Cuprins :

I. Introducere

II Casele “Prairie”

III. Casele usoniene

1.Materiale

2.Natura

IV. Arhitectura organica :

1.Caracteristicile arhitecturii organice

2.Regulile arhitecturii organice

 Frank Lloyd Wright

I.
Frank Lloyd Wright (1867-1959),a fost unul dintre cei mai proeminenți și
influenți architecți al secolului 20. De la inceputul caselor de stil „Prairie” pana la
structurile curbate ale muzeului Guggenheim din New York , el a creat un stil de
arhitectură nord-american bogat în emoție și sensibilitate față de natură.

Wright deținea o abilitate rară, și anume ,puterea de a crea o legatura strânsă

între natură și construcțiile sale, ce rezultau din dragostea și cunoașterea sa
profundă față de natură. Acest dar a fost cel care l-a facut să se remarce printre
pionerii contemporani ai arhitecturii moderne , precum Le Corbusier și Mies van der
Rohe și face cladirile sale să pară a fi în ton cu epoca noastră ecologică.

Arhitectura Statelor Unite între anii 1895 și 1905 era o adevarata colecție a
stilului eclectic ,cu greu având o legatură în orice fel sau sens cu idea națiunii în care
a fost construit. Aceasta a fost o era în care arhitectura a insistat asupra modei și a
stilului , fară a avea legatură cu structura cladirii. De asemenea in această perioadă a
fost un moment în care industria construcțiilor a revoluționat în schimbari majore,
materiale noi și metode originale de folosire a vechilor materiale au fost dezvoltate in
acelaș timp. Revoluția industrială i-a oferit lui Wright instrumentele necesare de care
acesta avea nevoie pentru a construii clădirile fertile imaginației sale.

Frank Lloyd Wright nu a urmat o școala de arhitectură. În copilarie el a lucrat

la ferma unchiului său din Wisconsin, mai tarziu descriindu-se ca fiind un american
primitiv , un băiat inocent crescut la țara, dar inteligent, a cărui educație la fermă , l-a
făcut mai receptiv și cu picioarele pe pământ.

El a proiectat peste 1000 de structuri și a finalizat 532 de lucrări. Lucrările lui

sunt originale si inovative și fac parte cam din toate categoriile de clădiri: clădiri de
birouri, biserici, școli, zgârie-nori, hoteluri și muzee. Cele mai apreciate creații ale
sale rămân însa locuințele private.

II.Casele „Prairie”
Între 1900 și 1910, proiectele sale de case se încadrează în așa-numitul grup
al Caselor de preerie ("Prairie Houses"). Wright transformă radical casele americane
atunci când a început să creeze casele de preerie cu spații interioare deschise.

În „An Autobiography” , publicat pentru prima dată în 1932, acestă a declarat

că iubește acest stil al caselor,pur și simplu din instinct pentru simplitatea de care
dau dovadă , copacii , florile , cerul insuși, ies în evidență prin contrast. Acesta
susține că înălțarea cu puțin a caselor preerie este suficient pentru a arăta mai mult,
fiecare detaliu de la înalțime devenind intens și semnificativ.El pornește de la idea că
planurile orizontale ale caselor aparțin pământului și incepe să proiecteze dupa acest
concept,creeând acest stil.

Casele preerie au o frumusețe aparte, fiind caracterizate prin clădiri extinse și

joase cu acoperișuri înguste și înclinate, contururi clare, structuri externe suspendate
și terase largi, precum și folosirea multor materiale nefinisate. Denumirea de "case
de preerie" a fost dată întrucât designul lor este armonios integrat în peisajul din jurul
metropolei Chicago. Aceste case sunt, de asemenea, creditate de a fi primele
exemple de "plan liber".

Wright considerea camerele victoriene limitate având aspectul unei cutii așa
că a început să construiasca aceste case a caror camere sunt adesea imparțite de
panouri din sticlă.Mobilieru a fost ori construit odată cu casa ori a fost special
proiectat pentru a se potrivi cu restul casei. Aceste plane ale caselor preerie au fost
concepute pentru a se îmbina cu cele ale apartamentelor preerie.

Un nou concept al arhitecturii este pe cale să se nască. Nu s-a întamplat

peste noapte și ca urmare a casei Winslow din 1893, a fost nevoie de aproape șapte
ani pentru ca ideile și formele să evolueze.

(Casa Winslow)

Primul pas in această direcție s-a desfășurat destul de natural în privința

planului de casă : mai multe spații interioare deschise, îndepărtate una de alta prin
procedee simple arhitecturale precum finisaje orizontale ale pardoselii sau tavanului,
orientării diferite ale camerelor, urechi de zidărie laterale, decat prin folosirea unui
perete desparțitor ori a unei uși. Acesta în cele din urma a fost numit “plan liber”.
Integrarea clădirii cu terenul său natural a fost o altă dezvoltare. Casele anterioare s-
au aflat în suburbii ,când suburbiile au fost slab populate, amenajările teritoriilor au
fost la fel de rare. Wright dorea să ridice clădirea pentru a oferii o perspectivă mai
vastă. Din acest motiv el a ridicat subsolul la nivelul solului , lăsându-l pentru a servi
drept suport pentru etajul principal aflat sus. În elevație , el a început să vadă zidurile
casei mai mult ca ecrane ,peretii înalțându-se direct de la baza. Ferestrele erau puse
intr-o bandă continua sub streașina . Ștucul de ciment extins al streșinii a fost pictat
într-o culoare deschisă, aducând lumină reflectată, în cameră , care in lipsa ei aceste
camere ar fi fost neluminate.Ferestrele oscilante spre deosebire de ferestrele de tip
ghilotina lasă mai mult aer in camere. Ferestrele erau protejate împotriva soarelui și
a vântului de către streașină.

În ceea ce privește utilizarea materialelelor , el a intentionat să aplice un

mono-material decât un conglomerat , foarte folosit la vremea aceea.Casele cu ștuc
din ciment erau accentuate cu tapițării de lemn. Acelaș lucru era valabil și caselor cu
zidarie din carămidă. Dacă a existat o combinație de material precum ștuc și
carămidă, a fost păstrat uniform în construcția clădirilor, toate în încercarea de a
reda armonie și simplitate.Folosirea și dezvoltarea acestor elemente s-a extins încă
de la primele case ,precum, Bradley , Dana și Willits dar și cele de mai tarziu cum ar
fi , Martin , Coonley și Robie.

(Ca
sa Robie)

Cu toate acestea, în casele preerie , conceptul lui Wright asupra spațiului

interior ,a devenit una din amprentele sale originale asupra clădirilor. Această
caracteristică a fost conturată mai bine prin intermediul camerei de zi din Hillside
Home School ,1902. Cele patru coloane mari de piatra au rolul de a sprijini balconul
de deasupra camerei de zi. În această cameră putem observa că ferestrele înalte
,așa zisele ecrane, nu au rol structural ci doar estetic , fiind plasate de la marginea
casei.

III.Casele usoniene
Usonia este un cuvânt alternativ, complex, foarte adesea folosit de Frank
Lloyd Wright pentru a desemna viziunea sa referitoare la peisajul Statelor Unite,
incluzând planificarea orașelor și arhitectura organica, al cărui creator și promoter a
fost.Cuvântul „usonian” este un adjectiv folosit pentru a desemna un grup de mai
mult de 50 de case , concepute de Wright pentru familii americane cu venit mediu ,
începând cu anul 1936, când America se lupta cu o criză adâncă financiară.

Casele fiind proiectate pentru potențiali clienți cu venituri mici,acestea nu

aveau nici subsoluri nici poduri , si erau sărace în ornamente.Arhitectura usoniană s-
a născut din casele anterioare preerie , ambele prezentând acoperișuri mici și zone
deschise de locuit.Ambele stiluri au folosit abundent materiale precum lemn ,
cărămidă și alte materiale naturale. Casele usoniene erau mici de fel, cu un singur
nivel, fără garaj iar bucătariile erau incorporate în camerele de zi .Erau, de obicei,
realizate în forma literei L pentru a se potrivi în jurul unei grădini construite pe loturi
de pământ ieftine, care aveau forme ciudate, ca rezultat al împărțirii unei suprafețe
de teren în loturi de dimensiuni și forme variabile.

Casele erau realizate în spiritul conceptului arhitectural predominant la Wright

și arhitecturii sale organice. Astfel, folosirea armonioasă a spațiului aflat la dispoziție,
un design care să se integreze în peisajul locului, utilizarea de materiale locale,
acoperișuri plate, mari zone de aerisire, sprijinite pe structura de rezistență a casei,
care să asigure ventilarea naturală (îmbunatațind astfel randamentul răcirii dar și al
încalzirii casei), Iluminarea naturală maximă și încălzirea din podea erau elementele
omniprezente în casele usoniene. Mașinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o
structură foarte simpla, fără pereți dar cu acoperiș.

Cele mai reprezentative case usoniene sunt Herbert Jacobs (1936), Curtis
Meyer (1948) si casa Hegan (1954).

Casa Herbert Jacobs

Casa Curtis Meyer

1.Materiale
Încă de la începutul carierei sale , Frank Lloyd Wright a acordat foarte multă
atenție și respect materialelor naturale pe care le folosea.El a avut o lipsă generală
de respect în activitatea altor arhitecți din vremea sa ,dar și față de cei din epoicile
anterioare.Piatra,cărămida și lemnul , aceste materiale arhitecturale de bază, au fost
de-a lungul timpului acoperite, vopsite , tencuite și modificate pentru a se potrivi în
mod particular oricărui gust. Activitatea sa în aceste materiale întotdeauna a aderat
la ceea ce el a perceput ca fiind natural pentru om, permițând ca masele de piatra să
devină caracteristica clădirii sau tonurile bogate de pamant ale cărămizii.Lemnul,
considera el că este cel mai iubit material dintre toate deoarece frumusețea sa reiese
înca din natură; omul iubește asocierea în orice fel cu el ,îi place culoarea și
frumusețea acestuia să treacă prin ochii săi.

Materialele naturale au fost ignorate in cea mai mare parte, în arhitectură din
secolul al XIX-lea ,însă se pare că și materialele noi precum betonul , oțelul și sticla
au fost folosite într-un mod învechit. El a perceput aceste materiale noi și metodele
de a le utiliza ca fiind o „cutie de instrumente” minunată pentru arhitectul din secolul
al XX-lea.Oțelul combinat cu betonul (betonu armat) a fost marele element eliberator
care a produs o arhitectură complet nouă pentru secolul al XX-lea. Clădirea Johnson
Wax, casa lui Kaufmann „Fallingwater”, turnul de cercetare Johnson Wax și muzeul
Guggenheim sunt toate exemple în care betonul armat a fost utilizat.

2.Natura
Frank Lloyd Wright vedea natura în termeni aproape mistici. El a crezut
profund că cu cât omul este mai asociat cu natura cu atat el ,fizic cât și psihic se
dezvoltă și se extinde ca rezultat al acestei legături. Lui Wright îi plăcea să se refere
la modul său de gandire asupra naturii ca fiind „o natură scrisă” cu literă mare N , la
fel cum Dumnezeu se scrie cu literă mare D , el susținând în continuare că Natura
reprezintă trupul lui Dumnezeu și tot ceea ce vom ști sau vom vedea vre-odata.

Din acest punct de vedere , pornind de la respectul și adorația sa pentru

natură , clădirile sale au fost plasate în peisaj , țintind pentru un singur scop : de a
introduce omul și a-l face să participe în această natură splendidă.

Wright a oferit diverse soluții arhitecturale, în ceea ce privește modul de a trăii

armonios în mediul înconjurător și nu cu frică ( fiind un simplu instinct animal), ci cu o
iubire profundă pentru frumusețea naturală.

IV.Arhitectura organică
Arhitectura organică este un termen care caracterizează o interpretare
filozofică  și o modalitate concretă a arhitecturii de a construii clădiri prin promovarea
armoniei dintre habitatul uman și natură, care se realizează prin proiectarea clădirilor,
interioarelor și a tuturor anexelor într-un asemenea mod încât proiectul uman să
devină  armonios integrat în mediului înconjurător, devenind o parte integrală a
peisajului. Această filozofie s-a născut din ideile mentorului lui Wright , Louis Sullivan
care a susținut că „forma urmează funcțiunea” , functiunea, crezând el că este mai
importantă decât aspectul clădirii, însa Wright l-a contrazis spunând că atât forma cât
și funcțiunea clădirii sunt la fel de importante.

În a doua jumătate al secolului XX, arhitecții moderniști, au dus conceptul

arhitecturii ecologice pe noi culmi. Folosind forme noi de beton și grinzi în consolă,
arhitecții ar putea crea arcade fără grinzi sau piloni vizibili.

Clădirile organice moderne nu sunt niciodată liniare și geometrice. Din contră,

liniile curbe și sinuoase sunt cele care sugereaza formele naturale.

Unul dintre principiile de bază ale arhitecturii organice este unitatea de formă și de
funcțiune. De exemplu, Muzeul Guggenheim, proiectat de fondator al arhitecturii
organice, F.L. Wright, este conceput în așa fel, încât vizitatorul, ridicându-se în
ascensor, apoi încet coboară prin galerii serpentine, vizionând expozițiile. Forma
clădirii seamănă cu o cochilie unui melc și reflectă drama internă a clădirii.
Frank Lloyd Wright a spus: "Arhitectura organică este întruchiparea aspectelor
sociale în arhitectură, bazate pe libertate". Arhitectura organică a apărut pe fundalul
democratizării societății.

1.Caracteristicile arhitecturii organice

Precum în natură, arhitectura organica implică un respect pentru materialele naturale
(lemnul ar trebuii să arate precum lemnul), ce sunt în armonie cu mediul înconjurător,
și o expresie sincera a funcțiunilor clădirii (o banca nu trebuie să arate ca un templu
grec).
Arhitectura organica se inspiră din legile naturii vii. Toate proiectele sunt realizate în
conștiență deplină a influenței permanente pe care mediul înconjurător o are asupra
vieților noastre, atât la nivel fizic cât și spiritual.
Caracteristici ale arhitecturii organice sunt atât modul de expresie liber, cât și
căutarea pentru noi metode de construcție. Elaborând noi forme și căutând noi
metode de construcție, arhitecții acestei mișcări încearcă să integreze elemente
naturale, valori emoționale, diferitele etape ale vieții și procesele sociale.

2.Legile arhitecturii organice :

Principiile arhitecturii organice au fost reglementate de către teoreticianul
David Pearson, în "Charta Gaia pentru o arhitectură organică". Acesta precizează:
"Lasați opera arhitecturală:
- să fie inspirată de natură și să fie durabilă, sănătoasă, și diversă
- să se "desfășoare" ca un organism, dinspre esența în exterior
- să existe în "prezentul continuu" și să înceapă "mereu și mereu"
- să fie flexibilă, sinuoasă și adaptabilă
- să satisfacă nevoile sociale, fizice și spirituale
- să se integreze în teren și să fie unică
- să sărbătorească spiritul tânar, ludic și surpriză
- să exprime ritmul muzicii și puterea dansului.

Potrivit acestei teoretizari, design-ul trebuie să fie inspirat de cadrul natural în care
urmează să fie construit, cladirea dezvăluindu-se din interior spre exterior, ca fiind un
concept sănătos și durabil, flexibil și adaptabil mediului în care se dezvoltă, prin
unicitate și formă surprinzătoare. Clădirea trebuie să fie o alegorie a muzicii și
dansului formelor, satisfăcând nevoile sociale, fizice, estetice și spirituale ale celor
care o stăpânesc. Acest concept a fost imbrățișați de renumiți arhitecți precum:
Antoni Gaudi, Frank Lloyd Wright, Santiago Calatrava, Gustav Stickley, Louis
Sullivan, Bruce Goff, Le Corbusier, Imre Makovecz, Rudolf Steiner, Aalvar Alto,
Friedensreich Hundertwasser, Hans Scharoun și Anton Alberts.

Unul din exemplele cele mai cunoscute de arhitectură organică este celebra
Fallingwater, locuinţa pe care Frank Lloyd Wright a proiectat-o pentru familia
Kaufman în mediul rural al statului Pennsylvania. Proiectul "Fallingwater"a fost
desemnat "cea mai buna lucrare arhitecturală din istoria Statelor Unite ale Americii"
și a fost premiat în 1991 de către Institutul american al arhitecților.

Deşi Wright a avut multe soluţii pentru a proiecta clădirea, a ales cu totul
surprinzător (pentru alţii şi total nesurprinzător pentru viziunea sa continuu
progresivă) să o realizeze direct deasupra unei cascade. Originalitatea conceptului
consta în faptul că el a gândit proiectul integrat în mediul natural, astfel stâncile care
împrejmuiesc cascada au fost transformate în pereți exteriori care, la randul lor,
susțin terasele, amplasate deasupra apei.
 Clădirea se încadrează extrem de armonios în pădure, fiind construită
deasupra apei curgătoare şi fiind parte continuă a pantei abrupte a albiei majore a
pârâului. Striaţiunile orizontale ale zidăriei de piatră, care utilizează materiale locale,
respectiv culoarea bej a betonului cornişelor, extensiilor şi balcoanelor se încadrează
“organic” în pădure.

Arhitectul susținea că,  atunci când a proiectat-o, putea să audă susurul

cascadei în design. Tocmai această convingere a arhitectului, care a reusit să
formeze acea relatie unică dintre natură și om, care co-există în deplină armonie
respectându-se reciproc, a dat naștere unei teoretizări noi în arhitectura modernă.
 Un alt exemplu bun ar putea fi și muzeul Solomon R. Guggenheim din New
York. Muzeul Guggenheim din New York  a fost proiectat și executat (partial)  timp
de 16 ani de (1943-1959) și este probabil capodopera lui cea mai cunoscută.
Clădirea se ridică ca o spirală bej pe site-ul său de pe Fifth Avenue, interiorul este
similar cu interiorul unei scoici.
 Alegerea fondatorului,Solomon Guggenheim ,asupra orașului, nu a fost foarte
inspirată din punctul de vedere a lui Wright ,el considerând a fi un oraș aglomerat,
reconstruit , lipsit de merit arhitectural.
Muzeul a fost amplasat lângă parcul central (Central Park) pentru a atenua
zgomotul și aglomerația din oraș, parcul devenind astfel cheia importantă în proiectul
lui Wright și deasemenea o sursă de inspirație. Muzeul Guggenheim este un
exemplu de plasticizare a formelor în arhitectură , structura oferind impresia de
libertate.

Curbele organice ale muzeului, contrastante cu tramă ortogonală a strazilor

din Manhattan, au devenit un punct de reper pentru iubitorii de artă, vizitatori și
pietoni.

Wright a reusit să impună geometria spiralei, amintind în acelaș timp de

vechile zigurate. Construit din beton armat, muzeul are 12 aripi structurate, făcând
legatură între galeriile nivelurilor. Intrările cu tavan jos și foaierele, de asemenea
joase, contrasteaza cu masa centrală iradianta si cu uriasul luminator din cupolă.
Etajele nu sunt conventionale ci mai degrabă o singură rampă spiralată cu peretele
înclinat, unde sunt expuse majoritatea exponatelor din colectiile muzeului. În cele din
urmă cladirea a devenit o atracție prin ea insăși, fără a mai socoti și minunatele
opere din interior. Pentru a putea admira celebrele creații ale secolelor al XIX-lea și
ale celui de al XX-lea vizitatorul urcă până în vârf cu ajutorul unui lift. De aici coboară
pe rampa spiralată care se incolăcește, alcătuind etajele.

Muzeul Guggenheim din New York stă cu cinste alături de cele mai indrăznețe
opere ale secolului al XX-lea
 Bibliografie

1.

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Frank_Lloyd_Wright

3 http://architecture.about.com/od/greatarchitects/p/wright.htm

4. http://architecture.about.com/od/franklloydwright/g/usonian.htm

5. http://architecture.about.com/od/periodsstyles/ig/House-Styles/The-Robie-
House.htm

6. http://architecture.about.com/od/franklloydwright/g/hemicycle.htm

7. http://architecture.about.com/od/wrighthouseplans/a/FLW-Fireproof-
Plans.htm

8. http://architecture.about.com/od/periodsstyles/g/organic.htm

9.http://designmuseum.org/design/frank-lloyd-wright

10.http://condo.kudika.ro/articol/condo~arhitectura/11473/arhitectura-
organica.html

11.http://www.ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=10164

12.http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2012/07/fallingwater-si-arhitectura-
organica.html

13.http://www.revistamagazin.ro/content/view/250/7/

14. http://www.guggenheim.org/new-york/about/frank-lloyd-wright-building