TEMA 8.

STATISTICA RESURSELOR DE MUNCĂ

UC 4. Aplicarea formulelor de calcul privind evaluarea indicatorilor numărului şi mişcării

salariaţilor şi utilizării timpului de muncă al salariaţilor
Abilităţi:

- definirea conceptului de populaţie activă, inactivă şi ocupată;

- definirea conceptului de forţă de muncă;
- aprecierea comparativă a noţiunilor de salariat şi şomer;
- determinarea indicatorilor privind utilizarea timpului de muncă de către salariaţi.
Unităţi de conţinut:
8.1. Resursele de muncă şi componentele acestora
8.2. Indicatorii populaţiei active şi a numărului salariaţilor
8.3. Indicatorii utilizării timpului de muncă

8.1. Resursele de muncă şi componentele acestora

Un rol important în economia naţională joacă forţa de muncă care constituie
principalul factor de producţie a ţării. Întreprinderea în orice ramură este o unitate
productivă, în cadrul căreia rezultatul procesului de producţie este, fie un bun
material, fie un serviciu. În obţinerea acestor rezultate, forţa de muncă are rolul
determinant, chiar şi acolo unde intervenţia omului, în procesul de fabricaţie, este
suplinită de roboţii industriali.
Statistica forţei de muncă sau a resurselor de muncă cuprinde un număr mare
de indicatori care caracterizează repartizarea populaţiei după participarea la
activitatea economică, populaţia ocupată pe tipuri de activităţi economice,
repartizarea şi mobilitatea salariaţilor, ponderea femeilor salariate pe tipuri de
activităţi economie etc.
Resursele de muncă (RM) ale ţării cuprind populaţia în vârsta aptă de muncă
(PVM) minus populaţia în limitele vârstei apte de muncă, dar incapabilă de muncă
(PVMIL) şi plus populaţia în afara limitelor de vârstă aptă de muncă, dar care
lucrează (PAVML).

RM = PVM – PVMIL + PAVML

Din punct de vedere al utilizării resurselor de muncă, acestea se împart în

populaţie ocupată (PO) şi rezerve de muncă (RZM):

RM = PO + RZM
 În componenţa rezervelor de Resurse de muncă se cuprind următoarele
categorii: elevii şi studenţii în vârstă de muncă, care fac studii la zi (ES), militarii
în termen (MT), persoanele casnice (PC), şomerii (Ş).

8.2. Indicatorii populaţiei active şi a numărului salariaţilor

În vederea analizei resurselor de muncă ale unei ţări se folosesc un şir de
indicatori, prezentarea cărora este în cele ce urmează.
Populaţie activă din punct de vedere economic – persoane care furnizează
forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii, incluzând
populaţia ocupată şi şomerii.
Populaţie economic inactivă include copiii, elevii, studenţii, pensionarii (de
toate categoriile), casnicele (care desfăşoară numai activităţi casnice in
gospodărie), persoanele întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin
din alte venituri.
Populaţie ocupată – persoane care desfăşoară o activitate economică sau
socială producătoare de bunuri şi servicii in scopul obţinerii unor venituri în formă
de salarii sau alte beneficii.
Ocuparea în sectorul informal include toate persoanele care, indiferent de
statutul lor profesional, în timpul perioadei de referinţă, au fost ocupate în
întreprinderi ce aparţin sectorului informal. Întreprinderile sectorului informal sunt
definite ca întreprinderi necorporative (fără statut juridic), care nu sunt înregistrate.
Nu sunt parte componentă a sectorului informal persoanele angajate in
gospodăriile particulare ale cetăţenilor şi persoanele ocupate în producerea de
bunuri agricole (în gospodăriile casnice), în exclusivitate pentru consumul propriu
al gospodăriei.
Ocuparea informală cuprinde persoanele ocupate, care în perioada de
referinţă erau in una din următoarele situaţii (conform statutului profesional):
1. Lucrători pe cont propriu sau patroni care lucrează în întreprinderile
sectorului informal;
2. Membri ai cooperativelor informale de producţie;
3. Ajutori familiali neremuneraţi angajaţi la întreprinderile sectorului formal
sau la întreprinderile sectorului informal;
4. Salariaţi angajaţi la întreprinderile sectorului formal, la întreprinderile
sectorului informal sau in gospodăriile particulare ale cetăţenilor, care satisfac cel
puţin unul din criteriile de mai jos:
 patronul nu plăteşte contribuţiile sociale pentru ei;
 nu beneficiază de concediu anual plătit;
 nu beneficiază, în caz de boală sau traumă, de concediu medical plătit;
 5. Persoane ocupate cu producerea de produse agricole in gospodăriile
casnice, în exclusivitate pentru consumul propriu, cu o durată a săptămânii de lucru
de 20 de ore şi mai mult.
Salariaţi – persoane care-şi exercită activitatea în baza unui contract de
muncă, in schimbul unei remuneraţii in formă de salariu, în bani sau în natură.
Şomeri, conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM) – persoane
în vârstă de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă satisfac
concomitent următoarele condiţii:
nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate in scopul obţinerii
unor venituri;
sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele săptămâni
diferite metode pentru a-l găsi;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi
un loc de muncă.
În analizele economice, populaţia activă este corelată cu populaţia totală sau
cu anumite segmente ale acesteia, determinându-se ratele de activitate.
Rata de ocupare a resurselor de muncă se calculează ca raport dintre
populaţia ocupată şi resursele de muncă:
PO
RORM = RM x100 %.

Rata generală de activitate se calculează ca raport dintre populaţia activă

(populaţie ocupată plus şomeri) şi populaţia totală:
PA
RA GEN = P tot x100%.

Rata de activitate a populaţiei în vârstă aptă de muncă se calculează ca

raport dintre populaţia activă şi populaţia aptă de muncă:
PA
RA PVM = P AM x100%.

Rata de întreţinere se calculează ca raport dintre populaţia inactivă şi

populaţia activă.
PI
R ÎNTR = P A x100%.

La studierea persoanelor ocupate in economia naţională la diferite nivele,

statistica economică are următoarele sarcini:
1) Stabilirea numărului de lucrători;
2) Stabilirea dinamicii lucrătorilor;
3) Stabilirea folosirii timpului de muncă;
4) Stabilirea nivelului şi a dinamicii productivităţii muncii;
5) Stabilirea nivelului şi a dinamicii retribuirii muncii
 Numărul salariaţilor este un indicator care exprimă volumul forţei de muncă,
cuprinzând şi persoane ce desfăşoară activitate pe baza unui contract de muncă. In
numărul de salariaţi se cuprind atât persoane prezente la lucru, cat şi cele absente
din diferite motive, dar care păstrează relaţii contractuale cu unitatea economică.
Numărul salariaţilor de la întreprinderi, instituţii se stabileşte pentru o
anumită dată şi ca numărul mediu – pentru o anumită perioadă de timp. La
determinarea numărului salariaţilor în statistică se ia în consideraţie numărul
scriptic al salariaţilor (sau personal scriptic).
În numărul scriptic al salariaţilor de la întreprinderi sunt incluse persoane
angajate ca personal permanent, sezonier sau temporar, dacă munca este legată de
activitatea de producţie a întreprinderii.
În numărul scriptic al personalului întreprinderii nu se includ:
1) Persoanele angajate pentru îndeplinirea unor lucrări ocazionale de o
singură dată;
2) Elevii de la şcolile tehnico-profesionale, lucrătorii ce se află la studii cu
întreruperi din producţie şi alte categorii.
Numărul scriptic al salariaţilor la fiecare întreprindere se stabileşte zilnic.
Totodată, pentru fiecare zi din calendar, potrivit tabelului de evidenţă, în numărul
scriptic este fixat numărul salariaţilor care s-au prezentat la lucru (indicator de
stoc).
Numărul mediu al salariaţilor la nivel de întreprindere se calculează
diferenţiat, în funcţie de categoria de personal şi de durata perioadei de timp.
Numărul mediu scriptic al salariaţilor se calculează prin împărţirea
numărului personalului scriptic la numărul de zile calendaristice.
NS
NS scr =
NZ cal x100%.

8.3. Indicatorii utilizării timpului de muncă

Studierea fondului de timp şi al utilizării lui este legată indisolubil de analiza
rezultatelor activităţii de producţie a întreprinderii.
Fondul calendaristic de timp, oricât de prielnice ar fi condiţiile, nu poate fi
lucrat pe deplin, deoarece există sărbători legale şi zile de repaos săptămânal.
Timpul lucrat şi nelucrat în producţie de către salariaţi se calculează în om-
zile şi om-ore.
Om-zi lucrată este ziua în care salariatul s-a prezentat la lucru şi a început să
lucreze indiferent de durata zilei de muncă în această zi.
Om-oră lucrată este ora utilizată efectiv de către un salariat. Om-oră este o
unitate de muncă mai exactă a timpului de muncă lucrat.
 În rapoartele statistice se dă caracterizarea folosirii timpului calendaristic de
către salariaţi pe următoarele aspecte:
1) Numărul de om-ore lucrate de către salariaţi;
2) Numărul de om-zile nelucrate;
3) Numărul de om-zile de neprezentare la lucru în total, inclusiv:
- Concediile legale de muncă;
- Concediile pentru studii;
- Concediile prenatale şi postnatale;
- Concediile medicale;
- Alte neprezentări (cu permisiunea administraţiei);
- Om-zile de sărbători legale şi de repaos săptămânal;
4) Total om-zile de prezentare şi neprezentare la lucru (1+2+3).
Principalii indicatori ai utilizării timpului de muncă al salariaţilor sunt:
Fondul de timp calendaristic reprezintă totalul om-zile de prezentare şi
neprezentare la lucru:
FTCALEND.=TL+TNL+TABS
unde, TL – timpul lucrat de către lucrători; TNL – timpul nelucrat; TABS – nu-
mărul om-zile absente de la serviciu.
Se mai poate determina înmulţind numărul mediu scriptic al salariaţilor cu
numărul de zile calendaristice din perioadă.
Coeficientul utilizării fondului de timp calendaristic, tabelar şi maxim
posibil se calculează ca raport dintre numărul de om-zile lucrate şi fondul de timp
calendaristic, tabelar şi maxim posibil (obţinut în baza datelor însumate, cât şi după
datele calculate la un salariat).
TL
C FT (calend) = FTcalend x100%.

Coeficientul utilizării timpului de muncă într-o lună se calculează ca raportul

dintre durata medie a lunii de lucru şi durata legală a lunii de lucru.

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ:
 Elaboraţi un rebus la această temă.
 Efectuaţi lucrarea practică

VERIFICĂ CUNOŞTINŢELE:

1. Ce reprezintă forţa de muncă din punct de vedere statistic?

2. Ce indicatori cuprinde statistica forţei de muncă?
3. Care sunt diferenţele dintre noţiuni: populaţia activă şi neactivă; populaţia
ocupată şi neocupată; ocuparea formală şi informală?
4. Care populaţie se consideră populaţie aptă de muncă?
5. Care populaţie intră in grupa populaţiei inaptă de muncă?
6. Ce reprezintă şomerii conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii?
7. Care sunt indicatorii ratelor de ocupare a populaţiei?
8. Cine sunt consideraţi salariaţii?
9. Cine se include in numărul scriptic al salariaţilor şi cine nu se include?