inventar al documentelor cuprinde acte găsite în două lăzi aflate într-
una din camerele de la parterul palatului, iar al doilea inventar al
documentelor enumeră tot ceea ce s-a găsit în cancelaria domnească.
Urmărind obiectele descrise în inventar am întrezărit urmele
colecțiilor de artă pe care domnitorul Mihail Sturdza le adunase în perioada
anterioară ieșirii sale din domnie (1834-1849) și a exilului său în Franța.
Astfel, la palatul de pe strada Lozonschi din Iași rămăseseră multe obiecte de
artă decorativă: argintărie, vase decorative, porțelan, cristaluri, piese de
mobilier, piese de orologie, dar și câteva tablouri și câteva piese de sculptură.
1 Ioan Barozzi se adresează judecătorului de caz informându-l că doi dintre

moștenitori, respectiv Dna Gorceacov și Dimitrie M. Sturdza, nu se află în
localitate fiind plecați în străinătate; de asemenea anunță că principele Grigore
M. Sturdza nu recunoaște „valabilitatea și existența” testamentului tatălui său și
prin urmare prezența lui Barozzi la efectuarea inventarului nu trebuie privită ca o
recunoaștere a testamentului.
135
UN CTITOR UITAT.
EPISCOPUL ROMANULUI IOANICHIE HASAN
Cuvinte-cheie: Episcop Ioanichie Hasan, Episcopia Romanului,

Biserica Precista Mare Roman, Mănăstirea Neamț.
În șirul neîntrerupt, vreme de șase secole, al ierarhilor Episcopiei

Romanului, un loc aparte îl ocupă vrednicul de pomenire episcopul Ioanichie
Hasan, care a păstorit Țara de Jos a Moldovei în perioada 1747-1769. Știm
despre acesta că s-a născut în satul Țuțcani, comuna Bahna, ținutul
Neamțului, la sfârșitul secolului al XVII-lea, în familia preotului Tudor și a
prezbiterei Ioana, din neamul Hăsăneștilor. A avut mai mulți frați clerici:
preotul Ursu, ieromonahul Nicolae, o soră Safta, căsătorită cu preotul Mihai,
iar în satul natal exista în vechime un schit cu hramul „Sf. Nicolae”, unde
viitorul episcop a cunoscut viața monahală. A plecat din satul natal la
Mănăstirea Neamț, viețuind un timp la schiturile Pocrov și Slătioru, după
care va fi ales egumen al marii lavre nemțene. A călătorit la Kiev pentru
„închinarea la Sf. Moaște și cu alte trebi”.
La 15 septembrie 1747, apreciindu-i-se calitățile, egumenul Neamțului
Ioanichie a fost ales episcop al Romanului, remarcându-se ca bun administrator
al averilor episcopiei și un bun gospodar. În calitate de episcop al Romanului,
Ioanichie a avut o activitate îndelungată (22 de ani) și rodnică, sub 11 domni
fanarioți. El şi-a îndreptat privirile cu precădere spre treburile gospodărești ale
eparhiei. Structura sa temperamentală răzeșească este vădită de preocupările și
inițiativele sale, dar și de hărnicia sa, fapt evidențiat de multele sale ctitorii.
Este ctitorul multor biserici: Mănăstirea Precista din Roman, Biserica „Sf
Spiridon” din Vulpășești, Biserica Oprișești - Tecuci; Schitul Vovidenia - Neamț,
Biserica „Proorocul Samuel” Focșani. A înființat prima școală catehetică pe lângă
Episcopia Romanului (1747); a înființat prima bolniță (Spital) la Roman, lângă
Mănăstirea Precista Mare (1756); a ridicat o casă arhierească la Episcopie; a
făcut multe danii și daruri ctitoriilor sale. La 13 aprilie 1756, apreciindu-i
activitatea bogată, mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul, împreună cu domnul
Constantin Cehan Racoviță, i-au acordat o înaltă distincție bisericească, și
anume demnitatea de a purta mitră și sacos asemenea mitropolitului țării.
136
Deoarece unele documente ale Episcopiei Romanului din vremea sa:
„cărți domnești, zapise, ispisoace”, se puteau pierde, episcopul Ioanichie, spre
a avea o situație clară a documentelor Episcopiei și copii ale acestora, a hotărât
transcrierea lor într-o Condică specială, chemând la Roman pe „smeritul
ieromonah Grigorie proin egumen Neamțului”, care cu „osârdia și toată
cheltuiala Sfinției sale Kir Ioanichie”, la 10 octombrie 1756 a terminat această
lucrare. Condica se păstrează la Arhivele Statului Iași și a fost folosită de
ilustrul ierarh Melchisedec Ștefănescu pentru alcătuirea și redactarea
cunoscutei sale opere: Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman.
După o păstorie de aproape 22 de ani, episcopul Ioanichie a trecut la
cele veșnice în ziua de 30 ianuarie 1769, fiind înmormântat potrivit dorinței
sale, la Mănăstirea Neamț, în pronaosul Bisericii „Înălțarea Domnului”,
alături de alți episcopi ai Romanului (Tarasie, Teoctist, Pavel și Teofil). De la
acest mare ctitor al Bisericii noastre putem învăța un lucru minunat, și
anume că omul deși este atât de trecător, se poate înveșnici prin faptele sale.
137
Fig. 1. Catedrala episcopală din Roman.
138
CAMIL VELICAN (1878-1937),
PRIMUL PRIMAR ROMÂN AL ORAȘULUI ALBA IULIA
Liviu Zgârciu
Cuvinte-cheie: primar, avocat, prefect, Alba Iulia, Unire.
Personalitate marcantă, cu o contribuție importantă în organizarea la

Alba Iulia, în bune condiții, atât a Adunării Naționale de la 1 decembrie 1918,
dar și a Actului Încoronării de la 15 octombrie 1922, viața și activitatea lui
Camil Velican nu a prezentat prea mare interes pentru istorici. Doar
sărbătorirea Centenarului Marii Uniri în anul 2018 avea să-l aducă în atenția
istoriografiei românești, unde îi sunt rezervate câteva studii.
Camil Velican s-a născut la 18 decembrie 1878, la Târgu Mureș, într-o
familie de intelectuali români. Tatăl său, Alexandru Velican, a fost de
profesie avocat, iar după ce s-a mutat cu întreaga familie la Alba Iulia a
ocupat funcția de judecător la Tribunalul Comitatului Alba Inferioară. De
bună seamă că el a fost cel care l-a influențat mai târziu în decizia de a se
dedica profesiei de avocat.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Camil Velican se afla pe frontul
italian. De aici se va deplasa la Viena, unde la începutul lunii noiembrie, se
întâlnește cu Iuliu Maniu, care-i cere să se pună în slujba noului for
conducător al românilor ardeleni, Consiliul Național Român Central
(C.N.R.C.). Pe data de 8 noiembrie revine la Alba Iulia, unde este cooptat în
Consiliul Național Român din oraș, instituție al cărei rol va deveni extrem de
important, în condițiile în care, la 20 noiembrie, Consiliul Național Român
Central ia decizia convocării la Alba Iulia, în data de 1 decembrie 1918, a unei
Mari Adunări Naționale. La 20 noiembrie 1918, într-o adunare prezidată de
protopopul Ion Teculescu, în sala de gală a primăriei, avocatul Camil Velican
este numit în funcția de primar al orașului Alba Iulia. Fostul primar, Roșka
Mikloș, părăsise deja localitatea de două săptămâni. Această alegere avea să
fie cu adevărat un moment istoric, fiind pentru prima dată când orașul avea
un primar de naționalitate română.
139
Fig. 1. Primarul Camil Velican (al treilea din dreapta) în 1919
alături de Alexandru C. Constantinescu
(cunoscut și sub apelativul de Alecu Constantinescu – Porcu /
ministrul Agriculturii și Domeniilor)
și protopopul ortodox Ion Teculescu.
Fig. 2. Casa familiei Velican din Alba Iulia.
140
Fig. 3. Credenționalul lui Camil Velican.
Fig. 4. Camil Velican (al treilea din rândul din stânga)

în 30 mai 1919, cu ocazia primei vizite a familiei regale în Alba Iulia.
141
„SERBĂRILE RESTAURAȚIEI” ÎN JUDEȚUL NEAMȚ
Andrei Nica
Cuvinte-cheie: restaurație, regele Carol al II-lea, cultul

personalității, ceremonial public, județul Neamț.
Ceremonialul regal a reprezentat o preocupare a tuturor monarhilor

României, însă în timpul regelui Carol al II-lea a căpătat noi dimensiuni,
prin prisma unor elemente inovatoare, ce au dus la mărirea fastului.
Importanța acordată de suveran ceremoniilor publice are mai multe cauze.
În primul rând, în cadrul familiei regale exista o tradiție în ceea ce privește
ceremonialul. Organizarea unor astfel de manifestații publice încă din timpul
lui Carol I, la care viitorul rege a participat în copilărie, au avut cu siguranță
o influență asupra acestuia. De asemenea, Carol a participat la solemnități
publice și în calitate de principe moștenitor, încoronarea regelui Ferdinand
din 15 octombrie 1922 fiind un punct de referință pentru ceremonialul regal
din România. Manifestațiile publice din celelalte state europene din perioada
interbelică, chiar și a celor totalitare, au avut la rândul lor o influență asupra
lui Carol. Acesta avea o pasiune pentru fastul ceremoniilor și pentru
uniformele de paradă, astfel că urmărea cu interes astfel de evenimente.
După revenirea în țară în iunie 1930, Carol al II-lea și-a asumat
ipostaza de salvator, în condițiile în care țara trecea printr-o criză la nivelul
instituției monarhice, coroborată cu criza economică și declinul vieții
politice. Această ipostază a fost promovată în anii următori în diverse
moduri, iar acest aspect s-a regăsit și în cadrul ceremoniilor publice.
Cele mai reprezentative ceremonii regale din timpul lui Carol al II-
lea au devenit încă din primii ani „Serbările Restaurației”. Aceste
manifestații aveau rolul de a legitima revenirea lui Carol în țară la 6 iunie
1930 și proclamarea sa ca rege al României la 8 iunie 1930, în condițiile în
care rege al României era fiul său, Mihai, minor în acel moment. În
concepția sa, „Serbările Restaurației” trebuiau să capete primordialitate în
raport cu celelalte ceremonii regale, astfel că fastul manifestațiilor
prilejuite de aniversarea restaurației a crescut cu fiecare an, în dauna
celorlalte sărbători naționale.
142
În pofida importanței crescute pe care suveranul a dat-o „Serbărilor
Restaurației”, manifestațiile publice prilejuite de acest moment au fost
organizate în primii ani de domnie numai în București, însă – începând cu
anul 1935 – organizarea manifestațiilor a devenit obligatorie în toată țara. În
aceste condiții, „Serbările Restaurației” au căpătat un rol deosebit și în județul
Neamț, fiind o reprezentare la o scară redusă a manifestărilor din capitală.
143
DRUMUL SPRE EXIL TRECE ȘI PRIN DISIDENȚĂ.
CONSIDERAȚII ASUPRA RELAȚIEI
DINTRE DISIDENȚA ROMÂNEASCĂ ȘI EXILUL ROMÂNESC
DE LA PARIS, 1970-1980
Cuvinte-cheie: disidență, exil, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca,

Radio Europa Liberă.
Istoria confruntărilor dintre societate și regimurile comuniste din

Europa de Est a înregistrat în anii 1970-1980 apariția disidenței, ca formă
distinctă de opoziție, menită să combată autoritățile politice cu propriile arme:
legile interne și convențiile sau tratatelele internaționale pe care acestea le
semnaseră. În plus, pentru o parte din Europa de Est, disidența a însemnat și
conturarea unor zone de gândire și acțiune libere de imixtiunea ideologiei, fapt
ce a dus la crearea unor programe alternative de dezvoltare a societăților.
Dacă în Europa Centrală diseminarea noilor curentelor de gândire a
beneficiat de aportul samizdatului, al cercurilor informale de dezbateri și
chiar a universităților volante, supraviețuirea disidenței românești a fost
dependentă de susținerea exilului politic vest-european și nord-american.
Comunicarea de față urmărește să analizeze relația complexă a
disidenței românești cu exilul militant parizian în ultima parte a anilor 1970
și pe parcursul anilor 1980.
Exilul militant parizian, al cărui vârf de lance a fost cuplul Monica
Lovinescu - Virgil Ierunca, a contribuit în mod fundamental la apariția și
încurajarea disidenței românești, oferindu-i popularizare, protecție, pentru
ca în unele cazuri să-i coopteze pe foștii disidenți în rândurile lor. Astfel, o
parte a disidenților români reuniți la Paris au colaborat constant cu Radio
Europa Liberă, au editat reviste și au activat în grupuri internaționale
pentru respectarea drepturilor omului, precum Comitetului Intelectualilor
pentru Europă Liberă (CIEL), Liga pentru apărarea drepturilor omului în
România sau Résistence Internationale.
144
ELEMENTE DE ARHITECTURĂ SUBTERANĂ A TÂRGULUI ROMAN
Adrian Ciobanu
Cuvinte-cheie: Roman, Strada Mare, centru istoric urban, beci, comerț.
Romanul, cu o atestare documentară de peste șase secole, a evoluat de-a

lungul celor aproape 630 de ani de la statutul de târg medieval la cel de oraș /
municipiu contemporan. Conform certificatului de naștere emis la 30 martie
1392 și care poartă pecetea domnitorului Roman Mușat, putem spune că
rădăcinile sale sunt bine ancorate în perioada medievală fiind unul din
puținele târguri atestate cu două cetăți: Cetatea Muşatină şi Cetatea Nouă.
Cetatea Mușatină este locul din care Roman I Mușat emite la data menționată
uricul în care apare cu titulatura de voievod stăpânitor al țării Moldovei, de la
munte până la mare, în timp ce Cetatea Nouă este singura fortificație din
actuala provincie Moldova, construită de Ștefan cel Mare în totalitate, din
piatră, în zona de șes. Existența unei Catedrale Episcopale în timpul lui Petru
Rareș, ajunsă astăzi la rang de Arhiepiscopie, este un element în plus care să
demonstreze importanța politică, strategico-militară, comercială, socială și
religioasă a Romanului. Pornind din acest punct (Cetatea Mușatină și
Catedrala Episcopală), așezarea s-a dezvoltat pe axa sud-nord, cunoscută
astăzi ca centrul istoric urban (Strada Mare sau, acum, Ştefan cel Mare).
De-a lungul istoriei sale, la Roman au fost consemnate şi atestate
puternice comunităţi, altele decât populaţia majoritară, unele dintre acestea
cunoscute pentru veleităţile şi înclinaţiile spre comerţ: evrei, armeni, lipoveni; în
unele cazuri acestea erau destul de compacte. Schimbările constatate începând
cu secolul al XVII-lea, când boierii, care-şi aveau curtea sau conacul pe moşia
lor, încep să cumpere case şi terenuri în centrele urbane este o altă realitate.
Toate acestea au contribuit la apariţia unor clădiri care depăşeau statutul de
locuinţă simplă, familială, trebuind să îndeplinească şi alte condiţii: spaţiu
comercial (prăvălie, crâşmă, etc.) sau statut social, saloane pentru baluri
caritabile, serate dansante (în cazul palatelor boiereşti). Indiferent de situaţie,
elementul comun pentru toate construcţiile era ncesitatea asigurării unui spaţiu
de depozitare pentru produsele perisabile, mai ales în anotimpul cald: beciul.
Din acest punct putem începe discuţia pe teme de arhitectură subterană, în
funcţie de dimensiuni, forme, mod de construcţie, materiale de construcţie,
funcţionalitate şi multe alte elemente interesante și surprinzătoare.
145
Fig. 1. Beciul Fundației „Melchisedec”.
Fig. 2. Beciul Fabricii de Cărămidă Moșinschi.
146
ELENA CUZA ȘI „MEMORIA” OBIECTELOR SALE
DE LA MUZEUL UNIRII IAȘI
Brîndușa Munteanu
Cuvinte-cheie: Elena Cuza, patrimoniu, Muzeul Unirii Iași.
Muzeul Unirii din Iași are în patrimoniul său un număr însemnat de

obiecte care au aparținut sau au legătură cu personalitatea prințesei Elena
Cuza, soția domintorului Alexandru Ioan Cuza. Amintirea prințesei Elena
Cuza este păstrată la Muzeul Unirii prin obiecte de diferite tipuri:
vestimentație, argintărie, carte, bijuterii, litografie, mobilier, fotografie, artă
plastică și decorativă. Sursele acestor „povești” sunt inedite. Cel mai prețios
izvor este arhiva instituției, care păstrează dosarele de achiziții ale pieselor.
Aceste documente cuprind solicitarea proprietarului de vânzare a piesei, în
care aduce ca argument „povestea” piesei și modul cum acesta a intrat în
posesia ei; procesele verbale ale comisiei de achiziții cuprind alte detalii
despre obiect. Un alt izvor important îl constituie registrele de inventar ale
Muzeului Unirii; aceste acte cuprind informații despre proveniența
obiectului și uneori dau detalii despre legăturile aparținătorului și ale
familiei acestuia cu Elena Cuza. Arhivele lor personale și mărturiile foștilor
muzeografi care au lucrat la Muzeul Unirii și care au participat la campanile
de achiziții ne dezvăluie o altă parte a istoriei acestor lucruri. Nu în ultimul
rând, însemnările de pe piese aduc și ele un plus de valoare patrimoniului.
Cea mai valoroasă parte a inventarului dedicat Elenei Cuza provine de la
Elena Brătianu, soția istoricului Gheorghe Brătianu, mama istoricului fusese
nora Elenei Cuza. Nume importante precum Radu Beldiman, numismatul
Dimian Irimia, filatelistul Iosif Bogdan figurează în lista achizițiilor către
muzeu. Un număr apreciabil de piese a făcut obiectul transferului de la
diferite instituții precum Institutul Pedagogic București, fostul Azil Elena
Doamna, Muzeul de Istorie de la Drobeta Turnu Severin. Acestă „memorie” a
piselor colecției dedicate prințesei aduce noi informații privind opera și
personalitatea Elenei Cuza.
147
MĂRTURII ASUPRA ACTIVITĂȚII DR. VAFRINO MARINI
AFLATE ÎN PATRIMONIUL MUZEULUI DE ISTORIE ROMAN
(PERIOADA ROMAȘCANĂ: 1864 - 1870)
Cuvinte-cheie: Dr. Vafrino Marini, Spitalul „Precista Mare”,

Epitropia „Sf. Spiridon”, iatroistorie romașcană.
Colecția de iatroistorie aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie

Roman – Complexul Muzeal Național Neamț, cu o valoare deosebită dată de
raritatea și conținutul ei, oferă interesante materiale ce stau mărturie asupra
activității și vieții unor figuri remarcabile din trecutul medicinei romașcane.
Una din aceste figuri este Dr. Vafrino Marini, medic de origine italiană,
stabilit în Principatele Române, care a ajuns să profeseze în perioada 1864-
1870 la Spitalul „Precista Mare” din Roman.
Având în studiu materialele referitoare la activitatea medicului italian
Vafrino Marini la Roman, atât în calitate de chirurg, cât și în aceea de
conducător al spitalului, se poate reface, pe baza acestora, o imagine
concludentă nu numai asupra lui Marini, ci și asupra unei perioade din
evoluția spitalului, cuprinsă între activitatea altor două personalități: Dr.
Alexandru Theodori și Dr. Mihail Burada. Foi de observație, rețete sau acte
administrative, deși nu foarte numeroase, sunt însă ilustrative pentru
calitățile personale ale Dr. Marini și contribuția acestuia la ridicarea
nivelului de profesionalism aplicat în medicina romașcană (exemplu:
introducerea anesteziei cu cloroform). Deși scurtă ca interval de timp,
perioada lui Vafrino Marini a reprezentat pentru Spitalul „Precista Mare” un
progres evident în domeniul medical, dar a însemnat și o perioadă
zbuciumată în relațiile cu Epitropia „Sf. Spiridon” din Iași, în ceea ce privește
dotările necesare pe partea administrativă.
148
ARHITECTURA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ
A ROMANULUI DE ALTĂDATĂ
Mihaela Ciobanu,
Adrian Ciobanu
Cuvinte-cheie: Roman, arhitectură, baroc, neoclasic.
Atestat documentar, prin documentul din 30 martie 1392, de către

Roman Voievod, Romanul avea cu siguranţă o existenţă mai veche.
Important centru comercial la începutul secolului al XV-lea, Alexandru cel
Bun emitea de la Roman, în anii 1407 şi 1408, două documente de mare
importanţă economică.
La Roman îşi avea reşedinţa Roman I Muşat, iar în anul 1542 aici va
înălţa Petru Rareş viitoarea catedrală episcopală. Romanul devine un
important centru comercial, economic, religios, cultural şi militar al
Moldovei medievale. În secolul al XVII-lea se constată o serie de schimbări:
boierii care-şi aveau curtea sau conacul pe moşia lor, încep acum să cumpere
case, terenuri. Urmează un adevărat exod spre oraşe, centre comerciale. Într-
un asemenea ţinut, Romanul, în secolul al XIX-lea, erau atestaţi un număr
de 58 de boieri. Aceşti boieri se vor adapta noilor cerinţe arhitecturale. Apar
negustori şi meşteşugari înstăriţi, care îşi ridică case luxoase, cu o
arhitectură specifică epocii. Clădiri deosebite, prin arhitectura specifică
epocii, acestea au adăpostit preţioase colecţii de artă, tablouri, antichităţi,
argintărie, mobilier stil, cărţi, tapiserii, obiecte de cult, acte de moşie,
documente şi albume de familie.
În 1804 în Roman erau numai 300 de case; în 1912 (după 108 ani)
erau 2311 clădiri, de aproape 8 ori mai multe, cu noi concepții urbanistice.
Unele imobile erau adevărate monumente arhitectonice, reprezentative
pentru întreaga epocă, dar din păcate nu toate s-au păstrat în urma
sistematizărilor urbane: complexul „Modern”, hotel, restaurant şi sală de
spectacole, în ultima poposind de multe ori şi Trupa „Cărăbuş” a lui
Constantin Tănase. Prin zona „centru” domina casa boierească renascentistă
şi cu turn, numită Cantacuzino. O parte din locuinţele particulare din
Romanul secolului al XIX-lea au rezistat timpului şi regimurilor până în
zilele noastre. Au avut destinaţii publice, au suportat transformări, dar şi-au
149
păstrat caracteristicile arhitectonice iniţiale, o arhitectură aparte, care a dat
un farmec deosebit orașului. Majoritatea acestor clădiri au transmis o notă
dominantă străzilor principale ale orașului prin elementele de arhitectură
care împletesc neoclasicul european cu cele ale stilurilor romantice, baroce
sau chiar clasice, care au dat acel eclectism ce caracteriza arhitectura și artele
decorative ale epocii.
Aceste clădiri nu aveau numai o funcţie utilitară, ci şi rolul de a marca
poziţia socială a familiilor în oraş, a bogăţiei, puterii şi nivelului de civilizaţie
al boierimii.
150
Fig. 1. Palatul Nevruzzi, azi sediul Muzeului de Istorie Roman.
151
UN RĂVAȘ DIN 1917 PE COAJĂ DIN MESTEACĂN
Ana Honcu
Cuvinte-cheie: Primul Război Mondial, Bicaz, corespondență,

carte poștală.
Corespondenţa privată a combatanților din Primul Război Mondial se

putea realiza prin intermediul scrisorilor, telegramelor, dar și a cărților
poștale, această din urmă categorie fiind reprezentativă pentru anul 1917. În
lipsa cărților poștale militare emise de către stat, dar și din cauza lipsei
hârtiei, au fost utilizate alte materiale care puteau fi folosite la confecționarea
artizanală a acestora, printre care și coaja de mesteacăn.
Un exemplu în acest sens îl constituie o carte poștală inedită, adresată
de către un soldat părintelui său, Iordache Râbu, din Bicaz. Scris în 1917,
mesajul reconstituie dialogul dintre expeditor și destinatar, evocând înainte
de toate viaţa combatantului din prima linie. Pintre altele, se vor aduce în
discuţie aspecte legate de istoricul poștei militare sau de tradiţia scrisului pe
coaja de mesteacăn.
152
Fig. 1. Răvașul scris pe coajă de mesteacăn.
153
O VIZITĂ MINISTERIALĂ A LUI CONSTANTIN ANGELESCU
LA TÂRGU NEAMȚ ȘI ÎN ÎMPREJURIMI
Cuvinte-cheie: Constantin Angelescu, Târgu Neamț, Vânători-Neamț,

învățământ primar, inaugurare școli.
Medic chirurg renumit, ca urmare a absolvirii studiilor universitare la

Paris, profesor universitar și director al Clinicii de Chirurgie a Facultății de
Medicină din București, Constantin Angelescu a făcut carieră și pe scena
politică românească, în cadrul mai multor guverne liberale, devenind o
personalitate remarcabilă și din poziția de ministru al Instrucțiunii Publice,
funcție pe care a deținut-o în repetate rânduri în perioada interbelică.
Fiind un înalt funcționar de stat, interesat să cunoască în mod direct
realitățile învățământului românesc, doctorul Angelescu a realizat numeroase
vizite în teritoriu, ajungând în 1923, la doar un an de la preluarea mandatului
amintit, în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, la Târgu Neamț și în alte două
localități din apropiere, cu ocazia inaugurării unor noi localuri de școli primare.
Pregătirile pentru primirea celui ce a continuat opera modernizatoare
a sistemului educațional, demarată de Spiru Haret, au început încă din 1922.
Dificultățile cu care încă se confruntau școlile și cadrele didactice din județul
Neamț, după desăvârșirea unității statului național român, au atras atenția și
implicarea lui Constantin Angelescu în soluționarea lor și datorită
intervențiilor neobositului institutor Leon Mrejeriu, care deținea funcția de
deputat și vicepreședinte al Camerei. Mai mult decât atât, acesta l-a însoțit
pe ministrul Angelescu în vizita făcută la Gimnaziul Mixt „Regina Maria” din
Târgu Neamț, fotografia făcută cu această ocazie fiind o confirmare a
colaborării celor doi pentru dezvoltarea învățământului nemțean. O altă
mărturie vizuală inedită, pe care Serviciul Județean Neamț al Arhivelor
Naționale o deține, este cea care ni-l dezvăluie pe doctorul Constantin
Angelescu în fața școlii primare din satul Pluton, comuna Pipirig. Numărul
mare al participanților constituie o dovadă a faptului că inaugurarea noii
instituții de învățământ, în mediul rural, era percepută ca o sărbătoare a
comunității, cu atât mai mult cu cât sătenii s-au solidarizat pentru ridicarea
noului local de școală.
154
Câțiva ani mai târziu, în 1937, același ministru al Educației Naționale a
fost invitat la Târgu Neamț cu ocazia celebrării a 100 de ani de la nașterea lui
Ion Creangă. Chiar dacă invitația nu a fost onorată, totuși medicul Angelescu
a trimis o telegramă de mulțumire, atât președintelui Cercului Cultural, cât și
primarului din Humulești.
155
Fig. 1. Vizitarea Gimnaziului Mixt „Regina Maria” din Târgu Neamț
de către Constantin Angelescu.
Fig. 2. Inaugurarea școlii primare din satul Pluton, comuna Pipirig,

în prezența ministrului Constantin Angelescu.
156
NADIA RUSSO - BOSSIE,
PILOT AL ESCADRILEI SANITARE
Cuvinte-cheie: Nadia Russo-Bossie, al Doilea Război Mondial,

Escadrila Sanitară, pilot, patrimoniu muzeal, documente inedite.
Escadrila Sanitară și femeile-aviator din România au fost subiectul a

mai multor volume apărute de-a lungul timpului, dar fiecare document și
fiecare fotografie inedită întregesc istoria acestor doamne-eroine. În
patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României au intrat în anul 2005
câteva documente și fotografii ale Nadiei Russo-Bossie, una dintre pionierele
aviației românești, cu o istorie marcată de vremurile pe care le-a trăit.
Născută la 2/15 iunie 1901, în orașul Tver din Rusia, fiică a unui
general rus, s-a refugiat din fața Revoluției Bolșevice la rudele din Basarabia
în anul 1918. Primii ani interbelici i-a trăit la Chișinău unde s-a și căsătorit.
Pasionată de artă, a urmat Academia de Arte Decorative din Paris, dar
zborul a devenit mare sa pasiune. A urmat în anul 1936 Școala de Pilotaj
„Mircea Cantacuzino” de la Băneasa, obținând brevetul de pilot cu nr. 9
pentru femei, fiind șefa promoției sale.
A fost încadrată pilot al Escadrilei Sanitare de la formarea acesteia în
1940. În același an a făcut cure de înălțime pentru vindecarea copiior bolnavi
de tuse convulsivă, apoi – în 1941 – a plecat pe front, ajutând la transportul
răniților de pe linia frontului în spitalele de campanie. Printre documentele
din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, care conturează
istoria Nadiei Russo-Bossie, se află o autobiografie scrisă și rescrisă în 14
pagini de manuscris, datată mai 1981, în care aceasta își povestește viața,
certificatul de naționalitate primit în 1921, dar și acte emise de Consiliul
Securității Statului, prin care se atestă că, după eliberarea din închisoare în
anul 1957, timp de cinci ani, în perioada ianuarie 1957 - ianuarie 1962, a avut
domiciliu obligatoriu într-un sat din Bărăgan.
Documentele și fotografiile inedite ale Nadiei Russo-Bossie sunt parte
a patrimoniului național și stau la baza actualei prezentări.
157
Fig. 1. Nadia Russo-Bossie.
158
AVIATOR SORIN TULEA –
DIMENSIUNEA TRAGICĂ A ARIPILOR FRÂNTE
Sorin Grumuș
Cuvinte-cheie: Sorin Tulea, aviație, bombardier, război.
Sorin Tulea s-a născut la data de 11 octombrie 1915 în orașul Roman,

județul Neamț. Primul său contact cu aviația a avut loc în anul 1926, în urma
vizionării unui film. Zece ani mai târziu, în anul 1936, s-a înscris la Școala de
Aviație ,,Mircea Cantacuzino”, prima școală de turism aerian din România.
În anul 1939 a absolvit un curs de pregătire al aviației militare pe aerodromul
Otopeni, în urma căruia a fost avansat la gradul de sublocotenent aviator de
rezervă și licențiat ca pilot de război pe avionul Potez XXV. În anul 1940
Sorin Tulea a fost mobilizat în cadrul Flotilei 1 Bombardament de la Brașov.
La data intrării României în cel de-al Doilea Război Mondial era încadrat în
Grupul 5 Bombardament, dotat cu aparate de zbor (bombardiere) Heinkel și
dislocat pe aerodromul Ziliștea(Buzău).
A participat pe frontul de Est la luptele pentru cucerirea Odessei și a fost
decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade și două barete. La data de 7
mai 1944, în timpul bătăliei de la Târgu Frumos, bombardierul pilotat de
sublocotenentul de rezervă aviator Sorin Tulea a fost lovit de aviația
inamicului, și întreg echipajul a reușit să se parașuteze lângă localitatea
Trifești, situată lângă orașul Roman. Grav rănit, cu ambele picioare rupte,
Sorin Tulea a fost internat în spitale militare din Roman, Bacău, București și
Sinaia până în anul 1946. În anul 1948 a fost arestat de regimul comunist
instaurat la putere în România, a fost judecat de Tribunalul Militar și
condamnat pe nedrept la 15 ani și jumătate de închisoare. A fost deținut în
închisorile Jilava, Văcărești, Gherla și Aiud. A fost eliberat din închisoare în
anul 1964 și deportat în colonia de muncă de la Lătești.
Lucrarea memorialistică Amintiri din războaie neterminate,
semnată de Sorin Tulea, reprezintă o contribuție importantă la istoria
aeronauticii militare din cel de-al Doilea Război Mondial. În această
lucrare, autorul consemnează, printre altele: ,,Consider că mi-am făcut
datoria şi către ţară, şi către cei care m-au crescut într-o anumită concepţie
de viaţă, astfel ca să nu îmi fie ruşine când mă voi prezenta în faţa lui
Dumnezeu pentru Judecata cea Mare”.
Aviatorul Sorin Tulea a decedat în data de 7 septembrie 2005, la București.
159
Fig. 1. Aviatorul Sorin Tulea.
160
VETERANII DE RĂZBOI DIN JUDEȚUL NEAMȚ.
ÎNDEMN PENTRU GENERAȚIILE VIITOARE
Manuel Dan
Cuvinte-cheie: al Doilea Război Mondial, veterani de război,

văduve, refugiați.
În anul 2021, pe 22 iunie, se împlinesc 80 de ani de la intrarea

României în cel de-al Doilea Război Mondial, având drept obiectiv eliberarea
provinciilor românești de sub stăpânire bolșevică – Basarabia, Bucovina de
Nord și Ținutul Herța –, motiv pentru care marcăm acest eveniment prin
apariția unui volum dedicat veteranilor de război din județul Neamț.
Lucrarea este un proiect de istorie orală, avându-i în prim plan pe
veteranii, văduvele de veterani de război și refugiații din Basarabia, aceștia
din urmă stabilindu-se și în județul Neamț. Acest prim volum grupează 18
interviuri, din care 10 au fost realizate cu veterani de război, trei cu văduve
de veteran de război, două cu refugiați din Basarabia, un copil de trupă, o
infirmieră voluntară într-un spital de campanie militară din București și fiul
unui veteran de război.
Scopul acestui demers este de a aduce în atenția publicului faptele,
întâmplările în care au fost implicați acești tineri soldați, mulți dintre ei
condamnați la ani grei de prizonierat în lagărele de concentrare din Uniunea
Sovietică sau mutilați pe viață în urma rănilor suferite, precum și pe
refugiații de război, care au fost obligați să-și părăsească gospodăriile și să
plece în exil.
161
Fig. 1. Coperta 1 a volumului de istorie orală.
162
NOI VALORI INTRATE ÎN PATRIMONIUL
MUZEULUI DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE PIATRA-NEAMȚ
ÎN PERIOADA 2018-2021
Cuvinte-cheie: achiziții, donații, patrimoniu, Muzeul de Istorie și

Arheologie Piatra-Neamț.
Dezvoltarea patrimoniului unei instituții muzeale constituie o funcție de

bază a colecțiilor publice. Muzeele își stabilesc politici de creștere a
patrimoniului astfel încât bunurile culturale cu o anumită semnificație în urma
evaluării sunt introduse în colecțiile acestora. Achizițiile și donațiile reprezintă
cele mai comune forme de îmbogățire a patrimoniului unui muzeu.
Articolul vizează prezentarea dinamicii dezvoltării colecției de istorie
modernă și contemporană a Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț
în perioada 2018-2021 și va sublinia diversitatea și semnificația istorică și
artistică a pieselor / valorilor recent intrate în patrimoniul instituției muzeale.
Obiecte de artă decorativă, obiecte cu valoare memorială, fotografii, arme și
cărți poștale ilustrate atrag atenția asupra domnitorului Barbu Știrbey, a artei
fotografice nemțene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a personalităților
învățământului nemțean din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, a
familiei regale a României, a istoricului Cetății Neamț etc. Donația Gheorghe și
Geovana Munteanu, cu un conținut variat, conturează biografia meșterului
italian, sculptorului, Vincenzo Puschiasis, care a avut un rol esențial în opera
de modernizare a urbei pietrene, în perioada interbelică, fiind și realizatorul a
numeroase monumente de for public.
O mare parte din aceste bunuri culturale vor fi valorificate prin expoziții
temporare dar și în viitoarea expoziție permanentă a Muzeului de Istorie și
Arheologie Piatra-Neamț. De asemenea, se intenționează reunirea acestora
într-un volum care va apărea în cadrul seriei Patrimoniu Muzeal Nemțean.
163
Fig. 1. Pipă care a aparținut lui Vicenzo Puschiasis.
Fig. 2. Veradu Niculescu, „Vincenzo Puschiasis în cariera de piatră”,

u/c, cca. 1927,
donația Gheorghe și Geovana Munteanu.
164
Fig. 3. Personalități ale învățământului pietrean
(Preot Constantin Matasă, Alfonso Cirillo, Ioan Drăgan, Grigore Capșa),
cca. 1920, achiziție Elena Sandu.
165
PANDEMIA – O PROVOCARE PENTRU MUZEE
Mihaela Marcu-Bogan
Cuvinte-cheie: muzee, pandemie, educație.
În întreaga lume muzeele au resimțit impactul pandemiei provocate de

Covid-19. De la apariția coronavirusului, instituțiile muzeale au fost nevoite să-
și închidă porțile pentru o durată nedeterminată. Indiferent de mărimea lor,
muzeele s-au confruntat cu diferite dificultăți: protejarea colecțiilor, sănătatea
personalului, probleme financiare și probleme în ceea ce privește
angajamentele față de public. În această perioadă dificilă muzeul propune idei
novatoare și inspiră societatea care se confruntă cu numeroase probleme.
Cultura nu se oprește niciodată și este foarte important ca muzeele să
continue să funcționeze: „Muzeele nu sunt numai locuri unde patrimoniul
umanității este conservat și pus în valoare”, așa cum a declarat Ernesto
Ottone-Ramirez, director adjunct pentru Cultură la UNESCO. „Ele sunt de
asemenea și spații importante pentru educație, de inspirație și de dialog”.
În momentul în care miliarde de persoane în lume sunt separate,
muzeele ne-au putut reuni. Muzeele au inovat și au propus vizite virtuale,
vernisaje virtuale de expoziții, conferințe sau ateliere pedagogice.
166
RESTAURARE – CONSERVARE
167
ASPECTE MODERNE ALE ȘTIINȚEI CONSERVĂRII
REFLECTATE ÎN CERCETAREA ROMÂNEASCĂ
Ion Sandu
Cuvinte-cheie: patrimoniu cultural, artefacte arheologice,

investigare știintifica, arheometrie, chemometrie, prezervare, restaurare,
valorizare prin etalare, sisteme de etalare muzeală.
Lucrarea are în atenție principalele realizări ale Școlii ieșene de Știința

Conservării a Patrimoniului Cultural și a Bunurilor Naturii, recunoscută pe
plan național și internațional, vizibilă prin citări scientometrice. Plecând de
la aspectele legate de armonizarea nomenclaturii din acest atractiv sistem
științific de înaltă interdisciplinaritate și de la prezentarea subdomeniilor
sale lucrative, se va expune într-un serial deschis principalele realizări legate
de metode și tehnici noi de investigare, cu detalierea caracteristicilor
arheometrice și chemometrice implicate in datare, noi procedee de
prezervare și restaurare etc. Apoi, având în atenție rolul și funcțiile colecțiilor
și cel al artefactelor istorice și de altă natura patrimonială, se prezintă o serie
de activități operativ-lucrative și conservative integrative foarte actuale și
moderne. Din punct de vedere al implicării totale a personalului specializat /
atestat, se dau o serie de date legate de nivele de conservare, elemente sau
caracteristici patrimoniale, funcțiile patrimoniale, traseele parcurse de
acestea, cu contextele lor istorice și factorii sau agenții de deterioare și / sau
de degradare.
168
EVALUAREA NEDISTRUCTIVĂ
A MATERIALELOR PAPETARE DE PATRIMONIU
AFECTATE DE CERNELURI METALO-GALICE
Maria Geba,
Rodica-Mariana Ion,
Cristina Marta Ursescu,
Oana Mihaela Căpățînă,
Ana Maria Andrei
Cuvinte-cheie: investigații analitice nedistructive, cerneluri

metalo-galice, suport celulozic acid.
Documentele istorice scrise şi decorate constituie obiecte complexe,

conţinând amestecuri eterogene de compuşi chimici de natură organică şi
anorganică, depuse pe un suport celulozic sau proteic, într-o combinaţie de
materiale cu succesiune determinată (straturi de preparaţie, de pigmenţi, de
separaţie între pigmenţi incompatibili, de vernisare), iar relevanţa istorică şi
artistică, precum şi unicitatea oricărui manuscris, impun investigarea
acestora prin metode analitice nedistructive sau cel mult micro-distructive.
Analiza materialelor întrebuinţate în scrierea şi ornamentarea
documentelor se află în fază incipientă, limitările fiind determinate de
restricţiile în prelevarea de probe şi de dimensiunile extrem de reduse ale
straturilor de culoare. În scopul unei examinări tehnice, în prezentul studiu
au fost utilizate atât probe de cerneluri reconstituite după rețete medievale,
cât și fragmente de manuscrise din secolul al XIX-lea, redactate în zone
geografice diferite (Curtea de Argeş, Bucureşti şi Vaslui).
„Coroziunea hârtiei” generată de cernelurile ferogalice ne-echilibrate
chimic constituie una dintre cele mai mari amenințări pentru patrimoniul
scris sau grafic. Numeroase metode analitice au fost explorate pentru a
analiza aceste cerneluri. Metode de investigare propuse în prezentul studiu
includ: transmisie FTIR, reflexie difuză (DRIFT), Raman, XRF, OM.
Mulțumiri
Acest studiu se desfăşoară în cadrul proiectului Soluții inovative
pentru protecția și conservarea hârtiei de carte și manuscris – 567
PED/2020, în cadrul PNCDI III, finanţat de Ministerul Cercetării, Inovării
și Digitalizării, CNCS/CCCDI-UEFISCDI.
169
Fig. 1. Degradare extremă a suportului celulozic (pH = 5).
Aciditate în zona scrisului: pH = 3.5.
170
Fig. 2. Tratament de dezacidificare apoasă.
171
ROLUL MĂRCILOR ÎN EVALUAREA OBIECTELOR DE METAL
DIN COLECȚII ECLEZIASTICE DIN MOLDOVA
Nicoleta Vornicu,
Cristina Bibire
Cuvinte-cheie: veselă, marcă, expertizare, XRF, OM, metal

nobil, datare.
Bunurile culturale păstrate în patrimoniul ecleziastic, colecții muzeale

sau colecții private includ numeroase obiecte din metal de proveniență locală
sau importate din țările est- și vest-europene sau chiar din afara
continentului. Obiectele de orfevrărie, de veselă etc. au ajuns în inventarul
ecleziastic fie pe calea comerțului, donațiilor sau comandate în renumite
centre europene de argintărie. Pentru evaluarea și plasarea lor în contextul
evoluției domeniului la nivel național și european este necesară încadrarea
stilistică, determinarea funcționalității obiectului (veselă, podoabă
bisericească, articole de giuvaiergerie), datarea cronologică, stabilirea
numelui atelierului, a meșterului care a marcat piesa și a inspectorului care a
aplicat marca de originalitate. Diversitate tipologiei obiectelor și a
elementelor decorative implică metode de cercetare interdisciplinare
(comparativă, epigrafică, spectrometrie cu fluorescență de raze X,
microscopie optică). Lucrarea prezintă rezultatele expertizării științifice /
evaluarea unor obiecte din categoria veselă aflate în depozitul Arhiepiscopiei
Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou”.
Prin descifrarea mărcilor, inscripțiilor gravate, însemnărilor de
donație și ctitorie s-a realizat autentificarea obiectelor, iar prin metode
instrumentale am identificat particularitățile tehnice și constructive de
confecționare ale obiectelor de metal.
172
Nume meșter: Poansonul LN – neidentificat.
Poansonul capul Diana Kopft utilizat pentru argint perioada 1867 / 1872 în
Imperiu Austro-Ungar.
Marca oraș: F5 marca orașului Cernăuți, folosită în perioada 1867-1914.
Titlul (puritatea) metal: 5 – numărul 5 reprezintă titlu 750 / 1000 = 750 Ag.
Marca inspector / test: R – marcă scutită de taxe vamale (scutire de
impozit) pentru articolele mici și mijlocii: semn distinctiv de argint.
173
REZULTATE PRELIMINARE
OBȚINUTE ÎN CADRUL PROIECTELOR DE CERCETARE
DERULATE PRIN LABORATORUL DE RESTAURARE-CONSERVARE
AL COMPLEXULUI MUZEAL NAȚIONAL NEAMȚ
Otilia Mircea,
Viorica Vasilache,
Ion Sandu
Cuvinte-cheie: artefacte, coroziune, cercetări arheologice,

investigații științifice, restaurare.
Laboratorul de Restaurare-Conservare al Complexului Muzeal

Național Neamț a propus ca teme de cercetare pentru perioada 2021-2025
studiul interdisciplinar al artefactelor din metal în cadrul proiectelor
Depozite din Epoca Bronzului din colecțiile Complexului Muzeal Național
Neamț. Abordări pluridisciplinare1 și Studii și intervenții pe monede și
podoabe descoperite în urma cercetărilor preventive efectuate în județul
Neamț2. Artefactele studiate fac parte din patrimoniul Muzeului de Istorie și
Arheologie Piatra-Neamț, Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț și
Muzeului de Istorie Roman, din cadrul Complexului Muzeal Național
Neamț. Obiectivul principal al cercetării constă în determinarea unor
caracteristici arheometrice prin implicarea unor tehnici nedestructive de
microscopie optică (OM) și microscopie electronică cu scanare (SEM)
cuplată cu spectroscopia de raze X cu dispersie de energie (EDX), respectiv
evidențierea patinelor sau a crustelor de coroziune din punct de vedere
morfologic, structural și compozițional, iar în plan secundar realizarea unei
1 Colectivul de cercetare: Dr. Otilia Mircea (Complexul Muzeal Național Neamț), Prof.
Univ. Dr. Ion Sandu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași); Dr. Viorica
Vasilache (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași); Dr. Vasile Diaconu
(Complexul Muzeal Național Neamț), Dr. Alexandru Gafincu (Complexul Muzeal
Național Neamț).
Vasilache (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași); Dr. George-Dan Hânceanu
(Complexul Muzeal Național Neamț), Dr. Constantin Preoteasa (Complexul Muzeal
Național Neamț), Dr. Alexandru Gafincu (Complexul Muzeal Național Neamț),
Silviu Constantin Ceaușu (Complexul Muzeal Național Neamț).
174
statistici referitoare la variația lor în funcție de tipologie și compoziție
chimică. În contextul actual al cercetării s-au evidențiat pentru artefactele
studiate tipologia și stările de conservare ale acestora. Lucrarea prezintă
rezultatele obținute prin studiul unor piese din aliaje de cupru, respectiv
evidențierea patinelor sau a crustelor de coroziune, a efectelor produse în
micro-zonele distruse prin fisurare sau exfoliere, a dispunerii compușilor
chimici în micro-zonele deteriorate, dar și a modului în care au fost efectuate
intervențiile de laborator în vederea redării lor circuitului expozițional.
175
TIPURI DE DEGRADĂRI ÎNTÂLNITE LA ARTEFACTE
DIN COLECȚIILE MUZEULUI DE ISTORIE ROMAN.
REZULTATE PRELIMINARE
OBȚINUTE ÎN CADRUL PROIECTULUI DE CERCETARE
STUDII ȘI INTERVENȚII PE MONEDE ȘI PODOABE
DESCOPERITE ÎN URMA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE
PREVENTIVE EFECTUATE ÎN JUDEȚUL NEAMȚ
Viorica Vasilache,
Otilia Mircea,
Ion Sandu,
Cuvinte-cheie: podoabe, procese chimice, microscopie optică (OM),

microscopie electronică (SEM-EDX).
În cadrul proiectului de cercetare Studii și intervenții pe monede și

podoabe descoperite în urma cercetărilor preventive efectuate în județul
Neamț1 au fost analizate artefacte confecționate din aliaje de cupru, argint sau
argint aurit din colecțiile Complexului Muzeal Național Neamț. Prin tehnicile
implicate în studiu, microscopia optică și electronică cu scanare (SEM) cuplată
cu spectroscopia de raze X cu dispersie de energie (EDX) s-au determinat
stările de conservare, prin evidențierea morfologiei crustelor de coroziune din
punct de vedere structural și compozițional, tipul și dispunerea compușilor
chimici în straturile externe și la interfața miezului metalic. De asemenea, s-au
evidențiat microstructurile preluate din sol sau resturile de materiale
conservate în straturile externe ale crustelor de coroziune. Lucrarea prezintă
rezultatele obținute prin studiul unor artefacte descoperite în urma
cercetărilor preventive efectuate la Biserica „Sf. Gheorghe” din Roman în anul
2020 și la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului în anul 20152.
Vasilache (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași); Dr. George-Dan Hânceanu
(Complexul Muzeal Național Neamț), Dr. Constantin Preoteasa (Complexul Muzeal
Național Neamț), Dr. Alexandru Gafincu (Complexul Muzeal Național Neamț),
Silviu Constantin Ceaușu (Complexul Muzeal Național Neamț).
2 Responsabil științific al șantierelor arheologice: Dr. George-Dan Hânceanu.
176
RECUPERAREA, RESTAURAREA ŞI CONSERVAREA
UNEI „SPATHA” DESCOPERITĂ LA CAPIDAVA
(JUDEŢUL CONSTANŢA)
Leonard Ionescu
Cuvinte-cheie: restaurare, conservare, „spatha”, vid.
Cercetările arheologice din 2019, efectuate în afara zidurilor sitului

Capidava, au dus la descoperirea unei piese de armament extrem de interesantă.
Artefactul este o „spatha” (sabie), care prin trăsăturile și dimensiunile
sale, dar și prin amplasarea stratigrafică, pare să aparțină lumii bizantine din
secolele VI-VII și era formată din 6 fragmente.
După recoltarea „spathei” din situl arheologic prin extragere cu tot cu
pământul în care era fixată, piesa a fost imediat trimisă pentru conservare şi
restaurare Laboratorului de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei
din Craiova.
În acest scop, piesa a fost cu grijă ambalată şi pregătită pentru
transport, fiind fixată, împreună cu solul din jurul acesteia, stabilizând în
acest fel materialul arheologic.
Investigațiile fizico-chimice au fost realizate în cadrul Muzeului
Olteniei și au constat în analiza metalului cu un aparat de spectrometrie cu
fluorescență de raze X și microfotografii realizate cu microscopul electronic.
Tratamentul mecanic a constat, în primul rând, în curățiri cu aparatul
cu ultrasunete alternat cu microsablare. Datorită faptului că piesa era
complet mineralizată, tratamentul chimic aplicat a urmărit conversia
compușilor de coroziune ai fierului atât la suprafață, cât și în structura
internă, prin metoda impregnării în imersie totală, în vid. Astfel au fost
păstrate și resturile de lemn încastrate în rugină de pe mânerul spadei.
Reîntregirea spadei s-a făcut prin unirea fermă a fragmentelor, folosind
rășină epoxidică, iar pentru consolidarea și conservarea finală, s-au aplicat
două straturi de rășină acrilică.
Lucrarea este publicată în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Zeno Karl Pinter
(Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane)
în Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica, vol. XVI / 2019, p. 291-
304, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2019, ISSN 1584-3165.
177
Fig. 1. „Spatha” de la Capidava în proces de restaurare-conservare.
178
RESTAURAREA - CONSERVAREA
UNUI „TRIODION” TIPĂRIT LA RÂMNIC
Cuvinte-cheie: triod, Râmnic, restaurare, conservare, factori de

degradare.
Râmnicul poartă cu sine în istoria românească un trecut glorios,

devenind o autentică și unanim recunoscută citadelă a culturii naționale.
La tipografia râmniceană s-a tipărit un număr însemnat de cărți, fiind
depistate peste 157 de titluri. Cărturarii Cetății Râmnicului s-au aflat în
strânsă și continuă legătură cu frații lor de sânge și meserie din restul
provinciilor vorbitoare de limbă română.
Etimologic, cuvântul „triod” provine din grecescul triodion, format din
cuvintele „tria”, trei, şi „odi”, odă, adică cântare în trei ode / strofe.
„Triodionul” este scris pe hârtie manuală din fibre textile vegetale naturale
(in, cânepă) cu linii de apă verticale şi filigran. Conţine 4 foi fară număr şi
420 file numerotate, acestea fiind grupate în 105 fascicole (caiete) a câte 4
file; Este scris în limba română – caractere chirilice cu cerneală neagră şi
roşie de tipar pe 2 coloane, având aprox. 40 rânduri în coloană. Este
înfrumuseţat cu câteva gravuri şi ornamente, unele dintre acestea purtând
semnătura în caractere latine demiter – 7238. Pe verso-ul paginii de titlu se
află chipul Sfântului Nicolae, gravat de acelaşi Dimitrie, iar sub el se găsesc
stihuri politice închinate Sfântului şi făcătorului de minuni Nicolae.
Lucrarea de față prezintă aspecte privind restaurarea și conservarea
unui exemplar al Triodului tipărit în 1731 la Râmnic. La momentul intrării în
procesul de restaurare, sfânta carte prezenta o stare avansată de deteriorare,
din cauza uzurii complexe, ca urmare a folosinței îndelungate, a expunerii la
factori de degradare fizică, chimică și biologică. În urma procedurii de
restaurare aplicate, Triodul și-a recăpătat integritatea și a fost redat
circuitului documentar și expozițional.
179
Fig. 1. Triodul înainte de restaurare-conservare.
180
Fig. 2. Triodul după restaurare-conservare.
181
RESTAURAREA - CONSERVAREA MANUSCRISELOR.
STUDII DE CAZ.
Consuela Cioboteanu
Cuvinte-cheie: restaurare-conservare, tratament, manuscris,

hârtie, document.
Muzeului Național al Literaturii Române deține colecții de manuscrise,

mărturii ale înaintașilor care ajută la reconstituirea istoriei literare, documente
istorice care dezvăluie actul de creație al scriitorilor, carte veche și rară,
periodice, fotografii care ilustrează istoria literaturii române, clișee și fotocopii.
Un loc important printre valorile adăpostite de muzeu îl ocupă documentele-
manuscris. Lucrarea cuprinde studii de caz privind restaurarea-conservarea
unor manuscrise care aparțin acestui bogat patrimoniu literar.
Diversitatea suporturilor de scriere, a cernelurilor cu care sunt
caligrafiate manuscrisele și nu în ultimul rând diversitatea degradărilor pe
care le prezintă, fac ca procesul de restaurare a fiecarui manuscris să fie un
caz aparte. Astfel, restaurarea unui document-manuscris din 1666,
Document emis de Alexandru Iliaș Voievod către boierii săi credincioși
Postolache Paharnicul cel Mare și Ștefan Boul la 30 septembrie 7175, nu a
putut urma tratamentul clasic datorită prezenței sigiliului din ceară roșie. Un
alt manuscris, Scrisoare caligrafiată de Eduard Gruber (psiholog român,
1861-1896) către o prietenă, datată Paris, 1886, având ca material suport
pentru cele 21 de file, hârtie de fabricație industrială din pastă de lemn
parțial delignificată și cerneluri caligrafice parțial solubile, a fost restaurat
după un tratament impus de solubilitatea cernelurilor, aceasta limitînd
tratamentele umede, în timp ce suportul grafic cu conținut mare de lignină și
degradat a necesitat tratamente chimice.
În ambele cazuri, operaţiile de restaurare executate au avut în vedere
înlăturarea efectelor produse de factorii de degradare. Tratamentul stabilit pentru
restaurarea fiecărui document-manuscris a urmărit consolidarea suportului
celulozic şi a textului, redarea aspectului iniţial. Astfel s-au consolidat structurile
originale ale materialelor şi s-au completat zonele lacunare ale manuscriselor.
Prin restaurare-conservare manuscrisele și-au prelungit durata de viața, și-
au reluat complet funcționalitatea și au intrat în circuitului muzeal expozițional.
182
Fig. 1. Document emis de Alexandru Iliaș Voievod
către boierii săi credincioși Postolache Paharnicul cel Mare și Ștefan Boul
la 30 septembrie 7175 – înainte și după restaurare-conservare.
183
Fig. 2. Scrisoare caligrafiată de Eduard Gruber către o prietenă,
datată Paris, 1886 – înainte și după restaurare-conservare.
184
BIBLIA (BUZĂU, 1856) –
TRATAMENTE DE RESTAURARE - CONSERVARE APLICATE
Cuvinte-cheie: restaurare, conservare, factori de degradare, hârtie.
Deciziile privind îngrijirea și restaurarea cărților pot fi complexe și implică

multe considerente: utilizarea, funcția, raritatea și problemele structurale.
Studiind o carte, poti obţine date importante privind materialele
folosite şi tehnicile de lucru utilizate, modul în care aceasta a rezistat
procesului natural de îmbătrânire sau agresiunilor mediului înconjurător.
Factori care contribuie la deteriorarea cărţilor vechi sunt factorii interni de
degradare (materialele şi tehnologia folosite la fabricarea hârtiei) şi factori
externi de degradare (lumina, temperatura, umiditatea relativă, agenţii
biologici – fungi, bacteria, insecte, omul).
Volumul care face parte din colecția de carte veche a Muzeului Olteniei
din Craiova este tipărit pe o coloană, în limba română, cu caractere chirilice cu
cerneală neagră pe hârtie din pastă mecanică. Aceasta prezintă frontispicii,
vignete, litere ornate cu motive florale, este cusută cu sfoară și nu are copertă.
Biblia, prezentată ca studiu de caz, a fost adusă în laboratorul de
restaurare având nevoie de intervenţii de urgenţă, atât la corpul cât și la
legătura cărții. Astfel, hârtia prezenta halouri de umezeală, depozite de
impurităţi și murdărie grosieră în zona transelor, patină funcţională (în
special, la colţuri), cerneluri estompate, plieri, pierderi de material suport,
hârtiei fragilizată datorită atacului microbiologic.
Operaţiile de restaurare executate au avut în vedere înlăturarea
efectelor produse de factorii de degradare, care determină apariţia, în timp, a
numeroase deteriorări.
La finalul procesului de restaurare am confecţionat o casetă de
protecţie. Condiţia fundamentală pentru o conservare corectă a materialelor
de natură organică este constanţa valorilor termohigrometice şi situarea lor
în limitele admise. Astfel, este recomandat ca după restaurare lucrarea să fie
păstrată în condiţii optime de depozitare şi expunere (temporară sau
permanentă) care să nu îi afecteze integritatea.
185
PROBLEMATICA UNUI SUPORT PAPETAR TIPĂRIT ÎN ANUL 1930
Claudia Lupu
Cuvinte-cheie: hârtie, compoziție, conservare, restaurare, degradare.
Piesa pe suport organic supusă studiului este o revistă din pastă

mecanică, tipărită la București în anul 1930. Hârtia, suport de scriere cu o
largă utilizare, este un material organic ce a rezultat din asocierea și
combinarea unui cumul de elemente. Cunoașterea naturii materiei prime
utilizate în procesul de fabricare și tehnologia de realizare îi indică și
rezitența. Condițiile de fabricare, mediul în care a stat de-a lungul timpului,
au avut un rol hotărâtor în starea ei de conservare, dar în primul rând
materia primă utilizată în realizare.
În decursul timpului, după îndelungi cercetări, s-a stabilit următoarea
ierarhizare a durabilității hârtiei în funcție de compoziție: pastele din bumbac
și pastele din cârpe, celuloza sulfat din rășinoase, celuloza sulfat din foioase,
celuloza sulfit, pasta din maculatură, pastele mecanice. Prin hidroliză, sulfatul
de aluminiu este principalul vinovat pentru o scădere rapidă a durabilității
hârtiei după anul 1900, reprezentând cauza principală pentru distrucția
fibrelor. Însăși celuloza pură suferă un proces de îmbătrânirea ca urmare a
creșterii acidității, ce duce la micșorarea rezistenței mecanice, dar procesele
sunt cu atât mai compexe datorită prezenței sulfatului de aluminiu.
Ceea ce se poate face pentru o piesă cu astfel de probleme este
restaurarea și corelarea depozitării și etalării în raport cu necesitățile ei.
Respectându-se principiile științifice de restaurare, a fost analizată starea de
conservare a piesei și s-au realizat operațiile de restaurare.
Degradărilor cauzate de tehnologia improprie de realizare i s-au
alăturat o serie de degradări de natură socială și fizico-mecanice. A prezentat
o îmbrunare accentuată, lipsuri materiale multiple, bandă adeziva
transparentă lipită, pete de mucegai, plieri, fisuri, fragilizare, depuneri
aderente de pământ. Piesa a trecut prin toate etapele unui proces de
restaurare, redându-i-se integritatea și la final i s-a realizat o mapă de
protecție din materiale cu pH neutru. Restaurarea transformă orice piesă
într-un anumit stadiu de degradare, din obiect purtător de informație, într-o
veritabilă mărturie istorică.
186
Fig. 1. Piesa înainte de restaurare-conservare (avers – sus; revers – jos).
187
Fig. 2. Piesa după restaurare-conservare.
188
METODOLOGIA RESTAURĂRII
UNEI CĂRȚI VECHI CU ÎNVELITORI DE PERGAMENT,
ANUL 1520,
DIN COLECȚIA BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE,
FILIALA CLUJ-NAPOCA
Maria Similia Zgârciu
Cuvinte-cheie: restaurare, hârtie, pergament, corp carte, legătură.
Volumul prezentat a fost tipărit în 1520 și legat într-un fragment de

manuscris copiat în secolul XII. Deținut de Biblioteca Academiei Române,
Filiala Cluj-Napoca, acesta face parte din Proiectul FRAGMED, ce
presupune restaurarea unor fragmente de codice medievale din pergament, a
cărților gazdă, precum și prezentarea lor în cadrul unei expoziții.
Fragmentele de codici restaurate la Centrul Național de Conservare și
Restaurare a Cărții Vechi Alba Iulia, vor putea fi descoperite și în versiune
digitală pe portalul de specialitate, Fragmentarium.
Alegerea tratamentului s-a realizat după o analiză atentă a
materialelor din componența cărții, deoarece fiecare material are un
comportament diferențiat în funcție de structură.
Hârtia este un material solid, alcătuit din fibre de celuloză, de diferite
provenienţe, în care sunt înglobate şi alte materiale auxiliare, cu anumite
proprietăţi structurale. Materialele textile utilizate la legătură sunt tot din
fibre vegetale. Pergamentul este de provenienţă animală, deosebindu-se de
hârtie prin structura specifică, fiind format din fibre de colagen. Metodologia
restaurării a urmărit desprinderea învelitorii de pergament din legătură
pentru a putea fi lizibilă precum și restaurarea legăturii rămase și a hârtiei
corpului de carte. Restauratorul, pe parcursul tratamentului, a avut acces la
părțile ascunse ale cărții, la nivelul cotorului, ale cusăturilor și mai ales sub
forzațurile lipite de scoarțe, acolo unde cercetătorul nu are acces, ceea ce a
permis identificarea informaţiilor ulterior semnificative.
Toate etapele operațiilor efectuate, starea de conservare,
propunerile de restaurare, tratamentul efectuat precum și documentația
foto au fost consemnate în dosarul de restaurare care atestă în final
corectitudinea intervenției.
189
Considerăm că prin finalizarea proiectului patrimoniul cultural se va
îmbogăți cu piese noi, neidentificate până acum, cu impact atât asupra
comunității științifice, cât și a publicului larg. Iar noi, restauratorii de carte,
sperăm că, prin munca noastră, vom contribui la îmbunătățirea sănătății și la
prelugirea durabilității lor.
190
Fig. 1. Carte veche din Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.
191
FRAGMENTE TEXTILE ARHEOLOGICE –
ANALIZĂ ȘI CONSERVARE
Alina Maria Gărău
Cuvinte-cheie: fragmente textile, conservare, restaurare, fire.
În urma unui sondaj arheologic și săpături de salvare, au fost scoase la

suprafață din mai multe morminte aflate în curtea bisericii Sf. Nicolae din
Craiova, mai multe fragmente textile.
Materialul arheologic la care face referire lucrarea constă din două
tipuri de galoane cu lățimi diferite, fragmentate, care au prezente pe
suprafața lor și niturile cu care au fost prinse de coșciug (deoarece am
identificat bucăți de lemn putrezit sub bumbii metalici ai nitului). Într-o
stare de conservare mult mai bună se găsește un galon îngust, realizat prin
țesere mecanică cu fir de bumbac, fir și bandă din alamă. Au mai fost
prelevate trei cruci confecționate din același tip de galon care sigur au fost
cusute pe un veșmânt preoțesc având în vedere restul de țesătură care se
păstrează sub acestea. Lotul mai conține trei ciucuri având stare de
conservare diferită (doi sunt aproape integrii iar unul este deteriorat masiv),
realizați din bandă de cupru argintat răsucită pe fir de bumbac și foarte
multe fragmente dintr-o țesătură broșată având o bază din fire de mătase și
decor floral din fir metalic.
Deshidratarea şi fragilizarea materialelor componente până la
pulverulență, depunerile de materie organică si anorganică, rezistența mecanică
mult diminuată, rupturile cu fragmentarea materialului țesut, deformările și
plierile accentuate ale materialelor componente au fost degradări majore care au
pus probleme în aplicarea tratamentelor de conservare.
Intervențiile de conservare-restaurare au avut în vedere tratamente
de dezinfecție, hidratare, depliere, curățire, toate desfășurându-se cu
manevrare minima.
Scopul conservarii-restaurării a fost stabilizarea stării fragmentelor şi
fixarea pe suporturi solide în modul cel mai optim pentru depozitare și etalare.
192
Fig. 1. Fragmentele textile înainte și după restaurare-conservare.
193
DEGRADĂRI SPECIFICE
ȘI INTERVENȚII DE RESTAURARE – CONSERVARE
APLICATE UNOR PIESE TEXTILE ARHEOLOGICE
Carmen Marian
Cuvinte-cheie: degradare, textile arheologice, restaurare.
În prima parte lucrarea prezintă aspecte generale privind degradarea

textilelor din mătase în mediul ambiant obișnuit și în context arheologic.
Sunt analizate modalități diferite de evaluare a stării de degradare a
textilelor arheologice din mătase, aspect deosebit de important în activitatea
de conservare a acestui tip de obiecte de patrimoniu. În procesul conservării-
restaurării cunoașterea degradărilor suferite de obiectele textile în condițiile
mediilor arheologice este deosebit de importantă atât pentru a interveni pe
obiecte cu metode și materiale adecvate, care să le prelungească cât mai mult
existența, cât și pentru a anticipa reacțiile obiectelor față de mediul
înconjurător, în vederea creării unor condiții optime de păstrare.
În partea a doua lucrarea prezintă parcursul unor obiecte textile realizate în
epoca medievală, ajunse apoi în pământ unde suportă degradări specifice mediului
de înhumare, recuperate prin cercetări arheologice și reintegrate în circuitul
cultural al zilelor noastre și al posterității prin intervenții de conservare-restaurare.
Obiectele textilele arheologice au adeseori o structură compozită, alcătuită
atât din materiale anorganice (fire și accesorii metalice, ornamente din aragonit,
sticlă, ceramică etc.), cât și din materiale organice (fibre proteice sau celulozice,
piele etc.), aflate în diferite stadii de degradare. În astfel de situaţii, opţiunea
pentru un anumit tratament se stabileşte corelând proprietăţile fiecărui material
component cu starea de degradare prezentă în momentul descoperirii.
Pentru piesele textile prezentate intervențiile au constat în curăţiri,
neutralizări şi consolidări prin coasere ale fragmentelor arheologice pe un
suport textil nou. Tratamentele de conservare aplicate au realizat
îndepărtarea depunerilor acumulate, în timp, pe suprafața obiectelor și
neutralizarea, din punct de vedere chimic, a materialelor componente,
redând, în același timp, țesăturilor de mătase, luciul și tușeul caracteristic,
iar componentelor metalice aspectul inițial. Consolidarea și integrarea
cromatică și structurală a zonelor lipsă au condus la redarea formei și
recuperarea integrității obiectelor care devin accesibile activităților muzeale.
194
Fig. 1. Haină de copil – înainte și după restaurare.
195
CONSIDERAŢII PRIVIND CONSERVAREA
TEXTILELOR ETNOGRAFICE.
TRATAMENTUL CU RADIAŢII GAMMA
Angelica Olaru,
Maria Geba,
Cristina Marta Ursescu
Cuvinte-cheie: textile etnografice, metode neconvenţionale de

dezinsecţie, îmbătrânire artificială, radiaţie gamma.
Piesele textile etnografice sunt materiale de natură organică, în

permanenţă supuse acţiunii bacteriilor, mucegaiurilor şi insectelor, a căror
dezvoltare este favorizată de anumite condiţii de microclimat.
Cercetările orientate spre studiul materialelor din componenţa
colecţiilor sunt impuse de priorităţi ca: stabilirea limitelor de toleranţă ale
obiectelor pe suport organic la acţiunea factorilor de degradare şi controlul
factorilor de deteriorare. În acelaşi timp, interacţiunile materialelor cu
factorii de deteriorare sunt variate şi metodele de conservare preventivă sau
activă nu pot fi aplicate ca soluţii de rutină.
Metodele clasice de decontaminare, majoritatea bazate pe folosirea
compuşilor chimici a căror utilizare, în prezent, este interzisă sau pe cale de a
fi eliminată, tind să fie înlocuite cu metode neconvenţionale cum ar fi
tratamentele cu radiaţii ionizante, cu privare de oxigen (anoxie),
temperatura scăzută (congelare).
În conformitate cu politicile culturale promovate în domeniul
conservării şi protejării patrimoniului cultural ne-am propus testarea unor
noi metode şi tehnologii de conservare a colecţiilor de textile. Influenţa
metodei de conservare prin iradiere gamma asupra proprietăţilor
materialelor textile de natură organică vulnerabile la atacuri biologice s-a
cercetat pe trei tipuri de materiale celulozice de referinţă, fără valoare
patrimonială (bumbac, in, cânepă) care au fost supuse studiilor de
îmbătrânire termică accelerată: higrotermică şi higrotermică în combinaţie
cu expunere la radiaţii UV. Cu excepţia mostrelor standard, toate materialele
au fost îmbătrânite artificial şi iradiate cu doze între 5 şi 25 KGy. Cercetarea
şi-a propus evaluarea efectelor tratamentelor cu radiaţii ionizante asupra
196
comportării la îmbătrânire a textilelor realizate din materiale celulozice,
precum şi adaptarea la natura materialelor celulozice din colecţiile
etnografice a dozelor aplicate în tratamentele de iradiere, astfel încât să se
reducă contaminarea la un nivel admisibil pentru depozitare şi manipulare
ulterioară a obiectelor, fără degradarea materialelor-suport.
Metode de analiză şi caracterizare a suporturilor textile celulozice folosite
au fost: spectroscopie FTIR, difracţie de radiaţii X (XRD), analiza
termogravimetrică, determinarea gradului de polimerizare a celulozei,
determinarea proprietăţilor fizico-mecanice, determinarea proprietăţilor optice,
examinarea microscopică, spectrometria de fluorescenţă de raze X (XRF).
197
RESTAURAREA UNEI PIESE DE MOBILIER ETNOGRAFIC
Dragoș Gorgorin
Cuvinte-cheie: restaurare, conservare, lemn, anoxie.

Obiectul restaurat provine de la Cula de la Cernătești, din județul Dolj,
și este o piesă de mobilier din secolul al XIX-lea, confecționată din lemn de
stejar și rășinoase, prevăzută cu două uși în zona inferioară, un sertar în
partea superioară și polițe detașabile la interior.
Piesa prezenta numeroase degradări de natură fizico-chimice,
biologice și anume: depuneri aderente, slab aderente și ancrasate, fracturi,
fisuri, pierderi de material lemnos, înlocuirea pieselor lipsă cu materiale de
esență lemnoasă diferită, mucegai, orificii de zbor ale insectelor xilofage,
depuneri proteice de natură organică, pete de rugină la nivelul lemnului în
zona elementelor metalice, elemente de consolidare inadecvate, balamalele
ușilor confecționate din diverse alte materiale (diferite față de cele originale),
cuie metalice inestetice uzură funcțională, degradări ce au dus la fragilizarea
materialului. În urma unei intervenții necorespunzătoare elementele din
lemn au fost montate nerespectându-se designul original al obiectului.
Înainte de a începe operațiunile de restaurare piesa a fost supusă unui
tratament de dezinsecție-dezinfecție, realizat în instalația de anoxie din
dotarea Muzeului Olteniei din Craiova.
Ulterior, după realizarea documentației fotografice, s-au realizat
următoarele operațiuni: demontarea piesei, desprăfuire, îndepărtarea
elementelor necomforme, curățare, completări, chituiri, încleieri,
consolidarea suportului din lemn cu rășină acrilică, reasamblarea piesei,
integrare cromatică, conservare prin peliculizare cu ceară microcristalină.
Balamalele și cuiele din fier care lipseau au fost replicate după modelele
existente pe piesă.
198
Fig. 1. Piesa înainte de restaurare-conservare.
199
Fig. 2. Piesa după restaurare-conservare.
200
METODOLOGIA DE RESTAURARE
A DOUĂ CRUCIULIȚE DE LEMN
DESCOPERITE RECENT LA MĂNĂSTIREA VĂRATEC
Cristi Cureleț,
Constantin Aparaschivei,
Vasile Diaconu
Cuvinte-cheie: restaurare, cruciulițe de lemn, Mănăstirea Văratec,

morminte.
În timpul cercetărilor preventive desfășurate în primăvara anului 2021

la Mănăstirea Văratec, din județul Neamț, au fost descoperite mai multe
complexe funerare, specifice secolului XIX și care aparțin primului cimitir al
așezământului monahal.
Din două dintre mormintele identificate în preajma Bisericii ,,Nașterea Sf.
Ioan Botezătorul” provin două cruciulițe de lemn, de mici dimensiuni. Datorită
condițiilor din sol, cele două obiecte de cult s-au păstrat destul de bine, astfel
încât au putut fi prelevate și trimise la un laborator specializat pentru conservare.
Una dintre cruciulițe provine dintr-un mormânt puternic deranjat,
pentru care nu avem nici un element clar de datare, deși toate complexele
cercetate până acum aparțin sec. XIX.
Ce-a de a două cruciuliță a fost identificată în Mormântul 51 (M. 51) și
a fost așezată pe pieptul defunctului. Pe baza cărămizii înscripționate găsite
în complexul funerar avem certitudinea că înhumarea a avut loc în anul 1831.
Fiind obiecte lucrate din material perisabil, a fost necesară
intervenția urgentă pentru stabilizare lor, iar după extragerea din contextul
arheologic au fost trimise către Laboratorul Zonal de Restaurare din
cadrul Muzeului Bucovinei.
Într-o primă etapă celor două piese li s-a aplicat rapid un flux tehnologic
care a constat în curățarea depunerilor de sol. A urmat consolidarea lor,
deoarece – fiind confecționate din lemn, material ușor degradabil – era imperios
necesară stabilizarea materialului suport. Ulterior, respectând metodologia
specifică, s-a realizat uscarea și asamblarea elementelor disparate.
Modalitatea de restaurare, care a avut la bază principiul minimei
intervenții, a permis salvarea a două bunuri de patrimoniu rare și valoroase.
201
Fig. 1. Cruciulițele de lemn „in situ”.
202
TRATAMENTE DE CONSERVARE - RESTAURARE
APLICATE ICOANEI „MAICA DOMNULUI CU PRUNCUL”
ÎNCONJURATĂ DE SFINȚI ȘI SCENE
Remus Ioan Popa
Cuvinte-cheie: restaurare-conservare, icoană, tempera.
Studiul prezintă restaurarea și conservarea unei icoane pictată în

culori de tempera, cu grund de ipsos aplicat pe lemn de stejar. În icoană este
reprezentată central Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe. În stânga
este pictat Sf. Ier. Nicolae, iar în dreapta Sf. Ier. Haralambie. În partea de jos
sunt reprezentați: Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Procopie, Sf. Mc. Eftimie,
Episcopul Sardelor și Sf. Mc. Dimitrie.
Pe verso sunt prezente urme ale unor traverse aplicate peste suport.
Ele nu au fost îngropate, ci au fost aplicate pe suport și fixate cu cuie.
Lucrarea nu este semnată şi datată. Icoana nu a mai fost restaurată, dar
prezintă urme ale unui verni de shellac aplicat inegal și grosier.
Stratul pictural este alcatuit din: grund, strat de culoare, bolus, foiță
de aur şi peliculă de verni. Culoarea este aplicată în straturi subţiri,
respectând tehnica tradițională bizantină de pictură a icoanei. Grundul este
de culoare albă (ipsos şi clei). Sunt prezente mici lacune ale foiței localizate
dea lungul fibrei lemnoase a suportului. Datorită condiţiilor de mediu
(temperatură şi umiditate) necorelate cu valorile optime, la care se adaugă
îmbătrânirea, stratul pictural prezintă desprinderi în acoperiş ~ 3% din
suprafaţă, vizibile şi fără ajutorul unei lumini razante.
Aureolele de metal au fost restaurate și conservate de Victor Grecu
(expert restaurator metal).
203
Fig. 1. Icoana înainte de conservare-restaurare.
204
Fig. 2. Icoana după conservare-restaurare.
205
RESTAURAREA STATUII ȘI A ELEMENTELOR ARTISTICE
ALE FÂNTÂNII ARTEZIENE DE LA S.C. ANTBIOTICE S.A. IAȘI
Mihai Spiridon,
Codrin Lăcătușu,
Ligia Otilia Teodor
Cuvinte-cheie: S.C. Antibiotice S.A. Iași, restaurare, complex

statuar, Constantin Baraschi.
Cu prilejul aniversării a 65 de ani de la înființarea Fabricii de

Antibiotice de la Iași s-a impus revitalizarea parcului și implicit a
complexului statuar din fața intrării principale.
Complexul statuar este alcătuit dintr-o fântână arteziană cu două
bazine și o statuie centrală așezată pe un suport, construite din mortar cu
ciment. Bazinul superior este placat la exterior cu alegorii marine.
Statuia reprezintă o femeie aducătoare de apă și un copil cu un buchet
de flori, care se sprijină de genunchiul femeii. Elementele artistice sunt opera
sculptorului Constantin Baraschi, cu o simbolistică specifică vremii.
Fântâna prezenta exfolieri ale vopselurilor aplicate, depuneri
superficiale sau aderente, fisuri, lacune și biocruste. Agenții climatici și apa
din instalație au jucat rolul cel mai important în degradarea monumentului.
Etapele de restaurare-conservare ale statuii şi a celor 14 altoreliefuri s-
au realizat odată cu cele de consolidare şi finisare a bazinelor de apă (două
registre), de reparare a sistemului de aducţiune și distribuţie a apei.
Inițial s-au efectuat investigaţii fizico-chimice şi biologice, fotografii și
întocmirea documentaţiei de specialitate. Apoi s-au realizat operaţii de
biocidare împotriva fungilor, muşchilor și algelor. A urmat o consolidare
profilactică a elementelor decorative. S-au îndepărtat prin mijloace mecanice
corpurile străine de pe suprafaţa elementului decorativ (a fost curăţat de
praf, pulberi și acarieni, prin periere și sablare).
Dizlocările de la nivelul lipiturilor de îmbinare şi a suprafeţelor (crăpături,
fisuri) s-au injectat cu adezivi adecvaţi pentru consolidare. S-a realizat apoi
completarea lacunelor și fisurilor, după reţeta orginară a mortarului.
Integrarea cromatică s-a realizat cu un mortar format din praf de piatră,
ciment și pigmenți acrilici, respectându-se aspectul original al fântânii.
Conservarea finală s-a realizat prin hidrofobizare cu agenți specifici.
206
Fig. 1. Monumentul înainte de restaurare,
în timpul restaurării și după restaurare.
207
NOTIȚELE DE PE CERAMICA ARHEOLOGICĂ
Cuvinte-cheie: marcare, ceramică arheologică, restaurare, conservare.
Lucrarea prezintă importanța marcării corecte a numerelor de inventar

și problemele apărute în procesul de restaurare a ceramicii arheologice ca
urmare a notărilor excesive realizate direct pe materialul suport.
Împreună cu inventarierea / identificarea unui obiect, marcarea /
etichetarea constituie al doilea pilon al „identității” sale.
Atribuirea unui număr de identificare unui bun cultural permite
conexiunea obiectului cu documentația acestuia în vederea clasificării
informațiilor. Marcarea bunurilor culturale necesită o atenție deosebită
pentru a asigura identificarea piesei și gestionarea colecției, dar menținând
în același timp starea de conservare a acestora.
Fiecare piesă muzeală trebuie să aibă în permanență numărul său de
identitate. Aceasta permite o legătură directă între obiect și informațiile pe
care muzeul le are asupra sa. Pierderea numărului de identitate poate atrage
nu numai probleme de inventariere, ci poate avea consecințe grave atunci
când, de exemplu, se încearcă recuperarea unui obiect în caz de furt.
Marcarea trebuie să fie ușor de realizat, lizibilă fără utilizarea unui
aparat optic, stabilă pentru a nu deteriora materialul suport și durabilă.
Aplicarea unui număr de inventar nu ar trebui să implice un risc de
deteriorare pentru obiectul patrimonial. Cu toate acestea, există numeroase
cazuri când notarea agresivă a notelor de șantier sau/și a numerelor de
inventar devine factor de degradare a materialului ceramic.
Sunt prezentate pentru exemplificare figurine antropomorfe, datate în
perioada eneolitică, intrate cu mult timp în urmă în colecția Muzeului
Olteniei. Restaurarea și conservarea acestora a cuprins în plus față de
operațiile obișnuite, intervenții suplimentare pentru îndepărtarea notărilor
ce deseori acopereau întreaga suprafață a pieselor (curățare cu abur sub
presiune, băi ultrasonice, imersări suplimentare în solvenți), precum și
arhivarea digitală a informațiilor de șantier.
208
Fig. 1. Figurine antropomorfe eneolitice din patrimoniul Muzeului Olteniei.
209
ASPECTE PRIVIND RESTAURAREA ȘTIINȚIFICĂ
A UNOR OBIECTE ARHEOLOGICE DE CERAMICĂ
DIN FAZA CUCUTENI A-B
Ligia Otilia Teodor
Cuvinte-cheie: restaurare-conservare, cultura Cucuteni, ceramică.
Prezentarea evidențiază aspecte ale restaurării și conservării științifice

în cazul unor vase de ceramică aparținând fazei Cucuteni A-B din inventarul
Muzeului Județean Botoșani, care au fost descoperite în așezările
cucuteniene de la Vorniceni-Pod Ibăneasa și Ripiceni-Holm.
Se discută principalele etape din fluxul tehnologic de restaurare și
conservare, metodele și substanțele folosite și se exemplifică aspectele
teoretice prin prezentarea unor studii de caz, câteva piese deosebite, cu
valoare muzeală.
Documentația fotografică ilustrează ideile discutate ȋn prezentare și
cazurile particulare.
Luând în considerare importanța materialului ceramic recuperat din
săpăturile arheologice ȋn studierea datelor istorice, putem concluziona că
este necesar să se continue studiile asupra metodelor moderne și a
substanțelor noi folosite pe plan mondial la restaurarea și prezervarea
artefactelor ceramice preistorice.
210
Fig. 1. Vase restaurate aparținând fazei Cucuteni A-B.
211
RESTAURAREA ȘI CONSERVAREA UNOR PIESE SARMATICE
DESCOPERITE LA CURTEA DOMNEASCĂ
DE LA PALATUL CULTURII
Mihaela Antonina Simon,

Ligia Otilia Teodor
Cuvinte-cheie: restaurare-conservare, obiecte sarmatice, Curtea

Domnească Iași.
Studiul prezintă restaurarea şi conservarea unui lot de obiecte

arheologice descoperite în iunie 2012, cu ocazia efectuării lucrărilor de
amenajare a drenurilor la Palatul Culturii. În cadrul acestei lucrări s-au
descoperit trei morminte în apropierea Turnului Central al Palatului, la
adâncimea de 1,5 m. Mormintele au fost deranjate din vechime, probabil cu
ocazia lucrărilor de la Curtea Domnească (secolele XIV-XIX) și de la Palatul
Administrativ și de Justiție (1905-1925).
Inventarul recuperat din morminte aparține triburilor sarmatice și
conține următoarele piese: un vas ceramic, o oglindă, mărgele din sticlă și
ceramică, un cercel, o cataramă și fragmente de pumnal.
În cadrul studiului sunt reliefate aspecte referitoare la contextul în care
piesele au fost descoperite și caracteristicile acestora din punct de vedere
artistic. De asemenea, sunt prezentate materialele, tehnicile de confecţionare,
starea de conservare și, în detaliu, etapele de restaurare parcurse.
212
Fig. 1. Mormânt sarmatic cu inventarul (vas și oglindă) „in situ”.
Fig. 2. Fragmentele de oglindă și de vas înainte de restaurare.
213
Fig. 3. Artefactele sarmatice după restaurare-conservare.
214
FARFURIE CERAMICĂ ETNOGRAFICĂ DE SECOL XX
Simona Crețu
Cuvinte-cheie: restaurare, etnografie, ceramică, farfurie.
Farfuria etnografică prezentată face parte din colecția Culei de la

Cernătești. Aceasta este inscripționată cu ștampila olarului Dumitru
Șchiopu, fiind realizată în centrul ceramic Vlădești, ce reprezintă un centru
de referință al ceramicii etnografice oltenești, fiind a doua localitate după
Horezu apreciată pentru olărit. Motivele ornamentale sunt similare cu cele
hurezene – şiragul, cocoşul, bradul, linia frântă, toate cu simbolistica lor.
Dimensiunile piesei sunt următoarele: diametrul: 16,5 cm și înălțimea:
2,5 cm.
Farfuria a fost adusă în laboratorul de restaurare în stare fragmentară.
Aceasta prezenta 4 fragmente cu dimensiuni cuprinse între 3 cm și 9 cm, iar
pe suprafața ei erau vizibile urme grosiere de praf.
Prima operație de restaurare a fost curățarea fragmentelor în soluție
apoasă cu detergent neionic Tween 20 având concentrația de 10%, operație
ce a fost realizată folosind perii moi, în vederea îndepărtării stratului aderent
de praf. Aceasta a fost urmată de spălarea fragmentelor în apă curentă
pentru îndepărtarea soluției apoase de Tween 20.
A urmat operația de uscare a piesei la temperatura camerei, departe de
orice sursă directă de căldură.
Asamblarea s-a realizat prin lipire cu emulsie de poliacetat de vinil
fără plastifiant (Vinavil 59) ce a fost aplicat pe casurile fragmentelor.
Existând o mică zonă lacunară care a fost completată cu ghips și apoi
finisată cu hârtie abrazivă cu granulații fine. De asemenea, au fost
completate cu ghips spațiile interstițiale rămase între fragmente în urma
spargerii obiectului.
Completările au fost reintegrate cromatic folosind culori pentru
ceramică la rece Maimeri.
Astfel, farfuria ce a fost conservată și restaurată va fi redată circuitului
expozițional din cadrul Culei de la Cernătești.
215
Fig. 1. Farfuria înainte și după restaurare.
216
Fig. 2. Ștanța meșterului olar și a centrului de olărit.
217
RESTAURAREA UNUI VAS PRECUCUTENIAN
DE LA PODURI - „DEALUL GHINDARU”
Dumitru Bostan
Cuvinte-cheie: restaurare-conservare, vas, Poduri-„Dealul Ghindaru”,

cultura Precucuteni, eneolitic.
Artefactul a fost descoperit în stare fragmentară în cuprinsul

celebrului sit arheologic pluristratificat de tip tell de la Poduri-Dealul
Ghindaru (județul Bacău). Acesta făcea parte din inventarul unui sanctuar și
proteja renumitul complex de cult Soborul Zeițelor. Vasul, de dimensiuni
relativ mari, are forma tronconică și decorul adâncit, realizat prin incizii și
excizii, specifice fazei Precucuteni II.
Lucrarea noastră reprezintă o încercare de reconstituire a obiectului
pe baza fragmentelor găsite. Pentru început am încercat să stabilim
proporțiile vasului. Următoarea etapă a constat în modelarea unui miez de
lut care să reproducă întocmai interiorul acestuia. Pe acest suport au fost
aplicate ulterior fragmentele existente, într-o dispunere sugerată de
ritmicitatea decorului. Completarile au fost făcute cu ipsos de modelaj, care
au fost apoi finisate. În final a fost reconstituit decorul și s-a realizat
integrarea cromatică. Dificultatea procesului de restaurare-conservare a fost
amplificată de faptul că fragmentele ceramice prezentau deformări de la
arderea secundară survenită în timpul incendiului care a afectat construcția.
218
Fig. 1. Vasul precucutenian de la Poduri-„Dealul Ghindaru”
după restaurare-conservare.
219
RESTAURAREA ICOANEI ,,HRISTOS MÂNTUITORUL LUMII”
Lavinia Ana Axentioi
Cuvinte-cheie: iconografie, conservare-restaurare, patrimoniu

cultural religios.
Scopul acestei lucrări științifice este de a prezenta maniera prin care s-

a realizat restaurarea și conservarea icoanei „Hristos Mântuitorul Lumii”,
descoperită la biserica din satul Nemțișor, comuna Vânători-Neamț, ctitorie
a monahilor Mănăstirii Neamț. Acest portret compozițional datează din anul
1852 și este pictat în ulei, pe un panou din lemn.
Fiind descoperită într-o stare avansată de degradare, din cauza
condițiilor improprii de păstrare, fisurilor cauzate de trecerea timpului,
atacului insectelor xilofage și intervențiilor necorespunzătoare, icoana a
intrat în procesul de conservare-restaurare în anul 2016, când s-a intervenit
atât asupra structurii, cât și a formei. Procedurile urmate au avut în vedere
evitarea modificării funcționalității, a compoziției artistice și a formei acestui
bun de patrimoniu. În urma studierii icoanei s-a constatat fragilizarea
suportului din lemn, ce conține și zone lacunare, depunerea de reziduuri pe
stratul pictural și existența orificiilor cauzate de insecte.
Astfel, au fost stabilite metodele de intervenție și materialele necesare
pentru procesul de conservare-restaurare. Atacul insectelor xilofage asupra
suportului din lemn a impus aplicarea unor tratamente chimice de înlăturare
a dăunătorilor, fiind realizate multiple pensulări și injectări cu biocid.
Orificiile produse de insecte au fost obturate, apoi suportul icoanei a fost
consolidat și chituit cu chit pe bază de rumeguș și Paraloid B72, cu
concentrație de 30% în acetat de etil. Ulterior s-au înlăturat depunerile de pe
compoziția plastică, prin metode fizico-chimice, s-au chituit zonele lacunare
și s-a consolidat pelicula de culoare cu foiță japoneză și clei de iepure, în
etape succesive. La final, s-a realizat integrarea cromatică, apoi icoana a fost
vernisată cu o peliculă de verni-Damar, cu concentrație de 10%.
După restaurare, s-a propus depozitarea în condiții proprii specifice
unui obiect restaurat (T – 18 °C; U – 60%), o ventilație optimă și neexpunerea
la variații bruște de lumină, pentru o conservare îndelungată și eficientă.
220
Fig. 1. Icoana înainte de restaurare-conservare.
221
Fig. 2. Icoana după restaurare-conservare.
222
COLECTAREA, ÎNTOCMIREA ȘI CONSERVAREA
COLECȚIILOR DE ENTOMOLOGIE
ORDINUL COLEOPTERA
FAMILIA CERAMBYCIDAE
Cuvinte-cheie: colecție muzeală, Ordinul Coleoptera, Familia

Cerambycidae, conservare.
Insectele reprezintă cea mai mare clasă de animale din fauna actuală a
Pământului. Ele sunt prezente de la țărmul mărilor și oceanelor până pe
culmile alpine, în funcție de climă și regiune.
Materialul entomologic poate fi o insectă întreagă sau părți din
aceasta, o larvă sau chiar o pontă.
Metodele de colectare ale coleopterelor, în general, sunt la fel ca și
pentru alte insecte ce populează suprafaţa solului şi stratul lui superior, însă
există şi o serie de particularităţi specifice.
O metodă practică este capturarea şi plasarea insectei direct în recipientul
ce conţine atât anestezicul, cât şi conservantul. Colectarea cerambycidelor ce se
întâlnesc pe plante şi arbuşti se efectuează cu ajutorul fileului entomologic sau
prin scuturarea lor pe o pânză ce se aşterne pe suprafaţa solului.
Întocmirea colecțiilor de cerambycidae se realizează utilizând
insectarele confecționate din carton sau lemn. Insectele se aranjează în
insectare la aceeași înălțime, pe familii, genuri și specii. Pentru estetica
insectarului este necesar să se folosească un singur format de etichete.
Conservarea reprezintă trecerea materialului entomologic din stare
biodegradabilă într-o stare ce poate fi păstrată în timp. Adesea este folosit acetatul
de etil, substanţă ce anesteziază şi conservă în acelaşi timp insecta. Avantajul său
constă în faptul că menţine specimenele umede. Prepararea înseamnă etalarea
exemplarelor în scopul determinării speciei sau doar estetic. Un preparat estetic
trebuie să păstreze intactă insecta şi să permită identificarea ei.
Conservarea se face pe ace entomologice sau lipite pe cartonașe.
Grosimea acelor se alege după mărimea insectei. Este important ca piesele să
fie păstrate independent, etichetate cu data, locația și numele colectorului.
Este recomandat ca după etalarea pieselor în insectare să se realizeze
fotografii care vor fi utile pentru eventualele prezentări ulterioare.
223
TEHNICI DE TAXIDERMIE
(CLASA AVES)
Oana Maria Bălan
Cuvinte-cheie: taxidermie, conservare, păsări, muzeu, diorame.
Taxidermia este arta prelucrării materialului biologic, în special a

vertebratelor (păsări, mamifere etc.), în scopul prezentării publice în cadrul
muzeelor sau colecțiilor particulare și nu numai. Atunci când biodiversitatea
unui teritoriu a fost afectată din cauza vânatului excesiv, a defrișării
pădurilor sau datorită factorului uman, anumite specii rămân, prin
naturalizare, martor de existență a faunei autohtone [(de ex. Pajura – Aquila
chrysaetos (Linnaeus, 1758) și Elanul – Alces alces (Linnaeus, 1758) expuse
la Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț].
Această lucrare prezintă etapele premergătoare și tehnicile de
naturalizare ale unei păsări. Pentru o bună desfășurare a întregului proces,
naturalizarea păsărilor impune o serie de etape importante care nu trebuie
omise (de ex. verificarea riguroasă a penajului și a corpului) după care se
trece la împăierea propriu-zisă. La final, pasărea va fi inventariată,
depozitată sau expusă într-un muzeu (diorame, vitrine sau biogrupe) pentru
a putea fi admirată de vizitatori.
Prin conservarea preventivă periodică a materialului naturalizat se
crește perioada de rezistență în timp a pieselor.
224
ETNOGRAFIE
225
DESPRE VIAŢA PLUTAŞILOR DE PE BISTRIŢA ŞI CEREMUŞ
Aurel Prepeliuc
Cuvinte-cheie: plutași, Bistrița, Ceremuș.
Teritoriul locuit de români se caracterizează printr-o mare diversitate

fizico-geografică, la loc de frunte între bogățiile țării găsindu-se apele
curgătoare și pădurile. Pe râurile mai importante din Carpații Răsăriteni s-a
practicat un intens plutărit până în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-
lea. Principalele cursuri navigabile pentru plute erau Prutul, cu afluentul
Ceremuș, în partea de nord a Bucovinei, și Bistrița, ce făcea legătura între
lemnul pădurilor din Bucovina, Transilvania și Moldova cu porturile Dunării.
Apartenenţa etnică a plutaşilor era subsumată ariei de locuire, plutele
de pe Ceremuş şi Prutul superior fiind conduse de huţuli şi de evrei, pe când
în bazinul Bistriţei, cu numeroşii afluenţi plutibili, marea majoritate a
plutaşilor erau români, cărora li se alăturau şi urmaşii coloniştilor nemţi din
câteva localităţi unde aceștia deţineau o pondere semnificativă.
Lemnul românesc era o marfă deosebit de căutată la export, mai ales
lemnul bucovinean dovedind calități neegalate de produsul pădurilor din
Valea Bistriței moldovenești, fiind contractat mai ales de piața din Occident.
Gospodăriile plutaşilor nu se diferenţiau de ale consătenilor, dar
trebuie subliniat rolul mai important al femeii în treburile gospodăreşti,
nevoită să se substituie atributului masculin, date fiind nesfârşitele
peregrinări ale bărbaţilor, vara la plutărit și iarna pentru munca la pădure.
Implicarea autorităţilor în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de
trai ale plutaşilor rareori a trecut de faza declarativă. Statul, fie el cezaro-
crăiesc sau român, s-a mărginit a legifera cadrul de derulare a activităţilor
forestiere şi de plutărit, lăsând cel mai adesea la latitudinea părţilor
implicate în procesul economic, reglementarea contractelor de muncă.
226
Fig. 1. Plutaș pe Bistrița.
227
ICOANA, ELEMENT DE PATRIMONIU CULTURAL
Maria-Laura Tocariu
Cuvinte-cheie: icoană, patrimoniu, Muzeul Județean Botoșani.
Termenul „icoană” (de la grecescul έίκωυ) desemnează reprezentarea

chipurilor sfinte sau a unui eveniment trecut ori viitor cu valoare religioasă.
Icoanele au o mare importanță în viața moral-religioasă a
credincioșilor, ajutându-i să se înalțe, cu mintea și cu inima, spre cele cerești,
spre prototipul lor. Pentru creștinii ortodocși icoanele nu sunt obiect de artă,
ci obiecte de cult sfințite, cu o profundă semnificație duhovnicească și putere
sfințitoare, asigurând comuniunea spirituală cu Dumnezeu. În egală măsură,
sunt mijloc de învățare, intermediind o aducere aminte perpetuă despre
adevărurile de credință.
Nu putem concepe ortodoxia fără icoane; trecutul istoric al acestora se
confundă cu însăși istoria Bisericii Ortodoxe. De-a lungul istoriei, străbunii
noștri credincioși au așezat icoanele în casele lor, la loc de mare cinste, pe
peretele de răsărit, împodobindu-le cu ștergare și busuioc; în fața lor se
închinau cu evlavie, odată cu semnul crucii și rostirea de rugăciuni smerite
către Dumnezeu, către Mântuitorul Iisus Hristos, către Maica Domnului sau
către diferiți sfinți.
Ilustratoare ale religiozității țăranilor, valori de suflet românesc,
icoanele au devenit și obiecte de patrimoniu. Astfel, Muzeul Județean Botoșani
deține un număr de 83 de icoane, achiziționate sau donate începând cu anul
1968. O pondere importantă din totalul acestora o reprezintă pe Maica
Domnului, semn al importanței cultului acesteia, dar și diverși sfinți.
Un număr de patru icoane sunt clasate în patrimoniul național, în
categoria juridică tezaur, pentru încă una fiind declanșată procedura de clasare.
Cele mai multe piese sunt valorificate ocazional, prin organizarea de
expoziții temporare sau prin studii, iar unele dintre acestea se regăsesc în
expoziția permanentă a Muzeului de Etnografie. Cele cu o stare de conservare
mediocră așteaptă intrarea în procesul de restaurare, care va trebui să se
adreseze atât materialului-suport, lemnul, cât și stratului pictural.
228
Fig. 1. Icoană cu Sfinții Isaia, Pantelimon și Hristofor.
229
Fig. 2. Icoană cu Sfântul Mina.
230
NAIV ȘI PITORESC PE CATAPETESMELE
BISERICILOR DE LEMN DIN JUDEȚUL BACĂU
Iulian Bucur
Cuvinte-cheie: biserici de lemn, catapetesme, pictori-ţărani,

compoziţie, pitoresc, naiv.
Județul Bacău are o bogată zestre de catapetesme zugrăvite de pictori-

ţărani. Printre ele, cele mai interesante sunt catapetesmele de la Fundătura
Ţepoaia, comuna Motoșeni; de la Tisa Silvestri, comuna Odobeşti şi cea de la
Cucuieţi, comuna Solonţ.
Textul urmăreşte dimensiunea narativă, principiile de compoziţie,
detaliile pitoreşti şi micile stângăcii ale acestor opera de artă puţin cercetate.
231
Fig. 1. Scenă de pe catapeteasma bisericii de lemn
de la Fundătura Ţepoaia, comuna Motoșeni, județul Bacău.
232
MUZEUL ASCUNS ÎNTRE GRINDURI
Cuvinte-cheie: colecții etnografice particulare, case-muzeu.
Lucrarea de față are ca scop prezentarea unei colecții etnografice

particulare descoperită în inima Deltei Dunării, compusă din diverse obiecte
aparținând cândva gospodăriei țărănești din zona Dobrogei.
Neputând rămâne nepăsători față de obiceiurile, îndeletnicirile și
modul de trai al oamenilor din jur, colecționarii încearcă pe cont propriu o
punere în valoare a trecutului, creând astfel mici spații culturale vii. Cu
ajutorul diferitelor tipuri de obiecte adunate, prin filtrul propriei viziuni,
aceste spații capătă forme și interpretări unice. Ele reprezintă un cu totul alt
tip de interacțiune între colecționari și vizitatori, deoarece opus relației
muzeu - instituție publică și vizitatori, aici publicul beneficiază de un dialog
prietenos deloc protocolar, unde obiectele pot fi pipăite și folosite.
Preocuparea pentru păstrarea unor bunuri culturale, în acest caz
semnificative din punct de vedere al valorii lor memoriale, dar și al calității
lor de repere comunitare, alături de pasiune și răbdare a dat naștere
muzeului doamnei Maria Lesnic din Chilia Veche. Simțind că este absolut
necesar ca obiectele, obiceiurile și meșteșugurile ce reprezintă identitatea
înaintașilor să fie păstrate și protejate, a încercat să organizeze, după cum a
considerat că este mai bine, mărturiile pe care le deține, sub forma unui
muzeu cu sediul în vechea casă bătrânească, moștenită de la părinți. Printre
cele mai vechi obiecte ce se regăsesc în cele patru camere ale casei se află o
scoarță țesută la război și însuși războiul de țesut, complet și încă funcțional,
moștenite de la bunica. Unele obiectele de mobilier prezente aici ne sunt deja
familiare, dar denumirea lor în limba ucraineană ne sună necunoscut,
„sunducu” (lada de zestre), „krovațiu” (patul) și „verkalo” (oglinda), iar
„lejanka” sau soba de tip rusesc, care este un obiect specific zonei, deși foarte
veche, cu siguranță pentru mulți vizitatori reprezintă o noutate.
233
Fig. 1. Imagini cu obiecte etnografice din interiorul casei-muzeu.
234
IMAGINARUL FEMININ
REPREZENTAT ÎN SCOARȚELE BASARABENE
DIN SECOLUL AL XIX-LEA - ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
Corina Rezneac
Cuvinte-cheie: imaginar, sensibilitate, identitate, inovație, simbol, pom.
Articolul prezintă o analiză a viziunilor etnografilor din perspectiva

contextului socio-cultural în care au fost create scoarțele basarabene în
secolul al XIX-lea - începutul secolului XX. Conform teoriilor etnografilor,
scoarțele sunt realizate într-un stil inconfundabil moldovenesc, cu adânci
rădăcini în tradiția acestui domeniu din secolele premergătoare. Prezintă
noutate interpretarea celor mai valoroase țesături de lână – scoarțele – ca o
sursă de studiere a psihologiei femeilor. Țesătoarele au creat până la mijlocul
secolului al XIX-lea în spiritul unei viziuni tradiționale asupra vieții și
omului, femeile fiind sensibile la frumusețea lumii înconjurătoare și valorile
perene, incluzându-le în ceremonialuri și ritualuri. Inovațiile în vopsirea
lânii, în compoziția ornamentală ce au pătruns la mijlocul secoluluii al XIX-
lea au contribuit la schimbări radicale în arta scoarțelor și, respectiv,
imaginarul femeilor reprezentat în scoarțe. Aceste modificări sunt analizate
din perspectiva psihologiei femeilor, care au preferat să imite desene create
de artiștii europeni, „receptând” naturalismul în arta decorativă, însă aceste
modificări pot sugera că femeile au devenit mult mai deschise la tendințele
de modernizare a societății și într-un fel mai conștiente de sine.
Femeia din zona rurală, conform tradiției, era responsabilă de țesutul
textilelor pentru a-și asigura zestrea și îmbrăca casa. Unele femei țesătoare
au excelat în acest meșteșug. Femeile din înaltele categorii sociale își
pregăteau textile de interior și altele pentru zestre, alegând motive pe placul
lor, angajând țesătoare cu care colaborau în acest sens. Analiza scoarțelor din
perspectiva mentalității și condițiilor secolului al XIX-lea - începutul
secolului XX permite o abordare multidisciplinară a acestor obiecte. Recent
etnologii afirmă convingător că scoarțele sunt opera femeilor, creatoare
anonime din diferite grupuri sociale.
235
ODISEEA UNEI ARHIVE DE FOLCLOR
Cuvinte-cheie: arhivă de folclor, digitizare, surse etnologice, fonotecă.
Profesorul Vasile Adăscăliței (1929-2007) a rămas în istoria

focloristicii prin cercetările sale despre obiceiul alaiurilor din jocurile cu
măşti, datini şi practici rituale de Anul Nou, mai cum seamă despre teatrul
popular de influenţă livrescă, fiind deschizător de drum în acest domeniu,
însă preocuparea fundamentală a activității sale de o viață a fost întemeierea
unei arhive de folclor. Vreme de jumătate de secol, a adunat material pentru
arhiva Seminarului de Folclor de la Universitatea din Iași, cu peste 40000 de
piese, dintre care înregistrări pe aproape 400 de benzi de magnetofon, cu
anchete de pe teren, și în jur de 4000 de dosare cu note manuscrise ale
anchetelor indirecte. Alături de cele două fonduri, existau aproximativ 1000
de fotografii alb-negru și diapozitive.
După moartea sa, arhiva a fost dată uitării, o parte dintre materiale s-
au pierdut, însă am reușit recuperarea a peste 2800 de dosare, care din anul
2014 alcătuiesc un fond documentar la Biblioteca Judeţeană „Nicolae
Milescu Spătarul” din Vaslui. De asemenea, în două etape, am recuperat
peste 220 de benzi de magnetofon, care împreună cu fotografiile au ajuns în
patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași.
În cadrul instituției în care activez am început valorificarea fonotecii
arhivei de folclor în 2014, pe care am redenumit-o după numele fondatorului –
„Vasile Adăscăliței” –, prin digitizarea și editarea acesteia. În perioada 2017-
2020 au apărut cinci volume grupate tematic, primul dintre acestea fiind
așezat sub semnul Centenarului, Cântece de cătănie (Măi soldate roșior); vol.
2 – Cântece de dor și jale (Bate vântul vârfurile), vol. 3 – Jocuri și cântece
bătrânești (Asta-i hora din străbuni), vol. 4 – Jocuri și cântece de priveghi
(Mereoarele) și vol. 5 – Cântece și obiceiuri de nuntă (Trecui podul cel de
flori), însumând aproape 500 de selecțiuni din fonoteca arhivei de folclor
„Vasile Adăscăliței”, urmate de o selecție de 40 de cântece, reînregistrate în
studio, incluse în volumul Pe ist deal, pe ceea vale, apărut la sfârșitului anului
2020. Proiectul continuă, urmând să apară și alte volume tematice.
236
Fig. 1. Profesorul Vasile Adăscăliței (1929-2007).
237
Fig. 2. Volumul 1 al fonotecii arhivei de folclor „Vasile Adăscăliței”:
Cântece de cătănie – „Măi soldate roșior”.
Fig. 3. Fonoteca arhivei de folclor „Vasile Adăscăliței”:

Cântece de demult – „Pe ist deal, pe ceea vale”.
238
FOTOGRAFIILE DE FAMILIE DIN BUCOVINA –
DOCUMENTE ETNOGRAFICE
Horațiu Silviu Ilea
Cuvinte-cheie: Bucovina, costum tradițional, fotografii de familie,

mărci identitare.
În contextul portului popular românesc, costumul din Bucovina

prezintă unele caractere regionale, determinate de anumite condiţii
geografice, economice, sociale şi istorice.
Martor incontestabil al realității prezentate, rezultatul unei acțiuni din
trecut, dar având o entitate palpabilă în prezent, fotografia „clasică“ fixează şi
imortalizează un segment temporal şi spaţial al mediului natural sau cultural.
Corpusul de fotografii private deţinut de un individ poate fi interpretat
ca un text auto(biografic), o variantă vizuală a povestirii vieţii, text, care la
rândul lui poate fi comparat (trebuie confruntat) cu alte realizări accesibile
de povestire a vieţii. Biografia descifrată din analiza fotografiilor private şi
biografiile scrise, povestite ale individului se intersectează în mai multe
puncte, se suprapun pe mai multe suprafeţe, în timp ce biografia vizuală
poate scoate la iveală diferite conţinuturi, care altfel nu ar deveni explicite.
Suprapunerile şi divergenţele mai mult sau mai puţin vizibile sunt la rândul
lor la fel de importante din punctul de vedere a cercetării.
Acesta poate oferi o perspectivă asupra integrării sociale a individului.
Nu doar prin conţinut, prin intermediul suprafeţei vizuale (care înregistrează
şi transmite în mod vizual contextul genealogic al individului, descrie relaţiile
familiale şi de rudenie, reprezintă schimbările semnificative care se ivesc în
viaţa individuală şi colectivă), ci şi prin utilizare, în diferite aspecte, recunoscut
ca un act social (trimiterea / dăruirea fotografiilor în cercul familiei / de rude /
de prieteni, „consfinţirea” unor relaţii prin actul fotografierii etc.).
Fotografiile de familie deţin o foarte mare varietate de detalii ce
captează interesul cercetătorilor. Pe lângă funcţia complementară, în cadrul
povestirii vieţii, acestea înglobează detalii legate de îmbrăcămintea, ţinuta,
generaţiile, rangul social şi economic al fotografiaţilor, raportul dintre
proprietar şi fotografii, transformările care s-au produs pe parcursul
deceniilor. Dar şi persoana fotografului, locul, timpul, modul, funcţia
fotografierii, aranjarea persoanelor fotografiate, dimensiunile, anexele
fotografiei ne oferă informaţii suplimentare importante.
239
Fig. 1. Familie de huțuli.
Fig. 2. Tăietor de pădure huțul.
240
Fig. 3. Fotografie de familie din anul 1923.
241
CĂMAŞA DE SĂRBĂTOARE –
TRADIŢIE, SEMNIFICAŢIE ŞI COMUNICARE
Aurelia Curelaru
Cuvinte-cheie: cămaşă, simbol, credinţe, port de sărbătoare,

cheiţe, „paingăn”.
În codul vestimentar de sărbătoare cămaşa este piesa apropiată de

corpul uman, fiind strâns legată de personalitatea purtătorului. Cămaşa de
nuntă păstrează o încărcătură energetică deosebită şi figurează în
ceremonialul nupţial ca simbol al schimbării statutului social. Înţeleasă în
cultura populară ca „a doua piele a omului”, cămăşii i se acordă o importanţă
deosebită, de la ţesutul pânzei până la ornamentare, întrucât se comunică
valorile şi credinţele unei comunităţi.
Specifică portului de sărbătoare vasluian este cămaşa dreaptă,
„cămeşoiul”, croită „într-una cu poalele” din borangic sau lână ţigaie,
ornamentată prin însăşi ţesătura în vrâste cu „steluţe”, motivul „paingăn”
sau cu motive vegetale, cu arnici colorat peste întreaga suprafaţă. Acestei
cămăşi, cu alesături de mână şi cusături colorate, îi sunt aplicate fluturi cu
mărgele, sub forma unor motive vegetale.
Cămăşa de sărbătoare se remarcă şi prin modul de prindere al
mânecilor la stanul cămăşii – cheiţele în forme variate – executate cu acul
sau cu igliţa. Cheiţele folosite sunt cele denumite în şerbac şi în paingăn. Cu
igliţa sunt executate şi colţurelele care mărginesc gura, gulerul şi betiţele de
la mânecile cămăşii, numite ţochi sau mocuşori. Cusăturile reprezintă motive
vegetale precum: frunza de vie, crenguţa de brad sau flori bătute şi sunt
dispuse pe guler, la gura cămăşii, pe umeri şi la betiţele de la mâneci.
Ornamentica acestui tip de cămaşă constituie un limbaj care păstrează
înţelesuri şi ascunde întâmplări dintr-un trecut îndepărtat. Interpretarea
sensurilor pe care le pot avea aceste delicate alcătuiri, formate din câteva
linii colorate, ne oferă o imagine a universului satului de odinioară.
242
Fig. 1. Cămașă de sărbătoare.
243
PARTICULARITĂȚI ALE CĂMĂȘII FEMEIEȘTI
DIN PRINCIPALELE ZONE ETNOGRAFICE
ALE JUDEȚULUI SUCEAVA
Maria Cârțu
Cuvinte-cheie: cămașă, altiță, decor, motive.
Dintre toate componentele costumului popular femeiesc, cămașa a

fost și este principala piesă de port, fiecare cămașă avându-și înfățișarea,
valoarea, compoziția și individualitatea sa. Aceasta prezintă cel mai bogat
decor, de o mare frumusețe și valoare artistică, cu un decor realizat cu
motive geometrice, florale stilizate, fitomorfe, și mai rar zoomorfe sau
cosmomorfe, într-o cromatică amplă, cu materiale diverse: lână, bumbac,
mărgele, paiete, fir metalic. Partea cea mai frumos lucrată și ornamentată
este mâneca cu cele trei câmpuri ornamentale: altița, încrețul și râurile.
Tipologic, portul popular bucovinean se încadrează tipului de largă
circulație din estul lanțului carpatic. Județul Suceava cuprinde șase zone
etnografice (Fălticeni, Humor, Dorna, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc,
Suceava), fiecare zonă având specificul și particularitățile sale referitoare la
ornamentică, materiale și preferințe cromatice regăsite pe costumele populare.
În Bucovina se întâlnesc cele două tipuri fundamentale ale cămășii
femeiești: cămașa de tip carpatic cu stanii și mânecile asamblate în jurul
gâtului, numită și cămașa cu altiță sau cămașa cu brezărău (zona Humor,
Câmpulung Moldovenesc, Suceava) și tipul de cămașă bătrânească denumită
local cămeșoi, realizată dintr-o singură bucată de țesătură care formează
piepții și spatele și la care mânecile sunt prinse din umăr. În zonă mai apar
cămașa cu platcă (zona Dornelor) cămașa cu ciupag sau guler îngust (o
variantă a cămășii cu brezărău), cămașa tip poncho (zona Rădăuți), toate
țesute la stative cu motive geometrice și vegetale. Mâneca poate fi largă, cu
volan, cu manșetă, încrețită, în funcție de zona de proveniență.
Dintre toate tipurile de cămăși, cămașa cu altiță din Bucovina a atins
un nivel superior de realizare artistică prin rafinamentul broderiilor care o
împodobesc, prin varietatea compozițiilor decorative, ca și prin nuanțele
armonioase ale gamei cromatice.
244
ÎMBRĂCĂMINTE ȘI IDENTITATE
ÎN SATELE DIN JURUL ROMANULUI
REFLECTATE ÎN COLECȚIA ETNOGRAFICĂ
A MUZEULUI DE ISTORIE ROMAN
Relu Butnariu
Cuvinte-cheie: port popular, identitate, schimbare, globalizare.
Costumul popular a însoțit omul în diferitele momente ale vieții sale:

din copilărie până la bătrânețe, la bine și la rău, la nuntă și la înmormântare,
la lucru și la sărbătoare, întotdeauna adecvat momentului trăit, ca o
constantă a existenței. Ca orice fenomen cultural, portul popular a fost supus
unei continue schimbări. Fiind strâns legat de aspectele vieții sociale, s-a
adaptat condițiilor de trai. Evoluând în timp și păstrând totuși structurile de
bază, costumul popular tradițional a supraviețuit și în zona Romanului până
în epoca industrializării rapide (1960-1965). De curând, ideea de globalizare
își face loc și în spațiul satului, lăsând asupra acestuia o amprentă de
artificial, străin și comercial. Renunțarea la portul popular este o consecință
directă a acestui fenomen. Rămâne a fi purtat doar în evenimente culturale
gen spectacole, activități școlare sau muzeale și extrem de rar în
evenimentele speciale din viața oamenilor trăitori în lumea satului. De altfel,
nici aceasta din urmă nu mai poate fi considerată ca fiind cea de tradiție.
Costumele tradiționale din zona Romanului prezintă câteva note
distincte, ca formă și decor. Spre exemplu: împodobirea cu cârpa și ștergarul
bogat decorat la capetele purtate pe spate, cămașa cu altiță „săbiată” și
decorul cusut pe mâneci cu râuri costișate, în tehnica bulbucat, cu arniciu
roșu închis; catrința cu dosul negru, lat și fără bată roșie sau peștimanul cu
motive geometrice policrome și bete lungi, mărginite cu mărgeluțe albe și
canaci la capete; cojoace și pieptare frumos ornate în culori vii, specifice;
sumanele cusute cu sarad purtate doar de bărbați, etc.
La întocmirea acestei lucrări au fost luate în considerare, în principal,
piesele de vestimentație aflate în colecția etnografică din patrimoniul
Muzeului de Istorie Roman – Complexul Muzeal Național Neamț.
245
COS PENTRU O CAUZĂ
Ioana Corduneanu
Cuvinte-cheie: modă, sustenabil, broderie, tradiţional, comunitate.
Studiile confirmă: broderia (lucrul de mână în general) aduce multe

beneficii celor implicați. Totuși, motivația atâtor mii de persoane care au
început să coasă și continuă să coasă, la 9 ani de la lansarea „Semne Cusute”
este mult mai puternică și mai complexă.
Suntem o raritate pentru România, o comunitate puternică, un model
de organizare, de implicare, o sursă de inspirație. Nimeni nu bănuia că atât de
multe persoane se pot uni, pe termen lung, pentru un scop comun. Nimeni nu
înțelegea de ce coasem și ce câștig avem. Nu coasem din cauză că nu avem
haine, nu coasem din cauză că avem nevoie de bani, nu coasem din cauză că ne
plictisim. Coasem pentru o cauză: pentru cunoaștere, pentru a primi
recunoaștere. Coasem pentru a ne conecta cu alții, pentru a ne reconecta la
valori din trecut. Coasem pentru a ne exprima identitatea și convingerile.
Dacă ia este imaginea lumii, cămășile din proiectul „Cos pentru o
cauză” vor arăta ce dezechilibre ne pun în pericol lumea de azi, schimbată
față de lumea de poveste a satului unde s-a născut veșnicia. Sute de specii pe
cale de dispariție, poluare în aer, în sol și în apă, păduri tăiate și familii
destrămate se scriu pe cămășile de azi, folosind izvoade vechi și noi. Coasem
pentru a trage un semnal de alarmă, pentru a schimba obiceiuri și
mentalități, poate chiar pentru a schimba legislația, coasem pentru a
schimba lumea. Este important să păstrăm, prin copii fidele, cămășile din
trecut, însă știm că fiecare suflet tânjește să coasă ceva ce nu s-a mai cusut,
să facă ceva ce nu s-a mai făcut. Sperăm ca Muzeele, ce sunt pentru noi reper
și sursă de inspirație, să documenteze realitatea pe care o trăim, o brodăm și
o purtăm acum.
246
Fig. 1. Cămăși realizate în cadrul proiectului „Cos pentru o cauză”.
247
DOSARUL ROMÂNIEI LA UNESCO:
,,CĂMAȘA CU ALTIȚĂ”,
EXPRESIE A CULTURII TRADIŢIONALE,
CUNOSCUTĂ PUBLICULUI LARG ŞI SUB NUMELE DE
,,IA ROMÂNEASCĂ”,
RETROSPESPECTIVĂ ASUPRA ELABORĂRII
ŞI DEPUNERII DOSARULUI
Florin-Ionuț Filip
Cuvinte-cheie: comisie, cămaşa cu altiţă, patrimoniu imaterial.
Încă din anul 2008 de când s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru
Salvagardarea Patrimoniului Cultural Naţional, comisie de specialitate de
pe lângă Ministerul Culturii, s-a propus înscrierea în patrimoniul cultural
universal a acestui element identitar al culturii noaste tradiţionale.
Bineînţeles că propunerea nu a fost bine primită dintru-început, nu
printr-o împotrivire, ci printr-o bună primire, deoarece specialiștii, inclusiv
academicieni, au insistat pe scoaterea în evidență a anumitor aspecte și
caracteristici ce sunt și acum mai puțin cunoscute / apreciate: de pildă –
purtarea acestei cămășii într-un context contemporan, adică cu blugi ori cu
altfel de pantaloni sau fuste, în ocazii ce nu țin de vechile sărbători populare …
Din păcăte nu s-a reușit înscrierea tuturor comunităților încă
purtătoare ale ,,cămășii de altiță” din țara noastră, inclusiv ale unora din
județul Neamț !
Aceasta pentru că atunci când s-a alcătuit Atlasul Etnogtafic Român al
Academiei Române, în anii 1950-1960, multe comunități au fost eludate și /
sau omise de la înregistrarea expresiei culturale tradiționale a ,,cămășii cu
altiță” sau a ,,iei românești” !
În opinia mea, le revine cercetătorilor și specialiștilor preocupați de
studierea acestei expresii de cultură tradițională, fenomen recunoscut acum la
nivel mondial, să continue studierea, prezervarea și promovarea unuia dintre
cele mai însemnate elemente identitare ale moștenirii noastre culturale.
248
COLECȚIA „ELENA NIȚĂ IBRIAN”
Cuvinte-cheie: donaţie, tapiserie, izvoade.
La 1 august 1986 în colecţia Muzeului de Etnografie Piatra-Neamţ a

intrat o valoroasă donaţie, graţie doamnei Elena Niţă Ibrian (1921-2009).
Profesoară de lucru manual, pensionară la acel moment, a îmbogăţit
instituţia cu tapiserii, măşti, piese de port popular femeiesc şi bărbătesc,
textile de interior, fotografii, alte documente personale, în total 180 de piese,
conform actelor. De fapt inventarul cuprinde mult mai multe piese, pentru că
la un singur număr de inventar sunt mai mult de 1000 de „eşantioane de
cusături populare”. Tapiseriile lucrate cu lână sau materiale
neconvenţionale, majoritatea cu teme rurale abordate într-o manieră naivă,
au făcut parte din expoziţia personală pe care Elena Niţă Ibrian a deschis-o
la Galeriile Alfa din Piatra-Neamţ în decembrie 1982 - ianuarie 1983. Prima
valorificare expoziţională a unei părţi din donaţie a fost făcută în anul 2000,
în cadrul unei manifestări mai ample, la care au participat alte două nume
recunoscute pe plan local, Maria Canură şi Elisabeta Bolohan.
Donaţia este valoroasă şi datorită cămăşilor, ştergarelor, năfrămilor,
ale căror motive decorative ce au fost reproduse în volumul realizat
împreună cu Nicolae Dunăre, Broderii tradiţionale şi artizanale
moldoveneşti, Editura Ceres, Bucureşti, 1984. De asemenea, izvoadele de
cusături populare, mici bucăţi rămase din frumoasele cămăşi de sărbătoare
purtate altădată în judeţul Neamţ şi nu numai, depăşesc valoarea lor
materială, sunt rezultatul muncii de 25 de ani depusă în scopul recuperării,
salvării şi transmiterii artei populare. Efortul donatoarei nu a fost în zadar,
astăzi aceste izvoade constituind surse de inspiraţie pentru a coase noi
cămăşi de sărbătoare.
249
Fig. 1. Elena Niță Ibrian.
250
Fig. 2. Izvoade.
251
ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ
252
PARTICIPAREA ROMÂNEASCĂ LA BIENALA DE TINERET
DE LA PARIS ÎN PERIOADA COMUNISTĂ –
MIZE POLITICE ȘI ESTETICE
Magda Predescu
Cuvinte-cheie: Bienala de la Paris, arta tinerilor, umanism

socialist, conceptualism.
Regimurile totalitare au acordat o mare atenție activităților culturale

pentru tineret, iar România comunistă nu a făcut excepție. În a doua
jumătate a anilor 1950 a fost creat Cenaclul de Tineret, cu rol de îndoctrinare
ideologică, au fost organizate primele expoziții pentru tineret și au fost
construite case de cultură pentru tineret. Principalul eveniment prin care a
fost internaționalizată în acei ani arta tinerilor a fost Festivalul Mondial al
Tineretului și Studenților. Din 1959 însă, fără a schimba tematica și formele
de expresie artistică, România a început să fie prezentă la evenimente
culturale pentru tineret organizate în Occident, iar în 1961 Bienala de la
Paris a înlocuit definitiv Festivalul ca principal eveniment internațional
pentru tineret.
Primele trei participări românești la Bienală au susținut ideologia
oficială a blocului comunist, afirmând principiile realismului socialist în
varianta soft, cea a umanismului socialist, instituționalizată de sovietici
începând din 1957. La jumătatea deceniului următor, trecerea de la
internaționalismul socialist la comunismul național s-a reflectat în
preferința pentru un modernism eclectic, presărat cu elemente
vernaculare, regăsit în selecțiile pentru Bienală. La începutul anilor 1970
românii au trimis la Paris lucrări conceptuale, reușind pentru prima dată
să se sincronizeze cu tendințele Bienalei. Un deceniu mai târziu, al doilea
val de conceptualism românesc s-a aflat însă într-un raport anacronic cu
selecțiile altor țări. Ediția din 1982 a fost, de altfel, și ultima participare
românească la acest eveniment, fapt explicabil prin închiderea politică și
culturală din deceniul nouă.
Selecția națională pentru Bienala de la Paris a fost reprezentativă
pentru arta tânără din România, reflectând transformările instituționale și
estetice din perioada comunistă. Participarea la acest eveniment a
253
reprezentat un moment important în traseul artistic al participanților, care
au avut astfel ocazia de a dobândi vizibilitate pe piața de artă la începutul
carierei. Bienala a fost un moment important și pentru câțiva critici tineri,
care au participat la selecția lucrărilor sau chiar au pătruns în structurile
administrative ale evenimentului.
254
Fig. 1. Ion Stendl, Theodora Moisescu-Stendl, Radu Stoica, Radu Dragomirescu,
instalația „Pământ, aer, foc, apă”,
Bienala de Tineret de la Paris, ediția 1969,
premiul I la secțiunea „Travaux d’équipe”
(fotografie din arhiva artistului Ion Stendl).
255
REVIVAL.
COLARE ŞI RACOLARE A URMELOR DIN TRECUT
Dorina Horătău
Cuvinte-cheie: trecut, origini, recuperarea tradiţiei, ţesături vechi

de casă ţărănească, moştenire spirituală autohtonă, spaţiu memorial,
experiment textil, travaliu artistic.
REVIVAL. Colare și racolare a urmelor din trecut

problematizează ignoranţa cu care noi, românii, ne privim trecutul şi
originile, în graba noastră de a fi cu orice preţ în acord cu moda prezentului.
Lucrările fac parte dintr-o serie / discurs de autor cu o puternică amprentă
personală, în care se pune accentul pe recuperarea, asocierea şi reasamblarea
ţesăturilor tradiţionale românești.
Astfel, spaţiul oferit de Casa „Ion Mincu” din Bucureşti (Sediul
Ordinului Arhitecților din România) devine chivotul în care artistul-autor îşi
desfăşoară moştenirea zestrea (generică ? spirituală ?) adusă din nordul
Moldovei (cuverturi, scoarţe, ţoale, păretare). Expunerea pieselor este frustă,
lasă la vedere goliciunea necosmetizată a textilelor bătrâneşti de casă
ţărănească, într-o relaţie sinceră cu un spaţiu memorial, reper arhitectural şi
cultural, în care lucrurile vechi sunt păstrate şi etalate cu cinste.
Expunerea doreşte să fie o întoarcere, să dezvăluie privitorului o altă
perspectivă asupra obiectului textil autentic românesc, pur şi simplu a
meritului său de a fi istorie, căci prea repede astăzi ţesăturile tradiţionale de
casă sunt uitate ori date la o parte, pentru a face loc altor textile ieftine,
aduse de afară, de împrumut sau pur şi simplu impuse de moda zilei.
Prin aceste propuneri se vorbeşte despre dorinţa de recuperare a
tradiţiei culturale şi a moştenirii spirituale autohtone, care este un trecut mai
mult al nostru decât numai al artistului-autor.
În acest fel ideea de a găsi abordări noi, precum şi experimentul textil
bazat pe materiale umile, demult uitate, prin travaliu artistic, sunt readuse
din nou la viaţă, regăsindu-şi prospeţimea şi pentru artistul autor, şi pentru
ceilalţi. Operelor demult ţesute, dense de istorie şi timp, li se dă putere să
devină actuale, să fie din nou prezente şi în centrul atenţiei.
256
Fig. 1. Afiş expoziţie personală:
Dorina Horătău, „REVIVAL. Colare şi racolare a urmelor din trecut”,
Casa „Ion Mincu”, Bucureşti, România, 22.10.2014 - 03.11.2014.
257
Fig. 2. REVIVAL, vedere din expoziţie, ansamblu, instalaţie-construcţie asamblaj
(ţesături tradiţionale româneşti, structură spaţială metalică), 2014.
Fig. 3. REVIVAL, vedere din expoziţie, ansamblu, instalaţie

(miniaturi textile, tehnică de autor, resturi textile şi plexiglas), 2014.
258
Fig. 4. Dorina Horătău – „Lucruri de altădată“,
construcţie-asamblaj, ţesătură tradiţională românească, lemn învechit, 2014.
259
Fig. 5. Dorina Horătău – asamblaj, ţesătură din lână şi lemn învechit, 2014.
260
Fig. 6. REVIVAL, detaliu, instalaţie-construcţie asamblaj
(ţesături tradiţionale româneşti, lemn învechit
(foto: Corneliu David, 2014).
Fig. 7. Dorina Horătău – REVIVAL, miniatură textilă, tehnică de autor

(resturi textile şi plexiglas), 2020
(foto: Corneliu David, 2014).
261
FORMA PREZENTULUI –
O ARHIVARE A ACTIVITĂȚII DIN PERSPECTIVA ARTISTULUI
Otilia Boeru
Cuvinte-cheie: forma artistică, arhivare subiectivă, eveniment

expozițional.
„Întâlnirea cu forma este mai importantă decât forma însăși”, spunea

Nicolas Bourrioud, iar această observație a început să capete din ce în ce mai
mult sens pentru mine. Nu sub aspectul dezintegrării și anulării obiectului
artistic, ci mai degrabă prin sublinierea unei dimensiuni a artei care nu se
vede, dar care este mai puternică decât reperele fizice supuse analizei tehnice
a formei. Imaginile, sunetele, obiectele pe lângă care trecem ne afectează
într-un mod subtil care scapă controlului nostru. În preajma formelor
artistice cu un conținut senzorial ne transformăm, relaționăm diferit. Arta
poate creea contexte de relaționare, poate media dialogul.
Pentru realizarea unei expoziții este nevoie de timp pentru pregătirea ei,
de o anumită dispoziție și asumare pentru identificarea și formularea unor
direcții de comunicare, astfel încât ceilalți să se poată conecta la mesajul
expunerii. Este nevoie de zile petrecute în sală pentu desfășurarea lucrărilor,
pentru organizarea și distribuirea lor în spațiu. Astfel, imaginile create sunt
oferite citirii pe îndelete, cu spațieri și alinieri care să faciliteze acest lucru.
Printr-un proces asemănător am trecut și eu în realizarea expunerii
care a marcat finalul unei etape de creație. Doar că, în loc să despachetez și
să desfășor lucrări special alese, am strâns, împachetat și legat toate lucrările
din atelier, o inversare a ordinii firești. Am aglomerat spațiul, l-am
transformat într-un peisaj abrupt, greu de parcurs, inconfortabil citirii
liniare. Acolo, printre lucrări, am stat timp de o săptămână catalogând și
arhivând lucrările pregătite pentru depozitare. Au fost grupate în funcție de
formă și dimensiune, însemnate cu benzi colorate pentru identificarea lor în
funcție de subiect sau de tehnică. Procesul de strângere, catalogare și
împachetare al conținutului atelierului a făcut să iasă la suprafață esența
acelor ani: preocuparea pentru experimentul formal. Așa a apărut Forma
prezentului, expoziția cu rol de concluzie, realizată în locul care a servit ca
atelier timp de șase ani.
262
Fig. 1. Expoziția „Forma prezentului”.
263
264
FRAGMENTUM.
FRAGMENT URBAN COMUNITAR – CASĂ, PERETE, PLANTĂ
Cristina Irian,
Roxana Donaldson
Cuvinte-cheie: artă-memorialistică, cultură materială, artă,

plante, patrimoniu.
Proiectul de cercetare artistică activează simbolic spații nelocuite prin

produse culturale, care interpretează fragmente de cultură materială și natură.
Inițiativa vizitează documentar artistic un fragment de istorie mică, în lumea
izolată din perioada pandemiei Covid-19 din România. Practica de lucru face
parte din conceptul de recuperare a memoriei centrată pe comunități.
Grădina, copacii și florile, exteriorul caselor vorbesc despre oameni,
reprezentând fragmente de narațiuni despre ei, purtând în ele o formă de
comensualitate, complementară fragmentelor de cultură materială specifice
interiorului caselor. Plecând de la obiectele fragment de tapet și ierbar istoric
recuperate de la o familie de colecționari, autoarele au cules informații din
comunități, material vizual, plante și obiecte legate de case și grădini nelocuite
din zonele în care au fost izolate în timpul pandemiei, Piatra-Neamț și București.
Instalațiile cuprind fragmente de memorie din viața unor
comunități, prezentate sub forma unui rulou pastel (15 mp), amintind de
secvențialitatea panelurilor decorative renascentiste, și paneluri
suspendate, sub forma unor pereți interactivi – albume de fotografii,
împreună cu un montaj video proiectat direct pe cărămidă, ceea ce asigură
relief fiecărei case și vibrație fiecărei flori de ierbar redate în foto-montaj
(Laura Mesina, Observator cultural).
Zidul-Pergament reconstituie pe hîrtie pictată recurența vizuală a
îndelungatei și complicatei relații om-plantă. Dimensiunea sa face imposibilă
expunerea completă, astfel că, doar un fragment rămîne accesibil vederii, ca
o metaforă pentru imposibilitatea de a recupera și cunoaște întregul.
Instalația Ziduri cu două fețe (interioare și exterioare) reconstituie subiectiv
fragmente din viața unor case și grădini, în formula „patru plus unu”,
respectiv patru case din Piatra-Neamț, astăzi nelocuite. „Plus unu” este un
rest de tencuială compus din fragmente de ziar și tapet, cu flori din carton
colorat în albastru; o urmă din peretele unei case de secol XIX din Arefu.
265
Referințe:
Laura Mesina, Fragmentum, la Palatele Brâncovenești, 2021,
https://www.observatorcultural.ro/tag/expozitia-fragmentum/
Instalații video disponibile la adresele:

https://www.youtube.com/watch?v=eYpWBu4uz90
https://www.youtube.com/watch?v=pXcdlJL3ItM
266
Fig. 1. Roxana Donaldson – „Zidul Pergament”
(foto: Bogdan Oprea, 2021).
Fig. 2. Cristina Irian – „Detaliu zid”

(foto: Bogdan Oprea, 2021).
267
Fig. 3. Cristina Irian – „Detaliu instalație video și zid”
(foto: Bogdan Oprea)
268
BOTOȘANII ÎN LUCRĂRILE LUI CIK DAMADIAN
Maria-Laura Tocariu
Cuvinte-cheie: Muzeul Județean Botoșani, patrimoniu cultural,

artă plastică.
Născut în Constanța, în 1919, într-o familie de armeni refugiați, Hacik

(Cik) Damadian a făcut școala primară și o parte din studiile liceale în orașul
natal, apoi a plecat în Italia, unde a urmat Academia de Belle Arte, dar și
cursurile facultății economice din Roma.
Întors în România, va organiza prima expoziție personală la Iași, în
1942, urmată în scurt timp de multe altele, atât în țară, cât și în străinătate,
câștigându-și renumele de fin portretist și, în egală măsură, ajungând a fi
considerat o prezență remarcabilă a graficii românești.
Bun observator, artistul va fi interesat întreaga viață de continua
perfecționare, după cum demonstrează numeroasele vizite de studii pe care
le-a întreprins în URSS, Polonia, Franța, Grecia, Turcia, Cehoslovacia,
Belgia, Olanda, Egipt. O altă caracteristică a personalității lui Cik Damadian
o constituie spiritul său enciclopedic, manifestat prin abordarea, dincolo de
interesul pentru artele plastice, a fizicii, matematicii, biologiei, lingvisticii
sau hermeneuticii.
A realizat sute de lucrări, în tempera, tuș, portrete șarjă, litografii,
compoziții tematice, scenografii, filme de animație, într-un stil absolut
inconfundabil, lucrările sale fiind expuse în multe muzee ale lumii, precum şi
în colecţii particulare.
Lumea citadină, cu farmecul ei ascuns, o fost mereu un punct de
atracție pentru artist, dovadă fiind și cele 24 de desene în tuș pe hârtie,
inspirate din realitatea de atunci a Botoșanilor. Surprinzând vechi străzi și
clădiri ale orașului pe care că l-a vizitat, va realiza colecția amintită, în
perioada iunie - septembrie 1975, lucrările intrând ulterior în patrimoniul
Muzeului Județean Botoșani. Aducând în prim-plan Botoșanii care nu mai
există, grafica lui Damadian se caracterizează prin finețe și linii armonioase,
evocând parcă taine urbane, creând o atmosferă învăluitoare, asimilatoare.
269
Fig. 1. 301G – Cik Damadian – Botoșani, „Strada Marchian”.
Fig. 2. 305G – Cik Damadian – Botoșani, „Strada Luceafărul”.
270
Fig. 3. 307G – Cik Damadian – Botoșani, „Calea Naţională”.
271
COLECȚIA DE ARTĂ DECORATIVĂ ORIENTALĂ
A MUZEULUI DE ARTĂ TULCEA
Cuvinte-cheie: artă orientală, colecţie muzeală, decor, veşmânt.
Studiul Colecției de Artă Decorativă Orientală a Muzeului de Artă din

Tulcea ne dezvăluie o mică parte din povestea artei civilizației islamice, dar
nu numai, spusă de anonimi, dintr-un spațiu imens, cu o infinită și
nebănuită diversitate de forme, materiale și tehnici de lucru.
Cea mai mare parte a pieselor ce compun colecția o reprezintă bunuri
ce vizează amenajarea de interior a locuințelor din Țara Românească, de la
sfârșitul secolului al XVIII-lea și până la începutul secolului al XX-lea. O a
doua categorie, evidentă ca pondere, constă în veșminte și accesorii.
Articolele de îmbrăcăminte turcească sunt specifice secolelor XVIII-XIX. Ele
au ajuns pe teritoriul țării noastre, cel mai probabil, ca daruri de nuntă,
zestre a unor tinere și marfă comercializată.
În prezent colecția deține 325 de piese. Bunurile au fost achiziționate
între anii 1970-1990 de la reprezentanți ai mai multor grupuri etnice din
România, dintre care: turci, tătari, greci, bulgari, ruși. Arealul cultural al
compozițiilor decorative ne poartă într-o călătorie neașteptată prin sud-
vestul, sud-estul și centrul Asiei, nordul Africii și continentul Europa.
Datate de la sfârșitul secolului al XIII-lea și până la începutul secolului
al XX-lea, obiectele pot fi împărțite în 11 categorii de bunuri: mobilier;
scoarțe și covoare; vase din metal; broderie; vase din sticlă, porțelan și
ceramică; documente; veșminte; încălțăminte și accesorii; șaluri și fragmente
de țesătură; bijuterii; arme.
Majoritatea pieselor sunt ornamentate cu compoziţii decorative proprii
artei islamice, arabescuri în care se identifică foarte multe motive ornamentale
și mai multe tipuri de caligrafie: motive geometrice, motive vegetale, motive
antropomorfe, motive zoomorfe, motive avimorfe, motive heraldice, motive
mitice, motive simbolice, motive arhitecturale, motive ambientale.
Suprafeţele decorate sunt acoperite uniform ca densitate, fără ca
întregul să devină încărcat, iar ansamblul să-şi dezechilibreze armonia.
Arabescul musulman se caracterizează printr-o rigoare geometrică. El
reflectă viziunea omului aplecat spre introspecție.
272
Fig. 1. Muzeul de Artă din Tulcea.
Fig. 2. Imagine din expoziția permanentă a muzeului.
273
DONAȚII ȘI DONATORI – MUZEUL DE ARTĂ DIN ROMAN
Mihaela Ciobanu
Cuvinte-cheie: donații, donatori, artă, muzeu, Roman.
Patrimoniul Muzeului de Artă Roman s-a format în special datorită

donaţiilor generoase ale artiştilor plastici, ale familiilor acestora sau ale unor
colecţionari. Dintre numeroasele donaţii se remarcă, prin valoarea şi
amploarea lor, următoarele: în anul 1983, donaţia profesorului şi arhitectului
Marcel Locar (n. 1902; d. 1983). Născut la Roman, binecunoscut arhitect şi
colecţionar, a dorit ca o parte din colecţia sa să fie donată Muzeului de Artă
din Roman, oraşul copilăriei sale. Donaţia cuprinde 30 de lucrări de artă,
care reprezintă aproape toate genurile: portrete, peisaje, naturi statice, flori,
semnate de 17 artişti, reprezentanţi de frunte ai artei româneşti din perioada
interbelică şi din zilele noastre: Theodor Pallady, Iosif Iser, Camil Ressu,
Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Ştefan Constantinescu, Petru
Iorgulescu-Yor, Nicolae Tonitza, Arthur Segal, Alexandru Ciucurencu,
Lucian Grigorescu, Max Arnold, Alexandru Padina, Leon Duval Gozlan,
Gheorghe Vânătoru, Eugen Drăguţescu, Ligia Macovei. Desen, gravură,
acuarelă, ulei, de la schiţe şi studii la opere definitive, toate aceste lucrări
sunt integrate circuitului de valori ale patrimoniului naţional de artă.
O altă donaţie importantă este cea din anii 1981 şi 1982 a soţilor Mia
Moţatu Steurer şi Leonida Moţatu din Bucureşti, care au înzestrat muzeul cu
lucrări de artă reprezentative pentru spiritul creator al artiştilor Maria
Ciurdea Steurer, Iosef Steurer, Mia Moţatu Steurer şi Leonida Moţatu. Cele
60 de lucrări reprezintă pictură, grafică, sculptură mică, fotografii şi extrase
din presa vremii referitoare la activitatea expoziţională. La opiniile şi
judecăţile de valoare ale specialiştilor, reliefează pregnant personalitatea lor
artistică. În anul 2006 profesorul Alexandrina Isac Steurer, fiica artiştilor
Mia şi Leonida Moţatu, a întregit donaţia cu încă 13 lucrări: pictură, grafică
şi sculptură mică, creaţii ale artiştilor familiei Ciurdea - Steurer.
Donaţia Constantin Bârjoveanu în colecţiile Muzeului de Artă Roman
este destul de consistentă, a doua ca număr de lucrări şi se compune din 7
(şapte) opere donate personal de autor în timpul vieţi (1 în ulei şi 6 în
grafică) la care s-au adăugat cele 71 donate în anul 2005 de soţia artistului,
274
Profira Bârjoveanu (2 în ulei și 69 grafică). Din punctul de vedere al tehnicii
de realizare sunt trei picturi şi 75 de grafică.
Urmează donaţii de mai mici dimensiuni, dar nu mai puţin importante
ca valoare: în anul 1977, Letiţia Isachie donează două lucrări semnate de
soţul ei, Constantin Isachie; în anul 1987, Aritina Secoşanu donează 7 lucrări
semnate de soţul ei, artistul Adrian Secoşanu; Elena Dobriceanu Cocorăscu
donează 13 lucrări cu 76 ex-libris-uri; Costache Horia, 10 lucrări; Eamaş Iuri,
2 acuarele; donaţia de 9 lucrări, aquarelă, din anul 2000 ale soţilor Iulia şi
Petronius Hălăucescu din Piatra-Neamţ, semnate de Iulia Hălăucescu.
275
Fig. 1. Constantin Bârjoveanu – „Autoportret”,
lucrare aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Roman.
276
Fig. 2. Maria Ciurdea Steurer – „Fetița cu porumbel”,
277
Fig. 3. Nicolae Tonitza – „Portret de fetiță”,
278
DREPTUL LA NEUITARE.
EPISCOPUL ACADEMICIAN MELCHISEDEC ȘTEFĂNESCU
Cuvinte-cheie: Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Episcopia

Romanului, Academia Română, Catedrala Episcopală Roman.
Viaţa şi meritele episcopului Melchisedec, așa cum aprecia un biograf

al său, „privite sub toate înfăţişările lor, sunt o pildă elocventă, de ceea ce pot
face virtuţile, talentul şi stăruinţa pentru a scoate pe un om din întuneric, a-l
pune în evidenţă şi a-l face lumina unei naţiuni. Astfel a fost şi astfel rămâne
Melchisedec: una din gloriile episcopatului român şi o podoabă a ţării sale”.
S-au împlinit recent 129 de ani de la trecerea sa în veșnicie, prilej de
aducere aminte și de cinstire a memoriei celui care a fost numit „cel mai
învățat episcop al românilor”, de către mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu,
în ziua de 8 aprilie 1879, atunci când l-a înscăunat ca episcop al Romanului.
Într-adevăr, prin pregătirea sa intelectuală, prin viziunea și inițiativele
social-politice, prin vasta sa operă academică, prin înfăptuirile sale administrativ-
gospodărești, pretutindeni în Eparhiile pe care le-a păstorit, episcopul
Melchisedec a fost un adevărat „ambasador al valorilor culturale, spirituale și
sociale ale neamului românesc”, un ierarh care s-a risipit generos în multiple
laturi ale slujirii Bisericii și a neamului său, într-o epocă de renaștere națională.
Un contemporan al său, membru al Academiei Române, Bogdan
Petriceicu Haşdeu, în Revista nouă / 1892, consemna următoarele:
„La etatea de 69 ani, după ce o jumătate de secol a revărsat raze de
ştiinţă, de credinţă şi de binefaceri în Biserica neamului său, Melchisedec
apune ca un luceafăr în oraşul Roman, în dimineaţa zilei de Sâmbătă 16 Mai,
anul 1892. Fiindcă nu aparţinuse nici unui partid politic, moartea lui a trecut
aproape neobservată. Potrivit dorinţei exprimate de dânsul înainte de a
muri, Melchisedec a fost înmormântat în grădina caselor sale din Roman.
Mormântul său simplu, fără nici un monument, se află în mijlocul pomilor şi
florilor, în acel loc unde se recreia totdeauna şi unde, departe de zgomotele
lumii, găsea el adevărata mulţumireşi fericire a vieţii”.
Despre moartea și funeraliile acestui mare ierarh vom prezenta câteva
aspecte inedite, pe baza documentelor de arhivă descoperite recent în zestrea
Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
279
ENESCU ÎN CONȘTIINȚA CONTEMPORANEITĂȚII
ENESCU – 140
Lidia Alexie
Cuvinte-cheie: George Enescu, muzeu, vioară.
Compozitorul, dirijorul, violonistul, profesorul și pianistul George

Enescu (10.08.1881 - 04.05.1955) rămâne în istorie drept unul dintre cei mai
de seamă oameni de cultură ai secolului XX, care și-a asumat rolul de
ambasador al muzicii, atât în țară, cât și în lume și s-a implicat în
promovarea muzicii românești, contribuind la recunoașterea internațională
a compozitorilor, dirijorilor și interpreților din Romania. În acest an, când se
împlinesc 140 de ani de la nașterea marelui compozitor român, vor fi
organizate evenimente culturale, dedicate artistului. Muzician de geniu, om
între oameni, este deopotrivă un simbol al ralierii dincolo de toate granițele
istoriei culturale a Europei.
Creația sa muzicală rămâne actuală și plină de conținut, care atrage
încă noi generații de muzicieni.
George Enescu este primul compozitor român care a intrat în
Patrimoniul Cultural Mondial.
280
GHEORGHE (BOB) BULGARU
(N. 02 mai 1907, MĂLĂIEȘTI, VASLUI – D. 31 martie 1938, BUCUREȘTI)
Marian Antoniu
Cuvinte-cheie: Gheorghe (Bob) Bulgaru, perioada interbelică, pictor.
Gheorghe Bulgaru, alintat de familie și prieteni „Bob”, pictor și

grafician interbelic, este cunoscut drept „pictor al copiilor”, datorită
mărturiilor literare și cronicilor comemorative publicate postum de mai
mulți prieteni ai artistului, scriitori reputați, precum Edgar Papu, Eugen
Jebeleanu sau Barbu Brezianu. Toate acestea au format în conștiința
contemporanilor un portret al unui artist boem ce își realiza lucrările în fața
restaurantului-bar de pe Calea Victoriei.
În scurta sa carieră artistică, curmată nedrept de o boală necruțătoare,
Bob Bulgaru, s-a aplecat cu pasiune spre arta renașterii, fiind un excelent
desenator, adept al liniilor curbe. Portretele și schițele sale surprind subtile
emoții și stări. Folosindu-se de tehnici diferite și de o paletă cromatică vie, își
construiește un stil propriu în pictură, aplicând culorile de ulei pe hârtia de
calc. Obține efecte de lumină și culoare ce conferă lucrărilor o frumusețe
sugestivă. Surprinde atât asemănarea fizică a personajului portretizat, cât și
starea interioară a acestuia.
Căzut în uitare, numele lui Bob Bulgaru este astăzi în atenția publică
prin lucrările aflate în patrimoniul Muzeului de Artă din Târgoviște, Muzeului
de Artă din Ploiești, Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad și Muzeului
Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui. Alături de „caietul de schițe” al
ineditului artist, muzeul vasluian deține schițele Nud în creion, Baigneuses,
portret de Tânără fată și portretul în ulei pe hârtie de calc Sora artistului.
281
Fig. 1. Gheorghe (Bob) Bulgaru – „Baigneuses”, schiță
aflată în patrimoniul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.
282
Fig. 2. Gheorghe (Bob) Bulgaru – „Nud în creion”, schiță
283
Fig. 3. Gheorghe (Bob) Bulgaru – „Tânără fată”, schiță
284
Fig. 4. Gheorghe (Bob) Bulgaru – „Sora artistului”,
portret în ulei pe hârtie de calc
aflat în patrimoniul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.
285
GETA BRĂTESCU
Silvia Trăistariu
Cuvinte-cheie: Geta Brătescu, artă contemporană, colecția

Muzeului de Artă Piatra-Neamț.
Considerată una dintre cele mai importante artiste contemporane din

România, Geta Brătescu, „o voce independentă”, așa cum o caraterizează
istoricul de artă Catherine Zegher, a avut o contribuție semnificativă în
dezvoltarea artei românești, de-a lungul secolului XX şi la începuturile celui
de-al XXI-lea.
Muzeul de Artă Piatra-Neamț deține în colecția sa câteva lucrări de
artă aparținând Getei Brătescu (4 mai 1926 - 19 septembrie 2018),
personalitate centrală a artei contemporane românești începând din anii ’60
ai secolului XX.
Lucrările artistei aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Piatra-
Neamț sunt ilustrații realizate în tehnica xilogravurii și linogravurii.
Lucrările fac parte din seria Proverbe, realizate în 1961 și publicate în
volumul Alte povești cu tâlc, de Alexandru Mitru. Stilul acestor gravuri
îmbină ilustrația naivă din stampele meșterilor populari cu linia caricaturală
care deformează motivul obiectiv, dar sporește senzația de adevăr moral. Ce-
i rău, până la urmă e luat de ape, Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba,
Crâșmarul și maimuța, Prințesele alintate, Filosoful și tâmplarul sunt
lucrări care conțin virtute morală și filosofică și vizează audiența largă.
Complexitatea artistică a Getei Brătescu nu se oprește însă la vocația
sa de a ilustra cărți. Artist prolific, aceasta a dezvoltat o operă complexă ce
include desen, colaj, gravură, tapiserie, obiect, fotografie, film
experimental, video și performance.
Geta Brătescu a contribuit la neoavangarda românească a anilor ’60-
’70 ai secolului XX, la fel ca Ion Bitzan, Paul Neagu, Pavel Ilie, Mihai Olos,
grupurile 111 și Sigma, Ștefan Bertalan, Constantin Flondor, Ana Lupaș, Ion
Grigorescu, însă în arta sa există și o dimensiune postmodernă.
Definită de presa de specialitate „ca artist imaginativ şi cu spirit ludic”,
Geta Brătescu a reprezentat România la cea de-a 57-a ediție a Expoziției
Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia, cu proiectul său Apariții.
286
Fig. 1. Geta Brătescu – „Ce-i rău, până la urmă e luat de ape”, 1961,
colecția Muzeului de Artă Piatra-Neamț.
287
Fig. 2. Geta Brătescu – „Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba”, 1961,
288
Fig. 3. Geta Brătescu – „Filosoful și tâmplarul”, 1961,
Fig. 4. Geta Brătescu – „Prințesele alintate”, 1961,

289
DIFICULTĂȚILE EDITĂRII UNUI MANUSCRIS POST-MORTEM
Marin Postu
Cuvinte-cheie: Nicolae Esinencu, Vitalie Răileanu, manuscris,

editare „post-mortem”.
Editarea unui manuscris al cărui autor nu a reușit să-l publice în

timpul vieții crează o serie de dificultăți de ordin etic, estetic și juridic. Mai
întâi, cei care au la îndemână manuscrisul (cum este și cazul nostru – un set
de manuscrise ale lui Nicolae Esinencu, donate de către autor lui Vitalie
Răileanu, actualmente directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”) trebuie sa
decidă asupra valorii sale literar-estetice, coroborarea cu opera antumă și
păstrarea autenticității etc. De regulă, opera postumă scoate „din sertar” mai
multe „surprize” din viața personală și profesională, care necesită o evaluare
în actualitatea culturală. Acestea fie nu au fost publicate din considerente
politice, ideologice, fie au fost lăsate de autor pentru o revenire ulterioara
asupra lor. Detaliile despre viața privată și expunerea unor aprecieri despre
alte personalități din contemporaneitatea autorului, în cazul în care editorii
se decid să publice, sunt motive care pot genera scandaluri și pretenții de
natura juridică (dreptul la imagine, viața privată etc.) din partea persoanelor
vizate expres în manuscris și ușor recunoscute în viața culturală cotidiană.
Aspra acestor dificultăți ne vom focaliza discursul nostru, manifestând
speranța că vom găsi soluții deja existente în cazuri similare.
290
LISTA AUTORILOR
Lidia Alexie
Muzeul Județean Botoșani, Muzeul Memorial „George Enescu”
Dorohoi
lidiaalexie@yahoo.com
Ana Maria Andrei

Complexul Muzeal Național „Moldova”
Iași
centrurestaurare@palatulculturii.ro
Marian Antoniu
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare”
Vaslui
antoniu_marian70@yahoo.com
Dr. Constantin Aparaschivei

Muzeul Național al Bucovinei, Muzeul de Istorie
Suceava
costi_costi0@yahoo.com
Dr. Dan Aparaschivei

Academia Română – Filiala Iași, Institutul de Arheologie
Iași
danaparaschivei76@yahoo.com
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Științe Naturale
Roman
adnana.apavaloaei@gmail.com
Dr. Andrei Asăndulesei

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Centrul ARHEOINVEST
Iași
andrei.asandulesei@yahoo.com
291
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie și Etnografie
Târgu Neamț
lavy_girl_4ever@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Dorin Sorin Baciu

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Geografie şi Geologie
Iași
dsbaciu@gmail.com
Dr. Ludmila Bacumenco-Pîrnău

Iași
ludmila.pirnau@gmail.com
Oana Maria Bălan

Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Științe Naturale
Piatra-Neamț
corfu_oana@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Luminița Bejenaru

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Biologie
Academia Română – Filiala Iași, Centrul de Cercetări Antropologice
„Olga Necrasov”
Iași
bejlumi@yahoo.com
Dr. Cristina Bibire

Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R.
Iași
cmctaboriasi@yahoo.com
Dr. George Bilavschi

Iași
bilaskus@gmail.com
Prof. Univ. Dr. Lucrețiu Bîrliba

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Istorie
Iași
blucretiu@yahoo.com
292
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Ştiinţe Naturale
Piatra-Neamț
ionelaboboc@ymail.com
Dr. Otilia Boeru

Universitatea Națională de Arte
București
otilia.boeru@unarte.org
Conf. Univ. Dr. Dumitru Boghian

Universitatea „Ștefan cel Mare”, Facultatea de Istorie și Geografie
Suceava
dumitruboghian@yahoo.com
Marian Bordeianu
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Biologie și Geologie
Cluj-Napoca
marian.bordeianu@outlook.com
Dumitru Bostan
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie și Arheologie
Piatra-Neamț
bostandu@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Mihai Brânzilă

Iași
mib@uaic.ro
Andreea-Maria Brezeanu
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Universitatea din București, Facultatea de Biologie
București
andreea.brezeanu@antipa.ro
Dr. Manole Brihuneț

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naurală
Chișinău, Republica Moldova
patrimoniu.bisericesc@gmail.com
293
Iulian Bucur
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Muzeul de Etnografie
Bacău
ipbun@yahoo.com

Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie
Roman
iulia.butnariu@gmail.com
Relu Butnariu
Roman
relu.butnariu@gmail.com
Târgu Neamț
renata_gabriela89@yahoo.com
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Etnografie
Piatra-Neamț
florentinabuzenschi@yahoo.com
Oana Mihaela Căpățînă

Iași
Dr. Ana-Maria Cătănuș

Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
București
ana.catanus@gmail.com
Maria Cârțu
Muzeul Național al Bucovinei, Hanul Domnesc
Suceava
crusninschimaria@yahoo.com
Silviu-Constantin Ceaușu
Piatra-Neamț
silviu85c@gmail.com
294
Dr. Gabriel B. Chișamera
București
gabriel_chisamera@antipa.ro
Dr. Corina Cimpoeșu

Complexul Muzeal Național „Moldova”, Muzeul de Artă
Iași
cimpoeșu.corina@yahoo.com
Adrian Ciobanu
Roman
adrianciobanu40@yahoo.com
Dr. Ion Ciobanu

Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”
Orhei, Republica Moldova
Institutul de Cercetări Bioarheologice și Etnoculturale
archaeologymoldova@gmail.com
Mihaela Ciobanu
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Artă
Roman
misughiban@gmail.com
Consuela Cioboteanu
Muzeul Național al Literaturii Române
București
consuela_cioboteanu@yahoo.com
Dr. Ioana Cobzaru

Academia Română, Institutul de Biologie
București
ioana.cobzaru@ibiol.ro
Prof. Univ. Dr. Vlad A. Codrea

Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Biologie și Geologie
Cluj-Napoca
codrea_vlad@yahoo.fr
295
Ioana Corduneanu
Asociația „Semne Cusute”
București
semnecusute@gmail.com
Dr. Elena-Loredana Cozma

Iași
elenacozma26@gmail.com
Simona Crețu
Muzeul Olteniei
Craiova
simo19ro@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Ortansa Csutak

Universitatea din București, Facultatea de Biologie
București
cs_ortansa@yahoo.fr
Aurelia Curelaru
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare”
Vaslui
aurelya_fdrc@yahoo.com
Cristi Cureleț
Muzeul Național al Bucovinei, Muzeul de Istorie
Suceava
restaurare@muzeulbucovinei.ro
Manuel Dan
Piatra-Neamț
manueldan75@gmail.com
Dr. Vasile Diaconu

Târgu Neamț
diavas_n82@yahoo.com
Roxana Donaldson
Universitatea din București, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii
București
asociatiaomniaphoto@gmail.com
296
Dr. Mihai Duca
Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului
București
mihai.m.duca@gmail.com
Dr. Sergiu-Constantin Enea

Liceul Teoretic „Ion Neculce”
Târgu Frumos
eneasergiu2014@yahoo.com
Florin-Ionuț Filip
Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Artă Plastică Religioasă și
Restaurare
București
ioanneacshu@yahoo.com
Dr. Marin Focșăneanu

Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”
Măgurele
marin.focsaneanu@nipne.ro
Dr. Alexandru Gafincu

Piatra-Neamț
alexandru.gafincu@yahoo.com
Dr. Loredana Gafincu

Piatra-Neamț
pricoploredana@ymail.com
Daniel Garvăn
Muzeul Județean Buzău
Buzău
daniel.garvan@gmail.com
Viorel D. Gavril
Academia Română, Institutul de Biologie
București
viorel.gavril@ibiol.ro
297
Alina Maria Gărău
Muzeul Olteniei
Craiova
alinagarau@yahoo.com
Dr. Maria Geba

Complexul Muzeal Național „Moldova”, Muzeul de Istorie
Iași
mariageba@yahoo.com

Muzeul Olteniei
Craiova
simonagheorghe587@yahoo.com
Muzeul Olteniei
Craiova
cristinacameliaghitescu@yahoo.com
Dragoș Gorgorin
Muzeul Olteniei
Craiova
dragosgorgorin@gmail.com

Piatra-Neamț
igradianu@gmail.com
Ana Grigoriu
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, Facultatea de
Medicină Veterinară
București
ana.grigoriu@yahoo.uk
Dr. Vasilica-Monica Groza

„Olga Necrasov”
Iași
moni_ian@yahoo.com
298
Dr. Lavinia Grumeza
Iași
lavinia_grumeza@yahoo.com
Sorin Grumuș
Roman
grumus_sorin@yahoo.com
Dr. George-Dan Hânceanu

Roman
georgehanceanu@yahoo.com
Ana Honcu
Muzeul Literaturii Române
Iași
odochiciuc.ana@gmail.com
Dr. Ștefan Honcu

Iași
stefanhoncu@yahoo.com
Conf. Univ. Dr. Dorina Horătău

Universitatea Națională de Arte
București
h2dorina@yahoo.com
Dr. Cătălin Hriban

Iași
catalin.hriban@gmail.com
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Complexul Muzeal de
Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean
Tulcea
daniela.iacoblev.barau@gmail.com
Horațiu Silviu Ilea

Muzeul Național al Țăranului Român
București
ileasilviu@yahoo.com
299
Prof. Univ. Dr. Rodica-Mariana Ion
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie
ICECHIM
București
rodica_ion2000@yahoo.co.uk
Leonard Ionescu
Muzeul Olteniei
Craiova
leo_ionescu@yahoo.com
Conf. Univ. Dr. Viorel Ionesi

Iași
vioion@uaic.ro
Cristina Irian
Asociația Omnia Photo
Craiova
asociatiaomniaphoto@gmail.com
Cătălina Ivan
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Științele Naturii
Roman
ecomediaplant@yahoo.com
Dr. Adela Kovács

Muzeul Județean Botoșani, Muzeul de Istorie
Botoșani
adelakovacs.museum@gmail.com
Codrin Lăcătușu
Iași
codrinl66@yahoo.com
Dr. Lucian-Valeriu Lefter

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Vaslui
lucian_lefter@yahoo.com
300
Sergiu Loghin
Iași
loghin_sergiu@yahoo.com
Claudia Lupu
Muzeul Național al Marinei Române
Constanța
lupuclaudia1977@gmail.com
Dr. Carmen Marian

S.C. Carmen Marian HTRC S.R.L.
Iași
carmenmarian2002@yahoo.com
Gabriel-Emilian Marian
Iași
gabimarian63@yahoo.com
Dr. Otilia Mircea

Roman
otiliamircea@yahoo.com
Dr. Carsten Mischka

„Friedrich-Alexander” Universität Erlangen-Nürnberg, Institut für Ur- und
Frühgeschichte
Erlangen, Germania
carstenmischka@gmail.com
Dr. Brîndușa Munteanu

Complexul Muzeal Național „Moldova”, Muzeul Unirii
Iași
brindusamunteanu@yahoo.com
Dr. Lucian Munteanu

Iași
lucanas2000@yahoo.com
301
Dr. Roxana Munteanu
Muzeul Județean Buzău
Buzău
roxmunteanu@gmail.com
Alexandru Nechifor
Muzeul Județean Botoșani, Muzeul de Istorie
Botoșani
alexandrunechifor78@yahoo.com
Bogdan Mihai Negrea

Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C.
Kirițescu”, Centrul de Economie Montană
Vatra Dornei
bogdannm@yahoo.com
Dr. Andrei Nica

Piatra-Neamț
nica_andrei22@yahoo.com

Complexul Muzeal Național Neamț
Piatra-Neamț
dorinnico@gmail.com
Dr. Angelica Olaru

Iași
angelicaolaru66@yahoo.com
Conf. Univ. Dr. Ioan Carol Opriș

Universitatea din București, Facultatea de Istorie
București
ioanopris@gmail.com

Muzeul Olteniei
Craiova
rodicutaopritescu@yahoo.com
Dr. Cristina Păiușan-Nuică

Muzeul Național de Istorie a României
București
crispaiusan@yahoo.com
302
Dr. Marta Petruneac
Măgurele
marta.petruneac@nipne.ro
Dr. Luis Ovidiu Popa

București
popaluis@antipa.ro
Dr. Oana Paula Popa

București
oppopa@antipa.ro
Remus Ioan Popa

Iași
loryremus@yahoo.com
Dr. Anca-Diana Popescu

Academia Română, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”
București
ancadiana_popescu@yahoo.com
Marin Postu
Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, Biblioteca „Onisifor Ghibu”
postumarin@gmail.com
Dr. Magda Predescu

Muzeul Național de Artă Contemporană
București
magdapredescu@yahoo.com

Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni,
Centrul Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni
Piatra-Neamț
constantin.preoteasa@yahoo.com
303
Aurel Prepeliuc
Muzeul Național al Bucovinei, Muzeul Satului Bucovinean
Suceava
aurelprepeliuc@yahoo.de
Dr. Emilian Pricop

Piatra-Neamț
pricopemilian@yahoo.com
Cezar-Manuel Radu
Iași
cezarradu@yahoo.com

Muzeul Național al Țăranului Român
București
info@muzeultaranuluiroman.ro
Corina Rezneac
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală
corinarezneac@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Alexander Rubel

Iași
alexander.rubel@yahoo.de
Izabella Sabău
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Biologie și Geologie
Cluj-Napoca
sab.iza99@yahoo.com
Prof. Univ. Dr. Ion Sandu

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
Iași
sandu_i03@yahoo.com
304
Dr. Robert Sârbu
Măgurele
robert.sarbu@nipne.ro
Andreea Scarlat
Iași
scarlataureliaandreea@yahoo.com
Dr. Angela Simalcsik

„Olga Necrasov”
Iași
angelliisimal@gmail.com
Dr. Robert Daniel Simalcsik

„Olga Necrasov”
Iași
robyboy2@yahoo.com
Mihaela Antonina Simon

Iași
mihaela.anto@yahoo.com
Dr. Alexandru A. Solomon

Muzeul Judeţean Mureş, Muzeul de Ştiinţele Naturii
Târgu Mureş
alex_solomon88@yahoo.com
Mihai Spiridon
Iași
mihaispiridon@ymail.com
305
Dr. Dumitru-Ionuț Stigleț
Târgu Neamț
ionutusv@gmail.com
Ana Alexandra Stratan

București
Columbia University
New York, Statele Unite ale Americii
ana.stratan@gmail.com
Conf. Univ. Dr. Victor Surugiu

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Biologie
Iași
vsurugiu@uaic.ro
Conf. Univ. Dr. Ioan Tanțău

Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Biologie și Geologie
Cluj-Napoca
ioan.tantau@ubbcluj.ro
Dr. Felix-Adrian Tencariu

Iași
adifex@gmail.com
Ligia Otilia Teodor

Iași
ligiaotiliateodor@yahoo.com
Maria-Laura Tocariu
Muzeul Județean Botoșani, Muzeul de Etnografie
Botoșani
laura_tocariu@yahoo.com
Silvia Trăistariu
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Artă
Piatra-Neamț
sylvia.traistariu@yahoo.com
306
Dr. Nicolae Trif
Muzeul Naţional „Brukenthal”, Muzeul de Istorie Naturală
Sibiu
nicolae.trif@gmail.com
Conf. Univ. Dr. Paul Țibuleac

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Geografie și Geologie
Iași
paul.tibuleac@uaic.ro
Sergiu-Marian Țifui
Nördlingen, Germania
tifui_sergiu@yahoo.com
Dr. Aurel-Florin Țuscanu

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
Roman
tuscanu65mai@yahoo.com
Dr. Cristina Marta Ursescu

Iași
Dr. Ion Ursu

ion.ursu11@gmail.com
Dr. Viorica Vasilache

Iași
viorica_18v@yahoo.com
Dr. Márton Venczel

Muzeul Țării Crișurilor
Oradea
mvenczel@gmail.com

Complexul Muzeal Național Neamț
Piatra-Neamț
miaverzea@yahoo.com
307
Gabriela Vîrgă
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Ştiinţele Naturii
Roman
gabivirga77@gmail.com
Dr. Hab. Nicoleta Vornicu

Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R.
Iași
cmctaboriasi@yahoo.com
Dr. Liviu Zgârciu

Muzeul Național al Unirii
Alba Iulia
liviu.zgarciu@yahoo.com
Maria Similia Zgârciu

Muzeul Național al Unirii
Alba Iulia
liazgarciu@yahoo.com
308

Petrodava Ii - Program-Rezumate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Petrodava Ii - Program-Rezumate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMPLEXUL MUZEAL NAȚIONAL NEAMȚ

Editura „Constantin Matasă”

Dr. Ciprian-Dorin Nicola

Dr. Ciprian-Dorin Nicola

Eveniment organizat cu sprijinul:

© COMPLEXUL MUZEAL NAȚIONAL NEAMȚ

Editura „Constantin Matasă”

ȘTIINȚE NATURALE ..................................................................................... 20

RESTAURARE - CONSERVARE .................................................................... 33

ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ ......................................................................... 41

ȘTIINȚE NATURALE ...................................................................................... 45

Nicolae Trif, Vlad Codrea

Alexandru A. Solomon, Márton Venczel, Vlad A. Codrea

Sergiu Loghin, Gabriel-Emilian Marian,

Sergiu Loghin, Mihai Brânzilă, Andreea Scarlat

Marian Bordeianu, Vlad A. Codrea, Ioan Tanțău

Ionuț Grădianu, Dorin Sorin Baciu

Emilian Pricop, Bogdan Mihai Negrea

Oana Paula Popa, Victor Surugiu,

Ionela Alexandra Boboc

Ana Alexandra Stratan, Gabriel B. Chișamera, Ioana Cobzaru,

Andreea-Maria Brezeanu, Ortansa Csutak

Adela Kovács, Alexandru Nechifor

Constantin Aparaschivei, Adela Kovács

Anca-Diana Popescu, Daniel Garvăn,

Vasile Diaconu, Alexandru Gafincu, Dumitru-Ionuț Stigleț

Ioan Carol Opriș, Mihai Duca

Lucian Munteanu, Loredana Gafincu

Angela Simalcsik, Ion Ursu, Ion Ciobanu

Robert Daniel Simalcsik, George-Dan Hâlceanu, Angela Simalcsik

Silviu-Constantin Ceaușu, Alexandru Gafincu, Constantin Preoteasa

Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Dan Aparaschivei, Cătălin Hriban

Constantin Preoteasa, Silviu-Constantin Ceaușu, Carsten Mischka

ISTORIE ......................................................................................................... 130

Iulia Cristina Butnariu

Mihaela Ciobanu, Adrian Ciobanu

Maria Geba, Rodica-Mariana Ion, Cristina Marta Ursescu,

Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire

Otilia Mircea, Viorica Vasilache, Ion Sandu

Viorica Vasilache, Otilia Mircea,

Rodica Florentina Oprițescu

Alina Maria Gărău

Angelica Olaru, Maria Geba, Cristina Marta Ursescu

Cristi Cureleț, Constantin Aparaschivei, Vasile Diaconu

Remus Ioan Popa

Mihai Spiridon, Codrin Lăcătușu, Ligia Otilia Teodor

Simona Violeta Gheorghe

Ligia Otilia Teodor

Mihaela Antonina Simon, Ligia Otilia Teodor

Oana Maria Bălan

ETNOGRAFIE ................................................................................................ 225

Oana Georgiana Rahuma

Horaţiu Silviu Ilea

ARTĂ ȘI MEMORIALISTICĂ ....................................................................... 252

Cristina Irian, Roxana Donaldson

Lista autorilor ........................................................................................... 291

Grand Hotel „Ceahlău”

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

Grand Hotel „Ceahlău”

Grand Hotel „Ceahlău”

Consiliul Județean Neamț – Sala „Calistrat Hogaș”

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

Muzeul „Curtea Domnească” – Pivnița II