"Sistemul producţiei materiale" (S.P .M.) şi "Sistemul conturilor naţionale" (S.C.N.).

Sistemul producţiei materiale (S.P.M.) a fost conceput şi s-a utilizat o dată cu apariţia pe
scena istoriei a statelor socialiste. Acest sistem se bazează pe teoria muncii productive şi a
valorii muncă, potrivit căreia numai munca prestată în sfera producţiei materiale creează
bunuri economice şi, deci, venituri. Cunoscut şi sub denumirea de sistemul de balanţe ale
economiei naţionale, S.P.M., are o construcţie complexă, ce cuprinde patru balanţe
principale:

- balanţa materială a economiei naţionale (balanţa producţiei, consumului şi acumulării

produsului social şi venitului naţional);

- balanţa financiară a economiei naţionale (balanţa producţiei, repartiţiei şi folosirii venitului
naţional);

- balanţa forţei de muncă;

- balanţa avuţiei naţionale.
Acest sistem caracteristic fostelor ţări socialiste, pe

măsura trecerii lor la economia de piaţă, este înlocuit cu Sistemul conturilor naţionale
(S.C.N.), care se generalizează treptat. Sistemul conturilor naţionale constituie un
instrument complex de evidenţă, anliză şi decizie economică şi se fundamentează pe teoria
factorilor de producţie, potrivit căreia factorii participanţi la multiplele activităţi economice
sunt recompensaţi în raport cu serviciile aduse (munca prin salarii, natura prin rentă, capitalul
prin profit şi/sau dobândă).