Culegere Booklet Varianta 11

Subiectul I
A. 1. Sensul secvenței „ prin mijlocirea” este „prin intermediul”, „cu ajutorul”, „prin intervenția”
și se referă la modul în care George Bacovia a cunoscut-o pe Agatha Grigorescu, cea care avea
să-i devină, mult mai târziu, soție.
2. Numele personalității care cade eroic în luptă în Primul Război Mondial este Mihai Săulescu,
poet, colaborator al revistei „Cronica Moldovei”.
3. O trăsătură fizică a lui George Bacovia, reliefată în textul support este privirea
senină/luminoasă/ pătrunzătoare. Bacovia avea o privire atentă, „o căutătură senină și dreaptă,
pe care, fixată o clipă asupra interlocutorului, o retrăgea de îndată”. În ciuda acestei seninătăți,
poetul se distinge prin timiditate.
4. George Bacovia îi strânge mâna Agathei Grigorescu, satisfăcut/ mulțumit/ impresionat/ plăcut
surprins că se află în compania unei admiratoare a operei sale. Gestul de familiaritate/ apropiere
este generat de interesul și cunoașterea pe care femeia le demonstrează / arată față de poezia lui.
5. În prezența Agathei Grigorescu, Bacovia este mereu rezervat, reținut, neexprimându-și dorința
revederii sau mulțumirea sufletească. Timiditatea și nesiguranța îl caracterizează pe Bacovia, de
aceea el nu poate lua inițiativa de a-i da prea curând o nouă întâlnire. Așadar, așa cum reiese din
textul lui M. Petroveanu, George Bacovia este introvertit.

B. Sugestii privind redactarea textului argumentativ

Fragmentul extras din studiul critic „George Bacovia” de Mihail Petroveanu pune în
lumina / adduce în discuție importanța cunoașterii reale a unui autor pentru înțelegerea operei
acestuia. Autorul care ne seduce/cucerește tematic și stilistic, prin arhitectura textelor și
construcția personajelor, devine autorul preferat. Consider că întâlnirea cu autorul este
esențială/importantă și necesară, atunci când aceasta este posibilă, în condiții de timp și de
spațiu. Această întâlnirea poate fi fundamentală/ esențială pentru înțelegerea
problematicii/mecanismelor realizării operei, lărgirea orizontului cultural, multiplicarea
perspectivelor privind interpretarea lecturii.
În primul rând/Pe de o parte, întâlnirea fizică face posibilă descoperirea omului din
spatele textului. Deloc lipsită de importanță, latura biografică facilitează o mai bună înțelegere a
operei, dezvăluind obsesiile și miturile personale ale autorului. Când figura omului prelungește
„figura spiritului creator”, cititorul pasionat, competent se poate lămuri asupra raportului
realitate-ficțiune, viață-operă. Agatha Grigorescu, de pildă, doreste să-l cunoască personal pe
autorul poemului „Plumb” de care este fascinată. Când se ivește ocazia, favorizată de Aurel
Savela, tânăra poate observa similitudinea/ identitatea dintre personalitatea scritorului si cea a
operei sale. De asemenea, ea are şansa unică de a auzi versurile în realitate lecturate chiar de cel
care le-a dat viata pe hârtie.
În al doilea rând/Pe de altă parte, întâlnirea cu autorul preferat / omul poate constitui un
model de conduită. În această manieră funcționează puterea exemplului. Ca ființă socială, omul
evoluează/se dezvoltă la vederea frumuseții semenilor, mai ales atunci când aceștia excelează
prin produsele intelectuale ale muncii lor. Tânăra Cella Serghi, autoarea romanului Pânza de
păianjen, îl cunoaște întâmplător, pe Liviu Rebreanu, pe care îl apreciază/ stimează. De la autorul
ardelean, ea învață lecția lucrului bine făcut, procesul realizării romanului Ion fiind unul de
durată. Autoarea își impune disciplina scrisului pe care o vede la romancierul Rebreanu.
 În concluzie, întâlnirea cu autorul îndrăgit este importantă pentru formarea unui tânăr,
deoarece facilitează întelegerea literaturii și furnizează repere morale în viața profesională
ulterioară.

Varianta 2 Subiectul al II-lea

Textul poetic aparținând lui George Bacovia impresionează prin noutatea tematică și de viziune,
dar și prin mijloacele artisitice utilizate, specifice esteticii simbliste/ recuzitei simbolismului.
Tema poeziei o constituie spaima de moartea, singurătatea într-un mediu ostil/ o lume meschină/
mercantilă. La nivelul discursului liric se formulează idei poetice asociate stării de tristețe și de
apăsare sufleteascà a eului bacovian. Prin intermediul epitetului pustii din sintagma „anii mei
pustii” se relevă senzația chinuitoare şi acaparantà de eșec /vid ca parte a infemului existențial.
Enumerația de simboluri din primele două versuri: Acorduri, arpegii, armonii... sugerează prin
stridență spaima de moarte, senzația de sfârşit continuu - ipostază a eului-marionetă controlat de
forţe obscure/necunoscute. Versurile propuse înfățișează eul liric într-un mediu ostil, în care
regăsirea de sine este imposibilă, neexistând posibilitatea salvării sau a înălțării.