Sunteți pe pagina 1din 130

Bucovina

literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXII, Nr. 4-5-6 (362-363-364)/2021


REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL REDACŢIONAL: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2021.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri


Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) după lucrări ale artistului plastic
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Felix Aftene.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AUTOGRAF Aurel PANTEA

*
* *
Pulverizează-te,
fii lumina pe care o vede
limbajul,
când îl simte în tine
pe cel ce va muri

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


2 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Mihók Tamás, Biocharia. ritual ecolatru,

REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Bucureşti, Editura Fractalia, 2020

E ste limpede că pentru Mihók Tamás realitatea


nu e o prejudecată și că își construiește dis-
cursul, mă refer strict la cel din Biocharia. ritual ecolatru,
băut substanțe ne-am contrastat” (RMN[noapte polară]).
„Schimbarea subiectului” la poetul nostru e sino-
nimă cu adoptarea unei etici a mediului care se opune
București, Editura Fractalia, 2020, într-un teritoriu al (auto)suficienței individului, cea care a instaurat acel
afirmării unei noi înțelegeri, pozitive, a lumii. Linia de mod, umanist, de a gândi conform căruia omul e măsura
gândire a poeticii sale o putem localiza într-o zonă or- tuturor lucrurilor. Cum este de părere Rosi Braidotti,
ganicistă, pe un teren intelectual de orientare ecologică. după antropocentrism este posibil vitalismul: elibera-
Autorul își situează poezia sub semnul următoa- rea forței creatoare de sub tutela umanismului clasic și
relor versuri pe care le citează ca motto al volumului: „cu a antropocentrismului. Și Mihók Tamás este adeptul
noi s-a căptușit organismul gazdă/ cel care ne-am crezut unei astfel de deteritorializării. El se plasează în afara și
în tot acest timp” (Fehér Renátó). Așadar, Mihók Tamás deasupra pentru a înțelege complexitatea anumitor ra-
se raportează la acea înțelegere a omului ca făcând parte porturi în cadrul acestui infinit compozițional care este
integrantă din materie și nu ca principiu rațional care viul. Îmbrățișând anumite puncte de vedere postuma-
controlează materia, fiind convins că este necesară legi- niste, Mihók Tamás nu vorbește despre sfârșitul omului,
timarea tuturor formelor de viață. De aici și accentul pe ci despre o epuizare a universului al cărui nucleu îl con-
care îl pune pe dimensiunea „eco”. stituie omul.
În poezia sa, practic, Mihók Tamás trece de la ego- „Cosmosul” lui Mihók Tamás este „un depozit
latrie la ecolatrie. Într-un interviu de anul trecut, preciza: hibrid” unde se apropie și se suprapun toate și totul, in-
„Suprasaturația pe care am resimțit-o citind din abun- clusiv regnurile, e o selecție naturală pe dibuite: „apropie-
dență poezie «(post)douămiistă» (aici includ și multe re sau suprapunere/ pieptenele de plastic al maestrului/
dintre textele mele mai vechi) doldora de antropocen- prins de mult în banchiză/ sub firmament/ păduri vir-
trism egolatru, corelată cu experiențele mele livrești din gine păduri vacante/ redempțiunea picotind în coapse
ultimii doi-trei ani (Deleuze, Guattari, Morton, Merwin de nimfă/ eram toate regnurile ne petrecem/ cilii noștri
ș.a.), m-a făcut să reinterpretez rolul activ al poeziei, mo- își disputau selecția naturală/ pe dibuite/ furtuna zgâlțâia
tiv pentru care am și schimbat macazul în noul meu pro- fălcile terrei/ bezna se cimenta în carii/ pe suprafața us-
iect. Cred că poezia poate revendica astăzi un tărâm nu cată a lacului/ năpârleam de mătasea-morților/ la sosire
de puține ori sugerat în marea literatură, în artele plastice așteptam/ depresurarea suferinței strămoșilor/ ablațiunea
și-n cinematografie, dar extrem de rar montat din per- ne-ncrucișa/ cu ultima suflare schimbam subiectul” (pă-
spectiva corespunzătoare, și-anume experiența naturii cu duri vacante).
omul, și nu invers. Atât actul poetic propriu-zis, cât și Și pentru că trăim într-o realitate fără precedent,
produsul rezultat, mai mult ca oricând, trebuie nu doar Mihók Tamás aduce în discuție, în poezia sa, și nu în-
să emoționeze, ci și să chestioneze. Să lege judecăți viabi- tâmplător, inclusiv (post)adevărul [post-truth], desem-
le și să dezlege prejudecăți”. nat cuvântul anului 2016 de Dicționarul Oxford. Cert
Încă din debutul tomului, Mihók Tamás sur- e că vorbim despre post-adevăr deoarece adevărul, adică
prinde aerul postuman al lumii, o lume hibridizată, pro- faptele obiective, raționale prin excelență, au o relevanță
fund egolatră, aflată într-o tranziență acută: „arborase tot mai redusă în formarea opiniei publice în comparație
curcubeul metalic/ nu va mai subvenționa aerul/ ființe cu judecata bazată pe emoție sau credințe personale. Prin
cu mănuși de cauciuc/ pregătesc exoplanetele/ pentru urmare, pentru a înțelege contemporaneitatea trebuie să
procesul de altoire/ fibrele sintetice/ s-au mutat pe ciu- ținem seamă de acest „punct orb” (blind spot) care este
perci instant/ taigalele își donau hectarele de licheni/ post-adevărul și care are o importanță majoră în ceea ce
înainte să luăm diverse forme/ am inspirat ne-am spart privește înțelegerea lumii actuale pentru care afectul joa-
plămânii/ ce pe niște pungi de chipsuri unsuroase/ am că un rol major, definitoriu. Dar iată cum sună poemul
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 3
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

intitulat postadevăr al lui Mihók Tamás: „o mie de cadre ideatică a întregului op: aceea de a ne convinge că este
pe secundă amorf/ conștiința de sine clipind în carne/ necesar să renunțăm la stereotipiile din cadrul gândirii,
tandrețe și isterie - / travesti al moliilor adunate pe geam/ sursă a derapajelor umane cu consecințe grave pentru
duios se topean ghețarii în 4K/ telespectatorii mofluzi întreaga planetă, și că ne aflăm într-un moment de co-
se trezeau din paralizie/ vociferau/ în titură al istoriei. În ultimul poem din
organele lor compostabile/ se pregătea această parte a doua a tomului, autorul
saltul semantic mortal/ pisica cu ochi va declara, contrapunctând o stare de
de bondar din uscătorie/ ne petrecea la fapt: „e iarnă de-am obosit/ sunt, cum
containere/ în privirea ei certitudinea/ a spus cineva/ un pod detonat între
că pe termen lung/ musafirul învinge empatie și faptă./ corpul meu se va
întotdeauna”. târî afară din cușcă,/ corpul meu îmi
Ceva mai departe, în ultimul va supraviețui -/ ce eră? ce secvență?/
poem al primei părți a cărții, danț gla- (cântec al dunelor de nisip)/ aș vrea să
cial, scrie: „data viitoare vom bea cacao mă port frumos,/ în timp ce punga de
în cazemată/ și ne vom dona darurile plastic traversează strada în siguranță/
nupțiale/ cultivatorilor de levănțică” și, ca la o transfuzie,/ să mă tampone-
(chkr). Dar până atunci își continuă, ze cineva cu dezinfectant./ (în curând
fără nicio virgulă, narațiunea pe care utilitatea mă va închide ca o paranteză
ne-o istorisește „[…] în perimetrul/ -/ continui să fermentez.)/ măresc ima-
unei geoglife improvizate” (semnal fu- ginea pe mizeria din pori:/ ce eră? ce
migen). secvență? am obosit./ (în moarte clini-
În fine, întrucât nu am precizat că, acufenele spiralate/ ating frecvența
încă, trebuie să spunem că volumul inelelor saturniene.)” (lookback in an-
Biocharia. ritual ecolatru este împărțit thropocene. poem reciclat). Ilustrativ e
în trei secvențe: prima – danț glacial, a acest poem pentru ceea ce reprezintă
doua – extrasistola și a treia – terrarium tresviae. Fiecare întreaga carte – repet – o reacție deconstructivă ce ține
parte a cărții prelugește o atmosferă de o intensitate apar- de orizontul postuman și apare pe fondul traversării unei
te, distopic- minimalistă. istorii umaniste nefaste.
Partea a doua a tomului în discuție, extrasistola, se În partea a treia a cărții, Mihók Tamás ne explică:
deschide cu un poem condensat, un continuum discur- „într-o lume/ creată/ din instinct/ animal/ midii/ halu-
siv despre cum: „gongul oxidat suna a lehamite/ copiii cinante/ ne păstrează târșâitul/ departe/ un punct fix/
își geometrizau/ figurile în strung/ bătrânii își parcelau se-ncinge/ și se răcește” (aflux). E în aceste versuri un
pielea/ apoi își potriveau oasele-n contur/ fiecare zbiera ritm pe care îl sesizăm și la alte poeme din volum, o am-
pe limba lui/ și cine să-i audă” (idem). Starea de criză biguitate a corelațiilor dintre lucruri, o notație marcată
în care ne aflăm, ca urmare a unei vulnerabilități a tu- de excepțional și o desfășurare a circuitului natural la o
turor ființelor vizavi de problematica ecologistă, ne este scară ce depășește în totalitate rolul central al omului fău-
semnalată de Mihók Tamás în felul următor: „(lebede ritor de lume (weltbildend, cum l-a numit Heidegger). La
L U X

hrănite/ cu pesticide/ ciocnindu-se/ ca niște/ dodge- nivel instinctual și senzorial sunt concertate profunzimi
muri/ provocând/ contuzii/ în ochii/ barcagiilor/ soarele inexpugnabile. Elemente ale primordialului imprimă în
îm-/ prăștie alergii” (estuar). Fără doar și poate, autorul ființa umană obișnuințe venite parcă dintr-o altă dimen-
biochariei doar aparent e impersonal, cum bine afirmă siune. Punctul fix care se încinge și se răcește are valențe
pe coperta a IV-a Andreea Pop. Aceeași care susține că pulsatile, imprimând ritmul vital dorit prin senzația de
Mihók Tamás „prizează un întreg discurs poetic pe fon- rece-cald.
F

dul unei fascinații reconstructive”. Mai amintesc aici de Una peste alta, volumul de față se înscrie pe or-
E

cele cinci poeme ale Shakuzei – un experiment în cadrul bita unui nou mainstream al poeziei de la noi, capitalul
unui experiment. Pentru construcția acestora, autorul simbolic al postumanismului fiind exploatat convingă-
R

recurge la prozodia clasică, fără să abandoneze însă miza tor, „respectând algoritmii”.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


4 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Cum să depăşeşti limita?”

A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU

O
caricatură.
ricît de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprin-
de și o notă de vulgaritate precum orice
stinctiv acea notă de surdină, de familiaritate prin care
ființa se despovărează.
*
* Pentru unii metodologi, opera e doar un robot,
Despre cîte o chestiune complicată obișnuiai să cu atît mai interesant cu cît mai demontabil. Nici mă-
spui pe vremuri cu un simțămînt de eliberare: lasă să car autopsia nu se mai practică, fiind depășită ca o for-
o rezolve viața. Acum o asemenea soluție te umple de mulă primară.
spaimă. *
* În poezie și în aforism caut să-mi recîștig intem-
Cum să depășești limita, cînd limita ești tu în- poralitatea pe care o pierd în critica aplicată literaturii
suți? actuale. Atît cît e posibil.
* *
În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate Îndoiala ca un corectiv nu doar al afirmației, ci
ca membri de familie. și al negației. Ambivalența încurajatoare a subversiunii
* sale.
Fără o notă de sadomasochism, durerea ar fi in- *
utilizabilă pentru spirit. Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat
* din operă aidoma unui chiriaș ce nu și-a plătit la timp
Între atîtea promisiuni pe care viața ți le-a spul- chiria, nu e acesta scriitorul în postumitate?
berat, una dintre puținele pare a se confirma, aceea *
potrivit căreia orice senior își găsește, la nevoie, scuti- Pentru ca ideile să reziste se cuvine ca formularea
erul… lor să nu fie etanșă, păstrînd mici deschideri spre haosul
* împrejmuitor.
Toate scadențele existenței capătă, tot mai nemi- *
los, aerul de simbol al scadenței finale. Sunt aluzii, pre- Dacă suferința e, hotărît lucru, umilință, boala
parative, semne. Sau repetiții, în vederea Marelui Spec- ca o suferință instituționalizată, te poate lesne îndemna
tacol ultim… la orgoliu.
* *
Pericolul capital al definițiilor: „Cel care mă de- O decădere care nu se străduiește destul, o decă-
finește mă asasinează” (Kierkegaard). dere de reacredință.
* *
Rezistăm cu adevărat nu atît prin performanțele Impostura de fond a creatorului ce nu aspiră la
originalității, cît mai cu seamă prin locurile comune ale inactualitate.
ființei, prin acea „sănătoasă” nediferențiere sub semnul *
căreia viața ne ia sub protecția ei. Regret nespus că n-am declarat eu cel dintîi ceea
* ce a mărturisit într-un rînd Gellu Naum: „Între oameni
Chiar în momentele acute ale spiritului cauți in- și pisici, prefer pisicile”.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 5
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AP EI RO N Matei VIȘNIEC Tito

– Se vede totul ca-n palmă, spuse caporalul Ni- iugoslavi nu treceau niciodată Dunărea, se mulţimeau
kola. doar să tragă din în cînd şi să împuşte cîte un grăni-
Cu coatele sprijinite pe sacul de nisip, caporalul cer român, după cum şi românii mai doborau cîte un
Nikola scruta cu binoclul malul opus al Dunării, acolo sîrb…
de unde, cu siguranţă, şi soldaţii sîrbi îl pîndeau pe el. Nikola se născuse în Banat şi ştia sîrbeşte. Du-
– Poate că n-o să ne împuşcăm în noaptea asta, mitru deţinea informaţia de la tovarăşi de arme din
pe lună plină, mai spuse caporalul. compania sa. Probabil din cauza asta caporalul era tri-
– Poate că nu, făcu şi Dumitru Zub verificînd mis mereu în acele posturi avansate. Din cînd în cînd
dacă mitraliera era bine potrivită, în poziţie de tragere. sîrbii strigau în româneşte, prin portavoce, lozinci îm-
– Oricum, să nu ridici cumva capul că ăla eşti. potriva lui Stalin şi a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Şi
– Nu ridic, tovarăşe caporal. atunci Nikola le răspundea în sîrbeşte, porcăindu-l pe
Nikola părea să aibă o fire calmă, prietenoasă. Tito şi porcăind şi Federaţia iugoslavă…
Dumitru mai fusese cu el de gardă de cîteva ori, dar ni- Acel tur de gardă dintre miezul nopţii şi ora trei
ciodată noaptea şi niciodată în posturi avansate, cum le dimineaţa era cel mai obositor. Le strica băieţilor prac-
numeau cu o anumită emfază ofiţerii. Acel post avansat tic toată noaptea. Soldatul din tura a doua abia reuşea
nu era în orice caz altceva decît o groapă cu saci de nisip să doarmă trei ore după ce se suna stingerea la ora nouă,
aşezaţi pe buza ei şi cu o îngrăditură de sîrmă ghimpată că la miezul nopţii plantonul îl trezea brutal din somnul
în jur. Dunărea curgea la numai cîţiva zeci de metri cel mai profund. Iar după terminarea misiunii, de la
mai jos, calmă şi senină, aproape protectoare… Oare ora trei pînă la deşteptarea de la ora cinci mai avea abia
de ce trebuia, în locul acela atît de majestuos, ca sîrbii şi două ore de somn. Lui Dumitru însă îi plăcea liniştea
românii să se împuşte unii pe alţii? nopţii. Iar pe lună plină parcă se simţea la el în sat unde
Dumitru îşi punea multe întrebări de cînd fu- vara dormea des afară, pe culcuşuri improvizate din
sese trimis la acea unitate militară de la Orşova avînd paie sau pe cîte o pătură aşezată printre stoguri de fîn.
ca misiune paza frontierei şi a dispozitivelor de apărare Cînd se uita la cerul înstelat, lui Dumitru i se părea că
construite în adîncime. La început fusese mulţumit că înălţimea sa infinită îl apropia de casă. Cerul şi stelele
scăpase de Canal sau de minele din Valea Jiului. Din îl făceau să călătorească. În timpul zilei, nici cerul senin
satul Zariştea mai mulţi flăcăi plecaţi să-şi facă serviciul şi nici norii nu îi dădeau această senzaţie. Doar cerul
militar se treziseră pe şantierul de la Canalul Dunărea înstelat scurta distanţele, le suprima… Şi crea parcă
– Marea Neagră sau în diverse mine de cărbuni. Nici şi o mai mare apropiere între oameni. Cu Nikola, ori
el însă nu scăpase de muncă. În primul an de cătănie de cîte ori fusese de gardă în timpul nopţii, se înţelese
muncise numai la beton, la fortificaţiile făcute de ro- bine, şi chiar şi cu alţi caporali. Să aibă oare noaptea o
mâni de-a lungul frontierei cu Iugoslavia. Din 1948 influenţă specială asupra sufletului omenesc? Să fie ea o
încoace Tito nu mai făcea parte din marea familie co- punte mai solidă decît ziua între firi şi caractere, între
munistă, Stalin îl considera un trădător, un slugoi al ca- suflete şi minţi?
pitalismului, un fascist. De altfel în spatele acelui post – Poftim, vrei să te uiţi?
avansat se afla un panou mare, pătrat, cu latura de trei – Da, să trăiţi!
metri, şi cu o caricatură pe el: cineva îl desenase pe Tito – Ia nu mă lua cu să trăiţi!
sub forma unui vierme scîrbos cu şapcă de nazist pe Dumitru începu să scruteze şi el prin binoclu
cap, contorsionat ca şi cum ar fi fost o zvastică şi făcînd malul opus. În acel punct nu departe de Orşova apele
sluj în faţa lui Hitler şi a lui Mussolini. Oare din cauza Dunării se luptaseră îndelung cu muntele şi sculptaseră
asta trebuia păzit acel post avansat, ca să nu vină cineva un defileu cu nişte curbe armonioase. Pe malurile stîn-
să smulgă panoul? Dar cine ar fi putut să vină? Soldaţii coase creştea o puzderie de plante cu nume ciudate, şi
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
6 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

chiar şi arbori. Dumitru, curios ca un copil, întrebînd cînd se auzea şi cîte un fîlfîit de aripi fie pe un mal, fie
în dreapta şi în stînga, învăţase repede o serie de nume pe altul. Raţelor sălbatice nu le păsa de frontiera natu-
cu rezonanţe exotice: pin negru, stejar pufos, alun tur- rală dintre România şi Iugoslavia, făceau ce voiau ele,
cesc… Uneori îi trimitea Minodorei cîte un plic cu iar uneori pluteau nepăsătoare chiar pe mijlocul apei.
frunze sau flori presate, explicîndu-i că nu se găseau în Dumitru ar fi fost în stare să contemple apa timp de
Bucovina şi că trebuia să-şi pună o dorinţă în gînd dacă zile în şir, Dunărea îl hipnotiza prin forţa ei. Cînd te
şi ea le vedea pentru prima dată. Dar Minodora nu-i gîndeşti că apa asta ieşea din Pădurea Neagră din Ger-
răspundea… mania, că trece prin Viena… Lui Dumitru îi plăcea să
– Îi vezi? se uite mai ales în susul Dunării, ca şi cum ar fi putut
– Îi văd… zări la orizont Occidentul. De multă vreme se gîndea
Cum bine spunea Nikola, în acea noapte cu lună la faptul că apele Dunării veneau din lumea liberă…
plină puteau fi numărate cu ochiul liber pînă şi firele de Spre acea lume încercau să ajungă unii riscîndu-şi via-
iarbă. Iar postul de observaţie sîrb de pe malul opus ţa, trecînd Dunărea înot, mai ales pe la Cazanele Mari
se profila în bătaia razelor lunii ca şi cum un reflec- şi pe la Cazanele Mici unde albia fluviului se îngusta.
tor cosmic s-ar fi focalizat pe el. Dacă vreun soldat sîrb Cîte zvonuri nu auzise Dumitru legate de toate acele
ar fi scos capul în acel moment Dumitru l-ar fi putut tentative de trecere! S-ar părea că şi unii grăniceri îşi pă-
împuşca fără nici o dificultate. La trageri reuşise să do- răsiseră posturile şi trecuseră Dunărea. Multe sate din
boare şi ţinte aflate mai departe decît erau acum sîrbii preajma frontierei fuseseră de altfel evacuate pentru că
în raport cu el. În spatele postului sîrb se afla un panou România se temea de un atac iugoslav. Nimeni, nici
reprezentîndu-l pe Stalin cu o bardă în mînă de pe care un civil venind din alte zone ale ţării nu avea voie să se
se scurg şiroaie de sînge peste un morman de cadavre. apropie de Dunăre şi de frontiera iugoslavă fără autori-
Şi tot pe panou, cu litere mari, stătea scris: STALIN zaţie, iar o fîşie de 30 de kilometri adîncime de-a lungul
– CĂLĂUL POPOARELOR. Toţi soldaţii din unitate frontierei fusese declarată zonă specială, militarizată. Şi
fuseseră instruiţi să nu comenteze între ei, niciodată, totuşi se auzeau des împuşcături în preajma celor 256
nici lozincile văzute de partea cealaltă a Dunării şi nici de kilometri de frontieră terestră şi a celor 289 de kilo-
sloganele sau cîntecele difuzate prin portavoce sau me- metri de frontieră fluvială dintre România şi Iugoslavia.
gafoane. Dumitru avu deci grijă să nu ţină binoclul în- Cine trăgea în cine? Uneori, în Scînteia apărea cîte o
dreptat prea mult spre panou chiar dacă Nikola nu era informaţie cu bandiţi evadaţi din închisori sau fugiţi de
omul care să-i facă vreo observaţie specială. sub escortă care mureau apoi împuşcaţi la frontieră de
– Cred că unul din ei fumează, spuse Dumitru. vajnicii grăniceri români…
În principiu nimeni nu avea voie să fumeze în Dumitru nu se arăta niciodată prea vorbăreţ
orele de gardă, nici la sîrbi şi nici la români, dar proba- de cînd îşi îndeplinea datoria de ostaş. Ceva îi spunea
bil că acea noapte doldora de vibraţii cosmice îi făcea că trebuia să fie atent, şi că fiecare cuvînt ieşit pe gură
pe oameni să mai uite de regulamente şi de interdicţii. putea apoi să-i aducă necazuri. Aşa că prefera tăcerea.
– Vezi vreo ţigară aprinsă? Fusese martor la arestarea brutală a unui soldat din

N
– Nu, doar văd cum iese niscai fum… unitatea sa numai pentru că acesta se întrebase la un
– Atunci hai să fumăm şi noi… moment dat, fiind la masă, mai mult într-o doară, „da’ R O
Nikola şi Dumitru se chirciră pe fundul gropii şi cum dracu’ ajung ăştia pînă în Austria, cine-i ajută să
îşi aprinseră cîte o ţigară Mărăşeşti avînd grijă să le pro- traverseze Iugoslavia?” Cineva din preajma bietului sol-
tejeze în căuşul palmelor. Orice punct luminos putea dat imprudent raportase probabil cele auzite, faptul că
deveni o ţintă uşoară, dar vălătucii de fum nu repre- soldatul Lică Tudose îşi punea întrebări legate de cum
I

zentau o mare primejdie. Dimpotrivă, prin acel fum se putea ajunge în ţările capitaliste dacă reuşeai să tra-
de ţigară care se ridica din posturile avansate soldaţii versezi Dunărea… Iar Lică Tudose fusese trimit timp
E

de gardă, atît cei sîrbi cît şi cei români, îşi transmiteau de doi ani într-un batalion disciplinar de muncă silni-
P

cîte un mesaj, ceva de genul: nu ne pasă de voi, de aia că, pentru că vorbise gura fără el…
fumăm, ca să vă arătăm că pentru noi nici nu contaţi. – Jos cu armata română, valetul lui Stalin!
A

Dunărea clipocea uşor, melodios, iar din cînd în Dumitru şi Nikola tresăriră şi îşi stinseră repede

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 7
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ţigările. Avură grijă apoi să strivească mucurile în aşa fel îi era suficient că mesajul ajungea clar pînă la postul de
încît să devină una cu pămîntul uscat din groapă, ca să pază de vis-à-vis:
N nu lase nici o urmă, să nu-i poată acuza nimeni că ar – Uhăi, bade, uhăi măi
fi încălcat regulamentul. Sloganul insultor răsunase în Sînt pe lume mulţi călăi
I R O

noapte, prin portavoce, ca o lovitură de tun, provocînd Dar ca Tito, eu vă spui


un ecou puternic. Alt călău cu barda nu-i!
– Ăsta e român din Voivodina, comentă Nikola. Dumitru nu-şi putu reprima o exclamaţie de ad-
Mai mult ca sigur Nikola avea dreptate, cumpli- miraţie. Îl bătu prieteneşte pe umăr pe Nikola spunîn-
ta insultă fusese proferată pe româneşte, aproape fără du-i:
E

accent sîrbesc. – Hai că cu asta i-ai terminat!


Nikola scoase un carneţel din buzunar şi începu Nikola fu încîntat de reacţia lui Dumitru, dar
P

să-l răsfoiască. savură şi mai mult faptul că timp de cinci minute sîrbii
– Începe partida, spuse el, oprindu-se la una din aflaţi în postul avansat de pe celălalt mal tăcură mîlc.
A

pagini. Ia strigă-le şi tu, jos cu Tito,


măcelarul Balcanilor!
Dumitru se propti cu coatele
pe unul din sacii de pe marginea gro-
pii, îşi potrivi palmele în chip de căuş
la gură şi strigă din toate puterile:
– Jos cu Tito, măcelarul Balca-
nilor!
Efectul sonor fu aproape la
fel de puternic precum cel al sloga-
nului anti-românesc lansat de sîrbi.
Dumitru fu mîndru de reverberaţiile
produse de strigătul său, avu impre-
sia că ecoul îl repetă la nesfîrşit pro-
pulsîndu-i cuvintele pînă la Belgrad,
precum şi în susul şi în josul Dună-
rii. Dintr-un motiv greu de precizat,
noaptea funcţiona ca o cutie de rezo-
nanţă şi mai puternică pentru cuvin-
tele strigate prin căuşul palmelor decît
prin portavoce.
– Moarte cîinilor turbaţi din
slujba Moscovei!
Dumitru şi Nikola aşteptară să se stingă ecourile Era ca şi cum strofra cîntată de Nikola i-ar fi făcut
noii provocări sonore venită de pe celălalt mal… Sîrbii knock out într-un meci de box. Replica veni însă după
aveau în mod evident chef de un duel verbal. Sau poate cinci minute, destul de puternică prin sensul ei:
că îl provocau ca să nu adoarmă cumva în post… – Trăiască lupta de eliberare a României de sub
– Poate să le strigăm unul pe sîrbeşte? sugeră cizma fascismului roşu!
Dumitru. De data aceasta Dumitru şi cu Nikola rămase-
Nikola avu însă o altă idee: ră oarecum înmărmuriţi, fără glas, ba chiar speriaţi de
– Lasă că le cînt eu ceva… ceea ce răsunase ca un tunet pe deasupra apelor şi a
Se propti şi el cu coatele pe un sac de nisip, făcu celor două maluri ale Dunării. Ceea ce părea iniţial o
din palme o pîlnie şi începu să cînte avînd grijă să nu glumă devenea ceva destul de serios… Nikola căută cu
sacrifice melodia de dragul de a fi auzit cît mai departe, atenţie în colecţia de sloganuri din carnet şi alese unul

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


8 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

pe care îl consideră probabil la fel de tăios precum cel le precedente fuseseră oarecum oficiale, ca nişte citate,
strigat de sîrbi: ultima frază parcă ieşise din propria sa convingere. Şi
– Trăiască lupta de eliberare a Iugoslaviei, lagăr Dumitru sesiză diferenţa dintre Revizionişti murdari ce
de exterminare a idealurilor socialiste! sînteţi! Trădători ai Internaţionalei proletare! şi celelal-
Nikola fu foarte încîntat văzînd întîi pe faţa lui te slogane. Un fel de seismograf interior începuse să-i
Dumitru efectul frazei aleasă de el. Dumitru părea atît indice cu precizie calibrul fiecărui slogan, aşa cum pe
de impresionat încît se uita năuc la caporal, fără să mai timp de război, după forţa exploziei soldaţii ghiceau
îndrăznească nici măcar să-şi exprime admiraţia. Aşa că calibrul obuzelor.
Nikola fu cel care îl bătu pe umăr pe tovarăşul său ca Timp de vreo zece minute nu se auzi, între cele
şi cum i-ar fi spus: tot noi sîntem mai buni. De partea două posturi avansate, decît clipocitoul Dunării şi un
cealaltă a Dunării tăcerea fu, din nou, destul de lungă, croncănit de pasăre. Să fi obosit sîrbii?
poate nu chiar cinci minute dar patru cu singuranţă. – Cred că se dau bătuţi, spuse Dumitru.
– Va trebui poate să le notez şi eu, şopti Dumitru. Observînd mişcarea stelelor pe cer Dumitru îşi
– Ți le dau eu… Am cel puţin treizeci care sunt spuse că nu mai aveau, el şi Nikola, decît aproximativ
aprobate de secţia ideologică. un ceas de stat în acel post avansat. Liniştea nopţii fu
– Chiar aşa, trebuie aprobate? tulburată însă din nou de un strigăt venit de pe celălalt
– Păi cum? mal. De data aceasta însă soldatul sîrb care ştia româ-
Ca să demonstreze probabil că erau decişi să neşti nu se mai folosi de porta-voce considerînd proba-
treacă la o etapă superioară a înfruntării verbale, sîrbii bil şi el că trebuia să adopte un ton mai personal:
traseră întîi o rafală cu gloanţe trasoare spre malul ro- – Să vă ia dracu’, români proşti ce sînteţi!
mânesc. Sloganul următor fu lansat abia după ce ecoul – Tacă-ţi gura, te bag în pizda mă-tii! răspunse
rafalei se stinse total: Nikola.
– Fraţi români, ieşiţi din toropeală, nu-l lăsaţi pe – Mă piş pe voi, mă!
Stalin să extindă Gulagul pînă la Dunăre! Lui Nikola nu-i veni să-şi creadă ochilor. Solda-
Hotărît lucru, sîrbii nu se dădeau bătuţi. Dumi- tul de pe celălalt mal ori era beat, ori era nebun. Ca şi
tru aşteptă ca Nikola să ia o decizie. Oare aceste insulte cum ar fi vrut să treacă la fapte, sîrbul ieşi din ascunză-
trebuiau raportate la încheierea gărzii? se întrebă Du- toare, urcă pe sacii de nisip din spatele cărora vorbise
mitru văzînd cum Nikola nota ceva în carnet. Oare ast- pînă atunci şi începu să urineze în direcţia românilor.
fel de schimburi se derulau noapte de noapte pe lunga – Haideţi, mă, veniţi că nu tragem în voi… Cu-
linie de frontieră dintre România şi Iugoslavia? raj…
– Ia strigă-le aşa: Fraţi comunişti sîrbi, treziţi-vă Nikola îl urmări timp de cîteva secunde prin bi-
şi lichidaţi banda lui Tito, călăul sîngeros al popoarelor noclu, apoi îi pasă binoclul lui Dumitru avid şi el să
iugoslave. vadă mai îndeaproape spectacolulul. Cu un glonte bine
Dumitru trase cu putere aer în plămîni şi se exe- ţintit l-ar fi putut doborî pe sîrbul aflat în plină acţiune
cută imediat expulzînd fraza din adîncul cutiei toracice de uşurare a vezicii sale. Dar nimeni dintre ei nu se

N
şi simţind aproape că îi plesnesc coardele vocale. Dar simţi atît de jignit încît să-l împuşte pe nebun. Îl priviră
rămase totuşi frustrat întrucît ultimul slogan lansat de doar cum termină de urinat, cum îşi scutură penisul, R O
sîrbi fusese totuşi mai tare decît replica aleasă de Ni- cum se încheie fără grabă la prohab şi cum coborî din
kola. Chiar şi Nikola avu probabil aceeaşi senzaţie aşa nou în groapa sa. Amîndoi înţeleseră că acel gest punea
că lansă imediat încă un slogan, ca şi cum ar fi vrut să punct bombardamentului reciproc de slogane şi înjură-
compenseze slăbiciunea tirului anterior: turi. Minutele se scurgeau încet, parcă în acelaşi ritm cu
I

– Revizionişti murdari ce sînteţi! Trădători ai In- mişcarea lentă a Dunării.


ternaţionalei proletare! – Şi dacă or să ne mustre că nu l-am împuşcat
E

Dumitru dădu din cap aprobator iar Nikola îşi întrucît s-a pişat spre noi? întrebă Dumitru.
P

ridică braţele ca un halterofil, ca şi cum ar fi vrut să-şi Nikola pufni în rîs fără să răspundă.
arate muşchii. Nikola resimţise, instinctiv, nevoia de a
(Fragment din romanul MINODORA,
A

trece la un fel de adresare directă. Dacă toate slogane-


în pregătire la Editura Polirom)
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 9
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

JURNAL COMENTAT Liviu Ioan STOICIU Consider că-mi fac datoria


faţă de mine însumi, scriind

Lumea.
T emă de dezbatere (propusă în 2021 de
FestLit Cluj pentru o carte): Scriitorul și
o carte originală, nu față de nu știu ce cumpărător
curios. Dacă mai merită să scriu, înțelegând că nu
sunt receptat public? Da, scriu pentru sufletul meu,
Aș adăuga un lui la Scriitorul și Lumea, adică a intrat în fiziologia mea această „secreție identitară”,
Scriitorul și Lumea lui. Fiindcă fiecare scriitor are lu- dacă pot să spun așa. Reamintesc, la finalul anului
mea lui, o dată ce fiecare scriitor e altceva. Mai mult, 2017 am conștientizat că n-am nici măcar cititori de
eu am o problemă de nerezolvat cu lumea mea in- circumstanță și am promis să pun piciorul în prag
terioară, ea mă înalță și mă coboară la masa de scris oricărei apariții editoriale originale, în orice gen lite-
și în viața de muritor de rând; ea mă dă cu capul de rar, fiind sincer cu mine și recunoscând că am ratat și
pereți, nu lumea din afară. Numai acestei lumi interi- în acest sens, al receptării; n-am un „orizont de aștep-
oare am ce să-i reproșez – de exemplu, inclusiv faptul tare”, nu se omoară nimeni să mă citească (din con-
că nu mă mai citește cum mă citea. Că scriu pentru tră, ar da orice să nu mă citească dacă primește o carte
pereți, n-am măcar un critic literar de onoare care să a mea prin poștă, fie și din politețe). Nu mai e nimic
mă mângâie pe cap, să mă asigure că merită să mai de făcut în ce mă privește, îmi opresc orice zel. Să
scot o carte. Fiindcă publicând o carte originală, îmi scoată cărți scriitorii de succes, cei iubiți de cititori.
ușurez existența. Adevărul e că lumea mea interioară Mă întreb azi dacă am avut vreodată cititori, poate
s-a săturat de hazul meu. Reacția lumii mari din afară înainte de Revoluție? Când și un volum de versuri
mai puțin mă pasionează, ea e așa cum e, dezamăgi- avea tiraj de 15.000-20.000 de exemplare (dau exem-
toare (din punctul meu de vedere), sunt resemnat, plul cărților mele, patru de versuri, apărute până la
nu sunt pe gustul ei, n-am avut niciodată parte de Revoluție). Ca și azi, îmi cumpăram eu un număr
vreo „popularitate”, să-mi fac azi iluzii. Eu sunt de de cărți din aceste exemplare, să trimit la reviste lite-
vină că sunt o victimă a „gândirii slabe”, scriind așa rare, la critici (dacă le aveam adresa; și azi am câteva
cum scriu, și că mai degrabă provoc antipatii. N-am adrese ale lor), la poeți și la prozatori, să împart la
cu cine să mă lupt, lumea mea interioară nu râvnește rude și colegi, prieteni, cunoștințe. La lansări erau și
la glorie. cititori necunoscuți care îmi cumpărau cărțile și se
La masa de scris lumea exterioară mie îmi e așezau la coadă pentru autograf, politicoși, dar câți?
indiferentă dacă are chef să mă perceapă, ignor total Prea puțini. Majoritatea exemplarelor erau împărțite
„marele public” și gusturile lui. Abia dacă sunt atent „legal”, centralizat la bibliotecile comunale, școlare,
la reacția unui mic segment al „publicului intelectu- orășenești, județene (azi aceste biblioteci au devenit
al” dacă mă citește. Îmi ajunge dacă o mână de critici cimitire pentru cărțile mele, ce folos?). E drept, mă
literari, cu care sunt compatibil, îmi citește și comen- citeau și securiștii la Focșani (după ce Virgil Ierunca
tează o carte (pe care i-am trimis-o cu autograf ), în le promova la Radio Europa Liberă, un noroc), unde
bine sau în rău. Sunt atent la maximum la membrii am locuit până în anul 1990...
juriului de top care îmi acordă un premiu (fără să știu La general vorbind, legat de necitit sau de dis-
dacă toți m-au votat) și le rămân recunoscător, consi- pariția cititorilor de carte beletristică. Într-o vreme
derând că „n-am trăit totuși degeaba dacă am fost pe când se citește cică în prostie pe internet (mai puțin
placul cuiva, fie și din motive extraliterare”. Dacă nu cărți originale; se pierde vremea pe Facebook, What-
sunt cumpărat la librărie (care librărie mai vinde po- sApp, Messenger cu tot felul de „informații”, ban-
ezie?, rimează; să rămân numai la poezie; eu am mai curi, videoclipuri traduse sau nu). Nu se mai citesc
publicat și proză, și teatru, și jurnale sau publicisti- traducerile din literatura „universală”? Ba se citesc, au
că), îi plâng de milă librarului, nu mie. Eu consider întâietate. Scriitorii români stau nefericiți în umbra
că mi-am făcut datoria față de mine însumi scoțând traducătorilor (care primesc și bani destui pe ceea ce
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
10 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

publică; tocmai fiindcă se vând cărțile traduse). Nu „expirați”, nu?). Sigur, douămiiști sunt și străluciții
știu de ce a dispărut cititorul de carte originală a scri- Daniel Cristea-Enache și Răzvan Voncu, sau scriito-

T A T
itorilor români – și aici mă refer la prozatori (că la rii apăruți în colecția lui Călin Vlasie, „Q Poem”, de
poeți e imposibil de cuantificat cititori). Nici măcar pildă, și alți tineri care sunt membri ai Uniunii Scri-
cărțile lui D.R. Popescu sau Augustin Buzura și Ma- itorilor și nu împărtășesc idealul ex-estetic al scrisu-
rin Preda, Constantin Țoiu, Ștefan Bănulescu, Fănuș lui acelor douămiiști care se poziționează împotriva
Neagu, Nicolae Breban nu se mai vând (autori cu Uniunea Scriitorilor, inclusiv critici literari (ba sunt

N
cărți vândute pe sub mână înainte de Revoluție, cu dușmani ai ei, fără sens; Uniunea e un organism sin-
tiraje amețitoare atunci). Deși unii sunt și în manuale dical, al solidarizării, nu e o sursă de creație la care să

M E
școlare. Cu un anume succes se vinde în țară Mircea râvnești să te încarci, să contești locul altora, înain-
Cărtărescu (cunoscut din manualele școlare; și care e tași). Că nu era de ajuns absența cititorilor, s-a trezit
tradus în continuare în mod sistematic), e un produs literatura română pusă și pe baricade adverse: criticii
al Editurii Humanitas, care e și agent literar aparte. tineri douămiiști, care nu sunt membri sau au demi-

C O
E curios că majoritatea criticii literare care a contat sionat din Uniunea Scriitorilor, ignoră cărțile celor
până la Revoluție nu mai citește cărți originale. E o din generațiile valorizate până la Revoluție, membri
lehamite de rău augur, din care nu se mai poate ieși. ai Uniunii Scriitorilor, scriitori de primă mână, care
Ce mă miră la culme pe mine e că, deși nu mai sunt scot cărți valoroase în continuare (uneori mult mai
decât cititori de carte întâmplători (cei profesioniști valoroase decât cărțile tinerilor, observ obiectiv, așa o
sunt deja numărați pe degete), se publică enorm, în fi evoluția literaturii la noi; scriitorii din jurul vârstei

L
avalanșă (nu degeaba se observă în derâdere că deja 70 - 80 de ani, în viață, sunt efectiv niște maeștri
avem mai mulți autori de cărți decât cititori; trăias- pe lângă douămiiști, dau lecții de creație cu aproape

A
că scriitorul-cititor!). Pe de altă parte, internetul dă fiecare carte pe care o scot). Dacă te uiți la croni-

N
posibilitatea să se citească o carte (o e-carte) în limba cile (care promovează cărți originale) din cele două
română oriunde pe planetă, și cu toate astea s-a îm- săptămânale, România literară (revista fanion a Uni-
puținat dramatic numărul cititorilor. Mă uit la do- unii Scriitorilor) și Observator cultural (pusă în slujba

R
uămiiști, care se citesc și se promovează în principal acestor tineri scriitori-critici exclusiviști), nu poți să

U
pe internet, se citesc ei între ei (și se laudă mai abitir nu constați că merg în paralel – inclusiv la acordarea
decât toți scriitorii generațiilor precedente la un loc), premiilor anuale (și a nominalizărilor), pur și simplu

J
n-au alți cititori. E un fenomen nefericit la promoți- ai senzația că se exclud reciproc (și că se ating simbo-
ile din anii 2000 încoace, scot cărți în tiraj confiden- lic, rar și doar întâmplător, la nume de scriitori mem-
țial, nu le difuzează, nu ajung la redacții literare, să bri ai Uniunii Scriitorilor care se țin departe de Uniu-
fie comentate critic profesional, și cu toate astea, fără nea Scriitorilor și-i cultivă în secret pe cei ce contestă
receptori fiind (revistele literare au și acest rol de a Uniunea Scriitorilor, mai exact conducerea ei). Nu
scoate în evidență o carte; măcar cu atât se poate ale- era de ajuns că s-au împuținat „natural” cititorii avi-
ge un scriitor într-o viață, pe seama cărților lui, la niș- zați, a ajuns și Uniunea Scriitorilor (prin existența ei,
te cronici), ei cred că formează o literatură de valoare ca atare) să împartă cititorii „profesioniști”, printr-o
paralelă aceleia a membrilor Uniunii Scriitorilor. Fără caraghioasă disidență a tinerilor critici față de ea. Nu
cititori critici, nu mai avem nici o validare. Ierarhiile e destul că scriitori români nu beneficiază de serviciul
sunt făcute pe găști chiar de autorii cărților de poezie unui agent literar nici după 30 de ani de la Revoluție
și proză (teatru nu se mai scrie decât accidental). Do- (deși o editură precum Humanitas are acest serviciu
uămiiștii și postdouămiiștii direcționați de Claudiu de excepție pentru scriitorii de succes pe care-i scoa-
Komartin-Radu Vancu se binecuvântează între ei, te, cum spuneam mai sus; îi invită pe scriitorii ei de
rupți total de lumea noastră cu operă și istorie lite- succes să scrie și să publice anual cărți, primind și un
rară. Ba chiar aud că Mihai Iovănel a scos o istorie salariu), care să atragă cititori.
literară a promoțiilor ultimilor 30 de ani (subliniind Personal, nu cred că se vor mai întoarce vreo-
astfel că pentru aceste promoții de nou veniți nu con- dată cititorii la cărțile originale de literatură care apar
tează scriitorii impuși-validați până la Revoluție; sunt în România, nici măcar de curiozitate. Dacă nici

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 11
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„pandemia” (cu obligația „statului acasă”) nu a în-


mulțit cititorii de cărți de literatură originală... Mer- BIBLIOTECA
sul lumii e altul de la apariția internetului, a marilor BUCOVINEI LITERARE
tehnologii IT care se slujesc de el, nu mai găsești timp
pentru a citi o „carte de hârtie”, preferi în timpul li-
ber să accesezi jocuri, filme sau videoclipuri, să citești Liviu G. Stan, salamandre,
știri de ultimă oră la nesfârșit. E de înțeles, până la un Litera, București, 2021.
punct. Eu rămân să citesc în continuare pe internet
reviste literare (în format pdf ) și, dacă le primesc pe
e-mail, citesc și cărți originale. Am tabietul meu, să
citesc zilnic și din „cărți de hârtie” (cumpărate sau
primite prin poștă, cu autograf; le mulțumesc și pe
această cale celor ce nu m-au uitat), să nu-mi pierd Nicolae Havriliuc, Punctele de
„îndemânarea minții”. Așa cum scriu numai de mână vedere privesc din umbră,
poeme, pentru inima mea, cât voi mai fi. Las lumea Andreas Print, Bucureşti, 2021.
să meargă în mersul ei, „progresist” (care face caz și
de corectitudinea politică, vai), eu îmi văd de mersul Doru Mihai Mateiciuc,
meu, „retrograd” (nu mă impresionează izolarea, în- Nowruz, Limes, Cluj-
singurarea). Napoca, 2020.
T A T

P.S. Se spune că de când cu ocuparea lumii


de internet cu Facebook-ul (și Messenger-ul ei) și cu
WhatsApp-ul pe laptop și pe mobil, se citește enorm,
mai mult decât s-a citit până să apară aceste rețele
Nicolae Havriliuc, Haiku,
N

de socializare în masă. E o păcăleală. Nu se citește


Verus, Bucureşti, 2002.
un text mai lung de nici zece rânduri, n-are nimeni
E

răbdare. Se dau like-uri („îmi place”) la poze, nu la Carmelia Leonte, Văzătorul,


citit. Pot să mă amuz, la zi. Ieri, 21 martie 2021, a Cartea Românească
C O M

fost Ziua Mondială a Poeziei, am fost invitat să ci- Educațional, Iaşi, 2020.
tesc online la „Poeți în dialog” (alături de Adrian
Alui Gheorghe și poeți botoșăneni; au fost și teme în
dezbatere, a durat două ore; organizator, Memorialul
Eminescu de la Ipotești), s-a transmis pe Facebook
în direct după ora 14. Cu o zi înainte am postat pe
contul meu Facebook afișul manifestării (o poză, fă-
Mihaela Grădinariu, Oglindă
cută de organizatori) – a avut 236 de like-uri, 41 de
pentru spaimele luminii,
A L

comentarii, 20 de distribuiri. Asta ar fi însemnat că


Eikon, Bucureşti, 2020.
„Poeți în dialog” ar avea auditoriu asigurat, nu? Ei
bine, pe 21 martie am postat „filmul” manifestării
ca atare – știți cât auditoriu (în like-uri) a avut? 26. Vasile Proca, Simfonia bizantină,
N

Adică nu numai că poezia nu are cititori, dar nu are Junimea, Iaşi, 2021.
nici... auditoriu, în realitate.
R

22 martie 2021. BV
U
J

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


12 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cetăţeanul cenuşiu Ovidiu GENARU

P O ES I S
Un mărunt copist la prefectură ajuns însă extrem de sigură moartea fără microbi
chiar ajutor de contabil sinucigașă
Un somnolent inutil și utopic un toxicoman de moartea în travesti
deșertaciune
puțin alcoolic și decadent mai ales când ești un paianjen cu
în zilele bune chiar și un bufon de bodegă cotiere
De ce nu? în cotloanele unui birou inospitalier
cu creionul
Un deznădăjduit cu pantofii mereu chimic dupa ureche
uzi un nimeni care suferea fără vreo speranță de avansare alta decât spre
considerabil de frig cu impresia că o bătranețe vânătă.
mâna i se lipește de clanță Dar și aceea inaccesibilă și improbabilă
amânată mereu pentru a parcurge cât mai încet
și asta mai analitic tot răul de a trăi și exprima această
nu e niciodată plăcut istorică tortură
exacerbarea acestei senzații poate duce oricând pe care i-a daruit-o în bunătatea lui însuși
la agravarea unei boli psihice pe care medicii nu Dumnezeul
știu și nu pot s-o trateze fiindcă ține de viața orașelor mici.
secretă a închipuirii
Sau poate nu vor… Odată pe lună acest ajutor de contabil râdea.
Odată pe zi acest copist la prefectură
Un mărginaș ceva mai autentic mai dezarmat spunea bună
mai exclus mai părăsit ziua.
Care fuma enorm abuziv aceeași țigară fără În fiecare noapte acest insomnic funcționar
sfârșit iar luna când îi perfora plămânii asculta cum plâng obiectele din odaie.
arunca pe ziduri un spectru ca la Roentgen.
De aceea tușea. Ca un făcut acest provincial mai suferea
Tușea cavernos începând de prin și de harul specific claselor de jos de a
vedea totul grotesc și indoliat și asta
decembrie
într-un târg izraelit cu mari flori de
când stătea să ningă și toata iarna
balegă
ningea.
pe caldarâm
singurele
De fapt trăia o plictiseală de peșteră o moarte
adevaratele creiere ale metabolismului proștilor
înceată moleculară
și suficienților
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Târg și eternă.
cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți Dar
sau bodogănești nu numai atât.
fiindcă nu poți lega o vorbă cu Acest întreg protoplasmatic celular
nimeni închis într-o lehamite celestă
Într-o mahala mirosind a lavadă conținea o casă.
turcită Într-o lehamite nemarginită era casa
cu cai mascați lui
lumea lui
mahala în care viețuia la lumina lămpii arzânde
bârfitoare crăcănată credulă hâtră bocitoare scriind puține cuvinte aproape o lipsă de scris
sarcastică peticită liliachie virgină ofticoasă în zugrăvind pereții cu vaiere când palid se
care laptele s-a covăsit întorcea
curvă alcoolică hoață ucigașă batjocoritoare din ploaie
înstelată cu coji de semințe de bostan în puterea tuturor nopților.
ortodoxă Acest livid ascuns sub identitatea falsă de
până-n prăsele perplexă cu sânii lățiți pe burta George Bacovia. Un șarlatan vizionar.
înflorată fidelă sieși schimbătoare Un suspect.
S
I
S
E
O
P

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


14 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din treaptă în treaptă Marcel MUREŞEANU

I S
S
O zi încăpătoare

E
O
Multă întristare s-a ridicat la cer
în ziua de 16 ianuarie 2017,
pe zăpadă subţire, de nu puteai scrie pe ea

P
nicio însemnare despre cele petrecute acolo.
Mare muzică a fost atunci,
a ars până la cenuşă fabrica de viori Băiatul care stă în bancă
din Reghin, fumul negru cu greu a fugit lângă mine mi-a spus astăzi
în toate părţile, compozitorii şi vioriştii că el e făcut din flori
au ajuns târziu, au lăsat câte o floare şi că să rămână secretul nostru.
şi au plecat. Multe viori au ars de vii, L-ai mirosit?
altele erau de abia zămislite, Miroase a trandafiri, tată,
pe corzile lor a cântat focul, foarte frumos.
despre care nici până azi nimeni nu ştie Să te ţii lângă el şi să vă iubiţi,
de unde vine şi ce este el. Copile, că şi noi ne tragem
În ziua aceea mă aflam dintr-o familie de urşi polari!
la vânătoare de iepuri, într-o carte
de Sadoveanu, unde a murit împuşcat
şi un piţigoi nevinovat.
Ce a lăsat el cu limbă de moarte pentru ucigaşul lui Poneiul şi stânca
nu vom afla
niciodată. Prostule, îl cert pe poneiul meu,
cine te-a pus să zbori,
uite cât de rău te-ai rănit!
Din istoria fotografiei Ce căutai pe vârful stâncii?
Am vrut să văd lumea, stăpâne,
Am să chem să mă simt liber ca pasărea,
un fotograf să-mi rotesc privirea, să ameţesc.
să ne facă Credeai că ai aripi, dobitoc drag?
o poză împreună, Nu, stăpâne, stăteam acolo
zice sufletul meu pe piatra fierbinte, căzut în extaz,
trupului meu, fericit că înţeleg tot ce se petrece în jur,
să avem şi noi vedeam dumnezeii albi trecând pe cer
o amintire veşnică! şi toţi cântau: uite poneiul, uite poneiul
cât e de blând şi de înţelept!
Îmi făceau semn cu mâna
Un tată atent şi aruncau spre mine cu seminţe
de orz şi de secară. Vântul îmi mângâia coama,
Tată, striga Copilul, tată! de parcă era mâna ta, ochii îmi lăcrimau
Te aud. până să-mi dea peste pleoape,
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

când a coborât uliul spre mine ca o ghiulea Plâng, răspunse ea, că va veni un război greu,
şi mi-a strigat în ureche: fugi, poneiule, cu vărsare de sânge, iar oamenii
fugi, că vine fratele tău către tine, strecurându-se îşi vor pierde viaţa şi nu vor mai avea
prin lăstăriş! Dar strigătul lui unde să se ascundă.
a ajuns prea târziu, iar eu nu mai ştiu După ce zise acest verset se întoarse şi ea
dacă singur am alunecat sau cineva la surate, dar pe dată o luă la goană albastra.
m-a împins ca să vadă dacă am aripi, Ajunsă la cazarmă ridică trâmbiţa
aşa cum spuseseşi tu despre mine! şi trâmbiţă în cele patru zări, a pace
Fratele meu Cain nu putea fi, şi a aşezare.
pentru că era mort demult. De ce te veseleşti aşa? o întrebă şi pe ea
soldatul de rond.
Mă veselesc, răspunse ea, că s-a făcut
cerul senin, s-au topit norii şi toate
Din treaptă în treaptă fericirile se întorc la noi.
Apoi şi ea se trase lângă celelalte,
De foc da, pe iarba aceea curată şi adormiră
de apă da, îmbrăţişate.
de dragoste da, Soldatul de rond va aţipi şi el,
de noapte da, dar numai atât cât s-ar atinge
dar de Dumnezeu o pleoapă cu alta.
niciodată nu voi
îndrăzni
să mă apropii
peste măsură! Împotrivirea
Bea un ou să-ţi treacă răceala,
îşi îndeamnă cocoşul puica,
Triadele Mari bea un ou pe nemâncate!
Dar ea nu se îndură, nu sunt o ucigaşă zice,
Mergeau aşa pe o cărare azi-mâine voi cădea cloşcă şi va fi
dintr-un câmp înflorit trei culori cel mai galben şi mai şăgalnic pui
tăcute şi blânde. din istoria noastră, va fi cel trimis
Deodată galbena se rupse din rând să ne lumineze mintea puţină.
şi fugi în cazarmă şi plânse Ah, de-ar fi aşa, fluieră el, cântă el,
cu sughiţuri amare. îşi netezeşte creasta, bate din aripi
De ce plângi, galbeno? o întrebă prin zăpada căzută ieri. Ah, de-ar fi aşa!
soldatul de rond. Atunci îţi voi aduce un ou de la altă surată,
S

Plâng că va veni o secetă mare şi va arde mai spuse cocoşul.


Nu, sare ea, voi înghiţi un ţurţure
I

toate lanurile, grădinile şi semănăturile


şi va fi multă suferinţă. şi-mi va trece! Dar nu apucă
S

Apoi se săltă din plâns şi se alătură să-şi termine vorba, că cineva o saltă de-o aripă
celorlalte. şi-o duce într-un loc, unde nu mai fusese.
E

Nu ajunse bine, că roşia le părăsi pe Cloceşte! îi porunci acela.


cele două, se refugie şi ea în cazarmă Sunt ouă străine, se împotrivi puica.
O

şi plânse în valuri. Atunci, peste gâtul ei lung şi golaş


De ce plângi? o întrebă soldatul de rond căzu lama rece a securii.
P

mirat peste măsură. Câinele înghiţi oul cel bun.


serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

poeme Gabriela FECEORU

I S
S
Navagio +

E
o barcă

O
lui Sir

P
albastru din cer picură pe gene
grădini se înalță din tine în mine - semeni mor
îngenunchezi înspre barete aurii -
auriu - mărul din palma ta
„vrei să fii perfectă?” spui
picioarele de bazalt desfac
la învierea ta
poduri și-un suflet de-acum
și pătrundem în livada de citrice
în trupul tău
la învierea ta
torn sinele - un sine flămând
inserții în nisip
la învierea ta
vânezi un rechin și
aducem la masă porții duble
strâng la piept o bucată de ghimbir
în depărtare un far anunță -
pe peretele tău - mă mișc într-o pictură
suntem foarte departe de soți și soții.
gândul lovește ca un iatagan
„poezia aia era trei sfert despre metal.”

mi-ai zis: „îți trebuie timp” jad - repercursiuni sihastre


Navagio - când străzile cad - plutim [speranța]
ambuteiate psihic
un metrou interminabil - pliabilă adierea când simt că mă pierd
voi, ochi în Miriapodeea deschiși mă duc și privesc minute în șir
o oră înșir luna pe genele mele în camera cu tavan
clipind în pântecul meu decupat razele ei
absorbind noaptea cutezătoare - gândul eroic - ruinându-ne.
brotaci niciodată nemișcați (aș scrie diferit într-o casă de sticlă?)
sub podea. corpurile noastre
încălzind un miriapod. pisica stă pe un maldăr de hârtii pictate
în moloz. alte două pisici cu spatele una la alta și în
pod - gălăgie mare - cine miaună mai tare. las lumina
Jardin du Luxembourg lanternei să cadă peste ele. ochii sclipesc - lasere.
joacă pe cuvintele toate. îți lipsesc?
toast - sau distanța
când decidem învăț să țin mâinile pe clape. dincolo de
tu spui - „dacă dispar (...)” coline spre seară la orizont ca niște faruri - flash-
lucrurile venind din partea călătoriei urile orașului - spre linia de front am privit azi când
discutam unde să amplasăm câteva dintre necesități.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

agenda cu planurile. planurile. viețile. fiecare vis - o acolo închisă e imaginea


nostalgie pătrată. comuniunii într-o emoție
(de parcă am făcut toate lucrurile pe care mi le-am
propus. îmi țin ideile în mâini. - culcată pe linoleum - animalul
mi-e lehamite) arde înăbușit. rade straturi

aș vrea ca Nina Cassian să scriu din cuvinte care umple sâni cu piele moartă
nu există și care nu au existat niciodată. ermetizez cine va cunoaște din ce sunt cele pline
limbajul până în interiorul bușteanului care pocnește ale tale? cine va cunoaște sufletul tău și
în sobă ca inima ta în palmele mele când toată ziua obiceiurile tale? dar fiecare suflet se înalță la cer. ești
cu ele am mângâiat copilul. am descuiat și poarta numai cârpa cu care îți
înaintea lui. am făcut loc trecerii. tu fă pentru mine bandajezi nodulii. singură, dar
loc în jar. suntem jad. în noi jihad. ispite nemiloase în
tranșee la ruși. a sosit timpul. femeia te trece prin Sena
glezne acoperite de brățări colorate

salāh și numai salāh. mă vei încununa.


mă vei ridica spre soare.
putem să ne ținem de mână?
salāh
vocea de la radio
șoptea - bulbuci în apă
plonjau libelulele ca șoarecii acvatici nu văd voalul pe care ți-l așezi înainte și calci. nu mai
avem timp pentru amânare
am nevoie de un cal de mare, i-am zis vei fi iubit ca și cum voalul n-a căzut niciodată în fața
continua - tumbe în jurul meu ta. îmi acopăr ochii cu
mușchii straie albe.

se lipeau lin de pereții vaselor sale de sânge. se din ochii mei obișnuiau să curgă salbe
lichefiau devenea o specie de dar dacă cineva nu te vrea, spune-i, te rog, despre
mandarin. transformarea sa începea la zenit. absorbea poezia mea.
etapele reacțiilor unui
peștișor sanitar. iubirea se petrece într-o inimă departe iubirea va fi în
patul tău nupțial
o concepție umidificată a solului pe care stăteam de nimic nu te va întina ca cetina de brad
fapt în grădina patrimoniului local înghițind apa din
sticla de plastic imaginând o scăpare în mediul nostru ca o floare ca un loc de rugăciune
S

prielnic, ne ploua flori de cireși în poale. curat de noapte și de-a lungul conviețuirii. o, nuntă a
cui te-o avea.
I

am învățat să iau în calcul intemperii


S

se năpustea asupra mea - valul de noapte. nu e nimeni - nu-mi coborî hainele până unde nu sunt a ta. nu
arunca priviri peste pielea mea.
E

malaxează creierul meduzei, când plutește cei ce te-au părăsit vor fi în straie de bucurie
pe margine născută din nou
O

de frică cei ce te-au folosit în nevoile lor - mariaje temporare


pentru că ai crezut în inima lor bună
P

ne lăsăm în submarin
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
18 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu aveau o inimă bună cât încă există alternanța zi-noapte


vedeau foloase în tot cercul cât încă mai cauți posibile rute comune
S
așa au văzut așa au știut. cât încă am motive - alerg.
prezint compasiune pentru cei care adulmecă animale elimină din sinele tău ce evit.
I

în stadiul de animale
S

am desenat numai mirese o noapte întreagă


aburi din trupul lor se înalță în Mireasma am desenat numai miri
E

și numai adorare în Mireasma


picioarele mele perfecte prin fâșia tăiată
O

dar unde este sufletul tău la care vreau să ajung bărbatul meu perfect căsătorit cu o nomadă.
sufletul pe tavă - sufletul cald. o piscină plină în inima mea scufundată
P

vocea de la radio. vocea de la radio.


serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S Romita Mălina CONSTANTIN când se împuţinează lumina

o pasăre
E

uneori umbrele se deschid la nasturi


O

arătându-mi că le doare puțin


și zic Tată, dă-le Lumină
P

cand imi termin discursul


mă umplu cu aerul tău
în cumpănă hrănind cu amândouă mâinile
gurile lor
am crescut în sanatoriul
din mina de sare doar sufletul greu îngână
și-n tot acest timp un refren
am hrănit viermi de mătase la piept curățește Doamne locul acesta
mărturisindu-mi tăcut spaima că cât să mă vezi
te pot uita să Te văd
în ultimul poem
scrijelit cândva
într-o copilărie aidoma
acestei molimi gratii
care stă să îmblânzească lumea
numai îngerul meu doarme oamenii s-au strecurat prin ambalaje
din veac în veac așteptând anii muți
ca tu să mă hrănești
cum hrănești un poet cineva s-a gândit la Cioran
când tace ca la o arcă de căpătai
seducătoare vara și a scris un mesaj de semidespărțire
trăind o viață dublă doar pentru sine
și-a scos pumnalul
de sub talpa casei altul și-a pus pantaloni largi
și-a plecat scurți cât să se vadă tatuajul
de la fluierul piciorului

copacul de la fereastră
din gura zilei s-a îmbrăcat în pijama

încă o piruetă am rămas singură


și iată-mă afectuoasă cu toate creaturile nopții sub aerul greu de acasă
ținându-le pe genunchi între gratiile propriilor ochi
cum țin fiul când se sperie să mă atingă lumina
și-i arăt pe geam prin decolteul adânc
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
20 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

înghesuită într-o perfecțiune


mărturisită prin gesturi
fără îmbrățișare bine calculate
că voi fi o emigrantă
te-am uitat ca multe altele
cum uiți o lecție de supraviețuire pe care le-ai purtat din vis în vis
la final lepădându-le mototolite
sub măști în somn
un surâs
și partea aceea în care tu mâinile mele păgâne s-au întins
înțelegi moartea dinadins
eu nu gemând prin geam
strălucitor soarele
alunecă singur
primăvara are ochi albaștri
și s-a oprit la mall îngerul din pieptul fiului meu
nimeni nu urcă a strigat
nimeni nu coboară
sub asediu un motor diesel a trosnit din toate încheieturile
farmacii în doliu și-am plâns
cândva ne mâncam
orezul cu lapte liniștiți lumină din lumină am cerut
de pe o altă stea nu cu lingura
Dumnezeu tace nu cu mâna Dumnezeului meu

din noapte m-am tras


și-am murit
umbrele umbrei cot la cot
cu toate stelele
am simțit că trebuie să fug tot logosul
cu-n soi de teamă că liniștea ta precum o rusoaică cu paharul gol
m-ar putea acoperi
nimic
mama își mai leagănă umbra în poala mea nu mai atârnă de fruntea mea
după un ritm de Ravel mama își duce sorțul la ochi

trec pe alături trupuri nisipul cade


S
încet ca la un banchet
I

cu adolescenți cântând
chiar și tu urăști moartea
S

știu
nu pentru că ești mut când se împuținează lumina
E

în casa întoarsă spre soare


ci pentru că faci lucrurile frumoase
O

ieri
ca bradul în seara de Ajun mă întrebai
P

de ce rămân
am fugit de teamă că voi trai mult
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

între pliurile unui solstițiu


cu un cortegiu
I S în zidul sânului stâng
cum se pierde lumea
în negură
S

unde-s zgârâie norii


semnele
E

îți spuneam că-s mai frumoasă așa


când vântul se surpă
O

precum un iubit
în întuneric
P

azi
mi-e dor de-o fericire
când plânge
iubesc oamenii
și mă sting
când se împuținează lumina
respiră
Dumnezeu își răstoarnă buzunarele
într-un deșert
raspunsul își ascute cuțitul
înlăuntrul meu

în singurătate
mi-am plimbat lupii
Dumnezeu zicea
din joi în paște
bună ziua luându-mi împărtășania
răspundeam scurt pe furiș
de frică la distanță de îngerul meu
să nu fiu îmbrâncită care fredona
să-mi cadă vre-o pană de struț șchiopătând
pe gheața căptușită lângă îngerul tău
de iubirea noastră uneori aveam ciudățenii în păr
în ciuda faptului că furam endorfine de sub preș
erai imperfect fumând libertatea
și-ți scăpa pâinea printre degete cum pădurea soarele
cum mie crucea iată-mă
nici azi așez arterele
nu știu de ce de-a lungul drumului
te-am iubit roiuri
mai mult vulturii coboară
decât se cade în preajma lupilor mei

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


22 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poezii Viorica PETROVICI

I S
S
O MANDALĂ

E
CE RESPIRĂ LOGOSUL

O
În această dimineață cerul vibrează,

P
diapazon cu note de aur violet,
Pare că sufletul meu se desface în fragmente
de liniște,
O mandală ce respiră efemerul și logosul
în mod egal, E ZIUA CRUCII
În mine se aud nucul, iarba și nesomnul
de privighetoare, Pe albastru lunecă fluturi albi,
Iulie se îmbată cu miresme de mătrăgună Izvoare de cântec
abia înflorită și pulbere din rază de lună, levitează,
Devin incantație pe margine de apă, Ploaia de prana
are gust de miere și tăcere,
din tei picură rouă și îmi cresc aripi albastre, Suveici magice, corbii
lunecă timpul tivesc orizontul,
pe un skijet Yamaha către copilărie. Gutuiul își leagănă copiii de aur,
și le dă să sugă din Calea Lactee,
E Ziua Crucii,
mama împletește din busuioc
ZIDURILE AURICE și rotile
un cerc pe care îl aruncă pe casă,
DIN BUCEGI ca un abur,
se ridică din mine un trup
Monștri galbeni înghit o parte din pământ, și încă unul
trag după ei niște picioroange rotunde, și încă unul…
negre ca niște intestine de cașalot,
Monștri galbeni iau în stăpânire o parte din apă,
tuneluri, știute numai de ei, străbat,
într-o geometrie voit haotică, UN DEȘERT CĂLĂTOR
o parte din lume,
În această vreme au crescut niște arbori Lună, tu, care hrănești singurătatea fiarelor,
ca niște copii uriași cu rădăcinile în Soare tumultul mărilor, fii bună și fă din ființa mea
și câte-un microunivers în loc de floare, un deșert călător,
Monștri galbeni vor să străpungă vreau să mă risipesc în marginile universului!
zidurile aurice din Bucegi, Se spune că totul e scris undeva,
cu dinții lor sterpeziți mușcă din eter, scrisul e înainte de om,
dar între ei și acestea se interpune un cer de smarald, geometria formelor pure a fost înaintea lui
cu douăsprezece oglinzi octogonale vii și tu ești dinainte,
Cunoști nașterea și nenașterea mea,
prin care doar copiii-copac pot să intre și pot reveni. Să fi fost cântec, să fi fost pulsul Mayei,
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 23
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

să fi fost stea? și intru într-o baie de aur lichid,


Inima ta de cristal este o carte - oglindă, văd tunelurile și lumea lor diafană,
cu ce-a fost, ce va fi, pereții au mireasmă de chihlimbar, masa comenzilor
câte lumi se perindă pe-aici și când vor muri. ascunsă în Bucegi, filmul cu noua rasă pământeană,
Lună, grădină de vise, te chem să mă-nvii, Sunt goală, ca vasul de lut al lui Omar Khayyam,
fruntea mea luminează, magia beție de cântec, o ploaie inversată de rubin,
de a coborî în genuni mă învață cu păsări ce înoată, forme- lumini și ochiul
și mă pierde de mine în Sine! întors în eter levitând,
Câte stele, Doamne, sunt aici! și pe- albastru,
în galop fulgerat,
ALGORITMUL FRACTALILOR trece viața mea neștiută, o singurătate absolută.
DE VÂNT
Zăpada începe să acopere asfaltul murdar,
clădirile uniforme și fețele parțial vizibile, PORȚI ȘI CASCADE INDIGO
Se așterne pe ochii goliți, pe câinii vagabonzi,
mai blânzi decât oamenii, pe brazii îndârjiți E prima zi din an, cerul deschide șapte porți,
de viață, Pe scările de la nord, coboră și urcă înaripate
Zăpada aceasta pleacă din mine rotund, cu două, patru sau șaisprezece picioare,
totul e încremenit într-o buclă spațială În sala de consiliu se împart responsabilități
cu termenul expirat, pentru lumi văzute sau lumi nevăzute,
Se uimesc Constelația Lebedei și Sirius, Pe partea de sud sunt alte scări,
Stelele Pitice și delfinii, Șerpii vâslă, coboară pe ele ființe acvatice cu mai mulți ochi,
ce au pene în creștet, pe ceafă, pe creștet, pe aripioare, câte cinci ochi
caracatițe uriașe și extratereștri, din care se revarsă o lumină aurie,
Gândurile se rostogolesc, plonjează în marea de cleștar, par stele
într-o pulsație premonitorie, și baletul lor magic produce o hipnoză adâncă
ca spinii de câmpie adunați ghem de vânt în care totul este permis,
și purtați spre niciunde, În prima zi, care este mereu și mereu prima zi,
Asist la acest ciclu al zăpezii care încearcă poți zbura în orice direcție,
să acopere genocidul. eu zbor întotdeauna deasupra unui pod suspendat,
nu e nimeni viu acolo, doar lumina ce alunecă
asemenea unei cascade printre prăpăstiile indigo.
PEREȚII CU MIREASMĂ
DE CHIHLIMBAR
TREC ȘIRURI
S

Cobor în peșteră, caut o grotă prin care respiră


miezul Pământului, prin care se văd câmpii DE CĂMILE SĂLBATICE
I

de cristale atotștiutoare și raze albe de Soare,


Pereții de lumină fumurie înconjoară deșertul,
S

Întotdeauna aud, dincolo de pereții cu ghețuri pre-


lungi, Trec șiruri de cămile sălbatice
pândite de beduini,
E

murmurul zborului,
un limbaj cu vocale muzicale Acolo,
O

și, atunci, intru în transă, granița dintre bine și rău


Poduri de ape dedesubt, trupul se lipește de tavan, este o Fata Morgana, dansează
P

țepușele reci iau forma mea pe dunele ce poartă Înfășurătoarea către izvor.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Despre Sadoveanu, altfel Adrian Dinu RACHIERU

RECI TI RI
D incolo de respectul festiv, ocazional, cazul
Sadoveanu, inhibant prin întinderea Operei,
vădește azi mai degrabă „lehamite”, inaderență și chiar
la Răsărit (culeasă într-o broşură ivită la Cartea Rusă,
în 1945, titlul inițial fiind Lumină la Răsărit) lăsa să
se întrevadă „modelarea sovietică” şi, străveziu, cono-
refuz; poate și oboseala exegeților o fi de vină (câți s-ar taţiile masonice1. Având informaţii pe această filieră
mai încumeta la o lectură in integrum?), sadovenologii (bănuim), Sadoveanu se pregătea pentru inevitabila
încercând, totuși, resuscitarea interesului (chestionând sovietizare a ţării, despărţindu-se de vechile opţiuni şi
opera și biografia) cu speranța firavă a unor lecturi înno- străduindu-se să „evolueze”, în ton cu directivele de
itoare. Să fie oare Sadoveanu „un continent scufundat”, partid. Fiindcă literatura trecutului plătise un „tribut
se întreba I. Simuț, înconjurat de „o amintire pioasă și tragic”, constatase Ovid S. Crohmălniceanu, invocând
confuză”? (Simuț 2012 : 18). Pusă pe tapet, chestiunea „nenorocul” lui Eminescu (prizonier al unei concepții
actualității marelui prozator iscă binevenite dispute, tre- reacționare), reconsiderarea ei, în folos propagandistic,
zind din hibernare un uriaș enigmatic. era o urgență. Prin „exclusivizarea criteriului politic de
Încercând să afle „ce e viu și ce e mort” în opera valorificare” (Popa 2001 : 420) teza rupturii se impu-
sadoveniană, trecută prin „vămile posterității”, Ion Si- ne decisiv în examinarea moștenirii culturale. Intrat în
muț inițiase o anchetă care, regretabil, n-a trezit mare autoconservare, adaptabilul Sadoveanu, ca interbelic de
interes printre tinerii critici (Simuț 2019 : 19). Pus la vază, trece în „tabăra roșie”, ocupând înalte demnități.
zid după 1989, „autorul lui Mitrea Cocor”, livrând acel Geo Bogza nota că autorul Baltagului a reușit „să se
prim manual (model) al realismului socialist (azi uitat strecoare”, refuzând carnetul roșu. Conservator, opor-
sau trezind curioase reacții postmoderniste) trece prin- tunist progresist, democrat independent (credibil), ar-
tr-o lungă eclipsă, invocate fiind – pe fundalul febrei ghirofil și mason, academicianul Sadoveanu (din 1921,
revizioniste – oportunismul politic, oficializarea clișeis- reconfirmat în 12 august 1948) îl refuză pe Dumitru
tică, uzura didactică. Corbea, cel care avea misiunea înrolării (scriptice), dar
În acel context, când rezistenţa unora şi obedi- probează o „înmărmuritoare lipsă de scrupule” (cf.
enţa altora coexistă într-un straniu concubinaj, când Daniel Cristea-Enache). Tragediile țării îl lăsau rece;
cenzura intervine prompt, admonestând şi sancţi- el își împlinise, în tihnă, „o operă molcomă”, evitând
onând pe cei care „ocolesc” (cum scria Ov. S. Croh- politicul și, într-o țară brusc sovietizată, aderă, livrând
mălniceanu) lupta de clasă, spiritul revoluţionar, reţe- compuneri la comandă, devenind o „icoană oficială”
ta realismului socialist etc., replica sadoveniană conta (Popa 2001 : 637). E drept, nu fără probleme. Utopia
enorm. Desigur, putem vorbi în cazul ilustrului pro- agricolă din Păuna Mică n-a convins; Mitrea Cocor era
zator de un tenace tropism răsăritean. Având plăcerea o scriere nesadoveniană; Nicoară Potcoavă (capodope-
evocării, făcând – prin integrala Operei – o radiografie ră de bătrânețe) proslăvea internaționalismul slavizant,
a sufletului colectiv, reconstituind memoria afectivă a
faptelor şi replierile din faţa vitregei Istorii, el, dintot- 1
Recitită atent, într-o „cheie” diferită și comentată
deauna, s-a manifestat sensibil (în scris) faţă de pro- de Tudora Patrichi în eseul Dor de arhetipuri, celebra
blemele „obidiţilor” vieţii. Dar abia prin Caleidoscop Conferință din 1945 foiește de interogații, afișând un fals
(1946), depănând impresii din Uniunea Sovietică, din entuziasm, ne asigură exegeta. Scriitorul, sub presiunea
„evenimentelor mărețe”, salută „întocmirile cele nouă” și iese
acea „lume nouă”, transcriindu-şi cu naivitate jucată
din rezerva (autoimpusă). Etalându-și consecvent „părerile
„emoţiunile” încercate, elogiind „plugul progresului” şi
și sentimentele în chestia țărănească”, va elogia „influențele
copleşitoarele realităţi şi realizări sovietice, el constru- cosmice” asupra neamului, lăudând bombastic-contrastativ
ieşte un tablou idilic, depăşind semnificaţia unor texte realizările din Uniune (Patrichi 2015 : 172), avertizând că
de adeziune. Orientalismul său era vizibil în Fantazii „instituțiile trec ca anotimpurile” și că orânduirile sociale
răsăritene (tot din 1946), iar conferinţa Lumina vine de „nu sunt eterne”...
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 25
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

acel „federalism internaționalist” denunțat de Marian cistic, convoacă aici romanesc o pledoarie filorusă, un
Popa, schimbând perspectiva din Șoimii. „federalism slavizant”, slăvind internaţionalismul şi pri-
În producţia tematizată a epocii, încorsetată ide- etenia de veacuri cu marele vecin, ca „text de linguşire
ologic, Mitrea Cocor (1949) nu era doar „o demonstra- a ocupantului”, cum s-a spus, îmboldit de slavofilismul
ţie de adeziune” la noua religie, pe potriva înnnoirilor denunţat de un M. Niţescu.
salutate triumfalist, ci chiar „un manual de reeducare” Dezinteresat în intervalul interbelic de căutările
(Ungureanu 2007 : 316), mălurenii parcurgând, sub febrile ale epocii sale literare, neatins de moda sincroni-
conducerea fostului prizonier, „drumul spinos al în- zărilor ce bântuiau clipa, Sadoveanu părea de o senină
ţelegerii”. Examinat în acel peisaj prozastic (pauper), şi impunătoare independenţă. Eticheta precarităţii cul-
romanul sadovenian putea fi un model de măiestrie turale l-a însoţit lungă vreme, tocmai fiindcă scriitorul
artistică, respectând preceptele realismului socialist, in- nu participa la frământările şi căutările contemporani-
vocat obsesiv la Şcoala de literatură, intens popularizat; lor. El folosea alte izvoare decât cele vestice. Un homo
peste ani, el devine un produs „ruşinos”, întreţinând o pars naturae trăieşte în paginile sale; confruntat cu insa-
„senzaţie vomitivă” (Negrici 2002 : 88). Cu o paterni- tisfacţiile civilizaţiei, cuprins de grele amărăciuni, omul
tate dubioasă, taxată de unii comentatori drept o „ope- sadovenian se retrage benefic într-o natură tămăduitoa-
ră colectivă”, aventura (legenda) Mitrea Cocor, iniţial, o re. Mentalitatea paseistă a scriitorului binecuvântează
nuvelă pentru Albina, aduce în prim-plan un personaj această superioară înţelepciune, ritmată cosmic. Chiar
„fără ideologie” (I. Cristoiu, 1980), un răzvrătit natu- dacă soluţia e utopică, o poezie ancestrală domină evocă-
ral, crescut pe tiparul vechilor eroi sadovenieni; şi care, rile sadoveniene, pătrunse de duioşie compasivă pentru
ne asigură autorul, „începea a pricepe” (vede, înţelege şi o „epocă obscură şi eroică”, de mult dispărută. Medita-
învaţă), pregătind saltul ideologic. ţiile sale naturiste „paralizează” barbaria maşinistă. Na-
Sărbătorit cu fast, ascultând de comanda politi- tura izbăvitoare se opune vârtejului schimbărilor, pro-
că, oferind opere cu „un conținut superior”, nota Ovid iecţiilor tenebroase ale oraşului malefic. Desluşim aici
S. Crohmălniceanu (Contemporanul, nr. 10/1957), o reacţie sentimentală, o nostalgie pentru o îndepărtată
acceptând şirul compromisurilor şi abdicărilor, Sa- stare edenică care nu va propune, însă, retragerea din
doveanu pare stăpânit de „voinţa de autodistrugere” civilizaţie. Inevitabilitatea procesului civilizatoriu îl
(Ungureanu 2007 : 319), abandonând valorile pe care obligă pe scriitor la o constatare dureroasă: pierderea
mizase altădată. În „pană” fiind, el alege soluţia rescrierii vârstei fericite, scufundarea paradisiacului. Himera po-
unor cărţi. Păuna Mică (1948) fusese, însă, criticată, poranistă nu l-a părăsit pe Sadoveanu; gestul recluziv al
„tovărăşia” de acolo dovedindu-se – sesiza inclementul omului natural nu vrea să condamne satul civilizat, ci
I. Vitner – „necorespunzătoare realităţii”; mai mult, alterarea specificităţii, pervertirea înţelesului umanist al
evidenţia ignoranţa politică a convertitului, recoman- iniţierii, hipertrofia „formelor fără conştiinţă”, pledând
dând prin acel falanster rural o utopie agricolă (autar- pentru buna gospodărire a naţiunii, blamând, pe urme-
hism), străină de linia oficială. Nici politizata Nada le lui Eminescu, elitele prădalnice, parazitare.
Florilor (1950), Clonţ de fier (1951) sau, mai apoi, Cel care „pipăise natura” (după spusa călinesci-
I

Aventură în Lunca Dunării (1954) nu impresionează. ană), încorporându-se „lucrurilor și vieții”, respingea
R

Ca să nu mai vorbim de romanele neterminate Lisaveta „dihania neliniștii”; dar această „filosofie inefabilă” nu se
şi Cântecul Mioarei. Concluzia lui Nicolae Manolescu ridica, în ochii lui E. Lovinescu, opac la poezia mistică
I

sancţionează deruta anilor de amurg: „puţinul publi- a naturii, la spiritualizare. Descriptivul naturist înfățișa
T

cat” în perioada de după război, scrie criticul, este la- doar un rai primitiv, nevizitat de lumina spiritului. Abia
mentabil, deopotrivă literar şi moral (Manolescu 2008 Al. Paleologu, atent la sensul inițiatic și N. Manolescu,
I

: 598). Totuşi, o nedreptate se strecoară în această ju- recapitulând cercurile utopiei, probează intelectualismul
E C

decată-ghilotină. M. Sadoveanu rescrie Şoimii şi publi- rafinat al acestor scrieri. Semnalăm, în acest context, și
că, în 1952, Nicoară Potcoavă, categoric o capodoperă recenta tentativă a părintelui arhimandrit Mihail Da-
a senectuţii, ca „gest tardiv de răscumpărare” (Zamfir niliuc care, mânat de „ascultare întru Sadoveanu” (cf.
2017 : 263), chiar dacă împănată cu arhaisme slavone. Grigore Ilisei), admirând sacralitatea operei, cu sonuri
R

Cu observaţia că sovietizarea postbelică, elogiată publi- liturgice, ne-a oferit un necesar excurs în „zonele umbri-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


26 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

te”, dorind „refacerea unui întreg” (Daniliuc 2020 : 16): cutabile!). Aşadar, nici măcar hilarul drept de a nu citi
insistând pe relația scriitorului cu Biserica, ca iubitor al (invocat frecvent în epoca neoanalfabetismului TV)

I T I R I
valorilor ortodoxiei, dezvăluind „pocăința tainică” după n-ar trebui să împingă într-o „uitare igienică” (reco-
coabitarea cu mișcarea masonică sau vinovățiile politi- mandată stăruitor) creaţia sadoveaniană. Dacă, fireşte,
ce (ca înalt demnitar), prezența elementelor biblice în nu dorim a deveni amnezici, despărţindu-ne de propria
fibrele operei, cu magmă mitopoetică; ori, explicit, ca Istorie. Or, „grafomanul” Sadoveanu e un inevitabil
hagiograf, insistând asupra cărților religioase (dosite de „obstacol”, împiedicând o uitare sinucigașă.
regim). Și, în fine, Sadoveanu ca om religios în spațiul Înviorând receptarea operei, surpriza vine, neaș-
monastic al schitului Vovidenia (ca topos mirific), acolo teptat, din partea profesoarei Tudora Patrichi. Pornind
unde marele prozator, prețuind cinul monahal, se retră- de la o lucrare de grad (în 1996), reluată, revizuită,

R E C
gea deseori, salvând de fapt așezământul. completată, „polisată” într-o carte care „a crescut și
s-a complicat”, gândită în cheie lovinesciană (e vorba,
* aici, de esotericul Vasile Lovinescu), trasă în numeroase
Să fi anunţat oare Mitrea Cocor virajul, impli- ediții, de succes, așadar, dar aproape necomentată, sub
cit o altă naştere? Reamintim că, în pofida etichetelor titlul De la Miorița, la Mitrea Cocor sau de la „Ianua
depreciative, Sadoveanu a fost, neîndoielnic, un om Caeli” la „Ianua Inferni” (devenit, în 2018, Între două
instruit. Dacă iniţierea şi activismul său în masonerie porți), exegeta anunță o revoluție exegetică.
au fost probate, în pofida biografiei ocultate, în plan Nedrept, efortul autoarei, răsfrânt, cu subtilități
politic instrucţia sa a fost precară. Dealtfel, coordona- analitice, asupra întregului sadovenian a trezit interes
ta politică lipsea prozei sadoveniene, până când marele doar prin cazul Mitrea Cocor, o carte care, în ochii exe-
scriitor şi-a pus pana în slujba noului regim, „linguşind getei, „condamnă bolșevismul”! O reafirmă apăsat și
ocupantul”. Mitrea Cocor rămâne, oare, opera exem- într-un interviu, provocat de George Motroc (v. Con-
plară a realismului socialist autohton? El pare, izbitor, vorbiri literare, nr. 11/2018, pp. 12-17). Și face din
un corp străin în integrala sadoveniană. Să nu omitem Mitrea Cocor „un înfrânt”. Or, dacă așa stau lucrurile,
că Sadoveanu a fost primul scriitor român, care, după este evident că Mitrea Cocor este un roman politic. Ar
război, a vizitat Uniunea Sovietică şi a scris în termeni fi, însă, limitativ, zice cu îndreptățire Tudora Patrichi,
ditirambici despre Revoluţia rusă. El a răspuns prompt să-l considerăm „doar un roman politic”; dar, în pri-
„marii înnoiri” de după 1944 (cf. M. Ralea), devenind mul rând, subliniem, este un roman politic, chit că,
„cântăreţul lumii noi”, iar Mitrea Cocor va fi chiar „pri- recitindu-l din perspectiva integralei Sadoveanu, exe-
mul erou de tip nou” (cf. Paul Georgescu). Prin cazul geta îi transferă „inserții hermetico-alchimice” și că,
Cocor, ţăranul revoltat nu mai alege haiducia, ci, lumi- folosind „o altă cheie”, are pretenția de a fi identificat
nat, iniţiat, aşadar, va deveni propagandistul noii lumi. „adevăratele resorturi”, convocând amprenta mitică
Convertirea şi reactivarea unor personalităţi de presti- sau „subtextul esoteric”. Este un exces care, ignorând
giu, îndeosebi a scriitorilor mai în vârstă, cu certă cotă primul strat (adică evidențele), forțând demonstrația,
valorică, a fost un scop declarat al puterii comuniste, sondează cu pedanterie informată (poate și cu orgoliul
doritoare să-şi găsească „tovarăşi de drum” după înlo- singularității) chestiuni de substrat, ținând de viziunea
cuirea / decapitarea vechilor elite. sadoveniană, valabile la o lectură in integrum, desci-
Cum integrala Sadoveanu a provocat, în timp, frând hieroglifele lumii. Inclusiv titlul (splendid!) Între
o copleşitoare bibliografie, cum alaiul hermeneuţilor două porți, oferit unei reeditări (a XVII-a!).
s-a apropiat de acest „fascinant univers semiologic” Mitrea Cocor apare ca „o natură luciferică”, ar
exploatându-l sârguincios, recitirea „continentului” fi un Mithra demonic; cultul mithraic e deviat, depre-
Sadoveanu (pentru o percepţie sporitoare, întregitoare) ciat, întunecat etc., conducând la „ofilirea elementelor
nu va oferi, prea curând, credem, adăugiri de o şocantă inițiatice” (Patrichi 2015 : 59). Cum asistăm la destruc-
noutate, revoluţionând exegeza. Păcatele omului (rea- turarea lumii vechi, un „paradis în destrămare”, Tudora
le!), inventariate harnic de justiţiari, chemând la rampă Patrichi recitește romanul în cheie postmodernă și nu
intransigenţa morală pentru a demasca virulent „cola- ezită a-l califica drept „postmodern”, înfățișând „obră-
boraţionismul”, nu pot eclipsa meritele Operei (indis- zare zoomorfe” (Patrichi 2015 : 133). Încât concluzia

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 27
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vine inevitabil. Că lumea sadoveniană este „prin exce- naturii” etc.) care, orbind critica lungă vreme, au învă-
lență mitică” nu încape îndoială, scriitorul simțind ne- luit opera sadoveniană, ignorând sensul inițiatic, sesiza
voia, în propensiunea către Spirit, de a se „cufunda în Alexandru Paleologu; dimpotrivă, Sadoveanu „e un ar-
mitul și sufletul autohton”, sub „oblăduirea vechiului tifex până în vârful unghiilor” (Paleologu 1980 : 246).
nostru Boerebista”, cum deseori a mărturisit; dar rafi- Iscodind „miezul lucrurilor” prin împărtășire directă,
nata exegetă e convinsă că acest controversat roman, „o oamenii lui Sadoveanu cercetează „arătările adevărate
capodoperă”, alături de Baltagul, Creanga de aur, Ochi ale vieții”; regresiunea spre arhaic ne coboară în pre-
de urs, intră pe lista selectă a acelor titluri care „îl vor istorie (o permanență, după Blaga) și oferă povestirii,
reprezenta în veacul următor” (Patrichi 2015 : 116). vertebrată ritualic, un „substrat filosofic” și un „rost
Mitrea Cocor, scrie ferm Tudora Patrichi, răsturnând existențial” (Cheie-Pantea 1982 : 96). Fiindcă, doar
toate interpretările, anunța „zorii postmodernismu- prin anamnesis, avertiza Eliade, ne eliberăm de acțiunea
lui”. Hulitul roman, dincolo de „povestea nudă”, ar fi dizolvantă a timpului.
„un alt cal troian” (Patrichi 2021 : 30). Un Sadoveanu
esențial, „nedesfăcut” de trecut, plonjând în premo- NOTE:
dernitatea arhaică, pare a câștiga teren din perspectiva Cheie-Pantea (1982) : I. Cheie-Pantea, Înțelepciunea
esoterismului, deși specifismul său, acuzat de „mondi- ultimului Deceneu, în Palingeneza valorilor, Editura Facla, Ti-
aliști”, nu se potrivește, sub impactul globalizării, cu mișoara, 1982.
Ciopraga (1981) : Constantin Ciopraga, Mihail Sado-
„schimbările climatice ale culturii” (Simuț 2019 : 21).
veanu. Fascinația tiparelor originare, Editura Eminescu, Bucu-
Sub aceste auspicii, în pofida tributului propagandistic, rești, 1981.
ipoteza „reeducării” marelui prozator (cel care, rescriin- Cristoiu (1980) : Ion Cristoiu, Radiografia unui succes:
du-se, s-ar fi falsificat) se clatină. Iar îndemnul profe- Mihail Sadoveanu, „Mitrea Cocor”, în Amfiteatru, nr. 1/ianu-
soarei Tudora Patrichi sună răspicat: Mitrea Cocor, un arie 1980.
„așa-zis roman comunist”, trebuie recitit în esența lui Daniliuc (2020) : Mihail Daniliuc, Sadoveanu ... altfel.
tainică și încifrată, noul „Mithra” desacralizând lumea. Cu În loc de Postfață (Ascultare întru Sadoveanu) de Grigore
Desigur, printr-o altfel de relectură, de adâncime, „în Ilisei. Editura Doxologia, Iași.
spiritul ciclului descendent”, spiralic, palpând tiparul Manolescu (2008) : Nicolae Manolescu, Istoria critică
mitologic, nicicând părăsit. După o pasageră scârbă, a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2008.
provocată de tributul propagandistic al „slăvitului”
Negrici (2002) : Eugen Negrici, Literatura română sub
Sadoveanu, și Virgil Nemoianu, „îmblânzit”, recitind comunism (Proza), Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2002.
cu poftă Frații Jderi, remarca tocmai „abundența de Paleologu (1980) : Alexandru Paleologu, Ipoteze de lu-
straturi”. Evident, „descrierile naturei”, elogiate cândva cru, Editura Cartea Românească, București, 1980.
de Titu Maiorescu, lirismul funciar, esența cărturăreas- Patrichi (2015) : Tudora Patrichi, De la Miorița, la
că, „dezbărarea de document” (observată de Pompiliu Mitrea Cocor sau de la „Ianua Caeli” la „Ianua Inferni” (eseu
Constantinescu) se pliază tiparului mitologic. Neuitând în 6 părți). Ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Editura Papirus
că inițierea sadoveniană, recunoscută în numeroase îm- Media, Roman, 2015.
I

prejurări, s-a făcut „prin poezie și instinct”. Patrichi (2021) : Tudora Patrichi, Sadovenizând din
R

Operă fără egal în cuprinsul literaturii noastre, nou... (interviu realizat de George Motroc), în Convorbiri li-
terare, nr. 1(301)/2021.
monada sadoveniană aparține unui vrednic cititor de
I

Popa (2001) : Marian Popa, Istoria literaturii române


semne, ignorând aproape „iscodirile logicei”, coborând de azi pe mâine, vol. I, Fundaţia Luceafărul, vol. I, Bucureşti,
T

într-o autohtonie profundă, descoperind – pentru noi 2001.


– „ecouri abisale” și „tipare uitate” (Ciopraga 1981 : Simuț (2019) : Ion Simuț (coordonator), Ce e viu și ce
I

351). E drept, fixată reductiv în trainice „formule de e mort în opera lui Mihail Sadoveanu?, Editura Junimea, Iași.
E C

manual”, creația sa ciclopică se deschide îmbietor exe- Ungureanu (2007) : Cornel Ungureanu, Mihail Sado-
geților, cu speranța dezlegării, fără istovire, a „forțelor veanu şi cronicile posibile, în Istoria secretă a literaturii române,
palingenetice” (Cheie-Pantea 1982 : 85). Vom scăpa Editura Aula, Braşov, 2007.
greu de „obliterantele clișee” (elementaritate, „geniu Zamfir (2017) : Mihai Zamfir, Scurtă istorie: Pano-
rama alternativă a literaturii române, vol. 2, Editura Polirom,
R

primitiv”, „forță a naturii”, „poet în proză”, „cântăreț al


Iași, 2017.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
28 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

THEODOR DAMIAN – 70 Ioan HOLBAN

CRONIC A L I T ERARĂ
Poezia lui Theodor Damian

C ititorul român de poezie l-a putut cunoaşte


târziu pe Theodor Damian; poet şi preot
de mir, teolog, afiliat, prin vârstă şi opţiuni literare, ge-
Mihail Crama/ dar şi negarea a avut un sfârşit/ atunci
când a venit peste ea/ oftatul divin al culorilor/ şi când
s-a demonstrat/ că orice pasăre/ pe limba ei piere/ De
neraţiei ’80, Theodor Damian a debutat în anul 1989, atunci nu mai spunem/ de la naştere la moarte/ ci de
în Statele Unite ale Americii, cu volumul Liturghia la naştere la Înviere“ (De la naştere la Înviere). Cum se
Cuvântului; era o vreme când, în România, muzele a vede în acest poem care deschide volumul Nemitarnice
trebuit să tacă. Abia pe la mijlocul anilor ’90 revine, (cuvânt de secol XIX, însemnând „incoruptibil“, „care
cu poezia sa, la editurile din ţară şi în câmpul cultural nu ia mită“, „integru“, „cinstit“, iar îngerul morţii, din
care l-a „recuperat“; despre volumele sale – Liturghia poemul Armaghedon cu alt nume, chiar e incoruptibil:
Cuvântului (1989), Lumina Cuvântului (1995), Di- „ce diferenţă este între cineva şi altcineva/ când înge-
mineaţa Învierii (1999), Rugăciuni în Infern (2000), rul morţii trece nemitarnic/ prin oraşele noastre?“, se
Calea Împărăţiei (2000), Ispita rănii (2001), Poesias întreabă, desigur retoric, poetul în volumul amintit),
(2005), Nemitarnice (2005), Semnul Isar (2006), Sti- autorul nu doar fixează unitatea de măsură a existenţei
hiri cu stânjenei (2007), exerciţii de înviere (2009) – au şi destinului celui alungat din Eden, dar, filtrând spaţi-
scris, printre alţii, M.N. Rusu, Nicolae Manolescu, ile prin conştiinţa artistică, trecându-le prin sita deasă
Aurel Sasu, Gellu Dorian, A.I. Brumaru, Bedros Ho- a fiinţei interioare, descrie o geografie lăuntrică ale că-
rasangian, Mircea A. Diaconu, Doina Uricariu, Alex. rei semne din realitatea hărţii globului trec în visarea
Ştefănescu, Vasile Andru, a pătruns în circuitul public (re)construcţiei, prin călătorie, a propriei structuri de
al librăriilor şi bibliotecilor, dar şi în diverse antologii profunzime: Wilmington, Delaware, Philadelphia,
lirice, iar Adânc pe adânc. Sacerdoţiu liric (2006), cu o Peninsula Halchidică, spre Rodos, Central Park, 5th
postfaţă de Cornel Ungureanu, rămâne cea mai im- Avenue, imaginând femei cu trupul calului de mare şi
portantă, chiar dacă, cu smerenie, se precizează acolo capul inorogului (astfel: „Femeia cal/ joacă mai multe
„din creaţia poetică a clerului ortodox de azi“: Valeriu roluri/ acum se produce undeva/ între Central Park şi
Anania, Constantin Hrehor, Nicolae Jinga, Sever Ne- 5th Avenue/ e frumoasa femeia cal/ cu trupul celui de
grescu, Ioan Petraş, Ioan Pintea, Dumitru Ichim, Do- mare/ şi capul inorogului/ coroana de pe cap/ şi cea în
rin Ploscaru, Mihalache Tudorică, Theodor Damian care locuieşte/ ca şi aceea bine pusă deoparte/ sunt din
însuşi nu doar mărturisesc la amvon, ci sunt chiar po- aurul cel mai pur/ se vede grajdul ei de cristal/ trans-
eţi cu un loc distinct în lirica noastră contemporană. parent/ cum o încape şi n-o încape/ cum o desparte şi
Venind pe „linia“ Eminescu – Macedonski – n-o desparte/ de arborii musculoşi ai grădinii/ culorile
Mihail Crama (pe care îl invocă adesea în poemele ei sunt la modă/ desigur de o dulce stridenţă/ mai ales
sale), Theodor Damian este poetul care ne învaţă că, coama şi coada/ mai ales copita regală/ despicată/ mai
acum, nu mai măsurăm viaţa cu moartea, ci cu Învie- ales lacrima cerului/ trecută prin ea/ neîncercată“ – În
rea: „Culorile acestea ieşite din/ globul de aur/ fiecare decor), Times Square (unde bun gustul a fost mâncat
culoare un sunet/ anticipând nu oftatul extatic al mor- cu mămăligă), algele din râul copilăriei, Dresleuca şi
ţii/ ci Învierea/ tot ce e prea frumos/ nu poate să piară/ clopotele Mănăstirii Neamţului „unindu-se“ cu Ve-
aşa-l citeşte Shakespeare pe Horaţiu/ am trecut de Wil- razzano Bridge, Botoşani, New York, München, Var-
mington, Delaware/ se apropie Philadelphia/ sunetul şovia, Malta, Granada, Helsinki, Argentina, Suedia
dulce întrerupt al culorilor/ fecundează strălucirile – acestea sunt reperele geografiei interioare a poetu-
norilor/ trăgându-le curcubeul afară/ şi mângâindu-l lui, ivită, cum spune într-un text din Semnul Isar, din
până la Înviere/ De acum nu mai măsurăm viaţa/ cu chemarea contrariilor: şi nu doar chemarea lor – poate
moartea/ ci cu Învierea/ s-a negat învierea cu încăpă- o nouă coincidentia oppositorum –, ci un alt fel de ge-
ţânarea/ cu care se neagă/ lucrurile esenţiale/ a spus neză reciprocă pentru că, iată, Dresleuca, Menecadusa
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 29
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

şi Isar, râurile vieţii poetului, curg unul din/ în/ spre rămân aici să dau răspuns/ până-n ultima oră/ Eu tre-
altul, figurând zodiacul unde fiinţa îşi citeşte destinul: buie să stau/ în locul meu/ în corabia în care/ m-a pus
„Plouă peste Isar/ ca peste Dresleuca şi peste Meneca- Dumnezeu./ Du-te înainte soră/ Du-te înainte frate/
dusa/ apele ca un zodiac/ semnul Dresleucii a trecut/ Eu mi-am mâncat dumicatul/ pe jumătate/ Iar cealaltă
şi n-a trecut/ copiii din cele două tabere/ se mai bat în parte nu e a mea/ şi încă mai caut/ paraliticii/ orbii
câmpie/ cu săbii din cozi de mături/ din lemnul acela şi şchiopii/ care s-o vrea/ Du-te înainte frate/ Du-te
mic, lung şi rotund/ cu apărători din capacele cutii- înainte soră/ Iată începe slujba de seară/ Corabia-i gata
lor/ de cremă/ Parfichi, pe unde mai eşti/ de câte ori să intre-n furtună/ şi nu-i nimeni la proră“ (Du-te îna-
ai murit şi ai înviat/ în dilemă/ semnul Menecadusei inte); în sfârşit, jertfa aduce balsamul rugăciunii care,
e blând/ şi tăcut/ prea multă singurătate/ în Iowa şi singură, poate mângâia rana căderii din Eden, a ieşirii
Nebraska/ Oskaloosa, Ames, Indianola/ Grand Island, din timp în precaritatea vremii şi a alungării dintre lu-
Hastings şi Valentine/ Omaha/ şi câte aş putea să mai minile Raiului în deşertul pustiei: „De când am intrat/
chem/ ce caută o insulă mare/ în mijlocul Nebraskăi/ în captivitate/ Nu mai sufăr/ de singurătate/ Balsamul
Ernest Bedell tot spunea/ prea multă linişte/ prea mul- rugăciunii/ îmi mângâie rana căderii/ Apele Bethesdei/
tă singurătate/ pentru un singur poem“. clocotesc sub zodia Învierii/ Am rătăcit 40 de ani/ în
Liniştea şi singurătatea poemului care unesc pustiul din mine/ ca să mă întorc/ de unde am ple-
orizonturile geografiei în ceea ce Blaga numea zariştea cat/ Acum corabia mea/ zace epavă/ la poale de munte
fiinţei sunt ale unui dialog cu fiul, ca pentru alte în- dărăpănat/ Din ce-a mai rămas/ am să ridic un altar/
văţături pentru Delfin („Fiule, ţi-am spus,/ se apropie şi-am să intru-n captivitate/ iar“ (Am rătăcit).
Ă

vremea când/ tot ce e imitaţie moare“; „Copile, i-am Acest poem din Nemitarnice, ca, de altfel, ma-
spus fiului meu,/ nu poţi intra în vale/ decât ca vale/ joritatea textelor din toate cărţile lui Theodor Damian,
R

nu poţi urca muntele/ decât ca munte“), dar, mai ales, fixează tema-pivot a liricii sale: calea, drumul, călătoria
semnifică un anumit raport al timpului de sus cu vremea reprezintă structura de profunzime, paradigma care
A

omului, categorii filosofice introduse de Eminescu în personalizează poezia lui Theodor Damian în lirica
lirica noastră, care sunt, în poezia lui Theodor Damian noastră de azi. Calea poetului nu e drumul Damascu-
R

despărţite/ unite în catapeteasma tăriei şi în clepsidra lui, pentru că teologul n-a fost vreodată Saul, nu e nici
E

„gurmandă“ a ceasului, ca ipostaziere a vremii: „Stele un pelerinaj în speranţa de a fi martor al epifaniei şi


clipesc din catapeteasma tăriei/ Îngerii pe Cel vechi de nici o călătorie de iniţiere într-o taină pe care a deslu-
T

zile-l adoră/ «Lumină lină a sfintei slave»…/ Clepsidra şit-o devreme; poetul din Semnul Isar, Liturghia Cu-
gurmandă ceasu-mi devoră“ (Stihiră). Locul unde fiin- vântului, Rugăciuni în Infern, Ispita rănii, Nemitarnice
I

ţa trăieşte acest raport tensional este pustia, un termen ori exerciţii de înviere caută drumul din noi, rătăcind
L

foarte frecvent în poezia lui Theodor Damian; acolo într-o vreme fără profeţi, când nu mai e nimeni care
sălăşluieşte duhul, spune în Stihiri cu stânjenei, de să arate drumul înapoi, spre Edenul pierdut: „Doam-
acolo se trage cu adevărat poezia pentru că, în pustie, ne,/ se înmulţeşte lumea fără oprire/ şi e atâta lipsă
A

omul se nevoieşte şi se roagă, iar poezia se scrie „când de profeţi/ o să se dărâme întreaga zidire/ sub greuta-
fiecare cuvânt/ a devenit rugăciune“, cum se spune în tea atâtor vieţi./ Ne trebuie cineva să ne-arate/ cum se
C

Semnul Isar: iată portretul-robot al celui care dobân- face drumul înapoi/ cum se leapădă aurul de karate…/
deşte conştiinţa raportului cu timpul din catapeteasma Drumul acela e-n noi“ (Drumul înapoi). Pe acest drum
I

tăriei şi cu vremea din clepsidra gurmandă a ceasului, înapoi, fiecare are pustia şi crucea lui, iar călătoria, mai
asumându-şi pustia ca pe un spaţiu al (re)naşterii: „am ales aceea de sub soarele de amiază, când pândeşte „de-
N

rău de real/ mi-e bine în vis/ de aceea supravieţuiesc monul de amiază“, caută a fi făcută în cântec, anume în
în real“. În acest complex simbolic al vămilor timpului cântarea „Lumină lină a sfintei slave…“; rătăcirea prin
R O

şi pustiei, poetul redescoperă sensul jertfei Celui răstig- pustiul „găunos“ din sine, în pustia din lume, durează,
nit care „înveşniceşte“ simpla existenţă de aici şi acum, ca în Vechiul Testament, în timpul profeţilor, patru-
arată semnul smereniei celui ce trebuie să rămână ulti- zeci de ani, e un pelerinaj însoţit de arşiţă, permanent
mul pentru a-i lăsa „înainte“ pe cei care nu pot merge însetat şi, poate, tocmai de aceea, dulce pelerinaj, cum
C

singuri: „Du-te înainte frate/ Du-te înainte soră/ Eu spune în Nemitarnice, e o pierdere în propriul labirint

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

şi un exod nedesluşit, când oamenii „ca o turmă aler- călător ciudat/ în această lume/ merg în spaţiu pe un
gau alergau/ mâncând pământul mereu înainte/ cu drum/ ce mersul mi-l creează/ dar pe care acelaşi mers/

R Ă
capul în jos ca bizonii“: e nevoie de un drum pentru mi-l strânge din urmă./ Mă dor tălpile/ de cât drum
că toţi, spune adesea poetul, suntem în „captivitate se strânge sub ele/ mă doare inima/ de câţi nu pot să
egipteană“, având în preajmă îngerul întunericului, cu meargă/ pe urmele mele/ mă dor ochii de scrutat/ dru-

R A
faraonul pe urmele noastre. mul dezghemuit în faţa mea/ uneori am impresia că
Calea lui Theodor Damian figurează mereu un merg/ cu urma-mi înainte/ lansând înaintea în urmă,/
drum înapoi: apele curg în izvor, înapoi şi pe dos, fo- uneori mă simt/ ca un cioban lângă oi/ când moartea
cul se întoarce în cremene, alfabetul se retrage, pentru dă târcoale/ la turmă“ (Mă dor tălpile de cât drum). Pe

E
a se esenţializa, în prima literă, istoria „se trage îna- calea jertfei, stropită cu sângele Lui, înapoi este înainte
poi din ev în ev“, ploaia curge invers, ca şi poemele pentru că acela care umblă după nepătruns coboară

T
care se scriu de la moarte la naştere, Iordanul curge în sine înspre lumine, spre geografia dintâi, spre o ţin-
tă care se află în mintea şi

I
în inima sa; „parcă mama

L
m-a făcut călătorind“, ex-
clamă poetul în Semnul
Isar, dar drumul, iată, în-

A
dumnezeieşte pentru că el
duce spre origine, înapoi,

C
spre „fiorul de-atunci“
care se simte intens la in-

I
trarea în Sfânta Sfintelor
sau, din nou, lângă Ioan

N
Botezătorul, în apa Iorda-
nului: „Iordanul s-a tulbu-

R O
rat/ spre vărsare/ iarăşi s-a
aruncat cineva/ în apele
sale/ iarăşi un Ioan Bote-
zătorul/ şi-a făcut apariţia/

C
în pustiul lumii/ E lung
drumul până la Iordan/
îţi trebuie ani să-l străbaţi/
ai timp ca să ierţi tutu-
ror toate/ şi să-nveţi să te
rogi pentru fraţi/ E lung
drumul şi greu/ până să
descoperi izvorul/ apelor
sfinţite în tine/ şi să-L re-
cunoşti/ pe Cel care vine“
(Cel care vine).
Înapoia e departe-
le din poezia lui Theodor
Damian; aventura sa în
lut, de la o margine la cea-
înapoi, oceanul îşi retrage apele în lac, lacul în râu şi laltă, din adânc spre înalt şi, într-o altă ordine, de la
râul în izvor: poetul însuşi e un călător ciudat, pe un Descartes înspre Sfântul Augustin (cogito, spune poe-
drum care îi face mersul, cu urma înainte: „Sunt un tul, „nu se bate“ cu credo pentru a ajunge la „ergo sum“,

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 31
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

într-o lume în care muncile şi zilele lui Hesiod sunt existenţă (aceea a simplei creaturi). Drumul înapoi al
poruncile şi zilele pelerinului lui Theodor Damian), lui Theodor Damian duce spre locul Creaţiei – planeta
foloseşte câteva vehicule care capătă forţa de iradiere a aceea –, spre prima zi a Fiinţei, unde arde un rug fără
unor metafore obsedante. Iată-le. Mai întâi, desigur, e hotare, fără flacără, fără culoare. Poezia din Nemitar-
corabia, vaporul care rătăceşte o dată cu cel ce se află nice, Semnul Isar, Calea Împărăţiei, Stihiri cu stânjenei,
pe puntea sa: „vaporul nostru a părăsit portul de atâta Dimineaţa Învierii ori exerciţii de înviere creşte din ceea
timp/ că nici nu mai ştie de unde a pornit/ şi-i de atâ- ce aş numi nostalgia Edenului, a capătului unde e totul
ta timp în derivă-ntr-o dungă/ că nici nu mai ştie de din tot: „Totul din tot/ singur din singur/ desăvârşit
ce a plecat/ şi unde trebuia să ajungă“ (Aşa-mi spunea din desăvârşit/ viaţă din viaţă/ împărat din împărat/
bunicul meu dinspre tată). Dâra de sunet a clopotului e Domn din domn/ cuvânt viu/ înţelepciune/ lumină/
o altă cale pentru a ajunge la „doxologica“ Cină: „Ce- adevăr/ înviere/ păstor/ uşă/ cale/ lutul plânge-n cenu-
rul e încă deschis/ fiecare clopot face o gaură-n cer/ cu şă/ apa curge-n izvor“ (Alfabet). Acolo unde e totul din
sunetul lui/ pe acolo se poate intra/ mă iau după dâra tot, desăvârşit din desăvârşit, viaţă din viaţă re-prezintă
de sunet/ şi ajung direct la cină/ am impresia că întu- partea cealaltă la care ne uităm, asemeni peregrinului
nericul a murit/ că mă aflu într-o altă lumină/ într-o cosmic al lui Theodor Damian, „neputincioşi şi râv-
altă zi/ le număr din nou/ ştiu să număr până la şapte/ nitori“, geografia dintâi, Ierusalimul de sus, „locul de
aceasta nu-i nici una din ele/ e ziua a opta/ cred/ ziua unde am uitat c-am venit“, cum scrie Theodor Dami-
doxologicei cine“. Trenul care nu mai vine e, şi el, vehi- an în Stihiri cu stânjenei. E locul eonului. În poezia lui
culul unui călător pentru care buletinul e o „formă de Theodor Damian, termenul pendulează între înţelesul
Ă

impostură“. În sfârşit, parfumul stânjenelului care „te va grec, personificând durata, istoria omului („Deodată
trece vămile văzduhului/ şi te va purta-n veşnicii/ acolo cerul/ s-a ridicat de peste mine/ şi-am început să văd
R

te vei opri şi vei începe/ noua viaţă“. Stânjenelul e, de eonul/ Frunzele secolului acestuia/ îşi terminau putre-
altminteri, floarea poeziei lui Theodor Damian; stân- zirea/ în aer se simţea/ noua naştere/ Fiule, ţi-am spus,/
A

jenelul „aprins“ în Semnul Isar, „înfierbântat“ sau „de se apropie vremea când/ tot ce e imitaţie moare/ Ce
mare“ în exerciţii de înviere, „în flăcări arzând“ în Stihiri mai rămâne din noi/ dacă ne dezbrăcăm de tot/ ce-am
R

cu stânjenei e un semn al (re)naşterii, un alter-ego („Cât împrumutat?/ În noul eon/ numai dacă eşti arhetip/
E

de greu e să găseşti un stânjenel/ care să poarte numele poţi să mai stai în picioare“ – Arhetip) şi sensul dat de
tău“, scrie poetul în Semnul Isar), esenţa lăuntrică a fi- către gnosticii creştini de la început, care vedeau în eon
T

ecărui lucru care „are un stânjenel“: cartea însăşi e ţara o ipostază a Absolutului divin: „Astăzi plouă invers/
stânjeneilor, unde e „mult spaţiu“ pentru toţi şi toate ale dinspre pământ înspre cer/ nori groşi umblă mânaţi
I

firii: „Fiecare ţară are un nume/ Olanda, ţara lalelelor/ de dor/ pe trotuare/ aproape că nu mai vezi/ licăririle
L

Finlanda, ţara celor 1000 de lacuri/ România, ţara da- oamenilor/ e un fenomen interesant ce se întâmplă/ o
cilor/ cartea mea e ţara stânjeneilor/ pentru toate rasele/ dată la un eon/ la distanţă exactă/ de cea de-a doua ve-
minorităţi, majorităţi, nu contează/ sunt toţi stânjenei/ nire/ Kirie Eleison“.
A

acum însă e festivalul stânjeneilor roşii/ peste tot văd Eonul, calea spre redobândirea sa de către pe-
acest hibrid mai recent/ cu dantela dinlăuntru/ bogat lerinul rătăcind prin pustie constituie miezul unei po-
C

curgând în afară/ cu seminţele crescând pe trotuarele ezii de o „admirabilă expresie a îndoielii“, cum spune
tunelului/ ce duce la rădăcini/ stânjeneii roşii iau for- Nicolae Manolescu; adaug, o poezie pur şi simplu fru-
I

ma mirosului privitorului/ şi nuanţa culorii după felul/ moasă ca în aceste exerciţii de înviere: „Mi-e dor de
cum tămâia izvorăşte din scoarţe/ stânjeneii roşii se în- un port/ în ţările calde/ acolo unde rândunelele ajunse
N

mulţesc/ prin fecundare cu privirea lacomă/ şi dorinţa deja/ îmi vor prinde sufletul/ cu ambele mâini/ să nu
de-ai rupe/ Atunci când nu-i vei mai privi/ stânjeneii se irosească vreo picătură“; ca şi în fiorul tragic ascuns
R O

roşii vor muri“ (Stânjenei roşii). sub beteala glazurată a jocului: „O ţeapă mă-nţeapă/
Noua viaţă care începe la capătul călătoriei pe O apă m-adapă/ O cheie mă-ncheie/ Un cui mă-ncu-
dâra de sunet a clopotului, la prora corabiei, în trenul ie/ Un fior mă-nfioară/ O moară mă omoară/ O aţă
care nu mai vine ori în parfumul stânjenelului este pri- m-agaţă/ O faţă mă-nfaţă/ Un oare mă boare/ Un lasă
C

ma existenţă (aceea a Fiinţei) visată mereu în a doua mă plasă/ Un mine în vine/ Un cine mă mine“.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


32 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poemul ca fereastră Petrișor MILITARU

R Ă
către un răsărit post-suprarealist

R A
V olumele de versuri obiecte psihice (Karth,
2014) și Transparența unui popor de foci
(Charmides, 2019) sunt, într-un fel, reprezentantele
zia este singura cale (aparent ocolită, dar care duce spre
sine), spre interiorul ignorat de inflația imagistică din
afara noastră.
practicării unui totemism poetic la nivelul discursului, Revenind la volum, prima parte este intitulată

E
în sensul de spiritualizare a unor obiecte încărcate cu o „Arii protejate” și ne proiectează în spații interioare care

T
aură de lirism sau o anumită personificare a forțelor și a definesc universul liric al lui Alexandru Ovidiu Vintilă.
fenomenelor naturii, a ceea ce la prima vedere ar putea Deși predominant vizuale (imagini poetice sau chiar

I
parea inamimat. Nu face excepție de la această „regu- eufemisme ale contemplației), poemele par niște mici
lă” nici cel de-al șaselea volum de versuri al lui Alexan- infra-călătorii în care gânduri cu rădăcini puternice în

L
dru Ovidiu Vintilă care se numește Insectele imperiului prezent (de anumit tip de profunzime și care vizează
(câte ceva despre orbirea șamanilor). Titlul oximoronic scena socială în care ne mișcăm și în care uneori sun-
nu face decât să sublinieze abisul care se întinde între tem manevrați) se împletesc cu stări privilegiate în care

A
„ființele mici” (ca să folosesc sintagma lui Eugen Io- eul se cufundă în sine și explorează propriul abis lă-
nescu) și ideologia în care viețuiesc acestea și în care untric guvernat discret de un „Poseidon” personalizat

C
sunt constrânse și nevoie să trăiască, nu atât georgrafic, („chipul ăsta care e Dumnezeu într-un fel”, Nimic mai
ci mai ales ca îngrădiri mentale sau pattern-uri afective solemn și mai discret) cu un trident ce evocă liniștea și

I
taina Sfintei Treimi: „când te înghiontește în piept ceva

N
inefabil/ și te hotărăști să fii oblic și să te raportezi or-
todox/ la tine fără să ți-o ceară nimeni sau întrucâtva/

R O
sau lumea”, Nimic mai solemn și mai discret. Din alt
punct de vedere poemul este și un jurnal spiritual, în
care Alexandru Ovidiu Vintilă notează ceea ce consi-
deră el ca fiind important pentru sine, ceea ce contează

C
cu adevărat în planul ființei noastre profunde. Iar acest
„ortodox” din poem se referă la a fi onest cu tine însuți,
a practica o sinceritate de sine pe care puțini o înțeleg
și foarte puțin au impulsul să o practice. Paote că Gellu
Naum o numea „orbire voluntară” (privirea întoarsă că-
tre interior), iar Michael Jackson o traduce în metafora
„man in the mirror” din cântecul omonim (ca să fa-
cem o analogie și din zona de pop culture). Din această
perspectivă poemele din volum reprezintă o fereastră
către un răsărit ortodox, o renaștere a unui eu nou, mai
profund, mai lucid, mai atent la ce se întâmplă în el și
în afara lui.
Partea secundă a volumului de versuri, „Loc-
induse mecanic. Trăim într-o lume în care imaginea și kdown”, denumire care prin încărcătură etimologică
mass-media sunt mijloace de persuasiune evidente și ne duce cu gândul la coborâre (nu orice fel de coborâre
subliminale în același timp, iar „șamanii” din titlu nu ci chiar o descensus ad inferos): „în rețeaua de universuri
par a fi decât acești slujitori ai cuvântului (respingând compensatorii ale subconștientului/ frumusețea con-
implicit imaginile prin care este poluată zi de zi mintea vulsivă a morții îți zâmbește ca/ o femeie goală (Valul
„ființelor mici”), poeții care amintesc Celuilalt că poe- vorbirii ca un val de pământ înflorit) „am visat că sunt
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 33
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

viu/ deși eram mort și


tot atunci am realizat
că/ nicio moarte nu e
la fel” (un fapt în sine),
„și încă suntem în via-
ță/ în locul subconști-
ent al casei/ între patru
pereți de hârtie// de al-
tfel ne-am desprins de
spaima de a ne crede/
dumnezei pe pământ”
(zile întregi ca un fel
de moarte). Ca și Jim
Morrison, André Bre-
ton sau Cesare Pave-
se, Alexandru Ovidiu
Vintilă se raportează
la latura senzuală și
cuceritoare a Doam-
Ă

nei cu Coasa, o remi-


niscență orfică poate,
R

cu rezonanțe arheti-
pale, mitice. De aceea
A

am putea să spunem
că Alexandru Ovidiu
R

rul aici/ la capătul lumii/ e de pe o altă planetă// capul


Vintilă intră în categoria celor care cred în poezie, în îți ieșea din mulțime/ părul îți era la fel// tăiat scurt//
E

forța cuvântului ca izvor al centrului interior, ocultat erai sublimă și puțin delăsătoare/ iar rochița ta verde
în epoca imaginii și a advertising-ului. Nu în cele din cu franjuri// mai mult decât oricând”. Elemente, chiar
T

urmă aș aminti că în acestă secțiune din miezul volu- dacă aprent implicite, cu rezonanțe post-suprarealiste
mului există și două poeme – „Cele din inimă. Irmos” sunt „prilejul” (un eufemism al hazardului obiectiv),
I

și „***” – atât de deep, încât starea pe care o transmit l’amour fou („dragostea/ fără măsură”), gesturile femeii
L

m-au făcut le consider un bun exemplu de rugăciuni cu un puternic impact psihologic asupra eului creator,
laice, personale, spirituale tocmai prin liniștea și liber- peisajele demne de pittura metafisica a lui Giorgio de
tatea pe care le mainifestă la lectură. Chirico („terasa cu o geometrie perfectă”), fascinația
A

A treia parte a volumului, „Câte ceva despre părului de Melusină etc. – toate refac într-un stil perso-
orbirea șamanilor”, este cea care exprimă și mai con- nalizat propriile trăiri-reper pentru universul spiritual
C

vingător latura post-suprarealistă a poeziei sale: „îmi esențializat al poetului Alexandru Ovidiu Vintilă.
ofeream un prilej/ să-mi întorc spatele/ spre mine// nu Aș îndrăzni să spun, la final, că „șamanii” (sau
I

era primul gest pe care-l făceam/ și nici nu mă grăbeam poeții în cazul de față), pentru a face trimitere la o zi-
nicăieri// era clar// nu știam nimic despre nimic/ și nici cală din pop-culture, ne reamintesc că adevărul profund
N

nu mă grăbeam nicăieri// era clar// nu știam nimic des- este dincolo de noi cei mărunți și kafkieni – aka „insec-
pre nimic/ pe terasa cu o geometrie perfectă/ am privit tele”. Dar și dincoace, adică în poezie (sau mai prețios
R O

urmele vizibile ale unei femei// iar mai încolo/ s-a ridi- spus in high poetry).
cat un curcubeu interminabil// pe zi ce trece/ pe fețele
tuturor/ plutește un fel de/ umbră// iar dragostea/ fără (Alexandru Ovidiu Vintilă, Insectele imperiului
măsură/ zice-se/ e proprie/ doar sfinților// brusc/ plo- [câte ceva despre orbirea șamanilor],
C

uă// într-o dimineață de/ început de toamnă// iar ce- Editura Charmides, 2021)
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Vasile Spiridon, „Hexagonale”: Elena-Brândușa STEICIUC

R Ă
o invitaţie la un periplu cultural în Franţa

R A
U na dintre vocile critice de autoritate ale
României contemporane, universitarul
băcăuan Vasile Spiridon a publicat la Editura Eikon
gândiri critice carteziene.
Incitantă și seducătoare, prima parte – „Fran-
cezii din Hexagon” – reunește șapte exegeze asupra
(2020) volumul de eseuri „Hexagonale”, în care, unor momente și autori capitali din evoluția litera-

E
după cum o arată și titlul, explorează și analizează turii franceze, începând cu acei trubaduri medievali

T
diverse fațete ale fenomenului cultural francez cu fi- occitani, îndrăgostiți până la moarte de o „domna”
nețea și umorul care fac parte din binecunoscutu-i intangibilă, rafinată și elegantă: „Lirica trubadurescă

I
stil. Absolvent al Facultății de Filologie a Universi- reprezintă o contrapondere la cântecele de gestă, dar
tății din București, conducător de doctorat la Uni- și la viața familială, reglată după altfel de raporturi

L
versitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, membru decât acelea din epocile anterioare ei. ” (p. 14) Bun
al Uniunii Scriitorilor din România, Vasile Spiri- cunoscător al sudului Franței și al civilizației occita-
don a publicat până acum un număr impresionant ne (a fost lector de limba română între 1996 și 1999

A
de volume de critică și istorie literară: „Cuprinderi” la Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux),
(1993); „Nichita Stănescu. Monografie” (2003); autorul privilegiază în acest studiu aplicat acea

C
„Viziunile  învinsului de profesie  Nichita (Cosmici- „poétique du regard” care, spune el, „se raportează
tate în lirica stănesciană)” (2003); „Perna cu ace I la senzitivitate, ochiul fiind organul cel mai adecvat

I
(Din vremea  obsedantului deceniu), (2004); „Gellu cunoașterii de sorginte spirituală.[…] Purtătoare a

N
Naum. Monografie” (2005); „Înscriere pe orbită. O energiei vitale, privirea este înțeleasă a fi drept o co-
cronică a prozei contemporane” (2008); „La mijloc muniune mai lesnicioasă și mai profundă decât orice

R O
de Rău și Bun. Identitate spirituală românească în nivel tactil, intim, legat de obiecte”. Nu este uitată
diacronie” (2008); „Apărarea și ilustrarea poeziei” nici acea „tehnică a privegherii” care e practicată de
(2009); „Ceasul fără rost. Fragmente din corespon- trubaduri, pentru că „privirea încărcată de dorință
dența antumă. 2011-2015” (în colaborare cu regre- echivalează cu un succedaneu erotic în lipsa apro-

C
tatul Luca Pițu). Nu mai puțin importante sunt cele pierii propriu-zise”, cum este cazul lui Guillem de
peste o mie de articole și studii publicate de autor în Cabestaing, citat din traducerea lui Teodor Boșca:
presa literară sau în volumele unor congrese inter- „Când, doamnă, te-am zărit întâia oară/și mi-ai în-
naționale, iar numeroasele premii obținute de Vasile găduit a te privi,/ în mine vreun alt gând s-a stins
Spiridon de-a lungul timpului atestă – dacă mai era îndată,/și toată vrerea-n tine mi se-opri.” Un pasaj de
nevoie – prețuirea de care se bucură în mediul aca- la pagina 17 amintește raportul dintre creștinismul
demic și scriitoricesc: Premiul „Balcanica” (Brăila, medieval și erotism: un călugăr basilian, în naivitatea
2007); Premiul „Nichita Stănescu” (Ploiești, 2010); lui, întocmește o „listă a dorințelor” pe care le cân-
Premiul „G. Călinescu” (Onești, 2018); Premiul „G. tă Bertrand de Ventadour. Iată concluzia la care, cu
Ibrăileanu” (Roman, 2019); Premiul Opera Omnia un zâmbet în colțul buzelor, ajunge Vasile Spiridon:
„Tudor Arghezi” (Târgu-Jiu – Cărbunești, 2019). „Trubadurul roagă femeia pe care o iubește atât de
Flaneriile intelectuale ale lui Vasile Spridon <curat> să o ajute la dezbrăcat sau măcar să asiste
în „dulcea Franță” nu au rămas fără ecou, iar tex- la dezbrăcatul ei. Să-i contemple trupul frumos în
tele reunite în „Hexagonale” (publicate mai întâi în pat; să se culce alături de ea, să capete un sărut, să
presa literară) atestă nu numai interesul lui constant o cuprindă în brațe, în fine, să o acopere cu mângâ-
pentru istoria, arta, literatura, un modus vivendi à la ieri. Seria enumerărilor nu merge mai departe, dar
française, ci și maniera absolut spectaculoasă în care a fost nevoie de toată naivitatea, prefăcută sau nu,
tot acest „polen cultural”, cules cu grijă, este trans- a călugărului nostru pentru ca acesta să ajungă la o
format într-un discurs captivant, o sinteză a unei concluzie irefutabilă:  Nu există nici un motiv să ne
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

gândim că el mai dorească și altceva… (apud  H. I.


Marrou, „Trubadurii, trad.rom., Editura Univers,
1983, p. 134).
Un poet precum Paul Claudel, autor al celor
„Cinci Mari Ode” care încearcă să regăsească limba-
jul edenic este analizat pertinent, în deplină cunoș-
tință de cauză: „Pentru Claudel, imaginarul creștin
a însemnat certitudinea dominării tenebrelor din
spațiul existențial, închegarea unei viziuni care i-a
acordat ființa cu divinul și făurirea unei simbolistici
poetice întregitoare celei religioase” (p. 23). Univer-
sitarul româno-francez îl amintește și pe Guillaume
Apollinaire, cu puțin timp înainte de comemorarea
centenarului morții sale de gripă spaniolă, pe 9 no-
iembrie 1918. Biografia celui „neiubit”, a boemu-
lui cu origini poloneze (pe numele lui real Wilhelm
Albert Vladimir Apollinaris Kostrovitzky) care s-a
înrolat în 1914 în armata franceză pentru a primi
naturalizarea este reconstruită cu precizie, mențio-
Ă

nându-se (cu aceeași fină ironie!) că poetul-soldat era


cuprins de „o stare de exaltare care nu este de natură
R

belicoasă, ci de sorginte dionisiacă (pe care aș nu-


mi-o alcoolinerică)”.
A

Admirativ, dar și neiertător cu francezii, au-


torul își spune punctul de vedere lucid, documentat
R

în a doua secțiune: „Francezi față în față cu Hexago-


E

nul”. O adevărată lecție de istorie este eseul „În luna


mai, ce mai trai!”, care face o analiză (din perspectiva tă” este revăzută și interpretată din perspectiva con-
T

de dincoace de Cortina de fier) a marilor mișcări so- temporaneității, pentru că tot ceea ce s-a întâmplat
ciale din mai 1968, când Franța a cunoscut o miș- în acel mai fierbinte în Franța și mai ales la Paris a
I

care contestatară pe toate planurile (social, politic, fost „o dezordine provocată de febra unor minți in-
L

economic, cultural) iar președintele de atunci, gene- fantile sau infantilizate.” (p. 82).
ralul Charles de Gaulle, chiar în acel moment, se afla Un incident impardonabil cum a fost incen-
în vizită în România. Aici își reîntâlnește foști ca- diul de la Catedrala Notre-Dame este văzut de ro-
A

marazi de la Saint-Cyr, cum este generalul Polihron mânul aflat pe malurile Senei cu luciditatea obser-
Dumitrescu (scos din armată, acestuia i s-a confiscat vatorului cultivat, care cunoaște toate amănuntele
C

casa de către comuniști, dar îi este retrocedată, re- privind epoca îndepărtată și eroică a construcției
novată și remobilată în grabă de autorități, ca să nu catedralelor, acum oripilat de gesturile trecătorilor:
I

divulge președintelui francez, la întâlnirea aranjată, „Sunt convins că s-au făcut foarte multe  selfie-uri
realitatea, adică „să nu se dea…de Gaulle” (!!!). În având în fundal teribilul joc al flăcărilor, deoarece
N

fața craiovenilor, Charles de Gaulle rostește în limba era prea impresionant spectacolul de lumină și su-
română o alocuțiune cu faimoasa-i dicție, la finalul net pentru a nu fi imortalizat și distribuit în timp
R O

căreia recită, tot în limba noastră „Hai să dăm mână real rețelelor de prieteni.” (p. 97) Nu este uitată nici
cu mână”. Cum bine spune Vasile Spiridon, acesta problema creștinismului în Franța contemporană,
a fost „cântecul de lebădă” al președintelui Franței, („se aduc mereu ofense creștinismului…al cărui etos
care după un an va demisiona, cu puțin timp înainte este considerat a fi cel puțin vetust, dacă nu chiar
C

de sfârșitul vieții. Întreaga „psihodramă șaizecioptis- ridicol”) iar finalul textului este o chintesență a con-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


36 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vingerilor autorului: „Știu însă că Notre-Dame nu expoziția „Le modèle noir de Géricault à Matisse”,
înseamnă doar o construcție în piatră a turnurilor, acesta nu se sfiește să denunțe derapajele political
a bolților, a arcbutanților, a statuilor sau a garguilor, correctness-ului cultural, bunăoară…schimbarea/
ci și un simbol al memoriei colective pentru crești- re-botezarea titlurilor tablourilor în așa fel încât să
nătatea occidentală”. De aceea – cred – coperta vo- fie eliminată orice aluzie la trecutul colonial sau scla-
lumului reprezintă un fragment de sculptură de la vagist. Cel mai mult îl marchează, la finalul expozi-
„invalida” Notre-Dame, un cap de gargouille, parcă ției, pânza congolezului Aimé Mpane „Olympia II”,
cerând ajutorul posterității… în care – spre deosebire de celebrissimul tablou al
Cu un ochi atent, de calofil si  connaisseur al lui Manet, „servitoarea s-a preschimbat în albă, iar
artelor plastice, universitarul băcăuan a vizitat și eva- stăpâna a devenit servitoare de culoare”.
luat o serie de expoziții de anvergură din Orașul-Lu- Nu puteau să lipsească din acest volum nici
mină, despre care vorbește în „Spații expoziționale câțiva „români din Hexagon”, ca să preiau titlul sec-
hexagonale”, capitolul III.  Astfel, „Dada Africa. țiunii a patra. În contextul zbuciumat al secolului
Sources et influences extra-occidentales”, deschisă trecut numeroși scriitori sau intelectuali au luat calea
la Muzeul Orangerie (2017-2018) este „bogată în exilului, devenind faimoși în Franța sau alte țări fran-
artefacte și în informații” iar organizatorii reușesc cophone. Tristan Tzara, iconoclastul dadaist inspirat
să creeze un parcurs „omogen și coerent” despre un de „arta neagră” este descris în habitudinile și căută-
fenomen cultural proteiform, subversiv, promotor al rile lui cotidiene. Paul Goma, curajosul dizident și
„privitimismului” stilistic al surselor creatoare afri- militant civic, opozant al comunismului, apare, în

Ă
cane. urma citirii atente a scrierilor diaristice ale acestuia,
Nu fără emoție Vasile Spiridon a parcurs ex- ca o persoană ce nu poate să nu lase în urmă o „dâră

R
poziția „L’Archipel du Goulag d’Alexandre Soljénit- de vitriol”. Totuși, conchide autorul, dezrădăcinaul
syne – un séisme littéraire” deschisă în mai 2017, Paul Goma „a rămas un inadaptabil care și-a păstrat

A
când s-a inaugurat Centrul Cultural Rus „Alexandre identitatea culturală până la sfârșitul vieții.” Nu sunt
Soljénitsyne”, unde a putut vedea, printre alte expo- uitați nici profesorul și criticul Bazil Munteanu/

R
nate, celebrele „matricole ale deportării” cu numărul Munteano, marele comparatist; Virgil Ierunca, cel ce

E
262, pe care marele scriitor și disident rus a reușit să în exil a abandonat scrisul sau cercetarea științifică
le scoată clandestin din lagăr, pentru a le păstra toată „în favoarea adoptării unei unei retorici protestatare

T
viața. În eseul „Roșu pur și simplu” găsim reflecții prin cuvântul scris și emis pe calea undelor”; Isidore
asupra artelor bulversate de constrângerile ideologi- Isou, contestatarul creator polivalent, lettristul, năs-

L I
ce „au pays des Soviets”, în perioada cea mai roșie, cocitorul unei metode de lucru sinergice, pe care o
stalinismul. La fel s-a întâmplat cu arta și în China numește „Kladologie”; universitarul Livius Ciocâr-
lui Mao, în timpul sinistrei Revoluții culturale, când lie, cel care l-a precedat pe Vasile Spiridon în postul
„Mao trebuia pe de o parte, să fie elementul princi- de la Bordeaux.

A
pal al compozițiilor și să apară ca forța propulsoare Așa cum spune Adrian G. Romilă în postfață,
a unei populații admirative, față de care figura lui discursul din acest volum este „multireferențial, pa-
ocupa în mod necesar prim-planul. Pe de altă parte, sionant, plezirist, deloc exhaustiv și lipsit de tușe de- C
se impunea ca el să rămână în mijlocul poporului, finitive ori autoritare” iar eu nu pot decât să ader la
I
asupra căruia veghea. ” (p. 138). acesată opinie. Impregnat de spiritul cartezian care a
Tentația „nedesăvârșirii leonardești”, icono- modelat cultura franceză de-a lungul secolelor, fran-
R O N

grafia franceză suscitată de personalitatea multifor- cofilul Vasile Spiridon ne transmite prin recentul său
mă care a fost Victor Hugo în presa secolului al XIX- volum – „Hexagonale” – o întreagă încărcătură de
lea („Victor Hugo, hélas”), relația dintre pictorii emoție și gândire. O invitație la reluarea lecturilor
Pierre-Auguste Renoir și fiul său, Jean Renoir, expo- din autorii menționați, la vizionarea (chiar și pe go-
ziția „Picasso” de la Muzeul Orsay îi prilejuiesc criti- ogle) a tablourilor sau filmelor pe care le descrie, și
cului român noi reflecții, dublate de o documentare – mai presus de toate – la un periplu în țara pe care
C

solidă. Iar în „Negativul Olympiei”, eseu inspirat de atâția români au îndrăgit-o.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 37
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Ă Isabel VINTILĂ Doina Ruşti, Paturi oculte,


Bucureşti, Editura Litera, 2020
R A

E xistă foarte multe tipuri de cărți. Sunt cărți


pe care le devorezi dintr-o suflare pentru a
le uita imediat după ultima pagină. Sunt cărți pe care
și gravitând sub semnul norocos al lemnului de roșcov,
Doina Ruști reușește și de această dată să ne atragă în
lumea prozei sale, fascinantă și originală deopotrivă. În
ești nevoit să le citești și le guști pe parcurs sau pe sări- literatura română și în cea universală, „patul” a fost pe
E

te când anumite fragmente îți permit acest lucru. Sunt rând un simbol erotic, unul al ostracizării, al imobilită-
T

cărți pe care le citești pentru a te relaxa și altele care ții și limitării, dar și un simbol asociat cu moartea. În
nu înseamnă nimic deoarece nu le răsfoiești decât pen- romanul Doinei Ruști, lucrurile stau puțin diferit pen-
I

tru că moda o cere. Și mai sunt tru că patul este aici asociat cu
acele cărți care nu încetează să visarea, cu evadarea din spațiul
L

te uimească, cărți care te fac să realității cotidiene, cu transfor-


visezi sau să te întorci în timp, marea care se impune din timp
cărți-experiență exact ca roma- în timp în lume. Este memora-
A

nele Doinei Ruști. bilă în roman întâlnirea cu pa-


Citind cartea Doinei tul din timpul vacanței în Va-
C

Ruști, Paturi oculte, apărută la lea Stanciului, vacanța de după


sfârșitul anului trecut la Editura primul an de liceu. Prozatoarea
I

Litera, nu m-am putut abține să construiește o narațiune savu-


N

nu mă gândesc la faptul că un roasă, așa cum ne-a obișnuit în


astfel de roman este scris nu doar romanele anterioare, descrierile
R O

de dragul literaturii și al cititori- fiind menite să imprime o anu-


lor, așa cum ne place să credem, mită atmosferă incantatorie:
ci are o miză mult mai profundă „Într-o după-amiază în
și mai puternică. În cadrul unei care obosise să mai încerce pan-
C

lansări online care s-a realizat tofi, s-a lăsat cu neglijență pe


pe data de 19 noiembrie 20201, pat, fără măcar să îi arunce o
scriitoarea Doina Ruști vorbea privire. Acesta a fost începutul.
despre miezul romanului care Deschizi o ușă și totul se schim-
se fundamentează pe o poveste bă. Urci într-un autobuz și nu
extraordinară de dragoste între te mai poți întoarce de unde ai
două personaje, Lev și Flori, plecat. Pentru ea a fost primul
dar care dezvoltă problematica pat din seria paturilor care au
căutărilor fiecărei ființe umane schimbat-o definitiv [...] Îngust,
aflate în fața misterului lumii. „În spatele acestei iubiri cu o singură tăblie, rotunjită, împodobită pe margine
care aduce împreună două elemente cu totul antino- cu un arc dantelat. Fusese pictată, dar cu timpul culo-
mice, se află drumul spre lumea subtilă, pentru că, în rile se ofiliseră, supte în fibra întunecată a lemnului.
spatele oricărei iubiri sunt, de fapt, experiențe oculte”, Privită cu atenție, lăsa la vedere o dansatoare în fustă
spune scriitoarea în cadrul lansării de carte pe care am roșie și un cobzar cu o jumătate de față. Diadema tăbli-
menționat-o anterior. ei, cândva vopsită cu bronz auriu, era doar o gioarsă
Având ca pretext căutarea unor paturi speciale pătată de muște. Celălalt capăt al patului, scurt și drept,
se înălța de o palmă deasupra saltelei”2.
1
Eveniment de pe https://www.facebook.com/rustido/vi-
deos/776435552910815 2
Doina Ruști, Paturi oculte, București, Editura Litera, 2020
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
38 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

După ce doarme într-o vacanță în patul din ale din lemn de roșcov. Nu este întâmplător faptul că
lemn de roșcov al mătușii sale, Flori realizează că are visele și întâmplările se petrec în paturile de roșcov, că
fizionomia ușor schimbată și își dorește cu ardoare să poveștile „pentru visători” sunt scrise cu un creion de
repete experiența. În căutarea altor paturi fermecate din roșcov. Flori le caută cu încăpățânare pentru a-și mai
lemn de roșcov, Flori descoperă și misterul acestora, dar oferi o experiență sau pentru a-și mai găsi timp pentru
cunoaște și oameni care îi vor schima viața. Cele două- visare: „Lemnul de roșcov nu e chiar ca oricare. Fiecare
zeci de paturi fermecate stau sub semnătura tâmplaru- fibră are independență, am putea vorbi chiar despre
lui Valache și spun fiecare câte o poveste. personalități diferite...Unora le place să cânte, altora să
Citind-o pe Doina Ruști ne trezim prinși „în călătorească. Un roșcov nu este doar un copac și atât!”.
dumbrava cu roșcovi” unde doar întâlnirea cu paturile Flori este un personaj feminin foarte interesant
contează, unde visul reușește să elibereze ființa umană și complex la fel ca toate personajele feminine despre
și să o vindece. Acest proces de healing nu este doar care a ales să scrie Doina Ruști. Flori poate părea la pri-
adresat personajelor care se regăsesc și se completează ma vedere ignorantă și lipsită de perspectivă, însă este o
prin iubirea pe care și-o poartă, ci și cititorului care, călătoare prin geografiile suprarealiste pe care autoarea
fără să vrea, se lasă prins de poveste și se vindecă tru- le-a construit pentru ea, este dotată cu inteligență și are
pește și sufletește, prin vis și somn. Acesta este rolul multă imaginație fără să fi citit cărți, fără a avea vreo
cărților-experiență despre care pomeneam mai sus. preocupare pentru lectură. Autoarea o numește chiar
Sunt în romanul Paturi oculte pagini de proză ului- „un pionier al acestei lumi noi pentru că știe să caute”.
toare care te fac să te întrebi imediat cât de dulce este „Intenția mea, spune Doina Ruști, a fost să o leg de

Ă
pulberea de karob, dacă mai există și pe străzile prăfuite această lume care există astăzi. Ea este extrem de inte-
ale orașului tău de provincie vreun roșcov mare și um- ligentă, de imaginativă, fără să fi citit nimic. Vă sună

R
bros așa cum ai văzut în copilărie, dacă nu cumva patul cunoscut? E un prototip din ce în ce mai plenar”.
vechi al bunicii nu spune și el povestea lui, dacă este Abordarea acestui tip de personaj este nouă și

A
posibil ca doi oameni complet diferiți să se îndrăgos- proaspătă în literatura română pentru că Flori nu este o
tească nebunește, dacă lumea s-a schimbat cu adevărat eroină cu simț al sacrificiului, cu o frumusețe ieșită din

R
sau dacă trăim de fapt la fel. Doina Ruști mărturisește comun sau cu preocupări intelectuale deosebite, este o

E
chiar în întâlnirea prilejuită de lansarea acestui roman tânără din secolul XXI care se descurcă în situații dintre
că volumul vorbește despre „oameni care își caută un cele mai diverse și reușește să își urmeze drumul pre-

T
drum într-o lume care pară să fi spus totul până la ei, simțit. Uneori pare că se lasă dusă de val, că evenimen-
și nimic, absolut nimic, nou nu mai este sub soare”. tele o cuprind și o învălmășesc, însă, fiecare întâmplare,

L I
Așa sunt cei doi îndrăgostiți, Lev și Flori, el un tânăr fiecare personaj straniu pe care îl întâlnește o fac să se
studios, un cărturar, un om căruia îi place să meargă cunoască mai bine pe sine și să înțeleagă lumea care o
până la izvoare cercetând manuscrise vechi, ea o stu- înconjoară. Deasupra tuturor evenimentelor din viața
dentă care nu pierde timpul cu lectura pentru că știe studentei la litere se izolează experiența ei în paturile

A
să se descurce cu informațiile pe care i le furnizează în din lemn de roșcov, ce anume visează atunci, ce sim-
câteva secunde internetul: „Odată a pomenit de Boc- te și cine devine după ce experiența s-a consumat: „În
caccio, iar până când să încheie fraza, Flori se uitase schimb se petreceau alte lucruri. Transformările prin C
la două trailere, încât la teste a fost singura care s‐a care trecea Flori săreau în ochi. De câte ori se întâl-
I
referit la Decameronul. Și cine n‐a auzit astăzi despre nea cu ea, era alta. Nu văzuse pe nimeni până atunci să
Shakespeare, Balzac sau Dostoievski?! Mare rahat! Nu aibă o fizionomie atât de mobilă. Era siderat, interesat
R O N

e obligatoriu să‐i citești ca să vorbești despre ei ori să aproape științific: își nota într-un fișier toate detaliile:
dai citate la greu! Și‐n condițiile astea, taică‐său citea bretonul mai lung, ochii mai mari sau forma nasului”.
niște chestii fără nume, fără valoare”. Flori este un re- În sfârșit, ne aflăm în fața unui roman care re-
prezentant al generației ei care își canalizează energia prezintă atât un eveniment editorial, cât și o experiență
doar pentru a face lucruri care o interesează. Altfel, în sine, pe care ni le oferă Doina Ruști, poate cea mai
este prinsă într-un joc al călătoriilor, al cunoașterii și puternică și mai expresivă voce feminină din proza ro-
C

al visării, toate prilejuite de căutarea unor paturi speci- mânească contemporană.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 39
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

PE CONT RAS ENS Adrian ALUI GHEORGHE Viaţa laolaltă cu poezia

și în oul piciorului, în sânge și în salivă,


în sângele celui de alături
și în neputința celui care ne locuiește etc.

viața laolaltă cu poezia


e o modalitate practică de a nu ști pe ce lume te afli
nu, nu e vorba de nicio șmecherie
Orice fiară de pe lumea asta, dacă ar descoperi poezia, deși tocmai când vă spuneam aceste lucruri
s-ar transforma radical. Nu o pot demonstra, dar o știu. un iepure de lacrimi a sărit dintre pleoape.
De fapt, nici nu trebuie să fac vreun efort să explic,
pentru că evidențele trăiesc prin metafizica pe care o emană.
Nu te contactezi la metafizică? Nu exiști ...!
Când m-am întâlnit cu poezia eu însumi eram orb
și apoi am văzut;
numai că tot ce am văzut
e greu de descris în cuvinte,
de asta descifrați-mi, vă rog, tăcerile
pe care vi le pun înainte;
eram mut și am vorbit
nu cu cuvinte, ci cu peisaje
nu cu sunete, ci cu muzici,
nu cu universuri îmbătate de necuprinderea lor,
ci cu gărgărițe
scufundate în chicoteli colorate;

datorită poeziei
am întâlnit multe femei
pe lumea asta
inclusiv pe mama
care m-a născut;

fiecare om are poezie în sine, în inimă și în carne,


în minte și în perii capului, în rărunchi și în ochi, în unghii
și în nervii de pe limbă, în sprâncene și în genunchi,
în urechi și în mușchii coapselor, în gând și în dinți,
în somn și în occiput, în ventricul și în auricul,
în disperarea de a nu ajunge și în fericirea de a nu pleca, în ura
pentru cel de alături și în dragostea pentru cel
de nicăieri, în laringe și în vinișoarele de pe glezne, în
tremurul buzelor și în încleștarea sufletului, în lacrimă

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


40 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu…” Constantin CUBLEŞAN

BLAGA – 60
(Lucian Blaga) – 60 de ani de la moarte

S -a vorbit adesea, în studiile și evocările con-


sacrate poetului Lucian Blaga, invocându-se
contribuția majoră, prin el, a culturii Ardelene la Marea
– „Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd/
oare nu e un strop din lumina/ creată în ziua dintâi,/
din lumina aceea-nsetată adânc de viață?” (Lumina). Se
Unire cu Țara, din 1918. Frumoasă și îndreptățită în- include în această reverie sentimentul iubirii căci lirica
cadrare în epocă. Fără îndoială, opera sa poetică, și nu blagiană e o continuă reverență galantă în fața femeii care
numai, aducea în ansamblul culturii române o voce cu îl inspiră.
totul originală și un mesaj ideatic nou. Tocmai de aceea, Volumul de debut e dedicat (cu inscripția afișată)
punerea lui într-o contra-pagină de altitudine atitudinală Corneliei Brediceanu, viitoarea soție, căreia îi trimite po-
cu celălalt mare poet descendent din Ardeal, Octavian emele abia scrise, așteptându-i aprecierea („Frumoaso,/
Goga, și el impunând, la vremea sa, în lirica națională ți-s ochii-așa de negri încât seara/ când stau culcat cu ca-
un fior emoțional de noutate, devine oarecum obliga- pu-n poala ta/ îmi pare/ că ochii tăi, adânci, sunt izvorul/
torie pentru definirea de profunzime a celor doi. Deo- din care tainic curge noaptea peste văi/ și peste munți
sebirea nu trebuie considerată, se-nțelege, privind doar și peste șesuri,/ acoperind pământul/ c-o mare de-ntu-
cei 14 ani care despart debuturile lor editoriale: 1905, neric./ Așa-s de negri ochii tăi,/ lumina mea” – Izvorul
Poeme, Octavian Goga; 1919, Poemele luminii, Lucian nopții). Procedeul se va repeta, așa încât unul dintre cele
Blaga. La o primă privire, între aceștia – ei impunân- mai interesante volume de mai târziu – Nebănuitele trep-
du-se în același secol – n-ar trebui să fie mai mult decât te (1943) – i se datorează, în bună parte, stimulentului
o simplă referință în temporalitate. Totuși, nu! Primul sentimental ce vine de la Domnița Gherghinescu, pe
este un cântăreț pătimaș al nevoilor și neamului, cum ar care o adoră: „Domnița din basmul acelei cetăți/ într-o
zice Eminescu, un militant activ pentru impunerea con- zi m-a-ntrebat: / «Tu știi – ah, tu nu știi – cine-a fost
științei naționale și unirea românilor, dintr-o provincie Uta?»/ Amurg, mult mai vechi decât zilnicul soare apu-
asuprită de străini, cu Țara. Deziderat împlinit odată cu ne,/ sporea peste turnuri și-n preajma bisericii negre./ Tu
sfârșitul primului război mondial. Așa că, pentru cel de știi – ah, tu nu știi! Cum nu aș ști pe trecuta/ domni-
al doilea acest misionarism transilvan e depășit, legătura ță, cealaltă, din slava evului mediu?/ Tovarășa umbrelor
de profunzime cu pământul natal e de-acum de ordin astăzi, vie cândva!/ Printre armuri, prin surele ganguri/
metafizic, el simțindu-se chemat a reflecta, a medita asu- mândră și albă trăia,/ lângă scutul seniorial, Uta” (Dom-
pra condiției existențiale, mai mult decât asupra condiți- nițele). Recuzita expresionistă prezentă v-a rezona în po-
ei sociale. „Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină” – se ezia cerchiștilor sibieni, ce-și declarau descendența din
rostea, oarecum mesianic, în poemul-profesiune de cre- universul de mister și magie a magistrului. E o cheie cu
dință – ce deschide paginile primului său volum – „așa care poetul deschide în universurile arhaice, cu ritualuri-
îmbogățesc și eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt le păgâne, cu zeii fabuloși, cum este, bunăoară, Pan, sim-
mister/ și tot ce-i ne-nțeles/ se schimbă-n nențelesuri și bolizând bucuria trăirii în natura ce-l cuprinde în sine pe
mai mari/ sub ochii mei –/ căci eu iubesc/ și flori și ochi însuși Creatorul lumilor, dar care e orb și percepția fru-
și buze și morminte” (Eu nu strivesc corola de minuni a museților înconjurătoare se face prin simțurile primare:
lumii). Sunt denunțate aici, de la bun început, marile „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan./ E orb
teme și motive pe care poetul le va aborda (dezvolta) atât și e bătrân./ Pleoapele-i sunt de cremene,/ zadarnic cear-
în poezie cât și în filosofia sa. Sub forma unor reflexii le că-a mai clipi,/ căci ochii-i s-au închis – ca melcii – peste
întâlnim în Pietre pentru templul meu (1920), în Eonul iarnă./ Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: / unu,/ doi,/
dogmatic (1943) etc. trei./ Natura își adapă zeul” (Pan). E aici, în imaginea
Lumina, ca motiv referențial pe coordonata între- acestui zeu, ce-și împlinise menirea, însăși apocaliptica
gii opere, apare ca epifanie a Ființei, ca revelație a unei decădere a trecutului dar și deșteptarea la o nouă viață a
realități sacre, așa cum se întâlnește ea în filosofia vedică firii, într-o altă religie existențială„Sub clopot de vecerne
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 41
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Pan e trist./ Pe-o cărăruie trece umbra/ de culoarea lunii/ niți după mine, tovarăși!). E un presentiment al finali-
a lui Crist” (Umbra). În această eternă mișcare cosmică tății demersului său interpretativ al lumii, în receptarea
a lumii, se regăsește deplin poetul, în duhul perenității urmașilor, așa cum pe Creatorul însuși îl vede perpetuat
armoniilor stârnite de cântecu-i orfic: „Pe-aici umbla și el în elementele primare ale lumii: „ Mocnind sub copaci
și se-ntorcea mereu,/ contimporan cu fluturii, cu Dum- Dumnezeu se face mai mic/ să aibă loc ciupercile roșii/
nezeu” (Cântec pentru anul 2000). să crească sub spatele lui” (În munți), întro dimensiune
Fire meditativă, reflexivă, Lucian Blaga vine în cosmică în care poți „s-auzi scârțâind în viforniță/ osia
poezie dinspre înțelesurile filosofice ale universului, ale bolții”, când „soarele-mpinge alt ornic” (Ani, pribegie și
existenței înseși, reflectând astfel lumea concretă în care somn). E un cititor și un creator de viață, arătând „braz-

viază, metaforizată în propria-i decantare emoțională dele veacului” (Pluguri), închipuindu-se, totuși, a fi „prin
(„Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud/ cum se izbesc pustie un profet” (Strigăt în pustie). În întregul său, po-
6 0

de geamuri razele de lună” – Liniște). În această perspec- ezia blagiană e un imn adus vieții, el având sentimentul
tivă își deslușește însăși biografia: „Străin zâmbind, vrăjit recreării universului prin propria-i gândire și simțire,
suind,/ în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare./ Câteoda- așa cum își transmite mesajul creației în metaforica odă
tă spun vorbe cari nu mă cuprind,/ de vânturi și isprăvi Mirabila sămânță: „Laudă semințelor, celor de față și-n
visate îmi sunt ochii plini,/ de umblat umblu ca fiecare veci tuturor!/ Un gând de puternică vară, un cer de înal-

(…) Închis în cercul aceleiași vetre/ fac schimb de taine tă lumină/ s-ascunde în fieștecare din ele, când dorm./
cu strămoșii,/ norodul spălat de ape sub pietre./ Seara Palpită în visul semințelor/ un foșnet de câmp și amiezi
se-ntâmplă mulcom s-ascult/ în mine cum se tot revarsă/ de grădină,/ un veac pădureț,/ popoare de frunze/ și-un
poveștile sângelui uitat de mult./ Binecuvânt pâinea și murmur de neam cântăreț”. E o conștiință tragică ce re-
A G A

luna./ Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna.// Cu cuvinte velează poetic (cu o viziune metaforică în totul) sensul
stinse în gură/ am cântat și mai cânt marea trecere” (Bi- resuscităii vieții, asumând suferința celui ce s-a jertfit pe
ografie). Un sentiment al sfârșitului, al morții („pretutin- sine (fără a fi o poezie religioasă ci doar una cu profun-
deni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit” – Tăgăduiri), îl dă rezonanță filosofică) pentru un nou sens existențial:
resimte acut, sub semnul căruia își denunță sensul pro- „Isus sângerează lăuntric/ din cele șapte cuvinte/ de pe
priei existențe: „Ca mâne-o să mor,/ dar vă las moștenire/ cruce (…) Arde cu păreri de valuri/ pământul îmbrăcat
L

superbul meu craniu, din care să beți/ pelin/ când vi-e în grâu./ Aripi cu sunet de legendă/ s-abat înspăimântate
B

dor de viață,/ și-otravă/ când vreți să-mi urmați!” (Ve- peste râu” (Peisaj transcendent).

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


42 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Agentul Petrişor Dafin MUREȘEANU

P ROZĂ
şi Contele de Monte Cristo
– Bună ziua, domnule pieton! ţia pietonală. Ne-au înfiinţat pe noi când au desfiinţat
– Bună să vă fie inima şi căutătura, domnule poliţia călare.
agent! – Nu vă supăraţi, domnule agent, eu sunt un
– Nu mă lua pe mine cu poezii, răspunde clar om cu o oarecare stare. V-aş putea ajuta să vă cumpă-
şi pe scurt! raţi uniformă şi ustensile.
– Mă iertaţi, domnule agent, onorabile! – Îmi vine greu să accept, dar o să vă dau con-
– Vă rog să vă opriţi, domnule pieton, să stăm tul meu pe un şerveţel, scris cu creionul.
de vorbă! – Merge şi aşa! Îmi pare bine că v-am cunoscut
– Mă grăbesc, mă aşteaptă domnul Procust, la şi că pot ajuta un om la nevoie. Vă doresc o zi uşoară
loterie. şi noroc, mult noroc!
– Să aştepte! Aţi încălcat regulile de circulaţie. – Domnule pieton, domnule pieton! Mai în-
– Cu ce? toarceţi-vă o clipă! E bine, e foarte bine, văd că acum
– Aveţi stopurile arse! vă ard amândouă stopurile!
– Bine, dar eu sunt pe jos, nu sunt cu maşina!
– Nu contează. Înseamnă că nu cunoaşteţi
noul Cod rutier şi asta o să vă aducă a doua amendă.
– Noul Cod? Rutier!! Despărţirea
– Da, care prevede că şi pietonii trebuie să
poarte stopuri. – Lordule, câinele meu viteaz, spune-mi dacă
– Ziceaţi că ale mele sunt doar arse, domnule nu ţi-ai dori să fii om?
agent, stimabile! – Nu, stăpâne, pentru că n-aş găsi un câine cre-
– Da, adică nu se văd, deci nu există. Întoar- dincios ca mine care să mă apere de duşmani! Şi-apoi
ceţi-vă, să vă controlez! Aici pe omoplaţi trebuie puse. la ce bun? Să mă înşele toţi, să mă lase gol în biserică,
– Glumiţi! A fost destul şi-acum vă rog să mă aşa cum au făcut cu nepotul gornistului, sau să mă
lăsaţi în pace! arunce în mare pradă peştilor aşa cum au făcut cu cel
– Adică nu vă supuneţi autorităţii? Bine, tre- care n-a vrut să fie primar!
cem, pe locul trei: ne-supunere! – E grea viaţa ta, paznicul meu!
– Faceţi formele, amendaţi-mă, şi lăsaţi-mă să- – E grea, dar e mai scurtă stăpâne, iar până
mi văd de drum, domnule agent! Asta-i tortură! acum mi-a fost bine cu tine.
– Trecem, atunci, şi punctul patru: a-me-nin- – Nu te-am ţinut niciodată în lanţ, Lordule! De
ţare! bătut nu te-am bătut decât când mi-ai omorât ariciul.
– Fie, treceţi ce vreţi, faceţi-vă treaba! – N-a fost crimă cu premeditare, stăpâne şi
– Uşor de spus. Vouă pietonilor vă arde de glu- m-am căit toată viaţa!
mă. Sunteţi mai răi decât şoferii. – Ştiai că mâţa l-a pus pe arici să te întărâte?
Cum să mă descurc fără pix, fără carneţel, – N-am ştiut, altfel îi rupeam coada! Şi cât a
fără o lanternă cât de mică, fără un şprei, măcar pen- bocit ea la înmormântare!
tru ţânţari, în zona asta mlăştinoasă? – Şi nici nu te-am vândut cum fac alţii.
– Vai de capul vostru, atunci, aşa fără nicio do- – Aşa-i stăpâne!
tare. Dar uniforme vă dau? – Şi nici nu te-am oprit să umbli noaptea prin
– Una la doi agenţi, închipuiţi-vă. sat!
– Vai, vai, vai! – Şi asta-i aşa, stăpâne, dar şi eu m-am purtat
– Suntem o unitate nouă, poate de aceea: poli-
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 43
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

aproape ca un călugăr… ştie că fiecare suflet îşi are trupul său, deşi îi cinsteşte
– Ca unul de la Mănăstirea Durău, Lordule! şi pe cei adormiţi întru El şi-i răsplăteşte pe măsura
Aşadar n-ai vrea să fii om… purtării lor de dinainte de moarte.
– Nu, stăpâne, şi nu mă mai judeca aşa aspru! Mâine mă voi urca pe cel mai înalt munte şi
– Şi nici să-ţi fac un coteţ mai mare nu vrei? mă voi arunca de acolo în gol, ca să-mi dovedesc cre-
– Mai bine să-l reparăm pe cel de acum, că-s dinţa. Ajuns jos, îmi voi petrece toată seara ascultând
vremuri grele încă. Dar de ce mă tot încerci cu între- Bach. Nu voi fi singur.
bările astea, doar nu ţi-ai pierdut încrederea în mine?
– Uite, fratele meu de zile negre, ţi-o
spun deschis: plec la fiul meu în America pe
timp mai lung şi nu te pot lua cu mine!
– Pentru atâta eşti supărat, stăpâne?
– Ţi se pare puţin?
– O să te aştept, fii fără grijă! O vreme
voi sta în cimitir, la mormântul stăpânei, iar
apoi mă voi muta la orfelinat, cu copiii. Mi-ai
putea da o recomandare!
– Să-mi laşi şi un suvenir, stăpâne!
– Până mâine mai este o noapte, Lor-
dule!
– Poţi să-mi zici Bătrâne, stăpâne? Şi
încă ceva, să nu uit: n-ai mai auzit de câini care
au trecut oceanul?!

Omul din golf


Dumnezeu locuieşte pe pământ şi de
aici conduce Universul.
Mă întâlnesc în fiecare zi cu El. Azi i-am
dat o floare şi m-am ales cu un zâmbet divin.
Nu ştiu casa în care trăieşte, nici strada,
nici oraşul, nici ţara. Îmi vine să cred că stă mai
mult la ţărmul mării, cu sfinţii care se joacă în
nisip şi lăcrimând după cei pieriţi în temniţele
apelor, deşi El vieţuieşte peste tot.
Niciodată nu L-am simţit mai aproape
ca acum. Floarea am purtat-o mult timp cu
Ă

mine şi eram mâhnit că începea să se ofilească,


dar când a atins-o a înviat, şi-a înteţit culoarea,
R O Z

de parcă s-ar fi aprins


În urma Lui au rămas nişte norişori albi, care
s-au ridicat repede la cer. Nu ştiu ce va fi mâine, ce P.S. Am trecut pe la Cenzura Cerească. Niciun
mi se va zice să fac, dar îmi trece prin minte să-L rog cuvânt nu mi-a tăiat din această pagină. De fapt a mai
să-i spună tatălui meu cât de rău îmi pare că nu l-am rămas acolo un singur funcţionar pe care-l cheamă
iubit destul. Buzzati şi stă la capătul golfului, într-un cort, ascul-
P

Lui Dumnezeu îi place să stea între cei vii, să tând vântul şi ascuţind creioane colorate.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


44 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Milena Dana BANU

Ă
R O Z
E ști eroul propriei tale vieți. Te vei privi me-
reu într-o oglindă care te va arăta mai fru-
mos, mai bun și mai inteligent decât ești.
Artiști care cred în puterea inspiratoare a drogu-
rilor și ajung să nu își mai poată pronunța nici numele,
înnebunesc sau se sinucid.
Odată cu vârsta, dacă reușești să ajungi la un O lume a rebelilor fake. Invadează teritorii, Aca-

P
echilibru, devii conștient de defectele și frustrările tale. parează spirite inocente. Oferă iluzii dezamăgitoare în-
Asta se întâmplă însă rar. Cei mai mulți sunt luați de tr-un sfârșit.
valul socialului și se îneacă în oceanul inerției, al reguli-
lor idioate și al etichetelor imbecile. Milena e din nordul republicii Moldova, din
Vor doar să își găsească un grup al lor la umbra Edineț. E o bună desenatoare dar nu face caz de asta.
căruia să stea apărați de singurătatea care îi înspăimân- A venit la Paris acum câțiva ani. Pare ruptă din Sha-
tă. meless, un serial pe care e bine să îl urmărești dacă ai
Să fii asemănător cu alții. Pe cei care îți seamănă probleme cu alcoolul și vrei să te lași.
să îi consideri drept ai tăi. Chiar dacă sunt niște dobi-
toci pe care nu dai nici 2 bani pentru că nu îi placi. Familie numeroasă, 3 frați mai mici, viață pro-
miscuă, alcooluri proaste, bărbați pasageri avuți la beție
Paradoxal, cei mai legați de etichete și reguli și uitați fără vreo tristețe.
sunt autoproclamații rebeli. Artiștii excentrici, bikerii Spune că viața e un maraton, nu un sprint, și
decorativi, alcoolicii și dependenții de droguri. Un nu- deci trebuie să te antrenezi din greu dacă nu vrei să cră-
măr uriaș de oameni ce respectă reguli prostești, consi- pi pe traseu înainte de finiș.
derându-le apte să îi scoată din anonimat. I se pare o vorbă de spirit, cu greutate. O repetă
Scriitorii alcoolici se consideră majoritatea niște mereu.
mici Bukowski. Unii dintre micii Bukowski de carti-
er și de crâșme comunitare nici măcar nu știu să scrie O văd rar, mă caută când frații ei au nevoie de
corect în limba țării lor. De citit, abia de citesc fugar rechizite pentru școală. De sărbători îi caut eu. Înainte
pe net din ce mai scriu amicii lor de beri și pub-uri de pandemie îi invitam duminica la masă pe toți.
păduchioase. Sunt aproape la fel de aiurea ca yesmenii Îmi place să merg cu frații Milenei la cumpără-
care se felicită reciproc și își aruncă unii altora pisici și turi. Toate vitrinele Parisului la un loc nu înseamnă ni-
câini aplaudaci pe rețelele sociale, când mai postează mic dacă nu sunt privite de copiii săraci care intră apoi
câte o poezie de tot rahatul. alergând înăuntru să își aleagă singuri ce vor.
„Vai, doamna Lenuța, ați mai produs o poezie.
Felicitări și pupici.” „Vai, domnu Nelu, ce diplomă fru- Frații Milenei sunt inteligenți, dezghețați și ve-
mos colorată am primit la concursul ăla pentru femei seli. Părinții lor sunt bețivi și dezaxați. Când nu beau,
care scriu!” se bat. Când beau, se bat. Noroc că dispar cu săptămâ-
nile prin speluncile cartierului.
Mulți bikeri vorbesc murdar și poartă geci pline
cu insigne fake, considerându-se autentici și originali. Milena și-ar dori o viață în care să nu muncească
De fapt stau mai mult prin baruri decât pe motoare. dar să aibă un venit sigur. Visul multora. Al majorității.
Cu motorul doar se fotografiază cât să caște gura pros- Muncești o viață pentru o pensie amărâtă care să
timea la ei pe net și să îi invidieze. Se cred adorați de îți permită să nu faci nimic. Când ajungi la ea ești deja
femei dar sunt de fapt niște misogini jalnici care și-o ros de boli din cauza muncii și prea șubred ca să te mai
trag cu femei proaste, curve, fără job, stimă de sine sau bucuri de vreun dolce far niente.
cu tipe slabe de înger, rătăcite pe drum.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 45
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Milena a lucrat în anii din urmă într-un pub pă- dur de gang - un mix interesant.
duchios din Paris 13 unde se serveau alcooluri dubioase Nu îi e dor de țara ei, a avut parte numai de
și mâncare pentru turiști fraieri - mâncăruri cu denu- probleme acolo.
miri franțuzești-sforăitoare, prețuri mari, încropeli tip Un avort făcut la 15 ani, liceul neterminat, bătăi
fast-food - mai bine mănânci rumeguș, ar fi mai inteli- acasă, 2 tentative de sinucidere cu supradoză și de vreo
gent și mai curat. 2 ori intrată în comă alcoolică pe la 16 ani.
„Eat shit!” - o expresie potrivită pentru meniul
de acolo. Acum are 24 de ani. De când s-au mutat la Pa-
ris, ai ei nu mai au curaj să îi bată pe ea și pe frații ei.
Ea și celelalte fete purtau pe cap niște peruci de Beau și se bat doar între ei.
clovn, roșii. Arătau grotesc. Milena avea însă și o fustă Are grijă de copii. Îi iubește. Toți fac mici munci
mini care îi lăsa descoperite picioarele atletice fabuloa- care îi ajută să supraviețuiască.
se. Lungi până în tavan.
Milena visează ca frații ei să ajungă la facultate,
Am cunoscut-o acum vreo 3 ani. Eram cu Vla- să se căsătorească și să aibă familii numeroase.
dimir care fotografia locuri din Paris pentru revista lui – Ce ți-ai dori, Milena, pentru viitorul îndepăr-
și mă ducea cu el, ca de obicei, să descopăr orașul din tat?
interior. – Să crească ăștia mici, să se așeze la casele lor și
Barul era interesant. Jegos, întunecat, cu accente duminica să ne adunăm toți la o masă. Cum vă adunați
americane vintage. Muzica la fel. tu și ai tăi.
Și să mă iubească și pe mine un bărbat adevărat.
Milena m-a auzit vorbind la telefon în româneș- Ca pe tine.
te cu Onisim și a venit imediat la mine.
Mi-a plăcut contrastul între limbajul ei vulgar, Cine știe, Milena, poate undeva în orașul acesta
de țoapă care se crede mai puternică dacă își bagă pre- vechi al miracolelor, există un bărbat doar al tău. Îl vei
supusul organ masculin în lume și înjură murdar din 2 întâlni într-o zi. Neapărat întâmplător și neapărat în-
în 2 minute, și privirea senină și curată. Inocentă. tr-o dimineață precum aceasta în care eu scriu despre
tine.
Încă o fată speriată care se apără de oameni înju-
rându-i. Eu m-am apărat întotdeauna fugind, de aceea
le înțeleg pe fetele ca ea. Teama poate aduce la un loc Cosimo
oamenii și îi poate împrieteni.
Cândva am cunoscut și eu teama. Am scăpat de Un master în literatură italiană, păr foarte lung,
ea păstrând în jurul meu doar oameni pe care îi iubesc ușor buclat, un rucsac din pânză de sac pe umăr și ghete
și care mă iubesc la rândul lor. safari, de vară, mereu prăfuite. Cosimo, tânărul meu
prieten cu care am împărțit câteva veri la Erice, în Si-
Sper ca Milena să nu își găsească vreun tip jegos, cilia.
bețiv și/sau drogat prin barul ăla „boem”. Vreun idiot
care să îi toarne copii, desigur fără căsătorie, cum fac De fapt îl chema Luigi și era cu 20 de ani mai
Ă

toți „rebelii” de mâna a 10-a, și să o pună la muncă în tânăr decât mine. Avea pe atunci 26 de ani și era din
folosul lui. Să îi distrugă privirea candidă pentru tot- Cefalù.
R O Z

deauna. Copil de pe coasta Siciliei. Crescuse printre


Oricum, păduchioșii ce vânează femei pentru portocali, cu marea în față și muntele în spate. Saluta
casă, masă, sex și bani ar fugi mâncând pământul din în gura mare pe toată lumea. Le făcea semne celor ce
fața familiei numeroase și sărace a Milenei. locuiau în casele cu balcoane deschise și copertine din
pânză roșie cu dungi albe. Balcoane de la care fluturau
P

Zâmbetul ei de frescă renascentistă și limbajul ei larg rufele întinse la uscat în ochii privitorilor.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


46 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I-am pus un nume nou lui Luigi, așa cum obiș- bită de mine. Engleză vorbeam doar când nu aveam
nuiesc cu toți prietenii mei apropiați, și l-am luat cu încotro. Cuvintele nici nu mai aveau importanță. Eram

Ă
mine peste tot în verile acelea siciliene. copiii unei lumi mari și fericite, acolo, în Orașul de Pia-
tră.

R O Z
De cum l-am întâlnit, l-am simțit ca fiind unul
de-al meu. Și el la fel. Ne-am împrietenit. Am râs. Am De acasă de la el, din Cefalù, cu mașina de teren
băut sticle întregi de vin de Agrigento, aduse de Co- primită cadou de de la taică-su când împlinise 20 de
simo din pivnița lor de acasă. Lichioruri de Marsala și ani, Cosimo ajungea cam în 2 ore și jumătate la Erice.
Băteam drumuri lungi prin împreju-

P
rimi cu mașina lui.
Ne duceam la Papa Umberto să ne ui-
tăm la Onisim cum îi face portretul. Îi bâzâ-
iam și îl întrerupeam de la lucru.
Papa Umberto râdea și dansa cu noi
prin curtea casei lui uriașe. Onisim arunca
apă după noi și ne fugărea ca să îi lăsăm în
pace, să poate termina lucrarea.

Deseori Cosimo dormea la noi. În casa


pe care Grig și-o cumpărase după ce a plecat
din România și și-a deschis cabinetul din Ita-
lia.
Era înainte să devenim parteneri la
firmă. Maică-sa murise în anul ăla, ucisă din
neatenție de un doctor dintr-un spital din Bu-
curești. Fost coleg de facultate de-al lui.

Grig s-a dus peste el și l-a bătut de l-au


ținut o săptămână cu perfuzii în spital. Când
și-a revenit ăla nu a depus plângere. Între timp
noi am plecat din țară. Colegul lui a făcut ca-
rieră. Acum e ceva șef prin spitalul de-acolo.

Grig a vândut atunci tot ce avea. Era


sigur că va fi închis pentru că l-a bătut pe ăla.
Rosolio din petale de trandafiri macerate, pe care Papa Când a văzut că a scăpat, s-a mutat în Italia, la Erice,
Umberto ni le trimitea și din care beam uneori împre- unde și-a deschis un alt cabinet. A renunțat la cetățenia
ună la lăsatul serii. Vișinată Amarena ce îmi zbârlea română.
codițele și ne făcea să râdem prostește toată noaptea
cu ochii la stele. Limonadă cu zahăr și sare în carafe În vara aia Grig era la pământ. Umbla neîngrijit.
brumate, ținute la gheață. Limoncello făcut de Dona Râdea prea mult sau căuta ceartă cu toată lumea. Pe
Amalia, bunică-sa. mine mă ținea mereu lângă el. Spunea că îi fac bine.
Beam și recitam poezii. Pentru că eram sora lui. Eram o familie. Și așa vom
rămâne până la capăt. Oriunde merg eu, Grig îmi e
Vorbeam în 2 limbi diferite unul cu celălalt. El alături. Din România ne avem doar unul pe celălalt. În
nu știa deloc românește, eu nu înțelegeam mai nimic rest nu mai avem pe nimeni de acolo.
din siciliana lui ce nu avea vreo legătură cu italiana vor-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Pe Cosimo l-a acceptat pentru că vedea că mă fie-uri. Detestate de toți în real dar luând sute de de
face să râd. Și-o trăgea în fiecare seară cu altă tipă (mă- like-uri pe rețelele sociale.
car acum le schimbă doar la o săptămână sau două).
Turiste din alea cu selfie-uri și buze țuguiate. Fuma Nu am înțeles niciodată mania oamenilor de a
enorm. Mânca pe sponci. Părea un zombi. se poza pe ei înșiși când văd un peisaj ce le place. Nu
De fapt eram zdrențe amândoi. Praf eram. Pul- trăiesc momentul, îl amână. Așteaptă să ajungă pe la
bere eram. La pământ. casele lor și acolo, privindu-se pe ei înșiși în pozele alea
amărâte, pe care le mai și bagă în photoshop din plin,
Eu eram în plină perioadă alcool. Fumam 2-3 au credința că s-au simțit bine în vacanță.
pachete de țigări pe zi. Scriam greu, cu sincope, chinu- Ia-le telefonul și i-ai distrus. Lasă-i singuri în
it. Aveam cu vreo 10 kg mai mult decât era firesc și o mijlocul pieței, printre oameni de-ai locului, și sunt
tonă de disperare pe care o căram peste tot cu mine ca pierduți.
pe o decorație de preț. Îți recită texte de pe pliante turistice sau de pe
Anii în care eu și Onisim am fost obligați să bloguri de călătorii: date istorice, număr de locuitori,
stăm departe unul de celălalt. suprafață. Uscați ca iasca. Mereu în grup, mereu pur-
Ani mulți, grei, cu accese autodistructive din tând cu ei un băț arătător pentru o scurtă lecție explica-
partea noastră: aventuri prostești, alcooluri, viață de tivă despre orice. Boring like hell!
noapte, medii artistice dubioase.
Înconjurați de prieteni fake care ne cereau me- Grig a păstrat casa din Erice ca să mergem aco-
reu câte ceva: timp, bani, viață, răbdare. lo verile în vacanță. Acum, cu pandemia, a închiriat-o.
Don Domenico, tatăl lui Cosimo, merge din când în
La început Onisim și Grig l-au privit suspicioși când să mai bage câte un ochi și să se asigură că totul
pe Cosimo. Un puști bronzat ce râdea prea mult și tă- e în regulă.
cea când nici nu te așteptai.
Mereu lipit de mine. Alerga în jurul meu în cer- Cosimo, între timp, s-a căsătorit, a divorțat, a
curi mai mari sau mai mici și îmi recita dintr-o carte scris o carte, s-a tuns, i-a crescut părul la loc, și-a con-
de versuri de-a lui Pavese, pe care o purta mereu cu el. struit o casă pe malul Mării Tireniene, după planurile
lui proprii.
Avea o voce tânără, pasională. Un timbru pă-
trunzător ce îți rămânea în memorie. Italiana lui melo- Uneori mă sună și îmi recită din Pavese în ita-
dioasă, siciliană, părea dintr-o lume ireală în care orice liană. Eu îi citesc din noile mele poezii. Vocile noastre
durere dispărea lăsând în urmă miros de neroli și albas- în timp ce recităm, ne spun unul celuilalt dacă suntem
tru de Mare Tireniană de-a lui de acasă, blândă cu călă- bine.
torii. Lui Onisim i-a plăcut de el pentru că avea o pri-
vire dreaptă, deschisă. Te privea în ochi și râdea. Era ca Anul viitor sper să ne revedem. Vom bea vin
soarele Siciliei. Prea mult uneori dar nu te puteai supăra vechi de Agrigento, pus deoparte în pivniță, special
pe el. Mai era și prieten bun cu taică-su, pe deasupra. pentru noi, de Don Domenico, taică-su.
Îi recitam în românește din poeziile mele. Deși Sunt sigură că Papa Umberto ne va zâmbi prie-
nu înțelegea nimic, l-am surprins cu ochii în lacrimi în tenos și ne va trage cu ochiul de printre stelele uriașe de
Ă

timp ce îmi asculta vocea. pe cerul Siciliei.


R O Z

Cosimo atrăgea fetele ca un magnet. Erice era Și chiar dacă nu ne vom mai revedea vreodată,
plin de turiste colorate venite de prin toată Europa. eu și Cosimo, când vom vorbi unul despre celălalt, în-
Fete gata oricând de o aventură cu băieții sicilieni. Po- totdeauna ne vom numi „buna mea prietenă Danu” și
zându-se mai mult decât era necesar. Mergeai ce mer- „bunul meu prieten Cosimo”.
geai și, pac, te izbeai de vreo vacă din aia ce se proțăpea E îndeajuns pentru o viață.
P

în mijlocul trotuarului cu buzele țuguiate pentru sel-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


48 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

De Florii, despre cum poţi birui Doina CERNICA

EVE NI MENT
atunci când ai pierdut

P eretele dinspre miazănoapte al Bisericii Vo-


roneț, cunoscuta ctitorie a lui Ștefan cel
Mare zămislită într-un ceas greu pentru Moldova sa,
foto, cu câteva zile înainte de hram, alături de Stavrofo-
ra dr. Gabriela Platon, stareța locașului, pe E.S. David
Saranga, ambasadorul Israelului în România, însoțit de
este cel în fața căruia întârzii cel mai mult în ultima Arhidiaconul dr. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial
vreme. Roaderea frescei acestuia cu ghearele și colții la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Domnul David
de crivățul și gerurile nordului îmi evocă nu numai Saranga avea să-și povestească apoi (și în limba română)
încercările la care a fost supus sfântul lăcaș în peste ju- impresiile generate de trecerea pe la Putna, Moldovița
mătatea mileniului de existență, ci și pe cele ale mona- și Voroneț în felul în care mulți dintre noi își exprimă
hismului românesc și ale credinței ortodoxe, ale însuși admirația în fața unor zidiri minunate ale străinătății
neamului nostru. Dar ca să-ți îngădui să poposești și să căutând un punct de sprijin în frumusețile de acasă,
meditezi aici, trebuie să vii mai des, să ai norocul să fii iar când e posibil, chiar în legăturile lor: „Mănăstirile
din vecinătate, altfel și pelerinii, și vizitatorii de toate pictate din Moldova au inspirat lucrările lui Reuven
credințele, unii ajungând poate doar o dată în viață la Rubin, primul ambasador al Israelului în România, și
Voroneț, îi preferă splendorile de pe peretele sudic și de unul dintre marii pictori israelieni, născuți în România
la apus. La apus, în acest loc de vizibilă racordare a ce- și crescuți în Bucovina. În zilele tinereţii călătorea în-
rului cu pământul, la marea desfășurare de forță religi- tre mănăstiri, vedea pereţii pictaţi şi de acolo inspira o
oasă și estetică a Judecății de Apoi, l-a surprins aparatul parte din lucrările sale”. Nu pot să nu-mi împărtășesc
bucuria pentru încântarea Excelenței Sale
pentru tot ce a văzut aparte și bun pe me-
leagurile noastre – când cu proprii ochi,
când cu cei ai valorosului pictor care a tră-
it și creat și la Fălticeni, ochii lui Reuven
Rubin –, răspuns pe căile neștiute ale sen-
timentelor frumoase mărturisite la cartea
pe care am publicat-o în anul 2020, după
călătoria mea în Israel.
Hramul Sfântului Gheorghe, ocro-
titorul Bisericii Mănăstirii Voroneț încă
din vremea lui Ștefan cel Mare, a avut loc
în acest an, 2021, al doilea al pandemiei,
de Florii. Slujba a fost ținută în aer liber,
soborul de preoți, în frunte cu Preasfin-
țitul Damaschin, episcop-vicar al Arhi-
episcopiei Sucevei și Rădăuților, urcând
pe podiumul de ceva vreme existent aici,
acum doar cu adaosul unor pereți transpa-
renți, altarul de vară cum a fost denumit
când a început să apară în incinta multor
locașuri, oferind posibilitatea unei parti-
cipări și numeroase, și în conformitate cu
regulile distanțării impuse de apărarea îm-
potriva coronavirusului. Sărbătoarea vibra
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 49
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

în icoanele, florile și covoarele care îl împodobeau, în tă de sulițele blânde ale ramurilor de salcie, înconjoară
mâțișorii săi sfințiți, mâțișori care pâlpâiau și în mâinile biserica, înălțând căldura respirației umane și spre ves-
oamenilor, și ei cu ținută duminicală, dar și în soarele tigiile frescei de la miazănoapte, și deasupra panourilor
care stătea puternic pe cer, stârnind doar din când în protectatoare ale lucrărilor de la zidul de nord, între ele,
când, la iute-trecătoarea scuturare a vreunui nor rătă- eu sperând din toată inima că micuța magnolie purpu-
cit, inelușe, funigei de curcubeie. Venită de la Sucea- rie continuă să trăiască.
va împreună cu soții Maria și Ion Olar, președinta și Mă întâlnesc cu Doamna Profesoară din noua
vicepreședintele Fundației Culturale „Leca Morariu” carte a monahiei Elena Simionovici, universitara Car-
Suceava, și cu ziarista Daniela Micuțariu de la „Mo- men Cornelia Balan, al cărei nume întreg îi semnează
nitorul de Suceava”, trăiam hramul și ca o mare bu- prefața, venită împreună cu doi dintre Balanii ei cei
curie personală: după mai mult de un an o revedeam frumoși, fratele și cumnata. Apoi cu scriitorii Isabel
pe Maria Toacă, prietena mea de la Cernăuți, pande- Vintilă și Alexandru Ovidiu Vintilă, căruia, la vederea
mia ținându-ne departe una de cealaltă, ca și pe toți de darului pe îl ofer Excelenței Sale, Irina Loredana Stăn-
toți. Făcea parte din echipa unui proiect transfrontali- culescu și primăriței (cum rămâne în inimile noastre,
er, însoțindu-le aici, în sudul Bucovinei, pe E.S. Irina în ciuda titlului de viceprimar pe care îl poartă acum)
Loredana Stănculescu, consul general al României la – volumul de povești de călătorie „Neaua ninge la Bet-
Cernăuți, și pe Elena Nandriș, viceprimar la Mahala. leem”, îi pare rău că nu și-a adus, pentru a o oferi la
Lângă Maria, stătea în gând, amintirea tatălui ei, Ghe- rându-i, recenta sa carte de poeme, „Insectele imperiului
orghe, și deasupra tuturor purtătorilor acestui nume [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, Editura Charmi-
și ai rudelor, pretenilor, cunoscuților unor asemenea des, 2021. Dar ne încurajăm reciproc, poate nu e de-
purtători, meditația episcopului-vicar despre cum poți parte ziua când, împreună cu noile noastre cărți, vom
birui atunci când ai pierdut, evocând felul nedemn în putea să trecem iar granița, ca să îi revedem și pe ceilalți
ochii celor din vremea lui în care și-a sfârșit viața Sf. prieteni din Cernăuți, de la Mahala, Boian, Storojineț,
Gheorghe, pierzând rang, avere, în favoarea biruinței Herța...
lăuntrice, spirituale, duhovnicești. Asemenea, freamăt Dar și noi avem parte de dar de carte, de la mo-
mare la auzul venirii lui Iisus, care îl înviase pe Lazăr, nahia Elena Simionovici: „Sfânta Mănăstire Voroneț.
și apoi tabloul izbitor al intrării sale în Ierusalim, de Trei decenii de la reînființare”, tipărită cu binecuvânta-
Florii, în desăvârșită smerenie, umilință, cu picioarele rea Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei
târându-i-se pe pământ de pe spinarea unui măgăruș, și Rădăuților, și apărută la Mușatinii, Suceava, 2021,
așteptat ca împărat, a intrat ca ultimul om. De neînțe- aleasă ofrandă a maicii scriitoare la marea sărbătoare a
les, mai ales astăzi, când trebuie să demonstrezi că ești obștii sale, iar de la Maria Toacă, editată prin strădania
E N T

capabil, puternic, să arăți cine-i șeful, cine are ultimul sa și prin contribuția locuitorilor Boianului, romanul
cuvânt. Omenește e greu de înțeles, continuă preasfin- unei fiice a Boianului, Viorica Chibac-Cuciureanu, „La
țitul, el însuși, în propria-i viață, simțind dificultatea răspântia Boianului”, Misto, Cernăuți, 2020, transcris
unei asemenea încercări, a întoarcerii celuilalt obraz, al de Maria în grafie latină după varianta în chirilică din
biruirii răului cu binele, deoarece „omenește, e greu de 1970, lansată la Chișinău. Maria Toacă este tot atât de
înțeles”. „Așa scrie în Biblie!”, suspină cernăuțencele cu bucuroasă ca și Maria Olar, care a adus de asemenea
M

ochi aprigi. dar de carte pentru doamnele venite de la Cernăuți,


În deschiderea podiumului, care din locul în proaspăt ieșit de sub tipar, volumul II al monografiei
N I

care stau îmi apare ca o fereastră, alături de episco- închinate de Leca Morariu lui Iraclie și Ciprian Porum-
pul-vicar, care o prezintă, și de stavroforele proinstare- bescu. Amândouă se bucură că atât de întrebata carte
ța Irina Pântescu și stareța dr. Gabriela Platon, este, în la Boian, unde a slujit ca preot Iraclie Porumbescu, pă-
veșmânt albastru, doamna consul-general. Excelența Sa rintele literaturii române din Bucovina, va ajunge, în
E

a adus daruri de preț – o icoană a Sfântului Gheorghe sfârșit, în mâinile lui Vasile Botă, inițiatorul ridicării
V

și două cruci pentru starețe din partea Mitropolitului la Boian a unui monument în amintirea vrednicului
Bucovinei și Cernăuțiului, ÎPS Meletie. După care, cu preot și scriitor.
E

preoți și măicuțe, în sărbătoresc alai, mulțimea străjui- În trapeza Sfintei Mănăstiri Voroneț, acolo

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


50 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

unde se desfășoară tradiționala agapă creștină, suntem Dar iată că foșnetul de carte al Floriilor la Vo-
întâmpinați cu o surpriză de proporții, la figurat și la roneț atinge clipa sa de vârf: grație stareței, stavrofo-
propriu: pe peretele de răsărit în mari reproduceri foto, rei dr. Gabriela Platon, redactor al acesteia împreună
cu universitara Carmen
Cornelia Balan, toată
lumea va pleca de aici
cu placheta dedicată
prezenței Voronețului
la Academie. Placheta
conține cuvintele rostite
la deschiderea expoziți-
ei – eveniment moderat
de directorul general al
Bibliotecii, prof. ing Ni-
colae Noica, membru de
onoare al Academiei –,
de acad. Ioan-Aurel Pop,
președintele Academiei
Române, de Preafericitul
Părinte Patriarh Dani-
el – „Frumusețea eternă
a Voronețului. Mesajul
central al Judecății de
Apoi” –, de stavrofora
Irina Pântescu, de acad.
după chipurile de pe fresca exterioară, Sf. Daniel Si- Răzvan Teodorescu și de stavrofora dr. Gabriela Pla-
hastrul și Mitropolitul Grigorie Roșca, iar pe cel de la ton, stareța de acum a Mănăstirii. De asemenea, în nu
apus, cunoscutul tablou votiv din naos, pe fundalul multe pagini, multe amănunte despre documentele ex-
cerului înstelat, Sfântul Gheorghe îi este alături, ocro- puse, despre cărțile publicate de monahii, imagini de
titor, voievodului Ștefan cel Mare, la închinarea cti- la vernisaj, din expoziție, reproduceri după impresiile
toriei sale Mântuitorului, iar voievodul este însoțit de încredințate de vizitatori cărții acestora.

T
Doamna Voichița, de una din domnițe și de urmașul La plecare, intrăm în tăcere în cimitir, să aprin-
său la tron, Bogdan al III-lea. Ele evocă un moment dem o candelă la locul pe care filosoful, istoricul de artă

N
de mare mândrie pentru obștea Mănăstirii: expoziția Petru Comarnescu și l-a ales pentru odihna sa de veci,
„Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de loc din care se vede turla neasemuitei biserici. Îi promit

E
ani de la redeschidere” deschisă în perioada 6-16 apri- și îmi promit ca, la întoarcerea la Suceava, să merg să
lie 2021 în sala „Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei mai văd o dată expoziția de grafică și pictură a Magda- M
Române. În acest cadru schimbat de noile sale podoa- lenei Rădulescu, deschisă până la sfârșitul lui mai, în
be, în pragul intrării în Săptămâna Patimilor, dar și al care se află și portretul pe care i l-a realizat apreciata
I

marii sărbători a Învierii, glasul Stavroforei Irina Pân- artistă.


tescu, proinstareța sfântului locaș, capătă putere nouă În mașină, simt pătrunzându-mi prin țesătura
N

recitând din memorie, formidabila sa memorie, „Cu măștii, aerul oxigenat al cărților primite, dăruite. Toate
Domnul spre Golgota”: „Au fost mulți, și vor fi încă, au fost scrise, tipărite, unele și citite în lunile izolării
E

cei ce să-L omoare cată,/ Dar închis să-L țină nimeni forțate. Apoi mă gândesc la predica părintelui epi-
V

n-o să poată niciodată,/ Căci nu-i om/ Și nici putere scop-vicar. La cum poți birui atunci când ai pierdut,
să-L îngroape pe vecie,/ De sub orișicâte pietre/ El în- la înfruntarea răului cu binele. Și la binele cărții mai
E

totdeauna Învie!” presus de răul pandemiei.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

T Doina CERNICA Pictorul Mircea V. Hrişcă,


o inimă care continuă să bată
N
N I M E

Î n anii 80, din familia pictorului Mircea V.


Hrișcă, cea mai prezentă aievea în viața mea
de cititoare și iubitoare de pictură era Doamna Anas-
am încercat să o compensez stăruind asupra cunoscutu-
lui portret pe care i l-a dedicat pictorul) la vernisajul ex-
poziției „Mircea V. Hrișcă. Emoție și sensibilitate” din
tasia Hrișcă, cu care mă întâlneam aproape de fiecare 6 mai 2021, expoziție organizată la Muzeul Național
dată când treceam pragul bibliotecii județene, Biblio- al Bucovinei și însoțită de lansarea cărții menționate,
tecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava de azi. Uneori, „Mircea V. Hrișcă. Emoție și sensibilitate”, Coordona-
mai rar, îmi vorbea de soț, a cărui creație știa cât de tor Oliv Mircea, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava,
mult o prețuiam, mai ales amintiri ale începutului, ale 2020, carte prefațată de dr. Constantin-Emil Ursu, di-
E

întâlnirii și ale croirii destinului lor împreună, mai des rector general al Muzeului Național al Bucovinei, de
de Oana, de care o întrebam cu celălalt nume al ei de criticul de artă Oliv Mircea, și de pr. dr. Gabriel-Dinu
V

domniță, „Ce mai face Ruxandra?”. Astfel că rând pe Herea, șeful Secției de Artă a Muzeului, moderatorul
E

rând, grație povestirilor mamei, Oana Ruxandra Hrișcă vernisajului. De data aceasta, am fost întâmpinată de
a devenit adolescentă, liceană, studentă, sub ochii mei, Cristi Creangă, artist nu doar al computerelor și vitrali-
pentru ca apoi să o cunosc și să o recunosc îndeosebi în ilor, cum l-a numit odată Lucia Pușcașu, ci și al impri-
galeriile de artă în care expune, artistă plastică originală, meului pe textile, de vreme ce de pe bluzonul său negru
care cu o tinerețe nedezmințită de trecerea anilor conti- privea dincolo de mine, reluat în alb, halucinantul chip
nuă să surprindă. Surprize ținând de creațiile sale și de al răsculatului de la 1907, schițe ale pictorului respi-
punerea în scenă a unor vernisaje. Cărora le-aș adăuga rând la căldura inimii și pe pieptul Oanei și al fiicei sale,
interesul pentru un clasic al Bucovinei, artistul plastic Ana Creangă, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național
Epaminonda Bucevschi, materializat într-o teză de de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava. Ținuta famili-
doctorat, și pentru preocupările acestuia vizând stabili- ei, în negru și alb, fiind de altfel un discret omagiu adus
rea portretului adevărat al lui Ștefan cel Mare. De-abia sobrietății pictorului și picturii sale.
mai târziu aveam să aflu că inițial își dorise doctoratul Cum sunt cunoscute, în esența lor, din partea
axat pe Bucovina în creația pictorului Mircea V. Hrișcă introductivă a albumului monografic, alocuțiunile lui
și că la sfatul prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, îndrumă- Oliv Mircea și Gabriel-Dinu Herea de la vernisaj, re-
torul de doctorat (Oana este doctor în Istorie), amâ- produc cu plăcere din cuvântul Oanei Ruxandra Hriș-
nase această analiză, găsind în Epaminonda Bucevschi că rândurile despre tata (meritau să existe și în carte):
și epoca sa nu numai o temă atrăgătoare, ci și prilejul „Sunt azi persoana care sunt datorită părinților
unei bune pregătiri a instrumentelor de lucru pentru mei. Azi, aici, este vorba despre tatăl meu, pictorul, cre-
viitoarea lucrare dedicată tatălui. Dar iată că disponi- atorul, mentorul, modelul din viața mea.
bilitatea Muzeului Național al Bucovinei de a finanța Îi sunt recunoscătoare pentru formarea mea
o carte despre Mircea V. Hrișcă a implicat-o pe Oana culturală. Iubea cultura și natura. Excursiile familiei
Ruxandra Hrișcă în vârtejul realizării mult doritului noastre se programau în funcție de obiectivele culturale
tom. După acest frumos și substanțial album mono- din zona vizitată. Orice copil ar trebui să fie educat în
grafic, Oana poate cu inima ușoară să se ocupe și de iubire de cultură, de valoare. Se poate trăi fără cultură,
editarea cărții sale despre Epaminonda Bucevschi. Fără fără modele autentice foarte bine (dovadă stau aceste
ca aceasta să excludă în viitor alte valorificări editoriale timpuri), însă este păcat.
și, desigur, expoziționale ale operei vaste (e termenul Tata s-a născut în Bucovina și a încercat prin în-
folosit de Oana) moștenite de la tatăl său. treaga creație să-și arate dragostea pentru această zonă.
Nu întâmplător am început aceste rânduri cu A fost un patriot real, a căutat să-și prețuiască rădăcini-
Doamna Anastasia Hrișcă, deoarece mi-au lipsit zâm- le, să le valorifice și să le ofere celorlalți. A fost prețuit de
betul, obrazul ei luminat de bucurie (absență pe care contemporani, însă nu și înțeles. A luptat atât de mult
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
52 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

pentru valoare, a ars în creație, s-a dăruit total artei. Îi graf”, un triumf al culorilor sale sobre și luminoase, al
datorez atât de multe... purității albului său. Ca și „Anastasia...” de altminteri.
Acasă, în apartamentul mic de două camere, era Cerând de asemenea un răstimp al ei, răscolitoarea pic-
universul nostru. Când mama întârzia seara la bibli- tură „În noaptea de Înviere”, încadrată de lucrări care
otecă, tata îmi crea jucării și spații de joacă cu multă ni-l evocă pe artist ca fiu al preotului Visarion Hrișcă,
imaginație. Dimineața mă trezeam pășind în sufrage- instaurează subtil un moment de meditație. La fel se
ria transformată în atelier, îmi îmbătam simțurile cu întâmplă și în segmentul expozițional cu splendoarea
parfumul culorilor de ulei „Muntelui”, în care teluricul
și al terebentinei (rămase și și celestul se întrepătrund și
peste ani o plăcere). Picta fo- urcă împreună, și cu taina
losind scaunele drept șevalet „Portițelor” întredeschise spre
(atunci încă nu avea atelier). o altă lume. Apoi, cu „Pacea
Picta uneori pătimaș, pierzân- sufletului” îmi înalț privirile
du-se total în actul de creație, spre cer, căutându-l împreună
rozându-și fizic capetele pen- cu ai lui, prin venele cărora
soanelor (rare pe atunci) și continuă să curgă culorile.
unghiile în concentrare. Tatăl Da, cred că Marin Gherasim,
meu respira pictând. Elena Greculesi și Mircea V.
Alteori medita înde- Hrișcă alcătuiesc trinitatea de
lung la câte o tușă care nu-i aur (alb) a picturii în Buco-
oferea satisfacția finală. A fost vina, atât de rafinați, atât de
un perfecționist, însă căuta spiritualizați, atât de deose-
perfecțiunea în imperfecțiu- biți în slujirea artei divinizate
ne, în spontan și natural. De și atât de înrudiți sufletește!
la el am învățat că perfecțiu- Atât de mult iubind tradițiile,
nea nu este pământeană, tin- peisajul, umanitatea spațiului
dem o viață întreagă spre ea, natal! Trăindu-și, cinstindu-și
însă frumusețea stă în natura- și exprimându-și cu atâta no-
lețe, în tușele și liniile vibran- blețe apartenența! Iar Mircea
te, strâmbe, curbe, expresive. V. Hrișcă poate cel mai mult.
Deseori mă întreba Ca și la vernisajul ex-

T
cum mi se pare stadiul la care poziției din anul 2018, la
ajunsese. Știa că percepția unui copil nu era pervertită Centenarul Marii Uniri” – „Bucovina în pictura lui

N
de mode sau alte influențe artistice. Apoi tăcea și cugeta Mircea V. Hrișcă”, Ana Creangă, susține un microre-
îndelung. cital la chitară clasică. De data aceasta cu lungile pauze

E
Tatăl meu tăcea muuuult. Era omul care detesta de cuvinte ale alocuțiunilor între muzica pieselor alese,
vociferația. Tăcerile sale însă erau cu sens. interpretează Preludiul BWV 988 de Bach, apoi melan- M
Mai târziu, peste ani, dialogurile noastre se con- colicul cântec al lacrimilor de John Dowland, „Flow,
centrau asupra diverselor lucrări de-a lungul istoriei my tears”, acesta precedat de o incantație compusă și
I

artelor. Acolo regăseam împreună fiorul, bucuria îm- recitată de Ana, cu același glas de argint cu care va plân-
părtășirii creației omenirii. Mi-e dor de tăcerile noastre ge împreună cu muzica sa veche. După aceste bucăți de
N

împreună. Acolo comunicam la un alt nivel, uneori acum câteva secole, tânăra artistă ne dăruiește o com-
mult mai mult decât prin vorbe.” poziție proprie, „Temă cu variațiuni”, care ajunge alină-
E

Am rămas așadar în fața portretului „Anastasia tor până pe patul de suferință al bunicii și până stelele
V

– soția mea”, imprimat și pe bluza pe care ar fi purtat-o bunicului și care emoționează – emoție și spiritualitate!
soția pictorului, dacă ar fi putut să ajungă la vernisaj. – publicul deja captiv în universul picturii lui Mircea V.
E

Apoi am trecut la lucrarea centrală, „Nuntă la foto- Hrișcă, intensificându-i magia.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 53
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Oana Ruxandra Hrișcă în expoziție cu tatăl său,


expoziția amândurora din anul 1995, și amândoi în ex-
T
N poziții ale Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici.
Apoi Ana Creangă în expoziții, împreună cu mama sa,
Oana Ruxandra Hrișcă, până la convingerea iubitoru-
lui de artă că le va urma calea, pentru ca neașteptat să
N I M E

apară la vernisaje cu încântătoare momente muzicale,


ca buchețelul de flori gingașe ale primăverii cu care a
venit la evenimentul artistic închinat amintirii lui Mir-
cea V. Hrișcă. Nu știm dacă viitorul ei aparține muzicii,
muzicii și picturii deopotrivă sau conceperii și punerii
în scenă a unor complexe și originale spectacole ale ar-
telor. Însă dorim excepționalului său talent împrejură-
E

rile fericite care să-i permită dezvoltarea și puterea de a


înfrunta adversitățile pe care lumea noastră nu a înce-
V

tat, nu va înceta să le crească în viața artiștilor adevărați.


Fiindcă un lucru e sigur, cu Oana Ruxandra urmându-i
E

și cu Ana Creangă urmându-le, inima pictorului Mir-


cea V. Hrișcă nu a încetat să bată.
Revăzând selectiva, eleganta expoziție Mircea V.
Hrișcă și coborând scările spre strălucita și strălucitoa-
rea expoziție Ilie Boca, nu poți să nu te bucuri de cura-
jul, de capacitatea atinse de Muzeul Național al Buco-
vinei sub directoratul dr. Constantin-Emilian Ursu de miei, întâlnirea cu lunarul Mircea V. Hrișcă și solarul
a organiza într-o singură săptămână două evenimente Ilie Boca, două excelențe ale picturii din Bucovina, de
artistice majore și de a oferi publicului în aceeași lună valoare națională, cu un cuvânt de spus și în lumea fără
mai a anului 2021, după întunecata perioadă a pande- granițe a artei autentice.

Carte apreciată la Augsburg, în Germania

„Mierlă neagră pe zăpada albă. Povești ținându-se Ramona Țăranu (Japonia), Dana Shishmanian, Valérie
de mână cu surorile lor” de Doina Cernica, Editura Mu- Maillard, Michel Baury (Franța), Jadranka Anghelo-
șatinii, Suceava, 2020 – carte apărută sub auspiciile vska (Macedonia de Nord), Tudor Andrieș (Ucraina),
Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava –, pro- Anca Milu Vaidesegan, Oana Ursache, Gina Puică,
movată de dna Katharina Haberkorn, reprezentată a Elena Caraboi-Quarti, Teodora Lucia Nicolae, Marius
Consiliului Regiunii Schwaben, a fost declarată Cartea Roman și, nu în ultimul rând, Corina Dehrler, semna-
lunii iunie 2021 de Institutul Bukowina al Universității tara versiunii în limba germană, precum și cu implica-
Augsburg din Germania, o personalitate și o instituție rea literaților Chiara Mischke și Yuji Tsuruyama (Japo-
de prestigiu. Cartea, cu o prefață de scriitorul Dumi- nia), cartea este un omagiu adus prieteniei, traducerii și
tru Radu Popa, ilustrată de artista plastică Ana Con- traducătorilor, poveștile Doinei Cernica ținându-se de
stantinescu, numără 11 povești, fiecare cu o versiune mână cu surorile lor în zece limbi străine.
sau mai multe în limbi străine. Realizate de prieteni ai Doina Cernica, scriitoare, publicistă, traducă-
autoarei, începând cu regretații Micaela Ghițescu, Eli- toare, trăiește și scrie în Suceava și este membră a Uniu-
sabeta Isanos și Vígh István (Ungaria) și continuând cu nii Scriitorilor din România – Filiala Bacău.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


54 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Lili Cristina IRIMIA

REM EMO RĂRI


U na din cele mai luminoase amintiri ale
copilăriei mele a fost – și așa va rămâne
mereu – figura lui Lili, blondă și într-adevăr lilială,
printre altele, un serviciu de argint masiv de curățat
masa: un făraș stilizat care mi se părea uriaș, pe care se
odihnea, într-un fel de intrînd, o mare perie cu mâner
așa-zisa verișoară, cu doi ani mai mare: așa-zisă, pen- din același argint... Iar balconul, o biată ieșitură în zid,
tru că legăturile noastre de rubedenie erau mai degra- de fapt, era un tărâm de poveste – căci simplul fapt că
bă incerte, și îndepărtate. o casă putea avea un balcon, ținea pentru mine de do-
Așadar, Lili, Lilișorul meu, era blondă, albă, meniul fabulosului... Fiindcă familia lui Lili locuia la
bună, senină și luminoasă – și așa este și acum, după bloc (un blocușor al CFR-ului din cartierul Aurora, în
60 de ani. Strălucea literalmente în rochițe impeca- spatele Grădinii Copou), ceea ce în anii 1957-58-59
bil apretate, ca niște corole florale, avea întotdeauna era încă o raritate...
șosete de o albeață cum azi nici cea mai performantă Pe vremea aceea, în Iași nu existau decât blo-
mașină de spălat, programată la 120o C, nu ar obți- curile model rusesc, cu intrare boltită, din Păcurari,
ne-o, avea funde pastelate în părul blond, avea gropi- un vis de nevisat pentru oamenii de rând, iar șantierul
țe, zâmbea aproape tot timpul, se juca cu mine ceasuri viitorului cartier Codrescu avea să se deschidă doar
întregi (mai ales „de-a fiicele lui Hrușciov”), asta pen- prin 1960, cred.
tru că ne iubeam și ne doream una pe alta. Și, cum
și eu aveam rochițe și funde fastuoase, eram ca doi
fluturași cuminți. *
Privesc în urmă, cu o admirație pe care rar am Lili avea un frate, cu 5 sau chiar 6 ani mai mare,
mai încercat-o, la familia ei – oameni atît de buni și pe care rar îl vedeam: Adi. Era pe-atunci adolescent,
de deschiși, cum nu cred că azi mai există... O familie rebel, întunecat, cu șuvițe de păr negru care-i cădeau
de ceferiști. peste ochi și o mustață ușor înfricoșătoare – semăna
(Mircea Cărtărescu scrie undeva, într-un mo- perfect cu Labiș. Și nu numai asta, dar era deja poet,
ment de cădere în gol – dar cînd nu cade el în gol, în poet mare – după cum se va vedea... (spun azi că unul
oricare din jurnalele sale? –: „Trăim ca o familie de din versurile lui: „Pe o stradă din Suceava/ Mirosea a
ceferiști”. Înțeleg foarte bine ce a vrut să spună, dar nu mere coapte”, de exemplu, rămâne antologic în litera-
pot fi de acord cu el... căci familia de ceferiști a lui Lili tura noastră...).
rămîne pentru mine curată ca o icoană.) Tatăl său nu-l înțelegea, nu putea accepta că nu
Nenea Nicu, era înainte de toate un om bun. învață la matematică și pentru asta, animat de cele mai
Potrivit de înalt, cu păr bogat pieptănat pe spate, cu bune intenții, îl pedepsea... Prin contrast, noi două,
fruntea senină, îngrijit pînă la pedanterie, vorbea pu- fluturașele, eram preferatele, lăudatele, mângâiatele...
țin, zâmbea și ne privea cu nedezmințită căldură. Iar Și totuși, îmi amintesc cu mare strângere de
tanti Aurica era întruchiparea – de abecedar, aș spune inimă și cumva cu vinovăție retrospectivă dedicația pe
– a gospodinei perfecte; nemțoaică fiind, își conducea care Adi a scris-o pe o carte de povești dăruită surioa-
casa cu rigoare – totul sclipea! Îmi aduc aminte de rei, de ziua ei: „Lui Lilișor, de la fratele ei mare și rău”.
bucătăria lor, albă, modernă pentru vremurile acelea, Mulți, mulți ani mai târziu, la o lansare la Casa
cu dulapuri și etajere de pe ale căror rafturi se revărsau Pogor a unuia din puținele volume de versuri pe care
valuri de horboțele apretate, simetrice pînă la obsesie Adi le îngăduia tipărite, mi-a spus câteva din cele mai
– romboidale, rotunjite, cu broderie spartă, neapărat frumoase și mai dragi cuvinte care mi-au fost dăruite
apretate și ele, apoi de sufrageria lor, în care trona, vreodată în viață...

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 55
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

* tru lectorii străini care predau la Universitate: aici a


A fost sau doar ar fi putut să fie? (Sau: cum se pot stat Horst Fassel, de la Catedra de Germanistică, aici
naște legendele) a stat Onufrio Cerbone, de la Italiană, aici stăteau Adi
Adi student la Litere. Asta sigur e adevărat: se cu Cornelia, iubirea tinereții lui, pe care o vedeam des
plimba pe străduțele din Țicău, așadar și pe pitoreasca în tramvai și pe care o invidiam pentru viața boemă
noastră Italiană, împreună cu unul din tinerii prepa- pe care credeam că o duce. Revista „Cronica” tocmai
ratori care îi aprecia poeziile și îl încuraja să scrie... se lansase, Adi publica, poate și lucra la „Cronica” (sau
La fel de bine îmi aduc aminte că Adi a intrat era doar secretar literar la Teatrul Național?), eu – ele-
de mai multe ori în curtea noastră, poftit de Buna, la vă în ultimii ani de liceu, care-mi plimbam, la rândul
masa de sub salcie, la o dulceață. Era însă singur sau meu, iubirea în tramvaiul roșu, plin cu fluturi galben
era însoțit? A intrat oare cu adevărat tînărul prepara- ca în Pasternak, deși încă nu-l citisem – mă extaziam
tor în curtea unde se juca fetița de 8-9 ani care eram și visam literar în fața mănușilor multicolore, cu un
pe atunci, a privit-o oare măcar un moment? Tare aș singur deget, ale Corneliei, dar rar îndrăzneam să mă
vrea să fi fost adevărat.... apropii să vorbesc cu ea.
Oricum, se non è vero... Cât a trecut de atunci, câte vieți?

*
În Tătărași,
oaza intelectualilor
Asta se pe-
trecea deja pe la
sfârșitul anilor ’60,
adică 1968-69, pe
când, în câteva din
puținele blocuri de
garsoniere de pe
atunci (cu lifturi
înțesate de ploșnițe
I

care-ți cădeau pe
umeri când cutia
R

strâmbă intra în vi-


brație) erau masați
Ă

– odată ca să nu fie
R

prea în centru, dar


și pentru a fi putea
O

fi supravegheați la
grămadă – univer-
M

sitarii și tinerii inte-


lectuali promițători
ai Iașului, și asta
E

într-o perioadă de
M

relativă liberaliza-
re, adică înainte de
1971. Tot aici erau
E

și așa-zisele garsoni-
R

ere de serviciu pen-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Să-i dăm pe râzătoare! Magda URSACHE

A P O ST RO F
C e mai fac producătorii de divertisment,
măruții, brancii, capatoșii, negrii (de
Dan Negru e vorba, nu de o exprimare anti BLM)
bazăm pe Enterol.
Cum aroganța e vecină cu ignoranța, alt re-
porter admiră un „secretar” de la 1700. Și-i întrecut
nu mai vreau să știu; nici ce descoperă paparații și doar de un muzeograf care vorbește de stilul empire,
paparațele care dau pozele unei persoane publice fără pr. cum se scrie.
mască, de pe vremea când nu se impusese așa ceva. Confunzi Vivaldi cu Vuitton, Johnson & Joh-
Mască? Am citit poemele Vioricăi Răduță cu un titlu nson cu Dolce & Gabbana, ce mare lucru? Poți fi in-
copleșitor: „Ai moartea pe față” (București, Casa de fluencer sau influenceriță, vlogger sau vloggeriță de
pariuri literare, 2021). „succesuri”. Și dacă ești convins(ă) că lucrativ vine
Știriștii și știristele au rolul lor de fabricanți de de la a lucra (ce de contracte pe energie lucrative se
știri, cu care ne bombardează. Fac des confuzie (voi- fac în România!) ori nu poți face diferența între a
tă sau nu) între știrea albă și comentariul tendențios. prevala și a preleva, ce mare lucru! Nu mai e nash-
Manipularea conștiințelor cu ajutorul camerelor de pa să vorbești incorect, ca la mamăta (fără cratimă)
luat vederi se întâmplă toată vremea. Ce dacă pu- acasă. De ce oare știristele noastre nu mai învață că
blicul vrea să fie informat corect, nu „pe surse”, nu este greșit să spui repercursiuni, cu acel al treilea r
bârfe, nu zvonuri? În plus, apar la știri rârâiți și pel- enervant, în plus.
tici care se exprimă aproximativ în româna standard. Mai nou, se pronunță dăci pentru deci (dă
Undeva, se dă știrea despre un câine „bătălios”; în ce s-a generalizat deja). Cel mai oribil cuvânt a fost
altă parte, cineva folosește capachetaj pentru capac lansat de Antena 3: înghiorlăneală; nici băseală, pl.
și diplomatură pentru diplomație. băseli nu sună mai bine. Pe Antena 1, Andreea Bă-
Abaterile de atenție ale postului România Te lan cere: „Periază-mă!”, iar Ozana Barabancea pune
Vede și nu numai sunt fără număr. De ce-or fi cre- „accenții”.
zând teleaștii că interesează nunta nu știu cui, bote- Numai americanii pot spune vaisăversa pen-
zul cu rromi la bustul gol (iată, folosesc paronimul tru viceversa, noi nu. Ești Caragiale? Atunci zi ironic
rom-romincă, impus de nesăbuitul domn Roman). vițăvercea!
Întrebați-le pe realizatoarele de neoclacă (la claca de Slujitorii limbii engleze vorbesc de pădure
vorbe mă refer) dacă știu ceva despre Ernest Bernea; smart sau se vaită că n-au time. Un miting e mai rou-
de amantul Tutilescu, al nu știu cărei dive cu strun- gh decât altul. Avem bullying în școli, dar și paren-
găreață, știu tot. ting. Parental o fi dispărut din limba română, ca și
„Cinste și gramatică”, așa cum cerea Caragiale disciplina din școli? În Statele lui Joe Biden s-a găsit
de la reporteri? Un reporter de Cișmegiu „promo- sinonimul pentru mamă: „persoană care naște”, tata
vează” astfel un restaurant: „Plimbați și mâncați”. fiind persoană care nu naște încă.
Trage de pulpa de berbecuț ca Ștefan cel Mare de sa- Puțină neologizare nu strică, dar nu în exces.
bie și muge satisfăcut. Odată plimbat, mâncat, băut, Se vorbește curent de potențialul virtualistic. „Am
ne aduce la cunoștință că „toaleta e o nebunie”. Un scrolat aseară pe youtube”, se laudă cineva. Bine că
bucătar care gătește în suc propriu, desigur, dă vitei scrolași, băiete! Cum merg lucrurile, în loc de Tra-
„gustul țării românești”. ge-mă cu sania, o să spui Downloadează-mă cu sania.
O televiziune pune accent pe farfurie, mai Nu mai lua lucrurile la mișto, mi-ar spune o
dedemult plină cu flori comestibile. Acum, farfu- moderatoare TV. Nu, nu pot. O moderatoare poate
ria e trupul unei dezbrăcate. O fi „delicioșenie” să fi cel mai periculos om, ca să nu zic animal politic.
mănânci sushi de pe fete goale. Păi ce să facem? Ne Mai ales cele cu capul lung și cu decolteul și mai
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 57
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

lung, ca „ierbivora” Ema Zimcescu,


ieșită din media mainstream tem-
porar. La fel ca Rifai, care tot caută
Bărbat de Stat, cu majusculă, ca să
mă exprim eufemistic și „să nu zic
vorba aia”, ca-n teatrul lui Goldoni,
fără echivoc.
Celebrul traducător din ro-
mână în germană și din germană în
română, dr. Christian Schenk, era
excedat de „ejaculările verbale” ale
moderatorilor și moderatoarelor de
talk-showuri. Bădin folosește expre-
sia „dă cu mucii în fasole”. Se poate
și mai rău. Mai ales doamnele sunt
scoase din răbdări de opinia contra-
ră, pun palma pe gura cuiva care are
ceva de spus, ca grațioasa Marinela
Mititelu de la B1, ba chiar îl dau
afară din emisiune. Mă întreb dacă
„beneficiarul” unei astfel de mode-
ratoare n-a căpătat sindromul Stoc-
kholm (victima dezvoltă sentimente
de iubire față de călău), de vreme ce
a apărut la același post după ce a fost
ejectat (domnul Vanghelie ar spune
ejaculat) din studio de o modera-
toare care se răstește la toată lumea,
cuprinsă de „oroarea de a tăcea cât
mai puțin”, cum spune pamfletarul
Arghezi.
Când o moderatoare taie
microfonul invitatului strigând „o
F

secundiță”, știi că va trăncăni, deși


S T R O

nimic nu are a spune, cinci minu-


ţele. Poa’să intervină cineva cu vreo
mini-opinie într-o emisiune cu
Ciuvică? Nici măcar Badea. Când
nu adoarme în studio și nu cască,
liberalul Fenechiu e de neoprit din
scuze și acuze. Noroc că năvălește
peste toți Publicitatea, cu constipa-
O

ția (tranzitul intestinal a căpătat ac-


cent pe i), cu pruritul, cu păduchii,
P

cu durerea de șale, cu obezitatea, cu


A

ochii roșii și cu gâtul roșu, cu mă-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


58 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

treața, ca să mai scăpăm de comentarii neavizate. Păi grand’ dam’ Turcan, ci nôtre dame Armand, care
ce să facem? Ne bazăm tot pe Enterol. atrage scandalos atenția: Sunt femeie, ascultă-mi ur-
Ce-i drept, e greu să ții pasul cu teledoamne- letul! „Nișiodată, nișiodată!” zice femeia de femeie,
le, de vreme ce sunt satisfăcute ba de Băsescu, ba de regina gunoaielor și-a drăcoaicelor, pe buze cu un
Barna, ba de doctorul Arafat, ba de Voiculescu. Dăru- perpetuu care pe care. Cum a declarat că mănâncă
irea lor e schimbăcioasă: ba pentru Rareș Bogdan, ba doar „carne vie”, adică în sânge, mă tem pentru „vi-
pentru Ludovic Orban. A propos de analiză politică, șeprimar”.
inevitabila invitată, doamna Tatoiu, în cizme musche- Ei, dar să-i lăsăm încolo pe intelectocani, că
tar, se rostește: „Îmi plac bărbații, d-aia l-am votat pe n-am cuvânt mai potrivit decât al lui Emil Nicolae
Băsescu”. Mă rog, bărbat de bărbat ar fi și Iohannis, Nadler.
judecând după criteriul folosit la B1: cureaua lată. O O psiholoagă a îndemnat: „Să gândim mai
astroloagă i-a făcut astrograma și a găsit că „nu spune des”, valabil și pentru Animus, și pentru Anima, dar
nimic până nu are răspuns la orice întrebare”. Dar are? n-a fost ascultată. Și nu, nu „înghiontesc” pe toată
Să avem răbdare! Eu am găsit Bărbatul: halucinantul lumea. Trebuie să spun că regret emisiunile lui Oc-
domn Ghinea de la USR-Plus, ministru al Investiți- tavian Hoandră, că îl urmăream pe Mircea Dinescu
ilor și Proiectelor Europene, a cărui prezumție, refe- „blurat” fără spor de Stelian Tănase, că nu întârzii la
ritoare la vârsta pensionării, este: „Românii să iasă cu Subiectiv cu Răzvan Dumitrescu de la Antena 3 (la
picioarele înainte din câmpul muncii.” Punctul de întâlnire mai întârzii) ori la În fața ta, cu
Ce să preferi? Știresca sau firesca? Moderatoa- Claudiu Pândaru, de la Digi 24.
rea-urzică sau moderatoarea-meduză? Moderatoa- Dar să dăm un „cultour”, că trebuie. Oana
rea-vuvuzea, moderatoarea-plată ca apa sau modera- Roman, realizator Cooltour, se bucură că n-a făcut
toarea-uscată ca un os vechi? nimic acolo. Și noi. Găsim oameni aculturali, vor-
Comentariul este frișca gazetăriei, deci avem bind despre cultură. Un fost rector iașiot citează gre-
parte și de bătăi cu frișcă. Cum ne salutăm cu cotul și șit: „Când foamea ne va răzbuna...” I-o fi foame? I-o
cu pumnul, n-ar fi exclus să se ajungă la pumni și pal- fi! Pe o burtieră citesc: Premiul Gouncurt. Ba Gon-
me. Deocamdată, politicieni agramați deopotrivă se court!, ar fi zis George Pruteanu.
amenință cacofonic sau își varsă-n față pahare cu apă. „Vorbește din cărți”, s-a plâns cineva de un
Cei din boardul lui Băsescu erau, într-o vre- cărturar și de vorbirea lui corectă. Într-adevăr, istori-
me, foarte vocali. Le-au luat locul useriștii, prin de- cul Ioan Aurel Pop e greu de urmărit de cei loviți de
putatul Iulian Bulai. Parlamentara Chichirău se des- lexicopenie, dar și de cei care nu cunosc date istorice
calță în plen. Când aruncă pantoful? elementare. Cât despre latină, dacă n-o știi te dă în
Bourenii, bourcenii, văcăroii au amuțit. Nu gât imediat. Ca pe un critic literar care descoperise
și stolojanii. Ciorbismele aveau ceva viteză față de primum movens. Boala agramaților se ia ca Sarscovul

F
iohannisme. Dăncilismele au fost înlocuite de câțis- de toate tulpinele. O molipsită ce se dorește „slu-

S T R O
me. Cert este că-ți trebuie Fikatforte ca să-l asculți jitoarea limbii române”, vorbește despre idioame,
pe premier. Tot îți vine să-l întrebi cu câți (nu câte) nu despre idiomuri. Altcineva face haz de cuvântul
împrumuturi ne-am ales? De ce n-o fi luând lecții de fârșirot, întrebându-se cu ce se mănâncă. Cu dialec-
dicție? I-o fi teamă să nu fie înțeles? Măcar să repete tologie!
în oglindă: șapte sași în șapte saci. Hazul de ce nu știm (deci nu există) ni-i pro-
Șocanta Turcan e slăbiciunea lui Dumitru priu, ca și jignirile sub umbrelă anonimă. În urmă cu
Augustin Doman, extaziat de ceața din capul blond. puțin timp, un anonim de pe un blog a conchis că
Mie doamna mi-a rămas pe meninge de când se în- n-am citit destul și m-a trimis să pun mâna pe carte.
O

trecea în genți cu frumoasa Elena din Troia băsescă. Mi s-au aprins beculeții, cum le zice Tudor Barbu,
Acuma s-a updatat: vine la Muncă pe bicicletă, care, de la B1. Idee bună. Am stins televizorul. O cred
P

oricum, costă mai puțin decât o izoletă de 15000 pe Agnės Martin-Lugand: „Oamenii fericiți citesc și
A

de euro, cifră dată de presă. Slăbiciunea mea nu e beau cafea.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 59
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

O P I NI I Petru URSACHE „Folclorul. Cum nu trebuie înţeles”

L a începutul secolului trecut, al XX-lea,


Ovid Densusianu îşi propunea ca temă
de meditaţie (şi cu voce tare) Folclorul. Cum trebu-
există pe toată întinderea ţării decât cazuri izolate de
obiceiuri şi forme de cultură, adevărate „rămăşiţe”; şi
ele complet destructurate, practicate la cerere nu din
ie înţeles şi indica repere orientative benefice pentru necesitate, de grupuri de bătrâni, deci trecute în reper-
moment, destinate să dinamizeze gândirea ştiinţifică toriul pasiv şi în uitare. Cu mare greutate mai poate fi
în domeniu. Urmarea a fost, cum se ştie, constitui- alcătuit un alai autentic cu măşti ori o echipă de călu-
rea unei prestigioase direcţii de cercetare pe întinderea şari. Într-un cuvânt, fenomenele de cultură orală îşi
unui deceniu, care a pus la punct o nouă strategie de mută spaţiul îndătinat de existenţă, din oralitatea vie,
abordare a terenului, a editat reviste de specialitate, a în muzee, în arhive şi în biblioteci, devin fragmente
scos la iveală studii monografice şi culegeri folclorice decupabile pentru a fi înseriate, clasificate, catalogate
riguros întocmite. Caracteristica momentului, ca nou- după corpus-uri şi tipologii. La rândul lor, purtătorii de
tate, era multiplicarea opiniilor, diversificarea tipurilor cultură (formulare împrumutată din arheologie) nu se
de discurs ştiinţific astfel că „şcoala Densusianu” s-a mai justifică, îşi ies din rol, dispar, ceea ce înseamnă
aflat într-un permanent dialog de idei şi cu alte direcţii modificarea câmpului de interes pentru cercetarea în
existente în ţară, la vremea respectivă. Ea s-a menţinut toate direcţiile.
cu tenacitate printr-o bună situare în sistemul ştiinţe- Datorită acestor spectaculoase mutaţii de fond
lor moderne şi o perfectă corelare între munca de teren şi de răsturnări de situaţii, oamenii de ştiinţă s-au vă-
şi cea de bibliotecă. zut nevoiţi să regândească întregul aparat tehnologic,
Dar istoria le aşează pe toate la locul lor. Astăzi trecând în revistă tot inventarul de noţiuni, concepte,
se impune cu necesitate, cred eu, reformularea proble- definiţii, formule tehnice de lucru, asigurându-i ştiin-
maticii de altă dată în termenii negaţiei, aşa cum stă ţei un conţinut nou şi alte sarcini tematice. Dacă ar fi
scris în titlul acestui articol. Între timp s-au produs să ne mărginim doar la experienţa românească, sen-
evenimente şi mutaţii în planul existentului, al cultu- sibilă la influenţe similare şi stimulative din vest, nu
rii şi al cunoaşterii. Semnalez doar două mai frapante, putem rămâne indiferenţi faţă de încercările dramatice
dar semnificative: dispariţia culturii de tip tradiţional ale folcloristicii (ca domeniu deja constituit) de a-şi
şi reaşezarea ştiinţelor într-o sistematică nouă, cerută menţine statutul propriu, neîncetând să se confrun-
de gândirea modernă, în permanentă mişcare. Este te cu alte discipline mai mult sau mai puţin înrudite.
adevărat că, la 1900, încă se mai găseau zone folclorice În legătură cu aceste frământări şi căutări de identi-
complete, dar izolate, pe întinderea ţării. Dovadă că tate, pot fi semnalate două momente elocvente din
rar se mai descoperea câte un Caloian ori Paparudă; istoria disciplinei. Primul: după 1900 folcloristica nu
trecea în amintire raptul miresei, funcţia rituală a po- se bucura de un statut absolut autonom. Era ataşată
vestitorului, organizarea satului de obşte ca instituţie geografiei (S. Mehedinţi) sau ştiinţelor naturii (Emil
socială, sfatul de bătrâni etc. Faptele de magie neagră Racoviţă). Romulus Vuia o aşeza la interferenţa dintre
se aflau sub controlul drastic al codului penal; cele de etnografie şi etnologie, Ovid Densusianu o asocia cu
magie albă erau luate în derâdere. Dar încă se putea dialectologia, D. Caracostea şi Petru Caraman îi găsea
vorbi de intensă viaţă culturală în structurile ei pre- loc lângă literatură şi mitologie, iar D. Gusti o plasa pe
alfabete, de obiceiuri nealterate, de ocupaţii, de meş- portativele sociologiei. Al doilea moment este ilustrat
teşuguri artistice. Situaţia nu putea continua multă de succesiunea denumirilor atribuite Institutului de
vreme pentru că, de câteva decenii, luaseră fiinţă şi Folclor din Bucureşti. La data înfiinţării (1956), avea
funcţionau instituţii concurente ale statului de drept: ca antet Institutul de Folclor (şi cuprindea, ca şi astăzi,
senat, ministere, prefecturi, primării, universităţi, şco- trei mari ramuri ale oralităţii: literatură, muzicologie,
li, teatre. Aşa se face că, în momentul de faţă, nu mai coregrafie). Ulterior, şi-a însuşit titulatura: Institutul
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
60 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de Dialectologie şi Folclor, în acord cu ideile profesa- şi profesional, cum au crezut multă vreme folcloriştii
te altă dată de Densusianu (Director era Al. Rosetti, (şi pe urma lor, denigratorii), ci aduce la iveală, până
iar adjunct Valeriu Rusu, amândoi lingvişti). Apoi a aproape de zilele noastre, un obicei din străvechime,
optat în formulare pentru Institut de Folclor şi Etno- care face parte dintr-o mitologie a morţii. Problema
grafie. Ca să continui, la Universitatea Bucureşti există se mută pe alte planuri, căpătând un înţeles mai larg,
o Catedră de Folclor şi Etnologie, iar la Iaşi o secţie de de natură teoretică şi filosofică. Atâta vreme cât această
Literatură comparată şi Antropologie. capodoperă s-a aflat sub unghiul de observare limitat
La o privire mai atentă s-ar putea constata că al folcloriştilor, nu s-a depăşit latura cantitativă a cer-
denumirile sunt, în fond, formale. Situaţia persistă: cetării: cifrarea numărului de variante, răspândirea lor
folcloriştii de ieri îşi spun astăzi etnologi sau antropo- spaţială (de ambele probleme Adrian Fochi făcea mare
logi, cum sună mai bine la ureche sau după bursele caz), distribuirea textelor pe specii folclorice (bala-
obţinute în ultima vreme: în Franţa, pentru ca bene- dă,colindă, bocet, povestire), restrângerea conflictului
ficiarii să se declare etnologi, ori în America, unde cu- la interese economice şi de breaslă.
vântul antropolog are o mai bună căutare. Cu puţine Negaţia din titlu îl vizează pe Ovid Densusia-
excepţii, nimic nu-i abate de la vechile deprinderi care, nu, pentru că de la el s-a moştenit, până astăzi, fără
din păcate, duc la rutină şi la sleirea ştiinţei, probleme nici o bază de susţinere, unele modalităţi de înţelege-
despre care va fi vorba de îndată. re păguboase privind destinul disciplinei, specificul şi
Înainte de toate, îmi exprim convingerea că atâ- calitatea valorilor culturii prealfabete din spaţiul car-
ta timp cât cultura orală era o realitate vie şi activă, pato-danubian. El era de părere: „Imaginaţia populară
îndeplinea funcţii formative sigure şi precise în viaţa nu rămâne niciodată inactivă”, astfel încât fiecare epo-
satului de tradiţie, munca de tip folcloristic şi etno- că aduce „material nou”, demn de cercetare. De aceea
grafic ocupa un loc preponderent în cercetare. Cu alte „folcloriştii vor găsi totdeauna drum deschis pentru
cuvinte, investigaţia de teren se bucura de un anume studiile lor şi niciodată nu le vor lipsi faptele nouă,
ascendent asupra aceleia de bibliotecă. Erau anii tri- actuale, asupra cărora să-şi îndrepteze acţiunea: fieca-
umfali ai celor două discipline. Odată cu dispariţia re epocă e caracterizată prin manifestaţiuni proprii de
culturii şi a satului de tip tradiţional, cu depozitarea viaţă, şi urmărind aceste manifestaţiuni aşa cum ele se
materialelor în muzee, arhive şi biblioteci, folcloristica reflectează în sufletul contemporanilor, folcloriştii vor
devine o ştiinţă moartă, ca în vest; statutul ei se apro- avea totdeauna un câmp întins de cercetare”.
pie, pe de o parte, de acela al arheologiei, pe de alta, Timpul nu i-a confirmat nici măcar o iotă au-
sarcinile cercetării trec în competenţa altor discipline, torului acestor rânduri. Pasajul citat era exploziv, e
mai adecvate noilor cerinţe ale cunoaşterii. Este vor- drept, la 1909, pentru că se opunea „ruralismului” de
ba de etnologie, cu diferitele ei ramuri subsumate şi orientare haretistă, dar a devenit total caduc imediat
interferente, ceea ce impune ca aspectele descriptivis- după primul război mondial, şi vulnerabil. Nici gând
te, specifice folcloristicii, să fie depăşite şi să apară pe de „folclor nou” în deceniile următoare, nici pe de-
primul plan de interes punerea în ecuaţie axiologică parte nu putea fi vorba de „câmp întins de cercetare”;
a materialelor deja consemnate. Cine redeschide un doar în asociere cu sociologia (Durkheim, Gusti), fi-
şantier arheologic (de pildă, Cucuteni, Hamangia ori losofia culturii (Ernest Cassirer, Max Weber, Lucian
Coţofăneşti) nu porneşte de la începutul începutului, Blaga), expresiile literare formalizate (D. Caracostea,
I
ci se află pe un anume parcurs; cine se întoarce într-o V.I. Propp), ceea ce schimbă esenţial datele problemei.
I

zonă investigată cu decenii în urmă, Vrancea, să spu- Apusenii, care încă mai cunoşteau, ca şi noi, destul de
N

nem, Oaş sau Valea Nistrului de Jos, cu siguranţă nu sensibil viaţa de obşte, redactau de zor monografii şi
mai întâlneşte fenomenele culturale presupuse a fi in tratate (Paul Sébillot, Van Gennep), pentru a marca
situ. Trebuie să ne întoarcem la arhivă. În acest caz, momentul final din existenţa unei discipline (folclo-
I

cercetarea depăşeşte competenţa folcloristului. Vari- ristica), şi căutau noi orizonturi ale cercetării, dar nu
P

antele vrâncene ale Mioriţei se află la bibliotecă. Ra- pe continent, ci în depărtări coloniale (Malinowski,
portate la întregul corpus de texte, se poate constata Frobenius, Boas). Aşa s-a ajuns să se dea înfăţişare mo-
O

că Mioriţa nu se limitează doar la un conflict banal dernă etnologiei, sociologiei, antropologiei.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

La noi, situaţia trenează în ritmul lent al tradi- în legătură cu firea românilor, cu incapacitatea lor de
ţiei. S-au ivit direcţii noi, este drept, dar ca să se cer- a reacţiona la evenimente şi de a face istorie. Nu ştiu
I I te între ele, ca şi astăzi: ce cale trebuie urmată? Cea românii cum sunt (nu mă ocup de asta, nu sunt etnop-
deschisă de Ovid Densusianu ori de D. Caracostea? A siholog), dar despre ciobanul din Mioriţa, ştiu sigur că
fost oportună şi benefică „şcoala Gusti”, de vreme ce nu se poate spune că este resemnat, areactiv etc. Nu asta
I N

sociologia evolua în vest după alte coordonate? Cum este problema”.


trebuie integrat în mişcarea e idei comparativismul sa- Într-adevăr, nu asta este problema. În acelaşi spi-
vant al lui Petru Caraman şi al lui Mircea Eliade? Ca rit cu Alex. Ştefănescu, încheiem şi cu o cronică la o
P

şi cum toate aceste aspecte ale cercetării trebuie privite carte a lui Ion Filipciuc, Mioriţa străbate lumea, exact
în opoziţie, nu în complementaritate; ca şi cum cul- în numărul citat din „Convorbiri literare”. „Pe mine
O

tura carpatică se preta (se pretează) a fi abordată după mioritismul mă interesează înainte de toate, adică
principii stabilite de vestici şi potrivite pentru Tropice, moartea ca realitate în sine, aşa cum a fost proiectată
Australia, Brazilia, Oceania, China. de imaginarul folcloric în relaţie cu Eros, ori în spiri-
Până una alta, arhivele s-au înmulţit la noi peste tul cunoaşterii ontice, problemă dezbătută de Ştefania
măsură. Generaţii după generaţii de terenişti au adunat Mincu într-o lucrare comentată tot la această rubrică”.
cu hărnicie grămezi de materiale, fără să se cunoască în Într-o carte din 1986 (Eseuri etnologice, „Cartea Ro-
detaliu şi la obiect valoarea şi importanţa acestora. Oti- mânească)”, publicam un capitol cu titlul Mitul mio-
lia Hedeşan are perfectă dreptate în incitanta sa carte ritic, iar în Etnoestetica (Junimea, 2001) problema este
(Folclorul, ce facem cu el?), unde trage un îngrijorător reluată în termenii Mioriţa – o metafizică a morţii.
semnal de alarmă: cules cu trudă şi cheltuială, folclorul Să se observe că replicile întru cercetarea spirite-
zace în depozite iar benzile pe care se află înregistrat lor prea înflăcărate şi cu intenţii politizante vin adesea,
se deteriorează vertiginos şi nu se întrevăd speranţe dar din partea nefolcloriştilor. Se pare că a devenit o
de salvare. Ar fi fost de dorit ca parte dintre eforturi- regulă: de la Maiorescu încoace, oamenii de cultură,
le intelectuale să fi fost repartizate cu folos în direcţia critici literari, esteticieni, poeţi, prozatori îşi asumă
cunoaşterii şi valorizării fenomenelor de cultură, mai răspunderea unor intervenţii teoretice în care să trium-
reprezentative, pentru o mai bună înţelegere a zestrei fe judecata de valoare, ceea ce este universal şi temei-
spirituale care ne este proprie. Din păcate, folcloriştii, nic în viaţa creatoare a spiritului popular. Aşa a apărut
am mai spus-o, nu sunt capabili ori nu au fost preo- seria de discursuri polemice de la Academie, începând
cupaţi să emită judecăţi de valoare. Când apar atacuri cu Titu Maiorescu – Duiliu Zamfirescu până la Liviu
în presă la adresa culturii, a capodoperelor folclorice, Rebreanu, eseurile lui Dan Botta, Ion Pillat; studiile
Mioriţa, Meşterul Manole etc. nu are cine să răspundă de estetică şi de etnografie semnate de G. Călinescu,
prompt şi competent. Ca urmare, criticile drepte sau Mircea Eliade, C. Noica, Al. Dima. Din păcate, folclo-
răutăcioase curg nestânjenite. Mă alătur întru totul riştii nu se avântă în lucrări speculative şi de atitudine,
lui Alex. Ştefănescu şi mă bucur că un critic literar şi ci descriptiviste, la adăpostul unor procedee de gândire
eseist de prestigiu refuză categoric spectacolul grotesc prea comode. Preferă să definească disciplina în aceeaşi
al campaniilor denigratoare, dezlănţuite împotriva manieră ca la 1909, cum i-a învăţat Ovid Densusianu.
Mioriţei. Interpretări simpliste, eronate, s-au făcut şi Acesta scria: „Nu e tocmai mult de când termenul de
altă dată, dar din cunoaşterea superficială a faptului folclor a fost adoptat în literatura universală…” Ce în-
folcloric. În ultimul deceniu, de la decembrie ‘89 în- seamnă „nu e tocmai mult”? Cu aproape 70 de ani în
coace, atacurile au devenit scandaloase, arţăgoase, vi- urmă (22 august, 1846), englezul William J. Thomas
zând foarte sus: însăşi imaginea etnicului, luându-se în pusese cuvântul folclor în circulaţie, prin intermediul
derâdere că poporul român se legitimează în istorie şi unei reviste de arheologie, „Atheneum”. După încă 70
în cultură cu „asemenea”opere. Scrie Alex. Ştefănescu de ani, în 1981, Ovidiu Bârlea găseşte şi el de cuviin-
în Prostia e veşnică (revista „Convorbiri literare”, ianu- ţă să afirme, în Prefaţa la cartea sa Folclor românesc, I:
arie 2003, p. 9): „Nu numai că a fost luată în serios, „Folcloristica este încă o disciplină tânără”. Mai trec
dar ideea prostească despre pasivitatea ciobanului a ge- două decenii şi ideea tinereţii veşnice a folcloristicii re-
nerat o întreagă ideologie (în general recriminatorie) vine în forţă, într-un curs universitar publicat cu spri-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


62 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

jinul financiar al Ministerului Culturii (Editura „Grai îndrăgite şi ele de masele proaste. În ziua de 24 ia-
şi suflet” – Cultura Naţională, 2001): „La oraş, creaţia nuarie, 2003, s-a dat la Iaşi un spectacol cu manele
folclorică intră în contact cu creaţia cărturărească; din de o grozăvie nemaipomenită, chiar în Piaţa Unirii, la
acest contact se nasc specii folclorice noi, care se răs- câţiva metri de statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Închi-
pândesc apoi şi în mediile rurale; cântecul de lume, puiţi-vă o orchestră, alcătuită din vreo 50 de persoane,
atât de răspândit azi în folclorul românesc, este o crea- suflând din alămuri şi bătând din tobe de se spărgeau
ţie profesionistă, lăutărească, iar romanţele atât de iu- geamurile hotelului Traian: o femeie mătăhăloasă sălta
bite de locuitorii oraşelor, dar şi de cei ai satelor, sunt din buric în delir şi enumera zgomotos, la întrecere cu
creaţii ale unor autori cunoscuţi”. tarafurile, toate formele anatomice din dotarea omu-
Aşadar, viitorul folcloristicii (în sensul de cule- lui, de la brâu în jos. Într-o clipă Piaţa Unirii a rămas
gere de materiale care să zacă îngrămădite în arhive) goală. Fuseseră la faţa locului câţiva aurolaci, cerşetori
este asigurat, ne-ar spune Ovid Densusianu, de vre- şi pensionari sărmani, stârniţi de promisiunea unei săr-
me ce nu încetează să apară „specii noi”. Se confirmă, măluţe pe care o dă de pomană Primăria la asemenea
chipurile, ideea că „imaginaţia populară nu rămâne spectacole groteşti.
niciodată inactivă”. Dovadă romanţele, foarte îndră- Să nu fiu înţeles greşit: am dat un doctorat în
gite şi la sate şi la oraşe, cântecele de lume, cunoscute folclor cu un profesor ilustru, Mihai Pop, am publicat
încă de pe timpul lui Barbu Lăutarul. Chiar şi folclor cărţi în domeniu; sunt motive care mă fac să fiu devotat
muncitoresc, tovarăşi! Au fost uitate manelele, foarte acestei discipline. Dar să nu abandonăm mersul firesc

I
I
N
I
P
O

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

al lucrurilor curente. E dat în istoria omenirii ca ştiin- mare suferinţă! Dar de ce Cristian Bădiliţă n-o vorbi în
ţele să se înlocuiască unele pe altele. Teologia s-a văzut nume propriu şi n-o trece la fapte?
I I înlocuită de filosofie, iar aceasta a cedat în mare parte în Vorbele veninoase sunt scrise cu intenţie, pen-
faţa ştiinţei, experimentului, pragmaticului. De la 1900 tru a fi receptate pe alte meleaguri şi a sluji la fabri-
încoace, s-a produs o adevărată explozie în planul ştiin- carea de imagine deformatoare. Se poate spune: dacă
I N

ţelor. Atunci a fost timpul augural pentru folcloristică: „românii” recunosc asemenea situaţii deplorabile, asta
încă se menţinea, într-o formă sau alta, materia primă înseamnă ceva. Şi, cum imaginaţia este buclucaşă, vor-
destinată s-o alimenteze. În epoca modernă, destinul ba lui Ovid Densusianu: „nu rămâne niciodată inacti-
P

de vedetă al unei ştiinţe se scurtează. După al doilea vă”). Iată ce se scrie despre noi, despre oameni şi despre
război mondial, s-au rânduit oarecum cronologic: bi- locuri, în The Tourist’s Guide to Transylvanya, publicat
O

ologia, matematica, fizica, informatica. Întregul sistem în 1981: „Codri întunecaţi, de nepătruns şi stânci-
de viaţă, corespunzător segmentului de timp dominat le posomorâte duhnesc a nelegiuiri din vechime, iar
de o anume ştiinţă din cele citate, a purtat semne parti- printre umbre şi boschete tăinuite se arată siluete pali-
culare distincte. Fenomene concurenţiale se resimt şi în de. E un pământ sălăşluit de zei uitaţi şi de ultimii su-
planul ştiinţelor etnologice. Fireşte, mai pot fi întâlnite pravieţuitori dintr-un neam care altminteri există doar
elemente de cultură în spiritul tradiţiei: o formă cera- în mituri, legende şi imagini aprinse”. Sau: „Aici se află
mică, o sculptură în lemn, un spectacol cu măşti orga- Marile Porţi dintre lumea oamenilor şi eternitatea celei
nizat „de la centru”. Dar acestea sunt derivate, ocupă de a Cincea Dimensiuni prin care trec înseşi armatele
poziţii secundare, nesemnificative în conştiinţa genera- iadului. Dar diavolii şi demonii sunt singurele fiinţe
lă, faţă de care folcloristica, devenită etnologie, trebuie să supranaturale din acest ţinut sinistru. Aici mai pân-
ţină seama în cel mai înalt grad. desc şi spiritele înfricoşătoare ale Naturii Alternative,
În încheierea acestei discuţii, la care ar fi de do- spectrele sufletelor prinse în capcana ecourilor agoni-
rit să participe şi alţi colegi, citez câteva teme ce s-ar zante ale timpului alături de mulţimile rătăcitoare ale
cuveni dezvoltate: descriptivismul sufocant din studi- morţilor”. Ghidul este semnat de un anume Ignatius
ile consacrate culturii tradiţionale, aşa-zisul profesio- de Ludes. Dar am citat după Acolada atlantică de Şte-
nalism, care, de fapt, excelează ca fiind limitat şi rigid, fan Avădanei („Institutul European, Iaşi, 2001, p. 33).
goana după subiecte fantomă, date ca reale, aplicarea Înţeleg, autorul „ghidului” serveşte unei industrii pro-
mimetică a unor teze importante, cu pretenţia de a fi fitabile a turismului. Ştim că oamenii de vârsta a treia,
„în ton cu lumea” etc. Semnalez, totuşi, câteva aspecte dornici de călătorii peste mări şi ţări, după decenii de
neliniştitoare: se ştie că există persoane care, după câ- roboteală aspră la ei în patrie, au nevoie de reclame
teva călătorii în străinătate, est-vest, depinde de epocă, năucitoare. Nu cred că este şi cazul lui Bădiliţă. Ştim,
îşi schimbă dioptriile la întoarcere, adică văd altceva însă, de la Jaques Le Goff, că apusenii, când aud de fol-
decât realitatea, „li se pune pata pe ochi”, cum se spu- clor, de istoria altora, de munţi şi de codri singuratici,
ne în psihanaliza de tip paremiologic. Probabil că i s-a capătă sindromul numit mirabilis al pustiului-pădure,
pus pata pe ochi lui George Astaloş („Contrapunct”, adică li se pune pata, văd peste tot sălbatici, stafii şi
nr. 13-14, 1999) când a scris: „…tinerele fete din ţară demoni. Aşa au ajuns să fabrice, de la distanţă, mi-
sau de la bordura Bucureştiului (…) se masturbează cu tul Dracula. Asta de la Plantageneţi li se trage, de la
ştiuleţii de porumb înfăşuraţi în cârpă”. Mă întreb: ce acei prinţi medievali (care îşi ziceau „fiii diavoliţei”,
s-o fi întâmplat cu bietul om de a ajuns să aştearnă pe pentru că s-au născut, potrivit imaginarului lor mitic,
hârtie asemenea batjocură? Nici Cristian Bădiliţă din dintr-o mélusine, fiinţă diabolică, iubitoare, ca şi ei, de
Săveni, care se laudă cu multe titluri şi-l caracterizează sânge. Şi Van Gennep, în lucrările sale, Le Folklore du
„sfinţenia”, nu se lasă mai prejos: „Ce glumă sinistră Dauphiné şi Le Folklore des Hautes-Alpes a descoperit
să te naşti în acest colţ de ţară şi de lume”! Sau, în alt multe cazuri de mirabilis, ceea ce nu s-a întâmplat co-
loc, unde se gândeşte la o soluţie radicală şi în acelaşi legului său carpatin, Ovid Densusianu. Iată încă un
timp realistă: abandonarea definitivă a culturii româ- motiv care solicită grabnic abordarea fenomenelor de
ne şi înscrierea într-o zonă de mare calibru: europeană cultură tradiţională, dintr-o perspectivă înnoitoare,
sau rusă” (Nodul Gordian, „Humanitas”). Într-adevăr, valorizantă.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Electra Glide şi psihopatul de stepă Liviu G. STAN

SINTE TI ZATO R
C ât puteau cuprinde cu privirea, numai
hectare de pădure. Lumina se pârguia spre
miezul zilei. La un moment dat, zărind un popas im-
sub eticheta de cinema transnațional.
În Europa, americanii descoperiseră o mină de
aur, o grupare „haiducească” de regizori italieni care,
provizat din niște bușteni, au oprit să servească prân- prelucrând clișee de thriller hollywoodian, redefinea
zul. Din mașina cu numere de România au coborât estetic segmentul cop films și vigilante films, produse-
trei bărbați și două femei. Au început să înșire buca- le cu care puteai umple oricând sălile de cinema. Și
tele pe „tăblia” unei rădăcini de copac. Erau hămesiți, totul cu bani puțini. Iar filmele arătau trăsnet. Prin
închideau ochii de plăcere când mestecau. N-a trecut urmare, pe buzele producătorilor yankei au început să
mult timp și lângă ei s-au auzit zgomotele unor mo- răsune două cuvinte: giallo și poliziotteschi, un univers
toare. Doi motocicliști opriseră lângă mașină. Doar cinematografic italian care își trăgea seva din „Anii de
ochii li se vedeau, pe sub căști purtau cagule. Și acei Plumb”, cum a fost numit deceniul întunecat dintre
ochi nu vesteau nimic bun. Motocicliștii vorbeau în- 1960 și 1970, marcat în Italia de explozia criminali-
tr-o limbă străină, dar nici nu trebuia să le știi limba tății – de la răpirile de persoane și până la molohul
– pericolul e un limbaj subliminal. În curând, româ- terorismului politic. Dario Argento, Mario Bava, Ma-
nii au înțeles că urmau să fie prăduiți. Noroc însă că rio Bianchi, Umberto Lenzi – erau doar câteva dintre
țineau în mâini cuțitele cu care mâncaseră și că cei trei numele de regizori giallo ce-și făcuseră loc la petre-
bărbați din grup aveau o constituție solidă. Au mai cerile de pomină ale lorzilor de la Hollywood. Spre
trecut câteva minute lungi, veșnice, apoi motocicliștii, sfârșitul deceniului șapte, Dario Argento avea să-și
calculându-și șansele de reușită, au bătut în retragere. impună deja o influență „imperialistă” asupra slasher-
Una dintre femei era maică-mea. Iar unul din- ului american și thriller-ului psihosexual. Unul dintre
tre bărbați, tata. Scena se petrecea în 1990, imediat adepții săi înfocați era Brian De Palma.
după căderea comunismului, când caravane de ro- Momentul giallo comprimă o istorie stufoasă,
mâni plecau la polonezi ca să facă troc. Și-ai mei își s-au scris sute de doctorate despre această revoluție ci-
încercaseră norocul, fără să aibă habar că în vreme ce nematografică (în felul ei), de aceea mă voi rezuma la
străbăteau șoselele Poloniei în plin haos postcomunist, unul dintre cele mai celebre elemente compoziționale
în Europa Centrală și de Est luase amploare fenome- translatate în Noul Hollywood: criminalul psihopat
nul atacurilor la drumul mare. Ori că aparțineau unui care poartă mănuși de piele și fața acoperită, adesea
folclor al fricii cu profunde rădăcini americane. De deplasându-se călare pe o motocicletă. De multe ori,
fapt, nu întru totul americane. maniacul se dovedește a fi polițist.
Să ne uităm un pic prin gaura cheii. În anii Ajunși aici, mai facem un popas în anii ’70.
1960-1970, Hollywood-ul trecea printr-un proces de Americanii au popularizat în epocă un simbol sacru
renaștere, care avea să fie numit New Hollywood. Case- al blockbuster-ului și au populat imaginarul de stepă
le de producție deveniseră permeabile la experiment, cu el: Electra Glide. Acea Harley-Davidson căreia fil-
punând la loc de cinste esteticile hibride. Piața ameri- me precum seria „Dirty Harry”, „Moving Violation”,
cană de film nu-și revenise încă din convalescența cri- „Bring Me the Head of Alfredo Garcia” sau mai puțin
zei producătorilor din anii ’50, când giganți precum cunoscuta bijuterie din 1973 a lui James William Gu-
MGM sau Paramount începuseră să opereze pe teri- ercio, „Electra Glide in Blue”, i-au exploatat aproape
toriu european, din rațiuni financiare, profitând de în cheie mitologică frumusețea cabalină, care face casă
tot soiul de reduceri de taxe. Treptat, euro-pomenile bună cu forțele de ordine.
fiscale aveau să producă o breșă în sistemul cinema- Vestimentația strâmtă cu jachetă din piele, ciz-
tografic rigid al Americii, creând premisele unei efer- mele de hipist și casca mignonă au făcut din motopo-
vescențe de import-export, conceptualizată mai târziu lițiști un templu pulp al thriller-ului american. Mereu
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

m-a fascinat osmoza om-caroserie a Electrei Glide. E lence sau Pagans.


ca și cum desenatorul a gândit-o ca să fie o extensie a Să revenim acum pe continent european. Dacă
mimicii mortuare a polițistului. Atunci când pornește în mințile noastre VHS din postcomunism bandele
în urmărire, figura lui ascunsă de ochelarii Ray Ban de atacatori se pliau peste narațiunile pop-culturii
sub bolta căștii, cu acea curelușă prinsă metodic sub americane, regizorul ucrainean Serghei Loznitsa ne
bărbie, într-un vid uniform al afectelor, pare a se pre- arată în debutul său din 2010 cu „My Joy” că la fel
lungi în parbrizul sobru și-n carenajul turnat în aripi de eficienți și de înspăimântători precum omologii lor
de liliac. O motocicletă pur și simplu de pradă, pre- giallo made in USA erau, în numele unui realism larg
tabilă șoselelor risipite în Marele Canion nu doar ca răspândit, și burtoșii sticleți est-europeni de la Circu-
vehicul, cât mai ales ca arhetip psihotic al deșertului lație. Profitând de colapsul URSS, când regiuni între-
nord-american.
Așadar, transformarea motopolițiști-
lor într-un blazon de slasher nu era decât o
chestiune de timp, iar neo-goticul de factu-
ră giallo a fost influența declanșatoare. De
altfel, George Lucas jonglase deja cu poten-
țialul vestimentar morbid-distopic al aces-
tui tip de polițist în 1971, în debutul său
în lungmetraj cu excelentul „THX 1138”.
Motopolițiștii lucasieni sunt lipsiți de trăsă-
turi faciale, chipul le este ascuns în spatele
unor măști din crom ce imită în cheie futu-
ristă măștile chinezești bian lian. Iar moto-
cicleta Electra Glide cedează în film locul
unei urmașe la fel de pretabilă ororilor: Ri-
ga-11C, o bijuterie a industriei moto esto-
niene din perioada sovietică, căreia George
R

Lucas îi atribuie un nimb de vehicul totali-


A T O

tar. Magnific film!


Un polițist 100% giallo – chiar și-n
latura butaforică a conceptului - ni-l ofe-
ră însă William Lustig în „Maniac Cop”
(1988), în care un gabor se întoarce din
morți însetat de răzbunare. Și dă-i și mă-
Z

celărește, neicușorule! Ca să nu-l mai pomenim pe gi din fostele republici sovietice au căzut în mâinile
tovarășul T-1000 din capodopera lui James Cameron, crimei organizate, polițiștii corupți s-au hotărât să fie
I

„Terminator 2: Judgement Day” (1991), creatura bio- mai mult decât niște loaze în așteptare de mită: au fost
T

mecanică din mercur ce-și putea schimba identitatea. nenumărate cazurile în care ofițerii s-au transformat
Într-o scenă, T-1000, preschimbat într-un motopoli- în jefuitori și violatori, iar posturile de control au de-
T E

țist, sare prin geamurile unei clădiri cu o Electra Glide venit veritabile cuiburi de insurgenți.
și se agață de pragul unui elicopter. Jocul inconfunda- Cum era refrenul ăla? Să trăiască partizanii
bil al lui Robert Patrick (T-1000) sufla, de fapt, pra- până vin americanii? Am așteptat-o patruzeci de ani,
ful care se depusese între timp peste acest ambasador dar cavaleria americană n-a sosit ca-n filme în Româ-
N

„etnografic” al criminalității motocicliste, sufocat în nia. Însă ne-a trimis după aceea un drog pentru a ne
peisajul cinematografic comercial de găștile violente îndulci televizionita îmbâcsită de transmisiunile bul-
I

de bikeri (celebrele OMG – outlaw motorcycle gangs) garilor din lagărul comunist: șpagatul lui Van Damme
S

precum Hells Angels, Mongols, Bandidos, Sons of Si- pe două scaune.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Visul unei zile/seri/nopţi de vară Liviu ANTONESEI

CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I


cu Ioan Petru Culianu

A m mai evocat această unică întîlnire a mea


cu Ioan Petru Culianu – într-un volum
care apărea la comemorarea a cincisprezece ani de la
pentru că soarele trecuse deja de cealalată parte a blo-
cului. În cameră, şase sau şapte persoane. Oricum,
cele două surori, maestrul, discipolul, o fată măritată
asasinarea sa. Nu știu din ce motiv, poate din pricina în Italia, revenită în vizită, cunoştinţă a surorii mai
profilului acelui volum, centrat mai degrabă pe opera mari şi, poate, a maestrului. O fată care avea să cînte,
sa, mi-am amintit atunci mai degrabă dimensiunile sub influenţa celebrei pe atunci  bloody mary,  minu-
care prefigurau pe viiorul mare cărturar și scriitor, nate cîntece italiene, inclusiv cîteva cîntece pentru
neglijînd dimensiunile omenești, ca să spun așa. Or, copii, acompaniată de mai toată lumea, inclusiv de
în cazul unei personalități de genul lui Culianu, care cei fără voce, cum se întîmpla să fie discipolul. Era
asocial pînă la fuziune cărturăria și „trăirismul”, di- acolo şi Tess, sora maestrului, şi încă o persoană de
mensiunile omenești sînt la fel de importante pentru sex masculin pe care nu mi-o amintesc precis. Era, ca
izbuti un portret existențial, nu doar unul intellectu- şi sora mai mare, specializat în chimie, coleg la insti-
al, cît mai complet și mai nuanțat. Voi încerca, după tutul de cercetări. Acel grup a rămas împreună pînă
puterile memoriei mele, ajutîndu-mă însă și de tot ce în jurul miezului nopţii – cel puţin nouă-zece ore, cel
am reaușit să aflu între timp nu doar prin lectură, ci și mult douăsprezece. S-a vorbit mult, despre o mulţi-
prin amintiri, mărturii ale apropiaților săi. me de lucruri, despre Italia, despre Universitatea din
Printr-o binecuvîntată întîmplare, în vara anu- Bucureşti, despre o dezbatere din revista „Contempo-
lui 1972, două persoane, un bărbat plecat deja spre ranul” privind relaţia dintre filosofie şi ştiinţă, la care
maturitate şi un post-adolescent, au fost îndrăgostite participaseră magistrul Mihai Ursachi şi Gabriel Lii-
de două frumoase surori. Cel dintîi, pe care îl voi numi ceanu, despre Mircea Eliade. Mai mult de jumătate
maestrul, tocmai îşi încheiase studiile de filologie ita- din timp a vorbit, de fapt, maestrul şi toată lumea îl
liană la Universitatea din Bucureşti, celălalt, numit ascultase cu o atenţie aproape religioasă, cel mai atent
în continuare, discipolul, se afla în interludiul dintre fiind probabil discipolul, deşi o oarecare iritare pă-
examenul de bacalaureat şi cel de admitere la faculta- rea să-l stăpînească uneori. Un amestec de admiraţie
te. Tocmai datorită iubirii sale incipiente renunţase la şi iritare. Era cu trei ani mai tînăr şi, la vîrsta sa de
ideea unor studii de istorie şi arheologie şi se îndrep- atunci, o asemenea diferenţă contează. I se părea că
tase spre nou înfiinţata secţie de sociologie-psihologie maestrul e prea în centrul atenţiei, că ştie prea multe.
a Universităţii ieşene. În vreme ce iubirea sa de-abia se Îl irita puţin şi ţinuta maestrului, ochelarii de vedere
înfiripa, cea a maestrului era spre final. El revenise la cu rame cum nu se purtau pe atunci, sacoul ce părea
Iaşi, de fapt, pentru un fel de rămas bun înaintea ple- desprins din interbelic, pe care maestrul îl avea cu el
cării cu o bursă de studii în Italia. Înaintea acelei zile deşi era o zi foarte călduroasă. Mai tîrziu, ceva mai
decisive, cei doi se mai întîlniseră de două-trei ori cu tîrziu, discipolul avea să-şi dea seama că era o ţinu-
totul întîmplător şi, probabil, nici măcar nu fuseseră tă foarte apropiată de cea a tînărului Eliade dintr-un
prezentaţi unul celuilalt. Odată surorile se salutaseră Bucureşti care nu mai exista de multă vreme. Însă,
pe stradă, salutîndu-se probabil şi ei acel prilej. Altă- în ciuda iritării, discipolul reţinea cam tot ce spunea
dată, se încruşisaseră la intrarea/ieşirea unei librării. maestrul şi, adesea, cădea sub admiraţie, era cuprins
Acesta este, deci, contextul întîlnirii ce avea să devină de o fascinaţie practic necritică. A îndrăznit chiar să
esenţială pentru tînărul discipol. pună vreo două timide întrebări, iar din cauza emo-
O zi călduroasă de vară, pe la orele două du- ţiilor, povestind ce cărţi văzuse şi chiar, pe unele, le
pă-amiază. În camera apartamentului din strada „Va- cumpărase în anticariatele bucureştene, comisese o
sile Alecsandri” nu era, totuşi, foarte cald. Poate din gafă monumentală – vorbise de „operele lui Socrate”,
cauza perdelelor şi a draperiilor verzi şi grele. Poate deși ar fi vrut să numească Apologia… platoniciană.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Toată seara avea să-şi reproşeze această incongruenţă a conchis că maestrul nu doar vorbeşte despre ele, ci
ce nu avea cum să-i reducă iritarea deşi, cu excepţia şi ştie unele lucruri importante. Din acel moment,
surorii mai mari, nimeni nu păruse s-o bage nimeni situat pe la jumătatea întîlnirii, se poate ca iritarea să
în seamă. La un moment dat, maestrul, poate obosit, se fi redus considerabil, poată chiar a dispărut. Ori-
poate pentru a-i impresiona, poate pentru a-i convin- cum, din acel moment l-a privit pe maestru chiar ca
ge de ceva anume pe convivi, a făcut demonstraţia pe un maestru. Numai că acela avea să plece a doua
unui exerciţiu yoghin de odihnă concentrată, similar, zi spre Bucureşti şi apoi spre Italia şi spre alte lumi,
a spus el, celor ce-l ajutau pe tînărul Eliade să com- pînă la urmă în eternitate, iar discipolul nu avea să-l
penseze deficitul de somn. În ciuda iritării, discipo- mai vadă vreodată. Însă întîlnirea avea să-l marcheze
lul a fost, în cele din urmă, puternic impresionat şi probabil definitiv.
I
T
Ş
I
L
E
V
I
R
P
I
Ş
I
R
P U
I
H
C

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


68 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Aurel Dumitraşcu – pianul din Borca Nicolae COANDE

P RO FI L
C ând treizeci și cinci de critici români (mulți
dintre ei pseudo sau înfeudați sistemului
controlat de pelticii șefi ai actualei reviste „România
se întâlnește cu corifeii generației sale, mai norocoși, mai
aproape de a fi luați în serios de edituri, discută cu editorii
săi potențiali, caută cărți bune pentru citit (primește…
literară”) au stabilit canonul oficial (pfui!) al poeziei bon de consum de la G. Bălăiță), speră să spargă cercul de
românești din ultima sută de ani, Aurel Dumitrașcu nu cretă în care trăiește ca poet cvasinecunoscut și profesor
și-a găsit locul, deși „Biblioteca din nord” (1986) l-ar fi iubit de elevele sale. În special de unele…
putut relativ ușor plasa pe poet în acest top al sutașilor. Dumitrașcu debutează cu Furtunile memoriei
Însă ar însemna prea mult să creditez un asemenea top- (Albatros, 1984), după mai multe discuții, pertractări cu
șaormă făcut la comandă care începe cu Ion Minulescu editorul Mircea Sântimbreanu, cu care negociază la sânge
(1906) și se termină cu… Horia Gârbea (1996). Teneat versurile manuscrisului depus (lectorul de carte, Gabriela
risum. Ce caută aici indivizi precum Zaharia Stancu, M. Negreanu, îl sprijină) și căruia nu-i acceptă intruziunea
Beniuc (ambii poeți pasabili, șefi comuniști ai Uniunii (cenzura) practicată de înaltul scriitor sub camuflajul…
Scriitorilor), Maria Banuș, Nina Cassian, Ion Horea (cu muncii editoriale. Cedează de la o vreme, pentru că
carte de debut proletcultistă, socrul lui Nicolae Manolescu, obosește și vrea să debuteze printre confrații săi (în același
șeful can(t)onului bucureștean), G. Călinescu (cu versuri an debuta Alexandru Mușina, cu Strada Castelului 104).
ca Viața, munca, muzica,/ Trăiască Republica!), modestul Izolarea în Munții Neamțului e dură, o carte de poezie
Vasile Dan, platul Arcadie Suceveanu, gonflatul Eugen apărută e o adevărată gură de oxigen (oxigenul din
Suciu? Pentru asta s-au chinuit să scrie și să cucerească munți nu ajunge). La debut, poemul său este declamativ
noi teritorii lirice poeți ca Arghezi, Barbu, Bacovia, Ion și intim în același timp, confesiv și retractil, pictural
Caraion, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Ileana și livresc (Hokusai, Rembrandt, Baudelaire, Derain,
Mălăncioiu? Pentru a ajunge la florile urâte răsărite din Vermeer, Bosch sunt convocați în poemele sale), un
spuma cancelariilor unde se decide lista infectă? Atunci, e conglomerat de senzații, dorințe, susținut de nevoia de a
un secol de poezie de-a-ndoaselea. configura un tratat de estetică de uz personal, o declarație
Să trecem la lucruri mai serioase. Poetul-fanion de independență a cuiva care citește multă poezie
al promoției ’80 moldovene este Aurel Dumitrașcu, cel contemporană, dar își propune să fie el însuși. Poemul
în jurul căruia, cu mici excepții, gravitează ceilalți poeți este susținut de curenții de aer ai unei gândiri care crede că
remarcabili ai epocii, mă refer la congenerii săi: Adrian Alui este liberă, conștientă, totuși, că este închisă într-o cămașă
Gheorghe, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Dan David, de forță mincinoasă unde nu poate experimenta libertatea
Nicolae Sava, George Calcan, Radu Florescu. Și asta ca atare. Melancolic și insurgent, poemul său se încarcă
pentru că, deși relegat în satul său natal, Sabasa, unde este încă de la început de polenul unei gravitas străbătută de
profesor suplinitor, Aurel Dumitrașcu este poetul căruia vinișoarele ironiei, un mijloc de a te apăra de poncifele
toți ceilalți îi fac vizite, îi aduc cărți, reviste, informații – epocii (ale literaturii scrisă la comandă): „–  La capătul
este un „nod de cale ferată poetică” al epocii, un izolat la raftului tablă de oţel de 2 mm/ broaşte wertheim yale
care amicii poeți se referă atunci când își scriu cărțile și sau zeiss eu cu/ capul pe masă./ punct. e drept că nudul/
își definesc identitățile. Aurel este un scriitor-magnet, în inspiră teama de moarte/ chiar dacă ofelia cu pielea ca
parte datorită firii sale de poet pur sânge, în parte datorită brânza/ nu mai spune prea multe/ din acest tom aflăm
voracității intelectuale cu care devoră cărți, muzică, artă, că harababura e o chestiune/ de gust/ din celălalt aflăm
dorinței de a fi luat în seamă de editurile bucureștene și de că judecătorii nu-s impresionaţi/ de vânzoleli metafizice/
promoția optzecistă în cadrul căreia simțea că avea ceva în tomul XXXII scrie negru pe alb: ’die Welt/ steht auf
de spus. Din jurnalul său, „Carnete maro” (peste 1000 de keinen Fall mehr lang’/ timpul se împarte ca un zid (în
pagini, apărut postum și îngrijit de devotul Adrian Alui bucăţi)/ ce este poetul viclean? sias pas/ léon drieux,
Gheorghe), aflăm cum merge la București sau la Iași unde parnasian, nu cred să fi fost/ la înmormântarea prietenului
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 69
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

meu mallarmé/ rugaţi sunteţi să nu mai purtaţi/ istoria căci poetul era un vorace cititor. Biblioteca este spațiul de
în pijama prin grădinile publice/ am iubit şi eu femei elecțiune și locul de retragere al tânărului poet, refugiat
ca lama cuţitului am uitat/ la câteva luni după naştere în brațele unei iubite nubile căreia-i vorbește de „gârla
fiul fratelui meu/ declara: ’spre deosebire de hume, kant kant” și de „anotimpul tenebrei”, în plin marasm al epocii
considera că/ ideea generală de cauzalitate este un adevăr de care pare a face deocamdată abstracție: „Ies şi eu din
necesar’/ … eu cu capul pe masă între borcanele pline/ zodii precum din otravă/ intru şi eu în obscura bibliotecă.
cu fierea-pămîntului ghinţură crini/ gentiana kochiana/ Acolo/ invoc: tudoriţa timp terfeloage/ alt pelerin într-o
furtunile au înlocuit sângele/ (altă memorie va continua schiţă pe masa maestrului bosch/ Eşti femeie fără ştiinţa şi
tot ce scriu)/ eu cu capul pe masă. punct./ ham! ham! voia ta/ Sunt bărbat fără ştiinţa şi voia mea/ De mână cu
buldogul vecinei/ ham! ham! buldogul domnului critic/ umbra mea trec. Poate nu sunt eu/ poate numai tu eşti./
şi alţii ne-au acuzat de prezumţie/ şi alţii au spus că d-zeu/ În obscura bibliotecă din nord.” (Biblioteca din nord).
e implicat în examenele mele pierdute// o, quelle erreur!/ În 1986, poetul publică Biblioteca din nord (Cartea
quelle horreur!/ quel honneur!/ poezia e dincolo de cărţi.” Românească), titlu anunțat de unul dintre poemele de
(Conspirație într-un tratat de estetică). final ale cărții de debut. Numai că nu Biblioteca este
Această ultimă intuiție va deveni o adevărată știință elementul principal al acestei plachete, deși androginul
în poemele viitoare, un fel de armură pe care poetul și-o (poetul) trăiește în continuare fericit printre cărțile sale,
pune pentru a apăra strălucirea adevărului într-o lume ci un oaspete întunecat care-și cere dreptul a se prezenta
unde camuflarea lui e metodă de supraviețuire și succes. ca interlocutor important: „– Vin acasă şi singur mă joc
Cum muza trebuia să poarte și un nume, iată poemul doar cu Moartea./ Într-o altă iarnă o poveste cu grauri
dedicat Tudoriței, fecioara din munți pentru care va o plimbare/ prin munţi o altă sintaxă femeia./ O patrie
suferi mai târziu, în pagini melancolice de jurnal, în ciuda de stele şi carne./ Cititorului trebuie să-i spun acum
faptului că o educa, o șlefuia pentru a deveni Galateea lui. adevărul:/ vin acasă şi singur mă joc doar cu moartea./
N-a fost să fie: „– În grădinile hokusai ieşeam seară de Fără conversaţie faptele rele se ştiu./ Un nume (al meu)
seară tăcuţi./ Nu-i adevărat că eram singurii saltimbanci/ răsărit deodată pe pagina albă/ aproape trufaş predispus la
în care vorbeau cutele oarbe ale decenţei; cândva/ erai concerte. Şi totuşi:/ cine sunt eu cine eşti tu în ce magazii
şi tu o pată galbenă în care vocalele/ îşi făceau cuib./ un principe/ mucezeşte./ Vin acasă şi singur mă joc doar
dar nu s-a ştiut, natanael/ nimeni nu a pus cianură în cu Moartea./ Cititorul trebuie până la urmă să ştie.”
ceai. Şi iar mă gândesc/ la frumoasele noastre seri din (Cititorul trebuie să știe). Părem să ne dăm seama cine este
grădinile hokusai/ gura ta ca un arcaş împânzit de săgeţi/ Moartea (astfel prezentată), dar cine poate fi „principele”
filigranând timiditatea mimozelor/ solzii limbajului ce care mucegăiește în magazii? E posibil ca poetul să
nici acest mic poem nu-i poate/ îndepărta de unduirile se radicalizeze, iar ceea ce simțim la relectura acestor
vocii/ Şi nici mie nici ţie nu ne-a fost drag mărul/ nici poeme mai scurte, mai nervoase și în același timp mai
liliacul nici teiul/ năpăstuiţi fiind în alte vedenii/ noroc bine centrate decât cele din volumul anterior este suflul
de bunele dimineţi din imperiu// Într-o limbă veche unui poet care se maturizează. Epoca cerea. Iubirea iese
atunci mă trezeai.” (Neştiutori prin grădinile hokusai). dintre munți și se răsfață la București, e adevărat într-un
Poemul lui Dumitrașcu este gracil, prevenitor, sfios scuar departe de ochii oamenilor, dar se poate iubi și prin
ca un abur care iese din gură dimineața, proaspăt și atingerea pleoapelor cu poeta din Cluj, o domniță ale cărei
promițător, vag amenințat de presimțirea unui final în poeme abundă de… moarte: „– Stau în faţa maşinii de
L

care cuvintele se înghesuie precum animalele blânde scris. Mă răsfăţ./ Ca în vara trecută cu o doamnă din cluj/
I

în țarcurile vânătorilor. La debut, poetul cară cuvintele într-un scuar din preajma gării de nord; mereu/ moare
din preaplinul inimii, într-o filigranare de sensuri și cineva în textele ei – ţin să o spun./ S-ar putea crede că
F

culori care se poticnesc: ar spune totul și prea puține ies suntem egali ea cu pleoapele/ mele eu cu pleoapele ei –
R O

așa cum vrea. Totuși, luciditatea este liantul poemelor la fel de răi amândoi/ calfe iernând în aceleaşi cheaguri
din volumul de debut și ea se va accentua în volumele de sânge/ cuceriţi de aceleaşi vânătăi. – Bună ziua! zice
următoare (multe postume, vai!) devenind acea qualité unul/ despre care se scrie că e fericit.” (Singur sub ploile
maîtresse a unui poet care a gândit poezia și literatura purpurii). Iubirea merge mână în mână cu ironia, dar
P

lumii pe cont propriu, înarmat și cu lecturi substanțiale, poetul este încă politicos, nu preferă sarcasmul, iar

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


70 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tragicul e laminat în scenarii domestice unde iubitei din în pădurile Molodovei și între paginile cărții infinite:
munți i se citește Orestia. Bineînțeles, iubita e „pioasă ca „Cântai la pian primăvara şi toamna. Fără egal/ au rămas

F I L
o fereastră din literatura franceză”! Suflul poeziei devine acele concerte – capul lui ioan botezătorul/ ar depune
tot mai accelerat, lumea tot mai clară în valea de ceață a oricând mărturie. Amândoi îl priveam mama/ ne-a
istoriei românești, nefericirea, pierderile sunt convertite cumpărat cu banii din pensia ei o mansardă/ anemone
în poezie, autoreprezentarea capătă consistența unui şi ferigi. Dar n-am putut niciodată buzele/ să-ţi ating:
portret fluid, a unei posturi în care poetul devine ceea ce sunt nimeni eşti nimeni tabla de şah e pustie./ Ne-am

R O
este: „[…] Într-o bună zi ai cincisprezece ani te întorci de pierdut printre venele mării şi ne-am întors/ tot flămânzi
la şcoală/ e în aprilie brânduşele mor – tatăl tău devine ne-am culcat pe nisip şi noaptea s-a speriat/ de noi. Nu
brusc/ un cuvânt intri în casă dar el nu mai este acolo/ te-am atins – capul lui ioan botezătorul ar/ depune/

P
zici: doamnă trupul meu nu-şi mai aminteşte de mine oricând mărturie. Noi am trăit spunându-ne poezii./
trupul/ meu e un truc intru-n peisaj ca-ntr-o carte/ sau: Aproape nimeni n-a venit să te vadă.” (Pianul din borca).
sunt un bărbat fericit dar cuvintele-s triste/ în fiecare zi Poemele din acest volum de referință sunt în majoritate
îmi propun să fac ceva pentru ele în fiecare/ zi le educ. autoportrete executate de tânărul artist, în diferite
Apoi veniţi voi şi vă apăraţi cu înţelepciunea/ poetului. ipostaze, dar cu aceleași indicații de regie: indiferent cine
Oamenii numai pe el îl cred.” (În peisaj ca-ntr-o carte). îl însoțește, o femeie frumoasă, o licornă sau un pistol
Poetul își reglează respirația, devine mai concentrat, browning, poetul scrie poeme în care e fericit. El alungă
preocupat de propria sa gândire, de fermentul din care moartea doar pentru a o atrage mai aproape, căci această
ia nașterea poezia și cultura ca viață trăită și asumată. transsubstanțiere a particulei întunecate din viața sa este
Poezia scrisă este mineralizare a spiritului, pentru a le métier a poetului dintotdeauna: „– În fiecare zi îl văd pe
capta formele fluide ale apariției sale lumești – nu altfel tânărul conte scriind/ în lumina difuză. Are cizme negre
procedează Dumitrașcu în tentativa sa de capta și turna şi mai multe/ mătuşi internate-n ospicii/ e singur ar trebui
în flacoane precise duhul acesteia. Când devine contras, să plece undeva în crimeea,/ Nimeni nu are în tot ţinutul
poemul lui Aurel Dumitrașcu este memorabil (deși cartea un browning/ atât de bine păstrat/ tânărul conte vrea să
abundă în poeme și versuri de această factură): „– O dată jucăm în fiecare marţi/ o partidă de golf – când pierde
pe an măcar atât în satul tău. Şi/ priveşte tăcut/ câţi bujori începe să plouă. Nu e bun de nimic zile în şir se încuie
româneşti/ înfloresc/ pe morminte.” (Măcar atât). şi scrie/ Mi-a spus de la început să joc serios./ În ultima
În căutarea rolului care i se potrivește, Aurel vreme pierde mereu în ultima vreme/ nu mai termină de
Dumitrașcu este poate insurgentul melancolic cel scris noapte de noapte umblă/ singur printr-un tablou –
mai pregnant din poezia contemporană, un  optimus e un dar vechi/ primit în război; în zori alunecă brusc
prime fără egal, locul fiind disputat doar de Ion Monoran, din tablou iată/ şi-a pus cămaşa albă/ şi scrie./ Nimeni nu
acesta mult mai activ pe linia ironismului bavard, filtrat are în tot ţinutul un browning/ atât de bine păstrat.” (Un
de memoria unui bănățenism multicultural, nonșalant cuib de nobili).
și amical. Dumitrașcu este copilul nopții, al bibliotecii Spre ce se îndrepta poetul scriind toate astea?
infinite, o natură borgesiană în această privință (– Eu/ nu Poate spre o mare liniște, ca în tabloul lui Țuculescu (Va
vreau/ să trăiesc/ eu vreau/ să citesc) și al cărților seducătoare; veni o femeie va pune o frunză/ pe ochiul meu supărat),
„Tatăl nostru” este cea mai frumoasă rugăciune pentru poate spre o poartă stelară (Vezi?/ Din casă/ iese singur/ un
căzutul om-carte din poezia noastră: „– Tatăl nostru carele bărbat/ fericit.) sau spre un alt cântec întrezărit. N-a fost
umbli tehui prin biblioteci/ şi te faci că asculţi şi te faci să fie, anii următori sunt cei în care este așteptat de cea
că-nţelegi/ şarpele din mine se hrăneşte cu cărţi/ nimeni cu care se juca încă de mult timp, într-o apoteoză a unei
acum nu-l mai poate ucide./ Ştiu că emoţiile sunt mai reale vieți care a cerut totul de la sine și aproape nimic de la
decât aceste pagini/ ce ziua şi noaptea muşcă din mine/ alții: „– Toţi ştiu cântecul dulce al morţii/ şi eu îl ştiu.
şi ştiu că sunt singur pierdut că femeile mor/ aşteptându- Se va spune-ntr-o zi: ’o, strălucitoare/ sunt oasele celui
mă prin spitale/  ştiu pe de rost aurorele ţărmul merii- ce putrezeşte acum!’ nobile gânduri/ dormitând în creier
nfloriţi/  ştiu ştiu. Dar nu mai pot să aleg.” Insolitare, gudurându-se buimace/ duioşia din jur mozart la groapa
solitudine și atașament fără egal la concretul senzorial al comună/ totuşi o lacrimă rugineşte în dreapta lumină de
unei lumi care este filtrată printr-o voce de înger căzut care/ m-apropii de care mă sperii pe care o îndur/ lunga

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cale spre marele depozit de nuferi. Va veni/ vremea când cu pământul).


moartea unei haimanale va înduioşa un imperiu/ când Un bărbat fericit, ca în volumul anterior, o fiară
frunza de noapte va ucide frunza de zi când/ voinţa ta melancolică (Nu există oraşe prin care să nu fi umblat cu
va fi să cânţi dar cenuşa îţi va strepezi/ numele/ toţi ştiu o coroană/ de spini pe creştet), un călător prin propria sa
cântecul dulce al morţii şi eu îl ştiu/ învăţându-mă cu el minte, un poet care lasă urme în cenușa propriei vieți
ziua şi noaptea mereu.” (Ziua și noaptea mereu). în zilele în care învață să moară: „Sunt zile când mori şi
Poetul știa deja că „anul în care mori este anul cel tu intrând agale pe/ poartă. Şi care gunoaie te revendică
bun”. Cu acest vers-kamikaze se deschide volumul postum iar între ce/ vânturi ai un ochi răstignit cine te duce
Mesagerul (Timpul, 1992). Aurel avea să părăsească această purpurie-n noroi./ Mă întreb./ Nopţi murdare. Nopţile
lume în 1990, după o boală necruțătoare (leucemie) și toate sunt mult prea murdare de/ frică! – repeţi. Şi nu mai
după o existență în care nu a apucat să guste decât un an de ştiu nici un leac. Eu/ care am citit totul eu care am văzut
libertate după schimbarea de paradigmă din 1989. Acest totul/ chiar şi trupul ofeliei putrezind lângă trupul lui
unic an trebuie să fi fost aur pentru el. Atât nenoroc… mao atâtea trupuri din care creşteau până aici pe pământ/
Însă poetul a scris bine, iar după moartea sa au mai apărut drepte sfioase tulpini. Un imperiu. Scriem: un autor e/ un
cărți, culegeri, antologii ca și când poetul ar fi fost… viu. A om oarecare. Pierdut. Nu te lua după cuvintele lui/ nu te
scris mult, nu doar poezie sau jurnalul amintit, ci și scrisori lua după cuvintele mele./ Sunt zile când mori şi tu intrând
către prieteni, polemici destinate adversarilor, astfel încât agale pe poartă. Ştiu/ numele tău te aştept ne închidem/
putem avea Opere Aurel Dumitrașcu dacă vreo editură stăm goi. Uneori putrezeşti tu. Uneori putrezesc eu./
s-ar gândi vreodată să realizeze integrala cu același nume: Aproape nimeni nu ştie.” (Cimitirul personal). În toate
„Anul în care mori e anul cel bun. L-au aşteptat şi alţii/ aceste personificări, Aurel trăiește mai multe vieți și
s-au rugat pentru el au vrut să ţi-o ia înainte însă/ tu ai destine, un cuceritor glorios de spațiu și timp, un om cu
ajuns liniştit în inima lui. Mai ales ai vrut/ să petreci cu trecut, prezent și viitor în sintaxa confuză a lumii. Poezia
femeia. E anul cel bun! în timp ce-şi/ despletea părul în sa retorchează constant un sentiment al imposibilității de
vagi rotocoale de fum. Aveai haine/ bune chiar obiceiuri a fi în lume, o angoasă fericită, un vacuum hiperrealist
bune de a purta haine bune –/ ai ales/ din fiecare pe rând care înghite, absoarbe, devoră, așa cum numai o mare
– în oraş ploaia zarva din dricuri./ Şi n-ai mai ieşit aţi boală poate face: omul (poetul în cazul nostru) este un
surâs împreună cu vinul roşu din/ căni. Pe urmă n-a mai pacient de zile mari. Când sare dincolo de pragul acestei
adăugat nimeni nimic./ O fetiţă oarbă/ cânta la trompetă realități bolnave, poetul redevine adolescentul îndrăgostit
pe zid.” (Anul cel bun). Spitalul, regina, nisipul sub care în căutarea unei mari iubiri care să-i înțeleagă gesturile
vei fi uitat sunt personajele și recuzita acestui volum de un de… cabotin amoros: „– Un braţ de ziare îţi voi aduce nu
lamento bărbătesc, o așteptare aparent relaxată a finalului, flori. Ca să/ nu le citeşti – tu ai să mori nebună de fericire/
cu mărcile cotidianului într-un oraș (poetul a evadat între uitându-te la un măr. Pot să-mi închipui un măr/ putred
timp dintre munți), dar haloul acestui teatru de unul stăpânit de o larvă hulpavă. Nu am mai/ scris de mult
singur, al dramei în care poetul este și actor și regizor nici o poezie frumoasă/ n-am mai văzut decât bocitoare.
este tot singurătatea, spleen-ul, nostalgia tarkovskiene, Şi dacă ar avea/ horn casa aceasta pe el nu ar ieşi decât
acel pământ pe care nu calci în siguranță, ochiurile de sângele meu/ vânzolit de otravă.” (Meeting).
apă ale unei lumi întrezărite, poate periculoase: „– Nu-ţi Ce să mai spui când vezi că Aurel Dumitrașcu a
aminti pungile de sub ochii femeii n-o căuta/ a murit nu ghicit ziua în care va muri (nu calendaristic, dar ziua a
L

demult umblând după tine prin ploaie. Cranii/ frunze fost duminica, pe 16 septembrie 1990)? Ce fel de poezie
I

noroi. Eram cucerit de tăcerea din munţi poate/ chiar/ de se mai poate scrie după o asemenea profeție: „– Voi muri
un sfânt înecat într-o cană cu vin./ Vedeam de departe într-o duminică dimineaţa. Când vei intra în/ bibliotecă
F

noaptea atârnată de cer ca o halcă/(noi toţi binecuvântam n-ai să mai vezi privighetorile moţăind/ şoricelul cel
R O

acele vremuri răzleţe). Dumnezeu/ n-a tipărit niciodată o roşu n-o să-ţi mai treacă prin faţă./ Un firicel de sânge
carte!/ Se spune că un oraş necunoscut nu încape într-o/ (atât) va ieşi dintr-o carte. El va vorbi.” (Cine va vorbi).
manevră de toamnă se spune că nu-i niciodată sfârşit./ La Este vocea unui mare poet care nu are loc în calendare
lumina sângelui furtunile se hrănesc prin dihănii./ Vezi? proaste, topuri hilare, canoane obosite, dar care a intrat în
P

Din casă iese singur un bărbat fericit.” (Vei semăna și tu legendele poeziei românești.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


72 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poezia lui Adrian Alui Gheorghe Sonia ELVIREANU

F I L
sau despre nostalgia metafizicii

D estinul literar ţi-l asumi în virtutea unei vo- Chioaru. Era un grup de tineri poeţi talentaţi, dornici

R O
caţii, cu certitudinea că nu poţi fi altceva de-a ieşi din anonimat, departe de pepiniera literară a ca-
decât ceea ce ţi-a hărăzit soarta. Harul poetic e înnăscut, pitalei, care intimida provincia. Însă capitala era athano-
nu făcut, fiindcă s-ar desface de la sine fără înzestrare na- rul literar pentru consacrare, mai ales pentru tinerii
tivă. Şi dacă îl ai, nu te îndepărtează nimic de el, în ciuda provinciali. Aveau nevoie de recunoaşterea elitei literare

P
tribulaţiilor existenţiale. bucureşteane, mai ales cei sortiți sau decişi să rămână în
Adrian Alui Gheorghe îşi afirmă fără ezitare crezul grupurile locale constituite în jurul unor reviste.
în destinul său literar: „Am ştiut dintotdeauna că destinul Între 1980-1985, Adrian Alui Gheorghe a frec-
meu va fi unul literar”.1 Şi-a recunoscut astfel darul şi l-a ventat sporadic cenaclul literar „Universitas”, a trecut pe
urmat. Nu oricum, ci în condiții aspre care i-au confe- la „Cenaclul de luni”, a frecventat redacțiile revistelor li-
rit o biografie aproape americănească. În timp ce colegii terare importante, dornic de-a cunoaşte lumea literară
de generație, în cea mai mare parte, își urmau calea și a capitalei de care depindea consacrarea fiecărui scriitor.
studiile, poetul lucra într-o fabrică, apoi într-o mină de Însă poetul nu se simte confortabil în atmosfera de com-
cărbuni, la Petrila, experiențe „de viață” care au dat un petiţie acerbă, sub biciuirea caustică a unor voci critice cu
plus de vigoare operei sale. A recuperat însă rapid „în- autoritate, şi decide să rămână în provincie, convins că
târzierile biografice”, orientându-se spre studii filologice talentul şi originalitarea se pot recunoaşte oriunde: „Am
care i-au deschis calea spre cunoaşterea literaturii române rămas la Piatra Neamţ în primul rând din comoditate.
şi universale, temelia pe care se va aşeza opera sa literară. Din frica de adaptare, poate, la alt ritm (...) Dacă vrei să
Şi nu s-a înşelat. E azi un scriitor proteic, împlinit: poet, faci politică literară, mergi la București. Dacă vrei să faci
prozator, eseist, publicist, editor, doctor în litere. literatură, rămâi la Piatra Neamț” 2
Parcursul său literar se datorează unui talent vigu- Destinul poetic al lui Adrian Alui Gheorghe se
ros, unei poetici personale dinamice, lucruri recunoscute conturează încă din copilărie, în secret, apoi devine pu-
de criticii literari care l-au descoperit şi confirmat în ca- blic, la 13 ani, în 1972, când i se publică prima poezie în
drul generaţiei optzeciste, cea care a reuşit reconectarea „Cutezătorii”, clipă umbrită de moartea tatălui. Debutul
literaturii române la postmodernismul occidental prin poetic din 1974, în revista „Cronica”, cu un grupaj de
exploatarea prozaicului, autobiograficului, ludicului, pa- poezii, trece neobservat din cauza dramelor provocate de
rodicului. inundaţii, precum şi apariţia poemelor sale în „Luceafă-
Generaţia 80 s-a afirmat în preajma unor mentori rul” în timpul cutremurului din 1977.
universitari de prestigiu, în jurul unor reviste şi cenacluri Debutul editorial din 1985 se ciocneşte inevita-
literare renumite: Nicolae Manolescu cu „Cenaclul de bil de cinismul cenzurii ideologice. În 1980, poetul îşi
luni”, Mircea Martin cu „Universitas” în Bucureşti; Ion depune primul manuscris, Un oarecare Oedip, la editura
Pop cu cenaclul și revista „Echinox” la Cluj; la Timişoa- „Albatros”, pentru un concurs de debut. Deşi câştigător,
ra, grupul de la revista „Orizont”; la Iași grupul „Dialog”; nu se află pe lista oficială, pe motiv că s-a pierdut ma-
plus „apostolatul” lui Laurențiu Ulici care descoperea și nuscrisul. În 1985, manuscrisul Ceremonii insidioase se
susținea poeții tineri „neafiliați” din țară etc. află la editura „Junimea”. E trecut prin furcile caudine ale
Un astfel de grup optzecist a existat şi în spaţiul cenzurii ideologice, forfecat fără cruţare, redus la jumăta-
moldav, într-un oraș fără profil universitar: Adrian Alui te, apoi integrat în volumul de debut colectiv Ceremonii.
Gheorghe, Aurel Dumitraşcu, Daniel Corbu, Nicolae A doua carte, depusă tot la „Junimea”, Amintiri
Sava, Gheorghe Simon, Vladimir Tescanu, Dumitru din călătorii amânate, titlu neacceptat, modificat de poet
în Muzeul cu ghid orb, refuzat de asemenea, revizuită de
1
Adrian Alui Gheorghe, Contribuții la estetica umbrei, Edi-
tura Tracus Arte, 2012, p. 228. 2
Ibidem, p. 133.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 73
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cenzorii ideologici, e publicată sub titlul Poeme în alb-ne- disponibil.”5


gru în 1987. Titlurile metaforice, amprentă a identităţii În poezia „dezvrăjită” a postmoderniştilor, cobo-
poetice, sunt respinse de editorii vremii din aceleaşi raţi- râtă brutal în prozaic şi denudată de sensibilitate, liris-
uni de înlăturare a oricărei sugestii subversive. mul lui Adrian Alui Gheorghe nu pierde nota roman-
Ceremonii insidioase şi Poeme în alb-negru văd lu- tic-elegiacă: „Spre deosebire de majoritatea optzeciştilor
mina tiparului sub sabia lui Damocles a vremii, cenzura ce cultivă desensibilizarea şi dezafectivizarea (forme ale
ideologică. Adrian Alui Gheorge „opta pentru lectura unei demonii impersonale), Adrian Alui Gheorghe este
sceptică a realităţii, în orizontul unei lucidităţi cu infiltra- încă un sensibil şi un afectiv.” 6
ţii suprarealiste şi al figurilor moderne ale ambiguităţii şi După 1990, poetul publică poezie şi proză. Inti-
indeterminărilor melancolice. Poetul vorbea deschis des- mitatea absenţei (1992) primeşte girul criticului Nicolae
pre sine, într-un nou cod liric, îndoindu-se de utilitatea Manolescu, Mecena generaţiei optzeciste, prin comen-
ontologică a lucidităţii [...] şi despre melancolie, ca stare tariul favorabil din „România literară”, integrat ulterior
îngemănată cu tristeţea colocvială a tinereţii.”3 într-un volum: „Adrian Alui Gheorghe e un poet adevă-
Încă de la debut, poezia lui Adrian Alui Gheor- rat, cu o notă personală rezultată din combinaţia de banal,
ghe se diferenţiază de aceea a optzeciştilor din Ardeal, de prozaic, cotidian cu o fantezie a metaforei care merge de la
exemplu, ancoraţi prea adânc în real, ori a textualiştilor decadentismul bacovian, simbolist, pînă la insolitul supra-
bucureşteni din jurul lui Nicolae Manolescu. Poetul află realiştilor”.7 Criticul observa, de asemenea, două forme
formula potrivită temperamentului său locvace şi ironic de exprimare a interiorităţii poetice: „Mai întâi o poezie
într-un lirism reflexiv în cheie ludică, după cum remarcă de jurnal intim, de notaţie a impresiilor ori emoţiilor, un
Răzvan Voncu: „Poezia lui Adrian Alui Gheorghe nu era fel de confesiune lirică, profundă şi dramatică” [...] Celălalt
deloc o clonă a textualismului bucureştean, ci, amestec tip învederează o turnură mai degrabă aforistică. Poetul
omogen de luciditate latină şi de căutare a unei spirituali- are, în mod evident, plăcerea definiţiei, pe care o dezvoltă
tăţi, de joc şi meditaţie, de poezie şi reflecţie pe marginea arborescent”.8
poeziei, propunea o renaştere a lirismului, în plin dictat Sunt note definitorii ale creaţiei lui Adrian Alui
al poeziei realului”. 4 Gheorghe, observabile încă din Poeme în alb-ngru, unde
Adrian Alui Gheorghe preia recuzita postmoder- se pot decela câteva constante tematice: aspiraţia spre o
nistă, detaşându-se de biografismul congenerilor săi, prin poezie înaltă, mântuitoare, denunţarea carnavalescului
focalizarea liricii sale pe relaţia societate-poezie-divinita- lumii contemporane, intuiţia sacrului, interogarea vieţii
te. Ironia, parodia, ludicul sunt mânuite abil de poet cu o şi morţii. Glisările dinspre real, cotidianul uneori gro-
debordantă revărsare a fanteziei, iar gravitatea discursului tesc, spre metafizic se remarcă la nivelul expresiei poetice,
liric e atenuată de umorul specific naturii sale : „Mizând prin trecerea de la prozaismul şi colocvialitatea stilului,
mai mult pe fantezie şi mişcarea inventiv-asociativă a cu- cu dimensiune apoftegmatică, la insolitul metaforei şi
vintelor decât pe „realităţi” şi obiecte recuperate plastic viziunile onirice, suprarealiste.
în discurs, îşi trece repede confesiunea într-o reflecţie de Discursul poetic se pliază pe gama sentimente-
spectator ca şi impersonal, preocupat parcă mai mult de lor: amărăciune, dezgust, revoltă faţă de realul grotesc,
ingeniozitatea jocului de idei şi învecinări verbale decât reculegere în faţa divinului: „Un reuşit contrapunct între
de conturarea unui autoportret individualizat. Metafore dicţiunea epică, fabulatorie, incisivă, şi cea a reculegerii
numeroase, adesea îndrăzneţe, aproximează un univers monadice, aproape religioasă.”9 Sentimentul e dublat de
L

cu faţete multiple în care reflecţia asupra cuvântului şi reflexivitate, concentrată aforistic ori dezvoltată epic în
I

posibilităţilor sale e când doar sugerată, când explicită 5


Ion Pop, „În Comunitatea artistică”,  „Steaua”, nr. 10,
ca metatext, iar măştile infinit diversificate de pe scena
F

2020, p. 32.
lumii apar ca tot atâtea proiecţii ale unui subiect mereu 6
Gheorghe Grigurcu, Poezie română contemporană, vol. I,
R O

Editura Revistei Convorbiri Literare, 2000, pp. 500-503.


7
Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, I, Bra-
3
Mircea Bârsilă, Poeţi contemporani. Generaţia 80 (I), Ed. şov, 2001, pp. 413–415.
Paralela 45, Pitești, 2006, p. 179. 8
Ibidem.
P

4
Răzvan Voncu, Prefaţă la Opera poetică, Editura Paralela 9
Geo Vasile, „Privighetoarea de pe Golgota”, „Luceafărul”,
45, 2016, pp. 5-6. nr. 25, 2002.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
74 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

parabolă, scenarii dramatice, viziuni onirice. Laurenţiu du-se în prozaic, şi în spiritual, prin creaţie, vinovat de
Ulici remarcase şi el, în cronica la cartea de debut, di- orgoliul artistului care aspiră a se identifica cu Creatorul,

F I L
mensiunea reflexivă a liricii poetului. într-o complicitate cu ceilalţi şi cu Dumnezeu, după cum
În Poeme în alb negru poemele foarte scurte, unde clamează, cu angoasă, invocând ori interogând: „Ţi-am
ideea poetică este exprimată metaforic în câteva versuri, luat locul mi-e frică mă împrăştii/ pe cer nu-mi pot strânge
o strofă (Ahile, Baladă, Imn), alternează cu cele mai am- aripile fără să/ mă îngrop în pulberile de nouri pe care/ le
ple, structurate în secvenţe (Amintiri dintr-o călătorie adun// doamne, eu iau forma ulciorului a paharului a ulti-

R O
amânată, Poeme împotriva seducţiilor tinereţii). Un lirism mului pahar cu apă a glontelui// care îţi lunecă pe drumul
delicat (Privelişte anonimă) şi melancolia se strecoară în sângelui// sunt lama care despică vena unui sfânt/ care ezită
fluiditatea versului în care poetul vorbeşte despre sine, între mântuire şi rătăcire// sunt gura care cârteşte/ şi gura

P
iubire, poezie, limbaj, măştile eului, viaţă, moarte, vino- care strigă după ajutor// trăim de fapt în complicitate cu
văţie, vis, amăgire, singurătate. Cu irizări intertextuale Dumnezeu/ şi cu ceilalţi viaţa asta (ah, ce frumos sună,/ ce
şi metaforice, asocieri insolite de cuvinte, versurile curg adânc, limpede, ca un tunet într-un creier/ înfricoşat) amâ-
între luciditatea conştiinţei care nu poate fi înşelată şi nă orice întâlnire decisivă…” (Complicitate 1).
sensibilitatea poetică ce încă visează. Numai că lumea şi Poemele lui Adrian Alui Gheorghe sunt străbătu-
visul sunt la antipod, pe axe diferite. te de un perceptibil fior thanatic, thanaticul sub multiple
La fel se întâmplă în Intimitatea absenţei, poemele forme, biologice, psihice, spirituale: moartea dinainte de
curg între aceiaşi poli, ontologic şi metafizic, în versuri naştere şi după ea, iubirea, absenţa, singurătatea, decăde-
uneori scurte, aforistice, alteori ample. Discursul liric rea, viciul. Sub angoasa ei, se iniţiază dialogul poetului
devine confesiv ori narativ, prin inserarea unor poveşti cu metafizicul. Viaţa coexistă cu moartea, orizontul ce
despre sine, iubire, viaţă şi artă, cu implicarea livrescului marchează finitudinea umană, prozaicul cu visul, poetul
şi accente persiflante faţă de cufundarea lumii în materi- cu ceilalţi, inclusiv cititorul invocat în textul poetic ca
alitate (Şi femeia a creat bărbatul). prieten ori duşman.
Cotidianul e tot mai sufocant, redus la trupul de Poetica lui Adrian Alui Gheorghe, exprimată în
carne, obiecte, uzură, vorbărie sterilă, iar iubirea e joc, eseurile şi interviurile sale, devoalează polul metafizic al
„o minge care zboară prin casă”, fericirea un „duh domes- poeziei sale, urmare a înţelegerii raportului om-univers,
ticit”, iubita o amintire, „o imagine simbol”, „o zeiţă în ambele creaţii ale divinităţii: „Poezia fără mistică e ca ori-
format mic” (Duh domesticit între lucruri utile, O zeiţă zontul fără iluzia nesfârşitului“, „Poezia este intersecţia
format mic), cuvântul poetic „ploaia” fertilă. Poemul e dintre cădere şi înalt” (Contribuţii la estetica umbrei).
un vis, generat mental de spaţiul sublunar al nopţii, in- În această ecuaţie existenţială, poetul este fiinţa
spiraţie, risipită în zori, iar arta poetului un ritual similar efemeră prin care se manifestă absolutul sub forma in-
ceremoniei ceaiului oriental, un ritual care presupune spiraţiei, iar poezia un „organ al metafizicului”: „Poezia,
răbdare, calm, amestec de esenţe şi arome fine ori tari arta în general, e o pipăire a ideii de absolut. Paradisul e
în apa vitală (viaţa cu irizările şi otrăvurile ei), arta de-a o idee, iar omul fizic aspiră spre idee, în această relaţie stă
crea alt gust şi savoare, iluminare ori otrăvire, iluzie ori arta. Fiecare fragment artistic [...] este o frântură din în-
deziluzie în reprezentarea lumii prin rememorarea trecu- truchiparea paradisului”.10
tului şi viziunile despre viitor: „calm voi amesteca ceaiul Poezia e aşadar inspiraţie, nu tehnică scripturală,
îl voi sorbi/ otrăvindu-mă cu amintiri neduse (vreodată)/ un mod de trăire lingvistică a absolutului clipei într-o
până la capăt” (Fragment din ceremonia ceaiului). Aşadar, formă stilistică originală. Este deopotrivă act chatarctic şi
substanţa poetică e preluată din cotidian, memoria afec- christic „Poezia este, în ultimă instanţă, practica metafi-
tivă şi culturală, interioritatea poetului, într-o neîncetată zicii. Ca şi religia.” 11 Iar poetul este instrumentul care
căutare a sinelui şi metafizicului. transcrie Logos-ul divin: „Dumnezeu face toate lucrurile
Pentru poetul autentic, metaforic „nebunul” frumoase, poeţii vin / doar şi pun hoţeşte semnătura; // mai
oraşelor, „gâtuit de emoţie” în faţa poeziei, ameninţat
continuu de neputinţa cuvântului, aceasta e zeiţă, iubită, 10
Adrian Alui Gheorghe, op. cit., p. 229.
mamă, fiică. El se află deopotrivă în cotidian, imagine
11
Dumitru Augustin Doman, Adrian Alui Gheorghe -
decăzută a alterului, fiindcă a trădat îngerul, coborân- „Poezia este, în ultimă instanţă, practica metafizicii. Ca
şi religia”, „Melidonium”, 6 iulie 2012.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mult, fac trafic cu imagini furate din grădinile raiului / pe timpul curg” (Unde să fug).
care când le atingi se transformă în pulberi de cuvinte.” (Po- Cu Îngerul căzut, poemele devin tot mai am-
etul bătrân îşi declamă faima). ple, cu trimiteri livreşti, „adevărate prozo-poeme dra-
Respiraţia metafizică din primele volume este mai matico-eseistice în care intră în joc procedee diverse,
pregnantă în Cântece de îngropat pe cei vii (1993), Fra- dătătoare de contraste stilistice savante şi violente [...]
tele meu, străinul (1995), Supravieţuitorul şi alte poeme „densitatea de simboluri şi numărul de stiluri diverse
(1997), Complicitate (1998), Îngerul căzut (2001), unde deconcertează”12.
poetul deplânge umanul decăzut, desacralizat, pervertit Epicizarea şi dramatizarea liricului, mixarea genu-
de triumful materialităţii, rupt de divin, de spiritualitate. rilor literare într-o arhitectura mai complexă a poemului,
Sacrul e figurat de înger, dar nu unul inocent, ci provin probabil dintr-o intenţie de discurs epopeic, care
unul căzut, mefistofelic, care a pierdut paradisul origi- camuflează melancolia ca stare poetică. Poetul imagi-
nar, dar nu l-a uitat: „Am fost înlocuitorul lui Dumnezeu/ nează parabole ori scenarii halucinante cu personaje sub
într-un univers derizoriu:/ am furat simbolurile/ am golit masca cărora se poate intui multiplicarea eului poetic în-
apa de curgerea ei/ am despicat carnea fructului/ şi cu albul tr-un joc lucid şi abil al construcţiei textuale. Reflecţiile şi
smuls/ am vopsit/ spaima:/ animalul acela care doarme/ cu interogaţiile poetului sunt focalizate pe ontologic şi me-
inima mea sub cap,/ am fost rugăciunea pe care/ o spuneam tafizic, unele pe relaţia poet-poezie-lume, metapoemele.
noaptea/ ca să ajut viermele să/ traverseze crisalida/ sau lin- Lirismul poemelor sale se hrăneşte din melancolie
guşeala destinului/ am prefăcut-o în smârc/ cu ierburi dulci/ şi nostalgia metafizicului, remarcă Alexandru Cistelecan:
aşa cum sufletul lunecă până la capăt, în culcuşul cărnii/ „Ca la toţi moldovenii, şi la Adrian Alui Gheorghe scrii-
voluptuos,/ păcătos” (Îngerul căzut). tura se străduieşte să facă din melancolie o vocaţie şi o vo-
Îngerul căzut în real, pervertit de păcate lumeşti, luptate, transformînd-o în principiu fast şi dezvoltând-o
a eşuat în tentativa de reconectare a omului la divin, dar baroc. Ea devine o stare de fond extensibilă, contagioasă
n-a pierdut nostalgia sacrului şi căutarea unei căi de re- şi progresivă, administrată în cicluri coerente, cu motive
conciliere cu divinitatea, în ipostază poetică, christică, dominante transpuse într-o difracţie dramatică.”13
poezia fiind însăşi revelaţia sacrului prin harul cuvân- Poetul este el însuşi un înger căzut, nostalgic şi
tului: „Un înger căzut are/ voluptatea păcatului/ tot ce revoltat: „Vă vorbesc prin supravieţuitorii/ dezastrelor inte-
atinge transformă în/ fruct viemănos. Am urcat Golgota/ rioare,/ vă vorbesc prin îndrăgostiţii care au greşit cerul,/ vă
în genunchi, am/ plâns când am ajuns sus, m-am aruncat vorbesc prin secretul infirmităţii mele/ ca o oglindă care are
de-acolo/ şi m-am rostogolit până la poalele muntelui/ mi- deseori vertijuri, răul de realitate,/ vă vorbesc prin înlocui-
am sfărîmat coastele care/ pârâiau ca oscioarele/ puilor de torul meu de pe eşafod/ care se pleacă plin de consideraţie în
privighetoare în gura pisicii...” (Ibidem). faţa coşului cu/ capete/ doldora de vise,// vă vorbesc prin ca-
Un alter ego al poetului, îngerul apare în multiple davrul scos cu ghearele de sub/ dărâmăturile/ sufletului/ .../
ipostaze, tot atâtea măşti ale omului decăzut într-o lume căci voi nu trebuie să mai rataţi cerul/ eu sunt ultimul înger
înstrăinată de sacru, care banalizează transcendentul: „Eu căzut din viaţa care rodeşte morţi,/ o, şi plâng pe umărul fi-
sunt îngerul căzut, mă puteţi pipăi,/ dacă este puţin vânt ecăruia,/ lacrimi murdare lasă urme pe giulgiul de ţărână”
puteţi să-mi zăriţi aripile frânte, zbătându-se sub piele ca (Îngerul căzut).
amintirea/ pe cerul frunţii. Vă vorbesc prin supravieţuito- Marin Mincu vorbeşte de „desacralizarea instan-
rii dezastrelor interioare,/ vă vorbesc prin îndrăgostiţii care ţei transcendente prin prozaizarea oricărei solemnităţi şi
L

au greşit cerul,/ vă vorbesc prin secretul infirmităţii mele” prin demascarea crudă a oricăror tentative retorice; nu
I

(Ibidem). mai există nimic metafizic „într-un cer bolnav de lu-


În dialogul poetului cu sine, vocea lirică interoga- ciditate”14. Sacrul e îngropat de economia de piaţă, de
F

tiv-reflexivă e creatoare de viziuni halucinante, precum „industria vieţii”, poetul îşi recunoaşte neputinţa de a-l
R O

aceea a divinităţii din Piaţa de carne, care imolează înge- 12


Horia Gârbea, „Marchizul şi doctoratul în mitologie”,
rul, oferindu-l ca fărâme de eternitate lumii decăzute în „Luceafărul”, 18 aprilie 2001.
derizoriu, poetul având o condiţie similară: „Unde să fug 13
Alexandru Cistelecan, „Cuvântul”, nr. 10, octombrie
unde să fug unde să fug,/ doamne, cuvintele m-au pus pe 2001.
P

rug/ lumea întreagă m-a împins pe rug/ în jur doar apele şi


14
Marin Mincu, „Tranşarea îngerului”, „Luceafărul”, 20
februarie 2002.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dezgroapa din carnea realului. Cum să evadezi din carna- interior. De aceea poate poemele primului ciclu din Co-
valescul malefic? Ce propune poetul, ce căi de ieşire din munitatea artistică sunt grupate sub umbrela unui nume

F I L
realul prea sumbru, decăzut? cu rezonanţă religioasă, „Fericirile”, în încercarea de in-
Criticul Ioan Holban pare să le intuiască: poezia, stituire a unui nou umanism (sau de revenire la umanis-
somnia, relaţia teatrală a poetului cu el însuşi şi cu lu- mul cristic). Volumul său de versuri este o încercare de
mea.15 Însă poetul, ipostază a îngerului căzut, recunoaşte punere împreună sub semnul unei umanităţi nediluate,
că poezia şi-a pierdut puterea de-a converti lumea, opacă mai corect spus al unei umanităţi profunde, a ludicului

R O
la artă. Nu-i rămâne decât biciul persiflării ironic-inci- postmodern şi a creştinismului profund, al martiriului
sive, burleascul, jocul cu măşti din postura de regizor şi asumat.”
scenograf al existenţei. După Gloria milei (2003), „carte despre ipostaze-

P
Din perspectiva criticii literare, dimensiunea re- le morţii, un strigăt în care se dizolvă deopotrivă nepu-
ligioasă a versurilor nu-l face pe Adrian Alui Gheorghe tinţa de a accepta moartea, cu toată construcţia familiară
un poet religios, poate datorită învolburării etice. Rita în care ea e implicată, şi dezamăgirea că viaţa e o ipostază
Chirian nu se sfieşte a-l numi şi poet religios, reproşând a fiinţei căzute”17, poetul se îndepărtează de poezie, ori-
criticii că „a găsit foarte dibace eufemisme, numindu-l ba entându-se spre proză, teatru, eseu. Însă nostalgia poeziei
poet prometeic, ba panteist, ba parabolic şi simbolic, când, îl conduce spre revizuirea creaţiei lirice şi antologarea po-
în fond, nu e vorba decât despre trăire a sacrului. Şi, de fapt, emelor în antologii de autor: Ispita (2005), Pagini alese,
la rigoare, experienţa thanaticului, omniprezentă în textele antologie (2006), reeditat sub titlul O dramă la vânătoare
nemţeanului, este o experienţă religioasă.”16 (2008), reunind poeme într-o cronologie inversă a cărţi-
Poemele lui Adrian Alui Gheorghe dezvăluie os- lor publicate, de la Gloria milei (2003) spre cartea de de-
cilaţia poetului între cei doi poli ai realităţii, material/ but Ceremonii insidioase (1985). Cum se justifică anto-
spiritual, laic/ sacru. Cotidianul, cu banalitatea şi devieri- logiile? Din nevoia de-a reţine într-o carte ce e mai bun,
le lui împinse spre grotesc, decepţionează, lezează poetul. iar relectura propriei creaţii sporeşte exigenţa poetului.
Redresarea, salvarea se află în spiritual, în reîntoarcerea După aproape zece ani de publicistică şi proză,
lumii la divin. Poetul ştie că poezia autentică e ancora- Adrian Alui Gheorghe revine la poezie cu Paznicul ploii
tă în spiritual, altfel n-ar fi decât filmul scenelor amare (2010). Apoi iar se distanţează de lirică şi privilegiază ro-
şi caricaturale ale vieţii, prezente în lirica sa, într-un joc manul, proza scurtă şi publicistica, apelând la antologii:
ludic al confruntării infinite a vieţii cu mortea. De altfel, Cucuta, antologie de poezie (2011).
pendularea între fizic/ metafizic, între vibraţii existenţiale Paznicul ploii continuă confesiunile poetului
joase ori înalte, modelează tonalităţile lirice. despre relaţia poet-poezie-lume în ipostaza anunţată de
Polii realităţii cotidiene, material şi spiritual, se titlu. Creatorul de himere se află în aceeaşi condiţie de
îngemănează în toată creaţia sa. Exagerarea prozaicului alienat şi contestatar sceptic al realităţii corupte, ostilă
până la grotesc ori prelungirea lui într-un joc fantezist, artei, polul ei spiritual. Magia cuvântului poetic nu mai
delirant, se intersectează întotdeauna cu metafizicul, cu seduce realul prozaic, absorbit de material, se converteşte
substratul religios creştin. Pe orizontală e acumularea, în ironie, persiflare, sarcasm. Visul de resacralizare a lu-
consumul, deprimarea, deziuluzia, moartea; pe verticală mii prin poezie se spulberă, amăgirea poetului se preface
e divinitatea, arta, veşnicia. într-o amară deziluzie faţă de neputinţa ei în faţa morţii.
Maniera poetului de-a interoga metafizicul, re- Discursul liric se revarsă ca apa din matcă, încor-
laţia omului cu divinitatea, diferă de aceea a generaţiei porând livrescul în trimiteri spre absurdul kafkian prin
sale optzeciste, remarcă Adrian Lesenciuc: „Adrian Alui chiar titlul unui vast poem, Metamorfoza, „poem cultu-
Gheorghe este cazul unic al literaturii noastre în care dis- ral”, de artă specifică a dramatizării, a punerii în scenă
cursul cu profund substrat religios nu este deconstruit prin intermediul unor personaje-efigii şi a unor inserţii
prin ironia optzecistă, ci serveşte unei reconstruiri din fals epice.”18
Paradoxal, „cavaler al tristei figuri”, „înger căzut”,
15
Ioan Holban, „Istoria literaturii române. Portrete
contemporane, vol. 1, Iaşi, 2003, p. 117–120. 17
Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, Editura Fundaţiei
16
Rita Chirian, „Poezia nopţilor când se topesc continentele Culturale Ideea Europeană, 2005, pp. 151-156.
de spaimă”, „Vatra”, nr. 3-4, 2017, pp. 22-25. 18
Ioan Lascu, „Poeta perennis”, Ramuri, iulie 2010.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 77
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„paznic al ploii”, „cerşetor”, ostracizat în cetate, poetul a Nimicului).” 21


rămâne totuşi un mânuitor al cuvântului, singurul care Narativul, povestea au farmecul lor, poetul ştie
poate deconspira, denunţa, înfrunta, răstălmăci, mărtu- spune poveşti parabolă, cu simboluri mitologice ori li-
risi, reînvia adevărul, reinvesti lumea cu simboluri, revăr- vreşti, cu o fantezie uluitoare. Epicizarea la Adrian Alui
sa o picătură de magie a vieţii peste realitatea sumbră a Gheorghe nu creează autoficţiune, ci viziune a lumii, a
morţii: „Dar poetul? Desculţ, flămând, cu hainele numai relaţionării omului cu divinul, cu el însuşi, cu ceilalţi, în-
zdrenţe/ Cerşea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde tr-o insolită răsturnare a realului prin fantezie. În toate e
intrau în oraş / Învingătorii. Toţi îl loveau cu coji de fructe, o căutare a sacrului şi o interogare a divinului, denaturat
cu seminţe de/ vorbe,/ El le prindea din zbor, multă poftă de de om după chipul şi asemănarea cu fiecare. Dar chipul
viaţă îţi trebuie/ Ca să pui în cuvinte tot ce prisoseşte de la nevăzut şi căutat fără încetare i se revelă poetului în ima-
masa de seară,/ Să împarţi adevărurile şi cu câinii, oscioare ginea înfloririi corcoduşului din Ispita: „Iar într-o noapte
pe care firişoarele/ de viaţă/ Stau ca viermii care se visează am întrebat becisnicul corcoduş:/ corcoduşule, poţi să-mi de-
fluturi./ Cu limba pe aer scria/ Cântecul pe care oamenii scrii chipul lui Dumnezeu?/ Da, spuse el. Şi înflori.“
îl aşteptau ca pe-o împărtăşanie.” (Cum a dispărut oraşul Comentând lirica poetului, Mircea Bârsilă în-
grecesc Cnossos sau Poetul bătrân îşi declamă faima). scrie amplitudinea poemelor într-un scenariu de tehnică
Uneori cuvintele debordează într-un fel de orgie postmodernistă: „Jocul repetiţiei în poemele ample – un joc
imagistică antrenând poetul într-un joc textual creator menit să mute mereu într-un alt loc centrul poemului - şi
de viziuni halucinante: „Aş fi vrut ca toate cuvintele să as- jocul ce constă în combinarea sensurilor oglindesc ospitali-
culte de mine,/ Acum ascult de toate cuvintele/ Ca un câine tatea unei gândiri poetice care oferă adăpost atât cruzimii
bătut merg în urma lor/ Din când în când/ Îmi dau peste lucidităţii (negativităţii romantice), cât şi aspectelor figura-
bot/ Scot scrâşnete, scot urlete,/ Ele se amuză, se întărâtă/ Ca tive a căror forţă de semnificaţie se înscrie în codul poeziei
muieruştile care au prins un satyr bătrân/ Şi îl chinuie, îi postmoderniste.” 22
aţâţă simţurile.” (Poetul bătrân îşi declamă faima). După Paznicul ploii (2010), Adrian Alui Ghe-
Vasile Spiridon remarca încă de la primele volu- orghe se îndepărtează de poezie şi se consacră prozei şi
me publicate, glisarea poetului între „nostalgia vizionară publicisticii. Revine în spaţiul liric după zece ani, publi-
şi apetenţa pentru cotidian”19, iar Dan Cristea încărcătu- când Comunitatea artistică (2020), în acelaşi spirit ironi-
ra metaforică şi oralitatea discursului liric: „Adrian Alui co-umoresc, polemic şi parodic din volumele anterioare.
Gheorghe e în totul un imaginativ, fugos şi incontinent, Volumul aminteşte de eseurile şi interviurile sale
iubitor de mari acumulări metaforice cantitative, şi care din O contribuţie la estetica umbrei, unde publicistul
se pierde adeseori, cu bună ştiinţă, printre şiruri de com- abordează actualitatea literară prin prisma relaţiei au-
paraţii, aşa cum se pierd alţii în reverii. Substratul poe- tor-operă-public, vizând totodată şi aspecte social-poli-
melor sale cred că ar trebui căutat în oralitate, în încrede- tice, pe un ton ironic, persiflant, cu accente de pamflet.
rea susţinută într-o enunţare galopant retorică.” 20 În Comunitatea artistică, poetul îşi focalizează
În 2016 îi apare Opera poetică. Selecţia poetului săgeţile spiritului asupra aceleaşi realităţi contemporane
cuprinde versuri din: Poeme în alb-negru, Intimitatea ab- degenerate. Interoghează existenţa şi reflectează mucalit
senţei, Complicitate, Îngerul căzut, Gloria milei, Paznicul la rostul artei şi artistului într-o lume care degradează,
ploii) şi câteva din antologia Ispita (2005). banalizează valorile, prin prisma comunităţii de artişi, o
În Prefaţă, Răzvan Voncu remarcă specificul vo- imagine la scară micşorată a lumii contemporane.
L

lumelor de după 2000: „Poetul este mai înclinat către Reflexiv şi polemic, ludic şi fantezist, Adrian Alui
I

reflecţie, viziunea asupra existenţei, mai „amară” şi, în Gheorghe îşi continuă meditaţia, tot mai sceptică, des-
acelaşi timp, textele sale devin mai ample, căpătând re- pre poezie, rostul poetului, lumea artiştilor, sentimentul
F

verberaţii de-a dreptul filosofice. Aforismul liric se trans- de zădărnicie care îi leagă într-o societate opacă, indi-
R O

formă în metaforă şi versul în interogaţie a Totului (sau ferentă faţă de artă, în poeme de mai mică amploare,
temperându-şi fantezia debordantă a discursului prin
19
Vasile Spiridon, Fişa de autor, în Adrian Alui Gheorghe, 21
Răzvan Voncu, Prefaţă la Adrian Alui Gheorghe, Opera
P

Opera poetică, Ed. Paralela 45, 2016, p. 301. poetică, Editura Paralela 45, 2016, p. 5-6.
20
Dan Cristea, „Luceafărul”, 16 februarie 2011. 22
Mircea Bîrsilă, op. cit., p. 179.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
78 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

concentrarea viziunii. lat veşnic, condamnat la eternitate prin scrisul său (Bibli-
Poetul nu mai e demult vocea audibilă şi credibilă oteca). Privilegiul ori drama lui e să intuiască şi să trăiască

F I L
a spiritului revoltat, îşi reclamă în van puterea vizionară, imaginar în lumi paralele, invizibile, să mărturisească
vârful de lance al cuvântului. Şi, totuşi, uzat şi denigrat, despre miracol, sacru, chiar şi în van, luat în derâdere. El
banalizat până la denudare de sensuri în discursuri co- este însuşi „tărâmul magic“ prin cuvântul creator, faţă-n
tidiene găunoase, cuvântul reînvie neîncetat, ca pasărea faţă cu opacitatea semenilor.
Poenix, iar prin el poetul autentic, hărţuit nu doar de Despre paradoxul vieţii de artist, fascinaţia poezi-

R O
fantasme, ci de pervertirea continuă a relaţiei sale cu lu- ei, rostul poetului, artă autentică/ artificială, marea/ mica
mea sa. Nu poţi fi doar praf stelar, fulguind printre vise, poezie şi cultură, prezenţă/ absenţă în cotidian, „moartea
dacă eşti poet şi îţi pasă, ci voce care coboară în Agora şi în viaţă a poetului”, uitarea sa ante şi postmortem, despre

P
glăsuieşte, demască, vituperează colocvial, îndulcindu-şi aspiranţii la glorie, sacrificiu, deriziunea artei într-o lume
ascuţişul limbii prin umor persiflant, cu un captatio be- surdă, opacă faţă de spirit, despre devenire pe orizontală/
nevolensiae strecurat abil în poem. verticală, ipostaza de rege-bufon-poet, dar şi despre ură
Poetul îşi reuneşte poemele în jurul artei şi meni- între artişti vorbeşte Adrian Alui Gheorghe, persiflând
rii sale, structurându-şi volumul în şase părţi: Fericirile, nuanţat realitatea: prozaic, prin enumerare de substan-
Sfântul, Mc’ poezia, Comedia literaturii. Reloded, Ultime- tive care denunţă defectele societăţii; dialogic, prin voci
le dorinţe ale condamnaţilor la moarte, Obsidianul negru. din lumi diferite; în poeme-parabolă ori poeme-basm;
Propune o viziune parodică asupra asupra realului, comu- metaforic, în imagini insolite, cu trimiteri intertextuale;
nităţii artistice şi societăţii contemporane, îngropată în în două proze bizare, care cultivă macabrul faptului di-
materialitate, obeză de atâta consumerism, obtuză faţă de vers şi spectaculosul reportajului.
valori spirituale autentice. Demască cu fin umor şi ironie Vocile din poemele dialogate aparţin „zeilor”,
devieri umilitoare, adevăruri grave, grotescul existenţial. care vând totul, natură şi oameni, ori poetului şi spiritu-
Volumul se deschide cu un poem scurt Blues, ur- lui unui confrate, un dialog postmortem spumos şi hâtru
mat de altele cu acelaşi titlu, în care respiră suflul dureros între poeţi din lumi diferite, cu rememorări din trecutul
şi amar al cotidianului: viaţă/ moarte, uitare, melancolia lor pământean şi relatări despre viaţa din lumea spirite-
iubirii, puterea cuvântului, mizeriile vieţii, roluri şi mă- lor.
şti: „Nu mă mai miră nimic/ din ce se întâmplă în viaţa de De la un poem la altul, autorul modifică forma,
zi cu zi/ politicile strâmbe/ şi fără de rostul artei/ în spaţiul tonul, amplitudinea, intenţia, îşi orchestrează inteligent
public/ după ce azi am văzut privighetori/ ciugulind/ re- arhitecura cărţii şi expresivitatea poetică. De la simpla
sturi/ din tomberon” (Blues). notare a realului, în vers aforistic ori cu nuanţă de jurnal
Focalizate pe universul poeţilor, poemele radio- personal, la imaginea metaforică ori la povestea-parabo-
grafiază lumea contemporană în aspectele sale profunde, lă, povestea-basm (Preadepartele şi preatârziul), poetul îşi
de dincolo de aparenţe, prin privirea lucidă a poetului îmbracă interogaţiile şi cugetările în forme variate, agrea-
care denunţă comedia vieţii, pierderea polului spiritual bile şi comprehensibile pentru un auditoriu larg.
al societăţii actuale, degradarea culturii, artei: „Am ajuns Ion Pop remarcă: „natura parabolică a câtorva
la poezie/ când poezia/ era pusă să îşi scrie/ cu sânge propriul texte ce speculează ironic-ludic, dar aproape întotdeauna
act de deces/ (eventual cu stil),/ eventual recunoscându-şi şi cu o tentă elegiacă, asupra condiţiei precare a poetului
eşecul)” (Destine). şi poeziei, în jocul dintre gravitate şi parodierea ei. „Poe-
Desacralizarea lumii, degradarea, denigrarea sa- tul era bufonul regelui/ Dar şi regele era bufonul poetului/
crului e prinsă în poemul-parabolă Sfântul, o ipostază a cum şi bufonul era poetul regelui/ Dar şi regele era poetul
lui Isus coborât în lume, umilit, batjocorit, condamnat bufonului” – schimbări şi măşti şi roluri interferente, am-
la moarte: „l-au batjocorit, l-au umilit, l-au zbrâncit, l-au bigue, ce sugerează concentrat acest joc permanent din-
hulit,/ l-au clevetit, l-au trântit, l-au ciupit, l-au chinuit,/ tre credinţă şi îndoiala în materie de scris liric, ca şi con-
l-au lovit, l-au ridiculizat, l-au aruncat, l-au crestat,/ l-au strângerile, frustrările, incertitudinile celui care scrie.”
împins, l-au întins, l-au bătut,/ l-au împuns în coaste,/ în Poeţii sunt „contorsionişti pe-o frunză de brusture/
pântece,/ în piept,/ l-au strâns de gât.// L-au omorât.” E echilibrişti pe dâra lăsată de fulger/ respiră pe nas cuvinte şi
imaginea christică a poetului însuşi între semenii săi, exi- scot/ curcubee de ceară/ din metafora încălzită/ la foc cu foc”

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 79
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

(Dacă poeţii ar trebui să facă zi de zi tot ce spun în poeziile moarte, în timpul unei imaginare vizite pe pământ, la
lor). Poezia e o vrăjitoare, o seducătoare crudă de suflete: vârsta de şaizeci de ani, cât ar fi împlinit în 2015. Adrian
„Sufletul îi e o trambulină/ care te aruncă direct în iad/ Alui Gheorghe pune faţă-n faţă imaginea cunoscută a
numai dacă intri în raza privirii ei;/ dacă intri în sufletul tânărului rebel şi presupusa sa figură de om matur, fiind
ei,/ te-ai topit ca lumânarea/ care arde/ îmbătată/ de umila deopotrivă interlocutor şi observator al acestuia. Astfel
contribuţie la/ despicarea nopţii nesfârşite” (Vrăjitoarea). poemul 21 noiembrie 2015. Câte ceva despre vizita lui
Iar menirea poetului este să scrie Poemul care „să justifice Aurel Dumitraşcu când împlinea 60 de ani se structurează
rostul meu în lume” (Rostul), să fie o „privighetoare” care pe două paliere distincte, diferenţiate grafic prin caracte-
să ucidă „pisica”, „un peşte” care să întoarcă „fluviul în- re diferite.
dărăt”, un „om” care să dea viaţă „bulgărelui de pământ”. Proza din partea finală a volumului e bizară. În
Cum ar reuşi o astfel de metamorfoză când „cu- prima parte, poetul explorează macabrul faptului divers,
vintele sunt bolnave trec galeşe/ de la un om la altul par relatând succint sfârşitul şi ultima dorinţă a unor con-
să sufere/ de un rău care le subţie vigoarea/ nu comunică damnaţi la moarte pentru a concluziona că „poetul e un
aproape nimic” (Nu te chem, nu te caut, nu îţi vorbesc)? condamnat la moarte/ care îşi scrie mereu/ cu fiecare pa-
Prin puterea lor de transfigurare, care modelează lumile, gină/ ultima dorinţă.” Partea a doua, despre obsidianul
cu efect de katharsis. Fără „paravanul cuvintelor”, realita- negru, pare un reportaj incitant despre lumea extrateres-
tea ar fi nudă, greu de suportat, „prezentul ca o tumoare/ tră, cu limbaj diferit, al sunetelor, care pot fi decodate în
care atârnă” (Ibidem). semne grafice ce alcătuiesc texte. Şi astfel se inversează
Adrian Alui Gheorghe pledează pentru o poezie perspectiva auctorială, omenirea e privită din spaţiu de
autentică, cu rădăcini în real, nu pentru una abstractă, un poet extraterestru ca „reminiscenţă a unor civilizaţii
pentru coborârea în agora şi renunţarea la retragerea po- extraterestre.”
etului în turnul de fildeş. De aici şi îndemnul adresat În Comunitatea artistică, Adrian Alui Gheorghe
tuturor: „Fiţi vii atunci când scrieţi/ morţii nu scriu/ morţii propune un hibrid, poezie-proză, în proporţii diferite:
nu citesc poezie// cât eşti viu/ ai un petic de cer în faţă/ când patru părţi poezie, două părţi proză, pentru a împăca
eşti mort devii cerul însuşi// În fiecare clipă/ poţi descoperi ambele daruri, de poet şi prozator. Intertextualitatea li-
ADN-ul veşniciei” (Patetica). terară, istorică, religioasă, filozofică din poeme dezvăluie
Însă soarta poeziei în lumea contemporană e la- stratul cultural de profunzime al liricii sale.
mentabilă. Şi-a pierdut rolul de far, aspiranţii la glorie, Jocul ludic al fanteziei debordante în viziunile
„poeţi plicticoşi, neinspiraţi, chinuiţi de cuvinte”, au degra- uneori frapante ale realului îl apropie de hiperrealism:
dat scrisul, iar literatura a devenit „un fel de mamă/ care-şi „Un hiperrealism sparge lirismul din interior spre a-l re-
sufocă pruncii la naştere,/ cu perna,/ pentru că nu are cu ce stabili într-o viziune conformă cu natura acestuia.”23
să îi crească” (Destine).” Viziunile poetului au câteva particularităţi, după
Cum poezia funcţionează în ecuaţia poet-ope- cum remarcă Mircea Bârsilă: „Ştiinţa de a organiza cine-
ră-cititor, nu putea lipsi din Comunitatea artistică citito- matografic imaginile într-un cadru narativ, de a deforma
rul, în forma sa cea mai evoluată de critic literar. Adrian liric banalul prin grila bizarului, a fantasticului sau cea a
Alui Gheorghe îi prinde şi pe aceştia în ţesătura unui absurdului şi, respectiv, felul în care freamătă afectiv me-
poem, sub forma unui răspuns la o anchetă literară des- sajul animat de aşa-numita savoare a comunicării sunt
pre rolul criticii literare, care ar fi să depisteze „devierile aspecte ce particularizează originalele viziuni lirice ale lui
L

de la calitate”. În triada menţionată mai sus, autorul e Adrian Alui Gheorghe”.24


I

grădinarul, opera sa este grădina, iar criticul „hoţul care Poetul creează în spirit ludic şi fantezist poezie şi
pradă grădina” ori cel care găseşte cheia autorului în text, proză, cu arhitectură complexă, mânuind dibaci recuzita
F

pe când cititorul neavizat e „călăul operelor noastre” (Co- tehnică a postmodernismului: fragmentarismul, hibri-
R O

media literaturii. Reloaded). ditatea genurilor, polifonia vocilor, varietatea tonurilor


Printre imaginile generice de poeţi şi critici, se (ironia, autoironia, persiflarea, sarcasmul).
distinge un portret inedit al lui Aurel Dumitaşcu, pri-
etenul scriitorului, dispărut prea timpuriu din lumea
23
Gheorghe Grigurcu, „În « universul cel mai concret »”,
P

literară. E evocat într-un dialog imaginar despre viaţă şi „Viaţa românească”, nr.11-12, 2020.
24
Mircea Bârsilă, op. cit.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
80 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poeme Miruna MUREŞANU

L I RI CE
cum turnul meu de veghe
din care totul pare că se vede altfel

pare o închisoare a propriei imaginaţii

care mă osândeşte la o dimensiune-a neuitării

trecându-mă de uşa-nchisă-a unui timp à contre-coeur cum într-un pod al veşniciei cutreierat de frig
de care nu mai pot să mă desprind
ce pare-ntotdeauna un câştig
în turnul meu unde nu am nevoie de nimic
între ceva ce am pierdut şi altceva ce ar mai fi
doar de poemul obosit pe care-l port
cum pe un prunc bătrân la sân prin chiar poemul martor de trăit

până în ieslea discursivă a misterului zidit


într-un abis care-l împarte cu un cariu incomod printr-un reflex al unui duh de nicăieri

cum într-un pod al veşniciei care-nvie mă aşez uneori între spaima de haos
prin clipele-nvechite drumul înapoi şi scrumul alegoric al unei zile de ieri

de care nu mai pot să mă desprind uitată de cealaltă parte a timpului


prin umbra uşii-nchise mereu à contre-coeur
acolo unde liniştea seamănă cu o ghilotină
ce pune-n paranteză fiecare clipă în care îmi pot prinde scrisul oricând
prin bezna discursivă de final
prin alfabetul plăpând al lunii februarie
smulgând încet realul din real
prin pruncul obosit pe care-l port la sân sau prin târziul unor neîncepute poveşti

prin care trece-un timp fără cuvinte al căror sens se pierde încet în poem
prin pactul ironic al nopţii cu ziua de ieri
de care nu mai pot să mă desprind
doar să mă tem de moartea care le ascunde dintr-un simplu reflex al ideii de lacrimă

în leagănul crescut din ochiul unui nuc sau de ghilotină în care mi-aş putea prinde visul
ascuns în scoarţa cerebrală-a altui nuc în odaia goală unde nu mai e nimeni

pe care-l roade-un cariu la fel de incomod să aprindă provizoriu pentru mine o candelă

dintr-o nevoie orbitoare de plâns


serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sau poate de scris prin căderea în patimă lumina coboară în fiecare detaliu
în privirea lacomă al unui alt asfinţit al unei iluzii
prin iarba care se prinde de pleoapele cerului
despre care cred că am (mai) povestit
întorcând nostalgia lumii-ntr-un punct
pe care nu uit niciodată să-l pun
cine mai ţine oare minte hotarele inimii atunci când timpul se frânge în colţul memoriei

răsfăţate îndelung de amurg fără a-i lăsa gloriei dreptul la replică

încât urmaşii seminţiei lui David jertfindu-i zadarului jocul luminii de-a umbra
să poată (încă) povesti nepătrunsul poruncilor
care-mi şopteşte că nimicul e o provocatoare ispită
schiţând vindecări prin răstignirea luminii a morţii care încearcă să-mi intre în voie
a cărei destinaţie e-ntotdeauna absenţa duratei
atunci când aflată la o tristeţe distanţă de mine
sau cine mai ţine oare minte o graniţă pare fascinată de riscul unei tăceri premature
a nopţii uşor demodată
a cuvintelor care se zbat între rime tot mai puţine
pe al cărei schelet uitasem cândva câteva stihuri
sub o mască a lumii nefirească şi incomodă
ţesute-n acord cu dreptul (meu) la aducere-aminte care pare la modă între atâtea-ndoieli şi mii de
de David poetul care împarte cu mine o pagină goală dezastre

(prin subteranele necuprinse ale memoriei cerului) fără să-i lase luminii dreptul la replică

în piaţa plină de candoare a unui ev minimalist încât o bucurie în plus ar putea să o coste
chiar scepticismul meu provocator şi cumva posesiv
pe al cărui schelet aş putea (încă) să exist/rezist
prin lumina împărţită de-un felinar în psalmi care mă ţine ostatică unui duh confesiv
(într-un mod deloc egoist) al morţii care încearcă să-mi intre-n odaie

a căror destinaţie e absenţa duratei jertfindu-i zadarului jocul (cu mine) de-a umbra

la graniţa uşor demodată a nopţii încât nevoia mea de linişte de care-aminteam


E

într-o privire aproape inutilă-a neputinţei devine un simplu pretext sau un preambul la uitare
seminţiei lui David
C

fiindu-mi cu mult mai uşor atunci să exclam


care macină mai departe nepătrunsul poruncilor
I

(mişcându-mă haotic în braţele timpului)


fără ca prin ele să vindece timpul
R

că evul (deloc) eroic în care altădată visam


I

pe care cine-l mai ţine oare minte de-atunci la doar o tristeţe distanţă de lume
sacrifică fără să vrea bucuria zilei de mâine
L

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


82 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

căreia i-ar fi extrem de greu să mă afle încât nu știu nici acum ce vrea Dumnezeu de la mine
între atâtea-ndoieli şi mii de dezastre atunci când trece și duhul bătrâneții-n contul meu

încât se va gândi mult şi bine prin aceeași poveste cu gust de septembrie


dacă e cazul să-şi mai piardă vremea cu mine căreia în lupta cu timpul pare că-i sunt de folos

atunci când printr-un faustic joc îmi va-mpleti cum și zilei de mâine ascunsă în ziua de ieri
în locul mamei părul
de aceiași îngeri boemi învăluiți în mister
ascunzând între mine şi cer un bocet etern încât nimic definitiv nu s-ar putea întâmpla
al morţii care poate plânge dar poate şi muri în carnea limpezită de dor a cuvintelor

încât mi-aş putea-o aminti într-o zi care părstrează în locul altor podoabe
când sub coaja destrămată-a nimicului doar scârțâitul tăcerii între ziuă și noapte
clipa va arde de nerăbdare să-şi mai piardă vremea cu
mine prin sufletul meu deloc glorios și aproape fictiv

prin cuvintele cu răsuflarea tăiată sălbăticit în cele din urmă de atâta absență

a căror odisee încă mă poartă căreia în lupta cu timpul pare că-i sunt de folos
la poarta unor fastuoase ruine
printr-un ecou de nicăieri ușor contemplativ
prin lumina care se frânge în colţul memoriei
încât nu mai știu ce vrea Dumnezeu de la mine
fără a-i lăsa gloriei dreptul la replică atunci când îmi uită fără nici un motiv

miresmele dulci ale morții pe trup


îngăduind trezvia inevitabilă-a umbrelor
prin ușa-ntredeschisă a unui hohot zadarnic printr-un triumf al lacrimii pe coridoarele tainei

clipa vestește căderea în uitare-a cuvintelor unde carnea limpezită de cer a cuvintelor
printr-un extaz interior deloc carnal îngăduie trezvia inevitabilă-a umbrelor

desăvârșind un plâns nesofisticat și aproape banal prin protocolul aceleiași tristeți ancestrale
cu lumina așezată între streașina casei și cer
prin protocolul unei tristeți ancestrale
cu o lacrimă așezată între streașina casei și cer de îngeri boemi care decojesc dintr-un singur motiv
E
de îngeri boemi care decojesc între pagini
sufletul meu deloc glorios și aproape fictiv
C

sufletul meu deloc glorios și aproape fictiv


I

care poartă cu sine starea luminii de grație


(din volumul în pregătire,
R

căreia în lupta cu timpul pare că-i sunt de folos Aproapele meu Dumnezeu)
I

(prin spovedania unei păsări rătăcite)


L

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 83
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E
L I R I C Angela-Melania CRISTEA Poeme A

Tehnica poeziei
sunt poetă când frunza copacului îmi atinge sânii
și atunci când scriu picătură cu picătură
în nestăvilita liniște a pământului
cu o fenezie de inginer care repară ascensorul
/tehnica lui este impecabilă/
mie îmi răsar morți din față și din spate
autostrada mustește de atâta poezie
Poeme pe DN1 uneori mă tem să nu alunec în gropi comune
să nu fracturez vreun cuvânt
nu am mai scris gram de poezie și parcă m-am de-a lungul autostrăzii
transformat unde poți alerga cu 200 de km/h
într-o femeie pentru care punctele vitale alteori poezia mi se lipește de coapse
au aer vintage cu fierbințeala morții viitoare
iar setea mea de orice act artistic//dragostea aceea de parcă toate osiile
aiuritoare// sprijină cerul îmbibat de cerneală
a devenit un strigăt blurat ceva ca un fel de
haos pe DN1 dragostea mea este ca aerul nicio mască
simt cum emoțiile se îndepărtează de mine nu ascunde
/cea deghizată în sindromul postizolare/ emoțiile acelea care cresc trandafiri
și scriu și se odihnesc în lanul de grâu la amiază
pe orice umbră care demitizează fetișul poeziei fizicul meu nu este fragil
//încă sunt soldat pe lângă maika Macedonie//
aș vrea să suprapun filmul cu lumea ta orbitoare dar inima este a unei poete cu toate simțurile deschise
peste poveștile care se spun în cele 2133 de zile de gata să scrie atunci când tu treci dintr-o parte în alta a
luptă antiCovid țării
însă nu îmi este dor de cafeaua dublă nici de ironia cu /erou sau trădător/
care porți masca cu o candoare de trunchi de copac
doar de mâinile tale îmi este dor de strângerea aceea ce se așază în lumină ca niște scânduri
puternică din care poți reconstitui edenul
ce face ca toți porii mei să se deschidă până dincolo lumea aceea empirică în care dragostea
de camera cu ferestre etanșe umblă neștiutoare până la pasul Tihuța

poezia aici se scrie precum o rețetă și niciodată doar poezia cu spinarea ei albă
nu voi putea să redevin artistul cu mintea indigo poate atinge înălțimi și savura extazul
lumile astăzi sunt în contrabalans + o mie de de ploi unei țigări aruncate ostil
de vară - al unui pantof descălțat
cartele de droguri/prostituție și al unui cuvânt așezat invers
doar tu numai aer fresh/icon star/ blue monday /eu tac iubindu-te poetă/
vezi așa redevin poezie secundă de secundă cât va dura izolarea
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
84 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

știai că exist doar pentru a decora cuvinte?


nu te teme! în orașul nostru vezi porumbei
Autoizolare care zboară peste biserici
îți zic de 83×24/h să nu glisezi tasta telefonului
vorbeam secunde întregi despre licurici atât de mult
și alte minuni /se redeschid școlile, ai să vezi!/
apa care îmi șiroia pe piept se zvârcolea apoi pentru că poți să.ștergi conversațiile
pe pietrele încinse de când eram singura care nu îți scria
și tocmai când mă sărutai profund /hai să plecăm la Mamaia 3 zile/
apa se transforma într-o zăpadă nesfârșită poate nu ne-am contaminat încă!
peste acoperișul lumii

tu dragoste de trei mii de like-uri Collection Times


îți amintești nopțile acelea
când ne vedeam corpul fosforescent acel moment din trecut/istoria noastră vraiște/
luminând imperfecțiunea clipei/doar tu zen/ se găseau pe atunci ușor oameni
îmi adunai emoțiile eterice în pumn și totuși rămâneau apartamente goale
și dezinvolt mă mângâiai pe lungimea firului de păr /noi închiriam în suburbii/
venea vara ne uscam de dor turnam apă
te vedeam cu ochi de neînchipuit în fiecare vas
mai frumos ca orice vietate îl pictam cu degete roșii pe exterior
ascuns lângă un pasaj precum Pablo Escobar apoi beam unul din palmele celuilalt
gata să riști să rămâi pulbere albă și ascultam vibrația pământului
iar eu mă autoizolam într-un vacarm de nedescris corpurile noastre imateriale făceau slalom
printre copacii sequoia
cu 200 km/h
de 8 ori splendoare
tu la volanul unei mașini superslim
vom petrece 83 de zile în orașul taciturn îmi spuneai cât de sărate au fost zilele
cu ore xeroxate neîndemânatic când nu mă cunoșteai//fără poeți ne dispare gustul
pasajul pietonal respiră alandala și mirosul//
încât simți cum urcă aburul semafoarelor spre Retezat nu ne-am îmbolnăvit mai avem de tras aer în piept
surâsul palmelor tale înghețate figurile noastre comune ne îndepărtează
sculptează în trupul verii omizi hai să îți desenez cu markerul fluturi sau poate
nu mai pot zbura cu infinite love gândaci de colorado
dincolo de hotarul pandemiei pe masca de serie cu care urci triumfător în lift
să îți întâlnesc suflul și să mă gândesc singur-singur E
la starea poeziei cum m-aș gândi la o nouă recesiune
rulează un film în centrul istoric dar nu e timp
C

parcă după starea de urgență de drame


s-au aliniat planetele și dintr-atâta anxietate doar știi că dacă ai închis ușa 20×4 de ore ești
I

a venit soldatul american cu smiley face în siguranță


eu și tu nu ne cunoaștem curba sentimentelor până pătrunde la tine musonul frica de a te contamina
R

/sunt alegeri prezidențiale în SUA/ /sunt iubiri ce suferă mutații/


și nicio poveste nu poate fi ca a noastră
I

și ce dacă pleci în cursă de - 83 de ori


cu bolizii tăi imaginari merită să o urci pe insta story
L

pot adauga la unfriended orice emoție virală în timp ce trăiești 10 vieți pe repeat
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 85
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

UNI VERSAL I A Gina PUICĂ Jean Birnbaum despre nuanţă


într-o epocă tentată de extreme

P olarizarea extremă a opiniilor din societatea


actuală, pe care utilizarea tot mai compulsivă
a rețelelor sociale o favorizează, începe să neliniștească.
În anumite perioade, de zgomot și dezbina-
re (cum a fost perioda de după cel de-al doilea război
mondial, dar și prezentul nostru), a fi un intelectual
Cu excepția celor înregimentați politic (mai mult sau curajos înseamnă a ști să taci. Gândindu-se în primul
mai puțin oficial), a militanților îndârjiți în afirmarea rând la vremurile actuale, Jean Birnbaum, care se expri-
propriei viziuni până la comiterea de fake-news, nume- mă foarte rar pe rețelele de socializare scrie: „(...) etica
roși sunt cei care resimt astăzi, mai peste tot în lume, măsurii este o etică a tăcerii” (p. 29).
un puternic „sentiment de opresiune”. Tocmai despre Dar, desigur, cuvintele sunt cele care îl preocupă
acest „sentiment de opresiune” scrie Jean Birnbaum, cel mai mult pe Jean Birnbaum în eseul Le courage de la
jurnalist și eseist francez, director al Le Monde des livres, nuance. „Pentru a exista, nuanța are nevoie de o limbă
în volumul Le courage de la nuance1, apărut în acest an liberă.” (p. 31). Or, mult prea adesea, cuvintele sunt
și care se bucură de un foarte bun și larg ecou în țara sa. corupte de diverși impostori și de ideologi radicalizați.
Pentru a face posibilă ieșirea din bulele ideo- Cuvinte care ar trebui să evolueze liber sunt fixate în
logice ale prezentului, din sărăcia spirituală a viziunii sloganuri tocite, dar asurzitoare, ce nu țin cont de reali-
militante, autorul eseului menționat se îndreaptă către tate. „Banalitatea răului” (Hannah Arendt) este conse-
câțiva scriitori dintr-un trecut nu prea îndepărtat, care cința banalității discursului. Eichmann – scria Arendt,
au excelat în „eroismul măsurii” (p. 17) și au refuzat
„vitrificarea ideologică” (p. 15): Albert Camus, Geor-
ge Orwell, Hannah Arendt, Raymond Aron, Georges
Bernanos, Germaine Tillon, Roland Barthes.
Jean Birnbaum remarcă rolul de neprețuit al
experienței sensibile în traiectoria unui intelectual,
experiență ale cărei efecte sunt foarte vizibile în cazul
lui Camus, cel care critica „raționalismul fără nuanțe”
și era preocupat să nu devină victimă a „idealismelor
prefabricate”, adică, în chiar termenii marelui scriitor
francez, a „optimismelor la comandă”. Autorul eseului
aici recenzat citează și aceste cuvinte dintr-o scrisoare a
lui Camus adresată fostului său profesor, Jean Greni-
er : „(...) voi refuza mereu să pun între viață și om un
volum al Capitalului” (p. 26). Această poziție îl va ține
pe Camus departe de agitațiile altor intelectuali pro-
gresiști din generația sa și nu numai, care, în încercarea
lor de a pune semnul egalității între realitatea socială și
teoriile pe care le susțineau și în refuzul lor de a admite
că dreptatea s-ar putea afla din când în când în tabăra
adversarilor, rămâneau orbi în fața complexității exis-
tenței umane și a societății.

1
Jean Birnbaum, Le courage de la nuance (Curajul nuanței),
Paris, Seuil, 2021. (Traducerea citatelor din această recenzie
îmi aparține).
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
86 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

citată de Birnbaum -, era „incapabil să scrie o frază care dogmatic sub semnul îndoielii, aceștia au salvat figura
să nu fi fost un clișeu” (p. 57), adică să scrie o frază intelectualului, neaderând la grupul partizanilor „dele-
gândită și asumată personal. gați pentru propagandă” (p. 73 - formula îi aparține lui
Desigur, nu oricine e un intelectual. Problema Raymon Aron).
este însă că mulți intelectuali se rezumă la a-și ilustra Și ajungem negreșit la adevăr, la „adevărul sen-
statutul doar prin erudiție, prin acumulare de cunoș- timentelor” și la „justețea ideilor” (p. 95) – despre care
tințe. În opoziție cu aceștia și atenți la efectele nefaste scrie autorul eseului prin prisma lui George Orwell –,
ale culturii fără conștiință, s-au situat Georges Ber- imposibil de găsit în „adunările gregare”, „efectele de
turmă”, „agitațiile sălbatice” (p.
112), care o oripilau pe Germaine
Tillon.
Ultimul capitol al cărții îi
este consacrat lui Roland Barthes,
cel care considera literatura „stăpâ-
na (sau maestra) nuanțelor” și avea
ca deviză în viață: „să încercăm
să trăim după nuanțele pe care le
învățăm din literatură” (citat de
Birnbaum, p. 117). Autorul ese-
ului Le courage de la nuance con-
tinuă pe aceeași linie: „Literatura
este cea mai aptă să subvertească
logicile binare; ea singură poate
dejuca raționamentele maniheiste
ce împart omenirea între amici și
inamici; într-un cuvânt, literatura
este păstrătoarea pluralității infi-
nite ce ne definește condiția.” (p.

A
114)
Volumul Le courage de la

I
nuance însuși constituie un imn
înălțat unui anumit gen de scri-

S A L
ere – eseul – și puterii acestuia
de iradiere, dată de situarea sa la
granița dintre ficțiune și filozofie,
dintre jocul cu cuvintele și gândi-
rea filozofică. Cert e că eseul lui R
Birnbaum este un balsam pentru
toți cei lucizi și de bună credință,
V E

pentru toți cei care nu se pliază pe


adevărurile dogmatice, care nu ad-
optă puncte de vedere criticabile
I

doar pentru că sunt acceptate de


elite, care nu se tem de confrunta-
N

nanos, Hannah Arendt, Raymond Aron și toți ceilalți rea cu propriile contradicții, care sunt capabili să vadă
prezenți în volumul lui Birnbaum. Integri, detestând bârna din propriul ochi și care au știut să extragă învă-
U

ipocrizia, lucizi până la suferință, punând orice adevăr țăminte din durerile propriei vieți.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 87
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

L I A Carmen ANDREI Yves Enrègle, „L’identité, cette ombre


qui nous éclaire. Méditation sur le
pouvoir, la mémoire et l’histoire”

R ecenta carte a lui Yves Enrègle, „L’identité, rie și pletorică în universul pluridimensional al identității
E R S A

cette ombre qui nous éclaire. Méditation individuale și colective, în sfera politică, organizațională
sur le pouvoir, la mémoire et l’histoire”  (Paris, Edi- și profesională. În  avant-propos-ul lucrării, autorul ne
tions L’Harmattan, coll. „Des Hauts & Débats”, 2020, dă o definiție foarte personală (personalizată) a „acestei
324 p.) ne provoacă, așa cum promite și titlul, la o lec- identități [...] care este în permanență aici, cuibărită în
tură-meditație despre noile configurări ale puterii, me- umbră și care ne luminează viața” (p. 36, trad. noastră).
moriei, istoriei și țesăturilor atât de complexe dintre ele. Într-o o serie de capitole consacrate campaniilor pentrua-
În ecosistemul nostru mondializat, cu frontiere în per- legerile prezidențiale franceze din 1981 până în 2017
I V

manentă expansiune și repere mișcătoare, deci vulnera- și altele leadership-ului antreprenorial, autorul ne arată
bile, sentimentul de apartenență la un mare corp colectiv detaliat caracteristicile care construiesc carisma în func-
național, transnațional, internațional devine difuz. Nu ție de conceptele de director, de comandant și de auto-
N

ne este la îndemână să ne simțim integrați deplin într-o ritate, atât în lumea politică, cât și în cea a organizațiilor
comunitate națională sau europeană fără să resimțim private și publice. Prin analize remarcabile argumentate
U

efectele nocive și asfixiante ale mondializării. În aceste de exemple concrete, Yves Enrègle subliniază cum se for-
condiții, să ne exprimăm identitatea, filiația, să ne ară- mează ochiurile complexe ale identității individuale în
tăm alinierea într-o tradiție este o provocare și un risc. sânul unei meta-identități, cea colectivă, a poporului, a
 Dacă în trilogia „Temps et récit”, Paul Ricœur Statului, a Națiunii. Înarmat cu o solidă cultură clasică,
punea problema identității în termenii: „cine sunt eu, autorul manipulează cu îndemnare conceptele antice cu-
cel care spune Eu?”, ea revine ca miez al interogării des- valoare euristică sigură, Laos și Demos: „Laos trimite la
pre identitatea națională franceză și transnațională euro- ideea de popor ca masă nediferențiată, neorganizată, un
peană în această nouă carte a lui Yves Enrègle. Nu este fel de adunare de indivizi fără legături puternice între ei,
nicidecum o întrebare anodină care să structureze eseul dar care împărtășesc o aceeași emoție comună puternică”.
defață, nu este nici mai mult nici mai puțin decât exact La rândul lui, „Demos trimite la ideea de popor organizat
ceea ce ne permite să nedefinim socialmente, atât prin în forță politică” (p.47 și 135). Aceste concepte antice și
apartenența, cât și prin statutul nostru socioprofesional. lămuritoare îi permit lui Yves Enrègle să circumscrie con-
Această carte luxuriantă – făcută din șapte mari capitole turile definiționale și epistemologice ale poporului definit
– îi seamănă din plin autorului ei – care a avut mai multe prin metafora orchestrei, a asamblării într-o plasă eteroge-
vieți profesionale, cumulând o formare în psihologie și nă și subtilă a diferitelor talente și instrumente.
psihoterapie cu un curs în științe administrative, o acti- Concluzia cărții este energizantă, de același cali-
vitate de profesor-cercetător la școala de afaceri ESSEC bru ca întregul eseu: ne incită la un exercițiu de libertate
și în sânul grupului IGS cu o experiență de șef de între- critică, să ne îndoim de certitudinile noastre și să rui-
prindere și deconsultant al diferitelor instituții publice și neze vechile poncifuri care anunțau sfârșitul civilizației
private, un topograf neobosit pe câmpurile psihologiei, europene și al dezindividualizării: „acestei umbre care ne
sociologiei, antropologiei, managementului și științelor luminează, noi îi spunem <intuiție>. Grație ei, nu putem
administrative. spune o ultimă dată: să ne simțim <celălalt>!’’ (p.257).
Numitorul comun al acestor multiple experiențe Ego și alter ego, ca două fețe ale aceleiași monede, ne
este o grilă de lectură psihologică a problemelor guver- exhortează să ne regăsim mândria unei identități indi-
nării unei întreprinderi și ale cetății. De-alungul unor viduale și colective care îl fondează pe „să fim în lume
studii de caz și de medieri teoretice care împrumută câte împreună”. Găsim aici un „mărunt” merit al cărții, o bu-
ceva dinpoezie, din viața de firmă și din viața politică, solă pentru timpurile noastre nesigure, un fanal care ilu-
cartea lui Yves Enrègle propune o rătăcire deambulato- minează o catabază către ce-i mai profund din noi înșine.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
88 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Scrisori regăsite Liviu PAPUC

E P I STO L AR
Verba volant, scripta manent! – Vorba zboară,
scrisul rămâne! Cu cât mai adevărate aceste vorbe în „24.VIII.1914.
vremurile de glorie ale făuririi națiunilor, atunci când, Sunt grăbit. Vreau să merg pe Sturmwiese sau
pe lângă informațiile curente – de care omul nu se poa- la Horecea cu ochiana să privesc lupta care durează de
te dispensa, oricât s-ar strădui unii să zică altfel – nevoie sâmbătă după amiazi pe la Boian, Mahala și Rarancea,
era și de un eventual aide-mémoire întru împrospătarea Toporăuț etc...
amintirilor celor ce se străduiau să înoate împotriva cu- Leca a plecat miercuri, la 9½ seara, în nordul
rentului, de care de altfel se lăsaseră duși, câtă vreme Ungariei, căci acolo e mai sigur pentru exercițiile în
avuseseră interes. În afara acestor scripte „oficiale”, ne liniște ale recruților. Am fost zilnic cu el, dar la ple-
aplecăm cu dragă inimă asupra acelora mai „intime”, care nu l-am putut vedea, că era întunerec. După ce
care nu ne dezleagă doar taine ale inimilor sau alco- am mers de la cazarma lui din Iubiläumsschule (lângă
vului, ci și ale sufletului și minții, ca să nu mai spu- Electrizitätwerk), am voit s-o iau pe lângă Strafgericht
nem că ne scot la iveală și fapte îndeobște cunoscute, peste piața Austriei spre L’Europe, dar la colțul străzii
la vremea scriiturii, peste care însă așternutu-s-a voalul aud deodată: „Halt wer da, halt!” și văd un soldat cu
uitării. Unele dintre epistolele schimbate de-a lungul pușca la ochi țintind spre mine. De mai făceam un pas,
timpului de oameni apropiați – prin suflet sau interese eram mort pe loc. Pe la Strafgericht nu-i voie de mers,
– au avut, și ele, parte de tribulații nefirești, neașteptate, și eu nu știam. Am rămas ca trăsnit, cu inima clocotind
sau de povești adiacente, care să le „îmbrace” în haina de era să-mi spargă pieptul. // Pe aici nu ești sigur cu
timpului. Iată de ce propunem câteva misive care să viața. Fotografiile care le-am luat eu sunt aici, afară de
mai arunce niște „săgeți” de lumină asupra unor fapte câte un exemplar din fiecare, pe care mi se pare le-a luat
și oameni. Leca cu sine.
Începem cu o relatare a luptelor din Bucovina, Acu despre luptă. Sâmbătă dup-amiazi toate sa-
trimisă de Ion Grămadă preotului Constantin Mora- tele din nordul Bucovinei s-au revărsat spre Cernăuți,
riu, care i-o retransmite, la 13/26.VIII.1914, fiului său după ordinul stăpânirii, și până târziu noaptea, apoi
Leca, aflat pe front în Galiția. Începutul îl face pe o duminecă de la 4 dimineață până cam pe la 3 p.m., a
cartă poștală (pe care mai sunt și adnotări ulterioare ale durat lupta între ai noștri, care erau mai puțini, și un
lui Leca), după care urmează o scrisoare în toată regula. corp și jumătate de ruși, care au trecut prin trei puncte:
Originalele se află în arhiva Fundației Culturale „Leca Toporăuț, Cziornipotok și Nouasulițe. Ai noștri, mai
Morariu” din Suceava, președinte doamna farm. Maria ales reg. 41, i-au răzbit îndărăt până la Boian cu mari
Olar, căreia îi mulțumim nespus și pe această cale pen- pierderi de partea rușilor. Azi încă durează lupta, fără
tru accesul nelimitat la prețiosul fond. să știu cu ce succes. Ofițeri români din reg. 41, cu care
am vorbit și care au fost în foc, iar ieri seara au venit la
I. Palatul Național să mânânce, căci erau rupți de foame,
povesteau că reg. 41 a făcut minuni. Împușcau repede
Ion Grămadă către Constantin Morariu câteva salve, apoi se răsfirau în linie de tiraliori, Sturm
și împresurarea dușmanilor! Sunt până acu vre-o mie
Scumpul nostru Leca, de prinși ruși. Zice că reg. 41 nu vrea să împuște mult,
Mare bucurie am avut azi de carta ilustrată cu el una știe: Sturm și încunjurarea dușmanilor. Înainte
podul sub care te-ai scăldat și de fotografiile trimise de asalt cântă Deșteaptă-te, române cu toții. Minunați
nouă de Ionică Grămadă, 6 bucăți numai cu chipul tău băieți, să-i săruți, nu alta ceva. Pe partea rușilor extrem
și 6 cu voi tustrei: tu, Aurel și Grămadă. Și iată ce scri- de mulți răniți, mai ales din cauza artileriei noastre, care
soare trecută prin cenzură ni trimete Ionică: seceră cumplit. Ghiulele rusești explodează numai rare-
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

apoi sfâșiat în bucăți de o bombă. Cei


mai mulți sunt răniți la mâna dreaptă
și la cap, deoarece acestea-s părțile cele
mai expuse. Mulți răniți n-au fost găsiți,
deoarece lupta dându-se prin păpușoaie,
nu-i găsește ambulanța și bieții trebuie
să moară cu zile. Am văzut unul cu ca-
pul crăpat, altul cu spatele plin de sânge.
Necontenit sunt însă prinși țărani ruteni
(tirolejii din ost) care trădează pozițiuni-
le noastre. Abia acum iese la iveală pa-
triotismul lor. Sunt aduși și ei alături cu
moscalii în oraș și desigur vor fi spânzu-
rați, după cum li se și cade. Lumea din
Cernăuți e revoltată împotriva rutenilor
ori. Pe malul drept al Prutului, vis à vis de Cotul Ostri- și n-are destule cuvinte de laudă pentru
ței, într-o luncă erau ascunși porcii. Din Cotul Ostriței români. Poate acum va vedea și guvernul adevărul, ci-
artileria noastră îi decima. Infanteriștii noștri din față ne-i patriot adevărat.
i-au atăcat și i-au răspins, dar acum ei au căzut în focul Sâmbătă rutenii din Ceahor au aprins stogurile
artileriei noastre. A fost un măcel îngrozitor. Zice // că păr. Artemie și apoi l-au pârât că el le-a a-//prins, ca
un batalion de ai noștri au fost nimiciți din greșeală de prin foc să deie signale rușilor. Artemi și Alecu au fost
tunurile noastre. Dacă-i adevărat numai; nu știu. Cele arestați, apoi puși în libertate. Și câte altele. În Cernăuți
mai mari pierderi le are Landsturmul, care se pare că o mulțime de ruteni au fost arestați, chiar și deputatul
nu știe evalua. Săracii, și tocmai ei sunt cu copii rămași Pihuleac etc... Acum, când văd sute de prizonieri ruși
acasă. Reg. 41 are puțini morți și răniți. În Rarancea huiduiți de mulțime, li se rupe inima de durere și se
însă a fost pentru ruși o baie de sânge. Cu roate acestea, dau pe față. Acum se alege grâul din neghină”.
ieri seară încă Boianul era al lor, flutura steagul lor tri- [...]
color de pe biserica de acolo. Noaptea ai noștri au pri-
mit întăriri proaspete și se vede că-i
resping, căci din Cernăuți nu se mai
aud, ca ieri, tunurile. Dintre primii
sosiți aici cei mai mulți sunt evrei și
L A R

poloni, dar mai ales evrei, cari ridică


mânile în sus, aruncă arma și se pre-
dau... ca să nu se întâmple bucluc!...
Drept are bietul Cuza! Răniții sunt
aduși în căruțe, în automobile și
S T O

cu tramvaiul. Publicul face spalier


și, cum sosesc pe drum, le dă lapte,
pâne, cârnați, mere, țigări, apă etc...
Mulți fumează și stau mocniți; alții
șed trântiți în căruțe de-a lungul și
învăliți cu cergi, de nu li se vede fața
I

și nici nu se mișcă. Zice că mulți ofi-


țeri de la Landsturm au căzut în acea cumplită încăie- Ion Grămadă, Aurel Morariu și Leca Morariu +
P

rare, între ei și Dugan, deoarece un maior Carapet nu-i cocostârcul, în ajunul plecării ultimului pe frontul
E

lăsa să împuște, deși rușii îi decimau. Maiorul a fost galițian (Cernăuți, 7 aug. 1914)

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


90 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Leca Morariu și scrisorile erau din nou urgent solicita-


* te; că în sfârșit, la 10 feb. 1972 Ilie Dan îi mulțumește

R
Pe când eram în „chinurile facerii”, pigulind la lui Victor Iosif „că ați dat d-lui Vicoveanu întârziatele
teza de doctorat despre Leca Morariu (cu mult drag de restituiri (din partea mea)” – p. 19-24. Fără a-l bănui

L A
muncă, dealtfel), într-una din numeroasele întâlniri in- pe Ilie Dan de gânduri necurate, știindu-i venerația cu
time cu profesorul Ilie Dan, apropiat vecin de cartier, care se apropia de obiectele cu valoare de patrimoniu
m-am trezit cu un mirabil cadou din partea Domni- (în mod aproape sigur scrisoarea se rătăcise prin maldă-

S T O
ei Sale (pe plic „bătrânul profesor”, cum îi plăcea să-și rul de cărți și manuscrise care i se aflau permanent pe
spună, notase: „3.II.2005”): o scrisoare de-a lui Leca masa ce ținea loc de birou), mă bucur că misiva nu s-a
adresată lui Ioan Vicoveanu, director școlar la acea rătăcit și la mine decât temporar, putând acum să o în-
dată, purtând și marca „andrisantului”, sub forma unei credințez (la prima ocazie „fizică” – n-o pot încredința
ștampile dreptunghiulare cu tuș roșu, pe ambele foi ale poștei), alături de suratele sale, fondului documentar
misivei, care certifica: „IOAN VICOVEANU / Direc- „Ioan Vicoveanu” de la Muzeul Județean Suceava.

I
tor școlar / Vicovul de Jos / România”. N-am folosit-o

P
în lucrarea pe care o pregăteam, așa încât, regăsind-o II
acum prin mormanul de fișe și documente, o dau pu-

E
blicității, căci aduce mai multe informații prețioase, nu Scumpe Domnule Director,
fără a mai glosa nițel. Mereu pe drumuri (ba la Iași, unde tot la 2 săp-
Epistola are povestea ei „de călătorie”, pe care tămâni fac o lecție de română1 la Cursul „pedagogic” al
n-am aflat-o
de la regretatul
Ilie Dan, ci din
cartea lui Victor
Iosif cu titlul
Ioan Vicoveanu
și Eugen Drăgu-
țescu – Un dascăl
providențial și
un discipol cele-
bru (București,
Tracus Arte,
2019, 214 p.),
în care există și
câteva scrisori
din care aflăm
că: în 22 martie
1970 Ilie Dan
avea de gând să
scoată o ediție
Leca Morariu și
roagă să i se îm-
prumute, spre a
le copia, scriso-
rile trimise de
universitarul cernăuțean lui Ioan Vicoveanu, a căror
restituire întârzie; că în primăvara lui 1971 prof. Dan
1
și câte o conferință la Radio „Moldova”: în 19/XII 1941
Smântânescu avea un candidat de doctorat cu subiectul am vorbit despre Un trubadur al Bucovinei: T. Robeanu, iar
în 15/I c. despre Prozatorul bucovinean Iraclie Porumbescu.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 91
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Răspund și la ce-
lelalte:
Din fericire mi-
am regăsit cel puțin bi-
blioteca: 80% dintr-însa
– depusă în Bibl. Univ.
Liviu Marian,
grav bolnav, sărac, urgi-
sit, îmi scrie (și-i scriu)
din Craiova, str. Zece
Mai 52, unde-i cu D-na,
despre care dețin apre-
cieri elogioase (de la G.
Bezviconi).
Adresa dlui I.D.
Marin e: dir. școl. la
Agafton, Mănăst. Doam-
nei, Jud. Botoșani. E om
de ispravă și voi stărui să
nu vă tragă chiulul. Acu-
ma e Sublocot. rez. în
Rgtul. 8 Roșiori, Escadr.
3 – Oficiul poștal militar
nr. 159.
Recenzii asupra
lui Friedwagner nu cu-
nosc.
Foarte, foarte,
foarte binevenită scrisoa-
rea lui Friedwagner cătră
DVoastră. O aștept.
candidaților de capacitate – ba la țară, unde [Tărășeni
L A R

– Prevorochie] avem o mică gospodărioară în refacere) Nu posed cartea lui Friedwagner.


– iată-mă urât-întârziat cu răspunsul. Rog să fiu iertat. Eminentul, sincerul periodic „Glasul Bucovi-
Întăi mulțumiri, dragi mulțumiri din partea nei” a apus, din sărăcie și din ordin.
noastră a amândurora pentru scrisoare: Scrisoarea unui Vulpea roșcată pare a fi iarăși la putere.
om de inimă – deci scrisoare rară azi... La noi mare dor de muncă – dar sărăcie, lipsă de
S T O

Apoi chiar pentru Arhiva Institutului meu de tipografie și doar nădejdi și iluzii...
literatură, care va continua (cu program mai larg: isto-
ric, folclor, orce problemă culturală etc.) – rog din nou: Cu multă afecțiune și Omagii P.S. Doamne, al
Biografia lui Leonida Bodnarescu inclusive Bibliografia Dv. devotat,
operei și fotografii (2-3). L.M.
Articolul despre inovația ritualistică foarte bun
I

și-n vederile noastre... Decât astăzi nu prea publicabil, Cernăuți,18/I 1942.


// noi băștinașii, chiar sinceri-aderenți ai Mareșalului
P

cum ne-am dovedit!... – fiind deochiați, suspectați etc. Distinse salutări Doamnei și DVoastre din par-
E

Îl păstrez cu sfințenie în mapa redacțională. tea secretarei mele de redacție.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


92 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Un alt personaj faustian Denisa CRĂCIUN

C ARNETE CRI TI C E
în literatura română

O mie și una de femei. Amintirile unui hedo-


nist1 este o carte închegată, autorul dedicân-
du-şi opt ani scrierii ei. Despre statutul operei, suntem
zece ani în urmă. Cu dublu scop, terapeutic și memo-
rialistic, naratorul, cedând insistențelor prietenului său
medic și ale dirijorului octogenar, călătorește din Ro-
avertizaţi printr-un motto pamukian: „am urmărit ca mânia până în Franţa, într-un orășel de pe malul Atlan-
romanul meu să fie perceput ca o ficțiune, ca un produs ticului unde, în 1768 se năștea scriitorul francez René
al imaginației, dorindu-mi în același timp ca povestea Chateaubriand. Așa-zisa invitație este o stratagemă na-
și personajele principale să fie considerate adevărate“. rativă menită să întrețină iluzia de realitate. Descrierea
Aşadar, afirmată în paratext, intenția auctorială este de peisajului, a localității unde poposește timp de câteva
a zămisli o cronică ficțională, cu alte cuvinte, a dorit săptămâni și a împrejurimilor, alături de detaliile isto-
ca din fuziunea realului cu imaginarul să rezulte un rice care le însoțesc, mobilează minuțios și elegant spa-
univers narativ complex, în ordinea posibilului şi a țiul lumii ficționale. Incipitul capitolului final vorbește
verosimilului, în care lumea„reală“ și cea romanescă să despre „realitatea secundă“ a lumii actanților diegetici:
fuzioneze în armonie. „Lumea lucrurilor povestite este o realitate de mâna a
Originalitatea romanului lui Ion Munteanu este doua, aproximativă, la fel ca lumea lucrurilor sensibile,
incontestabilă, scrierea respectând cu strictețe regulile ea însăși o copie a lumii ideilor,dacă ar fi să dăm crezare
unui „protocol ficțional“ propriu, potrivit căruia opera filosofiei lui Platon“ (p. 479). Lumea ficțiunii este vă-
își afirmă identitatea de entitate textuală: „De fapt, nu zută ca o copie a lumii macroscopice (a stării de veghe),
pe mine mă preocupau aceste amănunte, ci le cerea car- care la rândul ei este copie a lumii ideilor, a principiilor,
tea, capitol după capitol, din nevoia de a se rotunji, de a a arhetipurilor.
se împlini“( p.132). Observăm că opera este concepută Poveștile din carte sunt în mare parte uimitoare,
ca o formă în formare, conștientă în plus, deoarece își personajele sunt fabuloase, chiar dacă numele lor, mai
cunoaște necesitățile morfogenetice și având intenție toate, sunt incomplete sau lipsesc cu desăvârşire. Une-
proprie (intentio operis din celebra triadă de intenții, ori, având dubii asupra celor povestite de interlocutor,
teoretizată de Umberto Eco). Numeroase sunt locurile într-o ordine a receptării morale care sancţionează,
unde cartea vorbește despre ea, despre creatorul ei și naratorul îi trece cu vederea abaterile de la înțelegerea
despre procedeul work in progress folosit de acesta pen- principială, şi anume ca protagonistul monografiei să
tru a-i dărui viață. Falsificatorii de bani de André Gide, mărturisească adevărul gol-goluț despre episoadele mai
precum și toate cele șapte romane ale lui Umberto puțin virtuoase ale vieții lui. Megaloman, egoist, mani-
Eco sunt construite conform procedeului de scriere în pulator, fostul dirijorse face adesea că uită de „pactul“
curs de realizare, care în naratologie este cunoscut sub făcut cu biograful său. Acesta din urmă, dându-și sea-
denumirea de „punere în abis a enunțării“. Naratorul ma că onestitatea nu era una din calitățile omului aflat
extradiegetic (autorul implicit al cărții) transcrie atât în fața sa, îi dă pace pentru ca lucrul la carte să avanseze
poveștile naraterului său (interlocutorul, „maestrul“, și să o poată încheia: „Îmi venea să râd, dar nu-mi per-
dirijorul care „comandase“să-i fie scrise memoriile), cât miteam, dacă doream să-mi închei cartea (...). Însă nu
și fragmente din viața altor pacienți ai luxuosului azil l-am întrerupt, decis să-i las prilejul să se facă singur de
din Franţa, aflați sub îndrumarea doctorului Cristian, râs, ascultându-i povestea până la capăt și hotărând s-o
un psihiatru român exilat în Bretagne. Prezentul na- reproduc cât mai fidel...“ (p. 265).
rativ este situat în spațiul insolit al Pensionului, unde Nici noi, cititorii, nu avem de ales decât să luăm
naratorul este invitat să reia firul poveștii începute cu de bună „sinceritatea“ naratorului intradiegetic, marele
violonist, botezat de un alt personaj al cărții, fosta Miss
1
Ion Munteanu, O mie și una de femei. Amintirile unui Franța, „Beethoven cel strâmb“. De multe ori, uitând
hedonist, Editura Eikon, București, 2017 de ficţionalitatea personajului, suntem dezamăgiţi de
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 93
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

confuzia morală și de dimensiunile restrictive ale aces- avort provocat, iar el, ca un „asasin“, alege să ștergă ori-
tui spirit îmbuibat, „viciat“ de traiul bun, de vedetă. ce urmă a conviețuirii lor. Îi pasă doar de reputația lui și
Datorită măiestriei sale scriitoricești, Ion Munteanu nu se va lăsa înduioșat de suferința părinților care își vor
ne introduce subtil dintr-un plan într-altul, creând o căuta fiica cu disperare ani și ani de-a rândul.
intenţionată confuzie de localizare, conducându-ne Citind toate acestea ești tentat să arunci cartea
emoţional, dar perfect justificat estetic, reușindastfel cât colo, însă este imposibil, lectura este atât de cap-
să creioneze perfect tipologia unui personaj puternic, tivantă încât vrei să afli până la capăt ce se întâmplă.
de cele mai multe ori contradictoriu şi controversat, Romanul te ține cu sufletul la gură; sub vraja scriiturii
maestrul dirijor fiind...dirijat la rândul său de odioşi lui, însuflețită cu spirit din spiritul romancierului, ești
demoni interiori. Cu puţine precedente în literatura condus spre un apogeu al indignării: cum să treacă ne-
română, această rasa ne aminteşte de savorile esteti- pedepsit un element atât de căzut din punct de vedere
ce evocate în Nâtyashâstra, tratat antic, scris în limba moral?!... Sfârșitul senin al muzicianului decrepit, ce
sanskrită, despre arta dramatică. Foarte pe scurt, să moare din cauza unui fulgerător accident vascular cere-
spunem despre conceptul de rasa că este acea emoție, bral - și deci fără să sufere la Pensionul de lux, te lasă cu
trăire, definitorie, esențială, trezită în timpul lecturii / o mie și una de nelinişti şi dezamăgiri. Ești frustrat de-
vizionării unei opere artistice. Semiolog, doctor în isto- oarece chiar și moartea îi reușește acestui individ odios.
ria arteiși romancier, Umberto Eco a studiat și aplicat Cade în picioare chiar și atunci când trece pe tărâmul
în romanele sale teoriile estetice indiene; în 2007, la lumii de dincolo, unde îl așteaptă superba, misterioa-
Pondychérie, ținând o conferință pe acest subiect, inti- sa femeie-fantomă, îmbrăcată în rochie de catifea mov,
tulată „Rasa and Taste: a difficult synonymy“. În cel de- din incipit: „Îmbrăcată în aceeași rochie de scenă, cu
al șaselea roman al său, Cimitirul din Praga, Simonini, decolteu adânc, lungă, din catifea mov, pe care o purta
E

personajul principal, trezește cititorului două din cele la concertele importante, îl vizitase și noaptea trecu-
opt gusturi estetice: odios și dezgustător. La fel, în ace- tă“... (p.7). Iertătoarea Irene îl întâmpină surâzătoare în
C

eași direcție, Maestrul din romanul lui Ion Munteanu regatul zeului Thanoatos.
modifică starea de spirit a cititorului, trecându-l prin Exceptând câteva pagini unde supranatura-
I

registre sufleteşti diametral opuse. Câteva exemple. În lul „preia controlul“ (de exemplu, episodul furnicilor
T

copilăria sa, viitorul mare muzician trăieşte evenimente monstruoase), putem spune că tendința generală a
de mare dramatism şi sensibilitate, dar tot atunci rupe acestei ample cărţi (481 de pagini) este aceea deauten-
I

fără scrupule prietenia cu un băiat de aceeași vârstă cu ticitate şi verosimilitate. Admirabil compusă din jocuri
el, ca să câștige un concurs muzical. Prietenul îl ajuta- de flash-back, de analepse (salturi în trecutul narațiunii)
R

se să se familiarizeze cu tematica concursului: viața și și de prolepse (salturi înainte, în viitorul evenimente-


C

opera lui Ciprian Porumbescu. În schimul ajutorului, lor diegetice), ea nu evadează din limitele acceptate ale
îi promite „binevoitorului lui prieten că va cânta Hora genului epic, nu transgresează în nici un felnivelele de
de la Stupca, pentru a-l lăsa pe el să interpreteze Balada, realitate ale textului, nu se abate de la doxologia realis-
singura piesă pe care o știa...“ (p.23). Când se ajunge tă, tradițională. Ficțională ori ba, ea își menține până la
T E

la partea interpretativ-vocaţională a concursului, micul sfârșit structura de cronică. „Fente narative“ postmo-
nostru erou își calcă făgăduiala. De aceeași piesă a lui derne precum metalepsul (intruziune a autorului în lu-
Porumbescu se va folosi, ani mai târziu, în Occident, ca mea personajelor sau intruziune a personajelor în uni-
E

să încânte auditoriul feminin şi, mai ales, să cucerească versul auctorial) lipsesc cu desăvârșire. Și nici nu reușim
inima sopranei japoneze Amaya. Își atinge scopul, fata să ne imaginăm cum ar fi fost ca, urmând exemplul
N

se îndrăgostește de el și i se dăruiește. La ceva vreme, se- personajelor scriitorului argentinian Julio Cortázar, de
ducătorul, căsătorit între timp cu o gypsy spaniolă, alege exemplu, „Maestrul“ să intre în lumea noastră, să taie și
R

să nu-și riște precara stabilitate socială și refuză întâlni- să spânzure în stânga și în dreapta pentru a se răzbuna
rea cu frumoasa soprană, venită în Spania pentru a con- pe autor pentru lucrurile pe care a fost „incitat” să le
A

certa. Mai târziu, Maestrul își va lăsa însărcinată iubita comită în lumea ficțională ori pentru că l-a „înzestrat“
(mai tânără cu patruzeci de ani decât el), călcând peste cu o natură, să-i zicem, ticăloasă, însă adorabil „decon-
C

voința ei de a nu avea copii. Ea moare în urma unui spirată”...

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


94 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Revăzând Ţara Sfântă Victor IOSIF

E
cu Doina Cernica

I C
C itind paginile cu adieri exotice și nostal- Biserica Fericirilor evocând „predica iubirii aproa-

R I T
gii bucovinene din cartea Doinei Cernica pelui și a vrăjmașului deopotrivă”; Departe la Ieri-
(Neaua ninge la Betleem, Editura Mușatinii, Suceava, hon unde „Biserica zveltă Sfântul Proroc Elisei este o
2020), am retrăit clipe de bucurie spirituală revăzând apariție decupată din șiragul cetăților invincibile ale
Țara Sfântă într-o lumină nouă. Nici labirintul de au- cărților de istorie a neamului”; La apa Iordanului
tostrăzi, nici formele geometrice uluitoare ale cartie- ajungând, „cu verdeața care se îndesește pe malurile

C
relor cu zgârie-nori, nici verdeața sfidând clima deșer- sale”, amintindu-și „obiceiurile cu nașterea și botezul”
tică, nici oglinda lucitoare din cărțile lui Simion Florea
a Mării Moarte – cea mai Marian, păstrate cu grijă în
joasă dintre toate apele de Bucovina natală; Pe Marea

T E
pe pământ, nimic din toa- Galileii visând la timpurile
te acestea nu se compară cu biblice și meditând în Bise-
sentimentul că ești aproape rica Înmulțirii de la Tabgha

E
de misterele unui început de – „unul din acele lăcașuri în
lume și de miturile eterne stil bizantin care înfruntă tă-

N
ale creștinătății. Iar Doina cut măreția catedralelor din
Cernica ne conduce dis- apusul Europei [...] făcând

R
cret în aceste locuri, stăru- să pară arbuști palmierii care
ind asupra ce i se pare mai o străjuiesc, iar oamenii mă-

A
important și ne motivează runți ca iarba”; Cu moartea
pentru a ne pătrunde de pre moarte călcând „pe va-

C
adevăruri și a afla cele mai lurile gelatinoase în cel mai
potrivite răspunsuri. adânc lac sărat din lume”.
Ceea ce aduce cu to- Istorisirile despre
tul special în literatura de monahii creștini ne poartă
călătorie Doina Cernica este la Leul din pustie „în splen-
vibrația profundă din țesă- doarea raiului Mănăsti-
tura textului pe care doar o rii Sfântul Gherasim”, La
natură poetică o poate indu- sfântul Gheorghe din Lod
ce lectorului. Această înfio- „omorând cu sulița balau-
rare lirică definește un stil a rul necredinței” și La sfinții
cărui notă esențială este de din Deșertul Iudeii, „numai
a da curs emoției din spatele cuvintelor. Iar autoarea, piele și os din cauza traiului aspru care le aduce o fe-
navigând într-un spațiu al sacrului, împletește infor- ricire îngerească pe chip...”. Pe scara timpului ne recu-
mația erudită cu sensibilitatea artistică și dorul iden- legem în Grădina Ghetsimani rememorând Patimile
titar. Mântuitorului, iar Înălțarea pe Muntele Măslinilor e
Denumirea celor șaisprezece capitole cu accen- celebrată din vechime, pelerinii de toate neamurile
te psalmice conturează traseul emoțional al călătoru- „cinstind cu evlavie urma lăsată de Domnul [...] la
lui în Țara Sfântă, care se deschide cu imaginea lui desprinderea de pământ și de pământesc pentru a urca
Iisus, Copilul minune „alergând pe ulițele Nazaretu- în ceruri”. Împărăteasa vieții. Adormirea și somnul ne
lui cu două mii de ani în urmă”; Pe Tabor „în taina cheamă la Catedrala Adormirii și la Mormântul Mai-
norului Schimbării la Față”; În raiul de pe munte, la cii Domnului, aproape de Grădina Ghetsimani. Cu
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 95
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

semnul Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului este evocat precum Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci;
calvarul lui Iisus, iar capela care ocrotește mormântul despre icoane sfinte, precum Ierusalimița, cu o mi-
din centrul bisericii „are o formă circulară, înlănțuită nunată poveste ce „umplea sufletul fetiței ce trecea
de mai multe ori de șiraguri de pelerini”. Cu Floarea pragul Catedralei din Câmpulung simțindu-se ca în
Sfântului Ioan Botezătorul în Ein Karem și la Suceava castelul frumoasei din pădurea adormită”.
inspirând cu sete aromele exotice ale orașului israeli- Nimeni n-ar fi exprimat mai bine decât autoa-
an, împărtășim cu autoarea „în întunericul luminos rea cum s-au însăilat aceste pagini mărturisitoare cu
păzit de pleoape” inefabila senzație a „miresmelor de accente de memorie culturală, spiritualitate sacră și
sânziană care cotropesc Suceava la 24 iunie”. simboluri naționale: „Nu un fir epic ne poartă pașii,
Capitolul care dă titlul cărții cu sonorități de nu ne încadrăm unei cronologii, trăim într-o simul-
colind românesc înmănunchează mesajul de bunăves- taneitate în care și străvechimea, și prezentul își au
tire pe care-l aduce sărbătoarea unei astfel de lecturi deopotrivă rostul și locul”.
generoase.
Toate acestea
nu sunt doar repere ale
unui «pelerinaj în Țara
Sfântă», căci oricând și
oriunde s-ar afla, Doi-
na Cernica raportează
cele văzute și auzite la
românitatea noastră.
E

Medităm împreună
cu autoarea la „desă-
C

vârșita sihăstrie în săl-


băticiile muntelui” a
I

celor de un neam cu
T

noi, precum arhiman-


dritul Irinarh Roset, și
I

la osârdia lor pentru


înălțarea și înzestrarea
R

lăcașurilor sfinte pe
C

aceste meleaguri; la
„tapiseriile celeste” ale
Celei Neamțu „îmbo-
gățind cu splendoarea
T E

artei sale și noul așe-


zământ românesc din
nordul Țării Sfinte”;
E

despre cărți și autori


precum „lucrarea lui
N

Vasile Militaru din


1933, Psaltirea în ver-
R

suri”, sau „Biblia în


versiunea românească
A

a părintelui Bartolo-
meu Valeriu Anania”;
C

despre picturi celebre

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


96 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cuvântul unde muşcă nu se vindecă degrabă Gruia NOVAC

E
(Eseu critic şi literar cu tentativă de portret moral)

I C
C ând vreau să găsesc argumente neclintite, tristică (poezie, proză, jurnal), oferind astfel specialiş-

R I T
mă strecor încrezător în lumea inocentă a tilor în lingvistică şi cititorilor de literatură artistică
străbunicilor-cronicari ai noştri, páteri eterni ai spiri- nestemate care poartă marca talentului şi inteligen-
tului sănătos de neam acelaşi în cuget şi simţire, atât ţei lui. Aşa că, sigur prietenul şi colegul meu nu se
de rar evocaţi în vremurile repezi de acmu... Ascultaţi-l uită înapoi cu regret, dar e cert că priveşte cu speran-
numai pe străbunicul-cronicar Grigore Ureche, care, ţă înainte. Îl defineşte, pe Jan, distihul de la pag. 93:

C
fără vreo umbră de encomion fals, scrie, ca într-un „Rău îmi pare după lume/ Că eu plec şi ea rămâne”. I
laudatio cumsecade: „Cunoştea toţi că-i harnic (demn, se brodesc şi reflecţiile poetului catalan Jose Augustin
adică!) să domnească”; sau „E harnic (vrednic, adică!) Goitysolo (trecut la cele veşnice în 2020): „Scrisul m-a
de boierie”, cum zice chiar bunicul-cronicar Ion Ne- ajutat să trăiesc, să fiu vesel în mijlocul acestui dezastru,

T E
culce, care şi adaugă: „Nu este nime harnic (capabil, al mizeriei reale şi morale”.
adică!) să-i stea împotrivă”.
Eu, de-o pildă, nu mă sfiesc, ba mă şi fălesc, *

E
să-i pastişez (măcar) pe înaintaşii numai ce amintiţi, Volumul Fărâme (ultimul, cronologic...) este
mai ales că de la ei am învăţat (Mulţumesc, Domnu- merituos prin el însuşi şi prin efectul imprevizibil al

N
le Profesor Ion D. Lăudat!) să pomenesc isprăvile şi intenţiei (în epoca asta, niţel parşivă, a internetului!),
celui „nu pre mare de stat”, dar şi stăruindu-mă în a ceea ce face ca valoarea ei să trezească în sufletul citi-

R
le povesti cu har şi înţelepciune. E ceea ce încerc aici, torului adevărat un sentiment insolit, cu inserţii chiar
într-o revistă adevărată, cu rădăcini într-o Bucovină insidioase ori năstruşnice. Printr-atâtea tipărituri cu-

A
cu ecouri voievodal-creştineşti, cu gândul limpede la prinzând aforisme (pentru „înalţi!”, apoftegme) sau
întocmirea unui portret, schiţat simplu dar ferm, al parimii (pentru „obişnuiţi”, proverbe), CARTEA lui

C
împătimitului de Limbă Română Ion Popescu-Sire- Ion Popescu-Sireteanu lasă impresia neîndoielnică (şi
teanu, robit cuvântului românesc cu nenumăratele lui subiectivă) că-i singulară, chiar dacă fărâmele anto-
conotaţii, multe intraductibile sau dificil de tălmăcit. logatorului „sunt cunoscute şi uneori folosite, iar altele
Dacă cei 86 de ani (rotunjiţi în septembrie sunt flori proaspete ale limbii”. Zicerile – în totalitate
2020), împreună cu numele „adunat” pe un maldăr extrase „din cărţi” – sunt ordonate după alfabetul cla-
de cărţi, l-au găsit în starea civilă de „piteştean”, sem- sic, durând un alfabetar imens, care ne surprinde nu
nele cunoscute ale citării ne vor sluji în aflarea rădăci- atât prin cantitate (3233 de articole!), cât mai cu sea-
nilor sala bucovinene, de care nu se va putea despovă- mă prin amprenta fondului ideatic (moral, cu precă-
ra nici după moarte... Iar cine-l cunoaşte şi mai bine dere) implicit, o singură dată (şi bine!) mărturisind, ca
ştie că Ion Popescu-Sireteanu este nu numai demn şi un singur şi accidental bob de abur, că „au prospeţime
capabil, ci şi harnic, hărnicie care, completându-le şi personalitate...”
şi înnobilându-le, nu l-a părăsit în nici una din pe- Cartea lui Sireteanu urmăreşte recuperarea tre-
rioadele, deloc lesnicioase, ale preacinstitei lui exis- cutului unui popor cu istorie, morală, filosofie, via-
tenţe. Poate că nu chiar întâmplător, prima zicere a ţă şi relaţii sociale, aspiraţii, obiceiuri fundamentale
volumului, genial şi cu trudă compilat, Fărâme*, pare (unele devenind mituri), factori structurali profunzi
a ţine isonul unei premoniţii cu tulburătoare ecouri de care depinde mentalitatea neamului, cu ajutorul
ezoterice: „A da vreme peste vreme!” (pg.7). Aşadar, or- tuturor acestora încercând (şi dirijându-şi bine străda-
donat în toate ale cotidianului, disciplinat în gândire, nia) să fixeze, în câteva repere, evoluţia personalităţii
Ion Popescu-Sireteanu a alternat cercetarea ştiinţifică unei naţii care-şi urmează, printre destule oprelişti şi
(Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, în conjuncturi, destinul carpato-pontico-dunărean. Căci
1992; Doctor în Ştiinţe Filologice) cu sârguinţa bele- spune autorul: „Codrului nu-i pasă,/ Că-l plouă de var-
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 97
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

lasă când ţi-e lumea mai dragă!” (pg. 83).


Una peste alta, întregul volum se citeşte
cu uşurinţa hrănită de interesul pentru
dezvăluirea moralităţii din „fărâmă”,
zicerile care urmează – în multe împre-
jurări create şi de stările instantanee din
timpul lecturii – fiind recitite iar şi iar.
Dar, şi asta nu numai de dragul
de a-mi pune o întrebare, de ce a soco-
tit Ion Popescu-Sireteanu că o asemenea
antologie ar face trebuinţă cititorilor?
Cinel cunoaşte bine pe laboriosul uni-
versitar Ion Popescu-Sireteanu ştie că
cizelarea trecutului este o preocupare
cu flux continuu a profesorului. Ea face
parte din biografia sa, tot aşa cum armo-
nia nu poate lipsi dintr-o simfonie. Car-
tea despre care scriu, Fărâme, s-a scris
în ani, aparent în clipe contingente,
zbuciumate însă, la fel cum spuma mării
apare din tălăzuirea eternă şi din vuietul
E

adânc al valurilor. Doar singur Sireteanu


ştia că, peste o vreme, cândva, aceste
C

să/ Că-i cu frunza deasă” (pg. 47); dar adaugă şi zicerea


„spume” vor deveni fărâme completatoare, auxiliare
aluzivă, cu mai lungă-bătaie, „fiecare măgar cu povara
ale gândurilor fără gard care aşteaptă răspunsuri la
I

lui” (pg. 66).


întrebări nerostite. Cel care va înţelege „amănuntul”
Cartea lui Sireteanu este importantă şi prin va-
T

acesta va aşeza CARTEA cercetătorului-scriitor pe raf-


rietatea năucitoare, care-l obligă pe cititorul obişnuit
tul cel mai la îndemână al bibliotecii personale; pen-
cu lectura pe suport de hârtie să se concentreze, dar şi
I

tru că Sireteanu ne transmite, prin CARTE, adevăruri


să accepte (chiar aşa!) să se entuziasmeze. E posibil un
esenţiale din experienţa multiseculară a unui Popor şi
R

asemenea mod de a te desfăta, fiindcă paginile, în to-


care nu-şi vor pierde niciodată valabilitatea. Iată de ce
talitatea lor, sunt ferite de monotonia care, uneori, îl
C

a scris Fărâme Ion Popescu-Sireteanu: CARTEA lui e


mai încearcă pe cititor. Salvarea constă, de data aceas-
una a întrebărilor cu soluţii care ne menţin proaspeţi.
ta, în admiterea criteriului alfabetic al aşezării „Ziceri-
Ultima zicere, din CARTE, are darul de a
lor”, iar eterogenitatea – apărută firesc din amestecul
odrăsli sentimentul de satisfacţie, după o lectură ne-
T E

indispensabil al temelor, subiectelor, pretextelor, chi-


saturată: „Zugrăvit de frumoasă!” Aşa-i şi această tipă-
purilor, invocărilor, trebuinţelor – lăsând loc destul
ritură de suflet a infatigabilului scriitor şi cercetător,
pentru sporirea interesului care, ştim, se alimentează
profesorul universitar Ion Popescu-Sireteanu. Gau-
cu informaţii necunoscute sau... uitate. Vorba ceea:
E

deamus!
„Să-mi vândă şi alţii mie, că eu am destul de la oameni”
(pg. 97). Dar ce spuneţi de astălaltă: „Umblă neamuri
N

15 ianuarie 2021
viclene să ne dezbine, să fim slabi în focul vremurilor”
Bârlad
(pg. 107). Revine, însă, autorul, nu neapărat ca un
R

apropó, întru restabilirea imaginii consecvenţei: „Ca


(Ion Popescu-Sireteanu, Fărâme, Editura Printis,
cel cocoşat pururea încărcat” (pg. 45), care nu se îm-
A

2020, Iaşi, 111 pagini, cu o foarte concisă,


plineşte nicicând dacă nu e alăturată şi unei sforţări
dar densă şi lămuritoare „Prefaţă”,
pe măsură: „Cine nu suie dealul nu coboară coastele”
C

aparţinând autorului însuşi)


(pg. 53). Dar credulii încă n-au aflat că „norocul te
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
98 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cassian Maria Spiridon: Elena-Brândușa STEICIUC

E
când poezia devine rugăciune

I C
R ecent editura Jacques André din Lyon a al omului condamnat să trăiască „singur și alienat în

R I T
oferit publicului francofon posibilitatea de miezul unui univers întunecat, indiferent față de des-
a cunoaște una dintre cele mai profunde voci ale liricii tinul lui.”
noastre contemporane, în tălmăcirea lui Jean Poncet: Într-adevăr, viziunea poetului asupra existenței
Cassian Maria Spiridon. Volumul acestuia – „Darul este marcată de acceptarea finitudinii, de presimți-
lacrimilor/Le Don des Larmes” – a apărut într-o rafi- rea morții, adică de tot ceea ce presupune condiția

C
nată condiție grafică în limba lui Voltaire, ilustrațiile umană. Poate de aceea apare cu pregnanță aici, ca la-
fiind semnate de Elena Golub, artist plastic ruso-bri- itmotiv, lacrima generată de o insurmontabilă tristețe
tanic. metafizică. „Darul lacri-
Președinte al filialei milor” nu este hărăzit ori-

T E
Iași a Uniunii Scriitorilor cui, iar pentru poet acesta
din România și director pare a fi chiar un element
al revistei „Convorbiri li- eliberator: „doar lacrimi/

E
terare”, acest important vechi dureri / sunt semnul
animator al vieții culturale trecerii / acelor ființe albe

N
din Moldova are o ope- / (ce răcoroasă mâna lor /
ră poetică impresionantă, pe frunte n-o mai lasă) // a

R
pentru care a primit nu- fi/o golgotă călcată/mereu
meroase premii, în țară și / de tălpi obosite / plin de

A
străinătate: „Pornind de praf și orbire / e mult prea
la zero” (1985); „Zodia greu pentru sufletul singur”

C
nopții” (1994); „Piatră de (p. 10). În limba france-
încercare” (1995); „De dra- ză simplitatea și curgerea
goste și moarte” (1996); verbului sunt redate cu fi-
„Arta nostalgiei” (1997); delitate, păstrând întreaga
„Întotdeauna ploaia spală încărcătură de deznădeje
eșafodul” (1997); „Clipa din limba-sursă: „seules
zboară c-un zâmbet ironic” des larmes/des douleurs
(1999); „Dintr-o baltă pă- anciennes/pour signer le
răsită” (2000); „Nimic nu passage/de ces êtres blancs/
tulbură ca viața” (2004); (si fraîche leur main/sur le
„Aries” (2004); „Noduri pe front ne se pose plus) // être
linia viații” (2007); „Cumpăna” (2012); „Poeme în / un golgotha / sans cesse / foulé/par des pieds fatigués
balans” (2013). / égarés et couverts de poussière / est bien trop ardu
Bun cunoscător al autorului și al liricii sale, pour une âme solitaire” (p. 11).
traducătorul francez subliniază în prefață câteva din Obsesia declinului, a decrepitudinii, a morții,
liniile de forță ale poeziei lui Cassian Maria Spiridon: subîntinde un poem de o mare simplitate stilistică, o
prezența intertextului biblic, a Cărții sfinte, referințe- litanie repetitivă – „După diluviu” – revelând lucidita-
le evanghelice sau apocaliptice – omniprezente – ase- tea cu care poetul își acceptă condiția și din care citez
menea mirosului de tămâie din ritualurile ortodoxe, prima strofă: „Nu se știe de ne vom scula dimineață
ceea ce transformă uneori poemul în rugăciune. Jean / nu se știe de/ și ce vom mânca la amiază / nu se știe
Poncet remarcă, de asemenea, „pesimismul detașat” cînd ne va părăsi iubita /nu se știe / cînd se vor opri
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 99
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ceasurile.” Iată cât de firesc curge versiunea franceză: șul invocat, construit între micile golfuri, numite „ca-
„nul ne sait s’il se réveillera le matin / nul ne sait si/ce lanques” – găsește cel mai adecvat veșmânt în limba
qu’il mangera à midi / nul ne sait quand sa bien-ai- sa maternă: „dans la mer les courants sont / empreints
mée le quittera / nul ne sait / quand s’arrêteront les de magie et de silence / là-bas / il est des sentes secrè-
horloges.” tes que suivent / des oiseaux sous-marins / parmi les
Poemul care dă titlul
cărții este o chintesență a vi-
ziunii sumbre a lui Cassian
Maria Spiridon asupra vie-
ții, iar singura lumină pro-
vine din relația cu natura și
din acest „dar al lacrimilor”
cathartic, care ne purifică
sufletul, ne desparte de „in-
vazia acaparatoare a contin-
gentului” (așa cum spunea
autorul, dezvoltând această
idee într-un eseu ): „Loveș-
te-mă de zidurile morții / și
lasă-mă / c-un zvâcnet mut /
să intru / în trista împăcare
E

// dar/ admiră / cât timpul te


mai lasă / cearșaful norilor și
C

albăstrimea hăului / să plân-


gă are dreptul orice muritor.”
I

(p. 24). Jean Poncet găsește


T

și aici tonalitatea adecvată


și simplitatea din original:
I

„fracasse-moi sur les murs de


la mort/ et laisse-moi/ en un
R

spasme muet/ m’enfoncer/ dans la triste résignation vagues paisibles/ des vaisseaux géants/ fendent igno-
C

// mais/ admire/ pendant qu’il est encore temps/ le rants les courants de la vie // je regarde mourir le soir/
linceul des nuages et le bleu de l’abîme/ tout mourant dans la ténèbre des eaux /la mer / toujours silencieuse/
a le croit de pleurer.” (p. 25) ponctuée de fleurs de lumière / rejoint sa cache/ seule
Interculturalitatea, amprenta lăsată de partici- la ville / perchée sur les collines / est en flammes.
T E

pările la evenimente literare în străinătate (în special „Fericiți cei ce plâng” spune a noua dintre Fe-
în Franța, festivalul „Voix vives”, Sète, 2017) se regă- riciri. Într-un eseu recent, Cassian Maria Spiridon
sesc în poeme precum „Oraș marin” sau „Calande”, nota: „Poezia, alături de rugăciune, este marele dar al
E

în care verbul poetic surprinde frumusețea peisajului lacrimilor”. Cele cincizeci de poeme din această ele-
natural sau citadin : „în mare sînt pîrîuri / de vrăji gantă carte cu coperta neagră, pe care publicul francez
N

cuprinse și tăcere / pe acolo / căi ascunse sînt urmate / și francofon o citește în admirabila tălmăcire a lui Jean
de păsări submarine / pe valurile blânde / uriașe vase / Poncet, transmit o stare de spirit unică, o epifanie pe
R

străbat neștiutoare pîrîurile vieții // privesc cum moa- care nu o putem împărtăși decât prin lectură atentă,
re seara / peste întunecimea apei /marea tot mai tăcută urmată de reculegere și meditație. Închid filele de cu-
A

/ punctată de lumină / se ascunde / doar orașul / co- loarea fildeșului cu gândul la lichidul cristalin care se
coțat pe stânci/este în flăcări.” Jean Poncet, poetul și prelinge pe obrazul poetului, pe care cred că și Emi-
C

traducătorul din Marsilia – pentru că acesta este ora- nescu l-ar fi îndrăgit.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


100 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ziua mâniei se amână Leo BUTNARU

DIN SENS O P U S
S criitorul, marele scriitor, era răpus. Distrus.
La pământ. Metaforic vorbind. Îl afectase fa-
tal eșecul de la Academia Suedeză, unde căzuse printre
– de cititori...
– De unde să aibă, dacă lumea se va duce dracului?
– Adică... mie mi se va duce... pardon...
perdanții la decernarea Nobelului. „Cred că nu voi mai – Fie, ție, nesățiosule...
fi în stare să scriu ceva...”, se gândi, răpus. Și, exact în – Dar să revenim la esențial. Până citesc, până in-
microsecunda în care îi trecu prin minte și prin disperare tră dihonia în ei, până se declanșează apocalipsa – aveți
acest gând fulgerător-scrumuitor, scriitorului i se înfățișă timp să ajungeți arhicunoscut, celebrul celebrilor...
Diavolul. Dacă vreți, îi putem spune ca la Goethe – Me- – Celeprul celeprilor...
fisto(fel de fel). – Da, știam că aveți spirit, alias umor, de aia vă
– Salut voios!... Nu mă mai prezint, fiind convins și contactez... Însă, în continuarea gândului de mai sus,
că mă cunoașteți, zise musafirul nepoftit. voiam să zic că puteți ajunge cel mai mare prozator din
– Oarecum... Satana, dacă nu mă înșel, răspunse toate timpurile...
scriitorul. – Deja ca și trecute... Pe sfârșite, timpurile, nu?
– Exact... Ba nu, nu chiar așa, Satana – ceva mai Răpuse de apocalipsă.
puțin: Diavolul... Oricum, nu vă înșelați... – Da, cam așa e... De ce s-o ascund?... Însă până se
– Care-i târgul? întrebă omul scrisului. răspândește în lume molima romanului nostru comun,
– Uitarea decepției, posibilitatea de a vă răzbuna. dumneata ai suficient timp să te bucuri de glorie, ono-
– Cum? ruri...
– Veți scrie un roman. Dar nu unul oarecare, ci o – Până la ghiftuire, nu?
pânză apocaliptică. Puteți să-i treceți titlul în calculator – Lăsați spiritul, alias umorul pentru opera pro-
chiar acum... Scrieți: Dies irae... Așa se va numi... (Pro- priu-zisă...
zatorul se execută, trecând cele două cuvinte în fișierul – Să vedem, poate le și las.... Dar așa sunt eu,
deschis ad hoc.) Dumneata îl vei scrie, eu îl voi energiza. risipitor... Și ghinionist, dacă e să ne gândim la decizia
Lumea îl va citi și își va ieși din minți. În general și în juriului nobelist...
particular. Din haosul ieșirii din minți i se va trage piei- – Câți ani aveți?... Șaptezeci și cinci. Asta e. Cât ar
rea. Lumii. mai fi să trăiți – că doar, pardon, nu sunteți nici dumnea-
În vălmășagul sentimentelor de ins înfrânt sută la voastră un nemuritor –, o veți duce într-o glorie. După
sută, ceea ce echivalează cu – absolut (înfrânt), orgoliosul care veți fi răzbunat.
scriitor nu putea să spună nu, întrebând: – Mda, până citesc un roman cam două miliarde
– Dar crezi că sunt eu în stare de atare suprageniu? de pământeni, e nevoie de ceva timp.
– Ți-am spus doar, cu ajutorul meu... Îți voi fi ne- – Sigur că e... Însă, dat fiind că miza noastră se
grul literar. Mai abitir decât zeci de negri literari ai lui bazează pe onestitate, trebuie să vă spun că va fi necesar
Dumas-fiul... Dar – tatăl Dumas?... Tot un drac... Astfel mai puțin timp decât presupuneți. Mult mai puțin decât
că te va cunoaște întreaga lume. v-ați putea imagina...
– Ca negru – nu-i exclus, dar și – literar... Mă – Oricum, suficient... Până e tradus, până e tipărit
rog... Însă ce rost are să mă cunoască o lume care, spu- în Asia, America, Australia, mai ales în Arctica și Antarc-
neai, e pe cale de dispariție? tida...
– Mai durează. Până citește romanul, până cuvân- – Nu e cazul să ironizați... Repet, veți avea timp
tul dumneavoastră și energia mea se răspândesc din om suficient să vă trăiți viața până la adânci bătrâneți...
în om – e necesar să-l citească cel puțin două miliarde de – Cele mai adânci... Al doilea după Matusalem...
pământeni... În vecii vecilor nimeni nu va mai avea, nici – Nu este exclus. Însă țineți cont...
pe departe, nici pe aproape, un atare număr – fantastic! – Bănesc?... La ce i-ar mai folosi milioanele unui
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 101
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

aproape muribund?... fusese aceeași, însă în cu totul alt sens.


– Să nu dramatizăm... – Cum adică?... Ce fel de alt sens?... V-am spus:
– Domnule Diavol și posibil coautor al meu, pari cu ajutorul meu, veți fi în stare să scrieți romanul care va
a fi o ființă stilată. declanșa apocalipsa...
– Mă rog, când e cazul. Însă voiam să spun că – Crezi tu că aș fi în stare să merg la așa ceva? Vade
romanul Domniei Tale nu se va răspândi ca cel despre retro, Sathana! țipă omul scrisului, adică – Piei, Satano! –
Harry Potter... Zicând de traduceri, la Rolling te-ai gân- în latină fiind spus, pentru că, trebuie să precizăm, discu-
dit, nu? (De altfel, ea nu va lua nicicând Nobelul... V-o ția dintre oaspetele tenebros și literatul carpatin se ținea
spun eu...) chiar în latină, deoarece Diavolul nu cunoștea româneș-
– Nu știu dacă chiar la așa ceva mă gândisem, dar te, pe când compatriotul nostru se descurca de minune
să zicem că exemplul prinde și în cazul nostru. și destul de viu în moarta limbă a antichității lumii. Avea
– Cu ajutorul negrului dumneavoastră literar, ier- doar unele dificultăți la selectarea termenilor ce țineau de
tată fie-mi lipsa de modestie, cu ajutorul meu, care îi voi computeristică, de digital, pe aceștia folosindu-i în engle-
insufla spirit și mister, romanul va putea fi citit conco- ză, limbă cunoscută Diavolului...
mitent în toate limbile. Plus răspândirea prin Internet și În fine, strigătul scriitorului parcă declanșă cân-
pe cale audio... Audio-books... Radio, televiziune, teatre, tatul tuturor cocoșilor din lume! Cântecul, cantata lor
cinematografe, lecturi în colectiv... Vă dați seama ce ofen- sperietoare de forță malefică, de diavol!
sivă va fi aceasta? Unică, nemaiîntâlnită până acum... și – Dar stai, că încă nu e miezul nopții!... De ce
în vecii vecilor... atunci... când va fi s-o declanșăm. La cântă cocoșii?! se întrebă uluit scriitorul, aruncându-și
nevoie, apelăm chiar și la mijloacele arhaice – porumbeii privirea spre ceasul cu cuc.
de poștă, să zicem. Apoi – telegraful, alfabetul Morse... Într-adevăr, mai era mult până la miezul nopții.
Ca să nu mai vorbim de telefonia mobilă... Iar în țările cu Își dădu seama că geniul lui e râvnit nu doar de
democrația la pământ – reveni-vom la underground, sa- forțele răului, ci e asistat și de forțele binelui, care se răs-
mizdat, ilegalitate și câte altele – metode și mijloace care pândesc ca un eter al spiritului prin lume. Tocmai din
S

aduc și ele plus de randament... această cauză mai mulți oameni, ce par iremediabil ră-
– O-ho, chiar că ofensivă!... Însă crezi tu oare că aș puși, găsesc forță de a-și reveni. Iar cei ce nu-și pot re-
U

fi în stare de așa ceva? întrebă scriitorul din nou. veni...


– Sigur că veți putea. Din câte pricep eu la lite- El poate presupune doar în ce-i privește pe ai săi,
P

ratură, sunteți cel mai tare... Trebuia să vă revină Nobe- pe scriitori... Cei care nu-și pot reveni, dintre ei, probabil
lul... Dar, știți dumneavoastră – Diavolul continua să se cei care scriu un blestem, o replică veninoasă... Altul s-ar
O

arate a ființă politicoasă, bine-crescută –, conjuncturi, arunca sau ar fi aruncat din turla mănăstirii... Cine știe...
manipulări politice și interetnice... Zadarnic se dă lite- Iar vreunul, poate, chiar va încerca să ticluiască romanul
ratura română de ceasul morții... De ea depinde foarte care să declanșeze apocalipsa...
N S

puțin... Chiar dacă sunteți cel mai tare – o recunosc eu, Afară, continuau să cânte, agitați, cocoșii lumii,
cititorul cu un stagiu etern, aș putea spune –, prioritate cărora le țineau isonul măcăitoarele gâște ale Romei, cu-
a avut altcineva. De aceea am și venit, știind că veți pu- cul din ceasul scriitorului și fluieratul disperat al docto-
tea scrie chiar romanul pe care l-am gândit eu, ca idee, rului Faustus.
E

și căruia, după ce-l scrieți dumneavoastră, îi pot insufla Omul scrisului manipulă șoarecele computerului,
puterea distrugătoare, echivalentă apocalipsei... De ce nu dând click pe „ștergeți”, lichidând fișierul în care nu in-
S

ați accepta?... Cât v-a mai rămas să trăiți?... De obicei, trodusese decât cele două cuvinte dictate de diavol: Dies
a doua oară nu se mai înaintează la Nobel unul dintre irae, pe care le cunoștea, de fapt, din lecturile sale din
cei refuzați anterior... Și nici post-mortem nu se acordă călugărul Thomas de Celano.
N

distincția, milionul... Apoi stinse ecranul.


– Am impresia că nu m-ai înțeles... Astăzi se va culca mai devreme ca de obicei și
– Cum să nu vă înțeleg? Că doar vorbirăm mai va dormi somn profund. Cum i se întâmplă totdeauna
I

înainte exact despre același lucru. când e cu sufletul împăcat. Iar mâine, mâine – ca în zisa
D

– Ba nu, nu despre același lucru... Doar întrebarea filosofului: azi e prima zi din restul vieții tale...

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


102 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Uşa e deschisă Andrei VELEA

THEAT RU M
Motto: „Este prea mult fum în casă? Dacă nu că el era uscat ca o stafidă și erect ca un stâlp de telegraf.
sufocă, stau; dacă e prea mult, ies. Amintește-ți în- Iar ele erau... nu grase... mari și frumoase, ca-n tablo-
totdeauna – ușa e deschisă!” Epictet urile alea vechi. Ditamai sirenele! Nu-mi dau seama
cum încăpeau într-un cort de o persoană, dar unii sunt
(Pe scenă se pot vedea o celulă de închisoare și o foarte inventivi. Mai încolo, după promontoriu, alții,
tânără în haine de deținut înăuntru) un cuplu de tineri, ca voi, așa, se... îmbrățișau strâns
în apă. I-am întrerupt! Las-o-ncolo! Unii au curaj, nu
* glumă. Am primit și eu invitații să mă alătur dar... am
(Iese din celulă și se adresează unor tineri clienți iubit, exclus aventuri dintr-astea pe plajă.
imaginari) Bună ziua, vă mulțumesc că ați venit într-un Încolo e plaja de la Corbu. E plină ochi de con-
număr atât de… Nu vă faceți griji că de fugit… (Indică stănțeni care fac grătare pe plajă. Frumoasă și ea, nu
spre burtă, e gravidă) Cazare?.. Nu e cine știe ce, dar zic nu, dar nu la fel de sălbatică. E așa, între. Așa că,
aici, la Vadu, suntem una cu natura…. Ați ajuns re- dragilor, cel mai bine e aici la noi: localitate mică, sat
pede! Bravo vouă, se anunță o zi superbă de plajă! Cel de pescari, câțiva locuitori. Cel mai bine e la Vadu, la
mai bine ar fi să lăsați mașina, aici la noi. E nouă, văd, sânul mamei.
încă are numere roșii. Primul ei drum? E păcat s-o bă- (Se adresează juriului) Fiecare dintre dumnea-
gați printre boschete pe acolo. Dacă o pișcă un țânțar?!? voastră aveți mame! Și dumneavoastră… Și dumnea-
Suntem în mijlocul plajei aici, toate locurile interesante voastră… Că doar nu ați fost concepuți în eprubete...
sunt aproape. Dacă tot sunteți prima dată la noi vreau Mamele sunt ființe sublime, indiferent de condiția lor
să vă spun niște lucruri faine. socială! O mamă poate fi un medic celebru, un profesor
(Plânge și se adresează unui juriu imaginar) emerit, poate fi un cercetător care să inventeze un trata-
Stimați membrii ai comisiei… Nu am venit în fața ment revoluționar, vaccinul ăla mult așteptat sau noi ti-
dumneavoastră pentru iertare, ci am venit să pretind puri de carburanți. O mamă poate fi patron de compa-
ca sufletul căruia îi voi da viață să se nască în libertate. nie comercială, poate avea zeci de vapoare în subordine
Pentru el am venit, nu pentru mine! Apoi mă întorc sau poate fi chiar și președinte de țară! Dar o mamă
să-mi continui pedeapsa, pe care o merit fără doar și poate fi și o cusătoreasă prost plătită, poate fi o femeie
poate. Scuze, e de la... de serviciu sau, de ce nu, o curvă… Imaginați-vă: își
(Revine la cuplul de clienți) Cum să încep?! spală sânii profanați de palmele șoferilor de tir, apoi își
Sunt plaje pustii în toate direcțiile la Vadu, cât vedeți cu alăptează copilașul. Sau, ca să mă refer la mine, o mamă
ochii. E singura plajă sălbatică din țara noastră. La vreo poate fi o tânără antreprenoare, idealistă și falită, care se
doi kilometri încolo dați de-o barieră. Acolo începe prostituează pentru a-și crește viitorul copil atunci când
Delta Dunării. Puteți intra, dar fără mașină. Se poate cel care a lăsat-o gravidă a dispărut din peisaj. O mamă
ajunge pe niște drumeaguri de pământ prin spate, dar o poate fi și o criminală! În camera întunecată, sânii ei au
zgâriați, n-are rost, v-am zis. Cel mai frumos e pe plajă, fost pălmuiți de moșul libidinos. Sfârcurile sucite până
printre nudiști, na... Lumea se simte liberă aici! Soare, la sânge. Buzele mușcate, rupte. Pântecele în care în-
nisip și libertate. Se contopesc cu Natura, așa zic mulți. mugurea o viață nouă, lovit cu pumnii și cu picioarele.
Nu-i ca pe plajele alea amenajate, aglomerație, muzică (Revine pe plajă) Dacă tot ne vedem pentru pri-
proastă și semințe sparte. Aici, între două grupuri sunt ma dată să vă mai zic o chestie faină. Știați că, pe vre-
o sută de metri distanță. Sau chiar mai mult, după bari- mea lu’ Împușcatu’, aici nu se făcea plajă. Nuu, exclus!
eră. O întâmplare! L-am văzut odată pe unu cu... două. Armata e peste tot aici... La Corbu e radar militar, aici
Făceau și ei chestii în trei, de dimineața, pe plajă, așa, și la Gura Portiței, baze militare. Ies soldații din baze
în fața cortului. În loc de cafea, na... Dar ce m-a..., era și fac slalom printre nudiști acum. Cică mulți poeți
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 103
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

făceau aici armata, că era mai ușor, na. Mai lustruiau Nu vine nimeni acum dacă n-avem maxim de steluțe și
puntea la un vapor, mai dădeau o fugă pe plajă, îi mai comentarii la superlativ. Totul e gândit pentru o experi-
inspira un răsărit, o stafidă, un telegraf. ență completă la noi! Dar asta, s-o spuneți voi.
Abia după Revoluție au apărut turiștii. Încă e Pe-aici prin sat toți sunt pescari, din tată-n fiu.
sălbatică zona, nu s-a dat drumul la construit. Da’ e Când a construit Împușcatu’ combinatul de metale rare
foarte bine așa! Tare greu am reușit să ne ridicăm pensi- de la Vadu, ruina aia imensă de-ați văzut-o la stânga di-
unea asta din stuf aici. Eram încă studentă. Un an ne-a gului așa cum veneați din localitate înspre plajă, n-avea
luat mie și iubitului meu să... iubitului... fostului! Era un specialist în zonă, nimic. Nici paznici nu găseau.
deja o cherhana pe locul ăsta, altfel nu ne lăsau neam. Toți se pricepeau doar la pescuit. Au adus din toată țara
Te rup la autorizații. Nu știu ce-o fi în altă parte, dar oameni aici și făceau naveta, că erau cazați la Constanța.
aici a fost jale, nu alta. S-au uitat la toate materialele fo- Aici erau doar câteva case amărâte. Na, sat de pescari...
losite, până și la ultimul cui. Că avem voie cu alea, dar Oameni cinstiți, unul și unul, dar săraci lipiți. Știți că
nu cu celelalte... Na, înțeleg într-un fel, da’ las-o-ncolo, s-a născut Hagi nu departe de aici, la Săcele? Bine, ăla
că prea au exagerat uneori. Exces de zel! A trebuit s-o e sat mare, mai bogat. Dar tot făceau glume pescarii
reconstruim de la zero, era vai de steaua ei. Și mirosea de aici că-l trimitea taică’su pe jos să-i cumpere țigări
a pește de-ți muta nasul. Nu puteai primi turiști așa... de la Constanța și de-asta alerga așa bine după minge.
Orice bucată de lemn era impregnată de un miros greu Și Pațaichin, marele campion la caiac-canoe, e tot din
de pește. Bine că măcar în camere ne-au lăsat să tragem zonă, ca să zic așa, din Deltă. Cică tot după țigări îl tri-
net, că altfel nu mai venea nimeni. Cablu n-aveam, miteau al lui, la Tulcea, așa că trăgea la rame în fiecare
dar... aici e o întâlnire cu natura, nu s-a plâns nimeni. dimineață... Glume, na, dar poate o fi și-un sâmbure
Cinci camere, atât. Era un început fain, ne făcuserăm de adevăr acolo... Că și ei sunt copiii unor mame. (Se
planuri pentru ceva mai mare, dar... adresează comisiei) Dar îmi poate cineva explica de ce
Pentru că sunteți așa tineri și frumoși, v-am păs- un copil trebuie să se nască după gratii? Nu trebuia să
trat matrimoniala cu vedere la mare. O să vă trezească fi pus mâna pe cuțit... Dar spuneți voi, ce vină are co-
răsăritul... E superb răsăritul de soare aici! Dacă vă pa- pilul? Știu, copiii se nasc cu păcatul originar... Dar ce
sionează fotografia, nici nu e nevoie să ieșiți pe plajă, Dumnezeu e ăla care condamnă un prunc să fie alăptat
puteți face poze direct din cameră, doar deschideți fe- între gratiile astea, ruginite, de metal? Fapta nu poate
reastra și... Dar, na, dacă e să vă recomand eu ceva... Ni- fi decât a mea...
mic nu se compară cu un răsărit direct pe malul mării, (Se așază pe un scaun în mijlocul scenei) Poate
înveliți cu pături! Le puteți lua cu voi, aici e ca-ntr-o că ar trebui să vă povestesc mai multe… E ușor de ju-
familie, avem maximă încredere în clienți. O să vă în- decat crima, e greu să înțelegi că există ceva, acolo, care
drăgostiți de locurile astea, vă garantez! Stuf, pelicani, nu merită condamnat laolaltă… Nu, nu încerc să mă
delfini, în stânga deltă, în față marea... disculp! Eu sunt o criminală! O păcătoasă! Nici nu con-
M

Avem și bucătărie aici, cu meniu doar din peș- tează cum și de ce am făcut-o. Dar… Copilul… Ah,
te, totul gătit de o bucătăreasă cu experiență din sat. cât de mult ne iubeam! Să nu care cumva să credeți că
A T R U

Rețete tradiționale, de aici, de la buza Deltei. Cel mai așa ceva nu poate simți și cineva care a ucis… Dar nu,
bun și autentic storceag, e de la un ucrainean știută re- nu ne iubeam, era doar iluzia mea. Mi-a promis câte în
țeta. Și un crap pe pat de varză de înnebunești. Ciorbă lună și-n stele, că ne vom căsători, că vom avea o fami-
de pește cu mămăliguță și ardei iute, apoi midii în sos lie împreună... Era mai mare ca mine și învârtea nu’ș
roșu. Și un calcan la grătar cu capere și vin alb! Dar ce ce afaceri, n-am înțeles niciodată prea bine ce. L-am
vin... Avem doar de la Murfatlar și Niculițel, podgo- cunoscut prin Ioana, colega de cameră și cea mai bună
riile noastre de aici, din zonă. Ies niște vinuri deose- prietenă a mea. Eram încă studentă, scriam la licență,
bite, e binecuvântată zona, ați văzut și voi dealurile în el era un cunoscut de-al iubitului ei. Într-o seară a venit
E

drum. Au ceva special, probabil apropierea mării. O să foarte încântată la mine: fată, un tip mișto m-a întrebat
T H

vă placă! Iar dacă am dreptate, să lăsați pe Booking un dacă n-am vreo colegă mai drăguță și i-am promis că-i
comentariu, că suntem la început de drum și tare bine fac cunoștință cu tine! Ce să mai? Dragoste la prima
ne prinde să ne crească rating-ul și vizibilitatea acolo. vedere! M-a așteptat cu flori, am ieșit la un restaurant

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


104 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

chinezesc și am făcut dragoste din prima seară. Cică îi mi-a replicat sec: „Avortăm!” I-am zis: „Vreau să păstrez
plac fetele cuminți, inteligente, care au așteptări înalte copilul!” „Las-o dracu’ de treabă! Plod îmi trebuie mie
de la viață. Rahat! Dar realizez prea târziu asta… acu’? Nu vezi ce de căcat e totul? De-o pensiune n-ai
Am pornit o afacere împreună, cu banii lui și cu putut avea grijă. Cum crezi că ai putea avea de un co-
bruma mea de economii. Am renunțat la medicină și pil?” A plecat bușind ușa. N-am mai auzit nimic de el.
am ridicat o pensiune de lemn și stuf pe o plajă pustie A dispărut. Singura lui urmă e-n mine. Un idiot de care
în locul unei cocioabe. Au venit și turiștii. Îmi părea eram îndrăgostită lulea, un nemernic pentru care mi-
un vis american, în capul meu totul era de aur. De la am abandonat cariera m-a lăsat gravidă, însă eu iubesc
soarele arzător de la Vadu... Eu mă îngrijeam de pensi- viața care se naște în mine! E singura speranță să nu mă
une, el alerga în timpul săptămânii cu afaceri prin țară. înghită fumul acum...
Când ne vedeam, făceam dragoste în matrimoniala cu Chiar dacă tatăl ei a fost un terchea-berchea, un
vedere la mare. Deja iubeam din toată inima locul care nenorocit care voia doar să i-o pună unei studente, ce
se arătase atât de primitor cu noi. Asta până când a luat vină are copilul? Ce vină are el că niște idioți au uitat
foc totul! încins un grătar pe plajă și a luat foc buruienile? Ce
Să vă mai zic una, mai faină. Când s-a rupt ne- vină are el că, până au ajuns pompierii, toată afacerea,
norocirea aia de prezervativ, m-am spălat cu atenție toate economiile și toate iluziile s-a făcut scrum?
și am luat pilula de a doua zi. N-aveam job, n-aveam Părinților nu le-am spus nimic atunci. Nicio vor-
bani, n-aveam nici după ce bea apă. Mă mutasem iar în bă despre incendiu, despre sarcină, despre despărțire, ni-
cămin. Totul era un eșec. Când i-am spus că-s gravidă, mic. Ei încă știau că sunt cu el, că ne iubim, că muncim
pe brânci la afacere. Dar
nevoia de bani… Că, na,
venea un copil… Oricum
sunt săraci lipiți ai mei.
Și credincioși de modă
veche. Singura care știa
era Ioana. Împreună cu
ea am răsfoit toate anun-
țurile. Numai rahaturi:
videochat, masaj... Pros-
tituție mascată! Alternati-
va: femeie de serviciu sau
vânzătoare la consignație.
Eram disperată. Am zis:

M
decât să dau banii unui
pește, mai bine o fac pe

A T R U
cont propriu și pun și
ceva deoparte. Poate re-
pornesc singură pensiu-
nea, încă îmi era gândul
acolo. Ioana a plâns, dar
mi-a adus, prin iubitul
ei, primul client. Ferfeni-
ță m-a făcut ăla, dar m-a
E

plătit bine. Ajunsesem s-o


T H

fac de câteva ori pe zi, așa


că am strâns ceva bani.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 105
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Dar chiar dacă banii de pamperși au fost câști- *


M gați cum au fost câștigați, ce vină are copilul? (E în celulă și ține în mâini o păpușă) Ea e Ma-
Moșul m-a agățat într-un bar. Eram cu Ioana. ria. Sau… Ea putea fi Maria… Nu! Ea e doar o păpușă
E A T R U

S-a așezat, libidinos, la masa noastră și ne-a luat cu vră- care-mi amintește de Maria. Mi-a adus-o, acum câteva
jeli: că dacă suntem studente, că ce am vrea să facem în zile, Ioana. Ei, să nu care cumva să credeți că Ioana
viață... Avea la gât un lanț de aur gros cât degetul meu îmi trimite lucruri stricate. Nu are mâini și picioare ca
și a-nceput să ne zică ce biznisuri, ce vilă și ce merțan să-mi amintească mai bine de Maria! Maria s-a născut
are. Când ne-am ridicat să plecăm, mi-a propus: „O fără mâini și fără picioare! Curvele alea de asistente mi-
mie de euro tot tacâmul! Tot!” Am acceptat, că ăștia-s au șoptit: „Știți… Are nota patru…” „Adică?” „Pluri-
bani buni! malformații la creier, membre și plămâni. A murit la o
Grohăia ca un porc în călduri deasupra mea. Îmi oră după naștere. S-a născut fără mâini și fără picioare.”
tot spunea că ce moale mi-e carnea, ce piele fină am, ce Uite așa: poc! Nota patru. Corigență. Moarte… Parcă
T H

bine miros... Mă punea să-i fac și aia... și aia... și aia... miroase a fum...
Mă durea și mi-era scârbă. La sfârșit mi-a zis „Bravo, Maria e foarte ascultătoare. O pun într-un colț
fata tatii, te plătesc dublu data viitoare!” „S-o plătești și stă acolo ca un îngeraș. E păpușa pe care, în copilărie,
pe mă-ta!” Atunci m-a pocnit. M-a luat la pumni și am găsit-o în podul bunicii. Era aruncată printre vechi-
picioare. Când m-a lovit în pântece, i-am zis: te omor, turi. N-aveam voie în pod așa că bunicii nu i-am spus
porc libidinos, că-s gravidă! Am pus mâna pe cuțit și... nimic. Îi duceam pe ascuns mâncare, îi vorbeam. Eram
L-am tranșat împreună cu Ioana și cu iubitul ei. copil, iar ea era copilul meu. Cei mai buni părinți sunt
L-am dus în valize și în pungi de plastic la mașină. Ei copiii. Pentru că înțeleg ceea ce vor, ceea ce le place.
s-au retras la timp, n-am zis nimic nimănui și au scăpat. Când devin adulți, devin... criminali! Ei, nu toți. Doar
Poliția m-a găsit în timp ce încercam să pornesc mer- cei violați de porci libidinoși, cu pielea zbârcită.
țanul. Paznicul a sunat. A văzut o pată de sânge și nu Ioana mă iubește. A mai făcut ceva special pen-
a stat, idiotul, pe gânduri. O valiză nu s-a închis bine. tru mine... Am rugat-o cu lacrimi în ochi: „Ioana, vreau
Nu, nu înțelegeți ce înseamnă pentru un nou lingurița mea din copilărie. O hrăneam pe Maria cu ea!
născut libertatea. Primele lucruri pe care le va vedea vor Aici nu ne dau idioții tacâmuri de metal. Vreau ca mă-
fi gratiile și salteaua jegoasă. Așa produceți criminali! Pe car atunci când mănânc porcăriile lor să fie ceva care
certificatul de naștere va fi scris: „Penitenciar”. Laptele să-mi reamintească de copilărie, de Maria. Așa că Ioana
meu îi va transmite repulsia față de societatea care te mi-a adus lingurița. (Privește lung „lingurița”) Linguri-
aruncă să naști într-o grotă abjectă! O lume îmbâcsită ță? Parcă nu e linguriță... Drace, și chiar taie! Un obiect
de fum. Societatea asta pentru care ești un gunoi dacă ascuțit în pușcărie?!? Șșșș... Taie prin cel mai dens fum!
l-ai omorât pe moșul libidinos care-ți căra pumni și pi- (Cu privirea pierdută) Ce atmosferă era în podul
cioare în pântece. Eu am greșit punând mâna pe cuțit bunicii… Soarele trecea printre scândurile podului for-
dar, ceea ce faceți voi acum e crimă cu premeditare! mând o adevărată sită de lumină. Jumătate din Maria
Voi condamnați la temniță pe cineva care nu a greșit era în soare, jumătate în umbră. Când pășeam, praful
cu nimic. se ridica și forma o adevărată zebră, un joc de lumini.
Vreau doar un an. Un an să nasc în libertate! Însă Maria a picat examenul vieții. Corigență. Și eu am
Puteți să-mi prelungiți pedeapsa cu acel an. Dar buna picat examenul vieții. Cu patru! Să nu vă supărați, dar
purtare? Da, buna purtare! Îmi poate reproșa cineva mă retrag în podul bunicii, alături de Maria. Suntem
ceva? Nu. Am nevoie de medicamente, de ecografii, de libere acum. La voi aici e prea mult fum.
controale, de-un crap pe pat de varză și-un calcan la Și nu uitați, cel mai bine e la buza apei, acolo vă
grătar cu capere și vin... ce vin... ceva deosebit, are ceva apără briza. La ora prânzului, când se face cald tare de
special, probabil apropierea mării. Nu vă mai uitați așa tot, vă aștept la un vin alb cu multă gheață. Fac și un
la mine! Nu înțelegeți... Nu pentru mine vreau liberta- calcan la grătar. Când vedeți fumul puteți deja strânge,
tea asta, nu pentru mine! înseamnă că vă aștept la masă! Ușa e deschisă! Soare din
plin, dragilor, bine ați venit la mare!

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Magia „ACUM şi AICI” Nicolae HAVRILIUC

M
E A T R U
F ie că vizionezi Hamlet (Collage) după Wi-
lliam Shakespeare, adaptarea: Robert Lepa-
ge (Teatrul Naţiunilor, Moscova), fie că vizionezi Or-
• Timpul în teatru, respectivul acum, este ve-
ghea ce străjuieşte jocul; facerea jocului vine din relaţia
dintre spaţiu şi trupul actorului, însemnând un aici,
ganic (după Inutil) de Saviana Stănescu, regia: Andrei proxim actorului. În desfăşurarea lor, formele de rostire
Măjeri (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, Bucureşti, în reducţia scenică a Savianei Stănescu, adună chipuri
Programul „9G”), fie că vizionezi Corp străin, scena- umane cu însemnele emigrantului de pretutindeni: de
riu colectiv, regia: David Schwartz (Teatrul Evreiesc de la emigrantul urmărit de poliţia federală pentru a fi de-
Stat, Bucureşti), efectul este acelaşi, dar în intensităţi portat, deoarece a intrat ilegal în America, până la emi-

T H
diferite. Virtualul în teatru se face real şi, prin acuitatea grantul legal, dispus să-şi vândă un organ în schimbul
simţurilor dirijând stimulente spre intelect, are loc acea unei sume de bani destinate familiei spre supravieţuire
„trezie specială” (Peter Brook). în ţara de baştină. În Organic, deşi „visul american” ne-
• Momentul prinderii în prezent până la mister, împlinit provoacă o spulberare a puterii de a visa, se
pe cât de acaparant, pe atât de iluzoriu, sporeşte stările proclamă un adevăr cutremurător (trimiţând la o nouă
şi înmulţeşte înţelesurile. Imaginarul sau fictivul năval- renaştere): nevoia de a gândi în oameni, nu în bani. Iată
nic, din Hamlet (Collage) după William Shakespeare, că din lumea unde „time is money” şi după care aleargă
includ multe dintre componentele realului ca punct de toţi se aude, ca prin ceaţă, „time is man”! Spectacolul
plecare, spre a deveni autoritar sau deplin. De ce? Nu se lui Andrei Măjeri are vioiciune, cădere pe gând şi se
scapă ceva? Şi Faust, în Evul Mediu, ştia cât mai multe extrapolează în planuri diferite prin felul de a îmbina
dintre ştiinţe, dar nu ştia ceea ce omului comun îi era substanţele scenice preluate din teatrul în proză, teatrul
firesc: să iubească. În afara naturii şi a naturalului se mai muzical şi teatrul coregrafic, pentru ca în final să asis-
poate respira? Omul de teatru, astăzi, îşi anexează teh- tăm la o sinteză de cuvinte, sunete şi mişcări.
nologicul în spiritul naturii şi reuşeşte în măsura în care • Uneori întâmplările vieţii prin care trec perso-
acţiunea se petrece în „capul unui actor”. Spectacolul najele sunt concepute în felul unor secvenţe întrerupte.
lui Robert Lepage face din Hamlet personajul ce „folo- Acest fapt presupune că iluzia trăirii şi iluzia jocului sunt
seşte creierul tot timpul”. Regizorul canadian aduce în fragmentate. Drept urmare, configurarea personajului
scenă omul în „consistenţa experienţei” sale. Abaterea de către actor înseamnă intrarea în personaj prin trăire
de la om ar provoca o lucrare în abstract, lipsită de su- şi contemplarea prin distanţare. Întregul artistic, unitar
portul uman. Actorul, aşezat într-un cub rotit deasupra şi emoţional, din spectacolul Corp străin, scenariu co-
scenei, trece pe rând în fiecare dintre personajele piesei lectiv, regia: David Schwartz, se naşte din împreunarea
lui Shakespeare. În această situaţie plină de inedit, spec- fragmentelor de viaţă, personale şi de grup, îndemna-
tacolul pare să fie o formă de teatru în imponderabil, te să dea socoteală despre omul planetar în contactele
iar scândura scenei să nu mai conteze. Pentru că jocul devenirii istorice şi-n modulaţiile actuale ce-i probează
şi-a urmat cursul, oricum. Starea şi şederea ca elemente identitatea. Paletă mărturisirilor şi evocărilor este întin-
ale existentului în spaţiu, odată cu mişcarea cubului în să. Chipuri feminine, diferite între ele, etnic şi mental,
care se afla actorul, închipuindu-şi personajele, nu-şi par să se-ntâlnească în acest spectacol şi-şi mărturisesc
aveau un loc anume, se găseau pretutindeni. Hamlet experienţele personale. Cuvintele actriţelor intră în vi-
(Collage) e un spectacol tulburător şi are efect asupra braţie şi trăiesc prin mişcare şi privire, prin tonul de joc,
spectatorului nu prin înnegurare, ci prin ceea ce aşea- prin înfăţişarea celor ce le rostesc. Se prezintă aspecte
ză, fără deocamdată să aibă un nume. Această impresie precum deportarea evreilor în Transnistria cu suferin-
vine din cinetica spectacolului, din lumina căzută al- ţele îndurate, în vremea de război din secolul XX, sau
tfel, ca şi din întrebările incluse, tăinuind răspunsuri situaţii legate de emigrare, dezrădăcinare şi război din
necunoscute şi de Lepage (după cum afirmă). vremurile de astăzi. Lumea politică, aşezată sub lupă,
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 107
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

este vizată pentru formalităţile şi şabloanele sale. Glo- dramatice, aduce o perspectivă a vieţii în care stau lao-
balizarea apare ca o arenă favorabilă pentru prosperita- laltă izbânzile şi riscurile. „Posibilitatea e înţelepciunea
tea şi triumful celui mai puternic. Atenţia se-ndreaptă omului, spune Constantin Noica, dar e şi furia lui”1.
spre târgurile de arme devenite atractive, având un scop În măsura în care se afirmă că realitatea în perspectivă
umanitar, în centrele urbane ale ţărilor ce fac ordinea poate fi încercată de forţe (interne şi externe ivite în
planetară şi împart bunăstarea. Este auzită în specta- afara calculului) ce se opun, Noica mai face o precizare:
col o replică de-a dreptul năucitoare: „Viaţa omului „Abia după ce ai trecut prin primejdiile posibilului, în-
depinde de arme”. „Mărturisitoarele” din spectacol se ţelegi ce este realitatea şi cât de bun este echilibrul ei”2.
fac, astfel, purtătoarele de cuvânt ale unor pagini din Teatrul, fiind o acumulare de energii venite din sunet,
vremuri de „acum şi aici”. culoare, rostire, gest şi mişcare, deţine puterea emoţiei
şi trimite stimulente către intelect, spre a trezi prezen-
tul, iar prin jocul la vedere se reflectă realitatea aşa cum
***
este şi cum se cade să fie.
În teatru (a cărui esenţă este „clipa de faţă”, po-
trivit lui Brook) totul devine posibil şi realizabil. Jo- 1
Constantin Noica, Douăzeci şi şapte trepte ale realului,
cul de scenă cu posibilităţile sale de a apropia corpul Editura ştiinţifică, 1969, p. 106.
actorului de imaginea video, în exerciţiul elementelor 2
Idem.
M
A T R U
E
T H

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

A treisprezecea oră Cezar STRATON

NOTE DE L EC TO R
D acă ar fi să facem un sondaj, așa cum se
prea poartă acum, cei mai mulți dintre
noi ar spune că zimbrul este un animal de poveste, un
ni se pare a fi măcar cel mai plauzibil, dacă nu chiar
unicul, uitându-se că istoria este un șir de evenimen-
te mai degrabă imprevizibile, cu o dinamică extrem
fel de inorog carpatic, un simbol al vremurilor trecute de complexă, uneori imposibil de descifrat. Autorul
care mai „trăiește” doar în poleitele semne heraldice. sesizează prea bine această inconsistență a istoriei, cel
Unii și-ar aminti că ar mai exista ceva exemplare prin puțin așa cum este ea predată în şcoli: „De-a lungul
grădini zoologice sau rezervații, parcă pe la Hațeg, dar timpului, detaliile istorice sunt modelate astfel încât
prea puțini vor ști că de aproape 10 ani zimbrii au re- povestea spusă să devină plauzibilă, logică, iar eve-
venit, liberi, în pădurile României. Mai întâi în Parcul nimentelor întâmplate le sunt atribuite, de cele mai
Natural Vânători Neamț, mai apoi în Munții Țarcu și multe ori, semnificații post facto. Detaliile care nu se
în Poiana Ruscăi, mai nou în Făgăraș. În spatele aces- potrivesc „logicii” asumate sunt abandonate, uitate,
tei întoarceri în timp, alături de echipa și colaboratorii chiar cu riscul deformării realității. Evenimentele care
săi, un inginer silvic, Sebastian Cătănoiu care, trecând ni se par astăzi înlănțuite de cauzalitate, nu erau deloc
ușor peste anii de eforturi și incertitudini, privitor la așa atunci când s-au petrecut”.
miracolul revenirii zimbrilor în libertate, mi-a spus cu Cam aceasta este intriga cărții, „coada” în jurul
modestie: „Nu am dat ceasul înapoi, doar l-am făcut să căreia autorul se învârte vreme de mai bine de trei
mergă din nou”. secole, pornind de pe malurile Volgăi, în 1568 și po-
Autor sau coautor de manuale pentru educație posind, nu tocmai departe geografic, în Caucaz, în
ecologică sau pentru discipline opționale, preocupat 1918. Războaiele dintre cele două imperii s-au dus nu
de abordarea holistică a ariilor naturale protejate, cu doar acolo, ci au măturat Balcanii, Țările Române, te-
certe contribuții privind problematica moștenirii cul- ritoriile dintre Don, Nipru și Nistru, Crimeea, vedem
turale și spirituale asociate acestora, ajutat de dexteri- cum Marea Neagră din Kara Deniz a devenit ușor-u-
tatea specifică zodiei Gemenilor și de „cubicii” lectu- șor Cernoie More. Luptele s-au dat, pe mare sau pe
rați de-a lungul timpului, pe neanunțate, anul trecut, uscat, și în Mediterana de Est, în insulele grecești, ba
Sebastian Cătănoiu a surprins pe toată lumea, inclusiv chiar în vremea Ecaterinei a II-a, muscalii au reușit să
pe sine, aș zice eu, cu un eseu despre istorie: „A trei- cucerească Beirutul de două ori.
sprezecea oră. Scurtă istorie a războaielor ruso-turce” Istoria pe care autorul ne-o așterne în fața
(Editura Papirus Media, postfață semnată de scriito- ochilor, nu este una cu ștaif, „la patru ace”, ci una
rul și criticul literar Lucian Strochi). accesibilă, împănată cu personaje și întâmplări care
Ne-am obișnuit să vedem istoria ca pe o în- o fac mai ușor de ținut mine și mai lesne de înțeles.
șiruire de fapte și evenimente, ordonate ireversibil Timpul, dar mai ales, ce ironie, accesul nelimitat la
după rațiunea cauzei și a efectului. Privind înapoi și informații, au împins în umbra uitării personaje pre-
judecând trecutul, fără să ne intereseze prea mult de cum marele vizir Mehmed Sokollu, cel care avut pri-
cele întâmplate, alegem doar evenimentele care se po- mul nu doar ideea construirii canalului Volga-Don,
trivesc situației din prezent. „Reușim” cu nonșalanță unul din motivele primului război ruso-turc, dar și pe
să explicăm și să justificăm prezentul, de parcă am fi cea a canalului Suez. Despre Grigori Potemkin, favo-
în stare să dovedim retrospectiv de ce, la vreme de rit al împărătesei Ecaterina a II-a, om de arme dar și
furtună, doar acel copac a fost lovit de fulger. Cursul bon viveur desăvârșit, aflăm că în 1791, în perioada
pe care l-a urmat istoria și pe care ni-l asumăm astăzi, staționării la Iași, nu s-a sfiit să da iama în cuconetul

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 109
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

moldovean, nu tocmai ușă de biserică, dornic să guste


din fastul, moda și moravurile curții imperiale. Perso-
naje feminine precum Maria, fiica lui Dimitrie Can-
temir, și povestea sa de dragoste cu împăratul Petru I
sau întâmplările de capă și spadă legate de principesa
Tarakanova vin să aducă veridicitate unor vremuri de
mult trecute. Sunt prezentați patrioți precum Grigore
al III-lea Ghica, ucis pentru că s-a opus cedării Buco-
vinei sau Miron Costin care a avut curajul să-i spună,
marelui vizir Ahmet Koprolu, după cucerirea de către
Imperiul Otoman a Cameniței și a Podoliei: „Suntem
noi moldovenii bucuroşi să să lăţască în toate părţili cât
mai mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine să să
lăţască”.
Cele douăsprezece conflicte ruso-otomane sunt
prezentate distinct, în baza unei documentări apro-
fundate care l-au ajutat pe autor să jongleze cu ima-
ginile de ansamblu și de detaliu, cu „mica” și „marea”
istorie. Combinând epoci, personaje și evenimente,
Sebastian Cătănoiu reușește un puzzle istoric con-
vingător, pe care îl transformă, prin magia uchroniei,
R

într-un caleidoscop funcțional. Scriind despre istorie,


fără a fi istoric cu acte în regulă, abordând un limbaj cărți, ci și un alt început pentru colțul nostru de Eu-
T O

relaxat, îmbinând realitatea istorică cu ficțiunea posi- ropă...


bilităților nerealizate, autorul se comportă ca un „isto- Utilizarea drept motto-uri a unor citate inspi-
risitor”, frate de sânge cu „povestașul” lui Vargas Llo- rate, provenind de la Eminescu sau de la Iorga, având
sa. Demersul său contrafactual umple spațiul istoric ca subiect doar Rusia, nu și Imperiul Otoman, mă
E C

în direcții nebănuite, la fel cum, ca să nu ne îndepăr- face să cred că autorul a dorit să ne reamintească cum
tăm de prima sa „dragoste”, zimbrul în libertate, spre poți trăi cu ursul hălăduindu-ți pe lângă gospodărie...
deosebire de cel de pe stemă, se poate mișca precum Sau cu elefantul, așa cum a opinat Iorga: „Noi trebuie
L

îi e voia. Cartea, se referă, până la urmă, la cei trei să ne ferim ca de foc să irităm pe ruși, întâi, pentru că
sute de ani de domnie ai dinastiei Romanov, perioadă suntem prea aproape de ei și al doilea, fiindcă rușii sunt
în care Rusia și-a împins granițele sale vestice, înveci- ca elefanții: nu uită niciodată.”
E

nându-se cu cine și-a dorit. Răstimp în care, așa cum Am scris mai demult că menirea oricărui in-
sesizează amar autorul, noi ne-am ținut mai mult de telectual care acţionează din pasiune şi din vocaţie
D

alimojdii și am făcut doar figurație, de cele mai mul- este să-şi înţeleagă epoca în care trăieşte. Aș completa
te ori păguboasă. Prezentarea conflictelor dintre cele acum că nici trecutul nu trebuie neglijat, mai ales dacă
două puteri, douăsprezece la număr, precum orele de ținem cont de butada lui William Faulkner: „Trecutul
O T E

pe cadranul unui ceasornic, îmi sugerează că „scurta nu este nicând mort, nu este nici măcar trecut”. Aș ajun-
istorie a războaielor ruso-otomane” nu s-a terminat ge, fără părere de rău, la zicerea lui Sebastian Cătăno-
cu ultima filă a cărții. Acele ceasornicului își continuă iu: „Un viitor, așa cum ni-l dorim, nu poate fi imaginat
mișcarea inexorabilă, iar a treisprezecea oră, pe care fără a ne analiza trecutul așa cum a fost, dar și, privit
autorul o acoperă cu delicatețe printr-un exercițiu de în oglinda întrebării «Ce s-ar fi întâmplat dacă...?», așa
N

istorie virtuală, ar putea fi nu doar începutul unei noi cum ar fi putut să fie.”

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


110 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din Kyoto, spre inima Japoniei (XVI) Marius CHELARU

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E


(note şi gânduri de drum)
Pentru un străin care merge astăzi în Japonia e
greu să perceapă numai din ceea ce poate vedea schim-
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, bările majore prin care a trecut societatea etapă de eta-
pă, și, pentru că vorbim despre samurai, ce a rămas din
ALTE PERSONAJE
mentalitatea și felul lor de a fi. Dar, deși poate nu are
la îndemână toate detaliile să înțeleagă ce e în spate, e
Samurai
greu să nu vadă elemente ale împletirii dintre tradițio-
Ritualuri străvechi, lumea prin lecturi,
nal și „actual”. A fost interesant uitându-mă la oameni,
cărți nemuritoare, răsuflarea trecutului în „azi”
la cum se comportă, cum vorbesc, cum interacționează,
la clădiri, la străzi, la emisiuni TV ș.a. să îmi creionez,
Una dintre cărţile pe această temă, care a stârnit
după înțelegerea mea, un tablou al societății japone-
interes din multiple perspective, este The first samurai
ze, al Japoniei, câtă am văzut-o (și mental, spiritual și
(tradusă la noi cu titlul Primul samurai, cu subtitlul
cultural), și să am o reprezentare după percepția mea a
Viaţa şi legenda războinicului rebel Taira Masakado),
acestei confruntări între „vechi” și „nou”, între tradiți-
semnată de Karl Friday. Un nume de referinţă în ce
onal și actual. Una dintre preocupări a fost și să caut
priveşte istoria veche japoneză, „Taira Masakado este
„umbra” peste veacuri a samurailor.
probabil cel mai cunoscut samurai, de care însă cititorii
Ne abatem de la carte pentru câteva detalii: is-
nu au auzit. Celebrat ca erou popular, denunţat ca rebel
toria samurailor (cuvânt derivat din verbul saburau/ a
şi criminal de stat sau temut ca spirit răzbunător, el este
servi) se pierde după unii în secolul VI, chiar mai îna-
subiect de istorie naţională, folclor, imaginaţie literară
inte, după alţii după înfruntările, fără mare succes, cu
şi legende locale păstrate din generaţie în generaţie, în
China dinastiei Tang şi unul din regatele coreene, Silla,
peste 350 de localităţi din Japonia”, scrie Karl Friday.
când o serie de reforme au contribuit la formarea clasei
Poate cel mai cunoscut samurai este Miyamo-
războinicilor în Japonia. Un important set de reforme
to Musashi (1584-1645), considerat unul dintre cei
au fost Taika no Kaishin/ refornele Taika, din timpul
mai mari şi mai redutabili luptători japonezi, maestru
împăratului Kōtoku în 646 e.n. (scrierea lor a început,
în mânuirea sabiei, după mulţi chiar „kensei”, sfânt al
se pare, puţin după moartea regentului şi prinţului
sabiei. Viaţa sa (sau legendele despre) este descrisă în
Shōtoku/ Shōtoku Taishi, 574-622). Bazate pe modul
piese de teatru (fie ele kabuki ori jōruri1) şi/ sau în na-
de viaţă şi filosofia confucianiste, introduceau tehnici
raţiuni de tip dramatic, mai ales în perioada Edo. Dar
birocratic/ administrative după model chinez. Au fost
Karl Friday a ales un alt tip de erou; scrie că, deşi „viaţa
apoi Codul Yōrō şi, în 702, Taihō-ritsuryō/ Codul Taihō
şi insurecţia sa marchează începutul unei noi ere: cea a
(care au pus bazele unui impozit folosit ulterior pentru
naşterii clasei luptătorilor profesionişti”, Masakado nu
menţinerea clasei războinicilor). Apoi al 42-lea împărat
este „literalmente primul samurai” şi că, de fapt, „or-
după tradiţie, Mommu Tennō, 683-707, a promulgat
dinul războinicilor” s-a dezvoltat pas cu pas mai ales
legea privind armata naţională, după care cei mobili-
în secolele IX şi X, ca „răspuns la necesităţile militare
zaţi veneau cu propriile lor arme, şi erau scutiţi de taxe.
schimbătoare” şi „reformele aferente vizavi de sistemul
Un termen timpuriu pentru războinic, Uruwashii, era
militar şi poliţienesc al statului”, însă sistemul militar
compus din două caractere kanji: bun (studiu) şi bu
ritsuryo, ca răspuns la provocări interne dar şi implicării
(artă/ arte militară/ militare). După alte etape, prin se-
Chinei, datează de prin secolul al VII-lea.
colul XI samuraii aveau norme de viaţă/ educaţie care
1
Se ştie despre Bunraku, cunoscut şi ca Ningyō jōruri, pe le cereau să fie cultivaţi, chiar literaţi, după regula Bun
scurt joruri – teatru de păpuşi japonez, creat la Osaka, în Bu Ryo Do (ad litteram arte, arte militare, ambele căi)/
1684. Sabia şi pana în consonanţă.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 111
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

În acest context – ne întoarcem la carte – putem


spune că Masakado, deşi nu a fost „literalmente primul
samurai”, viaţa şi faptele sale au marcat, scrie Friday,
„începutul unei noi ere”, cea a naşterii „clasei de luptă-
tori profesionişti” cărora li s-a spus bushi sau samurai.
În vremea sa s-au „dezvoltat” multe dintre „armele/
uneltele” care au ajuns să fie caracteristice samurailor,
la fel şi modul în care au fost alcătuite şi au acţionat
„bandele” lui Masakado, dar şi forţele adversarilor aces-
tuia, „au fost strânse şi organizate într-o manieră” care
au definit/ caracterizat „forţele militare ale samurailor” fundamentate pe o bibliografie vastă şi amănunţită3.
în următoarele câteva secole. Astfel, cartea (după mulţumiri şi o hartă a Japoniei în
Pe scurt, Masakado, care avea o descendenţă no- secolul al X-lea) cuprinde capitolele: 1. Masakado şi
bilă, „a cincea generaţie a împăratului Kashiwabara”, moştenirea sa, 2. Lumea lui Masakado, 3. Masakado şi
a slujit în tinereţe la curtea împăratului, apoi a avut o unchii săi, 4. Noi prieteni şi noi duşmani, 5. Insurecţia,
viaţă de nobil undeva nu departe de Tokyo de azi, dar, 6. Apoteoza, apoi Epilog şi, în final, Note, bibliografie,
după ce în anul 935 a fost prins într-o ambuscadă – din credite şi index.
motive neelucidate cu claritate – ajunge în conflict cu Ca multe alte legende ale Japoniei, şi aceasta a
mulţi alţi nobili, mulţi fiind chiar rude ale sale, fără însă căpătat aspecte nebănuite. Totul a fost amplificat por-
ca, la început, să calce „limitele legislaţiei imperiale”2. nind şi de la un obicei – acela de a lua capetele duş-
Apoi lucrurile au degenerat, a ocupat sediul guvernu- manilor după o bătălie. Ei bine, aşa a fost şi cu cel al
lui unei provincii, fapt prin care era de acum „răsculat lui Masakado, despre care izvoarele spun că era unul
împotriva statului”, cucerind apoi sediile altor guverne „neobişnuit”. Atârnat fiind într-o piaţă, „cu ochii larg
provinciale şi s-a proclamat „Noul Împărat”. Deşi re- deschişi, fără a-şi schimba culoarea”, „seara rânjea şi în-
volta a fost scurtă (el fiind ucis „în ziua a patrusprezecea treba: unde este trupul meu mort, care mi-a fost despărţit
C Ă L Ă T O R I E

a celei de a doua luni, anul 940”), într-un document de cap,vino la mine, ca să mai mergem la luptă!”, până
din perioada Heian, citat de Friday, scrie: „încă de la un trecător i-a spus ce se întâmplase. Abia atunci a în-
creare această curte a cunoscut multe rebeliuni, dar ni- chis ochii, zice-se, şi a muţit. Legendele sunt multe şi
ciuna comparabilă cu aceasta.” de aici încolo, vorbind despre oameni implicaţi, săgeţi,
Cronicile/ legendele spun că, pentru faptele sale boluri/ boabe de orez, poduri, fapte poate istorice, „în-
Masakado a ajuns în iad, existând chiar „relatări” des- tâmplări” greu/ imposibil de explicat ş.a. Dar, se spu-
pre suferinţa acestuia acolo. Cu toate acestea, în „peri- ne, capul său a dispărut, a plecat să îşi caute trupul, şi,
oada medievală” ajunsese un personaj legendar, faima după tot felul de peripeţii, s-a oprit într-un sat numit
sa atingând apogeul, spunându-se despre el tot felul de Shibazaki, pe locul unde azi este un cartier, Ōtemachi,
lucruri. De pildă că era „un om cum rar se mai întâl- din Tokyo. A căzut într-un mod memorabil la pământ,
nise”, că „avea peste şapte picioare înălţime”, „forma sa îngrozind oamenii, care, apoi, l-au luat şi l-au îngropat
corporală era din fier, iar ochiul stâng avea două pupile” sub un templu. De fapt, „mai multe temple Shintō pre-
D E

ş.a. „Istorisirile care îl includ apar în peste 45 de lucrări tind a fi locuri de înmormântare pentru diferite părţi
literare medievale sau premoderne, ca şi în sute de cărţi, ale trupului său – capul pieptul, mâinile sau altele –
articole sau romane moderne”, scrie autorul.
J U R N A L

Dincolo de faptul că urmăreşte viaţa şi faptele 3


Amintim şi câteva cărţi scrie de K. Friday, în context: Hired
lui Masakado, cartea oferă o imagine interesantă a epo- Swords: The Rise of Private Warrior Power in Early Japan,
cii acestuia, cu multe detalii istorice şi de mentalitate, Stanford University Press, 1992, 1995, 1996, Legacies of
the Sword: the Kashima-Shinryū & Samurai Martial Culture
(împreună cu Seki Humitake), University of Hawaii
2
Cea mai importantă sursă: Shōmonki/ Analele lui Press, 1997, 1998, 1999, Samurai, Warfare & the State in
Masakado, terminată nu mult după ce revolta a fost înfrîntă Early Medieval Japan, Routledge, 2004, Japan Emerging:
şi el ucis. Premodern History to 1850, Westview Press, 2012 ş.a.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
112 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sau de a găzdui bucăţi din armura sa ori din armele pe Au fost lucruri pe care le vedeam și pe care le-am
care le avea asupra sa când a murit”. Însă cel considerat înțeles mai bine și pentru că, și înainte și după ce am
locul sub care se află capul său/ Kubizuka/ mormântul văzut Japonia mi-a plăcut să mă opresc la unele teme/
capului – deşi sunt multe de spus şi aici – este Kanda subiecte/ aspecte care m-au interesat, m-au atras și prin
Myōjin. intermediul cărților. Așa voi face și acum, amintind și
Întâmplările extraordinare au continuat, aşa că un alt capitol de referință din istoria samurailor, a Japo-
Masakado a început să fie tratat „asemenea unui spirit niei. Am vorbit de Cartea celor cinci cercuri, a lui Miya-
potenţial periculos”, făcându-i-se ritualuri de purificare moto Musashi, un personaj aparte pentru Japonia, a
etc. După ce secole mormântul lui (presupus sau real) a cărui „poveste” interesează şi generaţiile moderne, vor-
fost lăsat în pace, a fost dărâmat. Dar orice se constru- bind şi despre unul dintre cei mai importanţi autori
ia acolo era de rău, sufereau oameni, clădirile se dărâ- japonezi de romane istorice, Eiji Yoshikawa (1892-
mau, erau lovite de fulger ş.a. În cele din urmă, după 1962), care a scris, între altele, două romane foarte cu-
un lanţ de întâmplări de tot felul, la presiunea publică, noscute. Primul – Miyamoto Musashi, a cărui „poveste”
în 1984, monumentul lui Masakado a fost „restaurat începe după bătălia de la Sekigahara, din 21 octombrie
în poziţia oficială de divinitate principală” a templului 1600, când „Armatele de Est”, conduse de Tokugawa
sub care fusese înmormântat cu aproape o mie de ani în Ieyasu au dobândit victoria; averile celor optzeci şi şap-
urmă. Şi, de atunci, toate lumea se străduieşte ca, dacă te de nobili (daimyō) învinşi au fost împărţite între în-
în apropiere se construiesc birouri, „nimeni să nu stea vingători. Mai bine de jumătate de milion de luptători
cu spatele la mormântul lui Masakado” (care, de pildă, (bushi)4 au rămas fără stăpân.
în timpul bombardamentelor din al doilea război mon- Pentru Japonia acest fapt avea semnificaţii com-
dial care au „nivelat” împrejurimile, a „supravieţuit”). plexe, care trebuie înţelese pentru a aprecia corect con-
Unele companii îşi sfătuiesc angajaţii, chiar le solicită textul – parte au fost primiţi de alţi daimyō ca samurai,
să facă pelerinaje acolo. alţii au ajuns fermieri, negustori, dar cei mai mulţi au
În Hagakure, în chiar prima pagină, scrie că, rămas samurai fără stăpân, rōnini5.
dacă cineva ar întreba „Care este Calea samuraiului”,

C Ă L Ă T O R I E
„persoanele care ar putea să răspundă sunt rare”. Pentru
ca, mai apoi, Jōchō Yamamoto să scrie că această cale se
află/ se găseşte în moarte, explicând/ detaliind. Într-un
mod paradoxal, pare că şi Masakado şi-a găsit o cale a
lui în/ după moarte.
E interesant să citești aceste cărți, să citești des-
pre istoria Japoniei, despre bătălii, samurai și felul în
care înțelegeau să își trăiască viața când, privind în jur,
vezi cât de mult țin japonezii la istoria lor, păstrând pe
cât se poate cvasi-nealterate de „modernism/ progres”,
zone ca Gion, din Kyoto, de exemplu, dar și multe as-
pecte care țin de viața privată. Pe de altă parte, intere-
4
Şi Musashi a fost lovit de consecinţele bătăliei de la D E
santă este și îmbinarea felului în care japonezii știu să Sekigahara. A dorit să conecteze/ integreze strategia sa
individuală (hyōhō) într-una care să vizeze bătălii de
inoveze, uneori părând a fi cu mult înaintea celorlalți
anvergură, dorindu-şi să ajungă, aidoma lui Hideyoshi,
în domenii tehnologice avansate, proces în care, însă, la un rang înalt. Dar, războaiele nemafiind de actualitate,
J U R N A L

nu uită ce este și cum este țara lor. (Unii japonezi mi-au visul i s-a prefăcut în cenuşă.
spus că generațiile mai noi, „afectate” de un nou mod 5
Rōnin e un cuvânt care a cunoscut în procesul de „re-
de gândire, au felul lor de a înțelege aceste aspecte. Alții construire” a miturilor/ conceptelor orientale de către
că, totuși, și ei caută o „relație” cu trecutul.) De aici occidentali o adevărată odisee. Iniţial definea un servitor
probabil și felul în care studiază după cele mai înalte de un rang sau altul care dezerta de la îndatoririle faţă
standarde construcțiile, de pildă, pentru a face față cu- de stăpân (în perioadele Nara, Heian); ulterior, între anii
tremurelor. 1185-1868 – samurai rămas fără stăpân din pricina morţii
acestuia, ori a retragerii de către stăpânire a privilegiilor lui.
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 113
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

M ISC EL L ANEA Andrei BREABĂN Primul Patriarh al Constantinopolului


în Istanbul

E ra în ziua de 6 a lunii gerar din Anul Dom-


nului 6962 (1454). O zi mohorâtă, cum de
altfel sunt cele mai multe în această perioadă a anului,
a pus să se taie capetele la o parte din prinșii din cetate,
în zilele următoare îi iartă pe mulți, ba chiar le restituie
casele și îi lasă să locuiască mai departe în oraș.
cu cerul acoperit de nori cenușii mânați de briza Mării Mahomed era informat cu privire la prevederi-
Marmara peste Cornul de Aur, care scaldă cu apele sale le Decretului de la Florența, semnat de înalți ierarhi ai
liniștite țărmurile pe care era înfipt de mai bine de un celor două Biserici creștine, prin care s-a hotărât unirea
mileniu mărețul oraș construit de Constantin cel Mare, acestora sub conducerea papei de la Roma. Prin dispa-
menit să fie centru al Răsăritului lumii. riția Constantinopolului ca centru al ortodoxiei, acest
Vreme îndelungată Cetatea cea sfântă și-a împli- deznodământ era de așteptat, papa fiind acum singurul
nit menirea pentru care a fost zidită, în jurul ei gravitând cap al creștinismului care își putea îndeplini îndatoririle
ca pe o orbită nenumărate neamuri ale Europei. Dar in- de Întâi Stătător. Poate că acesta a fost și motivul pentru
trigile interne și prietenii din jur au devorat-o în timp care Grigore Nommas, un adept al înțelegerii de la Flo-
atât pe dinăuntru cât și pe dinafară astfel că, în urmă cu rența, a fugit în Italia lăsând Răsăritul fără Patriarh, fiind
câteva luni, vestita cetate a devenit o pradă ușoară pentru urmat și de o parte din episcopi. Pentru sultan aceasta
turci, fiind ocupată în 29 florar 6962 de tânărul lor pa- a devenit o problemă foarte importantă, mai ales că o
dișah, Mahomed. eventuală refacere a unității celor două Biserici separate
Din mândra și impunătoarea cetate a creștinis- prin Marea Schismă ce a avut loc în urmă cu 400 ani
mului, Constantinopol, au rămas doar niște ruine, multe putea să aducă cu sine unirea lumii creștine împotriva
din ele fiind părăsite deoarece în urma ocupației păgânii Imperiului Otoman, ceea ce putea crea o mare problemă
au luat în robie mai bine de jumătate din populația ora- pentru osmanlâi. Singura mulțumire adusă sultanului de
șului. Până și numele i-a fost schimbat în Istanbul, fiind fuga din oraș a Patriarhului era faptul că acesta era adept
destinată să fie noua reședință a sultanilor turci, primul al unirii cu Roma. Iscusit strateg, sultanul se străduie să-i
dintre ei fiind chiar Cuceritorul. lămurească pe greci și mai ales pe arhiereii creștini rămași
Dacă Mahomed a ocupat Cetatea în mai puțin de în Cetate că le va respecta libertatea religioasă și nimeni
două luni, el știa că nu-i va fi la fel de ușor să-i redea mă- nu se va amesteca în treburile lor, cum vrea să facă papa
reția de odinioară. Ar fi preferat să zidească un nou oraș de la Roma.
din temelii decât să refacă vechea cetate, dar atunci toată Făcând promisiuni în dreapta și în stânga, Maho-
strategia și eforturile sale ar fi fost în zadar pentru că nu med îl găsește în cele din urmă pe Georgios Kourtesios
ar mai fi rămas în istorie drept noul Cezar al lumii cum Scholarios, un mare învățat al Bisericii din Constantino-
se visa. Pentru sultan numele conta mai mult decât mâna pol, teolog și filozof deopotrivă, bun cunoscător a știin-
de ruine care au fumegat multă vreme după ce i-a spart țelor juridice, pe care le-a studiat în tinerețe. Arhiereul
fără milă zidurile și a pătruns cu osmanlâii lui în cetate. a fost teologul oficial al împăratului Ioan VIII Paleolog,
Simbolul grandios al Constantinopolului care consilier și judecător suprem în Istanbul. Dintr-un susți-
aducea cu el numele vechilor împărați romani a fost țelul nător al înțelegerii de la Florența unde l-a urmat pe îm-
urmărit de tânărul sultan care se visa un nou Alexandru păratul Ioan VIII Paleolog când acesta a semnat Decre-
cel Mare. Iar destinul a făcut ca ultimul împărat al cetății tul de conciliere, sub influența lui Marcu al Efesului, ale
să poarte același nume cu cel care a zidit-o, fapt care a căror pledoarii le-a ascultat, Scholarios, devine un duș-
făcut oamenii să creeze tot felul de legende. man înfocat al unirii cu Roma. La moartea împăratului
se retrage în mănăstirea Pantokrator, unde își ia numele
Măsurile luate de sultan veneau ca un tăvălug de de Gennadius. Aici a fost găsit de Mahomed, iar după
neoprit, luând prin surprindere chiar și pe cei mai apro- nenumărate discuții îl convinge să fie noul Patriarh al
piați oameni de-ai săi, care nu înțelegeau cum, după ce Bisericii creștine a Răsăritului. După ce arhiereul și-a dat
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
114 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

acordul, s-a hotărât să se treacă la alegerea și hirotonirea mai mulți dregători din Divan.
Patriarhului, sultanul străduindu-se să se respecte stră- Sultanul face un semn cu mâna la care arhiereii
vechile reguli bizantine, el luând doar locul împăratului iau loc pe scaune, iar unul dintre ei deschide lucrările
sub auspiciile căruia decurgea înainte ceremonia. Sinodului. Episcopii declară scaunul patriarhal vacant
Era ziua de Bobotează, una din marile sărbători și propun alegerea unui nou Întâi Stătător. Ghenadie
ale creștinilor. Mahomed știa asta. Probabil că stabilind este ales cu voturile tuturor celor prezenți la lucrările
acea zi pentru ceremonie a vrut să dea semnificație ale- Sinodului și înscăunat ca Patriarh de Constantinopol,
gerii primului Patriarh din Istanbul. Mai întâi a pus să fiind condus de doi dintre episcopi pe un scaun mai
fie convocat un Sinod al Bisericii creștine pentru acea înalt care era liber. În acel moment sultanul coboară de
zi. Pentru a da o amploare mai deosebită ceremoniei au pe sofaua capitonată cu catifea de mătase și, îndreptân-
fost invitați și alți arhierei, între ei fiind și arhimandriți du-se spre noul Patriarh, îi înmână pe rând însemnele
de la mănăstirile mai mari de pe Sfântul Munte, între demnității, odăjdiile, cârja, si crucea pastorală. Privin-
care și mănăstirea Zografu. Sinodul a fost convocat la du-l în ochi îl felicită și îi spune cu voce tare, pentru a
reședința sultanului, unde acesta s-a stabilit până va fi fi auzit de toată lumea:
gata noul palat imperial care a început să se ridice în - Fii patriarh și primește urările mele de bine, fii
centrul orașului, pe locul Forumului lui Theodosiu, sigur de prietenia mea, bucurându-te de toate privilegi-
aflat în ruină. ile patriarhilor de dinaintea ta!
Dis de dimineață, mulțime de lume se adună în - Vă mulțumesc, Înălțimea Voastră! Vă mulțu-
fața palatului ales de Mahomed după ce s-a întors de la mesc și vouă, iubiți frați întru Domnul, se adresează
Edirne. Cei mai mulți erau arhierei și călugări îmbră- tot în greacă către episcopii din Sinod. De azi înainte
cați în haine de sărbătoare, fiecare după rangul pe care Biserica Constantinopolului are un nou Patriarh, care a
îl avea. În fața Palatului ales de sultan, încă de la ivirea fost ales de sfințiile voastre în persoana mea. Vreau să vă
zorilor, se aflau episcopii care purtau mantii aurite le- asigur că voi continua lucrarea Patriarhilor care au fost
gate la gât și la picioare pentru a nu fi luate de vânt, înaintea mea și îmi voi dărui viața slujirii lui Dumnezeu
iar în urma lor ceilalți arhierei. Ulițele erau pline și de și a Domnului Iisus Hristos, după cum sfințiile voastre
mireni, cei mai mulți dintre ei fiind greci veniți să-și știu că am făcut-o și până acum. În condițiile în care
cunoască noul Patriarh. De mult nu a mai văzut orașul orașul a intrat în stăpânirea măritului sultan Mahomed
așa o adunare de impunătoare. Speriați de cele petrecu- al II-lea, menirea mea va fi să aduc pacea și buna înțe-
te la ocuparea cetății, oamenii nu mai îndrăzneau să se legere între creștini și celelalte neamuri cu care va tre-
adune cum făceau înainte când își omagiau împăratul bui să ne învățăm să trăim, să dăm Cezarului ce este al
sau cu alte ocazii deosebite. Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu,
Între arhimandriții aflați în fața palatului era și zâmbește trist Ghenadie. Am stat de vorbă cu Înălțimea
cel de la mănăstirea Pammkaristos, însoțit de starețul Sa, Marele Padișah Mahomed, care mi-a dat asigurări
mănăstirii Zografu și de mai mulți călugări, între care că nu se va amesteca în problemele credinței noastre

M I S C E L L A N E A
tânărul Ștefan și unchiul său Vlaicul. Cu ei erau și cei creștine și nici în modul în care ne vom organiza și trăi
trei boieri veniți din Moldova, fostul vornic Oțel, pos- în cartierul nostru grecesc. Dacă le plătim dările la timp
telnicul Ciopei și Ilie a lui Ignat din Hreațca, dar aceștia și ne facem datoria de cetățeni ai orașului în care trăim,
nu erau îmbrăcați în straie de călugăr. la fel cum ne-am făcut-o și înainte, ne vom putea duce
viața mai departe în liniște și pace fără să fim supărați
Ușile largi ale palatului lasă să se vadă cum intră de nimeni. Noi, cei din Constantinopol, am mai fost
pe ele arhimandritul Ghenadie, însoțit de marele vizir învățați să trăim sub stăpân străin. Înaltul Padișah m-a
și de ceilalți doi dregători ai sultanului, iar în urma lor asigurat că ne va fi mai bine cu turcii decât a fost pe
erau episcopii, membri ai Sinodului Patriarhiei. De o vremea venețienilor, chiar dacă erau tot creștini de-ai
parte și de alta, aliniați ca după sfoară, stăteau în picioa- noștri. Gândul pe care vi-l adresez acum este să avem
re 30 de robi tineri, îmbrăcați în haine de sărbătoare, grijă de oile noastre, să le păstorim cum ne-a învățat
toți fiind înarmați cu toiege solide. Sultanul îi primește Hristos ca atunci când va veni vremea să răspundem în
pe oaspeți întins pe o sofa, având de o parte și de alta fața Lui pentru modul cum ne-am făcut datoria.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 115
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ES EU Horațiu STAMATIN Despre literalitate

„N-am nimic de sondat, căutați în altă parte!“ căutate, posibilitatea unei stări transpuse în cuvinte
Radu Cosașu și asumată obiectual. Acea întrebare fastidioasă: Ce-a
vrut să spună autorul? reprezintă din start o corupere
DEX ne spune că literalitate înseamnă carac- a textului. Majoritatea au văzut în Lolita o nimfetă
terul sau calitatea de a fi literal, care este reprodus și mai puțin destinul tragic al unei preadolescente.
întocmai ca în textul original, literă cu literă, ad-litte- Declarația lui Nabokov: „Dacă aș avea o fetiță, aș in-
ram, textual, exact, fidel, conform strict cu textul etc. terzice cartea. Desigur nu aș lăsa-o să o citească“ ne
Aceeași definiție o întâlnim și în Larousse. Pe când îndeamnă spre o înțelegere cât mai apropiată de litera
Webster mai prezintă și o întreagă familie formată și spiritul ei.
din: literal, literalist, literalistic, literalism, a literaliza. Marii scriitori au avut mereu în vedere posi-
Literalismul, ca aderare necondiționată la substanța bilitatea ca opera lor să fie citită și ad litteram. Por-
explicită a unei idei sau a unui fapt, ar fi sinonim cu: nind de la literalitatea cuvântului, Ezra Pound pleda
realismul, (adică fidelitate față de fenomenul obser- pentru tratarea directă a „lucrului“, „fie subiectiv sau
vat), naturalismul, verismul, reprezentaționalismul fie obiectiv“. Uzanța cuvântului drept simbol a ceva
sau, de ce nu, cu textualismul, prin „cucerire textuală poate să scufunde poemul în cea mai grea întuneci-
a realității“. Se vorbește, spre exemplu, despre „lite- me: „Cred [spune E.P.] că simbolul potrivit și perfect
ralismul biblic“, pe care „fundamentalismul creștin, este obiectul natural, dacă un om folosește simboluri,
trecând peste granițele conservatorismului religios“ el trebuie să le folosească astfel încât funcția lor sim-
își sprijină concepția radicală a credinței. bolică să nu obstrucționeze; astfel încât sensul și ca-
Putința de a citi un text, mai ales liric, în lite- litatea poetică a textului să nu se piardă pentru cei
ralitatea lui îi aduce acestuia un surplus de credibili- care nu înțeleg simbolul ca atare“. Un poem ar trebui
tate. În cele din urmă îl salvează de apelative ca: her- să funcționeze și la nivelul unei persoane pentru care
metic, obscur, ambiguu, absurd, ilogic etc. Îl apropie „un șoim este un șoim“. „Un sfat excelent!“, exclamă
de o mai largă masă de cititori, literatura este pentru unul dintre corifeii lui Beat Generation. Aceeași lite-
toți, nu numai pentru un anumit grup cu un înalt ralitate a cuvântului o avea în vedere și Paul Celan
nivel de educație. „Faptul de a fi în lume“ al textu- când afirma că limbajul „nu transfigurează, nu «po-
lui este dat de anvergura reprezentării sale literale. În etizează», el numește și situează, încearcă să măsoare
analiza hermeneutică se pleacă de la expunerea lite- domeniul a ceea ce este dat și a ceea ce este posibil.“
rală, ca fiind modalitatea sigură de a scoate la iveală (În subsidiar, simbolistica cuvântului, jocul alchimic
sensuri simbolice revelatoare și care dezvăluie partea în care intră cuvintelor, precum și responsabilitatea
ezoterică a textului. De cele mai multe ori, cei care au lor metafizică etc. fac parte din arsenalul secund al
ceva de spus, o spun fără ocolișuri, altminteri cad sub lecturii.) Mai departe, Wittgenstein stabilește o sino-
incidența judecății zarathustriene: „Și nici nu-mi par nimie între imagine și propoziție recte gândire. Ca-
destul de curăței: singuri își fac apele mai tulburi, să racteristicile propoziției pot fi transferate sau se regă-
pară mai adânci“. Empirismul cât și experiența cultu- sesc în imagine. La fel ca și propoziția, imaginea este
rală înarmează textul cu o desfășurare narativă astfel purtătoarea unui gând, a unui fapt. Astfel propoziția,
ca el să poată fi lecturat cât mai aproape de deno-
cât și imaginea devin „model“ al realității. Pentru a
tația primă a cuvintelor, dând astfel o șansă ființării
fi model, imaginea/ propoziția și faptul real au ceva
lui. Fie un poem foarte intricat, precum, să zicem,
Joc secund al lui Ion Barbu sau Cimitirul marin al lui în comun, uneori chiar identic. „Imaginea este în-
Paul Valery dacă poate fi „povestit“, atunci receptarea săși vorbirea“ ne amintește una dintre apoftegmele
lui atât cognitivă, cât și emoțională are șanse de a fi stipulate de poeții imagiști, în același spirit cu filoso-
îndeplinită. Literalitatea reprezintă expresia formei ful vienez. De fapt tehnica tradițională a haiku-ului
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

reclamă în structura ei interioară de trei versuri (17 țin umor că astfel „am dat credit forței unei bucăți de
silabe) trei momente: referire la ceva (ce?) în timp brânză“ pentru a picta ceasurile sale curgătoare. De
(când?) și în spațiu (unde?) ce conferă o evidentă li- asemenea, Simona Popescu confirmă această asumare
teralitate imaginii. literală a realității în lirica lui Gellu Naum: „Poezia sa
Ceea ce pare foarte literal pentru un poet, o e biografică. O spun în cunoștință de cauză, recunosc
evidență care nu are nevoie de explicații, pentru un faptele, situațiile, chiar și acolo unde textul se «ob-
cititor obișnuit textul respectiv este de nedescifrat. scurizează».“ Pe când versului eminescian din Epigo-
Citite în literalitatea lor, uitând de învăluirea me- nii: „Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară“
taforică, unele texte ne pot conduce spre sursele de a provocat aprigi discuții asupra cărui Cantemir s-a
inspirație, spre sertarele de interpretare. Multe măr- oprit poetul: Constantin, Dimitrie sau Antioh. Și nu
turii în acest sens sunt la îndemână. Într-un moment, în cele din urmă, dacă versuri precum cele nichitastă-
poate, de sedițiune (sau de inspirație), Cioran nu a nesciene: „Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea
văzut în Infernul dantesc decât „o dare de seamă“. nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucâtva/ cu
Dante s-ar fi bucurat, în parte, de această afirmație sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai
fiindcă el însuși, în Convivo, propunea patru moda- strâmtă piele/ cu putință“ îl pun pe cititor în inca-
lități de lectură a Divinei. Prima dintre ele este cea pacitatea de a le literaliza, înseamnă că el trebuie să
literală, urmată de cea alegorică, morală și anagogi- aducă propria lui înțelegere, primordial, subiectivita-
că. (Deși primele două sunt dihotomice, literalitatea tea însăși fiind cheia procesului de creare a sensurilor.
conduce astfel spre aspectul alegoric.) De altfel și de Subiectivitate care poate să joace feste. Une-
Sanctis o confirmă: „Toată această reprezentare e nu- ori lecturarea unui text literar ad litteram poate stârni
mai cu sens literal“. Într-un poem al lui Yeast, Către nedumerire, consternare. Se întâmplă ca unele pro-
Ducesa Dorothy Wellseley, întâlnim „un vers pe cât de poziții devenite proverbiale, bine fixate de valoarea
frumos, pe atât de indescifrabil“: „De când s-a cumpă- lor sapiențială în mentalul colectiv, să fie citite în li-
rat orizontul, câinii străini au amuțit“ („For since the teralitatea lor. Recent într-un articol, un climatolog
horizon’s bought, strange dogs are still“). În schimb, se folosea de celebra frază a lui Miron Costin: „Iară
o observație biografică a dus la o lectură literală a lui. nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt
Și anume, ducesa „cumpărase niște pământuri din vremi“ ca o concluzie pentru pledoaria sa că schimbă-
vecinătatea casei ei, pământuri cutreierate odinioară rile climatice nu prea au nimic de-a face cu acțiunea
de câini vagabonzi care o deranjau cu lătratul lor“. antropică asupra planetei. Unde substantivul vreme
Alteori avem mărturia autorului. G. G. Marquez ne așa cum l-a folosit cronicarul se referă la cu totul alt-
dezvăluie că: „Episoade stranii din romanele mele ceva. Iar pentru a ilustrat mica glaciațiune din epoca
toate sunt reale sau au o bază de pornire în realita- medievală a apelat la cunoscutul vers shakespearean:
te. Viața reală este mereu mult mai interesantă decât „Azi, este iarna vrajbei noastre…“ („Now is the winter
ceea ce putem inventa.“ Ascensiunea lui Remedios of our discontent…“), din Richard III. Exemplu în
cea Frumoasă i-a fost inspirată de o femeie care venea care substantivul iarna funcționează îndeobște ca o
la ei să spele lenjeria: „Am văzut-o în curte întinzân- trebuință metaforică.
du-și brațele în soare [… ] și în timp ce punea rufele Hedonismul lecturii, acel ingenuu „îmi pla-
pe sârmă, se certa cu vântul să-i nu ia cearșafurile. ce“, este susținut de calitatea literală a textului. Sa-
Am descoperit că dacă aș folosi cearșafurile pentru tisfacția, bucuria, sentimentul de a te afla față-n față
Remedios, ea ar punea să se-nalțe la cer. Și asta am cu ceva care ți se oferă cu nonșalanță, necondiționat,
făcut, să fie credibil. Problema pentru fiecare scriitor sau măcar dă această iluzie, fac parte din strategiile
este credibilitatea. Fiecare poate să scrie orice atâta artei. Este un act de curtoazie, nu se poate citi cu ură
timp cât ceea ce scrie este credibil.“ La fel cu ceasu- o carte. Literalitatea ne dezvăluie parcursul dorit al
rile lui Dali. După propria-i relatare, pictând tabloul autorului, ne familiarizează cu desfășurarea discursul
E S E U

respectiv, într-o vară fierbinte, după ce terminase cu motivațional, ne pune la dispoziție, în cele din urmă,
redarea peisajului stâncos din Lligat se găsea într-un cuvintele prin care descoperim incantația magică a
impas, nu știa ce să mai pună în el. Mergând în bucă- tonului, a ritmului, a polifoniei vocilor. Ea asigură
tărie, a văzut o felie de brânză Camembert atârnând garanția și frumusețea întregului înainte de a fi desfă-
topită pe un colț al masei. Pictorul declara nu cu pu- cut în fragmente, adică supus descifrării.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 117
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E S E U Victor TEIŞANU Epicul, între memorie şi ficţiune:


Dan Lungu

D an Lungu rămâne un prozator greu de


încadrat în descendența vreunei școli de
scris literatură. Sau a unui autor de notorietate. Ceea
trecut a Emiliei, din Sînt o babă comunistă!, dacă nu
efectul unei înfrângeri? De altfel, tocmai spre a sub-
linia lipsa perspectivei, prozatorul își distribuie eroii
ce se poate afirma însă cu siguranță este că scriitorul în roluri adesea mici, derizorii, și arondându-i unui
ieșean și-a însușit temeinic tehnicile de exprimare „la spațiu geografic limitat. Parcă pentru o portretizare
zi”, altoite, în avantajul său, și pe moștenirea clasici- cât mai fidelă, Dan Lungu focalizează, de preferință,
tății stilistice. Rezultă astfel o orchestrație complexă, doar fragmente din societate, nicidecum comunități
mânuită cu abilitate de maestru, unde registrele al- întregi, fixând cu dibăcie, peste tot, hotare de netre-
ternează sau se combină, producând efecte auditive și cut. Nu avem, cum s-ar spune, prea multe viziuni
vizuale persistente. Lumea prozei sale este mereu una caleidoscopice. Arealul personajelor, deși constant
a intersecțiilor: între fauna socială periferică, trăind provincial și referindu-se în mare măsură la Moldo-
instinctual, și cea cu pretenții, dar vag emancipată, va, cu precădere la Iași și Botoșani, capătă însă, prin
între ruralitate și citadinism, între epoci apuse, con- extrapolare, valoare de generalitate. Dar, pentru Dan
siderate anacronice și un prezent fără coerență, însă Lungu, este o alegere ce interferează evident, iarăși în
extrem de contondent, etc., etc. Există un orizont de beneficiul prozatorului, cu rezultatele cercetărilor sale
stagnare, căruia personajele lui Dan Lungu par a le ră- sociologice. Dan Lungu se numără printre autorii care
mâne credincioase, schimbarea majoră, evadările con- sfidează canonul și inhibițiile prozei, scriind eliberat
stituind ceva nespecific. Nimeni nu pare dispus să-și de constrângeri, aproape la dicteu. Pare total dezin-
depășească în vreun fel condiția, deși se pot consemna teresat de impactul etic, de pudicitatea publică și de
niște tentative de formă. Flavius, din Cum să uiți o prejudiciile pe care le-ar pricinui, ca imagine, colec-
femeie, a fost un strălucit student la Filosofie și urma, tivității. Din cât se vede, el este doar subordonatul
ca bursier, un doctorat în Germania. Nu era însă ceva destinatarului său, cititorul. Și satisfacerii acestuia. Iar
serios: dorise doar să plece din România pe banii sta- literatura e spațiul în care libertatea nu poate fi îngră-
tului, și nu pentru vreo carieră științifică fulminantă. dită, căci „strategia punerii în pagină” ține „deopotri-
„Eram prea laș să fug fără nici un ban”, recunoaște vă de imaginație și de meșteșug”, și mai puțin de crite-
Flavius, care după Germania, trecând prin Franța, se rii morale oficializate, cum susține însuși Dan Lungu
mută un timp în Scoția, pregătind, adică, o teză des- într-un interviu din cotidianul Adevărul (Ziarul de
pre identitate, nici acum din interes pentru temă, ci weeckend, 19 ian. 2019). De altfel firesc, atâta vreme
spre a căpăta o nouă bursă care să-i asigure supravie- cât prisma prin care privește autorul nu fotografiază,
țuirea, cât de cât confortabil, în Occident. Tot ezitant ci procesează, cu ajutorul ironiei și umorului sucu-
e și Andi, eroul principal al romanului, care, părăsit lent. A se vedea teoria cu politica editorială a unui
de Marga, putea să-și schimbe fundamental destinul, jurnal de provincie, unde „bizonului”, recte consuma-
în numele echilibrului sufletesc, dacă ar fi urmat calea torului de presă, trebuie să-i satisfaci cu orice preț, în
arătată de Set, predicatorul adventist, însă n-are sufi- numele profitului, orizontul său de așteptări. Legat de
cientă voință s-o facă. „cinismul” lui Dan Lungu, situația amintește izbitor
Mereu în contexte sociale și politice ostile, de „cazul Caragiale”, alt autor care atentase, după unii
eroii lui Dan Lungu se lasă, parcă mioritic, anihilați. contemporani, la puritatea „românului verde”. Însă
Mizele sunt mai totdeauna de neatins. Deasupra fi- standardul moral nu lipsește prozei lui Dan Lungu,
ecăruia dintre ei plutește, insinuându-se năucitor, chiar dacă, așa cum se cuvine artei, este doar implicit.
sentimentul eșecului. Ce altceva e cramponarea de În rest, cine ar putea susține, cu argumente serioase,
serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021
118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

că societatea românească din ultimii ani comuniști și comunism cât și după: refugiul în interminabile beții,
în cei de nesfârșită tranziție, n-a fost debilizată moral! abrogarea oricărei cenzuri de natură erotică sau mora-
Dar că este totuși destul de eficientă, ca mașinărie, lă, totul ca remediu împotriva stereotipiei existențiale.
pentru a nărui aspirații de independență și ascensiune Gesticulația acestei lumi seamănă cu o mănu-
individuală, provocând astfel tot soiul de drame. șă aruncată realității haotice și contondente, poate și
Față de această lume tulbure, abordarea proza- în semn de provocare. Faptul e vizibil, spre exemplu,
torului ieșean s-a dovedit de succes, aducând în sce- în Băieți de gașcă (2005). Personajele, de extracție
nă eșantioane de viață definitorii. Pentru Dan Lungu socială oarecum modestă, intră în scenă și evoluează
amănuntul și faptul aparent derizoriu sunt căutate neconvențional, etalând o oralitate pitorească și acți-
meticulos, devenind mai relevante, ca vibrație inte- onând ca un piston scăpat de sub control. Spectaco-
rioară, decât, să zicem, fabulosul. Aici avem, poate, o lul „băieților de gașcă”, prin consecvența lui negati-
tangentă la optzecism, însă este și un reflex al vocației vist-teribilistă și asezonat cu multă substanță argotică,
autorului pentru autenticitate, uneori până la frizarea împrumută dimensiuni exotice. Refuzând să trăiască
impudorii. El știe să-și plieze stilul după caz, dar mar- în mizeria lumii reale, componenții găștii, chiar dacă
ca verbalismului său rămâne aceeași, dincolo de nuan- indirect, pun umărul la subminarea paradigmei ofici-
țe. Banalitatea zilnică impune parcă zeflemeaua, spiri- ale. Răzvrătirea lor vizează orice, nu doar un obiectiv
tul bășcălios al comentariului. Personajele, dialogând, anume. Vezi episodul cu farsa telefoanelor la adrese
se întrec în exprimări colorate, inventivitatea lexicală aleatorii și câte altele. În materie lexicală Dan Lungu
și spectacolul argotic fiind la loc de cinste. În astfel are voluptatea invenției permanente, filonul său na-
de împrejurări, rarele tentative ale eroilor de „a filo- rativ dezvoltându-se parcă din el însuși. Autorul pare
sofa” devin parodice, împiedicându-se de laxitatea și exuberant printre vocabule, care la el devin extrem
umorul limbajului. De la încremenirea în minciună, de fluide și modelabile. Cuvintele se cheamă unele
ca înainte de 1989, se trece brusc spre altă extremă, pe altele, înlănțuindu-se, iar povestitorul se află, fie și
una a kitsch-ului, pe toate planurile. Dan Lungu in- discret, chiar în mijlocul discursului. Pentru el auten-
tuiește perfect situația: coexistența, în doze variabile, ticismul este „avant toute chose”, rămânând redutabil
a măreției și platitudinii, a tragicului și hilarului. Prin la descifrarea psihologiilor. O povestire, Șopron, dez-
echivalență, și caracterele oscilează între jovialitate și ghioacă impecabil sufletul infantil, cu mecanismele lui
impertinență, aspirație și renunțare, nu atât din cauza de interpretare specifică, bazată pe sinceritate ingenuă
unor impulsuri organice, ci mai ales având ca izvor și, poate tocmai de aceea, capabil să surprindă când
debusolarea, pierderea reperelor și zonelor de confort. diagnostichează realitatea. Și la Dan Lungu copilăria
Deposedate de orice perspectivă, aceste personaje se rămâne, indiferent unde ar fi situată social, singura
reorientează, agățându-se de prezent, unele spre a su- oază fără insanități morale și, prin urmare, fericită. În
praviețui, altele pentru a stoarce pe cât posibil savoarea rest, dramele se țin lanț. Neni, fata de moravuri ușoa-
clipei. Putem vorbi aici și de alienare, specifică vremu- re (din Părul contează enorm) e în vădit contrast cu
rilor tulburi. Înstrăinarea de sine afectează personaje Laura, prietena ei talentată și plină de bun simț, dar
de ambele sexe, chiar dintre cele relevante, făcându-le ambele la fel de singure și nefericite. Ori inșii cu viață
inadaptabile. Cum să interpretăm altfel surpările lui dublă care, scăpați din malaxorul obligațiilor zilnice,
Andi și ale Luanei (Cum să uiți o femeie), sau ale lui evadează în căutarea defulărilor amoroase (Nevasta de
Victor (În iad toate becurile sunt arse)? Se constituie la ora șapte). Avem și proiecții psihanalitice, din zona
parcă o nouă mentalitate, al cărei portret este schițat grotescului și aberației (Oare astea să fie renumitele
cu farmec și maximă acuratețe de către Dan Lungu. O prezervative?). Plecând de la acuitatea anchetelor sale
E S E U

cronică nemachiată a vieții în comunismul muribund sociologice, Dan Lungu și-a creat, inclusiv ca scrii-
și în tranziție, dincolo de reguli și sloganuri. Din mo- tor, reflexul respingerii oricărei ispite de cosmetizare,
tive diferite, dar la fel de întemeiate, lumea debusolată asumându-și astfel, cu stoicism, riscurile de imagine.
a eroilor lui Dan Lungu reacționează similar, atât în Observația nu se referă doar la exhibarea sexualității.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 119
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Austriacul Jürgen, turist în spațiul carpato-danubian, pas, ce însemna existența-surogat a acelor ani. Și chiar
spune fără menajamente despre România că este „o dacă arhitectura narativă e mai totdeauna rodul ela-
E S E U
țară bizară și ieftină” (Grădina lui Jürgen). Afirmația borării migăloase, la Dan Lungu funcționează și un
se formulează la un dineu vienez, doldora de figuri ra- instinct al spontaneității. Pentru el, stilul nu devine
dioase și aristocratice, în frapantă opoziție cu sărăcia și scop în sine, acesta, fără a fi neglijat, aflându-se strict
rudimentarismul întâlnite la Amărăștii din Vale. Nici în slujba conținutului. Așa se întâmplă și în romanul
impresiile britanicei Chiara (O englezoaică la Pașcani Cum să uiți o femeie (2010), mică odisee a singurătății
sau despre distanța dintre ficțiune și realitate) nu sunt și arbitrariului, într-o lume în care sensul și coerența
tocmai pozitive. După mulți ani petrecuți la Londra sunt doar iluzii. Andi, un gazetar provincial, este pă-
și Bruxelles, mutarea în Pașcani devine izvor de con- răsit, brusc și fără motiv, de iubita sa, cocheta și enig-
sternare. Saltul de la standardele occidentale la per- matica Marga. Urmează căutări, întrebări detectiviste
ceperea românească a educației, comerțului și vieții și analize din partea gazetarului, a cărui viață se face
rurale, dar și a ideii de punctualitate, înseamnă șocuri țăndări. Procesul e înregistrat meticulos, epic și psi-
pe care tânăra Chiara le resimte din plin. Excepțională hologic, de către romancier. Andi pare deposedat de
este la Dan Lungu și adaptabilitatea la diverse contex- certitudini, iar reacțiile sale își pierd treptat din con-
te epice. Una e partitura potrivită „băieților de gașcă” sistență. Devine oscilant, punând un zid înalt între
și cu totul alta când acțiunea se petrece în Franța, la o el și realitate. Amintiri, reconstituiri și răstălmăciri de
întrunire selectă, unde experții discută despre comu- tot felul pun stăpânire pe universul său. Se transformă
nicare și climat politic, social și economic, iar româ- într-o ființă ambiguă și indecisă, încât viața sa pare tot
nul Luca trebuie să se confrunte cu un univers total mai lipsită de eficiență. Relațiile cu semenii și colegii
diferit de cel autohton (A doua jumătate a zilei). Cum de breaslă, dar mai ales cu Bodo, șeful său, se deteri-
spuneam, prozatorul schimbă cu ușurință registrele. orează vizibil. Abulia devine starea sa obișnuită, încât
De la sobrietate și acuratețe către dezlănțuirile de fleg- întâlnirea cu presbiterul Set, de la adventiști, înseam-
matism argotic, specific băieților de cartier, trecerea se nă pentru el, măcar aparent, un colac de salvare. Aici
face nonșalant. Prin Băieți de gașcă pătrundem într-o începe războiul psihologic cu sine însuși: dacă profită
lume a libertății absolute, unde totul pare permis, în- de ospitalitatea predicatorului, până unde poate mer-
cepând cu supranumele personajelor: Fasolă, Paganel, ge cu cedările în favoarea teologiei neoprotestante?
Bastârcă, Văru, Stupidu, Capalb sau Franzelă, ultimul Este un prilej pentru prozator de a-și pune la lucru
fiind și povestașul. Dorința de epatare continuă nu se arsenalul epic și analitic. Gradualitatea în dezvoltarea
împiedică în pudibonderii, așa că doamna de franceză narativă a frământărilor intime, plină de ezitări și con-
e numită conspirativ Pizdette, iar Văru, Penis Împă- torsiuni, este surprinsă cu incontestabil meșteșug. E
rat. Hazul gratuit și „dixtracția”, cu accent pe alcool și vorba, din perspectiva lui Andi, nu doar de doctrină și
sexualitate, într-un soi de evadare perpetuă din reali- tabieturi, ci mai ales de o cale spre propria reinventare.
tate, constituie sarea și piperul acestui text remarcabil. Însetat, până la urmă, de liniște, dezabuzatul personaj
Densitatea întâmplărilor purtătoare de comic, ca și descoperă lângă blajinul Set o șansă terapeutică. Atât
libertățile de limbaj, constituie doar partea vizibilă a de puternică, încât povestea sa privată, după despărți-
aisbergului. Ce trebuie descoperit e chipul unei lumi rea de Marga, trece în umbră. Absorbția dramei ero-
colapsate, în care absurdul și inversarea valorilor pro- tice în păienjenișul de trăiri și metamorfoze religioase
duc falii sociale adânci, dar și deviații de comporta- este, desigur, pariul autorului că dincolo de nefericirea
ment. Încât teribilismul găștii de cartier nu trebuie ontică există, totuși, și o speranță a vindecării. Printre
explicat doar ca o trăsătură adolescentină, ci mai ales meandrele analizei se strecoară și secvențe descriptive,
ca o formă de rezistență față de societatea viciată și de conservat în insectarul istoriei. Iată portretul unui
opresivă. parvenit al tranziției, văzut prin lentila ziaristului: „un
Aglomerând sumedenie de întâmplări mărunte vlăjgan bine furajat cu vitamine, de meserie purtător
în texte mozaic, prozatorul ne arată de fapt, pas cu de mușchi, care până mai ieri căra lucernă la iepuri și

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

căruia, dacă te uitai bine, încă i se mai zăreau mărge- ghețată la Voroneț, ori când, înaintea partidei de sex,
lele de glod dintre degetele de la picioare”(p. 29). Sau se supune, cu tuburi mici, conținând unguente, cuti-
cum a germinat ideea revoluției din decembrie 1989 uțe, clame și forfecuțe, unui veritabil ritual de cosme-
în conștiința tinerilor, instruiți de propaganda comu- tizare. Memorabile ni s-au părut și paginile dedicate
nistă în spiritul echității: „când a putut generația asta căderii Ierihonului, cu povestea înțeleptei prostituate
să vadă jegul din patrie, să-și dea seama ce cantități Rahav, canaanita, care căsătorindu-se cu un evreu, îl
va avea printre urmași
pe însuși regele David.
Ca și cele despre pu-
bertate, cu tatonările
experienței erotice,
clădite pe dorință, dar
și pe teama de a depăși
inocența. Să mai con-
semnăm, ca relevante,
trăirea în vis și ubicu-
itatea beției, ultima
aflându-se printre pro-
tagoniștii romanului și
semnalând, simbolic,
debusolarea și zădărni-
cia. Merită subliniată
și substanța poetică a
comparațiilor: fulge-
rul este „oscilant ca
un grafic în vremuri
de criză”(p.24); pe un
podium, cineva mân-
gâie chitara „ca pe mi-
tralieră”(p. 25); o pri-
mejdie care se apropie
seamănă cu „zbârnâ-
itul aripilor unui nor
de albine aflat încă la
distanță”(p. 65); ochii
unuia sunt ca „două
uriașe de căcat se mănâncă de la tribune, să realizeze becuri arse”(p. 90); de emoție, cuiva sângele îi „zbâr-
că bâlbâiții și neghiobii sunt pe cai mari și trăiesc ca nâie precum o mașină de formula unu”(p. 112), iar
nababii în timp ce oamenii de bun-simț abia își trag un duș defect „fâsâie și scuipă în toate părțile, ca un
sufletul, revoluția era pregătită”(p. 33). Se intră și în moșneag fără dinți”(p. 113). Ar mai fi de spus aici că
bucătăria jurnalisticii, unde șantajul e arma de bază, Dan Lungu folosește, ca magnet pentru cititori, in-
E S E U

politica editorială fiind pliată, pentru maximizarea clusiv ispitirea prin titlu, care să conțină o referire la
profitului, pe gustul „bizonului”, adică cititorului. sexul frumos, conform unei ilustre tradiții verificate.
Găsim multe scene unde amănuntul primează, ca la „Cum să uiți o femeie” sună deja ca o rețetă ce merită,
optzeciști, precum cea în care Marga savurează o în- neapărat, văzută amănunțit. Mircea Cărtărescu avea,

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 121
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de asemenea, mare succes cu De ce iubim femeile, iar iarna, spre un Centru de copii dintr-un sat îndepărtat,
Amos Oz recomanda și el Să cunoști o femeie. Lista un transport cu daruri de Crăciun, i s-a părut schimba-
E S E U
poate continua cu Simone de Beauvoir (Memoriile rea de macaz salvatoare. Călătoria spre satul de departe
unei fete cuminți), Marcel Proust (La umbra fetelor în devine una inițiatică. Urgia meteorologică le pune în
floare) etc., etc. față zăgazuri odiseice. Misterioșii garanți ai transpor-
Titlul șocant, ca invitație la lectură, nu e doar cel tului, Străinul și Nana, obligați de nămeți, abandonea-
care evocă aluziv femeia. Un roman numit În iad toate ză cutiile cu daruri în câmp. La centru ajung doar ei,
becurile sunt arse (2011) poate solicita la fel de serios însoțiți de Victor, care e la fel de însetat de alcool ca
interesul cititorului. Aici ne aflăm iarăși în universul totdeauna, dar poartă în geantă, conform înțelegerii,
existenței la întâmplare, adică fără repere limpezi, deci costumul lui Moș Crăciun. Construcția narativă este
nefericite. Prozatorul preia fapte și personaje din Bă- impecabilă. Drumul halucinatoriu, reacțiile celor trei,
ieți de gașcă, acum cu alte motivații și adăugând, din fiecare adâncit în propriile gânduri, lupta cu stihia vre-
amintire și în aceeași notă epică, multe alte peripeții, mii, permanenta incertitudine, ca și întâlnirea cu mi-
precum cele cu Bastârcă la culesul florilor de tei, cu su- norii și oficialii Centrului, constituie pagini memorabi-
rorile Coca-Cola sau colega Olivia. Avem două planuri le. Făcând abstracție de evocarea, în paralel, a „băieților
distincte. Unul, situat pe fundalul memoriei, evocă, de gașcă”, Victor devine simbolul ratării iremediabile.
prin personajul Franzelă, aventuroșii ani de liceu: „ne De fapt părea complet dezarmat încă din copilărie,
durea-n paișpe de politică și de Ceașcă, n-aveam în când asistă perplex la moartea și înhumarea săteanu-
sfeclă decât dixtracția” (p. 109). Celălalt plan se refe- lui Manole, care pentru el era adevăratul și unicul Moș
ră la viața postliceală a lui Franzelă, acum pe numele Crăciun. Imaginile de-atunci l-au obsedat mereu, căci
adevărat, Victor. Căsătorit cu Veronica și adesea do- nu în fiecare zi poți asista la înmormântarea lui Moș
borât de vicisitudini, Victor începe să fie fericit doar Crăciun. Încât descrierea înhumării și rememorarea în-
refugiindu-se în amintirile sale de licean, cu vechii și tregului episod, la cimitir, cu minorii Centrului, lângă
zgomotoșii săi camarazi de gașcă. Prezentul i se pare crucea răposatului Manole, ridică temperatura epică la
ostil și chiar contondent. Nimic nu-l mai mulțumeș- cote greu de atins.
te cu adevărat. Inclusiv Veronica, peste care au trecut Receptiv la ecourile venite din exterior, Dan
anii, și-a pierdut farmecul misterios din prima tinerețe. Lungu folosește filtre diverse, în funcție de natura
Dincolo de refugiul iluzoriu în trecut, cu băieții de gaș- epicului. Nu faptul evenimențial este important, ci
că, mai are la îndemână și concreta evadare în băutură. decelarea implicită a simbolisticii acestuia, așa cum
Încât, cu o căsnicie pe care o consideră eșuată, Victor se reflectă în personaje. Proza sa este un intermina-
este acum preocupat doar de propria supraviețuire. Și bil discurs despre singurătate, dragoste și eșec, totul
acceptă în acest scop o slujbă umilitoare. Anume, ca pe un generos fond de culoare și nerv narativ. Dan
detectiv plătit de doamna Măriuca, vecina, să-i urmă- Lungu demonstrează că epicul, la noi și aiurea, nu și-a
rească zilnic soțul, suspect de infidelitate. Din „dixtrac- epuizat resursele, rămânând încă suficiente pretexte
ția” găștii de altădată s-a ales praful. Singurul liant cu pentru alte și alte provocări. Romanele și povestirile
acel trecut a rămas nepotolita sete bahică. De altfel, în sale sunt ca o hârtie de turnesol, cu misiune dublă. În-
proza lui Dan Lungu personajele masculine nebăutoare tâi, prin devoalare, ne ajută să aflăm ceea ce n-am știut
sunt într-o minoritate cu totul nesemnificativă față de despre noi, pentru că, vrând-nevrând, suntem struc-
opusul lor. Când din întâmplare, într-o zi, îl întâlnește turi psihice compozite. Apoi, să putem developa cât
pe Fasolă, vechiul partener de aventuri, prima lor reac- mai exact portretul unui semnificativ prozator român
ție este să caute rapid o cârciumă. În rest, prin toți porii de azi. Căci da, prin amplitudinea sa epică, oscilând
povestirii răzbate sentimentul eșecului. E ca o surpare între ficțiune și istorie, sobrietate și ludic, haz și dra-
continuă, căreia Victor nu i se mai poate opune. Mai mă, vulnerabilitate și aspirație, Dan Lungu, cu dicție
mult, corodarea interioară vine și din exasperanta ste- de povestitor mereu proaspăt, reușește să contureze o
reotipie cotidiană. Așa că șansa de a însoți, înfruntând consistentă imagine a postcomunismului românesc.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


122 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Nicolae SILADE

MANUSCRI P T U M

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 123
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

C ADRAN Bogdan CREȚU Un picto-roman despre arta


care creează realitatea

U n pictor și un scriitor. De mult nu am mai


întâlnit un astfel de parteneriat într-o car-
te. Firește, pictorul pictează, iar scriitorul scrie. Dar
tul acestor arte de tradiție milenară, în lumea atât de
compozită de azi. Fără să știe că sunt parte a acele-
iași aventuri a conservării, recuperării sau reprezen-
proiectul e unul și același, chiar dacă folosește coduri tării umanului, într-o perioadă care e de mult plasată
distincte. Mai mult decât atât, lumea imaginară e ace- în etapa post (post-post-modernistă, post-umanistă,
eași și chiar stilistica e similară, oricât de puțin plauzi- post-istorică, post-economică, post-adevăr, post-post-
bilă ar putea părea această ipoteză. post), când totul a fost consumat și nu mai este ac-
Nu mă apuc acum să rezum diferențele dintre ceptabilă o mega-narațiune care să adune toate vocile
cele două arte. Cândva, ele stăteau foarte bine împre- într-un mesaj coerent despre om și lume, pictura și
ună, se hrăneau din aceleași surse, construiau aceeași literatura s-au retras fiecare în marginea ei. Nu ele mai
„comunitate imaginată”, alcătuiau același imaginar. definesc azi viziunea, imaginarul, nu ele mai dau to-
Modernismul nu ar fi fost posibil fără influența lor nul.
reciprocă: atunci când pictura a ieșit din figurativ, li- Din această pricină atunci când un foarte bun
teratura a însoțit-o, tulburând și ea tradiția mimetică. pictor cum este Felix Aftene și un foarte bun scriitor
Cred că ultimul moment de reală simbioză aparține cum este Lucian Dan Teodorovici lasă la o parte tot
avangardelor. De atunci însă, pictorii trăiesc în atelie- ce i-ar putea despărți și construiesc împreună o feerie
rele lor și își văd de vernisaje și expoziții, iar scriitorii – mi se pare că gestul lor e nu doar o întâmplare fru-
și-au definit un domeniu indiferent față de mutațiile moasă, ci un adevărat manifest. Cartea de față nu este
din artele plastice. Câmpul artistic contemporan e nici un album de pictură, nici un roman, fie el fan-
mult mai atomizat azi decât era în urmă cu un se- tastic, suprarealist, alegoric, poetic. Este, dacă vrem,
col. Prin natura ei, pictura e sensibil mai deschisă spre un picto-poem (ca în manifestul lui Ilarie Voronca și
experiment decât literatura: tehnic ea are nesfârșit Victor Brauner, publicat în unicul număr, din octom-
mai multe posibilități de a rupe sintaxa decât litera- brie 1924, al revistei „75 HP”). Altfel spus, nu e vorba
tura, care se raportează de mult la momentele ei de de o carte ilustrată: artistul nu transpune în imagini și
șoc avangardist (dadaismul și suprarealismul au fost culori o lume precedentă, aceea a textului. Felix Afte-
puncte-limită) ca la o parte relevantă a tradiției. Dar ne a ilustrat numeroase cărți și a făcut-o splendid. Dar
ambele arte au cunoscut, în ultimele decenii, o re- aici e vorba de cu totul altceva. Mai degrabă textul
cuperare a temelor umanului: și-au reîntors privirea caută, cu mijloacele lui congenital mai sărace, care pot
dinspre sine către lume, narativizând sau punând în orienta imaginația, dar nu îi pot livra imagini ready
tensiune, esențializând în simbol, metaforă sau para- made, nu pot umple privirea, să aproximeze lumea
bolă ori, în unele cazuri, frizând literalitatea, gradul diafană, fragilă, magică, candid figurativă din cele 16
zero al documentului – dilemele omului contempo- tablouri. Acesta este pariul: ca tabloul și narațiunea să
ran. Ca să mai intereseze, arta e obligată să spună o alcătuiască o unică realitate, un discurs coerent, ace-
poveste a prezentului. Și e nevoită să facă acest lucru lași, în care nu se mai pot distinge coduri diferite, care
strecurându-se printre ochiurile unei rețele ideologice se pune în valoare prin puterea propriei lumini.
care impune tipologii, teme-stas ori un limbaj adesea Sunt 16 tablouri, 16 capitole. Și o singură po-
de lemn. Și literatura, și pictura produc, când abdică veste, indivizibilă. La începutul capitolului, există ta-
de la ceea ce le e specific și își asumă sarcini militante, bloul, pe care textul caută să-l narativizeze. Cunosc
limbajul lor de lemn. destul de bine atât lucrările lui Felix Aftene, cât și căr-
Acesta este, schițat până la caricatură, contex- țile lui Lucian Dan Teodorovici. Pot, prun urmare, să

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


124 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

constat că nici unul nu iese din ce este al lui, din ce-l preia/ decupează teme documentate (cazul romanului
definește: tablourile preiau motive, teme, forme exis- Matei Brunul), el știe să se insinueze în poveste, să o
tente și îndelung exersate în atelierul lui Felix Aftene; facă să devină a sa. Așa se întâmplă și acum: chiar dacă
artistul nu iese din lumea lui, din imaginarul lui, din tablourile lui Felix Aftene ar fi, ca să zic așa, invizibile
stilistica neo-figurativă care l-a consacrat. Sunt ace- (ceea ce, în logica volumului de față, nu ar fi imposi-
leași forme fluide, aceleași figuri prelungite bizantin bil), tot l-aș recunoaște în autorul picto-romanului pe
(l-aș fi amintit și pe El Greco, dar și el se lăsa influen- Lucian Dan Teodorovici.
țat de erminia pictu-
rii bizantine), aceeași
sintaxă surprinză-
toare, alăturând ele-
mente figurative
care mută mesajul
în zona realismului
magic. Ceva concret,
vizibil, recognosci-
bil, dar totodată eva-
nescent, pe cale de
a se muta în altă di-
mensiune. Aș spune
că această convenție,
care poartă amprenta
inconfundabilă a lui
Felix Aftene, orien-
tează și textul. Pen-
tru Lucian Dan Te-
odorovici, prozator
de anvergură, fidel
de regulă convenției
realiste, trebuie să fi
fost o provocare să
ridice o mănușă atât
de alunecoasă. Dar
o face nerenunțând
la ceea ce îi este pro-
priu. Ludicul, ironia
sa neagresivă, care
e mai mult autoironie, modul în care își marchează Pornesc lectura încordându-mi privirea asupra
C A D R A N

prezența în text, ca un regizor care ține să își pună si- tablourilor lui Felix Aftene. Întâi tabloul – apoi textul.
giliul (ca Hitchcock, să spunem, care apărea la finalul Acesta este și convenția cărții. În mod evident, e vorba
filmelor, fie și în roluri episodice), felul imprevizibil de o serie coerentă, care se leagă într-o narațiune. Pen-
în care implică cititorul în text – sunt, toate, mărci tru a sugera această continuitate, pânzele sunt încas-
specifice. Întotdeauna mi s-a părut că Teodorovici are trate parcă neatent în rame voit necizelate; în acest fel,
o atitudine de regizor, mai curând decât de narator ele se insinuează într-o realitate concretă, brută, pe
clasic, omniscient față de propriile texte: chiar și când care o înnobilează. La fel cum arta se strecoară în ma-

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 125
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

teria amorfă a contingentului, dându-i sens, culoare Aftene, cât și Lucian Dan Teodorovici apasă asupra
și scoțând-o din imediat. Rama face parte din tablou, acestui aspect. Într-un tablou, artistului îi lipsește un
C A D R A N așa cum și vocea naratorului, cât se poate de familiară, ochi. Pentru că i l-a împrumutat fluturelui care i sa
de teriană, ține, după cum se va vedea, să încadreze așezat pe tâmplă, aflăm din text, ca să vadă și el lu-
scenariile epice. mea prin ochiul unui artist. Și deodată lumea devine
Dar coerența narațiunii picturale este evidentă infinit mai vie, mai colorată. Inepuizabilă, de fapt.
și la o contemplare pripită. Pânzele conțin, de fapt, „Noi, artiștii, nu putem picta altfel decât cu ochii în-
una și aceeași figură, interpretată prin anexarea unor chiși”, spune el. Realitatea nu e cea care cade sub pri-
auxiliare: o coroană de laur, dar albastră – semn că vire, cea accesibilă senzorial. Chiar dacă pictorul are
nu e vorba de (auto)portrete fanteziste, ci de proiecții simțuri speciale (poate auzi culorile, poate auzi cum
simbolice: artistul, poetul, eroul. Deci reprezentarea plâng fluturii etc.), el știe că lumea interioară, aceea a
unei reprezentări. La fel, mustața subțire, à la Dalí, imaginației, care nu s-a materializat decât în operele
e un semn de distincție, un atavism cultural, o remi- de artă este cea adevărată. De aceea, scriitorul (care e
niscență din Belle Époque; ea pare lipită, adăugată ca un personaj bine reprezentat în text, o voce viguroasă,
un fel de deghizare menită nu să ascundă, ci să atragă omniprezentă) constată că povestea pe care o deapănă
atenția și e mereu concurată de umbra sa. Cu totul – nu este un basm. Este, spune el, „o realitate reală sau,
alcătuiesc o fizionomie scoasă din banalitate, care-și mai bine zis, un adevăr adevărat”. Nici o realitate nu
poartă cu snobism, cu superbie însemnele. Asta pen- e mai reală decât aceea a artei și nici un adevăr nu este
tru că orice artist veritabil e conștient de valoarea lui, mai adevărat decât cel al ficțiunii. Realitatea nu există,
pe care caută să o semnaleze cumva, iar această lucidi- ea câștigă sens abia atunci când încape într-un tablou
tate se numește orgoliu. sau într-o narațiune.
Pictorul recurge însă la reprezentări litotice (pe În alt capitol, pictorul are două perechi de
care, prin natura lui „exo-terică”, textul nu și le per- ochi. Și îi ține pe toți patru larg închiși, ca să parafra-
mite): lucrările conțin capete de artist, nu siluete bine zez titlul ultimului film al lui Stanley Kubrick. Asta
definite. Prin urmare, e o temă cu variațiuni, așa cum pentru a putea absorbi lecția fachirului hindus, care
seria lui Tonitza, „Cap de copil”, e alcătuită din rein- îi explică faptul că realitatea nu există ca atare, că ea e
terpretarea în buclă a unui motiv plastic, nu din por- suma gândurilor oamenilor, a viziunilor lor. De aceea
trete propriu-zise. Natura nu conține, spre cinstea ei, e și fără sfârșit. Deasupra lui levitează un paralelipi-
capete de copii, ci copii. Privirea estetizantă a artistu- ped intens colorat. Fovismul acestuia se explică prin
lui decupează însă numai ceea ce are potențial plastic. faptul că el nu vine dinlăuntrul artistului, ci din afară.
Lucian Dan Teodorovici îl transformă pe acest artist Canarul e galben, gândacii sunt roșii, apa e albastră.
în eroul narațiunii sale, dându-i și trup, ba chiar unul Altfel, culorile din tablourile lui Felix Aftene sunt de
cu multiple posibilități modulare, care poate transgre- regulă estompate, reci. Brunul, griul, nuanțele de fun-
sa diferite regnuri. Ceea ce este în logica picturii lui dal domină. Lumea exterioară e ostentativă, cea care
Felix Aftene, legată de teme mitologice. E un artist vine dinăuntru e intensă fără să aibă nevoie să atragă
nu numai prin simbolul care-i încununează fruntea, atenția. În orice caz, senzația pe care o dau tablourile
ci și prin expresia chipului: cel mai adesea ochii sunt e că privitorul nu e decât martorul unor gesticula-
închiși, reduși la linii mongoloide. „Dară ochiu-nchis ții teatrale, al unor pretexte care întrerup ori trădează
afară, înlăuntru se deșteaptă”. Artistul nu doarme, ar- epidermic ceea ce este esențial: visarea, meditația ar-
tistul visează. Lumea e un vis al său. Ori meditează, tistului. Altfel spus, creația.
iar lumea devine viziunea lui. Dacă am numărat bine, Lucian Dan Teodorovici face din aceasta chiar
în 13 dintre cele 16 tablouri, nu există privire. Nu tema mare a narațiunii. Înainte să fie o feerie, un basm,
există, altfel spus, contemplație. Artistul contemplă povestea este o parabolă despre artă. Despre artist și
lumea privind în sine. Aceasta mi se pare unul dintre locul lui esențial în lume. Știu, sună tocit, dar tema
motivele importante ale picto-romanului. Atât Felix este inepuizabilă. Și mereu necesară. Artistul este cel

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

care are nenumărate posibilități: nu numai că își poate transmite picto-romanul, este ingenuitatea, adică acea
deșuruba urmuzian capul (ca în primul capitol), nu capacitate de a nu-și toci privirea, de a nu-și preda
numai că poate sta de vorbă cu un canar, cu un sticle- percepția rutinei, de a fi capabil permanent de mi-
te, cu niște furnici, cu un corb, dar se poate și trans- rare. Numai așa este posibilă insolitarea. Adică pros-
forma când în apă, devenind un fluviu sau poate vorbi pețimea, autenticitatea. Viața extrasă din teme mereu
cu spiriduși închipuiți (adică imaginați). El vede flori aceleași.
invizibile, miroase culori, are o percepție totală. Vede, Cartea nu are însă un singur personaj: artistul.
altfel spus, nu numai ceea ce e de văzut, ci mai ales Da, despre el e vorba de cele mai multe ori. Dar în
ceea ce este de nevăzut. Asta pentru că imaginația este text este foarte pregnantă dacă nu prezența concre-
organul său monstruos. Iar imaginația hiperbolizea- tă, ca personaj care se manifestă ca atare în intrigă, a
ză realitatea ori o esențializează, după caz. Îi dă sens. scriitorului, atunci vocea sa. Picto-romanul e al pic-
Știe că „invizibilul nu trebuie niciodată privit”, altfel torului, dar în egală măsură și al scriitorului. Acesta
spus că neînțelegerea e unul dintre instrumentele de nu e un simplu cronicar, un biograf, oricâtă admira-
cunoaștere ale artistului, că marea creație se hrăneș- ție, ba chiar adorație ar manifesta față de eroul său.
te din miracol, că realitatea nu poate fi cucerită prin El mimează adesea un ton complezent, se asigură că
rapt. Într-una dintre povestiri, el consumă o ciupercă cititorul înțelege miracolul în fața căruia este pus: să
halucinogenă, pentru a-și intensifica percepția. Sau nu se mire el că artistul își poate deșuruba capul, că se
pentru a avea șansa unei alte percepții. Pentru a expe- poate metamorfoza în apă, în miere etc. Sunt lucruri
rimenta paradisurile artificiale. Ori pentru a-și deregla firești pentru un artist, ele nu trebuie înțelese, ci lu-
simțurile. De la Baudelaire, suprarealiști, beatnici, ni- ate ca atare. Dar vocea aceasta nu acceptă să rămână
mic nou sub soarele artei. Rezultatul? I se schimbă cu anonimă. Are o personalitate puternică. Își explică în
totul lumea. Dar nu în bine. Culorile se sting. Nu mai fiecare capitol alegerile, strategiile. De ce așa și nu al-
reușește să vorbească la fel ca înainte cu păsările, cu tfel. Are orgoliul său, chiar dacă adesea îmblânzit prin
spiridușii, cu obiectele. Nu se mai poate transforma, autoironie. E modest, dar vrea să se știe. „S-ar putea să
n-și mai poate deșuruba capul. Lumea fantastică la fie vorba în povestea noastră, cumva, și despre mine”,
care are astfel acces este infinit mai stinsă și mai îm- avertizează el încă din primele pagini. Degeaba pune
puținată decât lumea sa interioară. Nimic nu este mai apoi un bemol: „Dar nu este.” Ba da, este. Prezența
bogat în posibilități decât arta – transmite scriitorul. sa se insinuează permanent în text. Scriitorul e mereu
Arta nu vine din afară, ci dinlăuntru – transmite pic- acolo, alături de artistul pe care îl aduce în prim-plan.
torul, închizând pleoapele figurilor din tablouri. Ceea Dar el nu e un biet hagiograf, la fel cum nici pictorul
ce nu e vizibil în afară e vizibil înăuntru. Realitatea nu e un simplu fotograf. Sau portretist. Hagiograful
epidermică este mult mai săracă decât cea invizibilă. știe prea bine că este și el, asemenea protagonistului
Numai arta ne poate face accesibile esențele. său, un artist. Și nu pregetă să-și justifice alegerile, să-
Condiția pentru ca artistul să trăiască în lumea și comenteze procedeele. Iar artistul există în măsura
sa onirică atât de vie este să-și păstreze intactă candoa- în care e personaj al unei narațiuni. Prin urmare, exis-
rea. Fără candoare, nu există artă. De aceea, artistul tă două voci: una plastică, a pictorului și una narativă,
din tablourile lui Felix Aftene și din textul lui Lucian a scriitorului. Și mai există un personaj comun, hi-
Dan Teodorovici este un fel de Mic Prinț (la un mo- brid, din culori, contururi și cuvinte.
C A D R A N

ment dat se și întâlnește cu personajul lui Antoine de Mustața lui Dalí și alte întâmplări albastre este
Saint-Exupéry). El discută cu păsările, cu insectele, cu o carte splendidă, un duet cum nu avem altul, despre
florile ori cu spiridușii imateriali la fel cum o făcea puterea artei de a inventa realitatea, de a-i da un sens
Sfântul Francisc: firesc, simplu, convins de îndreptă- imaginând-o. Chiar imaginând-o după ce faptele s-au
țirea fiecăruia de a face parte din lumea creată. Creată derulat. Un experiment de o frumusețe aparte, care
de el, înainte de a fi creată de Dumnezeu. Sau prin caută să reîntregească unitatea privirii artistice asupra
el, de Dumnezeu. Calitatea esențială a oricărui artist, lumii noastre atât de atomizate.

serie nouă, anul XXXII, nr. 4-5-6(362-363-364), aprilie/mai/iunie 2021


autograf sintetizator
Aurel Pantea ............................................................................1 Liviu G. Stan – Electra Glide şi psihopatul de stepă ...64
reflux chipuri şi privelişti
Alexandru Ovidiu Vintilă – Mihók Tamás, „Biocharia. Liviu Antonesei – Visul unei zile/seri/nopţi de vară
ritual ecolatru”, Bucureşti, Editura Fractalia, 2020 ...............2 cu Ioan Petru Culianu..........................................................66
aforisme profil
Gheorghe Grigurcu – „Cum să depăşeşti limita?” ........4 Nicolae Coande – Aurel Dumitraşcu –
apeiron „pianul din Borca” ...............................................................68
Matei Vişniec – Tito ...............................................................5 Sonia Elvireanu – Poezia lui Adrian Alui Gheorghe
jurnal comentat sau despre „nostalgia metafizicii”....................................72
Liviu Ioan Stoiciu – Consider că-mi fac datoria lirice
faţă de mine însumi, scriind ..................................................9 Miruna Mureşanu – Poeme ................................................80
poesis Angela-Melania Cristea – Poeme A..................................83
Ovidiu Genaru – Cetăţeanul cenuşiu .............................12 universalia
Marcel Mureşeanu – Din treaptă în treaptă .................14 Gina Puică – Jean Birnbaum despre nuanţă
Gabriela Feceoru – poeme ..............................................16 într-o epocă tentată de extreme ..........................................85
Romita Mălina Constantin – Când se Carmen Andrei – Yves Enrègle, „L’identité,
împuţinează lumina..............................................................19 cette ombre qui nous éclaire. Méditation sur
Viorica Petrovici – Poezii....................................................22 le pouvoir, la mémoire et l’histoire” .....................................87
recitiri epistolar
Adrian Dinu Rachieru – Despre Sadoveanu, altfel.......24 Liviu Papuc – Scrisori regăsite .............................................88
cronica literară carnete critice
Ioan Holban – Theodor Damian – 70. Denisa Crăciun – Un alt personaj faustian
Poezia lui Theodor Damian...............................................28 în literatura română..............................................................92
Petrişor Militaru – Poemul ca fereastră Victor Iosif – Revăzând Ţara Sfântă
către un răsărit post-suprarealist .......................................32 cu Doina Cernica ................................................................94
Elena-Brânduşa Steiciuc – Vasile Spiridon, Gruia Novac – Cuvântul unde muşcă
„Hexagonale”: o invitaţie la un periplu cultural nu se vindecă degrabă (Eseu critic şi literar
în Franţa .................................................................................34 cu tentativă de portret moral)............................................96
Isabel Vintilă – Doina Ruşti, „Paturi oculte”, Elena-Brânduşa Steiciuc – Cassian Maria Spiridon:
Bucureşti, Editura Litera, 2020...........................................37 când poezia devine rugăciune ........................................98
pe contrasens din sens opus
Adrian Alui Gheorghe – Viaţa laolaltă cu poezia.......39 Leo Butnaru – Ziua mâniei se amână .........................100
blaga – 60 theatrum
Constantin Cubleşan – „Contimporan cu fluturii, Andrei Velea – Uşa e deschisă .....................................102
cu Dumnezeu…” (Lucian Blaga) – Nicolae Havriliuc – Magia „ACUM şi AICI”............106
60 de ani de la moarte......................................................40 note de lector
proză Cezar Straton – A treisprezecea oră ...........................108
Dafin Mureşeanu – Agentul Petrişor jurnal de călătorie
şi Contele de Monte Cristo...............................................42 Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
Dana Banu – Milena .........................................................44 inima Japoniei (XVI) (note şi gânduri de drum)............110
eveniment miscellanea
Doina Cernica – De Florii, despre cum poţi Andrei Breabăn – Primul Patriarh
birui atunci când ai pierdut................................................48 al Constantinopolului în Istanbul ....................................113
Doina Cernica – Pictorul Mircea V. Hrişcă, eseu
o inimă care continuă să bată ..........................................51 Horaţiu Stamatin – Despre literalitate ...........................115
rememorări Victor Teişanu – Epicul, între memorie şi ficţiune:
Cristina Irimia – Lili....................................................................54 Dan Lungu..........