1.

Sistemul de indicatori macroeconomici(SAM)

Complexitatea economiei naționale face imposibilă caracterizarea sa printr-un singur indicator, astfel în
teoria și practica internațională a statisticii s-a dezvoltat un sistem de indicatori macroeconomici (SIM)
denumit și sistem de agregate macroeconomice (SAM).

În sens restrâns, acest sistem de indicatori macroeconomici ar putea fi sintetizat în: 1. Sistemul care
caracterizează potențialul economic (resurse naturale, tehnico-material şi capitalul uman).
2. Sistemul care caracterizează rezultatele activității economice ca urmare a utilizării potențialului
economic. În categoria indicatorilor de rezultate la nivel macroeconomic intră: PIB, PIN, PNB, PNN, VN,
VND ca nivel, dinamică, structură şi mod de utilizare.
3. Sistemul care caracterizează eficiența utilizării factorilor de producție. Avem în vedere atât eficiența
fiecărui factor de producție cât şi eficiența de ansamblu, folosind indicatori parțiali şi indicatorii sintetici.
4. Sistemul care caracterizează nivelului de trai şi calității vieții.
5. Subsistemul care caracterizează mediul înconjurător.
6. Subsistemul care caracterizează participarea țării la circuitul mondial/internațional.

SAM trebuie să asigure pe de o parte caracterizarea fiecărui subsistem iar pe de altă parte să contribuie
la analiza proporțiilor și corelațiilor care caracterizează sistemul macroeconomic.
Construirea indicatorilor cuprinși în aceste subsisteme trebuie sa aibă în vedere următoarele principii:
a) indicatorii trebuie să exprime cantitativ categoriile definite de activitatea economică. Scopul este
găsirea unor metode de măsurare care să se apropie cât mai mult de conținutul categoriei/activității
măsurate.
b) trebuie măsurat conținutul după sfera de cuprindere unitară şi agregarea unitară pe toate tipurile
organizatorice. Sfera de cuprindere unitară este ceea ce dă posibilitatea agregării succesive până la
nivelul macroeconomic.

2. Conținutul, componentele și metodologia de calcul a avuției naționale.

Def. Avuția naționala (A.N)- reprezintă totalitatea resurselor materiale şi spirituale existente în
societate la un moment dat. In esența avuția națională este rezultatul acumulării făcute de
popor în timp, ea găsindu-se într-o strânsă legătură cu producția.

În sensul cel mai larg, avuția cuprinde tot ce contribuie într-un fel la sporirea bunăstării unei
persoane sau a unui popor.
Prin însăși definirea A.N., măsurarea (cuantificarea) statistică a acesteia întâmpină dificultăți
generate de complexitatea, respectiv sfera de cuprindere a acesteia. Cât de restrictivă sau cât
de largă trebuie să fie definită sfera de cuprindere, deci ce trebuie avut în vedere la măsurarea
avuției, sunt în ultimă instanță întrebări ce depind în esență de obiectivele cunoașterii, de
posibilitățile statistice de măsurare, de rigurozitatea măsurării şi gradul de încredere în
rezultatele acestora. Cu toate diferențierile existente în privința conținutului A.N, pot fi
remarcate trei utilizări fundamentale ale conținutului:
 ca sursă de venit şi ca bază de formare a patrimoniului;
 ca factor de producție;
 ca element ce conferă putere.
Acest concept larg cuprinde:
1) avuția nematerială
2) avuția materială şi
3) poziția netă cu străinătatea = (creanțe1 – angajamente)

1. Avuția nematerială include: a) avuția social-politică=este determinată vag şi se referă la libertatea

individuală, securitatea individuală şi colectivă etc., componente care nu se evidențiază statistic datorită
dificultăților de evaluare
b) capitalul uman =se înțelege stocul nereproductibil de capacități şi de experiențe legate de persoane.
Şi în acest caz, dificultățile de evaluare fac ca în practica statistică să nu se calculeze expresii numerice
corespunzător acestei categorii
c) avuția nematerială reproductibilă. =reprezintă stocul de cunoștințe nelegate de persoane care apar,
în special sub formă de cunoștințe şi descoperiri dar şi sub formă de opere literare ş.a. Brevetele şi
licențele se încadrează la avuția materială.
2. Avuția materială se defalcă într-o componentă 2.1. nereproductibilă =ă include pământul, resursele
solului, pădurile, apele, dar şi opere artistice. Măsurarea statistică întâmpină şi aici dificultăți de
evaluare.
2.2. Avuția materială reproductibilă se defalcă în a) avuție de consum=care nu servește scopurilor
productive și este formată, în principal, din bunurile de consum durabile care aparțin menajelor private:
frigidere, autoturisme, televizoare etc.
b) avuția productivă=denumită şi avuția materială reproductibilă în sens restrâns, reprezintă acele
stocuri de bunuri care servesc preponderent scopurilor productive. Se defalcă în stocuri (rezerve) şi
bunuri capitale (fonduri fixe sau active fixe).

CALCUL->În practica statistică din țara noastră, ca de altfel şi în statistica altor țări, se calculează
indicatorii ce sintetizează avuția materială reproductibilă, a statului şi a menajelor private. Concret se
cuprind avuția reproductibilă a întreprinderilor concretizată în bunuri de capital şi în stocuri, bunurile
reproductibile ale statului inclusiv şosele, poduri, canale (dar fără bunurile capitale militare “ofensive”) şi
bunurile durabile ale menajelor

3. Ce exprimă şi cum se calculează mărimea resurselor de munca, populația activă și populația

ocupată.

Resursele de munca =reprezinta acea categorie de populatie care dispune de ansamblul capacitatilor
fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o munca utila in una din activitatile economie nationale.
Resursele de munca includ: populatia in varsta de munca, apta de a lucra, precum si persoanele sub si
peste varsta de munca aflate in activitate. Resursele de munca includ: 1. Populatia in varsta de munca
apta de lucru - se determina prin scaderea din populatia in varsta de munca a persoanelor cu
incapacitate permanenta de munca si a pensionarilor in varsta de munca ce nu lucreaza. 2. Persoane sub
si peste varsta de munca aflate in activitate.

Populația activă (PA) din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele de 14 ani şi peste care în
perioada de referință au constituit forța de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată) pentru
producerea de bunuri şi servicii în economia națională. Populația activă cuprinde populația ocupată şi
şomerii.
Populatia activa civila=caracterizeaza oferta potentiala de forta de munca si gradul de ocupare a
populatiei cuprinzand populatia ocupata civila si somerii inregistrati. Formula de calcul este: Pac = Poc +
S unde: Poc = populatia ocupata civila; S = someri

Populația ocupată (PO) în mod curent (de moment) cuprinde toate persoanele de 14 ani şi peste care
au desfăşurat în perioada săptămânii de referință o activitate economică sau socială producătoare de
bunuri sau servicii de cel puțin o oră, în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plata în
natură sau alte beneficii. Normele internaționale prevăd criteriul “de cel puțin o oră” pentru persoanele
ocupate, din mai multe motive: -- pentru a asigura corelația între timpul de lucru şi volumul producției;
-pentru a defini “şomajul “ ca o lipsă totală a muncii; - pentru a măsura dimensiunile reale ale sub
folosirii forței de muncă.

Populatia ocupata civila=cuprinde, potrivit metodologiei balantei fortei de munca, toate persoanele
care au o ocupatie aducatoare de venit, pe care o exercita in mod obisnuit in una din activitatile
economiei nationale, fiind incadrate intr-o activitate economica sau sociala, in baza unui contract de
munca sau in mod independent (pe cont propriu) in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii,
plata in natura etc. Categoriile de persoane incluse sunt: a) salariati care lucreaza in una din activitatile
economiei nationale in unitati din sectorul public (integral de stat si public de interes national), mixt,
privat, cooperatist, obstesc; b) patroni - conducatori de unitati private - care utilizeaza pentru realizarea
activitatii forta de munca salariata; c) lucratori pe cont propriu; d) lucratori familiali neremunerati.
Populatia ocupata cu program partial de lucru este acea parte a populatiei ocupate care, conform
propriei declaratii, desfasoara o activitate cu program de lucru partial. In general, pentru salariati se
considera program partial programul a carui durata prevazuta prin contractul individual de munca este
semnificativ mai mica decat durata normala. Sunt considerati salariati cu regim de lucru permanent,
salariatii cu contract de munca pe perioada de timp nedeterminata. Sunt considerati salariati cu regim
de lucru temporar, salariatii cu contract de munca pe perioada de timp determinata (limitata).
Formula de calcul este: POCvl = S + P + Lcp + Lfn unde:
POCvl = populatia ocupata civila: S = salariati: persoane care isi exercita activitatea pe baza unui contract
de munca intr-o unitate economica sau sociala - indiferent de forma de proprietate in schimbul unei
remuneratii sub forma de salariu in bani sau in natura; P = patroni: persoane care isi exercita ocupatia in
unitatea proprie, pentru a carei activitate are angajati unul sau mai multi salariati; Lcp = lucratori pe cont
propriu: persoane care isi exercita activitatea fie in unitatea proprie cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe
baza pregatirii sale profesionale, fara a angaja nici un salariat, putand fi ajutat sau nu de membrii familiei
neremunerati; Lfn = lucratori familiali neremunerati: persoane care isi desfasoara activitatea intr-o
unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda pentru care nu primeste
remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura.
Populatia ocupata civila nu cuprinde cadrele militare si persoanele asimilate acestora (personalul MApN,
MAI, SRI, militari in termen), detinutii si salariatii organizatiilor politice si obstesti

4. Sistemul de indicatori ce măsoară și analizează̆ eficiența economică

5. Indicatorii eficienței fondurilor fixe și a productivității muncii, calculul acestora.

6. Categoriile de conturi care alcătuiesc S.C.N., caracterizarea lor

Grupe de conturi naționale:

Grupa (A). Conturi naționale care stau la baza calculă rii indicatorilor sintetici ai
producției de bunuri. În acest scop, se elaborează două conturi:
- Contul sintetic de bunuri (contul 0); se elaborează la nivelul economiei naționale
după conceptul intern. În el, se evidențiază , pe de o parte, dimensiunea și proveniența
bunurilor materiale și serviciilor pe sectoare și activită ți economice, iar pe de altă parte,
utilizarea acestora în scopuri productive, pentru consum și dezvoltare, elemente
evidențiate pe activită ți și sectoare economice. Prin acest cont se sintetizează tranzacțiile
ce caracterizează activitatea de producție a subiectelor interne.
- Contul de producție (contul 1). Consumul intermediar CI este egal cu valoarea bunurilor și
serviciilor utilizate ca intră ri în cursul producției, excluzâ nd activele fixe, al că ror consum
este înregistrat ca un consum de capital fix. Bunurile și serviciile respective sunt fie
transformate, fie consumate în timpul procesului de producție.
Grupa (B). Conturile naționale care, prin conținutul lor, stau la baza calculă rii
indicatorilor ce permit analiza formă rii veniturilor, repartiției și utiliză rii acestora. În acest
scop, în SCN se alcă tuiesc:
- contul de exploatare sau de creare a veniturilor (contul 2); descrie modul de distribuire a
valorii adă ugate între diferiți factori de producție:
- contul de distribuire primară a veniturilor (contul 3); La alcă tuirea acestui cont, se trece
de la calculul după conceptul “intern” la calculul după conceptul național.
- contul de distribuire secundară a veniturilor (contul 4);
- contul de redistribuire a veniturilor în formă naturală (contul 5);
- contul de utilizare a veniturilor disponibil ajustat (contul 6).
Contul 7. “Contul de capital” exprimă , pe ansamblul ță rii, modifică rile intervenite
în
nivelul și structura creanțelor și angajamentelor financiare ale ță rii.
Contul 8. “Contul străinătatea sau restul lumii” arată tranzacțiile
subiecților
economici interni cu alte ță ri. În partea dreaptă , se înregistrează plă țile fă cute că tre
stră ină tate, iar în partea stâ ngă veniturile încasate din stră ină tate.

7. Principiile care stau la baza alcătuirii S.C.N. şi calculării indicatorilor macroeconomici.

Principiul 1. In rezultatele activității economice se cuprind numai bunurile și serviciile care se realizează
pe piață deci dau naștere Tranzacțiilor.

Acest principiu limitează sfera activităților care sunt luate în considerare la măsurarea activităților
economice. Sunt o serie întreagă de bunuri și servicii greu de evaluat și care nu sunt luate în considerare.
Exemplu tipic este activitatea casnica. a) Exista o serie de bunuri și servicii care deși nu se realizează pe
piață sunt cuprinse în rezultatele economiei (ex. Autoconsumul – consumul din produsele proprii) b)
Exista bunuri și servicii care deși dau naștere la Tranzacțiile de piață fiind considerate ilegale, nu sunt
luat în calcul (Ex. drogurile, armamentul).

Principiul 2. In indicatorii de rezultate se cuprind numai Tranzacțiile cu bunurile produse în perioada de

calcul, (trebuie de avut în vedere și modificarea stocului).
Produsele revândute nu sunt cuprinse în rezultatul activității economice. O astfel de Tranzacție este
cuprinsă în rezultate numai cu unitatea care realizează vânzarea (comisionul)
Principiul 3. In indicatorii de rezultate se cuprind numai bunurile și serviciile finale. Lucru care asigura
evitarea înregistrărilor multiple. Bunurile și serviciile finale sunt acelea care părăsesc sfera productiva în
perioada de calcul, nu mai sunt prelucrate și pot fi folosite doar pentru consumul final al populației sau
statului pentru investiții sau exportare.

Principiul 4. Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori de tip intern sau de tip național

 de tip intern – cuprind valorile bunurilor și serviciilor finale produse de agenții economi care-și
desfășoară activitatea în teritoriul tarii indiferent de naționalitatea lor.
 de tip național – cuprinde valoarea bunurilor și serviciilor finale produse de agenții naționale
indiferent daca-și desfășoară activitatea în interiorul tarii sau în străinătate

Opțiunea pentru un tip de indicatori interni sau naționali este data de nivelul de dezvoltare a țării, de
ponderea pe care o are activitatea agenților naționali în străinătate. In general tarile dezvoltate adopta
produsul național, iar tarile slab dezvoltate adopta produsul intern.

Principiul 5. Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori de natura bruta și ca indicatori de natura
neta. Indicatorii de natură brută cuprind în structura lor valorica și alocația pentru consumul de capital
fix.

Structura materiala – investițiile Structura valorica – Amortizarea - recuperarea costului mijloacelor fixe
pentru înlocuire). In structura materiala (investițiile) indicatorii de natura brută în plus fata de cele nete
investițiile pentru înlocuirea capitalului fix scos din funcțiune. XBrut= XNet + ACF Unde: ACF – Alocația
pentru consumul de capital fix – Amortizarea

Principiul 6. Indicatorii de rezultate pot fi exprimați la prețul pieței și la prețul factorilor de producție
XPF= XPP- IIN
Unde: IIN- impozite indirecte nete IIN = II – Subvenții de exploatare

Principiul 7. Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori nominali și indicatori reali

 indicatorii nominali se exprima în preturi curente în perioada pentru care se face calculul;
 indicatorii reali se exprima în preturi constante sau preturi comparabile

8. Ce exprimă produsul intern, metodele după care se calculează produsul intern şi explicarea lor.

Produsul intern (PI) - exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse de agen ții
economici care-şi desfășoară activitatea în interiorul țării (indiferent de na ționalitate) în decursul unei
perioade (1 an). Produsul intern poate fi atât de natură brută cât şi de natură netă:
a) Produsul Intern Brut -PIB
b) Produsul Intern Net -PIN

Metoda de producţie (valorii adăugate brute) presupune agregarea valorii adăugate

brute corespunzătoare ramurilor de activitate, evaluat ă la pre țuri factorilor ( pf) şi corectarea acesteia
pentru a ajunge la prețuri de piață (pp).
. Metoda utilizării producției finale (metoda cheltuielilor) – în acest caz PIB se
determina pe baza componentelor care exprim ă utilizarea final ă a produc ției.
 Metoda veniturilor (metoda repartiție) – Constă în însumarea elementelor care exprim ă
compensarea factorilor de producție concretizată în veniturile primite de proprietarii acestora
(sub formă de salarii, dobânzi, rente, profituri), în alocațiile pentru consumul de capital fix,
amortismente şi în impozite. Relația de calcul: PIB = R + EBE + IPRI – SV

Produsul Intern Net (PIN) este definit ca valoare netă totală de piață a bunurilor şi serviciilor
finale, produse de agenții economici interni ( indiferent de naționalitate) într-o perioadă
determinată de timp.
PIN se estimează pornind de la PIB, din care se scad Alocațiile pentru Consum de Capital Fix
(ACCF):
Relația de calcul: PINpp = PIBpp – ACCF Respectiv: PlNpf = PINpp – IIN

Produsul Naţional Brut (PNB) - reprezintă valoarea brută a bunurilor și serviciilor finite
produse de către agenții economici naționali (indiferent daca-și desfășoară activitatea în
interiorul țării sau în străinătate) într-o perioadă de un an.
PNB se poate calcula după una din cele trei metode adoptate la PIB, ținând-se cont de soldul valorii
adăugate brută în raport cu străinătatea (SVABS).
Relația de calcul: PNBpp = PIBpp + SVABSpp Unde: SVABS=VABNS – VABST

Produsul Național Brut (PNB) este denumit şi :

a) Venit National Brut, dacă este evaluat la prețurile factorilor de produc ție,respectiv
VNB=PNBpf,
b) Cheltuieli Naționale Brute, dacă este evaluat la prețurile pieței
c) Valoarea curentă de piață, a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse de agen ții
naționali.

9. Conținutul și metodologia de calcul a Produsului Național Net, a Venitului Național și a Venitului

Personal.

Produsul Naţional Net (PNN) -reprezintă valoarea netă a bunurilor și serviciilor finite
produse de către agenții economici naționali (indiferent daca-și desfășoară activitatea în
interiorul tarii sau în
străinătate) într-o perioadă de un an.

PNN se poate calcula pornind de la PIN corectat cu soldul dintre veniturile din activitatea
economic și din patrimoniu ale agenților economici naționali care își desfășoară
activitatea în străinătate și cele ale agenților străini pe teritoriul țării (SVAES).
Relația de calcul: PNNpf = PINpf + SVAES
Unde: SVAES=VAENS – VAEST
Produsul Naţional Net poate fi estimat şi pornind de la PNB şi PIB în felul următor:
PNNpp = PNBpp – ACCF
PNNpp = PIBpp + SVABSpp – ACCF
PNNpf = PIBpp –IIN+ SVAES – ACCF
La preţul factorilor PNN devine venit național (VN)
PNNpf=VN
Venitul naţional (VN) ~ PNNpf – exprimă veniturile care revin factorilor de produc ție
(posesorilor factorilor de producție) pentru participarea la activitatea economic ă. Este un
indicator fundamental care,
- pune în evidentă veniturile încasate de proprietarii factorilor de producție în schimbul
resurselor furnizate unităților productive, care decurg din produc ția de bunuri şi servicii în cadrul
economiei,
- reflectă utilizarea veniturilor din activitatea productivă pentru cumpărarea de bunuri, servicii
şi
pentru economisire
Venitul Național Disponibil reprezintă totalitatea veniturilor care rămân la dispozi ția
populației după ce sunt realizate transferurile cu restul lumii.\ Rela ția de calcul: VND = VN ± STCS
Venitul Personal -VP – exprimă totalitatea veniturilor care revin populației, ca agent economic
cuprinde veniturile pentru participarea la activitatea economica în calitate de posesori al activit ății

10. Sistemul de indicatori ai nivelului de trai și calității vieții

Calitatea vieții reprezintă ansamblul condițiilor naturale, tehnice, economice, sociale,

politice,
culturale, etnice etc., ce asigură integritatea biologică, socială și spirituală a ființei umane.
Principalele componente ale calității vieții sunt:
- calitatea mediului înconjurător;
- starea demografică;
- calitatea condițiilor de muncă;
- mărimea si structura consumului de bunuri materiale și servicii;
- starea de sănătate a populației;
- accesul la instruire, educație, cultură, sport
Calitatea vieții este un proces dinamic și influențat de o multitudine
de factori prin:
- mărimea, structura și dinamica populației;
- mărimea, diversitatea și calitatea bogățiilor solului și subsolului;
- progresul științific, tehnic și economic;
- mărimea structura și dinamica patrimoniului național, a venitului național sau produsului
intern brut;
- mărimea veniturilor diferitor categorii ale populației;
- starea mediului natural;
-gradul de acces la drepturile și libertățile cetățenești, la conducerea socială etc

Calitatea vieții se evidențiază printr-o mulțime de indicatori,:

a) factoriali sau ai mijloacelor - volumul vânzărilor de bunuri alimentare,
nealimentare și al
serviciilor prestate populației; rețeaua de învățământ, ocrotire a sănătății, cultură, artă,
b) rezultativi sau ai stării - consumul pe cap de locuitor la principalele produse
alimentare,
nealimentare și servicii; consumul zilnic de calorii pe cap de locuitor; gradul de alfabetizare al
populației, numărul de studenți la 10000 de locuitori; numărul de locuitori ce revin la un medic;

Nivelul de trai este o componentă principală a calității vieții ce reflectă gradul de

satisfacere a
necesităților vitale ale populației unei țări, unui grup social sau a unei persoane.
Pentru caracterizarea nivelului de trai se utilizează o serie de indicatori:
-creșterea venitului național;
-venitul național la un locuitor;
- nivelul și dinamica veniturilor populației;
- nivelul și evoluția prețurilor;
- nivelul, structura și dinamica consumului de bunuri materiale și servicii;
- gradul de ocupare a forței de muncă;
- condițiile de locuit și de transport
-salariul real și veniturile reale ale populației;
-nivelul inflației;
- durata legală a zilei de muncă;

Sistemul de indicatori ai nivelului de trai- poate fi structurat în 3 mari

grupe:
1. Indicatorii generali ai nivelului de trai în care se include:
- indicatorii care exprimă nivelul și dinamica PIB, PNB și a AN.
2. Indicatorii care caracterizează direct nivelul de trai al populației
a) indicatorii consumului de bunuri și servicii de către populației
b) indicatorii veniturilor și ai puterii de cumpărare
c) indicatorii nivelului cultural al populației
d) ai gradului de urbanizare
e) ai gradului de ocupare a populației și folosirii timpului liber
f) indicatorii calității mediului înconjurător.
3. Indicatorii efectelor nivelului de trai al populației
- indicatorii demografici (rata moralității și durata medie a vieții).

11. Salariul real: ce exprimă elementele necesare calculării salariului real şi dinamica acestuia;

Salariul real este cantitatea de bunuri materiale si servicii pe care o poate

cumpara un salariat, o familie de salariati cu salariul nominal net incasat.
Marimea salariului real depinde asadar de marimea salariului nominal net,
dar si de modificarea preturilor si tarifelor. In dinamica, salariul real se afla
in relatie directa cu modificarea salariilor nominale nete si in relatie indirecta
cu modificarea preturilor de consum.

+FORMULELE DE A SALRIU SI DINAMICA SALARIULUI

În statistică însă ne întâlnim cu doua denumiri:

a) Salariul nominal brut – care reprezint totalitatea sumelor și avantajelor primite de angajați în
contrapartida muncii depuse:
b) Salariul real din perioada curenta exprima puterea de cumpărare a salariului nominal într-o
perioada de referință (0) Pentru a observa modificările puterii de cumpărare al salariului nominal
aplicam IPC (indicele preturilor de consum). IPC - reprezintă unul din principalii indici de
măsurare a inflației. IPC – exprima modificarea medie a prețurilor și tarifelor la bunurile și
serviciile finale care intră în consumul populației. În literatura de specialitate mai este denumit ca
Indicele prețurilor bunurilor de consum – IPBC
12. Conținutul și metodologia de calcul a Deflatorului PIB

O măsură mai corectă a inflației se apreciază ca fiind modificarea defulatorului PIB. Deflatorul este de
fapt indicele prețurilor bunurilor și serviciilor ce compun PIB. Este un indice implicit de prețuri de tip
Paasche, deoarece se obține dintr-un calcul direct.
În economie deflatorul PIB este o măsură a schimbării prețurilor tuturor produselor noi, produse într-o
anumită țară, produse finite și servicii.
Deflatorul PIB se bazează pe un "coș al pieței" fix, reprezentând bunuri și servicii. Mărimea coșului se
modifică în funcție de consumul oamenilor și de modelele de investiții. Astfel, noile modele de cheltuieli
pot apărea în deflator ca un răspuns al oamenilor la prețurile în schimbare.
Așa cum s-a menționat, în practica statistică se calculează, în general, indici de tip Laspeyres. În cazul PIB
se dispune de informații privind PIB nominal. Tot pe baza sondajului statistic se determină produsul
intern brut real (PIB*) Deflatorul este raportul dintre PIB nominal și PIB real:

Deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a IPC-ului, cuprinzând, modificarea prețurilor în
întreaga economie națională, dar este un indicator “tardiv”, având în vedere perioada de timp după care
informațiile privind mărimea PIB-ului sunt disponibile, cât și variantele succesive de calcul din punct de
vedere al preciziei (provizorie, semidefinitivă și respectiv definitivă).

IPC versus deflatorul PIB

-deflatorul măsoară preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor produse în timp ce IPC măsoară
doar preţurile bunurilor şi serviciilor cumpărate de populaţie; o creştere a preţurilor
bunurilor cumpărate de firme sau govern
-deflatorul include doar preţurile produse intern, nu şi pe ale celor importate.
=IPC asociază preţurilor bunurilor nişte ponderi fixate în timp ce deflatorul asociază ponderi
care se modifică în timp. IPC se calculează pe baza unui coş fixat de bunuri, în timp ce
deflatorul permite modificarea în timp a acestuia pe măsură ce componenţa PIB se modifică.

13. Indicele prețurilor bunurilor de consum (IPC, IPBC)

Indicele preturilor de consum (IPC) măsoară evoluția de ansamblu a preturilor

mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor utilizate de către populație într-o anumita perioada
(perioada curenta), fata de o perioada anterioara (perioada de baza sau de referință).
Indicele preturilor de consum se calculează numai pentru elementele care intra in consumul
direct al populației,
IPC - reprezintă unul din principalii indici de măsurare a inflației.
IPC – exprima modificarea medie a prețurilor și tarifelor la bunurile și serviciile finale care
intră în consumul populației. În literatura de specialitate mai este denumit ca Indicele
prețurilor bunurilor de consum – IPBC.

Măsurarea ratei lunare a inflației (RI). Știind că rate inflației reprezintă ritmul de
creștere
al nivelului general al prețurilor, înseamnă: RI = (IPC -1) .100
Măsurarea ratei inflației pe baza IPC este uzuală în statistica internațională. De reținut că
IPC implică numai produsele și serviciile de consum cumpărate de populație, deci elimină
celelalte bunuri finale ce compun PIB ( bunuri capitale, bunuri exportate, bunuri produse de
sectorul public). În practica se recurge la măsurarea inflației pornind de la IPC și nu de la
indicele prețurilor și serviciilor ce compun PIB, datorită faptului că PIB se calculează pe un
interval mai mare, anual și eventual trimestrial.
O măsură mai corectă a inflației se apreciază ca fiind modificarea defulatorului PIB.

14. Indici de preț în măsurarea inflației

Indicele prețurilor bunurilor de consum– IPBC sau IPC. Acesta măsoară

evoluția de
ansamblu a pre)urilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație
IPPI–Indicele prețurilor producției industriale. Acesta exprimă evoluția sau
schimbările
medii ale prețurilor produselor fabricate și livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în
primul stadiu al comercializării acestora.
IVU–Indicele valorii unitare a exportului/importului caracterizează dinamica
prețurilor din
contractele de export/import, extinderea variației prețurilor mărfurilor considerate
reprezentative și permite deflatarea prin intermediul său a indicatorilor ce caracterizează
schimburile externe și chiar calcularea „raportului de schimb”;
ICV –Indicele costului vieții măsoară care este costul la prețurile pieței în perioada
curentă,
pentru menținerea standardului de viață atins în perioada de bază. Este utilizat, în principal, în
determinarea salariilor, respective a veniturilor reale
IPAM–Indicele prețurilor cu amănuntul măsoară modificarea prețurilor la
mărfurile vândute
prin rețeaua comerțului cu amănuntul;
ICC –Indicele costului construcțiilor măsoară modificarea prețurilor în construcții
IPPA –Indicele prețurilor produselor agroalimentare măsoară evoluția
prețurilor produselor
agroalimentare pe ”piața românească”. Se utilizează atât distinct, cât și în determinarea IPBC;
Indicele deflator al PIB– numit și indice «implicit» al prețurilor Produsului Intern Brut,
nu se
calculează în mod direct prin modificarea prețurilor ci ca rezultat al raportului între PIB
nominal (deci în prețuri curente) și PIB real (deci exprimat în prețuri comparabile).
Deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a IPC-ului, cuprinzând, modificarea
prețurilor în întreaga economie națională, dar este un indicator “tardiv”, având în vedere
perioada de timp după care informațiile privind mărimea PIB-ului sunt disponibile, cât și
variantele succesive de calcul din punct de vedere al preciziei (provizorie, semidefinitivă și
respectiv definitivă).

15. Comparații conceptuale și metodologice între Indicele prețurilor bunurilor de consum (IPBC) și
Indicele costului vieții (ICV).
Indicele prețurilor bunurilor de consum– IPBC sau IPC. Acesta măsoară evoluția de ansamblu a
pre)urilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație

Costul vieții - este indicatorul nivelului de trai ce exprimă nemijlocit mărimea consumului de
bunuri materiale și servicii de către un individ, grup social-profesional și în total de către
populație. Mărimea costului vieții depinde de nivelul cheltuielilor curente efectuate într-o
anumită perioadă de timp, de regulă un an, pentru procurarea de bunuri alimentare,
nealimentare și servicii necesare consumului de către populație. Dimensiunile cheltuielilor
curente depind de cantitatea de bunuri materiale și servicii cumpărate, incluse într-un "coș",
stabilite de instituțiile specializate, și nivelul prețurilor și tarifelor practicate pentru aceste
bunuri economice.
Evoluția costului vieții este exprimată prin indicele costului vieții (Icv), ce exprimă
modificarea medie a prețurilor la bunurile materiale și a tarifelor la serviciile pentru populație
(p).

O relaţie deosebită există între IPC şi ICV. Ea poate fi succint caracterizată astfel:

 IPBC reprezinta o aproximare a ICV ca instrument ce estimează “costurile de consum”

 IPC (prin «formula Laspeyres») furnizează o limită superioară pentru ICV (ICV< IPC);
 IPC şi ICV măsoară modificarea cheltuielilor şi nu modificarea în venituri necesară pentru
menţinerea standardului de viaţă;
 IPC şi ICV nu sunt afectate de modificările impozitelor pe venit, dar includ impozitele pe
vânzări prin preţul efectiv practicat şi alte impozite indirecte.

16. Un subiect teoretic la alegere din indicatorii nivelului de trai ți calității vieții

SAR113C - Rata persoanelor de sub 60 ani din gospodariile cu intensitate

foarte redusa a muncii, pe macroregiuni si regiuni de dezvoltare

Rata persoanelor de sub 60 ani din gospodariile cu intensitate foarte redusa a muncii
reprezinta ponderea in total populatie a persoanelor in varsta de sub 60 ani care traiesc
in gospodarii cu intensitate foarte redusa a muncii (adica gospodariile in care adultii in
varsta apta de munca desfasoara activitati reprezentand mai putin de 20% din
potentialul lor de munca din ultimul an).

Periodicitate Anuala
Datele sunt disponibile incepand cu anul 2007. Pentru anii 2007-2014 s-au recalculat
indicatorii de incluziune sociala din Ancheta asupra Calitatii Vietii (ACAV). Recalcularea
acestor indicatori a fost realizata in urma calcularii coeficientilor de extindere pe baza
populatiei rezidente de la Recensamantul Populatiei si Locuintelor RPL 2011.