Fișă de lectură

I – Hamlet – William Shakespeare

Publicare: 1603
Autor: William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564 - d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg și poet englez,
considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei și
“Poet din Avon” (“Bard of Avon”) sau "Lebăda de pe Avon" ("The Swan of Avon"). Lucrările sale au supraviețuit,
incluzând și unele realizate în colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de
sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape
fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Multe dintre piesele sale au
fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era
"Totus mundus agit histrionem", reluată în “Cum vă place“ sub forma metaforei lumii ca scenă de teatru: "All
the world's a stage, And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances".
"Lumea întreagă este o scenă iar bărbații și femeile sunt actorii ei, ei intră și ies pe rînd din ea". Rivalul cel mai
important al lui Shakespeare din epocă a fost un alt redutabil dramaturg, Christopher Marlowe, fiind ucis într-o
cârciumă, în urma unui conflict iscat din senin. William Shakespeare a rămas astfel dramaturgul cel mai jucat și
mai respectat, inclusiv de către regina Elisabeta. Recent, un celebru dramaturg englez contemporan, Tom
Stoppard, a realizat scenariul filmului Shakespeare in love, propunînd o variantă destul de controversată, prin
care susține idee că moartea lui Marlowe ar fi fost provocată de rivalitatea cu colegul său, Shakespeare, fapt
neconfirmat de istoricii literari englezi. Unii cred că Christophore Marlowe ar fi scris chiar o parte dintre piesele
marelui Will, datorită faptului că "Lebăda de pe Avon" ar fi provenit dintr-o pătură socială destul de umilă și nu
ar fi posedat educația necesară pentru a scrie aceste piese sau sonete, dar este vorba din nou de o teorie
hazardată.
Rezumat: Lui Hamlet, tanarul print al Danemarcei, reintors de la studii, i se arata într-o noapte, pe zidurile
castelului Elsinor, fantoma tatalui sau, care îi dezvaluie că a fost asasinat miseleste de catre propriul sau frate,
actualul rege Claudius, care a impins crima pana la a se casatori cu sotia celui ucis, mama lui Hamlet.
Tanarul print, fire inclinată spre studii şi reflectie, se vede brutal obligat de evenimente sa actioneze si sa-si
razbune tatal. El simuleaza nebunia, acumuleaza dovezile şi cauta momentul prielnic razbunarii, ezitand mereu
sa actioneze.
Punand niste actori ambulanţi sa joace o piesa care reconstituie împrejurarile crimei, Hamlet surpirnde
reactia care il tradează pe Claudius, dobandind astfel o noua proba a vinovatiei acestuia.
Pentru a-si indeplini datoria sa razbunatoare, Hamlet sacrifica dragostea pentru Ofelia, care moare inecata
si pe al carei tata, curteanul Polonius, il omorase luandu-l drept rege.
Laertiu, fratele Ofeliei, îl provoacă pe Hamlet la duel, iar regele otraveste varful spadei lui. Hamlet moare,
nu insă inainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea otrava.
Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet şi reintroducand ordinea pe care
atatea crime o tulburasera.

II – Regele Lear
Premieră: 26 decembrie 1606
Personaje :
 Lear, rege al Angliei.
 Goneril cea mai mare fiică a lui Lear.
 Regan, a doua fiică a lui Lear.
 Cordelia, cea mai tânără fată a lui Lear.
Rezumat: Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte
regatul fiicelor sale. Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe
care i-o poartă. Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase,
exact ceea ce acesta dorea sa audă. Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : "Iubesc pe Majestatea-ta
așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin". Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl
își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o. Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata
de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete. Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar
contele de Kent, Edgar și bufonul.
Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său. Goneril și Regan vor sfârși în
mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edrnund, comandantul oștilor
britanice. Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edrnund.
Cordelia este omorâtă din porunca lui Edrnund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere.
Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care
aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea.

Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării
determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a
percepțiilor sale interioare.

III – Othello
Publicare: 1603
Peronajele principale: Othello, un general maur din armata venețiană; Desdemona, soția lui Othello; Michael
Cassio, locotenentul lui Othello; Iago, omul de credință al lui Othello.
Rezumat: Piesa începe cu momentul în care Roderigo, un nobil bogat, i se plânge lui Iago, un militar de rang
înalt, că nu i-a spus nimic despre căsătoria secretă dintre Desdemona, fiica senatorului Brabantio, și Othello un
general maur din armata venețiană. Roderigo este foarte supărat, pentru că o iubește pe Desdemona, pe care
o și ceruse de soție tatălui acesteia. Pe de altă parte, Iago este supărat pe Othello, pentru că acesta îl înălțase
în grad, punându-l comandant, pe un anume Michael Cassio, mult mai tânăr și mai ne-experimentat decât
Iago. De aceea își propune să se răzbune. Pentru început, îi cere lui Roderigo să-l trezească pe bătrânul
Brabantio și să-l înștiințeze că fiica sa, Desdemona, plănuiește să fuga cu maurul. în timp ce întreaga casa a
nobilului este în freamăt, Iago se furișează afara și îl înștiințează pe Othello de venirea lui Brabantio.
Între timp Desdemona, într-adevăr fugise și se căsătorise în secret cu Othello. Tatăl fetei ajunge la
Othello în toiul unor importante pregătiri militare, deoarece tocmai se zvonise că flota turceasca ataca insula
Cipru. Senatul venețian hotărâse ca Othello să plece de grabă în apărarea insulei.

Rănit în amorul propriu, Brabantio îl acuza pe maur ca prin viclenie și meșteșugiri diavolești i-a sedus și
nenorocit fata. Acesta se apară istorisind cum, fiind adesea invitat în casa lui Brabantio, a avut prilejul s-o
întâlnească pe preafrumoasa fată, care îl ruga stăruitor să-i povestească numeroasele primejdii prin care a
trecut de-a lungul carierei sale militare. Acestea au fost, spune el, meșteșugirile sale, povestea sincera a vieții
unui om greu încercat. Petrecând mult timp în preajma lui, fata a reușit să vadă dincolo de înfățișarea sa aspra
și respingătoare (în ochii societății) și să se îndrăgostească de el.
Desdemona este și ea adusa în fața senatului și confirmă cele spuse de Othello. Cu inima frântă,
Brabantio se vede nevoit să-și dea consimțământul pentru căsătoria celor doi. Cu toate acestea îl atenționează
pe ton profetic: "Ai grija Maurule, dacă ai ochi să vezi, și-a înșelat tatăl, s-ar putea să te înșele și pe tine".
Datorită varietății de teme abordate, rasism, iubire, gelozie, trădare, tragedia Othello își păstrează actualitatea.
Othello
Initial Situation
Wedding bells!

Othello and Desdemona fall in love and run away together to get married. Everything's peachy! Until
Desdemona's father finds out…

Conflict
Interracial marriage not approved by Dad. Also, war and a villain.

The conflict comes in a few different forms. First, you've got Desdemona's dad all angry that his daughter
secretly married a black man. Next, it looks like war with the Turks. Last and most importantly, you've got a
livid Iago itching to wreak some havoc.

Complication
Iago hatches a plan.

While some of our conflicts go away (like the war and Brabantio, at least for the time being), others (Iago
wanting to wreak havoc) lead to further complication. Iago is no longer an angry man; he's now an angry man
with a plan. Not to mention, the convoluted machinations he devises are complicated enough in their own
right, even without a classic plot analysis.

Climax
Iago convinces Othello that Desdemona's cheating and Othello resolves to kill her.

The intrigue of Othello is watching Iago work his manipulative magic. The deceptions grow, bit by bit, until
Othello is quite ensnared by his own jealous thoughts. The plot thickens and thickens, and the complications
twist and turn until we finally arrive at the psychological climax: Othello's declaration that he'll kill his wife. We
chose this as the climax, rather than the actual killing, because we are building toward Iago's defeat of
Othello's mind, not Othello's defeat of Desdemona's body.

Suspense
Othello will soon kill Desdemona.

Now that we know Othello's going to kill Desdemona, we get all worked up in the suspense of when it's
actually going to happen. We're also not sure how things will work out for Iago. Will he get away with his plan?

Denouement
Almost everybody dies.

The denouement starts as soon as Desdemona dies. Minutes after she dies, Emilia figures out that Iago is
responsible for the whole mess. When she shares this with Othello and his men, Iago kills her. Othello, broken
by grief and guilt, stabs himself.

Conclusion
Bizarre silence from Iago.

Cassio survives. So does Iago, who refuses to explain why he did what he did and swears he will never speak
again. It's an unsatisfying conclusion, since we wanted the cash-in moment where the detective explains who
did what in what room with whom.
Regele Lear
Initial Situation
Split the kingdom; bring on retirement.

Uh-oh. Anybody who has read Henry IV Part 1 (or lives in seventeenth-century England) knows it's not a good
idea for Lear to split up the kingdom so he can enjoy an early retirement. We wonder what will happen next…

Conflict
Banishment and general scheming.

Lear decides to divide his kingdom based on which of his daughters professes the most love for him. The love-
game doesn't go so well, and Cordelia ends up disowned. Kent is similarly banished, and Edmund decides to be
evil. We have political and personal conflicts here.

Complication
Family issues boil over.

Lear's daughters (Goneril and Regan, that is) aren't exactly hostess material, and Lear is most definitely a lousy
guest so, there's some serious domestic drama coming to a head at this point.

Climax
Thunder, lightning, and violence.

Furious at the ingratitude of his children, Lear walks out on both of them and wanders screaming into the
thunderstorm. Thunder and lightning are pretty strong indicators of the climax, as is Lear's searing language
and emerging insanity. Gloucester also gets his eyes plucked out when he tries to help Lear and Edmund rats
him out.

Suspense
Armies and hidden identities.

As Cordelia's French troops march somewhere offstage, tension builds. Also, with everyone wearing disguises
and concealing their true identities, it's only a matter of time before the truth is revealed. But until that
happens, we can feel the tingly anticipation of waiting for it.

Denouement
Cordelia dies.

Lear and Cordelia lose the battle and are imprisoned. Lear, wiser now than at the beginning of the play, says he
doesn't mind – he's learned over the course of the play that power politics don't matter, while a good
relationship with his daughter does. But then Cordelia is hanged.

Conclusion
Empty nothingness.

Heartbroken, Lear dies while cradling his daughter in his arms. Somebody obviously has to take over the
kingdom now, but nobody really wants to the job.
Hamlet
Initial Situation
I'm My Own Grandpa

Only a month after the old King of Denmark dies, his queen remarries —to his own brother. Hamlet is not happy to have
his uncle as his new step-father. On the political front, young go-getter Prince Fortinbras of Norway plans to invade
Denmark.

Conflict
Revenge!

A ghost shows up on the castle battlements, looking suspiciously like the recently deceased King. The ghost has a message
for Hamlet: his father's death was no accident. Hamlet is supposed to exact revenge, which, when you're talking about the
current King of Denmark and the husband of your mother, is quite the conflict. Meanwhile, Polonius tells Ophelia,
Hamlet's girlfriend, to end whatever it is she's doing with Hamlet.

Complication
Worth Waiting For

Revenge shouldn't be too complicated, if you actually get it done. But Hamlet doesn't get it done. All he manages to do is
go crazy, which is complicated in its own right, but more so when you're not sure if he's faking it or not. And then there
are some treacherous pseudo-friends (Rosencrantz and Guildenstern), and Ophelia is no longer talking to Hamlet, and
finally there's some strange sort of lie-detecting play that Hamlet has devised, which is supposedly going to prove
whether or not King Claudius is guilty of murdering the former King.

Climax
Guilty as Charged

We'll give you two choices for the climax: the play-within-the-play, or Hamlet's confrontation with his mother. One way of
thinking about it is to see Hamlet's interaction with Gertrude as the play's emotional climax, while the play-within-the play
is the plot's climax. After all, this is the point when Hamlet definitively knows that Claudius is guilty; it's also the first
action Hamlet actually takes in the name of advancing his revenge. Yet the emotional boiling point of the play happens in
the next scene, when Hamlet rails on Gertrude and stabs Polonius.

Suspense
The Game's Afoot

The suspense builds when we wonder if Hamlet is going to die on or after the trip to England. We feel more suspense as
Claudius and Laertes plot our prince's death, suspense that only increases with every added back-up plan. Will Hamlet die
from one of the umpteen poisoned objects?

Denouement
Revenge of the Red Shirts

Everyone whose name you know dies, except for Horatio. Talk about "casual slaughters" (5.2.366). After four acts of
delay, everybody finally gets some revenge, all in about five minutes. In the not-so-friendly-after-all duel, Laertes manages
to wound Hamlet with a poisoned sword, which Hamlet then uses to wound Laertes back. To clean up all the loose ends,
Gertrude dies from poisoning and Hamlet kills Claudius.

Conclusion
<3 Fortinbras

Horatio, Hamlet's friend, is basically the only Equity actor left standing, so he gets to explain to Prince Fortinbras of
Norway why there are dead bodies all over the floor. And, hey, since the throne's empty —Fortinbras will just help
himself. Happy ending? Not for Hamlet. But it might be a good ending for Denmark, since Fortinbras is exactly the kind of
get-up-and-goer that the kingdom needs.