2.1.1.

ECONOMIE C2
Alegeţi răspunsul corect în funcţie de cerinţele problemei!
(MULTIPLE CHOICE)

1. În calculul indicatorilor macroeconomici, atributul „naţional" se referă la:

a. producţia sau venitul creat şi consumat de către agenţii economici care îşi
desfăşoară activitatea în interiorul ţării respective;
b. apartenenţa statală a agenţilor economici, indiferent dacă ei îşi desfăşoară
activitatea în propria ţară sau în alte ţări;
c. includerea consumului de capital fix în calculul producţiei finale;
d. eliminarea consumului de capital fix din calculul producţiei finale;
e. producţia sau venitul creat şi consumat de către agenţii economici care îşi
desfăşoară activitatea în exteriorul ţării respective.

2. Deflatorul PIB este un instrument de măsură a:

a. creşterii economice;
b. dezvoltării economice;
c. inflaţiei;
d. şomajului;
e. deficitului balanţei de plăţi.

3. Produsul dintre deflatorul PIB şi PIB real reprezintă:

a. rata inflaţiei;
b. PIB nominal;
c. indicele preţurilor;
d. produsul naţional brut;
e. rata şomajului.

4. Tipul intensiv de creştere economică este caracteristic acelor economii naţionale

care:
a. sunt înzestrate cu resurse naturale abundente;
b. înregistrează o rată redusă a şomajului;
c. sunt capabile să genereze şi să absoarbă pe scară largă progresul tehnic;
d. înregistrează o rată redusă a inflaţiei;
e. beneficiază de ajutoare economice externe masive.

5.Principiul multiplicatorului investiţiilor exprimă interacţiunea care se formează

între:
a. creşterea venitului şi creşterea consumului;
b. creşterea consumului şi creşterea
economiilor; creşterea venitului şi
creşterea investiţiilor;
d. creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor;
e. creşterea consumului şi creşterea investiţiilor.

6. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui J. M. Keynes, atunci când venitul

disponibil creşte, consumul, de regulă:
a. scade, dar într-o proporţie mai mare decât creşterea venitului;
b. creşte, dar într-o proporţie mai mare decât a venitului;
c. creşte, dar într-o proporţie mai mică decât a venitului;
d. rămâne constant;
e. scade, dar într-o proporţie mai mică decât creşterea venitului.

17
7. Investiţiile realizate din fondul de amortizare se numesc:
a. investiţii brute;
b. investiţii nete;
c. investiţii de înlocuire;
d. investiţii de portofoliu;
e. investiţii nominale.

8. Intervenţia statului în economie trebuie să urmărească:

a. creşterea salariilor;
b. planificarea imperativă;
c. asigurarea unor venituri cât mai mari la bugetul de stat;
d. funcţionarea eficientă a ansamblului economic;
e. stabilirea unor preţuri fixe la bunurile necesare populaţiei.

9.Rata optimă de presiune fiscală este:

a. acel prag de impunere care asigură maximul încasărilor fiscale;
b. o construcţie teoretică, imposibil de atins în realitate;
c. stabilită de către guvern;
d. acel prag de impunere fiscală ce îi mulţumeşte pe toţi agenţii economici;
e. acel prag de impunere care asigură minimul încasărilor fiscale.

10. Scăderea nivelului de impunere fiscală are efecte pozitive atunci când:
a. conduce la deficite bugetare;
b. asigură creşterea accentuată a veniturilor impozabile;
c. stimulează disponibilizările;
d. duce la o scădere a cheltuielilor publice pentru obiective sociale;
e. conduce la scăderea accentuată a veniturilor impozabile.

11. În condiţiile actuale, planificarea macroeconomică:

a. are o determinare subiectivă;
b. este un element perturbator al activităţii economice;
c. este interzisă de organismele financiare internaţionale;
d. are o determinare obiectivă;
e. nu mai este de actualitate.

12. Structurile componente esenţiale ale economiei mondiale sunt:

a. statele lumii, comerţul şi turismul internaţional;
b. companiile transnaţionale şi relaţiile economice dintre ele;
c. economiile naţionale, diviziunea mondială a muncii şi relaţiile economice
internaţionale, dreptul internaţional şi instituţiile economice mondiale;
d. ştiinţa şi tehnologia avansată, relaţiile interumane, dezvoltarea informaticii şi apariţia
Internetului;
e. Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi Banca pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare.
13. Diviziunea mondială a muncii reprezintă:
a. specializarea economiilor naţionale în producţia şi comercializarea diferitelor bunuri şi
servicii;
b. raporturile de putere economică între diferitele regiuni şi ţări ale lumii;
c. împărţirea ţărilor lumii în ţări bogate şi ţări sărace;
d. împărţirea economiilor naţionale în debitoare şi creditoare;
e. împărţirea ţărilor lumii în ţări exploatatoare şi ţări exploatate.

18
14. Decalajul economic absolut semnifică:
a. deosebiri între structurile de ramură ale economiilor naţionale;
b. diferenţele absolute între ţări în dotarea cu factori de producţie;
c. diferenţa cantitativă, măsurată în cifre absolute, între nivelurile economice, a
diferitelor grupe de ţări ori ţări ale lumii;
d. diferenţele absolute între ritmurile dezvoltării economice ale ţărilor dezvoltate
şi al ţărilor în curs de dezvoltare;
e. diferenţa calitativă, măsurată procentual, între ponderile deţinute de diferite
ţări şi grupe de ţări în indicatorii economici mondiali.

15. Decalajul ecoRbmic relativ exprimă:

a. diferenţa cantitativă între produsul total şi pe locuitor al ţărilor în curs de
dezvoltare şi cel al ţărilor dezvoltate;
b. deosebirile dintre nivelurile de trai ale locuitorilor ţărilor sărace şi ale celor
c. bogate;
diferenţa calitativă, măsurată procentual, între ponderile deţinute de diferite ţări
şi grupe de ţări în indicatorii economici mondiali;
d. diferenţele calitative între ţări, în ce priveşte mărimea populaţiei, suprafaţa,
gradul de participare la relaţiile economice internaţionale;
e. diferenţa cantitativă, măsurată în cifre absolute, între nivelurile economice ale
diferitelor grupe de ţări ori ţări ale lumii.
16. Decalajul tehnologic exprimă:
a. starea calitativă diferită a aparatului şi metodelor de producţie, a înzestrării
tehnologice a muncii în diferite ţări şi grupe de ţări;
b. diferenţele calitative între produsul pe locuitor al ţărilor în curs de
dezvoltare şi cel al ţărilor dezvoltate;
c. diferenţele dintre nivelurile de calificare profesională a forţei de muncă în
ţările în curs de dezvoltare şi cele dezvoltate;
d. diferenţele dintre ţări, în ce priveşte dotarea lor cu factori de producţie;
e. diferenţele cantitative între produsul pe locuitor al ţărilor în curs de
dezvoltare şi cel al ţărilor dezvoltate.

17. Ordinea economică mondială înseamnă:

a. normele juridice, legislative şi instituţiile care reglementează relaţiile economice
internaţionale;
b. raporturile de putere existente între economiile naţionale ale statelor lumii;
c. raporturile dintre normele juridice , legislative suprastatale şi cele naţionale;
d. modurile în care se structurează raporturile între ţările bogate şi cele sărace;
e. Adunarea Generală ONU.

18. Scenariu al dezvoltării economice mondiale înseamnă:

a. un model determinist bazat pe factori obiectivi ai dezvoltării economice mondiale;
b. o ipoteză abstractă privind direcţiile evoluţiei economiei mondiale;
c. un model explicativ-explorativ al evoluţiei economiei mondiale sub impactul
factorilor subiectivi, al deciziei, asupra dinamicii vieţii economice mondiale;
d. o construcţie logico-matematică privind evoluţia economiei mondiale;
e. plan adoptat de Adunarea Generală a ONU.

19. Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială reprezintă:

a. instituţii ale Uniunii Europene;
b. instituţii specializate ale ONU;
c. instituţii independente faţă de orice organisme internaţionale ori naţionale;
d. instituţii internaţionale de binefacere;
e. societăţi comerciale transnaţionale.

19
20. Rata consumului are o tendinţă de reducere atunci când:
a. venitul creşte;
b. venitul scade;
c. venitul rămâne constant;
d. rata economiilor scade;
e. economiile scad.
21. Veniturile realizate de către cetăţenii români care lucrează în Italia sunt
incluse în:
a. PIB al României şi PNB al Italiei;
b. PNB al României şi PIB al Italiei;
c. PIN al României şi PNN al Italiei;
d. PNN al României şi PNB al Italiei;
e. PNN al României şi PNN al Italiei.
22. De regulă, preţul bunurilor economice, în condiţii de libertate economică,
se formează:
a. prin negociere;
b. prin calcule matematice;
c. prin decizii guvernamentale;
d. prin licitaţie;
e. prin impunerea de către organisme internaţionale.
23. Activitatea economică în economiile modeme este reglată prin:
a. consensul cumpărătorilor cu vânzătorii;
b. intervenţia statului pentru creşterea ofertei;
c. existenţa unui sistem concurenţial;
d. progrJmarea economică;
e. planificarea economică imperativă.

24. Marfa este:

a. un bun destinat autoconsumului;
b. un bun liber;
c. un serviciu destinat pieţei;
d. orice bun economic;
e. un serviciu destinat autoconsumului.

25. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la pământ (sol), nu este

corectă:
a. factor de producţie limitat;
b. factor de producţie neregenerabil;
c. factor de producţie originar;
d. factor de producţie primar;
e. factor de producţie regenerabil.
26. Care dintre caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii ca factor
de producţie:
a. factor activ al producţiei;
b. activitate conştientă;
c. factor derivat;
d. consum concomitent de energie fizică şi intelectuală;
e. factor determinant al producţiei.
27. Capitalul - factor de producţie se referă la:
a. creditele contractate la bănci;
b. bunuri destinate producerii altor bunuri sau servicii;
c. investiţiile unei firme;
d. bunuri economice destinate tranzacţiilor pe piaţă;
e. banii depuşi în conturi bancare.
20
28. În capitalul fix al unei firme industriale nu intră:
a. clădirile secţiilor de producţie;
b. maşinile şi utilajele;
c. magaziile şi depozitele;
d. materiale şi semifabricate;
e. producţia.

29. Expresia bănească a uzurii capitalului fix este:

a. costul total;
b. cheltuiala cu capitalul circulant;
c. amortizarea;
d. cifra de afaceri;
e. preţul.
30. Obiectivul principal al producătorului este:
a. obţinerea de câştiguri legale;
b. înregistrarea de profit mediu;
c. maximizarea profitului;
d. minimizarea pierderilor;
e. minimizarea cheltuielilor.
31. Combinarea factorilor de producţie se reprezintă grafic prin:
a. curba posibilităţilor de producţie;
b. curba isocuanţei (isoproducţiei);
c. curba de indiferenţă;
d. curba de isoutilitate;
e. curba Laffer.
32. Funcţia de producţie exprimă legătura obiectivă existentă între:
a. cost şi profit;
b. factorii de producţie folosiţi şi rezultatele obţinute;
c. cantitatea şi calitatea factorilor de producţie folosiţi;
d. profitul brut şi profitul net; �
e. şomaj şi inflaţie.
33. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală, atunci productivitatea
medie este:
a. minimă;
b. maximă;
C. descrescătoare;
d. crescătoare;
e. egală cu zero.
34. Atunci când costul variabil total rămâne constant, iar cantitatea produsă creşte, costul
variabil mediu:
a. creşte;
b. se reduce;
c. este egal cu zero;
creşte, apoi scade până la zero;
e. rămâne constant.
35. În costurile variabile nu sunt incluse cheltuielile cu:
a. materii prime;
b. materiale;
c. combustibil;
d. salariile personalului administrativ;
e. salariile personalului direct productiv.
21
36. Dacă producţia creşte, iar costul marginal este crescător şi superior costului variabil
mediu:
a. costul fix este descrescător;
b. costul variabil mediu
descreşte; costul total
mediu descreşte;
d. costul variabil mediu creşte;
e. costul fix mediu creşte.

37. Costul mediu nu depinde de:

a. consumul de factori de producţie pe unitatea de produs;
b. nivelul productivităţii;
c. preţul factorilor de producţie utilizaţi;
d. veniturile consumatorilor;
e. cantitatea produsă.

38. Se află în raport invers proporţional:

a. masa monetară şi nivelul preţurilor;
b. salariul nominal şi salariul real;
c. rata dobânzii şi oferta de monedă;
d. rata dobânzii şi cererea de credite;
li'
e. numărul falimentelor şi rata
şomajului.

39. Acţionarii sunt:

a. proprietari ai unei părţi din capitalul societăţii care a emis acţiunile;
b. creditori ai societăţii care a emis acţiunile;
c. agenţi de schimb care acţionează în numele clienţilor;
d. brokeri specialişti;
e. emitenţii de acţiuni.

40. În cazul unei operaţiuni bursiere la termen, în urma creşterii cursului acţiunilor,
câştigă:
a. vânzătorul acţiunilor;
b. cumpărătorul acţiunilor;
c. firma care a emis acţiunile;
d. atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul acţiunilor;
e. creditorii societăţii care au emis acţiunile.

41. Negocierea preţului acţiunilor:

a. nu este posibilă pe piaţa secundară;
b. se realizează pe piaţa primară;
c. este posibilă doar dacă unul din cei implicaţi în operaţiune deţine pachetul acţiunilor de
control;
d. se practică în cadrul bursei de valori;
e. nu este posibilă, preţul fiind stabilit prin lege.

42. Modelul economiei sociale de piaţă, caracterizată prin atenţia deosebită acordată
protecţ1e1 mediului, dezvoltării adecvate a educaţiei, ocrotirii sănătăţii, asi gurării locurilor de
muncă şi înfăptuirii unor programe guvernamentale de protecţie socială, este caracteristic
pentru:
a. SUA;
b. Australia;
c. Germania şi ţările nordice;
d. Japonia;
e. România.

22
43. Modelul economiei de piaţă „direcţionate de consum" se caracterizează prin:
a. acordarea unui rol major pieţelor şi a unui rol minim statului;
b. existenţa unui sistem public de asigurări sociale bine dezvoltat;
c. preponderenţa învăţământului public;
d. nivel al veniturilor stabilit în funcţie de pregătire şi vechime;
e. grija deosebită acordată categoriilor de persoane defavorizate.
44. O activitate economică eficientă înseamnă:
a. a satisface mai puţine nevoi cu resurse mai ieftine;
b. a satisface nevoile cu resursele pe care societatea le produce;
c. a satisface nevoi mai multe cu aceleaşi resurse sau cu resurse mai puţine;
d. a spori permanent cantitatea resurselor atrase şi utilizate;
e. a satisface mai puţine nevoi cu mai multe resurse.
45. Casele de schimb valutar efectuează numai operaţiuni:
a. la termen;
b. de arbitraj valutar;
c. swap;
d. la vedere;
e. hedging.
46. Obligatarii sunt:
a. proprietari ai unei părţi din capitalul societăţii care a emis obligaţiunile;
b. creditori ai societăţii care a emis obligaţiunile;
c. agenţi de schimb care acţionează în numele clienţilor;
d. brokeri specialişti;
e. emitenţii de obligaţiuni.
47. La o banca românească cursul afişat I EURO= 4,8 RON este un exemplu de
cotare:
a. primară;
b. secundară;
C. directă;
d. indirectă;
e. fixă.

48. Nu reprezintă o funcţie a banilor:

a. mijloc de plată;
b. mijloc de schimb;
c. mijloc de rezervă de valoare;
d. mijloc de măsurare a activităţii economice;
e. mijloc de informare.
49. Populaţia activă disponibilă reprezintă:
a. persoanele ce au capacitatea fizică şi intelectuală de a desfăşura o activitate
economică, precum şi vârsta legală;
b. persoanele care desfăşoară activitate profesională;
c. populaţia ocupată în diferite activităţi profesionale, precum şi persoanele care caută
locuri de muncă;
d. populaţia totală a unei ţări;
e. şomerii.
50. Nu este exemplu de tranzacţie unilaterală:
a. donaţia;
b. moştenirea;
c. plata impozitelor;
d. împrumutul de la bancă;
e. subvenţia.
23
51. PIB nominal exprimă valoarea adăugată brută a bunurilor şi serviciilor finale:
a. în preţuri constante;
b. în preţuri curente;
c. în preţuri comparabile;
d. în preţuri universale;
e. la PPC (Paritatea Puterii de Cumpărare).
52. Tipul extensiv de creştere economică este caracteristic acelor economii
naţionale care:
a. sunt înzestrate cu resurse nelimitate;
b. înregistrează o rată redusă a şomajului;
c. sunt capabile să genereze şi să absoarbă pe scară largă progresul tehnic;
d. sunt incapabile să valorifice superior resursele naţionale;
e. înregistrază o rată redusă a inflaţiei.
53. Statul poate să contracareze recesiunea economică prin politica bugetară,
recurgând la:
a. mărirea cheltuielilor publice;
b. scăderea cheltuielilor publice;
c. creşterea impozitelor;
d. scăderea impozitelor;
e. scăderea ratei dobânzii.
54. Statul poate să contracareze recesiunea economică prin politica fiscală,
recurgând la:
a. mărirea cheltuielilor publice;
b. scăderea cheltuielilor publice;
c. creşterea impozitelor;
d. scăderea impozitelor;
e. scăderea ratei dobânzii.
55. Statul poate să contracareze recesiunea economică prin politica monetară,
recurgând la:
a. mărirea cheltuielilor publice;
b. scăderea cheltuielilor publice;
c. creşterea impozitelor;
d. scăderea impozitelor;
e. reducerea ratei dobânzii.
56. Gradul de îndatorare a unei ţări se poate determina prin raportarea datoriei
publice la:
a. masa monetară;
b. agregatul monetar M3;
c. Produsul Intern Brut;
d. economiile populaţiei;
e. rezerva Băncii Naţionale.
57. Dacă PGB=1,25 x PIB=10.000, 1N = investiţiile nete, iar investiţiile brute (IB)
reprezintă 30% din PIB, atunci:
a. PIB = 9000;
b.
CI=2000; C.
IN = 2000;
d. IB=3000;
e. PGB = 8000.
58. Într-o economie PIB este de 100.000 mld. u.m. Dacă ponderea consumului
final privat în PIB este de 65%, a investiţiilor brute de 15%, iar a consumului final
public de l 0%, atunci exporturile nete vor avea o pondere în PIB de:
a. 35%;
b. 15%;
C. 10%;
d. 5%;
e. 25%.
24
59.În cazul în care înclinaţia marginală spre economii este 0,2,
a. multiplicatorul investiţiilor este: 5;
b. 2;
C. 10;
d. 20;
e. 4.

60. Se presupun următoarele: PNB= 3000. Consumul personal= 2400.

Consumul public = 100. Consumul de capital fix = 150. Mărimea PNN este:
a. 2900;
b. 2850;
C. 600;
d. 350;
e. 2500.

61. La o înclinaţie marginală spre consum egală cu 0,8, creşterea investiţiilor

pentru a asigura o sporire a veniturilor cu 500 u.m va fi:
a. 200;
b. 150;
C. 1000;
d. 100;
e. 4000.

62. Producţia a 3000 de bunuri necesită 60 de salariaţi. Angajarea a încă 20 de

salariaţi determină un spor de producţie de 1000 de bunuri. Cât este
productivitatea marginală a muncii?
a. 16,4;
b. 56;
C. 75;
d. 50;
e. 150.

63. Pe termen scurt, dacă producţia creşte cu 100%, costul fix mediu:
a. creşte cu 50%;
b. scade cu 150%;
C. creşte cu 100%;
d. scade cu 50%;
e. scade cu 100%.

64. Să se determine costul variabil mediu, ştiind că producţia obţinuta (Q) este
de 150 de bucăţi, iar costul variabil global (CV) este de 6000 u.m.:
a. 100 u.m.;
b. 1000 u.m.;
c. 40 u. m.;
d. 110 u.m..

65. La o rată nominală a dobânzii de 15% şi o rată anticipată a inflaţiei de 10%, rata
reală a dobânzii este: a. 25%;
b. 10%;
C. 5%;
d. 15%;
e. 20%.

25
66. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de vânzare-cumpărare a
100 de titluri, la un curs de 1OOO RON / titlu. Dacă la scadenţă cursul creşte cu
1O % , care dintre cei doi câştigă şi ce sumă ?
a. cumpărătorul, IO.OOO RON;
b. vânzătorul, 10.000 RON;
c. cumpărătorul, 100.000 RON;
d. vânzătorul, 100.000 RON;
e. cumpărătorul, 1000 RON.
67. Ce sumă trebuie depusă în prezent la bancă, dacă se doreşte ca peste 2 ani, în
condiţiile unei rate a dobânzii anuale de 20%, suma finală obţinută să fie 14400
RON?
a. 10000;
b. 7200;
C. 28800;
d. 100;
e. 2889.

68. O bancă acordă un credit de 5000 RON pe termen de 4 luni, cu o rată a

dobânzii de 12%. Ce valoare are dobânda încasată de bancă?
a. 600 RON;
b. 150 RON;
c. 200 RON;
d. 5600 RON;
e. 50 RON.

69. Determinaţi cantitatea de produse care asigură realizarea unui profit anual de 50
milioane RON, în cazul în care firma înregistrează un cost fix global anual de 100
milioane RON., un cost variabil mediu de 250000 RON/produs, şi vinde produsele
la un preţ unitar de 350000 u.m.
a. 1500;
b. 1000;
C. 2000;
d. 4000;
e. 3750.

70. Cuponul unei obligaţiuni este de 1500 RON, iar rata anuală a dobânzii este
10%. Determinaţi cât reprezintă cursul obligaţiunii.
a. 150 RON;
b. 15000 RON;
c. 100 RON;
d. 12500 RON;
e. 125 RON.

RĂSPUNSURI

1. 2. 3. B 4. 5. 6. 7. C 8. D 9. A 10.
B B
C C C C
11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. B 20.
D C A C C A A C A
21. 22. 23. 24. 25. B 26. 27. B 28. D 29. C 30.
B A C C C C
31. 32. B 33. B 34. B 35. 36. 37. 38. 39. 40.
B D D D D A B
41. 42. 43. 44. 45. 46. B 47. 48. E 49. 50.
D C A C D C C D
51. 52. D 53. 54. 55. E 56. 57. B 58. 59. A 60.
B A D C C B
61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70.
D D D C C A A C A B
26