CU DR AGOSTE...

SFATURI PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI MIC

Autori:
Petru StrAtulAt
Ala CurteAnu
613.952(049.3)
S 90

Autori:
Petru Stratulat, profesor, dr. hab. medicină, director pe ştiinţă, IMSP ICŞOSMşiC
Ala Curteanu, conferenţiar, dr. medicină, şefa laboratorului ştiinţific perinatologie, IMSP ICŞOSMşiC

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Stratulat, Petru
Cu dragoste… : (sfaturi pentru îngrijirea copilului mic) / Petru Stratulat,
Ala Curteanu. – Ch. : S. n., 2010 (“Tipogr.-Sirius” SRL). – 84 p.
5000 ex.

ISBN 978-9975-9896-1-9.
613.952(049.3)
S 90

ISBN 978-9975-9896-1-9.
Dragi părinţi,
În sfârşit, copilaşul vostru a venit pe lume!
A început cea mai incitantă, cea mai frumoasă şi cea mai provocatoare perioadă
din viaţa dumneavoastră. Vă dorim să aveţi parte de o viaţă lungă şi fericită şi să
vă bucuraţi pe deplin de experienţa pe care tocmai o începeţi!
Se spune că toţi bebeluşii sunt la fel, dar nu este adevărat. Există copilaşi cu pielea
închisă la culoare sau albă, cu sau fără păr, mai mari sau mai mici, fetiţe sau bă-
ieţei. Însă toţi au ceva în comun – bebeluşii au nevoie de hrană, îngrijire şi atenţie
adecvate şi de multă dragoste ...
Va dura un an de la prima respriraţie a bebeluşului până la primii paşi. În această
perioadă, micuţii vor evolua de la mici făpturi mane, lipsite de orice ajutor, la fiinţe
cu personalitate emoţională şi socială proprie.
Copilaşul vă va aduce schimbări importante în viaţă iar dumneavoastră va trebui
să fiţi perfect informaţi despre cum îl puteţi creşte cât mai bine.
Momentele pe care le veţi petrece împreună vor fi unice şi irepetabile, aducându-vă
multă fericire dumneavoastră şi copilaşului Dumneavoastră. Să-ţi alăptezi micu-
ţul, să te joci cu el, să-i cânţi, să-l vezi cum creşte... ce poate fi mai plăcut...?
Veţi învăţa o seamă de lucruri noi, printre care şi faptul că alăptarea, vaccinarea şi
igiena riguroasă a pielii sunt primordiale pentru copilaşul dumneavoastră şi esen-
ţiale pentru o dezvoltare optimă.
Dragi părinţi, dumneavoastră şi copilaşului dumneavoastră, vă facem cele mai
bune urări şi vă oferim această carte cu speranţa că vă va oferi informaţia necesară
primilor paşi ale uneia dintre cele mai incitante experienţe din viaţă.

Autorii

3
 CUPRINS

1. Naşterea copilului ..................................................................................................... 5

2. Unele stări de tranziţie şi probleme de sănătate ale nou-născutului............... 8

3. Perioada după naştere (post-partum) .................................................................. 10

4. Alăptarea.................................................................................................................... 13

5. Alimentele solide (alimentaţia diversificată) ...................................................... 35

6. Îngrijirea nou-născutului ....................................................................................... 42

7. Creşterea şi dezvoltarea copilului în primul an de viaţă ................................... 51

8. Somnul ....................................................................................................................... 55

9. Jocul şi rolul său în dezvoltarea copilului ............................................................ 59

10. Copilul născut prematur ....................................................................................... 62

11. Copilul neliniştit ..................................................................................................... 69

12. Comunicarea cu copilul – reguli de aur ............................................................. 76

13. Vaccinările ............................................................................................................... 82

4
 Capitolul 1
NaşteRea CoPIlUlUI

Primele momente împreună

3, 2, 1, 0… iată-vă, cu bebeluşul în braţe. Dumneavoastră şi soţul dumneavoastră îl
priviţi ca pe cea mai mare minune. De acum înainte veţi forma o adevărată „echi-
pă”.
Naşterea unui copil constituie un moment foarte important în viaţa fiecărui părinte
şi o experienţă cu totul nouă. Nu există nicio regulă de succes pentru viaţa de pă-
rinte, care necesită multă răbdare şi bunăvoinţă.
Primul contact al mamei cu nou-născutul are loc imediat după naştere. Prima ima-
gine a copilului se va întipări în mintea mamei pentru totdeauna. Nou-născutul
este o fiinţă, cu un temperament, personalitate şi potenţial unice. Această indivi-
dualitate a copilului va influenţa atât legătura dintre el şi părinţi cât şi dezvol-
tarea lui ulterioară. Cel mai important element pentru dezvoltarea emoţională,
intelectuală şi socială a copilului este dragostea părinţilor pentru el.

O experienţă cu totul nouă

Venirea pe lume a unui copil reprezintă o experienţă cu totul nouă. Există o serie de
sentimente şi temeri contradictorii dacă veţi răspunde sau nu corect la necesităţi-
le bebeluşului dumneavoastră. Fiecare mamă, în special la prima naştere, necesită
sprijinul constant din partea membrilor familiei astfel încât să se poată odihni, să
se calmeze şi să evite perioadele de melancolie sau depresie ce pot fi cauzate de
perturbările hormonale de după naştere. Mama este foarte sensibilă pe parcursul
acestei perioade şi nesigură pe propriile puteri.

5
 A fi părinte nu este o profesie, ci o abilitate do-
bândită de-a lungul vieţii, trecând prin experi-
enţe noi la fiecare copil. Nu trebuie să căutaţi
sfaturi, formule sau reţete magice. Participaţi
activ şi dăruiţi-vă!
Este foarte important ca, chiar în timpul sarcinii,
dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră
să vă familiarizaţi cu toate detaliile de îngrijire a
copilului după naştere, inclusiv necesităţile de
nutriţie, atenţie şi educaţie.
Ca mamă vă veţi putea bucura atât de mater-
nitate cât şi de viaţa de părinte, de la primele
zile ale naşterii şi, mai ales, veţi putea preveni o
serie de probleme generate din ignoranţă. Este
necesar să vă informaţi, atât ca femeie gravidă,
ca lăuză cât şi ca mamă:
• Dedicaţi-vă complet bebeluşului dumnea-
voastră;
• Respectaţi regulile de igienă şi regimul dietetic şi de nutriţie;
• Acordaţi atenţie propriei îngrijiri şi înfăţişări şi controlaţi-vă greutatea în tim-
pul sarcinii.
• Contactaţi cu alte persoane, schimbaţi impresii şi experienţe;
• Evitaţi activităţile ce vă pun sarcina în pericol.

Aflarea împreună a mamei cu nou-născutul (rooming-in)

După naştere nou-născutul cu mama sunt transferaţi în salonul de aflare comu-
nă. Sistemul de aflare împreună a mamei cu copilul (rooming-in) a fost introdus
în republică în anul 1996, astfel astăzi toate maternităţile oferă condiţii de aflare a
mamei şi copilului 24/24 ore împreună.

Aspectul exterior al copilului imediat după naştere

S-ar putea să fiţi uşor mirată de felul cum arată nou-născutul dumneavoastră, deoa-
rece vi l-aţi imaginat altfel. Şi într-adevăr, aspectul unui bebeluş în primele momen-
te de viaţă nu este cel pe care-l cunoaştem din reviste.
Capul pruncului este mare, membrele scurte, iar trunchiul vi se poate părea cam
lung. Veţi observa pe capul nou-născutului două zone moi, numite „fontanele”. Cea
mare, de pe creştet, se închide în jurul vârstei de 12-18 luni. Fontanela mică dispare

6
după 6-8 săptămâni. Ambele zone sunt protejate de o membrană rezistentă, de
aceea puteţi spăla fără teamă capul micuţului.
Dacă vi se pare că la copilul dumneavoastră fontanela mare se închide mai devre-
me de 12-18 luni, consultaţi medicul.
Ochii copilului sunt rareori deschişi, pot părea saşii (încrucişaţi) şi umflaţi din cauza
presiunii din timpul naşterii.
Nou-născutul urinează aproape conti-
nuu, pentru că muşchii şi nervii vezicii
nu s-au dezvoltat încă pe deplin.
În medie, un copil are la naştere o gre-
utate între 3,0 şi 3,5 kg, iar fetiţele şi
gemenii cântăresc de obicei mai puţin.
Copiii încep să crească în greutate după
ziua a 5-a, iar în zilele 10-14 îşi vor depăşi
greutatea de la naştere. Creşterea în gre-
utate a copilului vorbeşte despre sănăta-
tea lui fizică.
Bontul ombilical (buricul) se usucă şi
cade într-o săptămână de la naştere.

7
Capitolul 2
UNele StĂRI De tRaNZIŢIe
şI PRoBleMe De SĂNĂtate
ale NoU-NĂSCUtUlUI

Stările care apar în perioada de trecere a nou-născutului de la viaţa intrauterină la

cea extrauterină (după naştere), poartă un caracter trecător şi dispar în prima lună
de viaţă (sau la sfârşitul perioadei de nou-născut) se numesc stări tranzitorii.
Icterul fiziologic. În prima săptămână după naştere la unii copilaşi poate apărea
culoare gălbuie la nivelul feţei şi al ochilor. Icterul nu este o boală, ci doar un semn
că bilirubina este crescută. El va dispărea mai repede, dacă pruncul va fi alimentat
mai des la sân (cel puţin 8-10 ori pe zi în prima săptămînă) şi va fi expus sistema-
tic razelor soarelui. Icterul fiziologic trece în aproximativ o săptămână, dar poate
dura mai îndelungat la copiii născuţi prematur. Dacă icterul se menţine mai mult
de două săptămâni, adresaţi-vă medicului.
Modificări ale pielii. În primele săptămâni pielea poate fi uscată şi cojită, mai ales
pe mâini şi pe picioare. De regulă, aceste manifestări trec de la sine şi nu necesită
tratament. În cazul când apar crăpături, cereţi consultaţia medicului.
Eritemul aşa-zis „toxic” este o erupţie de pete roşii, punctiforme, ca nişte coşuri
mici, dar fără puroi. Nu necesită tratament şi dispare în două săptămâni. Copilul „se
curăţă”, se spune în popor.
Sudamina (roşeaţa de la căldură) se manifestă prin erupţii mărunte, cu vârful
albicios. Apare în locurile unde corpul transpiră mai mult: pe frunte, după urechi,
pe umeri şi piept şi la subsuoară. Apare şi atunci când copilul este înfăşat prea gros.
Pentru a preveni iritarea, îmbrăcaţi copilul în hăinuţe uşoare şi comode din bumbac
care ar corespunde temperaturii camerei. Tamponaţi pielea cu apă călduţă sau scăl-
daţi copilul în apă cu tărâţe de grâu (un pumn de tărâţe la o cădiţă de apă), amidon
(o lingură la o cădiţă) sau plante medicinale (muşeţel, dentiţă), ungeţi cu ulei de
cătină locurile înroşite.
Milia – puncte mărunte, alb-gălbui care apar pe nas şi obraji. Sunt cauzate de se-
creţia seboreică care astupă porii. Dispar de la sine în cîteva săptămâni.
Acneea (coşurile) este o erupţie de bubiţe roşii pe pielea capului, faţă şi umeri.
Se datorează secreţiei crescute de sebum care astupă glandele pielii sub influen-
ţa cantităţii crescute de hormoni la naştere. Se menţine cel mult 3-4 săptămâni.

8
Coşurile nu sunt periculoase, dar se pot infecta dacă pruncul se scarpină. Pentru
a le preveni, vom înlătura grăsimea de pe cap cu şampon pentru copii pe care îl
lăsăm 3-4 minute, apoi îl clătim. Dacă nou-născutul devine agitat sau are febră -
consultaţi medicul.
Eritemul fesier (opăreala, dermatita de scutec) se întâlneşte foarte des la co-
piii sugari. Pielea fină a nou-născutului transpiră des, este iritată de urină şi fecale.
Aceleaşi probleme pot apărea dacă copilul va fi înfăşat, sau cînd este spălat cu să-
pun sau şampon pentru maturi. Pentru ca nou-născutul să nu se opărească, nu-l
înveliţi prea gros şi nu-l înfăşaţi. Spălaţi-i de fiecare dată funduleţul cu apă călduţă şi
săpun pentru copii, tamponaţi cu un prosop şi lăsaţi să se usuce. Nu folosiţi talc sau
acid boric pentru a trata eritemul. De mai mare ajutor este amidonul de porumb
care nu irită pielea micuţului. Dacă opăreala se agravează, consultaţi medicul.
Cojile de pe cap (crustele seboreice sau seboreia capului) apar pe fontane-
la mare, pe creştet, pe sprâncene, în spatele urechilor şi la subsuori. Se instalează de
la vârsta de 2-3 săptămâni şi vor dispărea pe la 3 ani. Ca să înlăturaţi cojile ce apar,
spălaţi capul o dată pe săptămână cu şampon pentru copii şi ungeţi cu o cremă
pentru bebeluşi. În cazul formelor mai grave pielea se masează cu ulei vegetal fiert
şi răcit pentru a înmuia cojile. Ungeţi fără teamă şi fontanelele, care, deşi sunt moi,
sunt rezistente. După 15 minute crustele se înlătură uşurel cu un pieptene cu dinţi
rari sau cu o periuţă moale, apoi capul se spală cu şampon.
Mărgăritărelul (stomatita candidozică) este descrisă în compartimentul
„Posibile probleme ale sânilor” (vezi pag. 94 ).

9
Capitolul 3
PeRIoaDa DUPĂ NaşteRe
(PoSt-PaRtUM)

Cum să aveţi grijă de dumneavoastră după naştere

Alimentaţia. În primele două săptămâni după naştere veţi pierde aproximativ 8-
10 kg din greutatea corpului. Ar fi bine să nu grăbiţi acest proces prin diete. Oricât
de mult doriţi să reveniţi la silueta dumneavoastră obişnuită, gândiţi-vă că aveţi de
alăptat un copilaş.
Exerciţiile postnatale. Încercaţi să vă găsiţi timp şi pentru exerciţiile care stimulea-
ză refacerea muşchilor pelvieni şi abdominali.
Modificări psihologice în perioada post-partum. După naştere femeia trăieşte
din plin bucuria de a avea un copil. Totusi, această bucurie s-ar putea îmbina cu sta-
rea emoţională cunoscută sub numele de depresie post-partum. Tristeţea, teama,
gândurile „negre” - sunt sentimente care par să înnoureze fericirea de după naştere.
Unele mame încearcă aceste sentimente într-o formă uşoară, care dispare în decurs
de câteva zile. Altele însă, trec printr-o criză mult mai serioasă. Este o stare condiţi-
onată de o combinaţie de factori - modificări fizice şi hormonale care au loc după
naştere, amplificate de lipsa somnului, epuizarea de după travaliu şi naştere ş.a..
Ce puteţi face? Dacă vă simţiţi descurajată în săptămânile următoare naşterii, sunt
câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a avea grijă de dumneavostră şi de copil
în timpul acestei perioade vulnerabile.
• În primul rând, odihna este foarte importantă. Nu vă propuneţi să le faceţi
pe toate. Cereţi ajutor familiei şi prietenilor, încercaţi să dormiţi atunci când
copilul doarme.

10
 • Este important să aveţi o grijă specială de dumneavostră, să ieşiţi un pic din
casă în fiecare zi, să întâlniţi o prietenă, să schimbaţi impresii cu alte mămici.
Şi asiguraţi-vă că petreceţi ceva timp şi cu soţul.
• Dacă sentimentele de tristeţe nu scad în intensitate, consultaţi medicul.
Revenirea menstruaţiei. Menstruaţia poate să revină în a patra săptămână după
naştere. Atunci când alăptaţi, s-ar putea ca ciclul să înceapă abia după înţărcarea
copilului. Totuşi aceasta nu este o regulă generală pentru toate femeile.
Reluarea activităţii sexuale. Ar fi bine ca relaţiile intime să fie reluate numai după
ce se cicatrizează toate leziunile vaginale şi, eventual, urmările operaţiei prin ce-
zariană. În general, revenirea femeii la o stare fizică normală nu durează mai mult
de şase–şapte săptămâni. Dar dacă mai aveţi încă dureri, se recomandă să mai
aşteptaţi. Dacă simţiţi durere, puteţi folosi o cremă lubrifiantă. Şi să nu vă miraţi
dacă la început veţi avea o dorinţă sexuală scăzută. Tensiunile psihice şi emoţionale
prin care treceţi acum vă influenţează. Mai există apoi şi disconfortul fizic, şi grija
permanentă pentru noul-născut. Este foarte important să discutaţi cu soţul aceste
probleme, pentru a nu crea neînţelegeri.

Eventuale complicaţii
De obicei după naştere nu apar probleme de sănătate. Dar trebuie să apelaţi urgent
la medicul dumneavoastră, dacă aveţi:
• Hemoragie vaginală:
• Mai mult de 2 sau 3 tampoane igienice îmbibate în 20-30 minute;
• Hemoragia nu se micşorează în perioada de după naştere odată cu trecerea
zilelor.
• Convulsii;
• Respiraţie frecventă sau dificilă;
• Febră (≥38° C) şi slăbiciuni care nu vă permit să coborâţi din pat;
• Dureri abdominale puternice;
• Scurgeri vaginale cu miros neplăcut;
• Sâni umflaţi, roşii sau dureroşi, areola inflamată;
• Dureri în timpul urinării;
• Dureri în regiunea perineului (muşchiul dintre picoare) sau scurgeri de puroi
din plagă (rana tăiată) de după cezariană.
Dacă observaţi măcar unul din aceste semne, mergeţi de urgenţă la medic.
După naştere trebuie să evitaţi:
• Fumatul, pentru că micşorează producerea laptelui şi conţinutul de vitamina
C. Nicotina din ţigări e transferată prin lapte în organismul copilului şi îi afec-

11
 tează sănătatea. Nu permiteţi nimănui să fumeze în preajma copilului sau în
camera lui.
• Alcoolul, deoarece pătrunde în laptele matern. Contrar unor idei destul de
răspândite, alcoolul nu contribuie la mărirea cantităţii de lapte matern.
• Cafeina, care ajunge şi ea în laptele mamei. S-a demonstrat că un copil ce
se alimentează la sîn va primi 1,5-3,1 mg de cafeină după o singură ceaşcă
de cafea consumată de către mamă. Acumulîndu-se în organismul copilului,
câfeina din cafea, ceai tare sau Cola îi provoacă o stare de iritare. Nou-născu-
tul adoarme mai greu, plânge, are un somn neliniştit.
• Contactul cu persoane ce suferă de boli infecţioase.
• Folosirea medicamentelor fără indicaţia medicului. Acestea pătrund în lap-
tele matern şi pot dăuna copilului.

12
 Capitolul 4
alĂPtaRea

Fiecare mamă este informată încă din perioada de sarcină despre avantajele alăp-
tării.
Acum este momentul să vă convingeţi că vă puteţi alăpta micuţul. Solicitaţi spriji-
nul asistentelor medicale şi al medicilor cât vă aflaţi în maternitate precum şi după
aceea, dacă va fi nevoie. De asemenea, contaţi pe membrii familiei şi prieteni.
Ultimele cercetări arată că bebeluşii hrăniţi cu lapte matern în primele şase luni de via-
ţă (conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii) prezintă o creştere şi
dezvoltare mentală şi fizică coordonate. Serviciile de asistenţă medicală pot ajuta ma-
mele să înţeleagă sensul major al alăptării în primele şase luni de viaţă şi să beneficieze
de avantajele pe care le are aceasta atât pentru ele cât şi pentru bebeluşii lor.
Este bine să cunoaşteţi că:
• În primele şase luni de viaţă copilul nu necesită niciun fel de alt aport de lichi-
de, alimente sau fructe în plus faţă de laptele matern;
• Nu trebuie să folosiţi niciun fel de biberon sau suzetă;
• Majoritatea copiilor hrăniţi cu lapte matern sunt alăptaţi între 8 şi 12 ori pe zi,
inclusiv noaptea;
• Nu trebuie să limitaţi numărul de alăptări;
• Nu trebuie să limitaţi durata de alăptare.

Avantajele laptelui matern faţă de alte tipuri de lapte

Laptele fiecărei mame este cel mai potrivit pentru bebeluşul ei. Laptele dumnea-
voastră măreşte imunitatea bebeluşului, inclusiv protecţia faţă de bacteriile şi viru-
şii cu care mama a venit în contact.

13
Structura laptelui matern nu este întotdeauna aceeaşi. Colostrul şi laptele tranziţio-
nal sunt adaptate pentru nou-născuţi, în timp ce laptele matur îşi schimbă compo-
ziţia de la o zi la alta, de la o masă la alta. Orice aţi adăuga, în alimentaţia bebeluşu-
lui, chiar şi apă, va diminua beneficiile alăptării. Nou-născuţii hrăniţi cu lapte matern
nu necesită aport suplimentar de apă.
Aşa că nu vă faceţi griji, laptele dumneavoastră este cel mai bun aliment pen-
tru bebeluşul dumneavoastră.

Colostrul
Colostrul începe să fie produs începând cu a şaptea lună de sarcină. Colostrul este
un lichid consistent, lipicios, gălbui şi care reprezintă primul aliment perfect pentru
copilul dumneavoastră:
• Conţine mai multe proteine şi vitamină A decât laptele matur.
• Are efect laxativ, venind în ajutorul bebeluşului dumneavoastră la prima de-
fecaţie.
• Ajută la eliminarea efectivă a produselor de degradare cu pigmenţi biliari, re-
ducând riscul de hepatită;
• Conţine imunoglobuline care protejează bebeluşul dumneavoastră faţă de
infecţii;
Colostrul reprezintă primul „vaccin” pentru bebeluşul dumneavoastră împo-
triva multor boli cauzate de bacterii şi virusuri.

Laptele matern matur

Dragi mămici, laptele din sânii dumneavoastră se modifică de la o zi la alta şi co-
respunde în permanenţă caracteristicilor bebeluşilor dumneavoastră. După o
săptămână sau două, în sânii dumneavoastră începe să se producă laptele matur.
Structura laptelui matur este diferită, permanent în funcţie de anumite momente
din zi, de durata alăptării şi de nevoile copilului.
Dacă alăptaţi copilul ori de câte ori o cere, nu este nevoie să-i daţi şi apă, chiar şi
în cele mai calde şi uscate regiuni. Structura laptelui dumneavoastră este perfect
adaptată nevoilor copilului dumneavoastră întrucât conţine tot ceea ce are nevoie
bebeluşul:
• proteine
• grăsimi (lipide)
• carbohidraţi
• fier

14
Proteinele
• Spre deosebire de alte tipuri de lapte, cantitatea de proteine din laptele ma-
tern este potrivită nevoilor copilului.
• Nutriţia mamei nu influenţează nivelul proteinelor din laptele ei;
• Proteinele din laptele matern sunt digerate uşor şi se absorb în totalitate, spre
deosebire de cele din laptele de vacă, dintre care doar o parte sunt absor-
bite în tractul digestiv al bebeluşului. Produsele de degradare metabolică a
laptelui artificial ar putea avea un efect negativ asupra dezvoltării sistemului
nervos al bebeluşului.

G r ă s i m i l e (l i p i d e l e)
• Grăsimile reprezintă principala sursă de calorii (energie) pentru bebeluşul
dumneavoastră;
• Nutriţia mamei poate influenţa nivelul grăsimilor. Grăsimile din laptele ma-
tern conţin acizi graşi polinesaturaţi cu lanţuri lungi, indispensabili creşterii şi
dezvoltării sistemului nervos al bebeluşului.
• Nivelul de grăsimi este scăzut la începutul alăptării (acest lapte este numit
„primul lapte”) şi creşte mai târziu.
• Laptele matern conţine enzime (lipaza) care iau parte la digestia grăsimilor,
ajutând metabolismul acestora. Astfel de enzime nu se găsesc în laptele praf.

Carbohidraţii
• Lactoza este prezentă în cantităţi mari printre carbohidraţi, se dizolvă şi se
metabolizează perfect.
• Laptele matern conţine mult mai mulţi carbohidraţi decât alte tipuri de lap-
te.

Fierul
• Nivelul obişnuit de fier este de 50% în laptele matern şi de doar 10% în alte
tipuri de lapte.
• Bebeluşii hrăniţi cu lapte matern suferă rar de anemie în primele şase luni de
viaţă.

Avantajele hrănirii exclusive cu lapte

matern în primele şase luni de viaţă
Alăptarea prezintă un număr de avantaje: nutritive, legate de sănătate, imunitate
şi dezvoltare, psihologice, sociale şi ... economice. Avantajele alăptării sunt şi mai

15
evidente atunci când laptele mamei constituie singurul aliment pentru bebeluş.
Numărul bebeluşilor cu afecţiuni este mai redus printre cei care sunt hrăniţi doar la
sân. Doar alăptarea asigură cea mai bună hrănire şi coordonează dezvoltarea men-
tală şi fizică, precum şi creşterea copilului în primii săi ani de viaţă.

Avantajele pe care alăptarea le are pentru copil

• Reduce riscul de apariţie al sindromului de moarte subită a copilului.
• Scade incidenţa difteriei, a infecţiilor respiratorii şi digestive, comparativ cu
bebeluşii hrăniţi doar cu alte tipuri de lapte şi alimente.
• Protejează bebeluşul împotriva diferitelor maladii întrucât laptele mamei
conţine anticorpi.
• Ajută bebeluşul să reacţioneze mai bine la vaccinuri şi să reziste mai bine la boli.
• Protejează copilul în primele zile de viaţă când sistemul său enzimatic nu este
încă dezvoltat pe deplin, întrucât laptele matern conţine enzime digestive de
tipul lactazei, lipazelor şi multe altele.
• Oferă protecţie bebeluşului faţă de riscul de reacţii alergice, prin dezvoltarea
sistemului digestiv şi prevenirea, astfel, a contactului cu proteinele străine.
• Stimulează mobilitatea psihică, dezvoltarea emoţională şi socială, precum şi
coeficientul de inteligenţă.
• Ajută copilul să crească mai repede şi să-şi dezvolte şi maturizeze sistemul
imunologic, sistemul nervos central (creierul) şi alte sisteme şi organe (cum
este pielea).
• Dacă-i daţi bebeluşului dumneavoastră o sticluţă cu lapte nutritiv, veţi creşte
riscul de reacţii alergice; diferitele tipuri de lapte, inclusiv laptele de soia, pot
determina apariţia alergiilor.

16
 • Reduce apariţia defectelor de poziţie ale dinţilor şi a altor probleme dentare
(se elimină orice posibilitate ca dinţii copilaşului dumneavoastră să cadă din
cauza alimentării din sticluţă).

Avantajele pe care alăptarea le are pentru dumneavoastră

Dragă mămică, alăptarea îţi protejează sănătatea. Cu fiecare alăptare eşti mai respon-
sabilă faţă de propria sănătate, deoarece:
• Hormonul oxitocină, eliberat în timpul alăptării, influenţează contracţia uteri-
nă şi ajută la oprirea hemoragiilor de după naştere.
• Veţi avea mai multă energie şi suficient lapte chiar cu un aport energetic limi-
tat.
• Alăptând regulat copilul, se întârzie apariţia ciclului menstrual, ceea ce vă pro-
tejează de o sarcină neaşteptată. În acest fel, se stabileşte un interval natural
de timp între sarcini.
• Scade riscul de cancer ovarian şi de sân.
• Sunteţi mai puţin predispusă la depresie postnatală.
• Vă veţi reface fizic mai repede, după naştere.
• Veţi lucra mai puţin la pregătirea hranei copilului.
• Nu vă veţi teme că laptele s-ar putea altera peste noapte sau că nu veţi găsi
tipul de lapte de care aveţi nevoie.
• De aceea, ar trebui să începeţi alăptarea imediat după naştere şi să continuaţi,
crescând frecvenţa.
Amintiţi-vă întotdeauna că este mai ieftin să alăptaţi bebeluşul decât să-i
cumpăraţi alte tipuri de lapte.
• Puteţi economisi bani deoarece nu trebuie să achiziţionaţi alte tipuri de lapte.
• Puteţi câştiga mai mult timp, întrucât nu trebuie să pregătiţi hrana.
• Puteţi evita numeroase consultaţii la medic, inclusiv costurile aferente tra-
tamentelor, medicamentelor, testelor de laborator sau chiar a internărilor în
spital, deoarece procentul bebeluşilor alăptaţi care se îmbolnăvesc este mai
mic decât al celor hrăniţi cu alte tipuri de lapte.

AteN ţ I e!
Fiecare mamă şi părinte responsabil ar trebui să ştie că nutriţia artificială poate ca-
uza probleme de sănătate bebeluşilor, întrucât:
• Celelalte tipuri de lapte conţin mai puţini factori importanţi pentru sănătate,
în comparaţie cu laptele matern.
• Apa utilizată la spălarea sticlelor sau la pregătirea laptelui ar putea fi contami-
nată.
17
 • Prepararea altor tipuri de lapte urmează reţete speciale care pot fi greşite
uşor, obţinând lapte care este prea concentrat sau prea diluat.
• Prepararea laptelui artificial în condiţii nesatisfăcătoare de igienă poate deter-
mina diferite maladii.
În cazul în care vă îmbolnăviţi, este bine să ştiţi că majoritatea substanţelor medi-
camentoase ajung doar în cantităţi foarte mici în laptele matern. Efectul pe care îl
va avea asupra pruncului o astfel de doză depinde de genul medicamentului şi de
durata acţiunii. Mamele care alăptează trebuie să evite: tetraciclina, sulfanilamidele
(în cazul în care bebeluşul are mai puţin de 2 săptămâni).
Unele substanţe medicamentoase au, totuşi, efecte secundare. De aceea, ar trebui
întotdeauna să consultaţi un medic în caz de îmbolnăviri.

Cum să reduceţi influenţa substanţelor medicamentoase în timpul

alăptării?
• Evitaţi alăptarea pe perioada de concentraţie maximă a acestor substanţe.
• Luaţi medicamentele (ori de câte ori este posibil) înainte de cel mai lung somn
al bebeluşului sau imediat după alăptare.
• Dacă sunteţi nevoită să luaţi medicamente cu contraindicaţii (pentru perioa-
da alăptării), opriţi temporar alăptarea şi reluaţi-o ulterior.
• Evitaţi sedativele în timpul sarcinii şi al naşterii, întrucât pot determina som-
nolenţă şi letargie bebeluşului dumneavoastră.

Cum să produceţi o cantitate suficientă de lapte pentru alăptare?

Aproape toate mamele sunt îngrijorate dacă au sau nu suficient lapte. Dacă sunteţi
una dintre ele, ar trebui să ştiţi că sânii dumneavoastră sunt destinaţi alăptării:
• În timpul sarcinii (începând cu luna a şaptea) ţesutul glandular al sânului se-
cretă colostrul.
• De obicei, sânii încep să producă mai mult lapte la 30-40 de ore de la naştere.
• Secreţia hormonală de prolactină şi oxitocină creşte către sfârşitul perioadei
de sarcină pentru a răspunde necesităţilor de hrănire a bebeluşului.
• Prolactina stimulează activitatea alveolelor în care are loc sinteza laptelui.
Aceasta vă poate induce o stare de somnolenţă şi relaxare.
• Nivelul de prolactină creşte în timpul alăptării.
• Chiar dacă nivelul de prolactină este crescut, alăptarea insuficientă sau pom-
parea pot determina oprirea secreţiei de lapte.
După naştere mama poate simţi contracţii uterine în timpul alăptării şi poate ob-
serva că laptele se scurge din celălalt sân. Când laptele începe să curgă din sân,

18
ritmul alăptării bebeluşului se schimbă de la rapid către echilibrat, profund şi lent
(o înghiţitură pe secundă).

Sfaturi pentru o alăptare corectă:

• Aşezaţi corect copilul la sân.
• Nu-i daţi niciun fel de biberon sau suzetă, întrucât acestea pot altera modul
său de hrănire.
• Pentru început, alăptaţi bebeluşul ori de câte ori doreşte, iar ulterior se va
stabili un ritm la 2-3 ore (alăptări mai dese = mai mult lapte).
• Nu restricţionaţi durata alăptărilor – bebeluşul trebuie să se hrănească atât
timp cât doreşte.
• Alăptaţi bebeluşul şi în timpul nopţii, când secreţia de prolactină este maxi-
mă.
Este important să ştiţi că mărimea şi forma sânilor dumneavoastră nu afectează alăp-
tarea. Secreţia mamară nu depinde de mărimea sânilor.

Condiţii necesare pentru o alăptare corectă

Pentru o alăptare corectă trebuie să învăţaţi cum să aşezaţi copilul la sân cât mai
confortabil. Sunteţi liberă să alegeţi orice poziţie preferată de amândoi, dar cel mai
important este să ştiţi cum să-l ţineţi pe bebeluş.
Oricare ar fi poziţia, umerii şi căpuşorul bebeluşului dumneavoastră trebuie să
fie orientaţi spre sân, iar nasul să fie la acelaşi nivel cu mamelonul. Bebeluşul
trebuie să fie culcat lângă dumneavoastră, orientat cu faţa spre sân astfel încât
să cuprindă cu uşurinţă sfârcul şi areola mamară. Puteţi plasa braţul dumnea-
voastră sub umerii bebeluşului, susţinându-i capul cu degetul mare şi cu ară-
tătorul.

Poziţia bebeluşului la sân

Nu este nevoie să vă grăbiţi atât timp cât sunteţi aproape unul de altul, iar bebe-
luşul poate simţi contactul cu pielea dumneavoastră. Dacă bebeluşul refuză sânul,
urmaţi sfaturile de mai jos:
• Induceţi-i un reflex de alimentare atingându-i guriţa cu mamelonul.
• Aşteptaţi ca bebeluşul să-şi deschidă complet gura (ca atunci când cască).
• Apropiaţi bebeluşul de mamelon, şi nu invers.
• Asiguraţi-vă că bebeluşul cuprinde mamelonul într-un cerc, cu toată gura.
• Sprijiniţi-vă sânul în timpul alăptării, astfel încât să fie mai uşor pentru micuţ.

19
Se pot folosi numeroase poziţii pentru alăptat:
• Copilul va fi aşezat pe mână, cu capul sprijinit pe ea şi funduleţul pe palmă.
el va sta întors cu faţa spre mamă, fără a trebui să-şi întoarcă capul pentru a
ajunge mamelonul. Capul şi gîtul copilului trebuie să se afle în poziţie dreap-
tă.
• Mama este aşezată confortabil pe pat, cu pruncul sprijinit de o pernă, îl adu-
ce la sân prin îndoirea genunchilor – poziţia este recomandată pentru copiii
mici, moi (hipotonici) sau prematuri.
• Poziţia laterală – copilul şi mama stau culcaţi pe o parte unul în faţa celuilalt,
confortul fiind asigurat de mai multe perne.
Dacă bebeluşul nu este aşezat aşa cum trebuie sau dacă simţiţi dureri, atunci ar trebui
să opriţi alăptarea, să îndepărtaţi bebeluşul de la sân şi să-l reaşezaţi mai confortabil
înainte de a relua alăptarea.

Poziţiile pentru alăptarea la sân

Culcată

Sub braţ

În “leagăn”
încrucişat

Clasică în leagăn

20
Semne care arată că bebeluşul este aşezat corect pentru alăptare:
• Guriţa sa este larg deschisă.
• Obrăjorul său atinge sânul.
• Buza inferioară atârnă în afară.
• Copilul suge, cu pauze.
• Puteţi auzi cum bebeluşul înghite.
• Sunteţi relaxată şi vă simţiţi confortabil.
• Copilul este îndreptat cu tot corpul spre dumneavoastră.
• Copilul nu plânge şi este liniştit.
• Căpuşorul său este în linie dreaptă cu restul corpului, îndreptat spre dumneavoastră.
• Degetele dumneavoastră sunt departe de areolă.
Poate fi necesar să vă susţineţi sânul. Dar dacă vreţi, puteţi ţine întregul sân în mână,
nu doar mamelonul între degete.

Semne care arată că bebeluşul nu este aşezat corect:

• Sfârcurile sunt plate sau încreţite la sfârşitul alăptării.
• Simţiţi durere la nivelul mamelonului şi la sfârşitul alăptării.
• Blocarea unui canal de lapte sau umflarea sânilor din cauza pompării insufici-
ente sau a alăptării.

Cum veţi şti dacă bebeluşul a fost alăptat suficient:

• Alăptarea are loc de circa 8 ori în 24 de ore.
• Ritmul cu care suge se schimbă în timpul alăptării; îl puteţi vedea sau auzi
cum înghite.
• Copilul este bine dispus şi satisfăcut în timpul alăptării.
• Bebeluşul prezintă un tonus muscular bun şi o piele cu aspect sănătos.
• Scutecele sale se umezesc de şase sau mai multe ori pe zi şi are 3-8 scaune în
decursul a 24 de ore.
• Bebeluşul adaugă în greutate câte 15-30 grame pe zi.
• Simţiţi cum curge laptele.

Cum veţi şti dacă bebeluşul nu este hrănit suficient:

• Câştigă în greutate mai puţin de 5 grame pe zi, iar la 3 săptămâni nu a revenit
la greutatea pe care a avut-o la naştere.
• Urina este în cantităţi normale sau reduse (urină concentrată) şi închisă la cu-
loare.

21
 • Bebeluşul are scaune rar sau deloc, iar culoarea lor este verzuie.
• Vrea să sugă în permanenţă.
• Are o expresie modificată a feţei şi o piele cu aspect nesănătos.

Alăptarea în cursul nopţii

Odată ce s-a stabilit lactaţia, numărul de alăptări pe zi variază de obicei între 8 şi 12.
O creştere rapidă a ritmului de alăptare va îmbunătăţi calitatea laptelui.
• Lăsaţi-l pe bebeluşul dumneavoastră să oprească singur alăptarea.
• Oferiţi-i bebeluşului dumneavoastră ambii sâni, alternativ, ori de câte ori va
dori să mănânce.
• Nu întrerupeţi alăptarea de la un sân prea repede întrucât aceasta îl va priva
pe bebeluş de ultima parte (cu mai mult lapte) şi-i va întârzia creşterea.
De obicei, bebeluşul este alăptat timp de 10-30 de minute, de la fiecare sân dar nu
există nicio regulă sau schemă pentru aceasta. Durata alăptării depinde de viteza
cu care curge laptele din sân şi de puterea de sucţiune activă a micuţului.

Nu uI tAţ I:
• Fiecare mamă şi bebeluşul său îşi stabilesc propria schemă.
• Uneori, în primele zile, unii bebeluşi vor să fie alăptaţi doar de pe o parte.
• Alăptatul prelungit sau foarte des poate fi un semnal că bebeluşul nu cuprin-
de mamelonul cum trebuie.

Întreruperea suptului
Mai întâi de toate trebuie să lăsaţi bebeluşul să sugă până se opreşte singur. După
ce bebeluşul termină cu primul sân, oferiţi-l pe celălalt. Unii bebeluşi acceptă doar
un singur sân la început. Continuaţi să-i oferiţi ambii sâni, unul după altul, atât timp
cât copilul îi doreşte pe amândoi.
• Nu mişcaţi niciodată micuţul în timp ce suge sau înghite.
• Menţineţi bebeluşul mai aproape de sân şi după ce a terminat. Unor co-
pii le place să stea lângă sânul mamei mult timp după ce au terminat de
supt.
• Dacă vreţi să mişcaţi copilul, făceţi-o cu delicateţe, punând pentru un timp un
deget în colţul guriţei sale.

Cum să aveţi grijă de sânii dumneavoastră?

• Spălaţi-vă sânii cu apă. Săpunul, loţiunile, uleiul sau vaselina pot deregla se-
creţia naturală a pielii.

22
 • Nu vă spălaţi sânul imediat înainte de alăptare. Aceasta ar putea îndepărta
uleiurile protectoare ale pielii dumneavoastră şi modifica mirosul care-i per-
mite bebeluşului să identifice sânul mamei sale.
• Înainte şi după alăptare, aplicaţi câţiva stropi din propriul lapte pe sfârc şi are-
olă. Uscaţi-vă sânii la temperatura camerei.
• Dacă simţiţi dureri în mameloane, aplicaţi puţin lapte propriu după alăptare
şi ţineţi sânul pentru foarte scurt timp în aer liber şi la soare, pentru o refacere
mai rapidă.
• Dacă este prea strâmt, sutienul dumneavoastră ar putea întrerupe curgerea
liberă a laptelui. Nu se recomandă sutienul din fibre sintetice. Este mai potrivit
unul din bumbac 100%, de mărime corespunzătoare.

Posibile probleme ale sânilor

Poate alăpta o mamă care are febră?
Febra ca atare nu poate împiedica alăptarea. Mai întâi trebuie căutată cauza ei.
Dacă mama are o infecţie virotică, ea va hrăni copilul îmbrăcând o mască ce acope-
ră gura şi nasul. Nu luaţi medicamente fără a consulta în prealabil medicul.
Când poate fi alimentat copilul la sân dacă mama
a suportat o operaţie (cezariană)?
Mama îşi va alăpta copilul când îşi revine după operaţie, dar nu mai devreme de 6-8
ore după intervenţia chirurgicală.
Uneori pot apărea probleme ale sânilor dumneavoastră, legate de alăptare.
• Mamelon ombilicat
• Angorjare mamară
• Candida albicans
• Blocarea canalului de lapte
• Mastita şi abcesul sânului
În continuare vă vom oferi câteva sfaturi pentru astfel de cazuri:
Cu ce să hrănim copilul, când întrerupem pentru un timp alăptatul?
Atunci când femeia nu-şi poate alăpta copilul, se recomandă ca el să fie hrănit cu
lapte matern care îi va fi dat cu o căniţă sau cu o linguriţă. Nu apelaţi la biberon,
deoarece copilul suge mai uşor din el şi va refuza ulterior sânul.

Mamelonul ombilicat: identificare şi corectare

Fiecare mămică urmăreşte cu atenţie dacă sânii săi sunt în stare potrivită sau nu
pentru alăptarea corespunzătoare a bebeluşului său. Cele mai dese întrebări se re-

23
feră la forma, aspectul şi dimensiunile mameloanelor. Dacă mamelonul este înfun-
dat în areolă, el se numeşte mamelon retractat (ombilicat). Dar aceasta nu constitu-
ie totdeauna o problemă. Bebeluşii sunt aşezaţi pe sân nu pe mamelon.
Dacă, totuşi, aveţi probleme în a vă alăpta copilul din cauza retractării mamelonu-
lui, iată câteva sugestii:
• Când purtaţi sutien, făceţi-i o mică gaură prin care să împingeţi sfârcul.
• Dacă este posibil, utilizaţi un tampon protector pentru sâni între alăptări.
• Folosiţi o pompă pentru sân sau pompaţi-vă sânul manual pentru a înmuia
alveolele.

Angorjarea mamară
Dacă simţiţi că sânii dumneavoastră sunt foarte plini şi umflaţi, iată câteva sfaturi
pentru dumneavoastră.
Atunci când are loc lactaţia, în sân se produce un flux suplimentar de sânge şi limfă,
ceea ce duce la creşterea temperaturii locale şi îl face mai plin şi mai greu. La unele
mame se produce mai mult lapte, iar în acest caz sânii sunt foarte plini crescând,
de asemenea, riscul de blocare a canalelor colectoare. Angorjarea mamară poate
duce la blocarea curgerii laptelui, ceea ce amplifică tumefacţia. Sânii sunt dureroşi
şi calzi, iar pielea luceşte şi este întinsă. O creştere bruscă a producţiei de lapte poa-
te determina congestie vasculară şi umflarea sânilor. Angorjarea mamară poate să
ducă, de asemenea, la oprirea secreţiei lactate. Aceasta este o problemă frecventă,
iar dumneavoastră trebuie să ştiţi că alăptarea frecventă ajută golirea sânilor.

Ce trebuie să faceţi în această situaţie:

• Verificaţi poziţia bebeluşului la sân.
• Nu limitaţi numărul alăptărilor; hrăniţi bebeluşul ori de câte ori va dori.
• Compresele reci între alăptări pot uşura durerile dumneavoastră. Puneţi com-
prese calde pe areolă imediat înaintea alăptării, astfel încât laptele să înceapă
să curgă mai uşor.
• Stoarceţi singură laptele din sân, iar apoi aplicaţi din nou comprese reci pen-
tru a reduce tumefierea şi a evita durerile.
• Stoarceţi sânul între alăptări pentru a elibera presiunea.

Candida albicans
Mărgăritărelul este o infecţie răspândită la nou-născut. Mai jos sunt enumerate
cele mai frecvente simptome ale infecţiei cu Candida albicans.

24
Mamă poate să observe că:
• Mamelonul are un aspect normal sau iritat. În unele cazuri, pe pielea sânilor
pot apărea pete albe.
• Infecţia este însoţită de dureri sub formă de junghiuri, iar sfârcurile par că
„ard” sau „înţeapă” după alăptare.
• Durerile la nivelul mamelonului persistă mult timp de la alăptare, deşi poziţia
la sân a sugarului este corectă. Uneori, acesta poate fi singurul semn de infec-
ţie.
• O infecţie fungică la nivelul vaginului.
La bebeluş puteţi observa:
• Puncte albe sau alb-gri pe mucoasa gurii, obrajilor, buzelor, limbii şi în gât.
• Semne de infecţie în zona scutecului.

Instrucţiuni pentru tratarea infecţiei cu Candida albicans la mamă:

• Consultaţi medicul şi urmaţi instrucţiunile de igienă, îngrijire şi tratament.
• După fiecare alăptare spălaţi sânii cu apă călduţă fără săpun,
• Uscaţi-vă sânii în aer şi expuneţi-i la soare.
• Asiguraţi o igienă corespunzătoare a sânilor.

Instrucţiuni pentru tratarea infecţiei cu Candida albicans la bebeluş:

• Folosiţi preparatul antifungic prescris de medic şi continuaţi tratamentul până
la dispariţia semnelor de boală la copilaş.
• Spălaţi mâinile foarte bine înainte de a aplica tratamentul prescris de medic.
• Schimbaţi cu regularitate scutecele bebeluşului.
• În caz de erupţii sidefii, consultaţi un pediatru până la dispariţia simptomelor
(circa 3 zile).
Nu utilizaţi biberoane sau suzete. Dacă totuşi recurgeţi la ele, fierbeţi-le zilnic timp
de 20 de minute şi schimbaţi-le săptămânal.

Blocarea canalului de lapte

Ce să faceţi?
• Verificaţi dacă aţi aşezat bebeluşul în poziţie corectă la sân.
• Schimbaţi poziţia bebeluşului în timpul suptului.
• Alăptaţi frecvent.
• Oferiţi-i bebeluşului mai întâi sânul cu blocare de canal, astfel încât bărbia să
vină în dreptul zonei afectate.

25
 • Masaţi zona afectată de la baza sânului spre sfârc.
• Înainte de alăptare, aplicaţi o compresă caldă pe zona afectată.
• Verificaţi să nu vă strângă hainele.

Mastita şi abcesul sânului

Ce să faceţi?
• Odihniţi-vă cât de mult puteţi.
• Alăptaţi bebeluşul ori de câte ori este nevoie (chiar la fiecare 1-2 ore).
• Mai întâi oferiţi-i sânul cu dureri.
• Aşezaţi copilul în poziţie corectă pentru supt.
• Ţineţi sânul în apă caldă sau aplicaţi o ţesătură caldă şi umezită pe sân cu 3-5
min înainte de alăptare.
• Dacă este necesar, luaţi antibioticele sau analgezicele prescrise de medic.
• Stoarceţi sânul astfel încât să evitaţi angorjarea mamară.

Îngrijirea în caz de angorjare mamară dureroasă

În cazul în care simţiţi dureri la nivelul sânilor, ar trebui să vă gândiţi să:
• Începeţi alăptarea cu sânul care vă doare mai puţin.
• Să nu limitaţi frecvenţa alăptărilor.
• Dacă bebeluşul a adormit pe sânul dumneavoastră şi-l ţine cu putere, înde-
părtaţi-l cu atenţie.
• Expuneţi sânii la aer şi soare, pentru a grăbi refacerea rănilor.
• Trataţi Candida albicans cu medicamente (atât în guriţa bebeluşului cât şi pe
mameloanele mamei).
• Dacă frâul limbii este prea scurt sau mameloanele mamei sunt dureroase la
2-3 săptămâni de la naştere, consultaţi-vă medicul.

Ce să faceţi în caz de dureri mamelonare?

• Nu utilizaţi biberoane care pot afecta alăptarea şi duce la scăderea cantităţii
de lapte.
• Nu opriţi alăptarea pentru a vă odihni sânul, deoarece aceasta poate provoca
disfuncţii şi impedimente în scurgerea laptelui.
• Nu reduceţi durata şi frecvenţa alăptării.
• Nu aplicaţi pe sfârcuri substanţe uleioase.

Alăptarea în sine nu este dureroasă

Cele mai frecvente cauze de dureri la nivelul mameloanelor pot fi uşor evitate:

26
 • Sânii sunt angorjaţi întrucât bebeluşul a fost
alăptat insuficient.
• Copilaşul suge incorect.
• Copilaşul poate avea o infecţie cu Candida albi-
cans pe care a transmis-o şi mamelonului.
• Mişcarea limbii copilaşului este limitată din ca-
uza faptului că frâul limbii este prea scurt: fre-
nulum brevis – şi nu poate fi extinsă dincolo de
buza inferioară.
• Dacă observaţi şi alte cauze decât cele de mai
sus trebuie să vă adresaţi medicului.

Refuzul sânului
În primele zile puteţi avea impresia că bebeluşul
dumneavoastră nu prea vrea să fie alăptat. Motivul
poate fi atât de simplu – este nevoie de ceva timp ca să înveţe cum să sugă. Nu vă
grăbiţi să trageţi concluzii înainte de a fi convinsă că aveţi nevoie de ajutor.
De exemplu, se poate întâmpla ca bebeluşul să pară flămând, dar să nu accepte
sânul, chiar dacă îl aduceţi aproape de sân. Posibilele cauze pot fi:
• O poziţie necorespunzătoare a căpuşorului sau gâtului bebeluşului.
• Guriţa sa nu este deschisă suficient de larg.
• Bebeluşul a fost deja hrănit din biberon.
• Limba i se îndoaie încercând să cuprindă sânul.
• Sfârcurile dumneavoastră sunt retractate din cauza sânilor angorjaţi.

Ce faceţi când bebeluşul refuză sânul?

• Fiţi sigură că ţineţi bebeluşul îndreptat către, aproape şi la acelaşi nivel cu
sânul.
• Atingeţi guriţa bebeluşului cu sfârcul până când el o deschide suficient de
larg pentru a cuprinde mamelonul.
• Nu-i daţi suzete, ci doar sânul dumneavoastră.
• Stoarceţi sânii astfel încât sfârcurile să devină mai proeminente.
• Folosiţi o pompă cu vid pentru a scoate în afară mameloanele ombilicate.

ObS er vAţI I:
• În majoritatea cazurilor, mamelonul ombilicat nu duce la întreruperea alăptă-
rii.

27
 • Bebeluşul cuprinde cu guriţa sa mamelonul, nu sfârcul.
Dacă este posibil, utilizaţi o pompă specială pentru sân sau un dispozitiv asemănător
pentru a scoate în afară sfârcurile.

Ce să faceţi atunci când bebeluşul nu poate să ţină sânul?

Există cazuri când bebeluşul prinde sânul şi începe să sugă. Dar, după un timp, îl
scapă şi începe să plângă. Aceasta se poate întâmpla de câteva ori în decursul unei
alăptări. Posibilele cauze sunt:
• O poziţie incorectă a căpuşorului sau a gâtului bebeluşului.
• Micuţul este nevoit să se întindă şi să-şi răsucească gâtul pentru a cuprinde
sânul cu guriţa.
• În timp ce ţine sânul în gură, bebeluşul nu mai poate respira.
• Dumneavoastră mişcaţi sânul sau bebeluşul.
• Nu sprijiniţi bebeluşul suficient, astfel încât el nu poate susţine sânul.
• Viteza cu care se scurge laptele este prea mare pentru bebeluş.

Ce ar trebui să faceţi în acest caz?

• Asiguraţi-vă că ţineţi bebeluşul la nivelul sânului, aproape şi îndreptat către
sân.
• Nu întoarceţi capul bebeluşului înainte pentru ca sânul dumneavoastră să nu-
i apese năsucul.
• Menţineţi bebeluşul culcat pe o parte, cu căpşorul în mâinile dumneavoastră,
pentru a exercita un control mai bun asupra mişcărilor capului (niciodată nu-i
împingeţi capul).
• Nu limitaţi alăptările şi evitaţi umplerea şi angorjarea sânilor.
• Stoarceţi o anumită cantitate de lapte înaintea alăptării, astfel încât curgerea
laptelui să nu aibă loc prea repede. Aplicaţi comprese reci pe sâni înainte şi
după alăptare.
• Dacă bebeluşul dumneavoastră doreşte să sugă doar de la un singur sân în
timpul unei alăptări, lăsaţi-l să o facă, până când se reduce cantitatea de lapte.
Apoi, va trebui să vă stoarceţi celălalt sân, pentru a evita mastita.

În anumite cazuri, veţi observa că bebeluşul

dumneavoastră nu suge
Aceasta se întâmplă atunci când bebeluşul cuprinde mamelonul cu guriţa, dar nu
îl suge. Posibilele cauze sunt:

28
 • Bebeluşului îi este somn.
• Nu îi este foame.
• Este slăbit fizic şi nu câştigă în greutate.
• Bebeluşul este bolnav.

Ce puteţi face în acest caz?

• Nu ar trebui să luaţi medicamente decât atunci când este absolut necesar.
• Analgezicele folosite pe perioada de graviditate pot avea efecte sedative asu-
pra nou-născutului.
• Nu hrăniţi copilul cu alte tipuri de alimente, apă sau lapte.
• Înainte de alăptare, asiguraţi-vă că bebeluşul este odihnit şi pregătit pentru
sânul dumneavoastră.
• Stoarceţi puţin sânul imediat înainte de a alăpta pentru a-l încuraja să sugă.
• Ridicaţi uşor sânul şi introduceţi-i mamelonul în guriţă, dintr-o parte, spre
porţiunea superioară a palatului, pentru a iniţia un reflex de supt.
• Asiguraţi-vă că există suficient lapte în gura sa.
• Stoarceţi-vă sânii pentru a menţine lactaţia; hrăniţi bebeluşul cu laptele
stors.

Bebeluşul refuză unul dintre sâni

Bebeluşul suge bine dintr-unul dintre sâni, dar îl refuză pe celălalt.
Posibile cauze:
• Sfârcurile mamei sunt diferite sau au loc scurgeri din sâni.
• Bebeluşul este aşezat mai bine într-o parte decât în cealaltă.
• Unul dintre sâni este mai plin decât celălalt, iar pielea este întinsă.
• Bebeluşul simte durere pe cealaltă parte.

Ce este de făcut?
• Examinaţi-vă cei doi sâni pentru a observa eventuale diferenţe care-l împiedică
pe bebeluş să prindă un sân (mamelon ombilicat, diferenţe de formă şi volum).
• Uitaţi-vă la poziţia bebeluşului pe ambele părţi şi alegeţi poziţia care-i convi-
ne cel mai mult.
• Căutaţi posibile cauze de durere provocate de travaliu (forceps, pompă cu vid,
fracturi claviculare). Nu apăsaţi aceste zone în timpul alăptării.
• Lăsaţi bebeluşul să sugă doar de la un singur sân dacă îl refuză pe celălalt.
• Dacă alăptaţi bebeluşul frecvent, el va suge suficient lapte dintr-o singură
parte.

29
 • Dacă problemele apar dintr-o dată, când bebeluşul este mai mare, ar trebui ca
sânii dumneavoastră să fie consultaţi de un medic.

Lactaţie insuficientă
Cea mai frecventă cauză de oprire a alăptării este când mama crede că nu mai are
suficient lapte. Întrebarea care se pune este dacă mama are suficient lapte sau dacă
micuţul suge în cantităţi suficiente. Un antrenament şi urmărire corecte pot asigu-
ra bebeluşului o creştere în greutate corespunzătoare.
Uneori, mamele acuză oprirea secreţiei lactate. Aceasta poate fi cauzată de:
• Dureri puternice (mamelon cu fisuri, de exemplu);
• Tulburări hormonale cauzate de stres, neîncredere, teamă, supărări.
• Influenţe ale nicotinei şi alcoolului.
• Uneori, laptele nu apare nici după ce presaţi canalele colectoare din sâni.
Puteţi depăşi aceste probleme după cum urmează:
• Relaxându-vă şi aşezându-vă confortabil în timpul alăptării.
• Evitaţi situaţiile incomode şi stresante în timpul alăptării.
• Evacuaţi o cantitate mică de lapte din sâni şi stimulaţi cu delicateţe mameloa-
nele înainte de a începe alăptarea.
• Cereţi cuiva să vă facă un masaj uşor, în partea superioară a spatelui, în special
de-a lungul coloanei vertebrale, de ambele părţi.
• Întrerupeţi complet consumul de nicotină, alcool şi cafeină (cafea, coca-
cola...).
Dacă, dintr-un motiv sau altul, aţi întrerupt alăptarea, trebuie să ştiţi că o pu-
teţi relua.
Dacă vreţi să continuaţi alăptarea, o asistentă medicală sau un medic vă pot ajuta
să redobândiţi lactaţia. Reluarea alăptării vă va ajuta să vă creşteţi secreţia lactată.
Ea este recomandată ca tratament pediatric pentru bebeluşii bolnavi sau pentru
cei ale căror mame întrerup alăptarea. Fiecare copil bolnav trebuie spitalizat împre-
ună cu mama sa. Reluarea secreţiei lactate va fi mai uşoară dacă:
• Sunteţi motivată şi perseverentă.
• Bebeluşul este adus frecvent la sân.
• Reduceţi progresiv alimentele adiţionale, crescând astfel cantitatea de lapte.
• Copilul doreşte să fie hrănit de la sân şi este alimentat cu lapte stors între
alăptări.

Principalele cauze de lactaţie insuficientă

• Amânarea alăptării.
30
 • Bebeluşul nu este aşezat în poziţie corectă pentru alăptare.
• Alăptările sunt rare şi scurte.
• Bebeluşul primeşte suplimente nutritive.
• Bebeluşul are probleme cu alăptarea din cauza hrănirii din sticluţă.
• Alăptarea de noapte este întreruptă prematur.

Cum să stimulaţi lactogeneza

• Dacă mama nu are suficient lapte, bebeluşul ar trebui hrănit suplimentar pen-
tru a dispune de suficient aport nutritiv şi energetic.
• Ajutaţi copilul să se aşeze comod în poziţia corectă la sân astfel încât să poată
fi hrănit corespunzător.
• Bebeluşul trebuie să primească ambii sâni în timpul suptului, chiar de mai
multe ori, pentru a stimula lactaţia.
• Trebuie să alăptaţi bebeluşul des, cel puţin de 10-12 ori în 24 de ore pentru
stimularea secreţiei de lapte cu golirea completă a sânului după alăptare.
• Nu mai utilizaţi biberoane.
• Dacă este necesar, modificaţi calitatea şi cantitatea alimentaţiei dumneavoas-
tră.
• Cu cât vă odihniţi mai mult, cu atât veţi fi mai relaxată în timpul alăptării.
• Trebuie să-i oferiţi sânul copilaşului pentru a-l calma.
• Evacuaţi lapte din sâni între alăptări.

Nou-născuţii cu necesităţi speciale

Cum trebuie alimentat un copil bolnav ?

Mama trebuie să dea dovadă de multă răbdare, dacă doreşte ca copilul să se însă-
nătoşească mai repede. Aceste sfaturi ţin de metode speciale de alăptare, care vor
facilita suptul.

Iată câteva sfaturi pentru mamă:

• să continue alăptarea la cerere;
• să alăpteze mai des;
• să alăpteze mai puţin;
• să stea zi şi noapte cu copilul, inclusiv la spital.

31
Copiii născuţi prematur trebuie alăptaţi când:
• Condiţia de sănătate o permite.
• S-a stabilit un reflex de supt.
• Pot să coordoneze suptul şi înghiţitul.

Mamele pot alăpta:

• Mai mult de un bebeluş.
• Bebeluşi cu afecţiuni ale gurii şi palatului.
• Bebeluşi cu disfuncţii neurologice atât timp cât au reflexul de supt.

Nevoia de suplimente nutritive apare:

• În caz de galactozemie (aceşti bebeluşi nu trebuie să fie hrăniţi cu lapte ma-
tern).
• Dacă greutatea bebeluşului este sub 1000 g, iar vârsta sub 32 de săptămâni.
• În caz de imaturitate evidentă cu potenţial crescut de hipoglicemie.
• În caz de deshidratare acută.

Tehnica stoarcerii manuale a laptelui

• Cuprindeţi areola între degetul mare de o parte şi celelalte degete de altă
parte.
• Apăsaţi în sus în timp ce degetele dumneavoastră trebuie să alunece pe pie-
le.
• Repetaţi apăsarea.
• Relaxaţi-vă pentru câtva timp.
• Stimulaţi reflexul şi împingeţi laptele afară.
• Înconjuraţi mamelonul astfel încât să apăsaţi toate sinusurile.

Solicitaţi sprijin permanent în perioada când alăptaţi

• Consumaţi cantităţi adiţionale din alimentele obişnuite pentru a atinge nive-
lul dorit de energie.
• Consumaţi lichide ori de câte ori vă este sete.
• Efectuaţi activităţile fizice obişnuite.
• Evitaţi alcoolul, tutunul, cafeina şi alte băuturi stimulante.
• Încercaţi să alăptaţi până la un an şi chiar mai mult.
Pe măsură ce creşte, bebeluşul devine mai temperamental şi mai interesat de ceea
ce-l înconjoară. De aceea, trebuie să-l alăptaţi într-un loc liniştit. La 6 luni, bebeluşul
începe să manifeste interes pentru mâncare. Trebuie să-l lăsaţi pe bebeluş să redu-

32
că sistematic frecvenţa alăptărilor şi asiguraţi-vă că primeşte zilnic suficient aport
alimentar.

Alte tipuri de lapte

Bebeluşul poate fi hrănit şi cu alte tipuri de lapte atunci când mama:
• Are herpes activ la nivelul sânului sau al mamelonului.
• Este infectată cu HIV.
• Suferă de o boală psihică.
• Urmează un tratament medicamentos cu contraindicaţii pentru nou-născut.

Când, din diferite motive, vă aflaţi departe de copilaş, ar trebui să evacuaţi

laptele:
• Conservaţi-l şi hrăniţi bebeluşul cu laptele stors.
• Păstraţi laptele într-un bol curat, acoperit, şi în cantităţi mici, suficiente pentru
o masă.
• Laptele dumneavoastră poate fi utilizat în siguranţă dacă l-aţi păstrat într-un
bol curat la temperatura camerei (nu mai mult de 24 ore).
• Încălziţi laptele doar cât să vă ajungă pentru o masă.
• Daţi lapte copilaşului dintr-un pahar sau cu o lingură.

Hrana artificială şi înţărcarea

Întrucât alimentarea este o oca-
zie de a împărtăşi copilaşului
dragostea dumneavoastră, este
important să faceţi tot posibilul
pentru a-l alăpta cât de mult pu-
teţi. Dacă aceasta este imposibil
şi aţi încercat tot ce aţi putut, nu
vă faceţi probleme şi găsiţi o altă
modalitate prin care să vă mani-
festaţi dragostea faţă de copilaş
în timp ce îl hrăniţi. Consultaţi
pediatrul dumneavoastră pen-
tru a afla de ce fel de lapte supli-
mentar aveţi nevoie şi care este
cel mai potrivit mod de alimen-
tare.

33
Principiile de alimentare a copiilor prematuri
Copilul mic trebuie să sugă frecvent, atât ziua cât şi noaptea.
Amintiţi-vă că un copil prematur sau cu greutate mică la naştere (GMN) trebuie pus
la sân de 8-12 ori în 24 ore, pentru 20-30 minute la fiecare sân. În mod ideal, copilul
ar trebui să doarmă în pătuţul său aproape de dumneavoastră, astfel încât să
se poată hrăni atunci când simte această necesitate.
Alăptarea la sân fără restricţii scade incidenţa icterului (gălbeneli), stabilizea-
ză nivelul de zahăr în sânge, reduce pierderea greutăţii corpului şi creşte ada-
osul ponderal, creşte durata alăptării şi stimulează lactogeneza.
Copiii prematuri şi cu GMN deseori prezintă dificultăţi de alimentare, deoarece ei
pur şi simplu nu sunt suficient de maturi pentru a se alimenta adecvat. Abilitatea de
a se alimenta adecvat se dezvoltă de obicei câtre 34–35 săptămâni postmenstru-
ale. Până atunci, pot fi necesare eforturi substanţiale pentru a asigura alimentarea
satisfăcătoare.
• Trebuie să cunoaşteţi că alăptarea este deosebit de importantă pentru copilul
cu GMN; dezvoltarea abilităţii de alăptare poate necesita mai mult timp;
• Este de obicei normal pentru un copil nou-născut: a) să obosească repede
şi iniţial să ia piept slab; b) să ia piept pentru perioade mai scurte de timp
înainte de repaus; c) să adoarmă în timpul suptului; d) să existe perioade
îndelungate între supt.
• Ţineţi copilul la piept cât mai mult timp, fapt care va permite pauze îndelun-
gate între supt, sau o alăptare îndelungată, înceată. Alăptarea va deveni mai
uşoară odată cu progresarea în creştere a copilului.
• Asiguraţi-vă că copilul se alimentează frecvent: a) dacă greutatea copilului este
de 1250 – 2500 g, atunci el va fi alăptat cel puţin de 8 ori în zi (adică la fiecare 3
ore), b) dacă greutatea copilului este <1250 g, atunci el trebuie alăptat cel puţin
de 12 ori în zi (adică la fiecare 2 ore);
• Dacă copilul nu ia piept satisfăcător pentru a primi volumul de lapte adec-
vat, consideraţi metoda alternativă de alimentare: a) stoarceţi laptele chiar în
guriţa copilului sau în cană cu hrănirea lui ulterioară; b) verificaţi dacă copilul
primeşte o cantitate suficientă de lapte, prin evaluarea creşterii lui.
• Dacă adaosul ponderal al copilului nu este adecvat (< 15 g/kg masă corp pe zi
timp de 3 zile), atunci stoarceţi laptele în două căni diferite. Hrăniţi copilul iniţial
cu conţinutul din cana a doua, care conţine o cantitate mai mare de lapte bogat
în grăsimi, şi apoi suplimentaţi cantitatea necesară din prima cană.

34
 Capitolul 5
alIMeNtele SolIDe
(alimentaţia diversificată)

Importanţa unei nutriţii adecvate a copilului este bine cunoscută încă din cele
mai vechi timpuri, când oamenii au observat că micuţii hrăniţi corespunzător
se dezvoltau mai bine decât ceilalţi. Alimentaţia influenţează considerabil sănă-
tatea copilaşului. Pentru o dezvoltare normală, ea trebuie să conţină toate ele-
mentele nutritive necesare: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale şi apă,
în proporţii adecvate fiecărui stadiu de dezvoltare.
Aţi aflat până acum că laptele matern conţine nu numai componente nutritive de
bază, dar şi cei mai importanţi anticorpi care ajută la dezvoltarea sistemului de apă-
rare împotriva bolilor copilăriei. Până în prezent, niciun lapte artificial nu poate rea-
liza acest lucru. Aşa că încercaţi, pe cât este posibil, să vă hrăniţi copilaşul doar prin
alăptare pentru a-i asigura o stare bună de sănătate.
Nu cedaţi în faţa sfaturilor venite de la prieteni, vecini ş. a., de a introduce alimente
solide înainte de vârsta de 6 luni, întrucât secreţiile gastrice şi enzimele copilaşului
dumneavoastră nu sunt pregătite pentru a digera acest nou tip de hrană.
Mâncarea solidă trebuie introdusă treptat, începând cu câteva linguri pe zi. Apoi, pro-
gresiv, câte o masă de lapte va fi înlocuită cu hrană solidă de felul cremei de fructe sau
supei de legume, apoi supa de carne, cu peşte, ou ş.a. Ar fi bine ca acest nou tip de hra-
nă să constituie al doilea mic dejun sau să fie servit la masa de prânz, şi nu la mese de
seară, înainte de culcare, când elementele noi pot provoca tulburări ale somnului.
Fiecare element nou introdus poate determina schimbări în organismul copilaşului,
cu diaree, indispoziţie sau erupţii cutanate. De aceea, părinţii trebuie să urmărească

35
îndeaproape reacţiile copilaşului în primele 24 de ore. Apariţia unor simptome se-
vere înseamnă că acesta nu este încă pregătit să primească noul tip de hrană.
Alimentaţia suplimentară trebuie să fie potrivită pentru vârsta sugarului, asigurân-
du-i condiţii bune de sănătate şi dezvoltare în această perioadă de creştere inten-
sivă. Introducerea hranei suplimentare trebuie să aibă ca scop să ajute dezvoltarea
copilaşului şi să dezvolte activităţile neuromusculare.

Când trebuie să introduceţi hrana solidă

în completarea laptelui matern?
Când bebeluşul dumneavoastră a ajuns la vârsta de 6 luni, puteţi începe introdu-
cerea hranei suplimentare, adică a alimentelor nelactate, solide sau lichide, conti-
nuând în acelaşi timp alăptarea. Pe măsură ce creşte şi are mai multe activităţi, el
nu se va mai mulţumi doar cu aportul de elemente nutritive, minerale, vitamine şi
energie din laptele matern. Acum este momentul pentru mai mult.
De obicei, la această vârstă, copilaşii pot să stea în şezut, să deschidă guriţa, să prin-
dă linguriţa pentru sugari şi să înghită alte alimente, altele decât laptele mamei.
• Dacă bebeluşul este născut prematur, bolnav sau prezintă probleme legate
de hrana suplimentară, puteţi întârzia introducerea acesteia după vârsta de
şase luni.
• Dacă bebeluşul manifestă alergie sau există antecedente alergice în familia
dumneavoastră, vă puteţi gândi să amânaţi introducerea hranei suplimentare
până la vârsta de nouă luni.
• Uneori, puteţi adăuga hrană su-
plimentară înaintea vârstei de
şase luni, dar niciodată înainte
de patru luni.
• Continuaţi alăptarea, chiar dacă
aţi introdus hrană suplimentară,
întrucât laptele matern este cel
mai bun pentru bebeluşul dum-
neavoastră.
Laptele mamei nu reprezintă doar un
aliment, ci şi un mijloc de protecţie şi
un important factor pentru dezvolta-
re şi creştere.
Nu ezitaţi să contactaţi medicul pediatru care îngrijeşte copilul dumneavoas-
tră pentru orice întrebare referitoare la hrana suplimentară.

36
Recomandări de bază referitoare la hrana suplimentară
În pofida recomandării de a introduce mâncarea solidă în ce-a de-a şasea lună,
amintiţi-vă că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare. Nu fiţi dezamăgită
dacă prima încercare a eşuat şi nu renunţaţi. Data viitoare, cu răbdare, calm şi cu un
zâmbet încercaţi să-i daţi 1-2 linguri de mâncare solidă pregătită, care nu trebuie să
fie nici prea caldă, nici prea rece.
Ceea ce se află în jurul sugarului este foarte important. În timpul mesei, aşezaţi
bebeluşul într-un scăunel special sau ţineţi-l drept, în braţe. Trebuie să aveţi o atitu-
dine calmă şi liniştită şi să ajustaţi fiecare linguriţă la ritmul său de înghiţire. Ori de
câte ori este nevoie, întrerupeţi alimentarea şi luaţi o pauză.
• Nu forţaţi copilaşul să mănânce tot ceea ce aţi pregătit. Apetitul copiilor se
schimbă şi, de asemenea, depinde de cantitatea şi valoarea energetică a me-
sei anterioare.
• Când începeţi să-i daţi copilaşului hrană suplimentară, faceţi-o cu atenţie şi
gradual. La început, ar trebui să-i daţi doar cantităţi mici, pe care să le creşteţi
progresiv până când ajungeţi la un meniu complet.
• Atunci când îi daţi un anumit tip de mâncare pentru prima dată, urmăriţi-l
timp de 24 de ore şi verificaţi orice semne ca: voma, diareea, erupţiile cutana-
te. Apoi, aşteptaţi cel puţin 10-14 zile înainte de a pregăti ceva nou.
• Pentru început (în lunile a şasea şi a şaptea), hrana trebuie să fie pasată, apoi
răzuită sau tăiată în bucăţi, astfel încât copilaşul să înveţe să o mestece.

Pregătirea mâncării
Aveţi nevoie de o linguriţă de plastic, specială pentru sugari, de o farfurioară spe-
cială, de un biberon şi de un scăunel pentru bebeluşi. De asemenea, aveţi nevoie
de un pahar special pentru sugar, astfel încât să-i fie mai uşor să bea. Acest tip de
veselă nu necesită sterilizare. E suficient ca vesela să fie bine spălată şi uscată.
Hrănirea sugarului cu linguriţa este un proces care necesită răbdare şi îndemnare.
După fiecare masă, clătiţi guriţa bebeluşului cu mici cantităţi de apă.

Ce mâncare alegeţi şi cum o pregătiţi?

Este bine să începeţi alimentaţia adiţională cu sucuri şi paste de fructe şi legume.
Produsele utilizate trebuie să fie coapte, proaspete şi sănătoase. Folosiţi întotdeau-
na produse de sezon.
Înainte de a începe pregătirea mesei, spălaţi bine atât mâinile cât şi produsele şi
curăţaţi-le coaja.

37
Fructele
• Aproape toate fructele sunt bune
pentru copii. Puteţi începe cu:
mere, piersici, caise, gutui, bana-
ne, cireşe, pere, struguri, porto-
cale ... Totuşi, până la vârsta de 9
luni, evitaţi fructele de kiwi, gra-
pefruit, căpşunele, zmeura, fruc-
tele de pădure şi stafidele întru-
cât acestea pot produce reacţii
alergice. De fapt, ideal ar fi să le
evitaţi pe tot parcursul primului
an de viaţă.
• În orice caz, până la vârsta de un an trebuie să evitaţi alimentele conservate.
Fructele trebuie să fie proaspete şi consumate imediat ce au fost preparate
pentru a preveni oxidarea vitaminelor şi pierderea calităţii.
• Sucurile de fructe trebuie administrate câteva linguri, între mese. Cantitatea
zilnică de sucuri nu trebuie să depăşească 100-130 ml. În cantităţi mai mari,
sucurile pot diminua apetitul şi nevoia de alte produse de calitate; de aseme-
nea, pot provoca diaree şi dureri abdominale.
• Mai întâi, pregătiţi un singur tip de fructe sau legume, iar ulterior continuaţi
să amestecaţi şi alte produse în mâncare.

Legumele
• Puteţi pregăti sucuri din legume
proaspete sau fierte (roşii, castra-
veţi, sfeclă sau morcovi).
• Se recomandă şi combinaţii dintr-
o rădăcinoasă şi alt tip de legume
(cartofi cu spanac, morcov cu co-
nopidă). Legumele conţin sufici-
ente minerale şi orice surplus de
sare poate afecta rinichii.
• Legumele din păstăi, ca fasolea
şi mazărea pot fi introduse de la
vârsta de 9 luni. Trebuie să le fier-
beţi puţin, să vărsaţi apa de la prima fierbere, să turnaţi apă proaspătă şi să le
fierbeţi din nou. Pasaţi-le şi evitaţi legumele congelate.
Nu adăugaţi sare!

38
Cerealele
• Din gama largă de alimente cerealiere, bogate în fier, puteţi începe cu orezul,
care se digeră uşor şi nu provoacă alergii. După aceasta, copilul va fi gata să
mănânce şi paste de porumb.
• Grâul poate cauza alergii, aşa că este mai bine să amânaţi introducerea sa în
primul an de viaţă.
• Amestecaţi cerealele cu orice pastă de fructe sau legume şi pregătiţi o masă
completă pentru bebeluşul dumneavoastră.

Carnea şi peştele
• Din luna a şaptea puteţi introduce şi carne în alimentaţia bebeluşului dum-
neavoastră. Mai întâi, pregătiţi o supă din carne şi legume. Apoi, pasaţi carnea
şi amestecaţi-o cu supa.
• Carnea trebuie întotdeauna fiartă în apă (nu la aburi sau prăjită) până la vârsta
de un an. Pentru început, daţi bebeluşului carne albă de pui, sau carne slabă
de miel sau viţel.
• Din luna a opta puteţi începe să pregătiţi ficat (miel, pui, viţel), bogat în fier,
vitamine şi minerale. Totuşi, dacă nu sunteţi sigură că ficatul provine de la
animale hrănite natural, este mai bine să-l evitaţi.
Excludeţi din alimentaţia sugarului şi a copilului mic delicatesele, pateurile şi
alte mâncăruri de acest fel.
• Peştele poate fi consumat începând cu luna a opta de viaţă. El trebuie să fie
proaspăt şi fiert. Înlăturaţi cu grijă oasele. Îl puteţi amesteca cu legume sau
cereale. În caz de antecedente familiale alergice, evitaţi peştele în primul an
de viaţă.

Ouăle
• Din luna a şaptea puteţi adăuga în hrană gălbenuşul de ou, fiert tare, alături de
legumele pasate sau de suc.
Albuşul de ou poate fi adăugat cu atenţie doar în al doilea an de viaţă.

Ce nu trebuie să mănânce bebeluşul dumneavoastră

• Până când copilul nu va împlini 4 ani, evitaţi mâncarea condimentată, grăsi-
mile animale şi alimente prelucrate, ca salamul ş.a.
• Nepotrivite sunt şi seminţele dure care-i pot rămâne în gât. I le puteţi da doar
dacă sunt fin măcinate.

39
 • Evitaţi ceaiul, cafeina (ciocolata) şi băuturile acidulate întrucât pot cauza pro-
bleme digestive şi tulburări ale somnului.
• Sarea poate îngreuna activitatea rinichilor bebeluşului şi, utilizată în exces,
poate conduce, mai târziu, la hipertensiune arterială. Rinichii sugarului nu
sunt capabili să elimine în mod natural sarea până la împlinirea vârstei de
un an. Atât timp cât copilul nu cunoaşte gustul sării, mâncarea nesărată nu
prezintă niciun fel de probleme pentru el. Şi, oricum, toate sărurile minerale
de care are nevoie organismul sunt prezente în alimentele obişnuite pe care
le primeşte.
• Atenţie la zahăr! Fructele sunt bogate în fructoză şi suficient de dulci. Surplusul
de zahăr poate crea dependenţă de dulciuri, ceea ce-l predispune la obezita-
te, carii dentare şi chiar diabet.
• Este foarte bine să adăugaţi o linguriţă de ulei în supă. Nu uitaţi să alegeţi
doar uleiuri din măsline sau seminţe de floarea soarelui „virgine” (rezultatul
primei presări, fără rafinare).
• Mierea nu este recomandată copiilor sub un an. Datorită unei bacterii aflată în
compoziţia sa şi care se poate dezvolta în sistemul gastrointestinal al sugari-
lor, mierea poate provoca îmbolnăviri serioase. Nu aplicaţi niciodată miere pe
mameloane sau tetine care, oricum, nu ar trebui utilizate deloc.

Cum să adăugaţi laptele de vacă şi produsele lactate?

• Laptele de vacă nu este recomandat înaintea vârstei de nouă luni. El nu conţi-
ne suficient fier. În schimb, conţine mai multe proteine şi săruri minerale care
pot îngreuna activitatea rinichilor sugarului.
• Fierbeţi laptele în prealabil şi păstraţi-l la frigider.
• Puteţi da bebeluşului iaurt şi brânză nesărată.
• În cazurile cu antecedente alergice în familie, nu utilizaţi lapte de vacă în pri-
mul an de viaţă. Dacă nu vă ajunge laptele, consultaţi pediatrul despre reţeta
de lapte suplimentar, cu proteine de soia, de care aveţi nevoie.

40
Obiceiuri sănătoase pentru o alimentaţie sănătoasă
• Sarcina cea mai importantă a fiecărei familii este să dezvolte obiceiuri sănă-
toase pentru o nutriţie adecvată.
• De la vârsta de un an, puteţi începe să-l aşezaţi pe copilaş la masă împreună
cu ceilalţi membri ai familiei. Aşa că, atenţie la cum vă comportaţi la masă!
• Alimentaţia variată, bucatele pregătite proaspăt, servite în linişte şi într-o at-
mosferă confortabilă de familie îl ajută pe copil să dezvolte obiceiuri alimen-
tare sănătoase.
• Nu uitaţi niciodată că atât surplusul cât şi deficitul de greutate sunt la fel de
periculoase şi pot constitui cauze de îmbolnăvire cronică la orice copil.
• Consultaţi pediatrul pentru a urmări dezvoltarea copilului şi pentru a discuta
despre problemele frecvente ce apar la o anumită vârstă.

41
Capitolul 6

ÎNgRIjIRea
NoU-NĂSCUtUlUI

Grija zilnică, creşterea şi dezvoltarea

În prima perioadă a vieţii, bebeluşii nu sunt apţi să facă faţă agresiunilor şi influ-
enţelor din mediul exterior. Sistemul natural de apărare al organismului lor este
format doar după al doilea an de viaţă.
Din acest motiv, grija zilnică pentru copilaş reprezintă o chestiune importantă
care contribuie la o dezvoltare sănătoasă. Pe de altă parte, este un proces foarte
plăcut, care vă ajută să stabiliţi legătura cu micuţul, oferind multe posibilităţi de
contact direct. Multe femei care devin mame pentru prima dată nu sunt pregă-
tite pe deplin să-şi dedice întreg timpul acestor activităţi. Nu uitaţi că este vorba
despre o oportunitate excelentă de a fi aproape de copilaş şi de a vă manifesta
sensibilitatea şi dragostea.
Grija zilnică pentru sugar nu trebuie să-l lase pasiv pe tată. Copilul are doi părinţi
şi are nevoie de dragostea ambilor. Îngrijirea bebeluşului nu este privilegiul ex-
clusiv al mamei. Şi prezenţa tatălui este importantă. În primul rând, ea contribu-
ie la stabilirea unei legături strânse cu copilaşul. În plus, ea oferă mamei o şansă
de a se mai odihni. În acelaşi timp, tatăl îşi va dovedi capacitatea de a avea grijă
singur de copil în lipsa mamei.

Cum să aveţi grijă de bebeluş, pas cu pas

Nu este uşor să fiţi mămică, dar se poate învăţa. Urmaţi sfaturile noastre de îngrijire
pas cu pas şi, în curând, vă veţi simţi sigură pe sine în raport cu copilaşul dumnea-
voastră. În plus, el va avea o piele sănătoasă, curată şi netedă.
Deşi este delicată şi fragilă, pielea bebeluşului îndeplineşte o serie de roluri vitale.
Prin intermediul pielii sale, nou-născutul învaţă multe despre mediul înconjurător,
mai ales în prima săptămână de viaţă.
Bebeluşul simte durerea şi învaţă câteva lecţii importante care îl vor ajuta să evite
pericolele. Însă, în acelaşi timp, învaţă şi despre senzaţiile plăcute – căldură, catife-
lare şi, mai presus de toate, contactul cu pielea dumneavoastră.

42
Bebeluşii se vor calma imediat ce simt atingerea mamei. Pielea prezintă o capaci-
tate extraordinară de regenerare. Chiar şi cele mai urâte tăieturi şi zgârieturi pot să
dispară fără urmă în câteva zile.
Este foarte important să menţineţi o piele curată, întrucât aceasta va proteja or-
ganismul împotriva bolilor pe timpul procesului de creştere şi adaptare la mediul
înconjurător. Este foarte important să se formeze o rutină corectă a igienei copi-
laşului. În acest scop, ar trebui să utilizaţi doar produse delicate, de bună calitate
şi care au un efect relaxant, de protecţie asupra pielii. Alegeţi produse concepute
special pentru sugari şi copii mici.
Pielea fină şi sensibilă a nou-născutului trebuie să fie curăţată bine, cu delicateţe şi
regularitate, în special în zonele anală şi genitală. Trebuie să evitaţi utilizarea excesi-
vă a produselor de îngrijire. Pielea se poate irita nu doar prin utilizarea unui anumit
produs şi a concentraţiei sale. Iritaţiile pot aparea şi din cauza îmbăierilor prea lungi
sau prea dese, a temperaturii apei, a calităţii prosopului sau a buretelui pe care îl
utilizaţi la spălare. Este recomandabil să pudraţi pielea şi să o trataţi cu cremă şi
uleiuri atunci când este necesar. Excesul de pudră (mai ales dacă pielea nu s-a uscat
perfect după îmbăiere) poate duce la formarea de cruste sau granulaţii.

Îmbrăcămintea
Se recomandă să imbrăcaţi copilul liber, fără a-l înfăşa, chiar din primele zile! Astfel,
copilul va avea libertatea de mişcare pentru a se dezvolta cât mai bine. Folosiţi pe
cât e posibil numai hăinuţe din bumbac. Veţi mai avea nevoie şi de scutece absor-
bante de unică folosinţă şi de şerveţele igienice umede.
Când cumpăraţi haine pentru bebeluş, trebuie să le alegeţi urmând criterii de con-
fort şi igienă. Este important ca bebeluşul să se simtă bine, să nu-i fie prea cald, ca
să nu transpire, dar nici prea rece.

Sfaturi utile
• Alegeţi hăinuţe de calitate, din bumbac sau lână pură. Ele trebuie să fie moi,
confortabile.
• Alegeţi îmbrăcămintea care să nu vă îngreuneze schimbarea scutecelor (cu
deschidere între picioare) şi la umeri.
• Vara bebeluşul trebuie să poarte o pălărioară chiar dacă s-ar putea să nu-i
placă.

Înfăşatul
Nu înfăşaţi copilul strâns. Înfăşarea strânsă poate fi cauza hipotermiei. În timpul
rece copiii trebuie să fie îmbrăcaţi bine.
43
Dezavantajele înfăşatului strâns sunt: a) blochează diafragma şi micşorează venti-
larea plămânilor; b) micşorează circulaţia de sânge; c) lipsa spaţiului liber nu permi-
te de a păstra căldura; d) împiedicarea mişcărilor stopează dezvoltarea coordinării
neuromusculare; e) nu permite alăptarea corectă şi f) limitează dorinţele copilului.

Scutece, scutece şi doar scutece

Veţi observa că de multe ori bebeluşul plânge întrucât nu se simte curat. De aceea,
trebuie să-i asiguraţi igiena corespunzătoare şi să-i schimbaţi scutecele ori de câte
ori este necesar.
• Cel mai uşor mod de a proteja pielea bebeluşului este să o păstraţi uscată şi
sănătoasă.
• Un scutec bun va izola pilea bebeluşului de umezeală.
La început, când mecanismul urinar nu este încă bine reglat, schimbarea scutecelor
trebuie să aibă loc foarte frecvent:
• minim 4-5 scutece pe zi în cazul în care se utilizează scutece de unică folosinţă
sau
• de circa 10-12 ori pe zi în cazul în care se utilizează scutece de pânză, mult mai
puţin practice.

Scutecele de pânză
Dacă alegeţi scutece de pânză, trebuie să ştiţi că veţi fi nevoită să le schimbaţi foarte
des, imediat ce se umezesc. Altfel, pielea bebeluşului se va afla în permanent contact
cu umezeala, ca şi când ar avea un „bandaj de urină”, ceea ce poate duce uşor la iritarea
pielii sale delicate. Scutecele din bumbac sunt mai puţin practice, întrucât:
• Nu sunt suficient de bune absorbante, punând în pericol sănătatea pielii mi-
cuţului.
• Necesită spălare frecventă (timp, efort, produse de curăţare, de dezinfectat,
călcare), în comparaţie cu scutecele de unică folosinţă.

44
 • Atunci când utilizaţi un ac de siguranţă la scutecele din pânză, trebuie să fiţi
foarte atentă să nu răniţi bebeluşul.

Reguli de curăţare a scutecelor din pânză:

• Scutecele de pânză murdare trebuie curăţate mai întâi şi doar apoi spălate, la
temperaturi înalte.
• Scutecele de pânză cu urină trebuie totdeauna spălate separat de cele cu fe-
cale.
• Scutecele de pânză trebuie clătite bine în apă curată pentru a elimina orice
urmă de detergent şi săpun.
• Dacă utilizaţi o maşină de spălat, repetaţi procedura cel puţin de două ori.
• Scutecele spălate trebuie uscate la soare, în aer liber şi nu pe un corp de încăl-
zire (sobă, calorifer, etc.).

Scutecele de unică folosinţă

Utilizarea scutecelor de unică folosinţă prezintă foarte multe avantaje. Principalele
lor caracteristici sunt:
• Absorb urina şi fecalele lichide rapid şi eficient, păstrând pielea uscată şi sănă-
toasă.
• Previn scurgerile în timpul nopţii, astfel încât bebeluşul să aibă un somn liniş-
tit.
• Ajută la prevenirea iritaţiilor, izolând umiditatea şi prevenind contactul ei di-
rect cu pielea.
• Sunt confortabile.
• Pot fi schimbate cu uşurinţă, mai ales atunci când bebeluşul creşte şi devine
mai dinamic (în acest caz, îi puteţi distrage atenţia cu o jucărie).

Scutecele de unică folosinţă prezintă şi o serie de beneficii legate de sănătate,

întrucât:
• Ajută la prevenirea dermatitei de scutec şi reduc severitatea acesteia în cazul
în care a apărut înainte.
• Ajută la prevenirea infecţiilor uşoare ale tractului urinar inferior deoarece or-
ganele genitale ale bebeluşului sunt mai curate.
• Ajută la prevenirea formelor minore de displazie coxală.
În plus, în comerţ există scutece de unică folosinţă prevăzute cu nişte benzi foarte
fine de loţiune cu rol de barieră hidrofobă care păstrează pielea bebeluşului netedă
şi delicată.

45
uN S fAt
Scutecele de unică folosinţă pot fi utilizate, fără grijă, imediat după naştere. La câte-
va minute de la naştere, cordonul ombilical se taie la aproximativ 1,5 cm de burtica
nou-născutului. În decurs de 5-10 zile el se închide la culoare, se usucă şi se des-
prinde. În acest răstimp, ombilicul bebeluşului necesită atenţie şi îngrijire speciale
pentru a nu se infecta. Trebuie să vă asiguraţi că această zonă este menţinută în
permanenţă foarte curată şi uscată.

Igiena sugarului
Reguli de bază
• Întotdeauna spălaţi-vă pe mâini înainte şi după ce aţi îmbăiat bebeluşul.
• Spălaţi şi dezinfectaţi cu regularitate materiale de pe suportul de schimbat,
suprafeţele şi vesela utilizate în îngrijirea bebeluşului.
Utilizaţi un tampon de vată pentru a curăţa faţa copilaşului. Pentru curăţarea zone-
lor care vin în contact cu scutecul puteţi folosi şerveţele umede. Dară v-aţi murdărit
pe mâini în timp ce schimbaţi scutecul, spălaţi-le înainte de a aplica crema pe fun-
duleţ. Spălaţi-vă pe mâini şi înainte de a hrăni bebeluşul.
Pentru copiii până la 1 an se recomandă chiar şi baia zilnică pentru a menţine starea
de confort şi sănătate. Scoateţi hainele bebeluşului de sus în jos, până la maiou şi
scutec. Aşezaţi-l pe suportul de schimbat. Luaţi un tampon curat de vată şi ume-
ziţi-l cu apă călduţă. Stoarceţi tamponul şi curăţaţi cu delicateţe faţa bebeluşului,
îndepărtând murdăria, urmele de lapte şi saliva. Mişcările trebuie să fie delicate şi
lente.

46
Baia
Verificaţi mai întâi temperatura aerului din încăpere. Ea trebuie să fie de cel puţin
25°C. Temperatura apei în baie va fi de 37°C, iar pentru copii născuţi prematur -
de 38°C. Apa se încearcă cu cotul sau folosind un termometru de apă. Îmbăierea
este un eveniment cotidian pentru bebeluş. Până la vârsta de 6 luni copilul trebuie
scăldat zilnic, iar mai târziu - de 2-3 ori pe săptămână, de preferat înainte de ultima
masă a zilei. Durata unei băiţe nu ar trebui să depăşească 5-7 minute.
Până la desprinderea cordonului ombilical spălaţi nou-născutul în următoarea po-
ziţie:
• Ţineţi-l deasupra cotului dumneavoastră, acoperindu-i buricul cu un scutec,
turnaţi apă sau folosiţi apa din albie.
• Susţineţi-i căpşorul până când şi-l poate susţine singur.
• Plasaţi un scutec sau un şerveţel pe fundul albiei ca să nu alunece.
Apa trebuie să fie călduţă şi să aibă o adâncime de 10 cm. Verificaţi cu mâna tempe-
ratura apei. Nu mai adăugaţi apă când bebeluşul se află în albie. El trebuie aşezat în
albie încet, mai întâi cu picioarele, pentru a se obişnui cu apa. Trebuie să fiţi atentă
atunci când îl întoarceţi, întrucât corpul său alunecă de la săpun. El trebuie să stea
în cădiţă în poziţie semişezândă, sprijinit de mâna dumneavoastră. Ţineţi-l bine în
palme pentru a nu aluneca. Din această poziţie, spălaţi-l pe faţă, pe cap şi pe par-
tea anterioară a corpului. Pentru a-l spăla pe spate, întoarceţi-l încet, cu pieptul pe
mâna dumneavoastră.

Sfaturi:
• Începeţi să-i spălaţi cea mai curată parte a corpului (faţă, păr), apoi pieptul,
mânuţele, restul corpului şi zona perineală.
• Baia îi va ajuta pielea să respire, iar bebeluşul va deveni, de obicei, somnoros
după aceea.

Ce să faceţi în timpul îmbăierii?

• Spălaţi copilaşul cu un săpun special pentru nou-născuţi sau cu gel de baie
şi şampon pentru sugari, cu un nivel neutru al pH-ului. Evitaţi spuma şi mi-
rosurile puternice. Nu vă temeţi să-l spălaţi pe cap. Bebeluşii „învaţă” cum să
reacţioneze, cum să respire şi se obişnuiesc cu senzaţia pe care o dă apa cu
săpun. Dacă sugarului nu-i place spălatul pe cap, atunci curăţaţi-l cu un pro-
sopel umed şi încercaţi din nou după alte 2 sau 3 zile.
• Dacă aveţi o fetiţă, spălaţi-i părţile genitale cu apă călduţă şi săpun, ţinând
cont că această zonă dispune de propriul său sistem natural de apărare.

47
 • Dacă aveţi un băieţel, nu trageţi membrana prepuţului decât atunci când este
nevoie să-i spălaţi cu delicateţe organul. Există situaţii normale când ea rămâ-
ne lipită de vârf până la vârsta de doi ani, după care se detaşează spontan.
• Efectuaţi mişcări calme şi sigure atunci când îmbăiaţi copilul. Fiţi atentă la că-
puşorul său, în special până când el şi-l poate ţine drept singur. Nu vă temeţi,
faceţi ca baia să fie plăcută, zâmbiţi-i şi jucaţi-vă cu spuma. După băiţă uscaţi-l
cu un prosopel moale, întrucât umezeala poate să-i irite pielea. Întotdeauna
ştergeţi sugarul din faţă spre spate, mai ales dacă este fetiţă, începând din
zona organelor genitale înspre partea dorsală.

Sfaturi:
• Aşezaţi un prosopel în cădiţă pentru a evita alunecarea. Pe măsură ce copilul
creşte şi devine mai puternic trebuie să vegheaţi mai atent ca să nu alunece
în albie.
• Fiţi atentă ca bebeluşul să nu intre în contact cu apa fierbinte sau cu încălzito-
rul.

Urechiuşele, năsucul, ochişorii

Orificiile naturale trebuie curăţate şi îngrijite cu
atenţie. Evitaţi curăţarea în adâncime a urechilor
şi nasului, cu beţişoare de vată. Ceara din urechi
are rol de protecţie şi antiseptic. Ştergeţi şi curăţaţi
curburile urechii şi în spatele acesteia astfel încât
să nu rămână umedă.
Ochişorii trebuie curăţaţi cu vată şi apă fiartă, căl-
duţă. Fiecare ochi va fi spălat de la tâmple spre nas
şi cu tifoane separate pentru a evita transmiterea
infecţiilor de la un ochi la altul.
Curăţaţi şi năsucul pentru a avea o respiraţie liberă
şi pentru ca bebeluşul să se simtă bine. După îmbăiere, năsucul trebuie curăţat cu
bucăţi mici de vată, în fiecare nară separat, nu prea adânc, cu delicateţe şi atunci
când copilaşul nu se mişcă. Dacă îi curge nasul, curăţaţi-l cu ser fiziologic. Nu se re-
comandă pompa nazală la copiii sub un an întrucât îi ia prin surprindere şi îi sperie.
Nu uitaţi să vă spălaţi pe mâini înainte de a atinge bebeluşul.

Manichiură - pedichiură
Unghiile lungi, subţiri şi, uneori, întoarse se întâlnesc la mulţi dintre nou-născuţi, iar
părinţii se tem că sugarul se va zgâria. Unghiile trebuie tăiate o dată pe săptămână,

48
cu o forfecuţă specială care are vârfurile rotunjite. Unghiile se taie drept, la nivelul
vârfului degetului, astfel încât să nu se producă răni. Dacă sugarul este nervos, un-
ghiile trebuie tăiate în timpul somnului.

Îngrijirea plăgii ombilicale (buricului)

S-ar putea ca atunci când veniţi de la maternitate ombilicul (buricul) copilului să
mai aibă nevoie de îngrijiri. Bontul ombilical se păstrează, de obicei, timp de 7-14
zile după naştere, 10-19 zile la prematuri. Pentru a preveni infecţia şi a grăbi cicatri-
zarea lui, pielea de la baza ombilicului se badijonează cu un beţişor de vată înmuiat
în verde de briliant timp de câteva zile. Plaga ombilicală trebuie să fie permanent
uscată. Aveţi grijă să înlăturaţi la timp crustele, fiindcă anume ele reprezintă sursa
de infecţie.
Dacă apar complicatii (roşaţă în jurul ombilicului şi eliminări purulente cu miros),
trebuie contactat medicul şi continuat tratamentul sub directa sa supraveghere.
Nu se recomandă scăldatul în cadă atunci când sunt semne de infecţie ale ombili-
cului – în acest caz copilul va fi spălat doar parţial.
Nu uitaţi să vă spălaţi pe mâini când îngrijiţi ombilicul!

Facem o plimbare?
Plimbările sunt foarte importante pentru sugar. El intră în contact cu lumea ex-
terioară, cu un mediu diferit care îl stimulează. Aerul proaspăt şi decorul nou îl
vitalizează, sporesc creşterea copilului, cresc apetitul lui şi îi ameliorează somnul.
Aceasta va contribui şi la dezvoltarea sistemului său natural de protecţie, precum şi
la adaptarea la schimbările climaterice.
Este bine să plimbaţi copilul în fiecare zi, indiferent de anotimp. În timpul verii plim-
bările încep îndată ce copilul este adus de la maternitate. Iarna - după 3-4 săptămâni
de viaţă, la o temperatură nu mai joasă de 10ºC. Copilul va fi îmbrăcat în funcţie de
temperatura de afară, iar feţişoara o veţi lăsa întotdeauna descoperită. Prima plimbare
durează de obicei 10 minute, apoi se va mări la 15-20 de minute. În perioada toamnă-
iarnă plimbările nu vor depăşi 2 ore. Dacă este posibil, plimbaţi bebeluşul şi de 2-3 ori
pe zi. Vara, copilul trebuie să se afle la aer liber practic toată ziua.
Evitaţi zonele aglomerate în primele luni. Nou-născutul poate fi purtat într-un că-
rucior. Pe perioade scurte de timp, el poate fi purtat într-un marsupiu, ceea ce va
contribui la întărirea contactului său direct cu mama sau cu tatăl. În funcţie de vâr-
sta copilaşului, trebuie să-i sprijiniţi căpşorul sau spatele.
Bebeluşii pot fi expuşi la soare în zilele de vară doar devreme dimineaţa sau târziu
după-amiază, însă întotdeauna într-un loc umbrit şi cu o pălărioară pe cap.

49
Până la vârsta de 6 luni copilul nu trebuie aşezat în funduleţ întrucât muşchii spină-
rii care susţin coloana vertebrală a sugarului nu sunt încă bine dezvoltaţi. Şi atunci
când îl forţaţi să stea, îi puteţi provoca deformarea coloanei vertebrale. Nu-l grăbiţi,
copilul se va aşeza singur atunci când îi va permite dezvoltarea sa.

50
 Capitolul 7
CReşteRea şI DeZvoltaRea
CoPIlUlUI ÎN PRIMUl aN De vIaŢĂ

Creşterea şi dezvoltarea copilului în primul an este foarte importantă pentru re-

stul vieţii sale. Copiii nu sunt născuţi identici, aşa că vor creşte şi se vor dezvolta
diferit. Fiecare copil este unic. Copilul dumneavoastră are propriul ritm de creş-
tere. Niciodată să nu-l comparaţi cu alţi copii întrucât nu există reguli stricte de
dezvoltare.
Mulţi părinţi îşi idolatrizează copiii şi încearcă să le grăbească dezvoltarea. Nu vă
forţaţi copilul. Puteţi să-i puneţi în pericol dezvoltarea ulterioară dacă îl forţaţi
să facă primii paşi la 6 sau la 7 luni sau dacă îl puneţi să utilizeze oliţa înainte de a
dobândi control asupra reflexelor sale (de la 18 luni) pentru a demonstra că este
precoce, mai dezvoltat ca alţii. Prin urmare, lăsaţi-l să crească după propriul ritm
şi bucuraţi-vă de fiecare moment. Veţi fi uimiţi să vedeţi câte gesturi şi cuvinte
are să vă arate, puţin câte puţin.
În acelaşi timp, nu trebuie să uitaţi să urmăriţi cu regularitate dezvoltarea sa, îm-
preună cu pediatrul, căruia să-i cereţi sfatul când
aveţi nevoie.

Cântărirea bebeluşului
Cea mai frecvent utilizată metodă pentru mo-
nitorizarea şi aprecierea creşterii este luatul în
greutate. Copilul trebuie cântărit în fiecare lună
dacă este alăptat şi o dată la două săptămâni
dacă este alimentat artificial sau este bolnav.

51
66
Dezvoltarea psiho-motorie a copilului în primul an de viaţă
Vârsta Activitatea motorie, reflexă şi voluntară Relaţii (comportări sociale) Auz şi vorbire Privirea şi mişcările mâinii
Poziţie: ridică căpșorul pentru câteva secunde; Se liniștește, când e ridicat în Poate privi în direcţia luminii; urmărește lu-
1 lună întoarce capul dintr-o parte în alta; când este braţe.
Tresare la sunete.
mina cu privirea; mișcă ochii de jur-împrejur.
luat în braţe, nu-și ţine capul.
Mâinile și picioarele sunt mai relaxate; înalţă Ascultă sunetul făcut de
capul când este așezat cu faţa în jos, ţine bărbia Zâmbește. Mișcă ochii în sus, în jos, lateral; urmărește
2 luni ridicată; așezat pe braţe poate ţine pentru scurt
un clopoţel sau de o jucă- persoanele și obiectele care se mișcă.
rie sunătoare.
timp capul în același plan cu corpul.
Mișcă bine mâinile și picioarele; ridică capul cu Zâmbește când vede persoane Ascultă vocile din jur și Își mută privirea de la un obiect la altul; ur-
3 luni multă ușurinţă; așezat pe braţe, ţine capul la ace- cunoscute. gângurește; privește în di- mărește cu privirea un obiect rotit. Începe să
lași nivel cu corpul; încă nu poate sta pe șezute. recţia sunetului. dea din piciorușe.

Înclină corpul, așezat pe braţe, ţine capul mai sus Este ascultător; răspunde prin Întoarce capul la auzul su-
de corp; își ţine braţele lateral. Stă puţin, sprijinit. zâmbet la zâmbet. Comunică netelor. Ascultă muzică. Apucă obiectele cu degeţelele.
4 luni Poate deja să răsucească capul în diferite direcţii. prin gângurit. Spune: „aa”, „nga”.
Se apără cu mânuţele, le poate trage înapoi.

Ţine capul ridicat, fără să-i cadă pe spate, men- Se joacă, comunică, se supără, Strânge cubul în mână și îl reţine. Duce
ţine corpul în poziţie verticală. Poate să stea Râde tare, zgomotos (ho-

52
5 luni se bucură la vederea mâncării. hotește). obiectele la gură. Poate urmări de la distanţă
fără sprijin în funduleţ. Împinge tare cu picioru- Îi place să se joace așezat. obiecte în mișcare.
șele când este ridicat de mânuţe.

Se ridică cu ajutorul mânuţelor. Întoarce capul către persoana Gângurește sau bolboro-
Poate lua cuburile de pe masă.
6 luni care vorbește. sește.
Se răsucește cu faţa în sus și în jos. Merge “de-a
Bea din căniţă.
Pronunţă 4 sau mai multe Urmărește obiectele în cădere.
7 luni bușilea”. sunete diferite.

Cînd este ridicat, se poate rezema. Culcat, înalţă Își privește imaginea din oglindă și Ţipă pentru a atrage aten-
capul, se rostogolește. În șezut, are spatele ro- se bucură. Gângurește. O preferă ţia. Emite sunete, Întinde mâna, apucă, trece o jucărie dintr-o
8 luni pe mama. În contact social, reac- vocale,pronunţă jumătăţi mână în alta; ţine strâns obiectele în mâini.
tunjit; se ţine sprijinit “în patru labe”.
ţionează la schimbări emoţionale. de silabe.
Sprijină, “ajută” cu o mână că- Spune: „ma-ma” sau „da-
9 luni Se întoarce de jur-împrejur pe podea. niţa atunci când bea. da“.

Stă bine în șezut, fără a fi sprijinit, are spatele
drept. Se ridică în picioare susţinut de mâini și
10 luni
se târăște sau merge greoi, ajutat.
11 luni Se ridică singur în picioare.
Merge în ţarc, susţinându-se cu o mână. Face
12 luni „plimbări” prin cameră, ţinându-se de mobile.
Reacţionează atunci când i se
spune pe nume. Râde când se
privește în oglindă.
Își suge degetul.
Se joacă, imitându-i pe cei din
jur. Aruncă mingea.
Ascultă ticăitul ceasului. Prinde obiectele cu degetul mare și arătătorul,
Repetă multe sunete (in- “în clește”. Găsește jucăria ascunsă; încearcă să
ridice un obiect căzut. Se poate juca cu două
clusiv consoane).
obiecte, lovindu-le unul de celălalt.
Spune 2 cuvinte cu înţeles. Se agaţă puternic de haine, ţine strâns jucăriile.
Spune mai mult de 2 cu- Apucă obiectele și le dă înapoi când sunt ce-
vinte. rute, sau le reţine intenţionat.
 Dezvoltarea fizică a copilului în primul an de viaţă
Vârsta Creşterea în greutate (g) Creşterea în lungime (cm)
copilului Timp de o Pe parcursul Timp de o Pe parcursul
(luni) lună perioadei lună perioadei
1 600 600 3 3
2 800 1.400 4 6
3 800 2.200 2,5 8,5
4 750 2.950 2,5 11
5 700 3.650 2 13
6 650 4.300 2 15
7 600 4.900 2 17
8 550 5.450 2 19
9 500 5.950 1,5 20,5
10 450 6.400 1,5 22
11 400 6.800 1,5 23,5
12 350 7.150 1,5 25

67
Când cresc dinţii?
În general, primii dinţi apar jos (incisivii centrali inferiori) la 6-8 luni. Deşi este un
proces normal, bebeluşul este deranjat, plânge, salivează mai mult, mănâncă mai
puţin, nu doarme bine, îşi ţine în gură mânuţa dar şi alte obiecte care îl ajută să-şi
maseze palatul.
Uneori, are scaune mai frecvente şi mai lichide şi chiar febră de 38º. Ajutaţi-l pe
copilaş să treacă peste aceste momente:
• Masaţi-i uşor gingiile cu degetul (după ce v-
aţi spălat bine pe mâini).
• Daţi-i să muşte dintr-o jucărie sau un alt obiect
tare şi elastic şi care nu-i provoacă răni.
• Daţi-i să muşte obiecte reci (există jucării spe-
ciale în acest scop).
• Curăţaţi-i gura de 2-3 ori pe zi cu un şerveţel
umed.
• Nu utilizaţi medicamente înainte de a consul-
ta un pediatru.

53
Incisivii centrali de sus apar la 7-9 luni, după care, la fiecare 2 luni, mai apar, de regu-
lă, câte 2 dinţi. La 12 luni, copilul are 8 dinţişori, iar până la sfârşitul celui de-al doilea
an de viaţă vor fi crescut toţi cei 20 de dinţi de lapte. La unii bebeluşi dinţii cresc
mai devreme sau mai târziu. O diferenţă de 2-3 luni nu trebuie să vă neliniştească.
Totuşi, dacă la 9 luni bebeluşul nu are nici un dinte, trebuie să consultaţi medicul.
Odată cu primii dinţi, începe şi îngrijirea acestora. Nu uitaţi că cea mai bună îngrijire
este prevenţia. Zahărul din alimente sau din sticluţă nu este cel mai bun prieten al
dinţilor. Păstraţi o igienă corectă şi învăţaţi copilul din timp cum să aibă singur grijă
de dinţii săi. Cea mai bună metodă de a învăţa un copil cum să-şi îngrijească dantu-
ra o constituie exemplul personal pe care i-l daţi.
Specialiştii nu acceptă utilizarea suzetei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recoman-
dă părinţilor să nu încurajeze folosirea suzetei. În orice caz, în jurul vârstei de 2 ani
ar trebui să fie oprit suptul degetului sau al suzetei pentru a evita defectele de po-
ziţie a dinţilor, a căror remediere necesită un tratament îndelungat.

54
 Capitolul 8
SoMNUl

Somnul constituie o necesitate vitală a nou-născutului şi reprezintă ore de re-

laxare, regenerare, dar şi un moment în care părinţii sunt liniştiţi şi pot să se
preocupe mai mult de propria persoană.
Temperamentul şi personalitatea nou-născutului, precum şi activitatea zilnică
determină nevoia de somn. Cea mai frumoasă imagine a îngeraşului dumnea-
voastră este atunci când doarme, când este liniştit, fericit şi în siguranţă, datorită
dragostei şi grijii pe care i le dăruiţi. Este adevărat că nu vă puteţi dezlipi ochii
de la el. Îl mângâiaţi, îi spuneţi poveşti şi, ca majoritatea mămicilor, vă întrebaţi
cum aţi reuşit să aduceţi pe lume o astfel de făptură mică şi minunată.

Acum dorm
Fiecare copil are “cronometrul” său, conform căruia el doarme. Nou-născutul sănă-
tos doarme până la 16 ore pe zi. Spre 6 luni timpul pentru somn se va reduce până
la 14,5 ore. În primele luni de viaţă ale sugarului, somnul este legat de mesele lui.
Când este sătul, vrea să doarmă. Bineînţeles, faptul că se mai trezeşte nu înseamnă
întotdeauna că îi este foame. Bebeluşul se mai trezeşte şi atunci când îi este sete
sau când îl deranjează ceva, aşa cum se întâmplă atunci când scutecul s-a umezit
şi trebuie schimbat.
Spre vârsta de nouă luni copilul începe să arate când îi este somn, dar, totuşi, nu
vrea să adoarmă chiar şi atunci când este obosit. Cel mai probabil doreşte să conti-
nue un joc care îi place, indiferent la oboseală.
Alteori poate să se simtă în nesiguranţă şi nu vrea să-şi părăsească părinţii, mai ales dacă
îşi formează impresia că somnul este un mijloc utilizat de familie pentru a lua o pauză.

55
Respectarea unui program de somn reprezintă un bun obicei
Cuvintele folosite pentru a explica bebeluşului că a venit vremea de culcare sunt
foarte importante.
Expresii de genul „dacă nu eşti cuminte, te trimit la culcare” sau „lasă joaca şi vino la
culcare” îl fac pe copil să devină nervos şi refractar la ideea de a adormi. Dacă bebe-
luşului îi este somn, dar refuză să meargă la culcare, nu-l forţaţi. Daţi-i ceva cu care
să se joace şi să-şi cheltuie toată energia şi va adormi mai repede.
Plânsul în timpul nopţii nu înseamnă întotdeauna că s-a întâmplat ceva grav.
Aşteptaţi câteva clipe şi, dacă continuă să plângă, duceţi-vă la el. Dacă micuţul e
neliniştit şi după ce aţi verificat că are tot ce-i trebuie, mângâiaţi-l uşor pe spate,
calmaţi-l sau schimbaţi-i poziţia. După
câtva timp mergeţi din nou la el. Poate
plânge din cauza întunericului sau al
unui vis urât. Dacă plânsul apare frec-
vent şi durează mult, cereţi sfatul me-
dicului.

Poziţia preferată
Pozitia pe spate în timpul somnului
este cea mai bună pentru copil.
Nu se recomandă ca micuţul să doar-
mă pe burtă, deoarece se poate sufoca
inspirând propriul bioxid de carbon.
Acesta e cu atât mai periculos când el
doarme pe o saltea moale sau pernă.
Poziţionarea copilului pe burtă se
recomandă atunci când copilul este în
stare de veghe şi se află sub suprave-
gherea unui adult.
Somnul pe o parte (în poziţie latera-
lă) este mai puţin periculos pentru nou-
născut decât somnul pe burtă. Totuşi,
creşte riscul decesului subit al sugaru-
lui şi de aceea nu este recomandat.
Ultimele cercetări arată că părinţii nu
trebuie să-şi refuze copilul atunci când
acesta doreşte să doarmă cu ei, cu ex-

56
plicaţia că este un obicei prost, cu condiţia că aceasta nu se va întâmpla prea des.
Este vorba despre un refugiu care oferă siguranţă copilului, în special în perioade
dificile: schimbarea mediului, un nou frăţior sau surioară sau pur şi simplu un vis
urât. Este de dorit ca copilul să doarmă în dormitorul părinţilor într-un pat separat.

Cum să doarmă mai bine

Sugarul nu are preferinţe pentru locul unde doarme. El se poate bucura de somn
oriunde: pe canapea, în cărucior sau în propriul său pătuţ. Este suficient să se simtă
în siguranţă. Faptul că-şi pot lăsa copiii să doarmă oriunde îi pot supraveghea uşor,
poate veni în ajutorul mamelor.
Mai târziu, când copilul îşi va stabili un program de dormit, iar somnul de noapte va
fi liniştit, este bine ca micuţul să aibă un loc stabilit în care să doarmă.

Somn uşor !
• Atunci când copilului îi este somn, nu este nevoie de linişte absolută. Nu tre-
buie să modificaţi programul zilnic (decât dacă sunteţi obişnuiţi să ascultaţi
muzica tare). Micuţul se poate obişnui cu activităţile uzuale din casă care nu-l
vor deranja.
• Nu-l îmbrăcaţi foarte gros, lăsaţi-l să ia aer şi să se poată mişca. Temperatura
ridicată a cefei şi transpiraţia sunt semne că îi este prea cald.
• Încercaţi să-i stabiliţi un ritual înainte de a adormi: faceţi-i patul, faceţi-i baie,
daţi-i să bea lapte, spălaţi-l pe dinţi, îmbrăcaţi-l în pijama, citiţi-i ceva, sărutaţi-
l de noapte bună...
• Urmărind un program de seară, copilul se obişnuieşte cu el şi se simte mai în
siguranţă, confortabil şi relaxat, aşteptând să adoarmă.
• Pentru a respira mai uşor, se recomandă ca sugarul să doarmă fără pernă, mai
ales atunci când este foarte mic.
• Cu scutecele de unică folosinţă, foarte bune absorbante, copilaşul se va simţi
uscat şi va dormi mai bine şi mai liniştit, fără să fie deranjat de umiditate.
• Sunetele plăcute şi mişcările liniştite vor relaxa bebeluşul. Oferiţi-i satisfacţia de a
dormi cu jucăria preferată. Este suficient să ştiţi că se află şi se simte în siguranţă.

AteN ţ I e!
Nou-născutului nu i se pune pernă, deoarece s-ar putea asfixia (înăbuşi).
În majoritatea cazurilor dereglările de somn ale nou-născuţilor sunt trecătoare.
Chiar dacă părinţilor le este frică că nu vor auzi noaptea plânsul copilului, nu este
cazul să-l aducă în patul lor - locul cel mai sigur pentru copil este pătuţul lui.

57
Nu lăsaţi copilul fără supraveghere, chiar dacă credeţi că el este prea mic pentru a
se putea deplasa spre marginea patului şi cădea din pat.

Camera copilului
În camera copilului nu se fumează.
Camera unde se va afla copilul trebuie să fie în
permanenţă curată şi uscată. O cameră supra-
încălzită (25-270C), atât iarna cât şi vara, sau în-
făşarea copilului cu prea multe pături sau scu-
tece, provoacă deshidratarea copilului.
Nu se recomandă încălzirea camerei copilului
cu cărbune, lămpi de petrol sau sobe de fier. O
încălzire bună este cea care nu usucă aerul şi
poate fi reglată (sobe de teracotă sau calorifere
autoreglabile).

Ce trebuie să cunoşti despre decesul

subit al copilului la domiciliu?
Factorii de risc ai decesului subit al sugarului sunt: fumatul în timpul gravidităţii sau
în camera unde copilul doarme, aflarea lui într-o odaie puţin aerisită unde dorm şi
alţi membri ai familiei, împărţirea patului cu un adult sau alt copil (sau somnul pe
cuptor, mai ales pe timp de iarnă, când are loc acumularea bioxidului de carbon),
tratarea copilului bolnav de IRVA cu medicamente antihistaminice sau a neliniştii
copilului cu fenobarbital sau diazepam.
Folosirea alcoolului de către mama care alăptează poate duce la oprirea respiraţiei
copilului în somn şi deces, crescând riscul decesului subit de 4 ori.
Somnul pe spate este una din cele mai efective intervenţii de prevenire a morţii
subite a sugarului!

58
 Capitolul 9
joCUl şI RolUl SĂU
ÎN DeZvoltaRea CoPIlUlUI

Importanţa jocului pentru dezvoltarea copilului

Pentru fiecare copil normal şi sănătos, jocul constituie partea cea mai frumoasă,
mai mare şi mai importantă din viaţa sa. Jocul nu reprezintă doar plăcere şi bucurie;
el deţine un rol în dezvoltarea fizică şi mentală a fiecărui copil.
Prin intermediul jocului, copilul descoperă lumea din jur. Jucându-se, el explorează
mediul care-l înconjoară, dobândeşte controlul mişcărilor pe care le face şi îşi dez-
voltă fantezia. Prin joc, copilul dumneavoastră poate să-şi exprime temerile, emoţi-
ile, agresivitatea şi chiar nesiguranţa. Prin intermediul jocului el socializează cu alţi
copii şi se integrează atât în propria familie cât şi în viaţa de zi cu zi.
Jocul este cel mai bun profesor pentru copilul dumneavoastră.

Când începe copilul să se joace?

După naştere, bebeluşul caută cu mâinile şi acceptă sânul mamei.
Începând cu luna a patra, micuţul îşi duce jucăriile şi mânuţele la gură, iar apoi şi
degetul de la picior, ori de câte ori este posibil. Acesta este un mod normal de a
descoperi mediul înconjurător, aşa că nu-l opriţi şi nu vă temeţi că s-ar putea îm-
bolnăvi.

Cum se poate maturiza copilul prin joc?

Pe măsură ce creşte, copilaşul dumneavoastră se va bucura de mai multe mişcări şi
acţiuni. Jucăriile îi plac incredibil de mult datorită sunetelor pe care el încearcă să le

59
imite, datorită culorilor vii şi formelor pe care le au. În luna a opta, bebeluşul va în-
cepe să arunce cu jucăriile, plin de bucurie şi fericire, aşteptând ca dumneavoastră
să i le aduceţi sau să le aruncaţi înapoi, spre el. Atunci când copilul dumneavoastră
devine apt să facă mişcări independente, va începe să meargă de-a buşilea, să se
caţere, să se răsucească, să cadă şi să atingă tot ceea ce poate.
Pregătiţi-vă din timp pentru această perioadă. Adaptaţi-vă spaţiul de locuit la ne-
voile copilului. Îndepărtaţi la timp obiectele de valoare pentru a le păstra şi, cel mai
important, pentru siguranţa copilului. Curiozitatea crescândă a copilului îi schimbă
atitudinea faţă de jucării, iar la un moment dat poate începe să le distrugă. Nu vă
supăraţi şi nu-l pedepsiţi pentru că a distrus o jucărie scumpă. Mai bine cumpăraţi-i
jucării care se îndoaie sau faceţi dumneavoastră nişte jucării pentru a-i stimula ima-
ginaţia şi fantezia. Încercaţi să încurajaţi creativitatea copilului dumneavoastră în
timpul jocului. Atunci când şi-a atins obiectivul, lăudaţi-l, aplaudaţi-l întrucât astfel
îi veţi sprijini dezvoltarea corectă. Jucaţi-vă cu copilul deoarece în acest mod îi ară-
taţi că îl înţelegeţi şi îi dezvoltaţi simţul prieteniei. De ce să nu treceţi din nou prin
propria copilărie odată cu copilăria micuţului dumneavoastră?
Auzul. Încă în burta mamei copilul aude sunete: voci, muzică, etc. El deosebeşte cu
uşurinţă glasul mamei şi o recunoaşte imediat la primul contact de după naştere.
Totuşi în primele zile de viaţă copilul încă nu aude destul de bine. De aceea, nu e
cazul să mergeţi prin cameră “în vârful degetelor”.
Jocuri pentru dezvoltarea auzului. De pe la 3 luni copiii adoră ceasurile muzicale
şi jucăriile zornăitoare. Jucaţi-vă cu el în felul următor:
• Şoptiţi-i ceva la ureche, cântaţi-i încetişor;
• Sunaţi dintr-un clopoţel pentru a-i atrage atenţia;
• Pentru a verifica auzul micuţului, plasaţi-vă la circa 2 metri, astfel încît să nu vă
vadă, şi sunaţi dintr-un clopoţel. Copilul care aude bine va întoarce căpuşo-
rul.

60
Văzul. Copilul vede din prima zi şi recunoaşte foarte bine chipurile, poate să deo-
sebească o expresie supărată a feţei de una blândă. Unii nou-născuţi au strabism,
părând a se uită cruciş, saşiu. Nu vă îngrijoraţi – doar pe la vârsta de 3 luni el va
putea să-şi mişte ochii în mod normal.
Jocuri pentru dezvoltarea văzului. Un joc vioi deasupra pătuţului poate înveseli
orice copil.
• Jucaţi-vă cu bebeluşul, făcând grimase. Acestea îl amuză şi îl învaţă să “citeas-
că” mimica dumneavoastră şi chiar să vă imite;
• Prindeţi de mânuţa copilului un balon roşu şi învăţaţi-l să-l mişte.
Pielea este cel mai important organ al simţului, de aceea e bine să dezmierdaţi
micuţul. Luaţi-l cât mai des în braţe, culcaţi-l pe pieptul dumneavoastră, mângâiaţi-
l, suflaţi-i uşor pe piele. Atingerea de corpul mamei, masajul făcut de ea îi creează
copilului un sentiment de siguranţă şi ocrotire. E bine să facă acest lucru şi tăticul.
Jocuri pentru pipăit. Pe la 3 luni copilul îşi descoperă mânuţele. Daţi-i să ţină jucă-
rii, pe care el le va pipăi şi le va duce la gură. Evitaţi jucăriile mici, deoarece există
pericolul de a le înghiţi.

61
 Capitolul 10
CoPIlUl NĂSCUt PReMatUR

Prematur se consideră copilul născut până la vârsta de 37 săptămâni de gestaţie cu

greutatea mai mică de 2500 g. Deoarece se nasc înainte de termen, la aceşti copii
majoritatea organelor şi sistemelor sunt încă insuficient dezvoltată, şi ei riscă mult
mai mult să facă careva probleme în comparaţie cu copii născuţi la termen. În acest
sens este foarte importantă dragostea şi devotamentul părinţilor pentru a ajuta
bebeluşul său în ceea ce priveşte dezvoltarea neuro-psihică.
Există caracteristici distincte din punct de vedere fizic şi neurologic în timpul dez-
voltării între copilul prematur şi cel născut la termen. Aceste caracteristici sunt:
• Bebeluşul este mai mic (sub 2500 g)
• Piele subtire, lucioasă, roză sau roşie (se pot vedea venele)
• Strat adipos foarte subtire (copilul este mai slab)
• Corpul poate fi acoperit cu puf (lanugo)
• Plâns slab
• Organele genitale pot fi mici şi subdezvoltate
• Tonus muscular scăzut (hipotonie)
• Mânuţele şi picioruşele sunt de obicei întinse (în extensie)
• Motricitatea generală este redusă (mişcările generale sunt mai puţine).
Copilul prematur rămâne timp de câteva luni cu o greutate corporală mai mică
decât copilul născut la termen, iar dezvoltarea sa psihomotorie este uşor în întâr-
ziere. Totuşi la vârsta de 2 ani, copilul, în general, recuperează acest decalaj. Ritmul
creşterii ponderale (a masei corporale) la copiii prematuri este mai accelerat decât
la nou-născutul la termen, astfel prematurul îşi dublează greutatea până la 3 luni, şi
o tripleză la 6 luni, iar la un an are de 6 ori greutatea la naştere.

62
În prima jumăte de an, copilul prematur adaugă în lungime 2,5 - 5,5 cm. În a doua
jumătate de an ritmul creşterii scade, astfel în a 7-a şi a 8-a lună, copilul adaugă câte
2 cm pe lună, iar din luna a 9-a până la un an – câte 1,5 cm pe lună. Astfel în mediu
lungimea copilului prematur creşte cu 26-38 cm în primul an de viaţă. La vârsta de
un an copilul prematur are o lungime de 70-77 cm.
Perimetrul cranian la copiii prematuri creşte cu 1-3 cm lunar în prima jumate de an,
iar în a doua jumătate de an - cu 0,5-1 cm lunar.

Predispozitia pentru anumite boli a prematurului se datorează carenţelor cu

care el se naşte:
• Anemia apare datorită rezervelor de Fe cu care se naşte şi care sunt pe jumă-
tate ca ale nou-născutului la termen;
• Rahitismul este datorat insuficienţei de vitamina D;
• Regurgitaţia;
• Infecţiile sunt datorate imaturităţii sistemului imun;
• Malnutriţia (deficitul de greutate). Prematurul recuperează deficitul de greu-
tate şi talie in jurul vârstei de 2 ani.

ANEMIA
Anemia feriprivă apare din cauza insuficienţei de fier în sânge. Dacă un copil este
anemic, înseamnă că globulele roşii ale sângelui său nu transportă suficient oxigen
către organe. În Republica Moldova fiecare al doilea copil de 12-24 luni suferă de
anemie, cauzată de insuficienţă de fier.
SIMPTOME. La copilul născut prematur anemia ferodeficitară apare la vârsta de
6-8 săptămâni. Dacă bebeluşul D-voastră pare palid şi obosit, este nervos, nu are
poftă de mâncare, are unghiile palide, inimioara îi bate repede, este pasiv, întârzie
în creştere şi se îmbolnăveşte mai des, este posibil să sufere de anemie feriprivă.
Este posibil ca sugarul sa aibă anemie fără să apară niciun simptom.
RECOMANDĂRI. La prematuri se administrează preparate de fier, din săptămânile
6-8 de viaţă. De obicei, ele se administrează zilnic, dar numai la indicaţiile medicului
de familie.
Pentru a preveni lipsa de fier în organism (anemia) la copilul mai mare de 6 luni daţi-i copilu-
lui zilnic mere, hrişcă, zmeură, carne, ficat şi gălbenuş de ou de 3-4 ori pe săptămână.

RAHITISMUL
Rahitismul este o boală diagnosticată la vârsta de 3-6 luni a copilului, care se ca-
racterizează prin mineralizarea incompletă a oaselor din cauza insuficienţei de vi-

63
tamina D, ca rezultat are loc pierderea calciului din oase, ele devin flexibile, moi şi
se deformează.
SIMPTOME. Copilul este agitat, doarme rău, transpiră excesiv, îşi freacă ceafa de că-
pătâi, pierde părul de la ceafă, poate să-i tremure bărbiţa. Picioarele copilului sunt
strâmbe, toracele este plat, iar capul deformat. Fontanelele se menţin deschise
după 18 luni, dinţii apar târziu, tonusul muscular este scăzut, are constipaţii. În caz
dacă observaţi la copil semnele date, adresaţi-vă de urgenţă medicului de familie.
RECOMANDĂRI. Profilaxia rahitismului se face expunând copilul la soare în ano-
timpul însorit, asigurând alimentaţia lui naturală cu lapte matern şi administrarea
medicamentoasă de vitamina D la indicarea medicului de familie. Doza profilactică
a vit. D este de 500 un/zi.

REGURGITAŢIA
Regurgitaţia este eliminarea pe guriţă a aerului împreună cu o cantitate mică de
lapte nemodificat (2-3 linguriţe), la scurt timp după masă. Apare ca rezultat al în-
ghiţirii aerului în timpul alăptării sau dacă copilul a supt o porţie mai mare de lapte.
Până la vârsta de 6 luni copilul cu adaos în greutate pozitiv, poate avea 4-6 regurgi-
taţii pe zi, în volum mic.
Vărsaturile sunt mai abundente. Survin, de obicei, la un interval mai mare după
masă şi conţin lapte adesea digerat (brânzit). În timp ce regurgitaţiile nu sunt con-
siderate patologice, vărsaturile pot fi semnul unor boli, al unor greşeli în alimentare
sau pot apare la copiii care sug repede, înghiţind mult aer.
SIMPTOME. O cauză de vărsatură cronică este refluxul gastro-esofagian, în care
vărsăturile sau regurgitaţiile abundente după masă se produc când copilul este în
poziţie culcată, ţipă sau i se palpează abdomenul. Reflexul gastro-esofagian este
manifestat prin ţipăt strident, dereglări de somn, refuz de a suge, învineţire în tim-
pul sau după alimentare şi anemie, dereglări de respiraţie (tuse, aspiraţie, pneumo-
nie fără temperatură).
RECOMANDĂRI. Alimentaţi copilul frecvent, în cantităţi mici. Ridicaţi-l vertical
timp de 20 minute după alimentare, astfel încоt capul lui să fie pe umărul tău. Nu-l
mişcaţi prea viguros după ce a fost alimentat şi nu-l ţine în poziţie semiaşezată.
Presiunea exercitată asupra stomacului provoacă regurgitarea. Nu-l înfăşa strâns,
nu-l îmbrăca în haine strâmte. Poziţionează copilul pentru somn pe spate, ridică ca-
pătul patului unde se află capul copilului sub un unghi de 30°. Adresează-te la me-
dic pentru a exclude boala de reflux gastro-esofagian. Dacă vărsăturile sunt dese,
copilul nu adaugă în greutate, varsă mâncarea prelucrată în volum mai mare decât
a mâncat, adresează-tă de urgenţă medicului de familie.

64
TRANSPIRAŢIA
Transpiraţia poate creşte în anumite situaţii patologice: febră, boli infecţioase, ane-
mie, rahitism, diabet zaharat, tulburări endocrine etc.
SIMPTOME. Transpiraţie abundentă ce apare în condiţii de repaus (somn) fără ca
temperatura din încăpere sa fie ridicată (temperatura normală din odaia copilului
este 22-24°C) şi fără ca îmbrăcămintea sa fie prea groasă. Pentru un copil de apro-
ximativ 6 luni, atât suptul, cît şi joaca reprezintă un efort fizic suficient de mare
pentru a determina apariţia transpiraţiei.
RECOMANDĂRI. Asigură-te că temperatura în cameră nu este prea ridicată, că
îmbrăcămintea este adecvată (evită hainele sintetice), că bebeluşul se alăptează
frecvent şi bea destul lichide (dacă copilul se hrăneşte cu amestec artificial) şi sem-
nalează acest aspect medicului de familie în timpul controlului periodic.

DIAREEA
Diareea este semnul infecţiei gastrointestinale, intoxicaţiei alimentare, alergiei la
lapte sau paraziţi, utilizării antibioticelor. Atenţie, să nu se confunde diareea cu sca-
unele lichide, galben-aurii ale bebeluşilor alăptaţi la sân.
SIMPTOME. Scaun frecvent, apos, verde, cu mucozităţi şi sânge, urât mirositor,
mai mult de 10 ori pe zi la nou-născut şi circa 3 ori pe zi la un copil mai mare. Dacă
diarea persistă şi sunt semne clare de deshidratare (pierdere de lichid) – guriţă us-
cată, salivă lipicioasă, paliditate, ochi înfundaţi în orbite, lipsa lacrimilor când plân-
ge, pielea uscată, nervozitate şi refuzul alimentaţiei, adâncirea spaţiului neosificat
dintre oasele craniului (fontanele), face pipi rar, în cantităţi mici, urina are culoare
galben-închis, adresează-te de urgenţă medicului (în acest caz este necesară spita-
lizarea).
RECOMANDĂRI. Pentru a preveni deshidratarea, asiguraţi-vă că bebeluşul are ce
bea din plin. Alăptaţi-l frecvent şi daţi copilului să bea adăugător după fiecare sca-
un lichid (soluţie de Reghidron), timp de câteva zile până la normalizarea scaunelor.
Dacă copilul are mai mult de 6 luni şi are alimentaţie diversificată daţi-i, în plus,
morcov, orez, gutui, mere sau banană strivită.

INFECŢIA CU VIRUSUL RESPIRATOR

Virusul respirator are apariţie sezonieră, apare în noiembrie sau la mijlocul lui martie.
SIMPTOMElE seamănă cu cele ale unei simple răceli, tusea este mai puternică si
respiraţia uşor îngreuiată. Adresaţi-vă medicului de familie pentru a preveni com-
plicarea cu boli respiratorii grave.

65
RECOMANDĂRI. Solicitaţi imediat ajutorul medical de urgenţă, dacă respiraţia este
dificilă sau frecventă/deasă (mai mult de 60 de respiraţii pe minut pentru sugarii de
până la 2 luni şi 50 respiraţii pe minut pentru cei de 2-12 luni) sau, din contra, rară
(mai puţin de 30 respiraţii pe minut), pe fundal de tuse, geamăt, respiraţie gălăgi-
oasă, învineţire, paliditate şi temperatură înaltă.

Nu vă stresaţi, dacă aţi născut un copil înainte de termen. El are nevoie de

mai multă atenţie şi răbdare din partea Dvoastră. Datorită unor particu-
larităţi fizice şi funcţionale copilul prematur poate dezvolta unele maladii.
Pentru a le preveni sau a le evita trebuie să le cunoaşteţi, la fel şi măsurile
de ajutor.

SUPRAVEGHEREA DEZVOLTĂRII
ŞI SĂNĂTĂŢII COPILULUI PREMATUR ŞI BOLNAV
În cazul în care copilul Dumneavoastră face parte din grupurile de risc, el este inclus
în Programul de supraveghere a dezvoltării şi sănătăţii lui (Follow up neonatal).
Medicul neonatolog vă va informa despre acest fapt pînă la externarea din mater-
nitate.

Care copii sunt incluşi în programul de supraveghere?

• Copii născuţi înainte de termenul de 37 săptămîni de graviditate;
• Copii cu greutate la naştere <1500 g;
• Copiii mamele cărora au prezentat probleme medicale în timpul sarcinii;
• Gemeni, tripleţi;
• Copiii care au prezentat probleme la naştere (asfixie gravă, Apgar 0-3, con-
vulsii, suport respirator: nu au strugat timp îndelungat după naştere, au fost
reanimaţi);
• Copiii care nu reuşesc să facă aceleaşi lucruri ca surorile şi fraţii săi la aceaşi
vârstă.
În cadrul Centrului de Diagnostic şi Supraveghere pentru depistarea timpurie
a riscurilor dezvoltării unor dereglări se folosesc teste specializate, care stabilesc
dacă copilul prezintă risc pentru dereglări neurologice sau nu, determină care este
nivelul său de dezvoltare neurologică la moment.
! Aceste teste se petrec sub formă de joacă pentru a minimaliza frica copilului
pentru instituţiile medicale.
Medicii (pediatru, neuropediatru, psiholog) evaluează dezvoltarea psihomotorie a
copilului la vârsta cheie pentru dezvoltarea sa.

66
Scopul programului de supraveghere este: prin evaluări repetate, să fie exami-
nată dezvoltarea copilului pînă la 2 ani de viaţă şi să fie depistate posibilele dere-
glări cît mai precoce posibil.

Obiectivele consultaţiei în programul de supraveghere:

1. Depistarea posibilelor dereglări de dezvoltare (locomotorii, auditive, vizuale,
atenţie, limbaj) a copiilor şi propunerea tratamentelor, recomendaţiilor şi exa-
minărilor necesare.
2. Supravegherea problemelor organice (de ex. auditive, vizuale, pulmonare, in-
testinale) ce prezintă risc pentru dezvoltarea funcţională a copilului.
3. Susţinerea părinţilor şi copiilor ce au trecut printr-o perioada neonatală difi-
cilă în dezvoltarea lor.
4. Consultaţia părinţilor şi răspunsul la întrebările ce le îngrijorează părinţii pri-
vind dezvoltarea copiilor lor.

Ce se evaluează la copil?
• parametrii creşterii (circumferinţa capului, greutatea, lungimea);
• statutul neurologic şi dezvoltarea neurologică;
• riscul de dezvoltare a dereglărilor neurologice [1];
• domeniile neurodezvoltării: cognitiv, limbaj Receptiv, limbaj Expresiv, motori-
ca fină şi motorica grosieră;
• se efectuează examenul ultrasonografic cu Doppler transfontanelar [2] şi car-
diac la necesitate;
• examenul oftalmoscopic;
• audiometria;
• electroencefalografia la necesitate.

Pînă la vârsta de 2 ani copilul D-voastră beneficiază de 6 examinări medicale obli-

gatorii.
• 4 ori în timpul primului an de viaţă: la 3, 6, 9, 12 luni (vârsta corectată pentru
prematuri)
• 2 ori pe parcursul anului doi de viaţă: la 18 şi 24 luni (vârsta corectată pentru
prematuri)

Aceste examinări sunt foarte importante pentru supravegherea dezvoltării şi

sănătăţii copilul D-voastră. Efectuarea la timp a măsurilor necesare de tratament
sau recuperare precoce, cu îndreptarea la specialişti în caz de necesitate vor micşo-
ra apariţia complicaţiilor posibile.

67
Consultaţia copilului este programată în Centrul de Diagnostic şi Supraveghere din
incinta Institutului Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, mun. Chişinău, telefon de
contact 022551665.

GLOSAR:
1. Sechele neurologice – complicaţii în dezvoltarea neurologică.
2. Ultrasonografie transfontanelară – ultrasonografie prin fontanela mare de
pe craniu a copilului, pentru vizualizarea patologiei creierului.
3. Oftalmoscopie – examinarea fundului de ochi, pentru depistarea probleme-
lor vizuale.
4. Audiometrie – examinarea auzului, pentru depistarea problemelor auditive.
5. Electroencefalografie – examinarea funcţiei creierului, pentru a vedea cum
se dezvoltă creierul şi a depista prezenţa focarelor patologice în creier, în caz
de suspecţie la convulsii.

68
 Capitolul 11
SeMNele De PeRICol PeNtRU
SĂNĂtatea şI vIaŢa
NoU-NĂSCUtUlUI şI SUgaRUlUI.
PReveNIRea aCCIDeNtĂRIloR
la DoMICIlIU

Veţi şti că micuţul e bolnav, dacă:

• Mănâncă fără poftă şi hrana nu pare să-l intereseze;
• Îi apar secreţii ale ochilor, nasului şi urechilor, care pot fi semne de infecţie;
• Plânge mereu (ore întregi) şi nu-l puteţi calma;
• Nu adaugă în greutate;
• Vedeţi, într-un fel sau altul, că sugarul pur şi simplu nu se simte bine.

Semnele generale de pericol pentru viaţa copilului

Semnele 1-4 sunt semne generale de pericol pentru viaţa copilului. În cazurile re-
spective este indicată SPITALIZAREA URGENTĂ!
1. Somnolenţa, trezirea dificilă sau când copilul este inconştient.
2. Convulsiile (tremurături puternice) cu încordarea muşchilor membrelor şi im-
posibilitatea de a linişti copilul, însoţite de învineţire sau paliditate, ţipăt sau
moleşeală.
3. Nu poate suge la sân şi/sau bea lichide.

69
4. Vomă după fiecare hrană sau înghiţitură.

Chemaţi de urgenţă medicul,

dacă nou-născutul are următoarele simptome:
• Respiră des şi din greu (de 60 de ori pe minut
chiar în repaus); geme, tuşeşte şi are o respira-
ţie şuierată;
• Este foarte molatic şi se mişcă mult mai puţin
ca de obicei;
• Refuză două mese la rând sau nu cere să mă-
nânce timp de şase ore;
• Are febră de peste 38ºC, este iritat, neliniştit, plânge îndelung (mai mult de o
jumătate de oră) şi nu poate fi liniştit, deşi a fost hrănit;
• Are hipotermie (este rece);
• Ţipă de durere şi brusc devine palid sau se învineţeşte la faţă;
• Are scaune diareice sau scaune cu sânge şi mucus;
• Are scaun decolorat, aproape alb;
• Nu are scaun timp de 24 de ore;
• Pielea şi ochii i se îngălbenesc; apar erupţii pe corp;
• Are erupţii care nu dispar timp de două zile şi mai mult;
• Buzele şi limba au o culoare vineţie;
• Transpiră foarte tare (când mănâncă sau când plânge).

Cum trebuie să acţionaţi la apariţia vreunuia din aceste semne?

Să solicitaţi imediat ajutorul medical de urgenţă la apariţia măcar a unuia din aceste
semne. Nu uitaţi: cu cât este mai mic copilul, cu atât starea lui se poate agrava mai
repede. Orice întârziere în solicitarea ajutorului medical sau tratamentul de sine
stătător poate să vă coste viaţa copilului dumneavoastră. la prima vizită a me-
dicului de familie la domiciliu, con-
cretizaţi telefonul şi instituţia unde
trebuie să vă adresaţi după primul
ajutor.

Iată câteva sfaturi cum puteţi uşura

starea copilului bolnav până la veni-
rea medicului:
În caz de febră, oferiţii copilului să bea
mai mult lichid. Dacă copilul este mai

70
mic de 6 luni, nu-i daţi alte lichide decât laptele matern. Dacă febra este provocată
de dureri ale urechiuşelor, nu picuraţi ulei, oţet sau alte soluţii, iar dacă are eliminări
din urechi, nu aplicaţi făină încălzită.
În caz de convulsii febrile, măsuraţi temperatura copilului de câteva ori pe zi, mai
ales în orele de după amiază. Consultaţi medicul imediat, dacă copilul are febră mai
mare de 38ºC.
Dacă copilul are diaree, asiguraţi-vă că bea destul lichid. Dacă copilul nu vomită,
continuaţi să-l alăptaţi cât mai des. Dacă vomită, daţii cu linguriţa câte 30-60 ml
soluţie din săruri pentru rehidratare orală la fiecare jumătate de oră – praful pentru
soluţie poate fi cumpărat la orice farmacie. Întreabă farmacistul şi citiţi instrucţiu-
nea cum să folosiţi pachetul. Soluţia dizolvată se administrează copilului numai cu
căniţa sau linguriţa. Dacă copilul vomită, aşteaptaţi 10 minute, apoi daţi-i din nou
să bea încet, cu înghiţituri mici.
Urmaţi doar tratamentul prescris de medic.

Preveniţi accidentările
Orice copil merită să trăiască într-un mediu sigur. Este de datoria noastră să iden-
tificăm posibilii factori ce pot duce la răniri şi să încercăm să protejăm copilul.
Marginile pătuţului trebuie întotdeauna să fie înalte şi închise cu siguranţa ca copi-
lul să nu cadă. Nu lăsaţi bebeluşul singur pe masa pe care schimbaţi scutecele. Deşi
vă închipuiţi că micuţul nu se poate răsuci, totdeauna există o primă dată care, de
obicei, vă ia prin surprindere.

Cele mai importante mesaje pentru părinţi

• Casa şi curtea casei dumneavoastre ascund pericole nebănuite pentru sănă-
tatea şi viaţa copilului dumneavoastră.
• În casa şi curtea casei dumneavoastră există zeci de lucruri periculoase pentru
copil. Află care sunt ele şi îndepărtaţi-le, pentru că acestea ameninţă sănăta-
tea şi chiar viaţa copilului.
• În condiţii casnice, un copil se poate otrăvi, intoxica, îneca, căpăta arsuri, opă-
ri, sau sufoca cu un corp străin.
• Prin ochii unui copil, casa arată cu totul altfel decât cum o vede un adult.
Copilul nu cunoaşte ce este periculos pentru el şi ce nu, însă este atras de toa-
te lucrurile din jurul lui. El vrea să le atingă, să le miroase şi să le guste. Lucruri
periculoase, lăsate neglijent la îndemâna copilului, îi pot cauza traumatisme
grave sau chiar moartea. În fiecare zi, cel puţin 6 copii cu vârsta sub 5 ani sunt
internaţi în urma accidentelor casnice. Ei au familii iubitoare, dar care n-au
ştiut că locuinţa lor ascunde pericole pentru copii.

71
 • Bucătăria şi baia sunt încăperile cu cel mai mare risc de accidentare pentru copil. Aveţi
grijă de copilul dumneavoastră: nu-l lăsaţi niciodată singur în baie sau bucătărie.
• Aveţi grijă de copilul dumneavoastră: fiţi alături de el permanent, suprave-
gheaţi-l tot timpul. Copilul e mai curios şi mai rapid decât credeţi. Câteva se-
cunde sunt de ajuns pentru ca să se întâmple ceva.

Pericolul de otrăvire

Copilul nu s-ar putea otrăvi, dacă:

• toate medicamentele şi substanţele toxice din casă (detergenţi, vopsea, in-
secticide etc.) sunt încuiate în dulapuri, amplasate la înălţimea de cel puţin
1,5 m de la podea.
• păstraţi substanţele otrăvitoare în ambalajul original şi nu le turnaţi în sticle
de apă sau borcane.
• luaţi medicamente atunci când copilul e în altă cameră, pentru că el imită tot
ce vede! Imediat ce aţi băut medicamente, ascundeţi-le într-un loc sigur, în
dulap închis, la înălţime.
• trataţi copilul numai cu medicamentele prescrise de medic, în dozele indicate
de acesta. Niciodată nu îi spuneţi copilului că pastilele sunt “bomboane” – al-
tfel el le va căuta ca să le mănânce.
• ţineţi în siguranţă, departe de copil, poşeta personală (poşetele oaspeţilor). Ceea
ce aveţi în geantă - acetona, lacul de unghii, pastilele, parfumul, deodorantul, for-
fecuţele - îi poate provoca traumatisme, intoxicaţie sau chiar moartea.

Primul ajutor în caz de otrăviri şi intoxicaţii

Chemaţi imediat ambulanţa în cazul în care:
• Copilul este somnolent, ameţit, confuz sau inconştient
• Copilul are dificultăţi de respiraţie sau nu mai respiră
• Copilul este foarte agitat sau necontrolabil
• Copilul are convulsii
Deschideţi gura copilului şi îndepărtaţi orice urmă de pastile sau corpii străini, dacă
este cazul! Nu provocaţi vărsătură! Solicitaţi ajutor medical cât mai urgent!

Pericolul de ardere sau opărire

Copilul dumneavoastră nu s-ar putea arde sau opări, dacă:
• copilul stă departe de locul unde gătiţi: aragaz, sobă, cuptor, cuptor cu micro-
unde.

72
 • gătiţi mâncarea folosind arzătoarele dinspre perete; mânerele tigăilor în care
gătiţi sunt îndreptate către perete;
• nu lăsaţi la îndemâna copilului vase cu conţinut fierbinte (cratiţe pe podea,
cana de cafea sau ceai pe marginea mesei);
• nu ţineţi copilul în braţe atunci când gătiţi sau călcaţi rufe şi ţineţi fierul de
călcat fierbinte într-un loc inaccesibil pentru copil.
• ţineţi chibriturile, brichetele, candelele şi lumânările aprinse departe de co-
pil.
• verificaţi temperatura apei (cu mâna sau cu un termometru), înainte de a spă-
la copilul sau de a-i face baie. Temperatura apei nu va depăşi 37 grade.

Prim-ajutor în caz de arsuri şi opăriri

Dacă copilul a suferit arsuri termice uşoare, efectuaţi următoarele acţiuni:
• Îndepărtaţi hainele de pe zona arsă (dacă nu sunt lipite de arsură).
• Răciţi zona arsă ţinând-o sub un jet de apă rece curgătoare (apă de la robinet)
timp de cel puţin 5 minute sau până se ameliorează durerea.
• Dacă apa curgătoare lipseşte, scufundaţi zona arsă într-un vas cu apă rece
sau pune pe arsură o compresă umezită în apă rece. Răcirea arsurii va scădea
inflamaţia şi va calma durerea.
• Nu aplicaţi gheaţă pe arsură.
• Nu aplicaţi uleiuri, grăsimi, unt, alcool sau oţet pe arsură.
• Nu spargeţi flictenele (băşicile). Dacă apar băşici, adresaţi-vă imediat medicu-
lui.
• Acoperiţi arsura cu un bandaj steril şi fixaţi-l cu delicateţe, fără a-l strânge
pentru a nu aplica presiune pe pielea arsă. Pansamentul va reduce durerea şi
va proteja zona arsă prevenind spargerea flictenelor.
• Evitaţi expunerea la soare a zonei arse.
• De obicei arsurile uşoare se vindecă fără alt tratament. Dacă arsura se infec-
tează (durere, roşeaţă, inflamaţie persistentă), adresaţi-vă imediat medicului.

Prim-ajutor în arsuri termice grave

• Chemaţi imediat ambulanţa.
• Nu îndepărtaţi hainele arse.
• Verificaţi dacă copilul prezintă semne de viaţă (respiraţie, tuse, mişcări).
• Dacă nu prezintă semne de viaţă, începeţi manevrele de resuscitare.
• Dacă prezintă semne de viaţă, acoperiţi arsurile cu bandaje sterile sau prosoa-
pe curate, umezite cu apă rece.

73
Prim-ajutor în arsuri produse de substanţe chimice
• Îndepărtaţi substanţa chimică de pe piele prin spălare sub jet de apă rece,
curgătoare, timp de 20 de minute sau mai mult.
• Dacă substanţa chimică este sub formă de praf sau pudră, curăţaţi zona afec-
tată cu o perie înainte de spălare.
• Îndepărtaţi îmbrăcămintea care a intrat în contact cu substanţa chimică.
• După spălare aplicaţi pe zona arsă un bandaj umezit în apă rece pentru a re-
duce durerea.
• Adresaţi-vă imediat medicului dacă durerea persistă, arsura este extinsă sau
dacă afectează faţa copilului, ochii, mâinile, picioarele, încheieturile.

Prim-ajutor în arsuri ale ochilor produse de substanţe chimice

• Spălaţi ochii cu apă curată, călduţă timp de cel puţin 20 de minute.
• Nu frecaţi ochii cu mâinile sau orice alt obiect, înainte sau în timpul spălării.
• Nu aplicaţi pe ochi niciun fel de soluţie sau unguente.
• Adresaţi-vă imediat medicului.

Prim-ajutor în arsuri electrice

• Chemaţi imediat ambulanţa dacă copilul ars are dureri, este confuz, inconşti-
ent sau nu respiră bine.
• Nu atingeţi copilul deoarece poate fi în continuare în contact cu sursa de cu-
rent electric.
• Dacă este posibil, decuplaţi curentul electric de la întrerupătorul general.
• Îndepărtaţi obiectul cu care s-a curentat cu un obiect uscat neconductor (din
plastic sau lemn).
• Verificaţi dacă copilul prezintă semne de viaţă (respiraţii, tuse, mişcări).
• Dacă nu prezintă semne de viaţă, începeţi manevrele de resuscitare.
• Dacă prezintă semne de viaţă, acoperiţi arsura electrică cu bandaje uscate.

Pericolul de înec sau sufocare

Copilul dumneavoastră nu s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin, dacă:
• nu lăsaţi la îndemâna lui obiecte mici (bomboane, bănuţi, căpăcele, bucăţi de
măr, seminţe etc.).
• nu-l lăsaţi nici o clipă nesupravegheat în apă.
• acoperiţi permanent fântâna cu capac. La fel, copilul dumneavoastră e pro-
tejat de acest pericol dacă acoperiţi permanent cu capac orice alt vas cu apă
din curte sau casă (găleţi cu apa, butoaie de vin, ţuica sau apa de ploaie etc.)

74
 sau dacă le ţineţi într-un loc inaccesibil pentru copii. Ţineţi căldările cu apa
potabilă cât mai sus şi acoperite, ca copilul să nu ajungă la ele. Nu uitaţi: un
copil se poate îneca şi într-un vas cu puţin lichid.
• goliţi orice vas cu apă/lichid imediat după ce l-aţi folosit.
• închideţi întotdeauna uşa la baie şi la veceul din curte.

Primul ajutor în caz de înec sau sufocare

• Dacă copilul respiră şi poate vorbi, dar tuşeşte persistent, nu se intervine!
Transportaţi-l imediat la spital.
• În cazul în care copilul respiră ineficient sau zgomotos, nu poate plânge sau
nu poate vorbi, trebuie să începeţi imediat manevrele de dezobstrucţie a căi-
lor respiratorii:
1. Aşezaţi copilul pe antebraţ cu faţa în jos, menţinându-i capul puţin mai jos
decât bazinul. Aplicaţi-i 5 lovituri uşoare între omoplaţi.
2. Întoarceţi copilul cu faţa în sus. Aşeazaţi-l pe antebraţ, menţinându-i capul
puţin mai jos decât bazinul. Puneţi două degete pe treimea inferioară a
sternului şi executaţi 5 compresiuni toracice.
3. Deschideţi gura copilului şi scoateţi corpul străin dacă acesta este vizibil.
Dacă nu este vizibil şi starea copilului rămâne neschimbată, chemaţi de
urgenţă ambulanţa, repetând, între timp, manevrele de mai sus.

AteN ţ I e!
la copiii mici, dar mai mari, totuşi, de un an, compresiunile toracice vor fi înlo-
cuite cu compresiuni abdominale.
• În cazul în care copilul nu mai respiră şi devine inconştient, după extragerea
corpului străin şi eliberarea căilor respiratorii, se vor începe manevrele de re-
suscitare cardiopulmonară.

75
 Capitolul 12
CoPIlUl NelINIştIt
CoMUNICaRea CU CoPIlUl
- RegUlI De aUR

Cele mai frecvente motive pentru care copilul plânge:

• Este ud - nu i-au fost schimbate scutecele la timp iar umezeala îl deranjează.
• Îi este foame – un copil flămând va lua mai puţin în greutate, va fi neliniştit şi va
plânge. În aceste cazuri se recomandă:
- alăptaţi cât mai des copilul;
- cereţi sfatul medicului pentru alăptarea corectă a sugarului;
- cântăriţi periodic copilul pentru a vedea cum adaugă în greutate.
• Durere – când plânge de durere, copilul îşi strânge picioruşele la burtă.
• Plictiseală – uneori micuţul ţipă doar pentru că se simte singur, îi lipseşte căl-
dura mamei.
• Simte starea mamei - este foarte sensibil la agitaţia sau supărarea celor apropi-
aţi şi aceasta îl face să plângă.

Cum să-l liniştim pe micuţ când plânge?

1. Schimbaţi-i scutecele - se va linişti imediat în momentul în care se va simţi
uscat şi curat.
2. Alăptatul este cea mai bună metodă de a-l linişti, chiar dacă mama trebuie să
se trezească de mai multe ori în timpul nopţii.

76
 3. luatul în braţe. Este o manifestare a iubirii. Dacă bebeluşul se calmează când
este ţinut în poziţie verticală sau cu faţa în jos, înseamnă că avea nevoie să
elibereze aerul pe care l-a înghiţit la alăptat.
4. legănatul linişteşte copilul şi îl adoarme.
5. Învelitul picioarelor. Este o metodă bună pentru a crea bebeluşului o senza-
ţie de căldură şi siguranţă.
6. Netezirea uşoară a copilului pe spate sau pe burtă îl calmează şi îl ajută să eli-
bereze aerul înghiţit odată cu laptele. Apoi mâinile calde ale mamei creează
copilului o senzaţie de protecţie.
7. Joaca – sustrageţi atenţia copilului cu obiecte viu colorate, sau cântaţi-i ceva
vesel.

Cele şase cauze ale neliniştii (plânsului) copilului până la 3 luni

Uneori cauza plânsului copilului este complicat să fie determinată, cu toate că el
a fost hrănit, alipit de piept şi s-au folosit toate măsurile de calmare a lui. De aici
reiese că există o altă cauză a plânsului:
1. îmbolnăvirea – una din cauzele posibile ale plânsului, îndeosebi dacă copilul
nu plânge ca de obicei.
2. pruritul sau erupţiile în regiunea perineului (intertrigo) - o cauză frecventă
a plânsului. În acest caz copilul trebuie desfăşat, spălat şi lăsat dezbrăcat un
timp în pătuc pe un ştergar moale de bumbac. Pentru prevenirea erupţiilor
se recomandă: schimbaţi hăinuţele copilului; spălaţil minuţios, ştergeţi-l, mai
ales plicelor cutanate; lăsaţi-l cât se poate de frecvent dezbrăcat ; trataţi-l cu
creme protectoare; scutecele trebuie bine spălate şi clătite. Nu se recomandă
să folosiţi muşamali care pot acutiza inflamaţia; temporar folosiţi “pampers”-
ul.
3. colica de seară se manifestă de obicei în una şi aceeaşi perioadă a zilei, mai
frecvent seara. În cazul ei plânsul copilului este puternic, incorijabil, care du-
rând câte 2 – 3 ore în şir. Colicile abdominale reprezintă dureri puternice,
acute, bruşte şi de scurtă durată la nivelul abdomenului. Se manifestă prin
plânsetul copilului în vârsta de 2 săptămâni până la 3 luni, apar după mân-
care, când copilul strânge picioarele la piept şi freacă călcâile unul de altul;
ţipă şi cu evacuarea de sine stătătoare a gazelor. În acest caz din raţia mamei
care alăptează se vor exclude produsele ce conţin glucide şi celuloză; se va
crea un mediu ambiant calm; copilul se va plasa pe burtică; în caz de agitaţie
puternică este necesară administrarea pastilelor de valeriană, câte ¼, 2 - 3 ori
pe zi. În caz de meteorism - espumizan 2,5 ml, de 3-4 ori pe zi. Clisterele nu
sunt indicate. Dacă după efectuarea măsurilor descrise colicile nu trec, adre-
saţi-vă la medic.

77
 În caz de colici: a) copilul trebuie liniştit prin sustragere, legănare şi foarte
rar prin interveniţii medicamentoase, cele din urmă fiind puţin efective în
cazul colicilor; b) uneori mama trebuie să se retragă şi copilul poate fi lăsat
cu soţul sau rudele, aceasta poate duce la liniştirea lui.
4. excitanţii externi. Posibil, copilului îi este frig sau prea cald, sau el este iritat
de o lumină extrem de strălucitoare. Temperatura optimă în încăpere – nu
mai joasă de 220C (22-250C). Dacă spatele copilului este fierbinte şi umed -
lui îi este prea cald. În aceste cazuri trebuie schimbate hăinuţele cu altele mai
subţiri.
5. ocupaţiile neplăcute. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea, scăldatul, tratarea gu-
turaiului, picurarea în ochi – toate acestea deseori sunt neplăcute pentru
copil. Aceste ocupaţii trebuie efectuate rapid, cu alinarea ulterioară a copilu-
lui.
6. panica mamei – este o mani-
festare ce va schimba dispoziţia
copilului şi mai mult. Prin faptul
că schimbă prea frecvent scu-
tecele care poate nu trebuie la
momentul dat schimbate, prin
încercarea forţată de a-l hră-
ni, vorbirea cu glas iritat îl irită
pe copil şi plânsul devine mai
intens.

Copilul plângăreţ
Aproximativ de la vârsta de 3 luni mama va observa schimbări evidente în compor-
tamentul copilului. Copilul plânge mult şi va plânge multe luni înainte, însă acum
cauzele plânsului vă vor fi cu mult mai clare.

Cauzele plânsului copilului mai mare de 3 luni

1. Senzaţia de foame rămâne a fi cauza cea mai frecventă. Trebuie să-i daţi co-
pilului ceva să mănânce şi să bea.
2. Neliniştea copilului de vârsta de 7 – 8 luni. Este legată de teama de a rămâ-
ne singur, fără de mamă. Manifestaţi răbdare şi faceţi copilul cunoscut cu alte
situaţii şi feţe noi.
3. Durerea în urma loviturilor este o cauză frecventă a plânsului. Copilaşul de-
vine mai activ şi de aceia el se poate lovi des de anumite obiecte. În asemenea
cazuri părinţii trebuie să aline copilul, care repede va uita de motivul indispo-
ziţiei sale.

78
 4. Frustarea – supărarea pe faptă. Copilul poate fi parţial ajutat, de exemplu
plasând jucăria în apropierea lui pentru ca el s-o ajungă. Cel mai bun remediu
în acest caz este să fie ocupat cu un joc nou, astfel lacrimile rapid vor dispă-
rea.
5. Surmenajul copilului se manifestă prin excitare. La un an el oboseşte repede.
Aşezaţi-l pe genunchi şi citiţi-i o poveste. Nu mai puţin important este ritualul
de pregătire către somn.
6. Meteorismul este una din cauzele cele mai frecvente ale neliniştii copilului
în primele săptămâni de viaţă. Cauzele balonării abdomenului pot fi: supraa-
limentarea; constipaţiile; dismicrobismul cu diaree şi constipaţia.

Constipaţiile
Este defecaţia cu scaun tare, uscat, care se elimină cu dificultate, numărul de defe-
caţii pe zi nu reprezintă un criteriu.
la copiii alimentaţinatural, mai frecvent decât la cei alimentaţi artificial, în decur-
sul primelor luni de viaţă scaunul este mai rar. Constipaţia la copiii în cauză poate
apărea când se introduce complementul. Posibil, intestinul copilului, care uşor asimi-
lează laptele matern, este nepregătit pentru produse mai variate şi cu o formulă mai
complicată. La copil scaunul devine mai rar şi mai consistent şi este eliminat cu greu.
Puteţi propune copilului puţină apă îndulcită cu zahăr sau miere (1 linguriţă de
ceai la 30 ml apă) sau suc din fructe, pireu de fructe – 2 linguriţe, sau fiertură de
prune uscate; se indică de asemenea fiertură de legume sau pireu cu adăugarea a
5 – 10 ml de ulei vegetal sau de măsline. Nu trebuie administrate laxative care
dereglează funcţionarea normală a intestinului. Dacă constipaţia se menţine
mai mult de 3 zile, atunci este necesar de examinat copilul pentru depistarea
maladiei ce se manifestă prin constipaţie. Dacă în fecale sunt prezente urme
de sânge, cauza posibilă este fisurarea mucoasei anale. Pentru uşurarea actului de
defecare se pot folosi supozitoare cu glicerină.

Durerea legată de erupţia dinţilor

Se manifestă prin simptomele hipersalivaţie, excitabilitate ce apar de la 1 lună până
la 15 luni de viaţă, periodic dispărând, cu apariţie la vârsta de până la 3 ani. Erupţia
dinţilor poate fi însoţită de creşterea temperaturii până la 37,50C, dar nu se manifes-
tă cu febră înaltă, manifestări cutanate şi diaree. Primii erup dinţii centrali de jos.
În asemenea cazuri daţi-i copilului un obiect tare şi rece, pentru ca el să-şi maseze
gigngiile (jucării ce conţin anestezice lichide). Aplicaţi pe gingii anestetice locale
sub formă de gel sau de soluţie (Babydent). În caz de dureri pronunţate se poate
indica paracetamol.

79
Procesele infecţioase la sugari însoţite de nelinişte
Bolile infecţioase, de obicei, se asociază cu nelinişte la sugar, dar ele provoacă
paralel cu aceasta şi febră, inapetenţă, semne de inflamaţie şi dereglări de funcţie
în organele în care are loc înmulţirea agentului patogen.
• Stomatita cu Candida (mărgăritărelul) şi îngrijirea ei este descrisă în com-
partimentul problemelor legate de alăptare.
• Otita medie acută: apare în majoritatea răcelilor, ca o complicaţie a IRVA (Infecţie
Respiratorie Virală Acută) şi se manifestă prin: febră; ţipăt strident, cu accese în mo-
mentul hrănirii; hiperexcitare; hiperestezie; câte odată se apreciază rigiditatea muşchi-
lor occipitali; simptomul “tragusului”- apăsarea pe tragusul urechii provoacă un ţipăt
strident şi plânsul sugarului. Pentru a diminua semnele de boală mama va asigura: a)
poziţionarea copilului cu capul ridicat (poziţia culcată agravează durerea); b) aplicarea
unui pansament cald pe urechiuşă; c) se va adresa la medic.

Сomunicarea cu copilul – reguli de aur

8 reguli de aur pentru comunicarea cu copilul
1. Zâmbiţi-i cât mai des şi cât mai afectuos. Fiecare om are nevoie de un zâm-
bet cald şi încurajator. Iar un copil doreşte să i se zâmbească mereu. Astfel se
asigură că lumea e un spaţiu sigur şi că cei de alături îi vor binele. Nu uitaţi:
copilul imită adesea expresia de pe faţa mamei. Zâmbiţi-i şi vă va zâmbi!
2. lăudaţi cât mai des copilul - atunci când face un gest prietenos, când reu-
şeşte un nou sunet, o nouă mişcare etc.
3. Spuneţi-i poveşti – ştiute sau inventate de dumneavoatsră – de la cea
mai fragedă vârstă. Oricât de obosită aţi fi, citiţi-i zilnic copilului o poveste
înainte de culcare. Aceasta îl va ajuta foarte mult să se dezvolte.
4. Nu luaţi lucrurile în tragic. Reţineţi un lucru: îngrijorarea dumneavoastră se
transmite şi copilului. De exemplu atunci când vă e teamă că el nu mănâncă
îndeajuns şi insistaţi cu hrănitul, copilul ar putea creşte un mofturos în ale
mâncării. Iar dacă insistaţi prea mult ca el să se joace cu alţi copii, s-ar pu-
tea închide în sine şi deveni ursuz. Respectaţi-i alegerea şi temperamentul cu
care s-a născut. Încercaţi să-l cunoaşteţi mai bine ca să nu-l impuneţi să facă
lucruri de care nu este capabil sau pe care nu le vrea tocmai în acel moment.
Acceptaţi ideea că micuţul dumneavoastră este o personalitate tocmai pen-
tru că e atât de diferit de dumneavoastră şi de toţi ceilalţi.
5. Participaţi la tot ce face. Fiţi cât mai mult timp împreună cu copilaşul, intere-
saţi-vă de tot ce face, arătaţi-i că pentru dumneavoastră este important tot ce

80
 e legat de persoana lui. Totodată, e bine să-l ajutaţi, să luaţi parte în activităţile
lui, încurajându-l să cunoască şi să înţeleagă lumea din jur.
6. Uităţi de stresul zilnic, atunci când sunteţi cu copilul. Nimic nu e mai trist
pentru un copil decât să-şi vadă mama copleşită de probleme pe care el nu le
înţelege şi care îl ţin departe de ea.
7. Nu lăsaţi pe mâine ceea ce puteţi face astăzi pentru copil. Clipele pe care i le
dăruiţi, jocul în doi, povestea de seară, baia şi cântecelul de leagăn nu pot fi repro-
gramate. Cu fiecare zi, copilul va câştiga sau va pierde ceva în dezvoltarea sa.
8. Încercaţi să priviţi lumea cu ochii copilului. Astfel veţi afla cum vede şi cum
analizează el lumea înconjurătoare. Nu-l dăscăliţi, ci arătaţi-i prin exemplul
propriu fapte frumoase. În acest mod se va apropia mai mult de dumnea-
voastră şi vă va spune ce îl frământă. Ascultaţi-l şi poate că amintiri din propria
dumneavoastră copilărie vă vor ajuta să-i înţelegeţi stările şi sentimentele.

Lecţia de vorbire
Dialogul cu copilul este foarte important. În acest mod el învaţă să gândească,
să-şi exprime ideile, să comunice. Iar limbajul lui nu se îmbogăţeşte de la sine, ci
numai când îl ajutaţi. Dacă micuţul vrea ceva – de exemplu, biberonul sau o jucărie,
ajutaţi-l să-şi exprime dorinţele: „Vrei lapte?”, „Vrei ursuleţul!” Bucuraţi-vă de gân-
gurelile sale, repetaţi-i cuvinte simple, pe înţeles. Iar când va mai creşte, rugaţi-l să
vă povestească cu cine s-a jucat astăzi la grădiniţă. Sau expuneţi o situaţie, încura-
jându-l cu întrebări de tipul: „Ce ai spune dacă...”, „Cum crezi că...” etc. Micuţul îşi va
îmbogăţi experienţa de viaţă, va discuta cu plăcere cu cei din jur.

Cum puteţi să-l ajutaţi:

• chemaţi-l cât mai des pe nume, ca să se obişnuiască cu el;
• vorbiţi-i mereu;
• numiţi obiectele pe care le foloseşte şi încurajaţi-l să repete după dumneavoastră;
• când îi faceţi masaj, numiţi fiecare parte a corpului masat;
• arătaţi-i cărţi cu poze, explicaţi ce reprezintă fiecare desen, repetând mereu
aceleaşi cuvinte;
• spuneţi-i poveşti înainte de somn de pe la vârsta de 2-3 ani sau chiar mai de-
vreme;
• prezentaţi-i membrii familiei. Rostiţi cât mai des: „mama, tata, bunica, bune-
lul”, numele fratelui sau surorii;
• folosiţi cărţi cu imagini colorate în care personajele, copii sau animale, fac ceea ce
îi cereţi beb-eluşului. Arătaţi-i spre exemplu: „Uite, iepuraşul stă pe oliţă!”.
VORBIŢI CU COPILUL CÂT MAI DES
ŞI MAI MULT ŞI ÎNDEMNAŢI-L SĂ VĂ RĂSPUNDĂ
81
 Capitolul 13
vaCCINĂRIle

Ce înseamnă vaccinarea (imunizarea)?

Vaccinarea (imunizarea) este o procedură care oferă protecţie împotriva bolilor
contagioase. Prin vaccinare copilul dezvoltă imunitate faţă de câteva maladii seve-
re care ar putea provoca urmări grave. Totuşi, o doză de vaccin nu este suficientă
pentru o imunitate de durată; de aceea, trebuie să i se administreze copilului mai
multe doze într-o anumită perioadă de timp, aşa cum este prevăzut în schemele de
vaccinare.

Cum să vă vaccinaţi copilul?

Vaccinul poate fi administrat în câteva moduri:
• Cu linguriţa (turnaţi vaccinul în lichidul pe care i-l daţi copilului).
• Turnând vaccinul direct în guriţa bebeluşului.
• Injectabil (intramuscular sau subcutanat, în funcţie de tipul său).
Ca părinte trebuie să ştiţi că la un moment dat pot fi folosite diverse tipuri de vac-
cinuri, în funcţie de legislaţie şi de prescripţia medicului care este responsabil de
aceasta.

Cum să începeţi vaccinarea?

Copiii născuţi sănătoşi şi la termen primesc primul vaccin în primele zile de viaţă. În
primele 24 ore copilul este vaccinat contra hepatitei B, iar înainte de externarea din
maternitate – în zilele 4-5, este vaccinat împotriva tuberculozei. Ca părinţi, vi se va
cere să semnaţi pentru vaccinarea copilului şi veţi primi un carnet de vaccinare. În

82
funcţie de programarea din carnetul de vaccinare, veţi fi invitaţi să aduceţi copilul
pentru a fi vaccinat la anumite date.
Pediatrul are obligaţia de a examina bebeluşul înainte de fiecare vaccinare şi să ia
decizii în funcţie de starea sănătăţii sale. Dacă nu vă încadraţi în termenul de vacci-
nare, puteţi să vaccinaţi copilul adiţional, consultând medicul. Vaccinarea obişnuită
durează până la vârsta de 18 ani.
Ce reacţii pot apărea în urma vaccinării?
Majoritatea copiilor nu prezintă niciun fel de reacţii după vaccinare. Dar în unele
cazuri pot apărea anumite reacţii care de regulă trec repede, cum sunt durerile,
eritemul în jurul punctului de injectare, febră, plâns, pierderea apetitului, erupţii
cutanate. Consultaţi-vă medicul atunci când observaţi vreo reacţie negativă.
Vaccinările care sunt obligatorii în ţara noastră până la vârsta de un an urmează
schema următoare:
CAlENDARUl VACCINĂRIlOR ÎN REPUBlICA MOlDOVA
Difteriei, Rugeolei,
Imuniza- Infecţiei tetanosu- Difteriei,
rea împo- Hepatitei Tuber- Polio- oreionu-
tetano-
virale B culozei mielitei HiB lui, tusei lui, rubeo-
triva convulsive sului lei
24 ore HepB-1
3-5 zile BCG-1
1 lună HepB-2
2 luni VPO-1 Hib-1 DTP-1
4 luni VPO-2 Hib-2 DTP-2
6 luni HepB-3 VPO-3 Hib-3 DTP-3
12 luni ROR-1
22-24 luni VPO-4 DTP-4
6-7 ani BCG-2 VPO-5 DT
14-15 ani Td ROR-2
La 20, 25, 30,
35, 40, 45, Td
50 și 60 ani

• Nu uitaţi să vă vaccinaţi copilul cu regularitate.

• Vaccinarea regulată va proteja copilul dumneavoastră împotriva bolilor
contagioase.
• Vaccinările obligatorii sunt gratuite.
83
 RefeRINŢe:

1) Successful nursing, UNICEF office Skopje (1998)

2) Lawrence RM and Lawrence RA: Breastfeeding: a Guide for the medical Profession.
Mosby Company,Fifth Edition, 1999
3) William Sears, Expecting and care for the newborn Patakis publications (1996)
4) Kathleen Auerbach: Study Guide for Breastfeeding and Human Lactation. London
1993
5) WHO: Promotion and Support of Breastfeeding: The Special Role of Maternity
Services, Joint WHO/UNICEF Statement, Geneva (1989)
6) WHO-UNICEF: Breastfeeding policy, (1997) 7) WHO: Evidence for the ten steps to
successful breastfeeding. Child Health and development. WHO Geneva (1998)
7) UNICEF: Successful breastfeeding: a guide for breastfeeding mothers. UNICEF
office Skopje 1997
8) Gordova-Muratovska A: You for your baby UNICEF office (2000)
9) We grow and learn together UNICEF office (2000)
10) Facts of life UNICEF Office Skopje (1999)
11) Management of newborn problems. WHO, Geneva, 2003
12) Pregătirea psiho-emoţională a gravidei şi membrilor familiei ei. Chişinău, 2004.
Tipografia Sirius SRL, 2003, p.198
13) Ghidul viitoarei mame. UNICEF, 2006

84