Pierre-Auguste Renoir, Balul de la Moulin, Galette
Edgar Degas
Edgar Degas, Sala de dans
Camille Pissaro
Camille Pissarro, Copii la o fermă
Alfred Sisley
Alfred Sisley, Pod la Villene
Berthe Morisot
Berthe Morisot, Leagănul
Mary Cassatt
Mary Cassatt, Lydia înclinându-şi braţele
Impresionismul Impresionismul este un curent artistic care își are originile în Franța, unde un grup de pictori resping temele oficiale (istorice, anecdotice, mitologice), adoptând o viziune originala asupra lumii sensibile și o tehnica noua ce consta în transpunerea pe suport a senzațiilor vizuale fugitive pe care le au în fata motivului. O fac cu ajutorul divizării tușei în culorile componente ale spectrului. Din acest moment, pictând în aer liber fără clarobscur și fără contururi, imaginea topindu-se în atmosfera în timp ce chiar umbrele sunt redate prin culoare, artiștii respectivi aplica o lovitura de gratie artei academiste oficiale. Edouard Manet poate fi numit codificatorul Impresionismului. Manet rupe tradiția coloristica franceza, considerând ca un artist trebuie sa își manifeste individualitatea. Denumirea de Impresionism Denumirea acestui curent artistic vine de la o pânza de Claude Monet, intitulata “Impression. Soleil levant”, adică “Impresie. Răsărit de soare”, expusa in 1874.
Impresie. Rasarit de soare - Claude Monet
Dejun pe iarba - Edouard Manet
Edouard Manet poate fi numit codificatorul Impresionismului. Manet rupe
tradiția coloristica franceza, considerând ca un artist trebuie sa își manifeste individualitatea.
Impresionismul şi lumina
Ceea ce i-a preocupat pe impresionişti a fost lumina. Fără ea, nunaţele
căpăta o tentă cenuşie. Lumina, astfel, dă viaţă, însufleşte şi face ca natura să vibreze. Natura e, totuşi, în schimbare, depinzând de lumina ce variază în funcţie de anotimp, de ora zilei, de atmosferă. Tema luminii e cea care provoacă acea ”descătuşare” a impresioniştilor, care nu poate fi trăită decât în natură, pentru mulţi, lumina atelierului este rece, tristă. Astfel, impresioniştii introduc maniera plein-air-ului de executare a unui peisaj acolo unde a fost văzut. Impresioniştii observă faptul că lumina soarelui se răsfrânge oriunde şi face să vibreze atmosfera, dând culoare chiar şi părţilor considerate de artişti neimportante.
Claude Monet considera faptul că „aerul liber” (plein air) ”substituie
tonului local un schimb de reflexe dansante”. Pictorii renunţă la „formele fixe”. Începând să picteze în câmp, surprinzând lumina, gamele în care tonurile se descompun. Impresioniştii surprind schimbarea suprafeţei vieţii, mersul soarelui; relfelxele complexe, schimburile luminoase, culorile efemere; Claude Monet e preocupat de soare, de lumină, el observă atomii coloraţi, acolo unde ceilalţi observă un tot; soarele e altfel, în funcţie de anotimp, de momentul zilei, de oră; teoria nu mai are nicio valoare. Pictând în aerul liber, fără clarobscur, impresioniştii reuşesc să redea chiar şi umbrele, prin pete de culoare. Pentru a reda senzaţia aerului liber, impresioniştii folosesc preponderent albastru, roşu, galben; sunt excluse griurile şi negrul, iar obscurul este înlocuit cu jocul de reflexe, colorând umbrele.
Pictori impresionişti francezi:
Edouard MANET (1832-1883) Claude MONET (1840-1922) Frederic BAZILLE (1841-1870) Camille PISSARO (1830-1903) Alfred SISLEY (1839-1899) Berthe MORISOT (1841-1895) Auguste RENOIR (1841-1919) Edgar DEGAS (1834-1917) Henri de TOLOUSE LAUTREC (1864-1901)
Alţi pictori impresionişti:
James Mac Neill WHISTLER (1834-1903) Max LIEBERMANN (1947-) Paul Szinyei MERSE () Ladislau PAAL (1842-1880) Nicolae GRIGORESCU (1838-1907) Ioan ANDREESCU (1850-1882) Antonio FONTANESI (1818-1882) Domenico MORELLI (1823-1901) Giovani SEGANTINI (1858-1899) Frank BUCHSER (1828-1890) Barthelemy MENN (1815-1893) Auguste BAUD-BOVY (1848-1899) Ilie Eftimovici REPIN (1844-1930) Vasile Vasilievici VERESCIAGHIN (1842-1904) MUNKACSY