GHID practic “Creşte prin teatru”

pentru realizarea unui program de educaţie prin

artă dramatică

Dr. Psiholog Carmen Anghelescu

 Cuprins:
Introducere...................................................................................................................................... 3

Personalitatea copilului................................................................................................................... 3

Importanţa copilăriei în structurarea personalităţii individului

(teoriile psihologice despre caracteristicile copilului) .................................................................... 4

Factorii care intervin în formarea personalităţii copilului

(etape şablon de dezvoltare) ........................................................................................................... 6

Jocul şi specificul învăţării copilului de 7, 8, 9,10 ani ................................................................... 8

Obiectivele şi tehnicile atelierelor programului „Creşte prin teatru”*........................................... 10

Metodologia programului „Creşte prin teatru” .............................................................................. 11

Planul atelierelor ............................................................................................................................ 12

Desfăşurarea atelierelor .................................................................................................................. 16

Rezultate şi concluzii (confesiunea părinţilor şi a copiilor) ........................................................... 25

Principii de luat în seama în realizarea unui program „Creşte prin teatru” .................................... 27

*preluat din materialul elaborat de D-na Marcela Andrei, actor - formator

Proiect realizat prin participarea următoarelor instituţii şi persoane:

- UPC, iniţiator şi finanţator al proiectului

- Teatrul Ion Creangă, partenerul principal în cadrul proiectului „Creşte prin teatru”

- Graffiti PR, coordonator al proiectului

- Părinţii, care au dovedit seriozitate şi s-au solidarizat cu obiectivele proiectului

- Copiii, care s-au dedicat cu seriozitate şi entuziasm jocului „ca la teatru”.

2
Pentru mine Teatrul este o lume magică ce mi-a oferit posibilitatea, de fiecare dată, să descopăr sensuri
noi din viaţa oamenilor şi să înţeleg firea oamenilor. Teatrul este “jocul de-a…” prin care devenim mai
înţelepţi cu ceilalţi şi cu noi înşine.

Pentru copii însă, teatrul este lumea lor, o lume în care îşi exersează şi îşi perfecţionează achiziţiile şi în
care au libertatea de a schimba ce le este neconvenabil, de a sancţiona, de a se amuza, de a inventa şi de a
fi eroi de succes.

Dr. Psiholog Carmen Anghelescu

Personalitatea copilului
Personalitatea copilului se constituie pe canavaua genetică, ce este marcată de caracteristicile reactivităţii
sistemului nervos, respectiv de temperament, care conferă nota de fond, de multe ori mascată de ceilalţi fac-
tori care intervin în procesul de socializare: mediul familial, specificul social şi particularităţile geografice,
etnice, istorice.

Temperamentul ca reactivitate înnăscută diferenţiază copiii în: copii flexibili, timizi-retraşi şi activi. (tipolo-
gie descrisă de Alicia Liberman-1995)

Mediul familial este unul dintre primii factori care intervin în formarea personaliăţii şi imprimă copilului
primele aprecieri morale şi reguli de convieţuire în acord cu valorile specifice familiei şi conforme cu obi-
ceiurile şi tradiţiile grupului căruia aceasta îi aparţine.

Specificul social modulează personalitatea copilului prin norme sociale încorporate în reguli şi legi.
De exemplu: Convenţia ONU a Drepturilor Copilului, sistemul de educaţie obligatorie, Legea educaţiei etc.

Teatrul este instrumentul cultural cel mai sensibil la specificul social, la caracteristicile epocii istorice şi, în
acelaşi timp, se apropie cel mai sensibil de particularităţile copilăriei, prin ceea ce este propriu teatrului –
jocul, respectiv jocul teatral.

Pentru copil nu există diferenţă între joc şi învăţare. Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea sa.

Jocul:
• satisface nevoia copilului de cunoaştere prin explorare şi experimentare;
• încurajează mişcarea prin care este stimulat întregul organism, toate organele de simţ, contribuind astfel
la coordonare şi autocontrol;
• îi dă copilului prilejul să imite tot ceea ce înregistrează şi să înţeleagă legăturile de tip logic-cauzal;
• ajută copilul să se cunoască pe sine, să-şi exprime emoţiile şi apoi să le controleze;
• dă posibilitatea oricărui copil să se exprime şi să acţioneze în spaţiul în care se află;
• sprijină adultul să identifice potenţialul copilului, inclusiv al copiilor cu cerinţe educaţionale speciale,
sau al celor care provin din familii defavorizate.
Prin joc, copilul va reuşi să-şi concentreze atenţia, să urmărească desfăşurarea evenimentelor la care asistă
şi să achiziţioneze informaţia propusă de adult în procesul educaţional inclus în obiectivele curriculare.

3
Jocul teatral este aşa cum îl defineşte Viola Spolin: „o formă colectivă naturală care asigură implicarea şi
libertatea personală necesară pentru experimentare. Jocul este din punct de vedere psihologic un lucru diferit
de artă dramatică din perspectiva gradului, dar nu ca natură.”

Pentru copil, jocul este modalitatea de a experimenta şi stă la baza stilului de învăţare încă din prima copilărie.
Copilul învaţă prin experimentări şi explorări.

Pentru copii teatrul este o lume proprie, o lume în care îşi exersează şi îşi perfectionează achiziţiile şi în care
au libertatea de a schimba ce le este neconvenabil şi de a sancţiona, de a se amuza, de a inventa şi de a fi eroi
de succes.

Teoriile psihologice despre caracteristicile copilului de 7, 8, 9 şi 10 ani

Copilăria este intervalul definitoriu din viaţa individului şi care marchează punctele de referinţă a
personalităţii fiecăruia.
Dezvoltarea umană la vârstele de şapte, opt, nouă şi zece ani poate fi descrisă ca o trecere printr-o
perioadă de extindere către o remaniere şi acceptare a competenţelor dobândite.
Dintr-o perspectivă piagetiană, s-ar putea spune că la aceste vârste copiii au atins stadiul operaţiilor
concrete. Dezvoltarea cognitivă este caracterizată în această perioadă de capacitatea de a analiza două as-
pecte ale unei probleme simultan. Dezvoltarea depăşeşte stadiul în care domină gândirea egocentrică şi
trece la cel în care se formează acea deprindere mentală de a asuma şi alte puncte de vedere şi perspective.
În cadrul interacţiunilor sociale, copiii de aceste vârste încep să se gândească şi la faptul că ei nu vor lua în
considerare doar schimbările vizibile, ci şi pe cele compensatorii.
Astfel, se poate afirma că gândirea copiilor la această vârstă nu mai este influenţată doar de percepţiile
senzoriale şi că există o logică mult mai sistematică, ce influenţează procesul gândirii. Capacitatea de a co-
ordona două perspective formează baza gândirii, atât în domeniul social cât şi în cel cognitiv. Piaget îl vede
pe copilul de opt ani mult mai stabil, realist şi organizat în comparaţie cu cel care nu a atins încă această
vârstă.
Pentru Piaget, această schimbare nu este rezultatul represiunii unor emoţii şi dorinţe periculoase şi
este mai degrabă un rezultat al faptului că, din punct de vedere intelectual, copilul a intrat în etapa operaţiilor
concrete.
Acum el poate deosebi realul de imaginar, poate vedea diferite aspecte ale problemelor şi poate lucra
logic şi sistematic asupra sarcinilor pe care le are. Deci, din punct de vedere intelectual el este într-o stare
de echilibru cu lumea înconjurătoare şi acest lucru contribuie la stabilitatea şi liniştea sa generală. (Crain, p.
266)
Tot la aceasta vârstă Vygotsky a observat dezvoltarea a ceea ce el a numit limbajul interior.
Aceasta înseamnă, dupa teoria lui Vygotsky referitoare la învăţarea copiilor de 7 -10 ani, că aceştia utilizează
limbajul interior ca pe un instrument de gândire. Discursul egocentric timpuriu specific primelor etape se
interiorizează şi funcţionează ca un mijloc de autoreglare. Aceasta este o perioadă de calm şi stabilitate, cu
precădere de la 8 ani. Vârsta de 7 ani este un interval de tranziţie de la copilărie la şcolaritate. În ceea ce
priveşte instinctele şi pornirile, copilul începe să se concentreze asupra lor, percepându-le ca părţi ale unei
ordini sociale mai mari aflate dincolo de familia lor.
Psihologul Erik Erikson crede că această perioadă este înfloritoare în ceea ce priveşte dezvoltarea
psihologică. Copiii stăpânesc deja deprinderi cognitive şi sociale importante. Pentru copilul de şapte, opt,
nouă şi zece ani, viaţa reprezintă o criză între străduinţele sale de a face ceva şi inferioritate.

4
 Acum, copilul avansează în societate pentru a învăţa deprinderi şi instrumente aparţinând unei culturi mai
vaste. Copiii vor merge la şcoală şi vor învăţa citirea, scrierea, matematica şi studiile culturale. Ei învaţă să facă
ceva plin de sens şi îşi dezvoltă calităţi ale ego-ului, cum ar fi atenţia sporită şi păstrarea răbdării. [p.259 “Copilăria
şi societatea” (a II-a ediţie). New York: W.W. Norton & Co.1998]
Copiii învaţă să se joace şi să muncească alături de ceilalţi. Pericolul acestei perioade este o frică excesivă
de a nu fi respins sau considerat inferior. Mulţi dintre noi îşi amintesc probabil cât de mult ne-a durut când am greşit
ceva în clasă sau la joacă. Uneori, copiilor le este foarte greu la aceste vârste pentru că ei nu au reuşit să rezolve
anumite conflicte când erau mai mici. Deseori şcoala nu reuşeşte să descopere şi să încurajeze calităţile şi talentele
speciale ale unui copil. Trecerea cu succes peste această etapă duce la întărirea caracterului şi la ceea ce Erikson
numeşte competenţă, exerciţiul liber al inteligenţei şi demonstrarea unor calităţi deosebite în rezolvarea sarcinilor,
neîntinate de sentimente de inferioritate excesive. (Teoria dezvoltării, a III-a ediţie, William Crain p.255-256, New
Jersey: Prentice Hall, 2005)
Pentru Erikson şi pentru freudieni, fanteziile şi temerile copilului sunt temporar îngreunate în timpul
perioadei de latenţă, care se manifestă între vârsta de şapte şi nouă ani. Interesul copilului se extinde astfel dincolo de ceea
ce Erikson numeşte etapa străduinţelor. Copilul încearcă acum să stăpânească deprinderile şi instrumentele realistice ale
culturii. În general, aceasta este o perioadă relativ calmă, în care copilul pare destul de stăpân pe sine.
Pentru Piaget, Erikson şi Freud, copilul de şapte, opt, nouă sau zece ani se află într-un stadiu de dez-
voltare ce depăşeşte problemele legate de concentrare şi străduinţe.
În cele ce urmează se vor prezenta etapele şablon de dezvoltare a copiilor de opt, nouă şi zece ani.
Ele au fost adaptate după cartea “Etaloane pentru copii” (1994) cu permisiunea autorului, Chip Wood, de la
NorthEast Foundation.

Copilul de 7 si 8 ani - Etape şablon de dezvoltare

Caractersitici psihologice Comportamente
FIZIC
• Încordare musculară • Scrie apăsând creionul, cu capul plecat pe caiet
• Manualitate, mişcări fine, coordonate cu efort • Noţiunea de spaţiu este incertă şi alinierea este
• Coordonările mişcărilor corpului - mişcări grosiere, dificilă în scriere, ca şi în spaţiul camerei
are orientarea stânga- dreapta parţial achiziţionată • Face efort pentru a realiza comenzile de mişcare
a corpului, oboseşte repede
• Apare oboseala manifestată prin scăderea auto controlului
• Este zgomotos şi simte nevoia să se mişte mult
COGNITIV
• Curios • Îi place să facă descoperiri
• Utilizează mai multe criterii de clasificare • Pune întrebări
• Operează predominant în concret • Ordonează după mărime, culoare şi formă
• Îi place să colecţioneze
• Preferă să repete acţiuni pe care le-a mai făcut
• Construieşte cu plăcere şi îi plac jocurile de construcţie
LIMBAJ şi COMUNICARE
• Înţelege semnificaţia mesajelor verbale exprimate • Este un bun ascultător
în fraze lungi • Pune întrebări şi este interesat de semnificaţia cuvintelor
• Vocabular bogat • Îi plac cărţile şi ascultă poveşti citite, încearcă să
• Exprimare la obiect descifreze singur scrisul, dar oboseşte repede
• Analiză şi sinteză fonematică a semnelor grafice • Scrie cu plăcere, chiar dacă tensiunea musculară
îl oboseşte şi coordonarea este precară
• Desenează şi denumeşte desenul post-factum de
cele mai multe ori (reminiscenţă a etapei precedente de dezvoltare)

5
 SOCIO – AFECTIV
• Este interiorizat şi retras; reflectează la ceea ce + • Lucrează bine singur sau în perechi, se adaptează
a asistat sau a desfăşurat, încercând să înţeleagă mai dificil la grup
semnificaţiile celor văzute şi auzite • Schimbă prietenii des
• Sentiment de nesiguranţă • Schimbările de program sunt acceptate cu greu şi
• Critic şi rigid în acceptarea convenţiilor şi în îl deranjează
egală măsură rigid în acceptarea schimbărilor • Este dornic să fie aprobat des de adult în ceea ce
• Îi place să fie într-un grup de copii face şi execută
• Imaginaţie bogată, uneori are dificultăţi în a • Este dornic să fie apreciat
diferenţia realul de imaginar • Acceptă cu dificultate să piardă la jocurile la care participă

Copilul de 9, 10 ani – etape şablon de dezvoltare

Copiii de 9-10 ani au un statut clarificat – cel de elev - şi caracteristicile sale sunt specifice şcolarului,
spre deosebire de etapa anterioară, în care caracterisitici ale preşcolarului mai coexistau cu cele specifice
şcolarului.
Dezvoltarea cognitivă a copilului este caracterizată în această perioadă de capacitatea de a analiza
două aspecte ale unei probleme simultan. Gândirea sa depăşeşte stadiul în care domină gândirea egocentrică
şi preia puncte de vedere şi perspective de la alte persoane. În cadrul interacţiunilor sociale, copiii de 9-10 ani
încep să gândească nu numai faptele vizibile, ci şi pe cele deduse mintal. Astfel se poate afirma că la această
vârstă nu mai este exclusiv sub influenţa percepţiilor senzoriale şi există o logică mult mai sistematică ce
influenţează procesul gândirii sale. Capacitatea de a coordona două perspective formează baza gândirii atât
în domeniul social cât şi în cel cognitiv. Copilul de 9 – 10 ani este mult mai stabil, realist şi organizat în
comparaţie cu cel de 8 ani.
Din punct de vedere intelectual, copilul a intrat în etapa operaţiilor concrete. Acum el poate deosebi
realul de imaginar, poate vedea diferite aspecte ale problemelor şi poate lucra logic şi sistematic asupra sar-
cinilor pe care le are (J.Piaget). Copiii de 9-10 ani utilizează limbajul interior în raţionamente ca instrument
al gândirii.
Erik Erikson crede că această perioadă este înfloritoare în ceea ce priveşte dezvoltarea psihologică.
Copiii stăpânesc deja deprinderi cognitive şi sociale importante. Acum, copilul avansează în normele sociale
pentru a învăţa deprinderi şi instrumente aparţinând unei culturi mai vaste din societatea din care face parte.
Ei învaţă sensul lumii din care fac parte, îşi dezvoltă calităţi ale ego-ului cum ar fi focalizarea atenţiei şi
concentrarea, altfel spus, răbdarea şi finalizarea a ceea ce întreprind. [“Copilăria şi societatea” (a II-a ediţie).
New York: W.W. Norton & Co.]

În plan socio-emoţional, copilul încearcă acum să stăpânească deprinderile şi instrumentele reale ale
culturii din care face parte şi a achiziţionat parte din obiceiurile şi regulile specifice tradiţiilor locului. În
general, etapa de vârstă 9-10 ani este o perioadă relativ calmă, în care copilul este stăpân pe sine.

6
Caracterisitici psihologice Comportamente
FIZIC
Dezvoltare considerabilă a musculaturii atât a Coordonarea sporită duce la un mai mare control,
muşchilor braţelor (mână,degete) cât şi a muscula- manifestă interes sporit pentru detalii; scrierea cursivă
turii mari (braţe, picioare) e pe deplin stăpânită;

Activitatea în aer liber este absolut necesară
Coordonare sporită în mişcari fine cu păstrarea rit-
mului
Îi place să repete şi să exerseze mişcarile care îi spo-
resc îndemânarea.
Se străduieşte fără limită pentru a se perfecţiona, se
ia la întrecere cu sine însuşi, concurează cu ceialţi
contra-cronometru.

Îi plac jocurile de grup în aer liber; este atras de

acelaşi gen de jocuri pe care le reia şi le repetă cu
bucurie.

Se joacă mult şi adesea este epuizat; mai multe pauze

în desfăşurarea jocului, scurte, sunt mai eficiente
decât o o pauză mai lungă.
COGNITIV
Manifestă o curiozitate intelectuală Interesat de explicaţiile asupra actelor ce trebuie
executate, a felului în care funcţionează lucrurile,
Apare aptitudinea de a rezolva probleme cu variabile arată interes pentru explorările ştiinţifice;
multiple
Citeşte pentru a afla;
Capacitate sporită de abstracţie
Noţiunile abstracte timp, spaţiu, numere mari mai Finalizează acţiunile începute, este atent la detalii,
sunt încă neconsolidate dar îşi schimba repede sfera de interese;
Raţionamentele sunt reglate de reguli şi logică
Acordă mai multă atenţie formei, structurii,
Memorarea este acum o metodă de învăţare pe care îndrumărilor şi regulilor de organizare când desfăşoara
se bazează şi depăşeşte de multe ori fixarea mecanică activităţi în grup;
în favoarea memorării asociative şi a strategiilor
operaţionale.
Preocupat să afle de ce se realizează anumite lucruri,
Imaginaţia supusă rigorilor raţionale este mai de ce trebuie să execute anumite sarcini.
restrânsă decât în intervalul anterior.

7
 LIMBAJ şi COMUNICARE
Preocupat de poziţia pe care o ocupă în grup, clasă.
Extrem de competitiv
Se supraestimează şi nu aderă la modestie când
Conştient de sine vorbeşte despre sine.

Agitat Îi place să lucreze cu un partener la alegere - de obi-

cei un partener de acelaşi sex; este momentul în care
Nemulţumit; preocupat de problema cinstei se formează “găştile baieţilor” şi „duetele fetelor”.

Revendicativ faţă de adulţi Discutarea problemelor legate de cinste este frecventă;

Critic
Poate fi ursuz şi capricios, cu labilitate emoţională
mai ales la copiii care se apropie de 10 ani.
elevul poate fi extrem de serios şi competitiv; de
aceea competiţia este de dorit să fie prezentată într-
un spirit de glumă şi cu umor.
Se amuză atât cu familia cât şi cu colegii.

Îi plac cluburile, activităţile în grup şi sportul.

Este de obicei sincer; are o percepţie matură a binelui

şi a răului;

Interesat de rezolvarea problemelor sociale, să facă

dreptate, este justiţiar.

Statutul de şcolar al copilului de 9-10 ani face să fie clară aderarea lui pe de o parte la grupul cole-
gilor/colegelor şi pe de altă parte la propria lui familie.
Psihologic vorbind, are nevoie atât de sentimentul apartenenţei la categoria copiilor de aceeaşi vârstă
şi cu preocupările specifice acesteia şi la fel de important este sentimentul de apartenenţă şi ataşament pen-
tru părinţi şi valorile familiei sale.
Sunt de reţinut trăsăturile specifice vârstei care ar fi de echilibrat prin extinderea sferei raţionale cu
susţinerea imaginaţiei şi a dorinţei de “aventură a cunoaşterii”.

Jocul şi specificul învăţării copilului de 7, 8, 9,10 ani

Învăţarea la acest interval de vârstă constă în angajarea operaţiilor gândirii: analiză, comparări şi
sintetizări cu implicarea incipientă a generalizării care conduce la înţelegerea abstractului şi depăşirea con-
cretului palpabil.
Se fac vizibile tipurile preponderente de inteligenţă descris de Howard Gardener în teoria inteligenţelor
multiple.
Conform acestei teorii, indivizii sunt înzestraţi cu anumite sisteme operaţionale preponderente.
Astfel există:
• inteligenţă matematică
• inteligenţă verbală

8
• inteligenţă muzicală
• inteligenţă vizuală
• inteligenţă coorporal-kinestezică
• inteligenţă intrapsihică
• inteligenţă interpsihică

Inteligenţa verbală / lingvistică – reprezintă capacitatea de a folosi eficient cuvintele, fie în registrul oral
(ca moderator TV, orator, politician, povestitor), fie în registrul scris (ca jurnalist, dramaturg, poet, editor).
Un elev cu tipul acesta de inteligenţă va agrea în mod deosebit să citească, să scrie, să povestească, să facă
jocuri de cuvinte. (Armstrong, 2000) 

Inteligenţa logică / matematică – include capacitatea de a utiliza raţionamente inductive şi deductive, de a

rezolva probleme abstracte, de a înţelege relaţiile complexe dintre concepte, idei şi lucruri. Deprinderea de
a emite raţionamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoaşterii şi include, de asemenea, capacitatea de
utiliza gândirea logică în ştiinţă, studii sociale, literatură etc. (Bellanca, 1997). 

Inteligenţa vizuală / spaţială – această inteligenţă a „imaginilor şi tablourilor” cuprinde capacitatea de a

percepe corect lumea înconjurătoare pe cale vizuală, precum şi capacitatea de a recrea propriile experienţe
vizuale. Acest tip de inteligenţă începe să se dezvolte odată cu acutizarea percepţiilor senzorio-motorii. Pic-
torul, sculptorul, arhitectul, grădinarul, cartograful, proiectantul, graficianul, toţi transferă imagini mentale
asupra unui obiect pe care îl crează ori îl îmbunătăţesc. Percepţia vizuală se combină cu un set de cunoştinţe
prealabile, cu experienţa, cu reacţiile emoţionale, cu imagini preexistente pentru a crea o nouă viziune
oferită celorlalţi ca experienţă. 

Inteligenţa corporală / kinestezică – inteligenţa la nivelul corpului şi al mâinilor ne permite să controlăm

şi să interpretăm mişcările corpului, să manevrăm obiecte, să realizăm coordonarea (armonia) dintre trup
şi spirit. Acest tip de inteligenţă nu se regăseşte numai la atleţi, ci poate fi întâlnit în mişcările de fineţe ale
chirurgului care realizează o operaţie pe cord sau la un pilot care îşi reglează cu fineţe aparatura de bord.
„Acest tip de inteligenţă include deprinderi fizice speciale precum coordonarea, echilibrul, dexteritatea,
forţa, flexibilitatea, viteza, precum şi deprinderi la nivelul proprioceptorilor, la nivel tactil şi cutanat”.
(Armstrong, 2000) 

Inteligenţa muzicală / ritmică – acest tip se conturează prin gradul de sensibilitate pe care individul îl are
la sunet şi prin capacitatea de a răspunde emoţional la acest tip de stimuli. Pe măsură ce elevii îşi dezvoltă
conştiinţa muzicală, îşi dezvoltă şi fudamentele acestui tip de inteligenţă. Pe măsură ce elevii sunt capabili
să creeze variaţiuni pornind de la un inventar limitat de sunete, să cânte la un instrument, să compună. Ea
se dezvoltă şi pe măsură ce elevii dobândesc, în urma audiţiilor, un gust rafinat. Acest tip de inteligenţă
reprezintă „capacitatea de a percepe (în calitate de meloman), de a discrimina (în calitate de critic muzical),
de a transforma (în calitate de compozitor), şi de a exprima (în calitate de interpret) formele muzicale”.
(Armstrong, 2000)

Inteligenţa interpersonală – reprezintă abilitatea de a sesiza şi de a evalua cu rapiditate stările, intenţiile,

motivaţiile şi sentimentele celorlalţi. Aceasta include sesizarea expresiei faciale, a inflexiunilor vocii, a
gesturilor; include şi capacitatea de a distinge între diferite tipuri de relaţii interpersonale şi capacitatea de a
reacţiona eficient la situaţiile respective. (Armstrong, 2000) 

9
Inteligenţa intrapersonală – aceasta presupune capacitatea de a avea o reprezentare de sine corectă (de a
cunoaşte calităţile şi punctele slabe), de a avea conştiinţa stărilor interioare, a propriilor intenţii, motivaţii,
de a-ţi cunoaşte temperamentul şi dorinţele; de asemenea, capacitatea de autodisciplină, autoînţelegere şi
autoevaluare. (Armstrong, 2000) 

Conceptul de inteligenţe multiple a oferit baza dezvoltării curriculare în învăţământul preuniversitar

(Armstrong, apud. Soares, 1998).  Printre avantajele acestei abordări se numără:
• crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor şi pentru obţinerea performanţelor de
către aceştia;
• mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul didactic;
• un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării.

Teoria lui Gardner a avut un efect catalizator asupra educaţiei. De exemplu, în programele de cultură
generală a constituit un imbold pentru valorificarea diversităţii culturale; din perspectiva teoriei inteligenţelor
multiple, inteligenţa, în calitatea de construct cultural, a fost reconfirmată (Gardner şi Avery, 1998).
Lucrarea lui Gardner a constituit baza teoretică a altor direcţii de dezvoltare a practicii educaţionale, pornind
de la constructul de creativitate suplimentar în afirmarea automatismelor mentale şi au acordat o importanţă
specială motivaţiei.
Teoria lui H.Gardener a contribuit la organizarea sistemelor de învătare non-formală.

Învăţarea non-formală sau alternativă s-a dovedit a avea o pondere deosebită în procesul
cunoaşterii prin care trece copilul.

Învăţarea se desfăşoară la nivel formal şi non-formal. Cunoaşterea formală se realizează în şcoală ca

modalitate instituţională de învăţare, care are la bază o desfăşurare expusă pe un plan, care formează
curriculum. Curriculumul şcolar este un document oficial, de nivel naţional si răspunde unei anume comenzi
sociale caracteristice unei cerinţe determinate de specificul socio-economic al unei perioade istorice. Ex:
introducerea IT ca obiect de studiu, extinderea şcolarizării obligatorii, tipurile de şcolarizare etc.

Învăţarea nonformală se desfăşoară la nivel informal şi opţional. Pentru că studiile în domeniul

educaţiei au subliniat că peste 60% din achiziţii sunt datorate învăţării nonformale şi în ţara noastră s-a ex-
tins curriculumul existent cu noi materii opţionale, bazate pe acest tip de învăţare.
Toate acestea constituie cadrul teoretic al proiectului „Creşte prin teatru.”

Obiectivele proiectului „Creşte prin teatru”

Realizarea unor ateliere de artă dramatică (12) pentru copii, menite să stimuleze calităţile acestora şi
totodată dezvoltarea personalităţii lor (creativitate, inteligenţă emoţională, abilităţi de comunicare etc.).
Website-ul www.cresteprinteatru.ro este o resursă deschisă, disponibilă online şi va include un ghid
de dezvoltare a personalităţii prin artă dramatică, care va fi realizat ca urmare a atelierelor şi va putea fi uti-
lizat de educatori, formatori sau părinţi.
Psihologii arată că toate situaţiile la care este expus copilul în interacţiunile şi comunicarea cu cei din
jur contribuie la acumularea de modele şi noi experienţe, precum şi la îmbogăţirea universului propriu.
Intervenţiile educaţionale non-tradiţionale, precum atelierele de artă dramatică, formează “o metodă
de învăţare alternativă”, iar psihologii le acreditează ca fiind cele mai consistente metode în procesul de
învăţare a copilului.

10
Astfel, prin intermediul acestor cursuri, ne propunem dezvoltarea abilităţii de autocontrol a copiilor, prin
metode şi tehnici specifice teatrului.
• Exerciţiile practice şi experienţele copiilor în decursul proiectului vor urmări:
• Creşterea nivelului de focalizare a atenţiei
• Creşterea volumului de percepţie spaţială
• Extinderea volumului de memorare verbală şi vizuală
• Creşterea abilităţii de înţelegere verbală şi exprimare verbală adecvat la situaţie
• Creşterea abilităţii de identificare a trăirilor emoţionale a celor din jur şi a factorilor ce declanşează emoţii di-
verse
• Creşterea abilităţii de acceptare a diversităţii şi a respectului faţă de fiecare individ
• Creşterea abilităţii de a exprima propriile emoţii şi de autocontrol al reacţiilor disruptive (furie, impulsivitate)
• Dezvoltarea acestor calităţi ale inteligenţei prin obiectivele propuse fiecărui copil vor contribui la facili-
tarea relaţionării copilului în viaţa cotidiană în spectrul intelectual, emoţional şi social.

Pentru implementarea proiectul este necesară respectarea anumitor cerinţe:

• resursa umană, respectiv un formator (instructor) care să fie un specialist competent în tehnicile teatrului
(actor) însoţit de un specialist psiho-pedagog (psiholog, pedagog, educator);
• un spaţiu adecvat, suficient de extins pentru a permite mişcarea copiilor;
• un CD player şi CD-uri cu muzică de ritmuri diferite;
• susţinerea părinţilor oferită copiilor în efortul lor de a se adapta la exerciţiile conţinute în program şi care
să garanteze frecventarea stabilă a copiilor la atelierele programului.

Metodologia programului „Creşte prin teatru”

Atelierele de artă dramatică presupun tehnici şi mecanisme de învăţare specifice artei teatrului, care
sunt folosite pentru dezvoltarea personalităţii copiilor, aplicând metode care folosesc ca instrument jocul şi
joaca.
“Jocurile trebuie să fie cel mai important element al procesului de predare pentru copii. În timpul
jocului se poate observa copilul de către formator, îi poate înţelege mai bine atitudinile şi comportamentul”
(Viola Spolin – „Improvizaţia pentru teatru” )
Jocul va fi principala modalitate de a atinge obiectivele şi prin el copiii vor acumula treptat experienţe,
noţiuni, abilităţi şi instrumente de comunicare cu rol în dezvoltarea lor ulterioară.
Drumul pe care îl vor parcurge copiii de la primul la ultimul atelier, din fiecare modul, va fi unul flexi-
bil, maleabil, dar progresiv, în raport cu particularităţile specifice ale fiecărui grup. Fiecare atelier este o verigă
a modulului şi aceste ateliere au o succesiune logică pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor propuse.
În cadrul unui modul sunt 12 ateliere, care se desfasoară o dată pe săptamână.
Durata unui atelier este de 90 minute, cu o pauză de 10 -15 minute.
La activităţile atelierelor sunt prezenţi numai copiii. Părinţii sau alte persoane nu au acces.

Selecţia copiilor
• Copiii participanţi vor fi selectaţi conform următoarelor criterii:
vârsta între 7 şi 10 ani
• în cadrul aceluiaşi atelier să nu fie alături de alţi copii pe care să îi cunoască anterior sau cu care se află
în relaţie de rudenie.

11
• părintele - tutorele legal al copilului semnează un angajament de asigurare a prezenţei copilului pe tot
parcursul celor 12 ateliere.
• parinţii vor prezenta la înscrierea copilului la selecţie o scrisoare motivaţională în care să specifice
argumentele pentru care doreşte includerea copilului în program.

Ex.:
A.M.C. „Este fascinat de teatru încă de la 3 ani, în pauze nu se dezlipea de scaun pentru a nu pierde
începerea actului următor (...) Consider că programul „Creşte prin teatru” îi va dezvolta inteligenţa
emoţională, încrederea în sine, să înveţe lucrul în echipă”.
P.E „vreau să înveţe să se cunoască pe sine, să nu le fie ruşine nici de trecut şi teamă de viitor, să fie
încrezători în sine.”
M.P. „Am fost o mare admiratore a fenomenului teatral şi am văzut că pasiunea s-a transferat celor
mici.....si M este un copil timid, cu o istorie particulară.”

S-a remarcat că părinţii, în cea mai mare parte, şi-au motivat opţiunea pentru a promova însuşirile
artistice ale copilului lor.

Alţii au motivat prin intenţia de a corecta un comportament nedorit al copilului (timiditate, agresivi-
tate, indisciplină, relaţii reduse cu alţi copii, conduite ostile şi rebele, dezvoltarea competenţelor de
comunicare).

Planul atelierelor
ATELIER 1

Obiectivele atelierului:
• omogenizarea grupului
• să se cunoască şi să se familiarizeze:
a) copiii între ei
b) copiii cu trainer-ul
c) copiii cu toţi adulţii prezenţi la curs
d) copiii cu locul
• stabilirea regulilor de grup

Tehnici şi metode:
• discuţii
• expuneri
• dialog
• ascultare activă
• povestire
• exerciţii pe muzică:
a) mişcare liberă
b) mişcare organizată

12
ATELIER 2

Obiectivele atelierului:
• dezvoltarea abilităţii de comunicare şi colaborare în grup
• respectarea limitelor stabilite de reguli
• acceptarea şi respectarea opiniilor celorlalţi
• îmbogăţirea limbajului
• dezvoltarea expresivităţii corporale
• dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii
• creşterea şi focalizarea atenţiei
• concentrarea
• creşterea autocontrolului
• înţelegerea inţenţiilor colegilor de grup

Tehnici şi metode:
• ascultarea activă
• mişcare şi deplasări pe spaţiu delimitat şi ritm impus
• urmărirea unui partener

ATELIER 3

Obiectivele atelierului:
• creşterea capacităţii de cooperare şi relaţionare în cadrul grupului
• dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei
• îmbogăţirea limbajului
• stimularea iniţiativelor creatoare
• recunoaşterea unor atitudini cu potenţial agresiv-distructiv şi posibilitarea transformării lor în atitudini
pozitiv-constructive

Tehnici şi metode:
• exerciţii de cooperare – grupul statuar
• analiza fiecărui grup statuar prin participarea autorilor şi privitorilor
• comentarii şi discuţii

ATELIER 4

Obiectivele atelierului:
• consolidarea colaborării în cadrul grupului
• utilizarea expresivă a corpului în comunicarea nonverbală
• dezinhibarea, unde este cazul
• cunoştinte elementare despre folosirea vocii
• stimularea memoriei vizuale
• dezvoltarea autocontrolului

13
Tehnici şi metode:
• exerciţii de postură
• exprimarea prin plastică gest şi postură
• exerciţii de ritm fără muzică şi pe muzică

ATELIER 5

Obiectivele atelierului:
• consolidarea coeziunii de grup
• stimularea autocontrolului, memoriei, respectului reciproc, atenţiei distributive şi concentrării
• înţelegerea practică pe care o are acelaşi cuvânt în diferite stări sufleteşti

Tehnici şi metode:
• exerciţii de plastică gestuală
• exerciţii de exprimare verbală
• colaborarea între parteneri

ATELIER 6

Obiectivele atelierului:
• dezvoltarea autocontrolului
• susţinerea stimei de sine
• autocunoaşterea
• dezvoltarea volumului de percepţie spaţială
• formarea abilităţii de acomodare la spaţii noi, de alte dimensiuni
• orientarea spaţio-temporală

Tehnici şi metode:
• schimbarea spaţiului în care are loc atelierul
• exerciţii de mişcare
• vizionarea unui spectacol de teatru

ATELIER 7

Obiectivele atelierului:
• stimularea abilităţii de comunicare verbală
• transmiterea unor stări emoţionale cu ajutorul cuvintelor
• delimitarea unui “spaţiu-miracol”, scena, ca spaţiu convenţional
• noţiunea de personaj
• caracteristicile unui personaj

Tehnici şi metode:
• analiza spectacolului vizionat
• susţinerea gândirii critice prin incitarea copiilor de a-şi exprima propriile opinii despre spectacol
• exerciţii de mişcare şi expresie posturală

14
ATELIER 8

Obiectivele atelierului:
• autocontrol corporal
• facilitarea spontaneităţii şi a creativităţii
• comunicarea şi colaborarea grupului
• alegerea textelor pentru demonstraţie

Tehnici şi metode:
• exerciţii de arta actorului
• text
• discuţii
• muzică

ATELIER 9

Obiectivele atelierului:
• exprimarea unei idei prin gest
• coordonarea cuvântului cu gestul
• colaborarea între participanţii unei secvenţe mimate
• menţinerea şi respectarea spaţiului convenţional
• înţelegerea rolului repetiţiei

Tehnici şi metode:
• exerciţii de arta actorului
• improvizaţie
• impostaţie vocală
• repetiţie

ATELIER 10

Obiectivele atelierului:
• îmbogăţirea vocabularului
• dezvoltarea creativităţii
• înţelegerea construirii unui spectacol de teatru
• înţelegerea noţiunii de repetiţie

Tehnici şi metode:
• schimbarea spaţiului în care are loc atelierul
• vizionarea spectacolului de teatru
• analiza unui spectacol de teatru

15
ATELIER 11

Obiectivele atelierului:
• antrenarea memoriei vizuale şi auditive
• stimularea siguranţei şi încrederii faţă de propria persoană
• focalizarea atenţiei şi a concentrării

Tehnici şi metode:
• redare verbală a unei situaţii
• exerciţii de expresie corporală
• stabilirea secvenţelor ce vor fi prezentate în „demonstraţia finală”

ATELIER 12

• Demonstraţia finală
• Secvenţe din exerciţiile lucrate în ateliere cu copiii.

Desfăşurarea atelierelor*
Fiecare atelier este împărţit în trei etape de lucru:

1. Exerciţii de încălzire
2. Exerciţii prin care copiii acumulează cunoştinte şi îşi dezvoltă diverse abilităţi, urmărind obiectivele fiecărui
atelier;
3. Exerciţii realizate cu ajutorul muzicii, de relaxare şi transpunere din arta dramatică în viaţa cotidiană.

Procesul de învăţare se va face gradual, astfel încât între primul şi ultimul atelier copiii vor trece prin diferite
faze.
*descrierea atelierelor conţine în mare măsură observaţii şi comentarii ale psihologului,
realizate în timpul desfaşurării atelierelor „Creşte prin teatru”, din Modulul 1, în perioada septembrie
– decembrie 2010.

Atelierul 1
În cadrul primului atelier copiii se vor cunoaşte între ei şi cu celelalte persoane participante la ateliere
şi se vor familiariza cu spaţiul.
Fiecare copil se prezintă. Copilul îşi spune numele, şi îsi extinde prezentarea explicând de ce s-a înscris
în acest program. Apoi este încurajat să povestească despre ce-i place să facă, dacă are animale de companie,
detalii despre familia sa etc. Exerciţiul povestirii este foarte important pentru această vârstă, pentru că solicită
exprimarea corectă, concentrarea şi efortul de a elabora un mesaj cu un anume conţinut. În acelaşi timp, se
evidenţiază anumite caracteristici ale copiilor.

16
 Cea mai evidentă remarcă este că majoritatea copiilor fac referiri la evenimente concrete, care au
declanşat sentimentele respective şi că, întotdeauna se preiau clişee de către ultimii povestitori.
Trainer-ul va conduce activitatea în aşa fel încat fiecare copil să-şi găseasca locul în grup şi să se
simtă acceptat de colegi.
Ghidaţi de trainer, grupul de copii va stabili un set de reguli. Stabilirea regulilor de grup reprezintă
un exerciţiu de educaţie pentru democraţie, prin care copiii îţi vor regla propriile reacţii în acord cu tot gru-
pul. Lista regulilor rămâne deschisă şi copiii în funcţie de situaţii, pot adăuga altele.
Metoda prin care trainerul va prezenta şi implementa regulile ce se vor respecta în timpul atelierelor
are un profund caracter interactiv, prin faptul că fiecare copil are dreptul să propună şi să-şi spună punctul de
vedere asupra acestor reguli. Aceste reguli dau posibilitatea exersării unui comportament deschis şi cooper-
ant, eliminând autoritatea discreţionară.

Exemplu
REGULILE DE GRUP:
• Să ne ascultăm
• Să vorbim pe rând
• Să fim prietenoşi unii cu alţii
• Să fim politicoşi
• Să mergem fără să alergăm
• Să respectăm opiniile celorlalţi
• Să fim punctuali
• Să participăm la activităţi
• Să executăm cât mai bine ceea ce este propus de trainer.

Lista regulilor rămâne deschisă şi copiii, în funcţie de situaţii, pot schimba sau adăuga altele. Stabili-
rea regulilor de grup este un exerciţiu specific educaţiei democratice prin care copiii îşi vor regla propriile
reacţii în acord cu tot grupul şi vor accepta disciplina absolut necesară în desfăşurarea oricărei activităţi de “joc”.

Atelierul 2
De la al doilea atelier, copiii îşi vor însuşi noi cunoştinţe de limbaj pentru dezvoltarea abilităţilor de
comunicare şi colaborare în grup.
Învăţarea exprimării verbale coerente a unui eveniment recent se realizează prin ghidarea spre o
relatare scurtă, concisă, combinată cu tehnici de ascultare activă.
Într-un mod informal, coordonatorul atelierelor îi provoacă pe fiecare să îşi exprime părerea despre
şcoală, învăţându-i pe copii să folosească formulări clare şi precise. Fiecare dintre ei ştie să facă diferenţa
între lucrurile plăcute şi cele neplăcute legate de experienţa şcolii. Acesta este un pretext de a îi provoca la
relatare, oferindu-le în acelaşi timp posibilitatea de a se implica şi emoţional, spunând ce le place şi ce nu.
Exerciţiul dă posibilitatea să se omogenizeze grupul şi copiii să se cunoască între ei. Ţine de
experienţa trainerului să limiteze preluările şi utilizarea clişeului. (Acelaşi eveniment relatat cu aceleaşi
caracteristici de mai mulţi copii la rând; este cunoscut fenomenul de cei ce lucrează cu copii din categoria
de şcoală primară.)

Exerciţiu de imaginaţie: “bagheta minunată” - copiii vor alege fiecare un obiect care ar fi bagheta
lor magică. Rolul acestui exerciţiu este de a le stimula imaginaţia într-o zonă în care nu există limite şi le
permite copiilor să îşi exemplifice impresii şi emoţii.

17

Exerciţiu de exprimare a emoţiilor - relatarea unui eveniment propriu din gama celor triste şi apoi
relatarea unui evenimet vesel din experienţă proprie.

Exerciţii de coordonare în mişcare - mers prin sală în situaţii diferite sugerate de trainer: pas vioi,
pas obosit, vesel, trist...

„Esti uriaş! Eşti un pitic mic, mic!”

Aici se poate interveni în complexitatea mişcărilor: copiii sunt îndemnaţi să se mişte liber în spaţiul
de lucru, în toate direcţiile, într-un mod relaxat, însă în perfectă linişte şi ordine. Scopul este de a exersa
renunţarea la inhibiţii în materie de coordonare corporală, prin învăţarea controlului propriilor mişcări într-
un spaţiu dat. În plus, se introduce un element de interpretare al unor stări, prin indicaţiile trainerului:

„Urmăriţi pe cineva!” „Fiţi veseli!” „Fiţi trişti!”

Exerciţiu de expresie fizionomică şi de postură: „Oglinda” - în perechi, copiii vor trebui să fie pe
rând oglinda ceiluilalt, imitând mişcările şi fizionomia partenerelui.
Această activitate în perechi va pune în funcţiune autocontrolul şi imaginaţia. În plus, le angajează
concentrarea atenţiei şi stimulează cooperarea dintre colegi, fiind în acelaşi timp şi foarte amuzant pentru ei.
Fiecare îşi dă silinţa să fie oglinzi cât mai fidele. Copiii inovează diverse mişcări, încercând să fie diferiţi.

Atelierul 3
Încălzire:
Exerciţii de memorie şi de stabilire a coeziunii de grup - aşezaţi pe jos în cerc, copiii vor spune
numele colegului alăturat.

Exerciţiu de atenţie şi coordonare: Mers în ritm impus de comenzile formatorului.

Oprire şi luarea poziţiei „de statuie”.

Se schimbă ritmul - mers, încet, stopare, accelerare.

Ruperea de ritm, urmarirea succesivă a comenzilor îi pun pe copii în situaţia de a fi atenţi şi totodată
se înlătura monotonia.
Copiii se amuză, dar cerinţa este să fii serios! Acesta este un mic exerciţiu de autocontrol, şi nu este
uşor să îţi stăpâneşti râsul.

Exerciţiu de stabilire a relaţiei de încredere între parteneri şi de susţinerea stimei de sine.

Se lucrează în perechi, un copil va închide ochii şi va fi condus de partener care va emite şi un sunet
specific de recunoaştere pentru cel ce este condus. Reuşita exerciţiului solicită şi capacitatea de autocontrol
şi atenţie pentru ambii parteneri.

Exerciţiu de cooperare între copii - se lucrează tot în perechi; un copil va aborda o anumită atitu-
dine care va fi preluată cu o atitudine de răspuns, adecvată atitudinii colegului, de către partener.

18
Ex: Un copil mimează înmânarea unui buchet de flori. Partenerul va simula o atitudine de primire a buchetu-
lui şi va imagina o nouă postură, aşezarea florilor într-un vas.

Începând cu acest atelier, se pot deja observa rezultate concrete la nivel de cooperare şi adeziune la
grup. Copiii s-au obişnuit unii cu alţii şi cu Marcela Andrei, coordonatoarea atelierului. Fiecare exerciţiu i-a
ajutat să îţi dezvolte imaginaţia, iar repetarea acestor exerciţii a dus la executarea lor cât mai precisă şi mai
aproape de indicaţiile trainer-ului. Astfel, dacă la început tendinţa firească a copiilor era de a relua în clişeu
ceea ce executau colegii, în a treia întâlnire, aceasta s-a diminuat vizibil, făcând loc originalităţii. Activitatea
în echipe a demonstrat o structurare a activităţii şi un început de cooperare.

Atelierul 4
Această reîntâlnire este o bună ocazie pentru copii să se angajeze într-o discuţie antrenantă, prin care
vin cu păreri proprii, au ocazia să teoretizeze concepte, să formuleze definiţii şi să înţeleagă noţiuni. Discuţia
debutează în mod relaxat, iar copiii sunt din nou aşezaţi în cerc, pe podea, într-o atmosferă informală.
Coordonatorul Marcela Andrei îi provoacă la definirea „teatrului”, incitându-le logica şi gândirea analitică.

Iată câteva răspunsuri din partea copiilor la întrebarea „Ce este teatrul?”:

„ Unde vezi o piesă, unde mai mulţi oameni joacă o scenetă de Shakespeare!”
„Acolo unde actorii joacă sau recită”
„Actori care interpretează şi ne fac fericiţi”

Copiii înţeleg astfel ca „teatrul” nu este numai un joc, ci este o instituţie, este un organism complex,
în care sunt angrenaţi oameni cu meserii aparte, care au la randul lor roluri, la fel ca şi actorii de pe scenă.
Odată cu învăţarea unor meserii noi, copiii încearcă să le şi definească. Unele definiţii stârnesc uneori hazul
adulţilor. Copiii definesc cuvinte prin asociere sonoră, la această vârstă:
„Dramaturgul este cel ce scrie drame.”
„Filmător este cel ce face filme.”

Întâlnirea de debut a atelierului contribuie la coeziunea grupului, dă copiilor ocazia să se exprime

liber şi să–şi corecteze formulările verbale, atât semantic cât şi gramatical, şi în plus să-şi diversifice vocabu-
larul, să se asculte unul pe altul şi să vorbească pe rând.

La vârste mici este foarte dificil pentru copii să asculte şi apoi să vorbească, mai ales în cazul celor
cu temperament activ, care simt nevoia de mişcare şi nu au răbdare. Efortul este foarte mare, uneori până la
epuizare emoţională, chiar până la lacrimi. În astfel de cazuri, atunci când observă încercări de acest gen,
chiar nereuşite, adulţii ar trebui să aprecieze străduinţa copiilor şi să-i susţină, nu să îi critice. Treptat, şi
răbdarea se învaţă.

Mers cu urmărirea comenzii:

Ex: „Gândiţi-vă la muşchii şi corpul vostru!” „Încordarea muşchilor, relaxare, iar încordare!”
„Stop, vă încordaţi si rămâneţi precum statuile nemişcate”.
Cei mici îşi vor dezvolta în acest exerciţiu imaginaţia, vor cunoaşte metode de autocontrol, de memo-
rare, de focalizare a atenţiei şi a expresivităţii corporale, vor cunoaşte importanţa cuvântului, a gestului şi a
spontaneităţii.

19

Exerciţiu de pronunţie corectă şi de respiraţie.
Exerciţiul dezvoltă dicţia, pronunţarea corectă şi clară a sunetelor şi cuvintelor. Se inspiră pe nas şi
se expulzează aerul pe gură. Se pronunţă vocale: A, E, I ,O ,U, Ă, Î, care sunt emise în ritmul de respiraţie
învăţat.

Exerciţiu de plastică corporală: „grupul statuar”.

Copiii sunt organizaţi în trei echipe se numeşte un coordonator, sculptorul, care va imagina o pov-
este sau o întamplare, exprimată printr-un grup statuar executat de copiii din echipă. Este un joc de rol
mimat, care reclamă concentrarea atenţiei şi flexibilitate. Exerciţiul va fi adaptat tipurilor de personalitate a
copiilor din grup şi va stimula pe rând dezinhibarea timidităţii şi consolidarea relaţiilor de grup, precum şi
imaginaţia.
Primele 4 ateliere au adus schimbări vizibile, atât la nivelul comportamentul fiecărui participant, cât
şi la nivel de grup per ansamblu. Interesant este că acest grup funcţionează ca unul în continuă mişcare şi
evoluţie. Nu există un lider confirmat şi fiecare copil îşi modelează comportamentul în funcţie de ceilalţi,
la fiecare întâlnire. După aceste patru sesiuni de lucru, copiii şi-au însuşit câteva valori importante pentru
dezvoltarea lor ulterioară:
• să fie prietenoşi cu cei din grup;
• să cunoască ce este teatrul, arta actorilor şi ce categorii profesionale există într-un teatru;
• să cunoască sensul corect al cuvintelor;
• să comunice şi prin plastica corporală;
• să dobândească prin exerciţiu autocontrolul mişcărilor;

Atelierul 5
Încălzire
Copiii sunt aşezaţi în cerc, dar poziţionaţi cu spatele către interiorul cercului, astfel încât să nu se
poată privi. Fiecare va trebui ca la auzul numelui unui coleg să spună ce culoare are îmbrăcămintea acestuia.
Un exerciţiu antrenant şi care angajează atenţia si memoria vizuală.

Mai mult decât atât, Marcela Andrei îi îndeamnă pe copii, ca pe lângă identificarea corectă a
vestimentaţiei colegului menţionat, să descrie o calitate a acestuia. Copiii sunt provocaţi să gândească din
nou într-un mod analitic, însă de această dată implicându-se şi emoţional. Chiar şi pentru adulţi este difi-
cil să recunoaştem calităţile oamenilor cu care interacţionăm, de faţa cu aceştia. Blândeţea, generozitatea,
toleranţa şi respectul le sunt stimulate.
Iată ce calităţi consideră copiii că au colegii lor: buni, foarte serioşi, jucăuşi, răspund întotdeauna
corect, prietenoşi, zâmbitori, cuminţi.

Exerciţiu de clarificare şi sedimentare a noţiunilor despre arta teatrală şi teatrul ca instituţie.

Într-o discuţie liberă, se reiau definiţiile şi descoperirile făcute în atelierul precedent. Prin repetiţie,
copiii îţi însuşesc datele rostite cu o săptămâna în urmă. Iar definiţiilor lor se apropie de această dată mult
mai mult de realitate.

20
 Exerciţiu de clarificare a funcţionării unui teatru şi categoriilor profesionale implicate în
spectacolul teatral.
În urma vizionării unui spectacol profesionist la “Teatrul Ion Creangă”, ghidaţi de formator, copiii
povestesc ce i-a impresionat în spectacol şi se precizează contribuţiile echipei tehnice, a scenografului,
actorilor şi regizorului. Se clarifică numele autorului unei piese de teatru – dramaturg.
Copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele şi câştigă o “tehnică” de urmărire a unui spectacol teatral.

Exerciţiu de relatare expresivă şi cu implicarea logicii emoţionale: “Povestea colaj.”

Acesta constă într-o povestire înlănţuită secvenţial. În grup se imaginează o poveste care este începută
de un copil şi continuată apoi prin participarea fiecăruia. Acest tip de exerciţiu implică atenţia şi puterea de
concentrare, precum şi un puternic spirit de echipă. Fără o bună colaborare în interiorul grupului şi un senti-
ment de apartenenţă la grup, înlănţuirea poveştii nu ar avea sens. Astfel, fiecare copil învaţă să îşi asculte cu
atenţie colegii şi să acorde importanţă celor rostite de ei.

Exerciţiul intonării plastice.

Aceeaşi expresie verbală trebuie spusă cu semnificaţii diferite în funcţie de intonaţie şi tonul vocii. Copiii
exersează astfel interpretarea diferitelor stări şi conştientizează importanţa tonalităţii şi folosirii vocii în
orice tip de comunicare.

Exerciţiu de mimă
Fiecare copil se va gândi, în minte, la un cuvânt care începe cu prima litera a numele lui şi apoi, când
va fi numit, va mima acel cuvânt pe care ceilalţi copii îl vor ghici.
Cel care mimează îşi pune imaginaţia la lucru, pentru a descrie alte caracterisitici ale lucrului mimat,
când colegii nu-l identifică „din prima”.
Exerciţiul face apel la extinderea imaginaţiei, expresivitate gestuală şi corporală şi nu în ultimul rând
sinteză şi vocabular activ.
Identificarea depinde de expresivitatea celui care interpretează ca şi de cunoştinţele şi atenţia celor care
privesc. Haward Gardener ar spune ca aceşti copii dau dovadă atât de inteligenţă kinestezică, cât şi verbală.

Toate acestea sunt exerciţii care implică logica emoţională, imaginaţia, şi rigoarea raţională necesară
coerenţei unei relatări şi a expresivităţii.

Atelierul 6
Discuţie liberă despre teatru

Exerciţiu de grup: Statuile

Copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, fiecare echipă urmând să realizeze o compoziţie a unei imagini
statuare formate dintr-un prinţ şi un cerşetor. Toate cele 4 compoziţii sunt interesante şi fiecare din ele este
fotografiată la indicaţiile şi comentariile precise ale „sculptorului”.
Următorul pas este vizitarea fiecărui grup statuar în timp ce analizează şi interpretează îndeaproape
fiecare „statuie”.
Prin intermediul acestui exerciţiu copiii îşi dezvoltă imaginaţia, gândirea analitică şi învaţă să adopte
diverse atitudini corporale.

21
 Exerciţiu cu fotografii
În cadrul acestui exerciţiu copiii vor poza şi vor adopta diverse atitudini în funcţie de propria dorinţă.
Fiecare copil ia o atitudine cât mai plastică şi expresivă şi cel mai important, cât mai diferită de cea a cole-
gilor. Chiar şi în lipsa unui fotograf profesionist în cadrul atelierului, acest exerciţiu se poate face sub îndru-
marea trainerului, care poate juca acest rol, provocându-i pe cei mici să „joace” anumite stări.
Atitudini surprinse:
Personaj gânditor
Personaj gingaş
Personaj fioros

Exercţiu plastic
Marcela Andrei deschide exerciţiul plastic printr-o serie de indicaţii scenice cu ajutorul cărora îi
îndeamnă pe copii să adopte diferite stiluri de mers: normal, mers ca şi cum ar fi cerşetori, le este foame,
frig, sau să interpreteze mersul unei pisici. Aici se poate face, în mod natural, trecerea de la exerciţiul ante-
rior prin care atitudinea era surprinsă într-o fotogramă, la interpretarea mai complexă a unor comportamente
inspirate din lumea necuvântătoarelor. Copiii au interpretat şi au trecut prin toate stările specifice animalelor,
exemplificând cum miaună sau cum toarce o pisică.
Toate exerciţiile de până acum s-au cristalizat în acest ultim exerciţiu şi s-au dovedit a fi acumulări
foarte bine conturate.

Exerciţiu de ritm
Se exersează mersul în ritmul dictat de trainer şi apoi pe ritm muzical. Deplasarea se face de către tot
grupul, dar fiecare copil are grijă să folosescă un traseu propriu şi va acoperi spaţiul după comanda traineru-
lui - toata sala, 1/2 din sală etc.
Exerciţiul solicită copiilor atenţia şi coordonarea mişcărilor, iar toate acestea se realizează prin ant-
renarea capacităţii de autocontrol.

Atelierul 7

În urma vizionării unui spectacol profesionist la “Teatrul Ion Creangă”, ghidaţi de formator, copiii
povestesc ce i-a impresionat şi se precizează contribuţiile echipei tehnice, a scenografului, actorilor şi regi-
zorului. Se clarifică numele autorului unei piese de teatru – dramaturg. Copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele şi
câştigă o “tehnică” de urmărire a unui spectacol teatral.
În timpul vizitei la teatru, copiii au avut şansa pentru prima dată să meargă în culise şi să pună
întrebări actorilor chiar în cabinele lor. Astfel s-au desconspirat personaje şi s-au aflat mici trucuri de
interpretare, punctând şi anumite aspecte sau întorsături de situaţie ale poveştii.

Povestea improvizată

Aici se reia exerciţiul care implică o poveste constituită ca un colaj din secvenţele povestite de fie-
care participant în parte. Continuarea poveştii, cu punct culminant şi deznodământ depinde doar de alegerea
următorului povestitor. Iată mai jos un exemplu de poveste creată în mod spontan de copii în acest atelier:

Călăreţii vazduhului trebuiau să salveze un om accidentat pe munte.

Călăreţii l-au salvat în cele din urmă. Omul salvat dorea să meargă la copiii lui. Mergea
şchiop, s-a dus să-şi găsească un baston, a ajuns în final acasă înfometat. Ziua următoare a mers şi s-a

22
întâlnit cu un dragon. Dragonul era mare şi cu două capete. Călăreţii i-au tăiat un cap şi cu toate astea
i-au mai ieşit alte 13 capete. Dragonul avea 45 de capete la final. Cavalerii l-au răpus pe dragon. Călăreţii
au mers la o prinţesă şi au salvat-o. Cavalerii vor face un ziar şi prinţesa a fost până la urma fericită.
Apoi a apărut un cavaler şi s-a făcut o statuie. ”Cavalerul” care era de fapt Prinţ şi o vrăjitoare care s-a
făcut prinţesă.

Se poate observa cum povestea imaginată de copii are elemente din alte poveşti, din spectacolul
“Sămânţa Vrăjită”, pe care tocmai l-au vizionat la Teatrul « Ion Creangă », la care s-au mai adăugat
elemente de Halloween, sărbătoare ce tocmai urma să fie sărbătorită de câţiva dintre copii. Astfel, noi adulţii,
conştientizăm câtă importanţă are fiecare experienţă recentă pentru imaginaţia copiilor şi cât de mult preiau
în universul propriu din ce observă în jur.
Imaginaţia regăsită în poveşti s-a concretizat din ceea ce este cunoscut, declanşând o anumită emoţie
ce a facilitat fixarea în memoria copiilor.

Atelierul 8
Încălzire

Joc de cuvinte.
Primul copil spune un cuvânt şi următorul spune cuvântul primului, adăugând cuvântul spus de el, şi
aşa mai departe, până când se face un lanţ de cuvinte. Activitatea cere atenţie şi exersare a memoriei. Acest
tip de exerciţiu este asemănător cu cel prin care se creează o poveste „colaj”, de data aceasta fiind stimulată
în special memoria, nu imaginaţia. În general, copiii se implică foarte activ în rezolvarea acestei cerinţe şi se
străduiesc să redea corect ordinea cuvintelor, considerând în acelaşi timp activitatea drept una distractivă în grup.

Joc de rol: de-a magazinul

Un copil va fi vânzător şi pe rând ceilalţi, vor fi cumpărători. În magazin se găsesc toate mărfurile
posibile. Cumpărătorul trebuie să se poarte politicos şi vânzătorul să răspundă solicitărilor clientului.
Acesta devine deja un mic scenariu: copiii interpretează într-adevăr nişte personaje în care îşi exprimă
experienţele lor în magazine, dorinţele şi nu de puţine ori imaginaţia.
În rolul de cumpărător mai toţi copiii au dovedit creativitate şi originalitate. Fiecare aflat în acest rol
a încercat să comande un produs pe care nu l-a mai solicitat nimeni până la el.

Astfel, printre multe altele s-au cumpărat: dulapuri, automobile, case şi chiar cartofi prăjiţi (este ceva
dorit de aproape toţi copiii) .
Copiii aflaţi în rolul vânzătorului au arătat un comportament politicos, binevoitor şi mai ales au
demonstrat o memorie fidelă listei de articole enumerate de cumpărător.

Exerciţiu de ritm si de memorare a secvenţei muzicale.
Copiii fac mişcări pe ritmul muzicii pe care o aud, în mod diversificat, în funcţie de comenzile date
de trainer. Bătaia corectă a ritmului este un atu important de câştigat, contribuind la dezvoltarea coordonării
mişcărilor şi a controlului corporal.
Exerciţiul se complică, iar copiii urmăresc acum indicaţii precise ale trainerului. Încălzirea se face
mai întâi cântând şi mergând în pas obişnuit. Apoi, copiii împărţiţi în patru grupe merg ritmat numărând de
la 1 la 8 şi apoi se opresc într-o poziţie aleasă de ei, în chip de statuie. Pe măsură ce se desfăşoară exerciţiul,
grupul se organizează într-o mişcare coordonată şi foarte spectaculoasă.

23
 Achiziţiile copiilor în urma acestui atelier consolidează învăţarea anumitor noţiuni pe parcursul
evoluţiei lor de până acum:

• exersarea exprimării verbale şi a formulărilor propriilor dorinţe;

• asumarea unui rol cu particularitate specifică

• lucru în echipă, importanţa colaborării;

• ritm şi plastică posturală;

• stima de sine prin satisfacţia emoţională a “lucrului bine făcut”;

• abilitate de memorare şi imaginaţie, precum şi în restul atelierelor.

Acestea sunt achiziţii importante, care vor participa la structurarea complexităţii personalităţii
fiecăruia.

Atelierul 9
Încălzire

Reamintirea regulilor grupului

Lectură şi comentarii - exerciţiu de exprimare a unei idei prin gest şi coordonarea cuvantului cu gestul.

Joc de mim în echipă

Copiii împărţiţi în 3 echipe configurează un grup statuar. Subiectul grupului statuar este ales de copii,
pe rând de către fiecare component al echipei. Copiii explică pe rând semnificaţia grupului statuar motivând
interpretarea dată.
Exerciţiul cere colaborarea între participanţii unei secvenţe mimate, imaginaţie, coordonare şi plastică
corporală, autocontrol al energiei care duce la controlul atenţiei, după cum afirma Viola Spolin.

Joc de rol: Copiii devin mici reporteri

Copii vor desfăşura o activitate în perechi. Un copil îşi alege un personaj care are o anumită profesie
şi celălalt intră în rolul reporterului, care îi va lua un interviu. Rolurile se schimbă, iar intervievatul devine
reporter şi reporterul persoana intervievată.
Exerciţiul dezvoltă capacitatea de comunicare verbală, creativitate şi originalitate precum şi relaţia
de parteneriat prin alegerea profesiei şi a personajului.

Exerciţii pe muzică
Copiii reiau mişcarea pe ritm, conform indicaţiilor trainerului, ocupând spaţiul şi respectând în acelaşi
timp numărul şi atribuit fiecăruia, astfel încât să se recreeze acea mişcare organizată, care pare spontană.

24
 Imaginaţia şi originalitatea copiilor se remarcă prin tipul mersului ales, ca şi poziţia corpului în
chip de statuie. Se lucrează cu multă atenţie pentru a se ajunge la o mişcare coordonată. Supravegheaţi şi
îndrumaţi de Marcela Andrei, copiii repetă până ce mişcarea de ansamblu este armonizată.

Atelierul 10 şi 11
În cadrul acestor două ateliere, se vor diversifica exerciţiile lucrate în atelierele precedente şi
trainer-ul va pregăti grupul de copii pentru “Demonstraţia finală” ce presupune evoluţia în faţa părinţilor şi
a publicului invitat.
Ultimul atelier din cadrul primei serii, atelierul 12, constă într-o demonstraţie practică a unor abilităţi
dezvoltate pe parcursul celorlalte 11 ateliere şi se va desfăşura sub forma unei reprezentaţii pe scenă, cu un
public extins.
Înainte de a urca pe scenă, în lumina reflectoarelor, Marcela Andrei subliniază anumite lucruri de
care orice artist trebuie să ţină cont, atunci când se află în faţa publicului:
• Să-şi concentreze atenţia când li se cere;
• Să reţină şi să redea mişcări şi ritmuri;
• Să adopte posturi şi fizionomii plastice;
• Să se exprime corect şi coerent;
• Să fie originali;
• Să-şi controleze impulsurile;
• Să se respecte unul pe celălalt;
• Să coopereze unul cu altul;
• Să fie amuzanţi;
Demonstraţia finală a primului modul a confirmat împlinirea aşteptărilor tuturor celor implicaţi:
organizatori, finanţatori, realizatori, copii şi părinţi.

Rezultate şi Concluzii
În ansamblu, la încheierea modulului “Creşte prin teatru”, la nivelul întregului grup de copii, s-a obţinut
disciplinarea mentală a emoţiilor prin organizarea secvenţială a operaţiilor gândirii şi a organizării imaginiţiei.
În relaţionarea socială în grup s-a realizat o solidaritate de grup, cu creşterea nivelului de toleranţă a
fiecărui copil şi consolidarea stimei de sine prin capacitatea de autocontrol emoţional şi a stabilităţii motorii.

Iată câteva păreri ale părinţilor despre evoluţia copiilor lor după ce au participat la prima serie de ateliere.

D. 7 ani - procesualitatea operaţională intelectuală peste vârsta cronologică, cu un grad de instabilitate

motorie, cu stimă de sine redusă exprimată prin agresivitate.
A reuşit să fie capabil să se controleze şi iată care este impresia mamei exprimată la încheierea modulului:
„Fiind in clasa întâi, am avut ceva probleme cu el, pentru că nu era deloc răbdător şi se ridica
de multe ori din oră să plece acasă, vorbea peste învăţătoare… Acum este mai răbdător şi a învăţat
să respecte regulile. Mi-a plăcut să observ că toţi copiii de la « Creşte prin teatru » sunt foarte uniţi şi
chiar şi noi, părintii, am devenit uniţi şi chiar sper să ne mai întâlnim în continuare”.

25
 M, 10 ani - o inteligenţă de tip muzical, copil introvertit, timid, cu deficit de atenţie şi cu relaţionare
socială limitată, comportamente motorii parazitare, incapabil să le controleze.
După cele 12 ateliere a reuşit să-şi controleze toate mişcările corporale, să exceleze în memorarea
şi redarea ritmică, să fie prietenos cu colegii şi să fie stabil.
Mama sa a declarat:
<<Creşte prin teatru>> a fost o experienţă foarte bună pentru M, pentru că a interacţionat cu
copii foarte bine educaţi. Acum e mai comunicativ şi are încredere să îsi transmită părerile poprii, pen-
tru că pâna acum era în umbra fraţilor lui. Chiar cu fraţii este mai îngăduitor, mai tolerant şi nu mai
avem dispute. Niciodată nu a refuzat să vină la ateliere şi nu a spus vreo secundă că s-a plictisit sau că
nu îi mai place.”

Este de subliniat faptul că încă după primele 4-5 ateliere se remarcă depăşirea tendinţei, foarte
frecventă la şcolarii mici de a prelua prin « clişeu » gesturi şi exprimări, care au fost înlocuite de manifestări
originale, personale şi ieşite din şabloane şi în care creativitatea imaginativă era surprinzătoare.
Alt aspect a fost cel legat de coerenţa povestirilor exprimate de copiii care au reuşit să se exprime
corect, utilizînd un vocabular adecvat şi strategii de asociere logică, în care au fost reduse exprimările con-
fuze şi utilizarea cuvintelor inadecvate ca sens.
Exerciţiile de ritm şi mişcare specifice scenei, lucrate în aproximativ toate atelierele au dezvoltat
copiilor o percepere adecvată a spaţiului, autocontrol şi o plastică a mişcărilor.
Copii au avut prilejul diversificării experinţelor de relaţionare printr-o colaborare diferită reclamată
de tehnicile teatrale: parteneriat, respectarea colegului şi a colegilor, acceptarea originalităţii şi a diversităţii
fără angajarea competiţiei cu toleranţă şi colegialitate.

Iată mărturia unui părinte referitor la cele menţionate:

„Am observat că a ştiut să răspundă mai bine cerinţelor de la şcoală, pentru că la cursuri au fost în-
curajati să se exprime, iar acum o face cu naturaleţe şi îsi găseşte mult mai uşor cuvintele. Toţi copiii
au căpătat mai multă incredere în ei. Chiar dupa primele şedinte, am văzut din filmele postate pe site că
ştiu să se asculte şi să se înţeleageagă unul pe altul.”

Iată şi comentariile copiilor care au participat la primul modul.

“Mi-au plăcut aceste ateliere deoarece am făcut activităţi noi, am descoperit oameni care lucrează în
teatru….”
“Am învăţat unele lucruri despre oamenii din teatru şi mi-am făcut prieteni noi.”
“Mi-a plăcut că am învăţat lucruri noi, am învăţat să ne purtăm, am învăţat mişcări şi mi-am făcut
prieteni noi.”
“Mi-a plăcut la aceste ateliere că am învăţat cum se numesc oamenii din teatru.”
“La cele 12 ateliere « Creşte prin teatru » am învăţat jocuri noi şi mi-am făcut prieteni cu care mă
înţeleg foarte bine.”

După numai 11 ateliere, copiii au demonstrat un spirit de observaţie extraordinar şi o putere de concen-
trare susţinută. Şi-au exersat procesele de memorare, de asociere logică, iar inventivitatea le-a fost stimulată
constant. Dar mai ales, marele lor câştig din această aventură este dezvoltarea toleranţei şi solidarităţii în
relaţiile cu cei din jur.

26
 Toate acestea sunt o achiziţie pe care o vor păstra pe tot parcursul vieţii şi care de cele mai multe ori
nu este oferită de metodele formal-insituţionale de educaţie.

Prin programul „Creşte prin teatru” se obţine ceea ce s-a propus de organismele internaţionale
(OECD 2007, Educational concept and practice) ca ţinte educaţionale pentru sec.XXI şi care se pot constitui
ca principii ale acestui proiect:

• învăţarea pentru a realiza propria identitate;

• învăţarea pentru a şti să faci – încurajarea experienţei şi a experimentării prin joc;
• învăţarea pentru a şti să trăim împreună – susţinând respectul şi acceptarea diferenţelor prin promovarea
democraţiei;
• învăţarea prin care copilul este în centrul procesului educaţional şi i se acordă libertate de expresie.

Principii şi repere de luat în seamă în realizarea proiectului

„Creşte prin teatru”*
Evitaţi să-i faceţi pe copii să se adapteze unor principii şi concepte de comportament divizate în bine
sau rău. Tineţi minte că nu este nevoie să existe modalităţi prestabilite de a face ceva atâta timp cât există
comunicare.

Zgomotul care apare atunci când se organizează un exerciţiu, trebuie înţeles ca ordine, nu ca dezor-
dine. Organizarea unui exerciţiu de tehnică teatrală, nu poate fi făcută în linişte, pentru că energia şi bucuria
care apar sunt exprimate gălăgios.

Cu timpul disciplina le va deveni naturală. Nu înăbuşiţi cheful de joacă de dragul “disciplinei”.
Amintiţi-vă şi amintiţi copiilor că sunt formulate regulile grupului!

Trataţi copiii ca pe egalii dumneavoastră, ca parteneri şi nu vă construiţi aşteptări ce-i depăşesc, dar
nici nu-i lăsaţi să renunţe şi să scape prea uşor.

La fel ca în joc, atelierele de teatru permit fiecărui copil să-şi ia ceea ce îi este necesar în funcţie de
propriul nivel de dezvoltare.

Încurajează opţiunea individuală!

Autodisciplina copiilor se va dezvolta atunci când implicarea în acţiune este completă.

Copiii de acesta grupă de vârstă pot învăţa, ca şi adulţii, să creeze realitatea scenică prin discuţii şi
punerea în acord a întregului grup.

Când copiii sunt pregătiţi, demonstraţia cu public le va creşte nivelul de înţelegere şi le va dezvălui aptitu-
dinile. Ei pot face lucruri încântătore, demne de amintit!

*dupa Viola Spolin din “Improvizaţia pentru teatru” pg.342-343

27