Muma Lui Stefan Cel Mare

S-ar putea să vă placă și

Sunteți pe pagina 1din 3

Muma lui Stefan cel Mare

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel


Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!“
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- „Ce faci tu, copilă?“ zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!“
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

Repere de analiză
1. Autorul- Dimitrie Bolintineanu (1819 sau 1825, Bolintin Vale, judeţul Giurgiu -
20 august 1872, Bucureşti) este un poet, prozator, publicist.  Debutează în 1842;
elegia O fată tânără pe patul morţii, publicată în „Curier de ambe sexe", cunoaşte
un succes imediat. Este membru al Asociaţiei literare şi al „Frăţiei". Între 1846 şi
1848, cu o bursă oferită de Asociaţia literară, studiază la Paris, la College de
France. Audiază cursurile lui judeţul Michelet, E. Quinet, A. Mickiewicz şi este
membru al Societăţii studenţilor români din capitala Franţei. La Bucureşti, iese, în
1847, Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanu.
2.  Viziune artistică- specifică preromantismului ( abundența figurilor de stil, in
special a metaforelor,prezența metaforei, a contrastelor puternice și antitezelor ,
tema istorică)
3.Textul- Muma lui Ştefan cel Mare, de Dimitrie Bolintineanu, este o legendă, scrisă
în 1847, despre mama lui Ştefan cel Mare care refuză să primească noaptea la castel pe
Ştefan, fiul său, dacă nu este învingător în luptă cu turcii. Respins, Ştefan se întoarce,
sună din codrii, adună oastea sa zdrobită şi luptă cu duşmanii, învingându-i.
. Specia legendă istorică ( genul epic) – prezența personajelor și a narațiunii în
versuri.
Tema principală este istorică evidențiind evenimente culese din ,, O samă de
cuvinte ” A lui Ion Neculce . Bolintineanu readaptează substratul anthropologic viziunii
sale recurgând la artificii compozitionale.
Motive: feminitatea, maternitatea, sacrificiul, lupta ,Victoria
Titlul evidențiază motivul maternității și statutul personajului feminin principal.
Structură trei tablouri dezvoltate conform viziunii artistice specifice romantismului
I Tablou având elemente descriptive face referire la indicii spațiali. ( Cadru romantic –
motivul castelului, al stâncii) Portretul domnitei este romantic.
Al II-lea tablou Motivul trecerii timpului, specific romantismului accentuiaza
dramatismul scenei.
Predomină dialogul dintre Stefan și mama sa. Epitetele rănit, crudă, sfărâmată
evidențiază .motivul sacrificiului. Motivul portii sugerează nevoia de protecție a
domnitorului in momente critice.
Răspunsul mamei dat pe un ton solemn are un character emblematic,izgonirea fiind de
fapt o formă de iubire. Motivul negării De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Ultimul tablou are character demonstrativ. Stefan urmând povața iese
invingător . ( motivul cornului, al eroului, al victoriei sunt specific romantice)
Stilul artistic utilizeaza procedee romantice. Predomină epitetele , metaforele
și comparația. Tonul legendar este dat enunțurile exclamative.

S-ar putea să vă placă și