INVENTARUL DE PERSONALITATE

NEO-PI-R
Curs 6

MODELUL BIG-FIVE
DE DESCRIERE A PERSONALITĂŢII

Tendinţele moderne în studiul personalităţii înregistrează o trecere de la studiul

analitic al acesteia, în termeni de factori sau trăsături, la studiul sintetic (Zlate, M.,
1994).
Cel mai cunoscut model care realizează o descriere sintetică a personalităţii este
modelul BIG-FIVE.
FACTORI
Studiile de analiză factorială au condus la ideea că personalitatea poate fi descrisă
printr-un număr de cinci factori sau trăsături dispoziţionale:
nevrozism
extraversie
deschidere
agreabilitate
conştiinciozitate

Modelul BIG-FIVE
Modelul BIG-FIVE derivă din abordările de tip lexical având ca bază ipoteza că
“acele diferenţe individuale care sunt cele mai evidente dar şi relevante din punct
de vedere social în viaţa indivizilor vor fi virtual encodate în limbajul lor: cu cât
sunt mai importante aceste diferenţe, cu atât e mai probabil să fie exprimate prin
înţelesul unui singur cuvânt”.
NEO-PI
-Autorii americani Costa şi McCrae au fost şi sunt preocupaţi nu numai de a
cerceta ci, mai ales, de a construi, a valida şi întemeia ştiinţific interpretarea unui
instrument psihodiagnostic cât mai complet.
-Prima variantă a Inventarului de personalitate Neo-Pi a fost lansată în 1985.
De atunci, cercetările autorilor s-au focalizat pe construirea unui model
interpretativ care să justifice faptul că trăsăturile de personalitate sunt factori
determinativi, deci explicativi pentru comportament.
-Modelul a fost prezentat pentru prima dată în iulie 1994 la Madrid, la a VII-a
Conferinţă Europeană de Psihologie a Personalităţii.
-În articulaţiile acestui model al persoanei personalitatea apare ca una dintre
dimensiunile fundamentale, alături de abilităţile cognitive şi cele fizice.
-Spre deosebire de celelalte inventare de personalitate, unde psihologul este
interesat în procesul de psihodiagnostic mai puţin de analiza de fineţe a proceselor
de transformare care s-au petrecut în decursul dezvoltării individului, autorii Big-
Five sunt interesaţi mai ales de ceea ce ei numesc adaptările specifice, adică felul
cum au fost modelate tendinţele de bază prin influenţele externe şi influenţele
interne.
Superfactorii personalităţii şi faţetele acestora
În urma cercetărilor realizate de echipele conduse de Costa şi McCrae s-au validat
câte 6 faţete pentru fiecare dintre cei 5 superfactori.
NEVROZISMUL
Definit ca stabilitate emoţională/ adaptare faţă de nevrotism/ neadaptare.
 Este tendinţa generală de a trăi afecte negative precum teama, tristeţea, jena,
mânia, vinovăţia, dezgustul.
În măsura în care acest tip de afectivitate influenţează adaptarea, în conţinutul
acestui factor intră şi tendinţa de a avea idei iraţionale, scăderea capacităţii de
control al impulsurilor şi a capacităţii de a face faţă stresului. Dimensiunea ca
atare reprezintă aspecte ale normalităţii psihice.
Scorurile înalte sunt interpretabile în sensul unui risc al dezvoltării unor tulburări
psihice, fără însă a putea disgnostica o anumită tulburare pe baza lor.
Scorurile joase reprezintă stabilitate emoţională, persoana rămnând calmă şi
relaxată în faţa stresului.

Faţetele nevrozismului
N1: Anxietatea
N2: Ostilitatea
N3: Depresia
N4: Conştiinţa de sine
N5: Impulsivitatea
N6: Vulnerabilitatea
N1: Anxietatea
-Reprezintă tendinţa de a trăi temeri, îngrijorări, nelinişti, nervozitate, precum şi
de a prezenta o anxietate liberă, nefixată la anumite conţinuturi.
-Nivelele înalte pot antrena fobii sau temeri specifice, deşi scala nu măsoară astfel
de simptome.
-Nivelele scăzute reprezintă calmul, relaxarea.

N2: Ostilitatea
-Nivelul înalt reprezintă tendinţa de a trăi stări frecvente de mânie, stări de
frustrare, înverşunarea.
-Exprimarea propriu-zisă a acestor stări afective depinde în bună măsură de
nivelul agreabilităţii.
-Există o corelaţie între agreabilitate şi ostilitate înaltă.
-Polul opus reprezintă tendinţa de a nu se înfuria uşor, de a prezenta o stare
prevalentă de confort psihic.

N3: Depresia
-Este cel mai bun predictor pentru starea de bine, de “fericire generală”.
-Polul depresiv indică tendinţa de a trăi predominant afecte de tip depresiv, stări
de vinovăţie, tristeţe, descurajare, lipsă de speranţă, singurătate.
-Polul opus înseamnă inexistenţa acestei tendinţe, dar nu şi predominanţa stărilor
de veselie şi lipsă de griji, aspecte care ţin de extraversie.

N4: Conştiinţa de sine

-A fost descris ca un factor de anxietate socială şi timiditate, în sensul accentuării
stărilor afective de ruşine, sensibilitate la ridicol, de a se simţi încurcat în prezenţa
altora, de a trăi sentimente de inferioritate.
-Polul opus nu atrage şi stări de încredere sau abilităţi sociale, dar indică faptul că
astfel de persoane se tulbură mai puţin în situaţii sociale penibile.
N5: Impulsivitatea
-Incapacitatea de autocontrol a impulsurilor şi dorinţelor. Dorinţele sunt percepute
ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil să le reziste, deşi ulterior
poate regreta un anumit comportament.
-Polul opus reprezintă capacitatea de a rezista la tentaţii şi frustrări. Impulsivitatea
nu înseamnă în această faţetă nici spontaneitate, nici timp rapid de decizie, nici
asumarea riscului.

N6: Vulnerabilitatea
-Se referă la vulnerabilitatea faţă de stres.
-Polul ridicat semnifică incapacitatea de a face faţă stresului, cu tendinţa de a
deveni dependent, panicat, lipsit de speranţă în situaţiile de urgenţă.
-Polul scorurilor joase antrenează autoaprecierea de competenţă şi stăpânire în faţa
stresului.

EXTRAVERSIA
Extravertul este sociabil , se simte în largul său printre oameni şi grupuri mari,
este afirmativ, activ, vorbăreţ; introvertul este rezervat, independent, liniştit.
Faţetele extraversiei:
E1: Căldură / entuziasm
E2: Spiritul gregar
E3: Afirmarea
E4: Activismul
E5: Căutarea excitării
E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoţionale
E1: Căldură / entuziasm
-Indică un comportament dominat de afectivitate şi prietenos, persoane care se
apropie uşor de ceilalţi, se ataşează uşor.
-La polul opus nu apare cu necesitate lipsa de compasiune pentru alţii sau
ostilitatea, ci un mod mai distant, formal, rezervat de conduită.

E2: Spiritul gregar

-Definit ca preferinţă pentru compania altora.
-Polul opus indică tendinţa de a evita compania altora.

E3: Afirmarea
-Indică un comportament dominant, plin de forţă, cu ascendenţă socială; persoane
care vorbesc cu uşurinţă, fără să ezite, şi care devin lideri ai grupurilor de
apartenenţă.
-La polul opus sunt cei care preferă să rămână în fundal şi să lase altora grija
afirmării sau vorbirii.

E4: Activismul
-Se relevă printr-un tempo ridicat în comportament, plin de energie, nevoia de a
face mereu ceva.
-Polul opus indică preferinţă pentru loisir, un tempo mai relaxat, fără ca acestea să
fie interpretabile ca lene sau comoditate.
E5: Căutarea excitării
-Indică o preferinţă pentru stimulare, o viaţă excitantă; astfel de persoane preferă
culori vii, medii zgomotoase, pericolul.
-La polul opus, preferă o anumită monotonie pe care ceilalţi ar putea-o considera
plictisitoare.
-La extrem, factorul poate fi un indiciu pentru comportamentul de tip psihopat.

E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoţionale

-Reprezintă tendinţa de a trăi stări emoţionale pozitive precum bucuria, veselia,
fericirea, iubirea, excitarea.
-Persoanele râd cu uşurinţă, sunt optimişti şi satisfăcuţi de viaţă.
-La polul opus, fără a fi nefericiţi, indivizii sunt mai puţin exuberanţi şi lipsiţi de
vervă.

DESCHIDEREA
Imaginaţie activă, sensibilitate estetică, atenţia pentru viaţa şi sentimentele
inferioare, preferinţa pentru varietate, curiozitate intelectuală, independenţa în
modul de a gândi lucrurile.
Faţetele deschiderii:
O1: Deschidere spre fantezie
O2: Deschidere în plan estetic
O3: Deschidere spre modurile proprii de a simţi
O4: Deschidere în planul acţiunilor
O5: Deschiderea în plan ideatic
O6: Deschidere în planul valorilor

O1: Deschidere spre fantezie

-Imaginaţie vie. Visează nu pentru a scăpa din situaţie, ci pentru că astfel îşi
crează o viaţă interioară bogată şi plină.
-Cei aflaţi la polul opus sunt mai prozaici, preferă ca mintea să le lucreze în
limitele a ceea ce fac aici şi acum.

O2: Deschidere în plan estetic

-Persoane care apreciază profund arta şi frumosul, fără ca aceasta să şi implice
talent artistic dezvoltat sau bun gust. Acest tip de deschidere îi conduce spre
lărgirea cunoştinţelor din domeniile respective.
-La polul opus sunt cei fără interes pentru artă şi frumos.

O3: Deschidere spre modurile proprii de a simţi

-Vizează o apreciere faţă de trăirile şi sentimentele interioare. Emoţiile fiind
considerate ca o parte importantă a vieţii, ele sunt şi foarte diferenţiate şi în acelaşi
timp mai profunde decât la alţi oameni.
-La polul opus afectele sunt mai puţin diferenţiate, mai degrabă directe, lipsite de
nuanţe, persoanele de acest tip nici nu le acordă o atenţie deosebită.

O4: Deschidere în planul acţiunilor

-Dorinţa de a încerca fel de fel de activităţi, locuri noi, chiar de a mânca mâncăruri
noi, neobişnuite.
-La polul opus se manifestă nevoia de ancora în ceea ce este deja încercat, de a nu
schimba nimic.
O5: Deschiderea în plan ideatic
-Sau curiozitate intelectuală, implică o deschidere a interesului spre noi idei,
aspecte neconvenţionale, preferinţa pentru discuţii şi argumentări filosofice.
-Deşi nu implică în mod necesar inteligenţa ca abilitate înalt dezvoltată, poate
contribui în timp la dezvoltarea potenţialului intelectual.
-Polul opus indică o curiozitate săracă, interese limitate, centrare pe o
problematică restrânsă.
O6: Deschidere în planul valorilor
-Persoana este mereu gata să reexamineze valorile, fie pe cele sociale, politice,
religioase, etc. Nu ia nimic ca garantat.
-La polul opus sunt persoanele care tind să accepte autoritatea şi tradiţiile onorate
în cultura respectivă, fiind conservatori şi dogmatici.

AGREABILITATEA
Este o dimensiune pregnant interpersonală, ca şi extraversia. Aspectele centrale
ale acest factor sunt: altruismul, comportamentul cooperant, simpatetic şi de
ajutorare a altora, cu tendinţa de a considera pe ceilalţi la fel de simpatetici şi gata
să le ofere sprijinul.
Faţetele agreabilităţii:
A1: Încredere
A2: Sincer în expresia opiniilor, în conduită
A3: Altruism
A4: Bunăvoinţa
A5: Modestia
A6: Blândeţea

A1: Încredere
-Dispoziţie spre un comportament încrezător, care îi consideră pe ceilalţi oneşti şi
bine intenţionaţi.
-La polul opus sunt persoanele cinice, care îi consideră pe ceilalţi fie periculoşi,
fie lipsiţi de onestitate.

A2: Sincer în expresia opiniilor, în conduită

-Un mod de manifestare deschis, sincer, franc şi ingenios.
-La polul opus sunt cei cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi prin flatări,
înşelăciune, minciună şi care consideră aceste tactici ca deprinderi sociale
necesare, iar pe cei opuşi lor, naivi.

A3: Altruism
-Persoane care au un interes activ pentru binele altora, generoşi, plini de
consideraţie, gata să ajute.
-La polul opus sunt cei centraţi pe propria persoană, care ezită să se amestece în
problemele altora.

A4: Bunăvoinţa
-Factorul se manifestă mai ales la nivelul conflictului interrelaţional: persoane
care au tendinţa să cedeze, să-şi inhibe agresivitatea, să uite, să ierte; relevantă
este blândeţea, amabilitatea.
 -La polul opus este agresivitatea, tendinţa spre competiţie şi exprimare directă a
mâniei, enervării, furiei.

A5: Modestia
-Modeşti, umili, fără ca în mod necesar să le lipsească încrederea în sine sau
autoaprecierea.
-Polul opus aparţine celor care se consideră superiori altora, iar ceilalţi îi
consideră aroganţi sau încrezuţi.
-Nivelul patologic al lipsei de modestie face parte din sindromul narcisist.

A6: Blândeţea
-Indică atitudini de simpatie şi preocupare faţă de semeni: sunt sensibili la nevoile
altora, la latura socială a politicului.
-La polul opus sunt persoanele mai dure, cu inima “împietrită”, mai puţin simţitori
şi deloc miloşi. Se consideră realişti, raţionali, conduşi de logica rece.

CONŞTIINCIOZITATEA
-Se referă la autocontrol sub aspectul capacităţii de autoorganizare, împlinire a
îndatoririlor, planificării.
-Sunt persoane care îşi definesc şi îşi urmăresc scopurile hotărâţi şi cu voinţa
formată.
Faţetele conştiinciozităţii:
C1: Competenţa
C2: Ordinea
C3: Simţul datoriei
C4: Dorinţa de realizare
C5: Auto-disciplina
C6: Deliberarea

C1: Competenţa
-Conţine sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient. Sunt oameni în
general pregătiţi pentru viaţă.
-Polul opus semnifică o încredere redusă în propriile capacităţi.

C2: Ordinea
-Indivizi bine organizaţi, limpezi, clari; îşi păstrează lucrurile la locurile lor.
-Polul opus indică o autoapreciere scăzută privind organizarea şi modul puţin
metodic de lucru.
-Împins la extremă, factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.

C3: Simţul datoriei

-Condusă de conştiinţă, de responsabilitatea asumării conştiente, persoana aderă
strict la principii etice, îşi urmăreşte scrupulos datoriile morale.
-La polul opus apare un comportament mai degrabă supus întâmplării şi, într-o
măsură, nu te poţi baza şi nu poţi avea încredere într-o astfel de persoană.

C4: Dorinţa de realizare

Factorul structurează atât nivelul de aspiraţie cât şi perseverenţa în realizarea lui.
Reprezintă acei indivizi harnici, care îşi conduc viaţa după o anume direcţie.
 -Nivelele prea ridicate pot indica o prea mare investire a vieţii exclusiv în această
direcţie, a muncii, a carierei.
-La extrema opusă apar apaticii, chiar leneşii, care nu se conduc după dorinţa
reuşitei, le lipseşte ambiţia şi scopul bine precizat, fără a trăi insatisfacţii pentru
nivelul scăzut al reuşitei.

C5: Auto-disciplina
-Reprezintă capacitatea de a începe o sarcină şi de a o duce la bun sfârşit în ciuda
plictiselii sau a altor posibile distrageri ale atenţiei; sunt oameni care se motivează
pentru a duce la bun sfârşit ceea ce încep.
-La polul opus este tendinţa de a amâna începerea acţiunii, de a se descuraja cu
uşurinţă, de a părăsi ceea ce au făcut, deci o auto-disciplină scăzută.
Interpretarea pe superfactori