Definitii:

Solutia finala: programul de ucidere a evreilor din Europa ocupata de

nazisti (Hitler);

Stahanovism: (În fosta U.R.S.S. şi sateliţii comunişti) Metodă de lucru

bazată pe o mai bună exploatare a iniţiativelor şi a experienţei
profesionale ale muncitorilor şi, în paralel, pe spiritul de emulaţie, cu
scopul de a mări capacitatea de producţie (Stalin);

Corporatism: Doctrină social-politică şi economică, apărută după

primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor
muncitoreşti cu corporaţii, organizaţii profesionale din care să facă
parte atât muncitorii, cât şi patronii, precum şi înlocuirea parlamentului
cu o reprezentanţă naţională a corporaţiilor (Mussolini);

Secera si ciocanul: simbolul comunismului; reprezinta infratirea

dintre clasa muncitoare (ciocanul) si taranimea (secera) (Stalin);

Revolutia culturala: a reprezentat eliminarea dizidentiilor si claselor

care s-au opus PCC (Partidul Comunist Chinez) folosind violenta si
minciuna, fortand poporul chinez sa devina un servitor docil aflat sub
conducere tiranica; au fost expulzati din Beijing rezidentii care fusesera
etichetati „proprietari de pamant, fermieri bogati, reactionari,
elemente negative si elemente de dreapta” si i-au obligat sa se mute
la sat (Mao Zedong);

Carticica Rosie: manual al militantului compus din citate (percepte)

ale lui Mao, clasate pe teme si conceput de prietenul sau, Lin Piao; a
fost lansata pe 16 mai 1966 (Mao Zedong);

Epurare: actiunea de a epura, de a curati, de a purifica, aici referindu-

se la purificarea populatiei germane de rasele considerate „impure”:
evrei, tigani etc. prin eliminarea lor (Hitler);

Conducator: persoana sau organ care se afla la conducere, care

calauzeste; carmuitor, domn, domnitor, monarh, stapanitor, voda,
voievod, stapan, bituitor, indrumator (Mussolini, Hitler, Pol Pot, Stalin,
Mao zedong);

Campiile mortii: simbol al genocidului sau al holocaustului comunist

din Cambodgia (sute de mii de cambodgieni exterminati), impreuna cu
piramida de cranii (Pol Pot);

1
Colectivizare: trecerea proprietatii particulare in proprietate colectiva
prin nationalizare, expropriere; unirea principalelor mijloace de
productie ale taranimii in cooperative (Stalin);

Omul de otel: nume sub care a ramas Stalin in istorie datorita

caracterului sau; (Stalin)

Fascie: mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi;

simbol al fascismului (Mussolini);

Mein Kampf: „Batalia mea”- autobiografia lui Hitler, un manifest

politic scris de acesta in perioada in carea fost in inchisoare; (Hitler)

Campania celor 100 de flori: campanie lansata de Mao Zedong in

1957 pentru a masca insuccesele social-economice si consta in
obligarea fiecarui chinez de a planta 100 de flori pentru a face tara mai
frumoasa (Mao Zedong);

Anschluss: unificare a Austriei cu Germania; in anul 1938 Hitler

anexeaza Austria, anexare numai de catre nemti (Hitler);

Tribunalul de la Nurnberg: tribunal militar international in cadrul

caruia puterile invingatoare i-au judecat pe criminalii nazisti de razboi;
prin intermediul acestui tribunal s-a desfasurat procesul de la
Nurnberg, primul mare proces al criminalilor de razboi din istoria
omenirii, la care au fost judecati nazistii apropiati a lui Hitler pentru
crimele si atrocitatile savarsite; s-a desfasurat in perioada 1946-1947
in Nurnberg (Hitler);

2
 Pol Pot

Pol Pot (19 mai 1928-15 aprilie 1998), dictator cambodgian, este
considerat "criminalul secolului". El este responsabil pentru
asasinarea, de către khmerii roşii, a două milioane de cambodgieni.
Deţinător al puterii absolute în întreaga Cambodgie, în perioada 1976-
1979, Pol Pot a instituit o adevărată dictatură a groazei în ţara sa. Aşa-
numitul "comunism al epocii de piatră" avea în vedere desfiinţarea
oraşelor, a banilor şi edificarea unui stat eminamente agrar.

Pol Pot, pe numele sau real Saloth Sar, a devenit relativ repede
cunoscut in randurile tinerilor cambodgieni cu vederi de stanga. Fost
elev al unei scoli manastiresti budiste si student al Universitatii Tehnice
din Hanoi, si-a continuat studiile universitare in capitala Frantei, in
perioada 1948-1952. Dupa aceasta data, paraseste Parisul pentru tara
natala, unde devine un apropiat al miscarii Issarak, acum
procomunista. In 1960, radicalul Saloth Sar se regaseste printre
membrii fondatori ai Partidului Muncitorilor din Cambodgia, conducerea

3
de jure apartinandu-i insa lui Tu Samuth. Exceland in retorica sa
nationalista si profund antiburgheza, Saloth Sar se impune ca lider al
partidului de facto, dar si de jure, o data cu disparitia bizara a lui Tu
Samuth (de care, se pare, nu a fost strain), in 1963. Doi ani mai tarziu,
sub titulatura de Partidul Comunist din Cambodgia, formatiunea
politica a celui care-si va lua numele de Pol Pot beneficiaza de un
suport considerabil din partea taranilor privati de „cele mai elementare
drepturi“.

Experimentul comunist delirant al khmerilor rosii in Cambodgia

poate fi privit ca o „incununare“ terifianta a eforturilor constante ale
satrapilor marxist-leninisti de a edifica „o societate cu totul noua,
sanatoasa, care se consolideaza si se dezvolta continuu, si unde
domneste egalitatea si armonia“ (Pol Pot, 1977). Asimiland cu fanatism
modelul chinez al lui Mao Zedong, liderul khmer, Pol Pot, a transformat
Cambodgia - in 3 ani, 8 luni si 20 de zile, atat cat a stat la putere - intr-
un imens lagar de exterminare, instituind un regim macabru si
halucinant, pe alocuri aproape imposibil de definit. Bilantul este cel
putin sumbru: aproximativ doua milioane de locuitori (din opt milioane
populatia), jumatate din populatia chineza si toti vietnamezii au cazut
victime criminalilor insetati de sange ai lui Pol Pot..

La 17 aprilie 1975, militiile de extrema stanga intra in Phnom

Penh, pecetluind o victorie rasunatoare in fata fortelor
guvernamentale. Triumfator, Pol Pot proclama Republica Populara
Kampuchia si incepe punerea in aplicare a unui plan gradual, cu
obiective clare, de exterminare la scara larga a populatiei urbane.
Capitala este pustiita intr-un timp record. In 72 de ore, doua milioane
de cambodgieni parasesc Phnom Penh fara a fi stramutati intr-un loc
anume. Intentia khmerilor este fara echivoc: identificarea inamicilor
regimului si suprimarea lor imediata.

Cultivarea orezului, intr-un program de anihilare prin munca de

pana la 18 ore pe zi, era preocuparea principala a noului regim.
„Suntem pe cale sa reorganizam tara, luand agricultura drept baza.
Poporul cambodgian are de secole propria sa experienta cu orezul,si
trebuie sa plecam de la orez!“, sustinea sus si tare, in 1977, Yeng Sary,
numarul doi al regimului. Forta de munca se compunea, cu precadere,
din tineri cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani, dar si din adulti si batrani,
cinic numiti „tineri imbatraniti“. Productia era obligatorie. In caz
contrar, perspectiva nu era deloc roza.

Exodul populatiei de la oras la sat a fost insotit de o separare

evidenta a copiilor de propriii parinti, in vederea instructiei in spirit
marxist-leninist. Interzicerea banilor, a comertului, a manifestarii
sentimentelor, altfel spus, a civilizatiei, puncteaza momente

4
importante ale delimitarii drastice de viata urbana si o stranie
intoarcere la origini.

Fara prea multe batai de cap, clanul conducator de la Phnom

Penh a transformat Kampuchia intr-un imens lagar de exterminare. Pol
Pot, Khieu Ponnary, sotia sa, si Yeng Sary, pe care l-am amintit
anterior, cumnatul primilor doi, alaturi de propria consoarta, Khieu
Thirith, cu totii secondati de fidela politie secreta de stat, Nokorbal, au
coordonat epurarea fizica a oponentilor si recladirea societatii
cambodgiene. Unicitatea regimului lui Pol Pot, cel putin in faza
incipienta, a constat in pastrarea secretului absolut in privinta
conducatorilor. Populatia civila, constant supravegheata, nu avea nici
cea mai mica idee asupra identitatii liderilor supremi. Masca se numea
Angkor, organizatie-fantoma ale carei tentacule controlau pana la
sugrumare viata indivizilor. Aceasta pana la 30 septembrie 1977,
moment in care Pol Pot, „presat de amenintarea vietnamezilor,
dezvaluie faptul ca Angkorul este Biroul Politic al Comitetului Central al
Partidului Comunist din Kampuchia, al carui secretar general este chiar
el. Niciodata pana atunci, nici in exterior, nici in interior unde Angkorul
era omniprezent, numele partidului nu fusese pronuntat“.

Cu toate acestea, în această ţară mică, cu o populaţie de numai

8 milioane, din 1975 până în 1978 au fost ucişi mai mult de 2 milioane.

Bun prieten cu Ceausescu si discipol al "marelui" Mao Tzedun, a

gasit de cuviinta sa transforme un liceu intr-o puscarie. Salile de clasa
au fost peste noapte transformate in celule si locuri de tortura. Li s-au
pus gratii la geamuri, si in jurul intregii cladiri s-au instalat valuri de
sarma ghimpata. A primit numele de S21 si a devenit cel mai
ingrozitor lagar de concentrare cambogian. Indezirabilii erau „gazduiti“
in adevarate asezaminte de tortura, S-21 si un alt nume, Tul Sleng,
fiind de o sinistra amintire.

Numerosi cambodgieni au fost ucisi cu obiecte contondente,

majoritatea cazand victima inanitiei si extenuarii. Viata unui om nu
valora nici cat negru sub unghie. Pentru o „eficienta“ maxima, la Tul
Sleng, executiile se derulau conform unui calendar extrem de bine pus
la punct. Existau zile separate pentru femei, barbati sau copii, cei mai
multi fiind chiar khmeri rosii, intrati in dizgratia tartorilor de la varf. Si
toate aceste grozavii se petreceau sub obladuirea „chipesului“ si
„fermecatorului“ Pol Pot, dirijorul din spatele scenei.

Dupa tot acest genocid a ramas o colectie impresionanta de

schelete umane si o multime de poze: la primirea in inchisoarea S21,
detinutii erau fotografiati. Exista mii de poze ale victimelor - inclusiv
copii nou nascuti - probabil si ei "inamici" ai statului Cambogian -

5
omorati impreuna cu mamele lor. Pentru a face acest tablou si mai
macabru, multi dintre copiii celor omorati in S21 au fost luati si mai
apoi au devenit parte a personalului acestei inchisori - continuind
omorurile si torturile, traind intr-o lume infernala.

Torturile care s-au practicat aici au fost medievale, ingrozitoare -

socuri electrice, arsuri cu fierul rosu, etc. Se vorbeste chiar despre
numeroase experimente "stiintifice" la care au fost supusi detinutii.
Conform unor marturii au existat chiar masini construite pentru a
extrage creierul detinutilor pe viu, etc.

Ura fata de alte popoare

Intre 1975 si 1979, S21 a inghitit un numar estimat la peste

15.000 de oameni, majoritatea cambogieni, dar si laotieni, vietnamezi,
tailandezi, indieni, americani, englezi, pakistanezi, canadieni. Pentru
regimul comunist al lui Pol Pot era tot una -intelectuali sau tarani, copii
sau adulti -toti erau inamici ai regimului comunist cambogian si
trebuiau sa moara. Dar nu imediat, caci mai intai tara avea nevoie de
confesiunile lor –obtinute, bineinteles, sub tortura.

Din considerente mai degraba patologice, linia calauzitoare in

actiunile khmerilor rosii a constituit-o purificarea etnica si sociala. In
acest context, ura viscerala fata de vietnamezi, alimentata in
permanenta de paranoia unei invazii din partea acestora, a avut un rol
catalizator in destramarea Kampuchiei lui Pol Pot. Coabitarea a devenit
imposibila, iar de aici si pana la genocid nu a mai fost decat un pas.
Imaginea vietnamezului era asimilata raului in carne si oase, paradoxal
insa, intr-o prima faza, tocmai aceasta a mentinut regimul pe linia de
plutire.

In pofida admiratiei fata de aberatiile catastrofale maoiste, de

tipul „Marele Salt Inainte“ sau „Marea Revolutie Culturala“, Pol Pot nu
a pregetat in a teroriza etnicii chinezi, la inceput expulzati, ulterior
masacrati fara ezitare. In lipsa unor date concrete, se estimeaza totusi
ca jumatate din chinezi nu au supravietuit regimului khmer.

Nici religia budista nu a avut o soarta mai buna. Interzicerea

practicarii cultului a fost urmata rapid de profanarea templelor lui
Buddha si a culminat cu asasinarea in masa a clericilor budisti. Totul -
pentru a taia „raul“ de la radacina. Comunitatea islamica - Chan - este
trimisa la moarte, in ciuda sustinerii fatise a khmerilor la inceputul
anilor 70. Aproximativ 100.000 de cambodgieni Chan au disparut in
gropile comune ale khmerilor rosii.

6
 Disparitia lui Pol Pot de pe scena politica a Cambodgiei nu a
insemnat, asa cum ar fi fost firesc, si condamnarea regimului sau din
partea Natiunilor Unite. In plus, Adunarea Generala a ONU a preferat sa
ia atitudine fata de invazia vietnameza si a recunoscut oficial guvernul
lui Pol Pot. ONU s-a spalat pe maini si a atribuit, asemenea lui Khieu
Samphan, intreaga responsabilitate vietnamezilor si spionilor infiltrati
in miscarea khmera.

In 1991, trupele de ocupatie se retrag. In pofida acordului de

pace de la Paris si a formarii unui nou guvern, militiile khmere au
continuat sa controleze mai mult de 20% din teritoriul cambodgian.
Alegerile din 1993 s-au soldat cu o infrangere usturatoare pentru
khmeri, a caror influenta s-a depreciat substantial.

Multe dintre crimele petrecute acolo sunt nestiute si

nepedepsite. Acest lucru se datoreaza in parte faptului ca dintre cei
peste 15.000 de oameni inchisi aici au scapat doar 7. Acesti 7 au fost
pusi in libertate de armata vietnameza care a eliberat Cambogia de
Khmerii Rosii, in ciuda protestelor Beijingului (care, de suparare, a si
pornit un razboi cu Vietnamul). O alta cauza este opozitia guvernului
de la Beijing (si oarecum a Rusiei) fata de orice tentativa de
investigare a genocidului petrecut in Cambogia, genocid in care au fost
omorati aproximativ 2 milioane de oameni.

Pol Pot moare in aprilie 1998, la varsta de 69 de ani, fara a fi

nevoit sa dea socoteala pentru teroarea pe care a instituit-o in cele 45
de luni cat a condus Kampuchia Populara. Nefericitul popor
cambodgian a fost cobaiul proiectului monstruos al unor indivizi care
visau sa intoarca tara inapoi cu o mie de ani. Mai regretabil este insa
ca occidentalii, sustinatori de parada ai drepturilor omului, au preferat
sa intoarca privirea. Si sa inchida ochii in fata unui regim despre care
nu se cunoaste nici pana azi numarul gropilor comune.

De curand Epoch Times a dat peste unele informatii cel putin la

fel de zguduitoare: dovezi despre fermele de organe ale regimului
comunist chinez. Pol Pot a transformat o scoala in cea mai crunta
inchisoare cambogiana. Partidul Comunist Chinez transforma spitalele
in ferme de organe umane. Intri, ceri un organ, platesti, fixezi ziua, si
"specialistii" taie un detinut, poftim organul, "sa fii sanatos". Apoi
arunca "resturile" in crematoriu, sau le exporta pentru a fi admirate in
expozitii de genul celei numite "Body Works" a lui Gunther von Hagens.

7
Bibliografie: -Jean-François Soulet, „Istoria comparata a statelor
comuniste din 1945 pana in zilele noastre”, traducere de Silvia
Albisteanu si Ana Zbarcea, Editura „Polirom”, Iasi, 1998;
-Yves Ternon, „Statul criminal: genocidurile secolului
XX“, traducere de Ovidiu Pecican, Liliana Popovici si Iuliana Dobosi,
Editura „Institutul European”, Iasi, 2002;
- http://www.lumeam.ro/nr5_2006 trecutul_de_langa/_n
oi.html
Criminalul secolului: nume atribuit dictatorului cambodgian Pol Pot
in urma numarului imens de victime al regimului sau tiranic (2 milioane
de cambodgieni, jumatate din populatia chineza si toti vietnamezii de
pe teritoriul Cambodgiei);

Comunism al epocii de piatra: insusire atribuita regimului lui Pol Pot

caracterizat prin desfiintarea oraselor, a banilor si edificarea unui stat
eminamente agrar;

Angkor: organizatie fantoma care controla si supraveghea viata

oamenilor si care masca identitatea liderilor supremi;

S21: nume dat unui liceu transformat, in timpul regimului lui Pol Pot, in
cel mai ingrozitor lagar de concentrare cambodgian;

Khmerii rosii: reprezinta o organizatie cambodgiana de extrema

stanga (miscare comunista) a carei lider a fost Pol Pot, formata in anii
’60; a controlat tara in perioada 1974-1978, iar conducerea lui Pol Pot
poarta raspunderea multor deportari si executii in masa; de atunci a
organizat miscari de gherila, iar in 1991 a obtinut reprezentare in
guvern.

8
9