PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Conceptul de proiectare didactică s-a impus datorită preocupării de a conferi activităţii instructiv-
educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in didactica moderna a unor orientari si
tendinte.
Proiectarea activităţii didactice constituie premisa si conditia necesara pentru realizarea unui demers
didactic eficient. Proiectarea activitatii didactice este determinata de cerinta cresterii calitatii si eficientei
instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta si este cu atat mai eficienta cu cat este proiectata mai bine.
Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se
asigura un caracter sistematic, rational .
- procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei;
- un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de invatare, a
instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente.
Funcţiile proiectării pedagogice îndeplinite în contextul unei activităţi sau în contextul general al
instruirii sunt:
• Funcţia de anticipare: proiectare pedagogică se defineşte ca ansamblu coordonat de operaţii de
anticipare a desfăşurării procesului instructiv-educativ, finalizate în programe diferenţiate de instruire;
• Funcţia de orientare: Obiectivele sunt adevărate criterii de referinţă ce orientează proiectarea,
desfăşurarea şi evaluarea tuturor activităţilor educative şi permit educatorului construirea scenariului didactic
după care să-şi orienteze activitatea;
• Funcţia de organizare: proiectarea pedagogică se defineşte ca un ,, complex de operaţii de planificare
şi organizare a instruirii, descriere a soluţiei optime a unei probleme didactice complexe” (Vlăsceanu, L.,
1988, p.250)
• Funcţia de dirijare: proiectarea arată posibilităţile de acţiune, strategia de realizare a activităţii
instructiv-educative; dirijează şi ghidează la diverse niveluri exprimând şi rolul managerial al educatorului.
Este realizabilă prin: explicaţii, demonstraţii, întrebări, prezentarea şi analiza unor modele operaţionale,
atitudine şi comportamentale, indicaţii şi instructaj preliminar privind modul de lucru cu sursele
informaţionale scrise;
• Funcţia de reglare-autoreglare: raportarea rezultatelor finale la obiective (ca rezultate scontate)
permite controlul şi reglarea, autoreglarea proceselor pedagogice, oferă măsura eficienţei activităţii şi
optimizarea activităţilor educative. În funcţie de informaţiile obţinute, referitoare la calitatea rezultatelor
activităţii, cadrul didactic adoptă modalităţile corespunzătoare pentru a înlătura distorsiunile, dificultăţile şi
lacunele constatate;
• Funcţia de decizie: vizează ameliorarea şi optimizarea activităţii instructiv-educative. Prin raportarea

1
rezultatelor obţinute de copii, diagnosticate prin metodele de verificare folosite, la obiectivele pedagogice
formulate, cadrul didactic apreciază funcţionalitatea şi eficienţa strategiilor utilizate, adoptând utilizate,
adoptând deciziile şi măsurile care se impun: menţinerea strategiei – dacă s-a dovedit eficientă; înlocuirea ei
cu alta; introducerea unor corecţii în stilul şi comportamentul didactic.
• Funcţia de inovare: a proceselor de instruire şi educaţie. Cadrul didactic este factorul care duce la
schimbarea concepţiei privind: conţinutul programelor, metodele de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor,
relaţiile pedagogice.

Etapele proiectării didactice

Etapele principale ale activităţii de proiectare a activităţilor didactice sunt:

1. încadrarea lecţiei sau a activităţii didactice în sistemul de lecţii sau în planul tematic
2. stabilirea obiectivelor operaţionale
3. prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lecţiei/activităţii didactice
6. cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar:
a) stabilirea modalităţilor de control şi evaluare folosite de profesor
b) stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare folosite de elevi

Niveluri ale proiectării pedagogice.

În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă, distingem două tipuri fundamentale de proiectare
pedagogica:
1. proiectarea globală - are drept referinţă o perioadă mai mare din timpul de instruire: de la un
ciclu şcolar la un an de studiu; se concretizează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare;
2. proiectarea eşalonată - are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la anul şcolar până la
timpul consacrat unei singure activităţi didactice, şi se concretizează în: proiectarea activităţii anuale, pe baza
planului de învăţământ şi a programei şcolare.
Proiectarea anuală a activităţii are în vedere o perspectivă mai îndelungată asupra predării unei
discipline. Proiectarea anuală presupune:
• identificarea obiectivelor generale urmărite în predarea disciplinei;
• analiza conţinutului, identificarea unităţilor mari de conţinut (capitole, teme) şi a succesiunii
lor;
• eşalonarea în timp (precizarea numărului de ore pentru fiecare unitate şi precizarea datei sau a
săptămânii din structura anului şcolar);
2
 • distribuţia timpului pe tipuri de activităţi: predare, fixare şi sistematizare, evaluare.
Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecarui capitol, forme de evaluare
3. proiectarea activităţii semestriale este o continuare a proiectării anuale şi poate include, pe lângă
elementele specifice unei proiectări anuale, o primă anticipare a strategiilor didactice şi a posibilităţilor de
evaluare, în funcţie de obiectivele urmărite şi de conţinutul detaliat.
Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente scolare ce au rolul de a-i
imprima un caracter obiectiv, coerent si unitar , mai ales în conditiile în care pe lânga învatamântul public
functioneaza o varietate de scoli particulare. Spunem astfel ca procesul de învatamânt si continuturile
educationale se obiectiveaza prin documente scolare sau documente (produse) curriculare. Exista mai multe
tipuri de asemenea produse, dupa importanta lor:
• obiectivari primare (planul de învatamânt si programele scolare);
• obiectivari secundare (manuale si metodicile speciale);
• obiectivari tertiare (orare, planificari calendaristice, proiecte pedagogice).

Planul de invatamant este un document oficial in care se structureaza continutul invatamantului pe

niveluri si profiluri de scoli. In planul de invatamant se stabileste numarul de ore (maxim si minim) pe diferite
discipline sau arii curriculare. Acest document are caracter reglator-strategie si reflecta filosofia si politica
educational a sistemului de invatamant national. Totodata, el exprima, in forma sintetica, conceptia
pedagogica si in special teoria curriculara care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel
national. Prin efectele sale imediate pe linia managementului sistemului de invatamant, planul-cadru
influenteaza strategia de alocare a resurselor umane si materiale in domeniul invatamantului, sistemul de
evaluare si de examinare, sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic. Importanta planului
de invatamant, demonstrata prin efectele sale asupra tuturor celorlalte componenete ale sistemului si
procesului de invatamant, face ca, ori de cate ori o reforma a invatamantului isi propune sa se exprime in
primul rand ca o restructurare curriculara, ca sa reprezinte o reforma de esenta. Planul de invatamant trebuie
interpretat ca o proiectie pedagogica si de politica educationala, continuu perfectibila, in scopul adaptarii la
transformarile sociale si economice.
Programa scolara. Reprezinta acel document care configureaza continutul procesului instructiv -
educativ la o disciplin a de învatamânt. Programa scolara este instrumentul de la care se porneste în proiectarea
didactica, având o valoare operationala si instrumentala deosebita. Ea indica obiectivele, temele si subtemele
la fiecare disciplina, timpul afectat pentru fiecare dintre acestea. În unele circumstante, programa poate suplini
locul unui manual, dat fiind ca ea cuprinde urmatoarele informatii: importanta disciplinei în planul de
învatamânt, valoarea ei instructiv-educativa; obiectivele de atins la disciplina respectiva, pe obiective cadru
si de referinta; natura si volumul cunostintelor /abilitatilor ce trebuie predate /însusite de catre elevi
concretizate în enumerarea temelor si subtemelor; timpul afectat pentru fiecare capitol, subcapitol, lectie;
3
indicatii metodologice privind predarea si evaluarea; temele suplimentare; referinte bibliografice; standarde
de performanta. În functie de tipul disciplinei programa include lucrarile practice circumscrise capitolelor sau
lectiilor, numarul de ore de laborator, alte forme de aplicare a cunostintelor.
Proiectul de lectie este un instrument de lucru si un ghid pentru profesor, el oferind o perspectiva de
ansamblu, globala si complexa asupra lectiei. In viziune moderna, proiectul de lectie are caracter orientativ,
avand o structura flexibila si elastica. De asemenea, este de preferat ca el sa prevada unele alternative de
actiune si chiar sa solicite capacitatea profesorului de a reconsidera demersul anticipat atunci cand situatii
neprevazute fac necesara schimbarea, deci un comportament didactic creator. In acest fel ele vor fi adaptate
specificului procesului de predare-invatare a disciplinei respective si vor deveni operationale in conditiile
concrete de instruire in care vor fi utilizate. Scopul pr didactice este de a realiza transpunerea didactica a
continutului stiintific intr-o maniera care sa le permita elevilor asimilarea lui, dar in acelasi timp sa ii oblige
la efort intelectual si/sau practic-aplicativ/motric. Proiectarea didactica are semnificatia unei prognoze pe baza
unei analize diagnostice a conditiilor prealabile ale activitatii didactice. Proiectarea strategiilor didactice
reprezinta ansamblul de procese si operatii deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentala a pasilor ce
vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei, la nivel macro si micro.
Planificarea calendaristica - Este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza intr-
un mod personalizat elemente ale programei (obiective (competente) si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre acesta. In elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:
• realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;
• impartirea materiei an unitati de invatare;
• stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;
• alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.
Prin metoda proiectului tematic abordăm transdisciplinaro temă cu finalităţi reale stabilită în raport
cu cerinţele programelor şcolare, cu capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile practice
ale elevilor asigurând o învăţare activă subordonată intereselor şi experienţelor elevilor . Proiectul tematic
poate parcurge trei etape:
Etapa I - Pregătirea proiectului 1. Alegerea temei 2. Stabilirea scopului 3. Stabilirea obiectivelor 4.
Analiza resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare 5. Planificarea activităţilor 6. Strategii didactice - metode şi
procedee
Etapa a II-a - Realizarea proiectului 4. Cercetarea propriu-zisă 5. Finisarea şi redactarea
Etapa a III-a - Valorificarea pedagogică a proiectului 6. Prezentarea 7.Autoevaluarea şi evaluarea
finală