Reforma religioasă în Europa secolului al XVI-lea

Reforma religioasă care a avut loc în secolul al XVI-lea, în vestul Europei. A început
prin mai multe încercări de a reforma Biserica Romano-Catolică şi, în urma divergenţelor
apărute, s-a încheiat cu divizarea şi stabilirea unor noi biserici creştine, dintre care cele
mai reprezentative au fost lutheranismul, calvinismul şi anglicanismul. Reforma a fost
începută prin cele 95 de teze ale lui Martin Luther, despre practica indulgenţelor. În
octombrie 1517, Luther a afişat tezele pe uşa Bisericii din Wittenberg, folosită pentru
afişajul diferitelor note ale Universităţii locale. În luna noiembrie, acesta a trimis tezele
diferitelor autorităţi religioase din vremea aceea.
În aceeaşi perioadă şi în anii următori activităţii lui Martin Luther, mai mulţi
învăţaţi, teologi, monarhi europeni au declanşat reforme religioase, din motive diferite:
reconsiderarea dogmelor, respingerea tradiţiilor, practici economice nejustificate ale
Bisericii Romano-Catolice sau din nevoia de putere.
Martin Luther şi reforma protestantă în Germania
Martin Luther, iniţiatorul reformei protestante în Germania, a fost, de-a lungul vieţii
sale (1483-1546), călugăr, preot, profesor, teolog şi reformator al bisericii. Învăţăturile
sale au influenţat atât reforma protestantă, cât şi doctrinele şi tradiţiile cultului lutheran.
Martin Luther afirma că un individ este mântuit numai datorită milei şi bunătăţii divine, în
urma credinţei neabătute în Hristos şi nu în urma eforturilor omeneşti de a câştiga
favorurile lui Dumnezeu. Această credinţă a lui Luther a declanşat, în 1517, un conflict cu
Biserica Catolică, din pricina practicii indulgenţelor. Pentru a strânge fonduri pentru
construirea Bazilicii Sfântul Petru, Papa Leon al X-lea vindea indulgenţe credincioşilor
afirmând că acestea le pot anula suferinţele cauzate de păcatele iertate prin pocăinţă, în
schimbul unei donaţii băneşti. Drept urmare, pe 31 octombrie 1517, Martin Luther afişează,
pe uşa Bisericii din Wittenberg, cele 95 de teze care cereau interzicerea comerţului cu
indulgenţe, tezele circulând apoi în toată Germania. Papa, prin trimişii săi, i-a cerut să-şi
retragă toate afirmaţiile, însă refuzul lui Martin Luther de a se dezice de propriile
convingeri i-a atras excomunicarea, printr-o bulă papală dată în 1521.
Martin Luther a contribuit nu numai la reformarea Bisericii Romano-Catolice, ci şi la
traducerea Bibliei în limba germană, care, apoi, a influenţat decisiv traducerea Bibliei în
limba engleză. În plus, datorită folosirii din ce în ce mai mult a tiparului, scrierile lui
Luther au circulat nu numai în Germania, ci şi în întreaga Europă, dând naştere diverselor
tradiţii protestante.
Huldrych Zwingli şi Jean Calvin
În bună parte contemporane cu încercările de reformă ale lui Martin Luther au fost şi
cele ale elveţianului Huldrych Zwingli (1484-1531), doctor în teologie, care a declanşat
reforma religioasă în Elveţia. În 1519, când acesta era preot la Zurich, s-a opus unui
predicator care se ocupa cu vânzarea indulgenţelor în oraş. Începând să pună sub semnul
întrebării anumite dogme ale Bisericii Catolice, în 1520, Zwingli renunţă la remuneraţia pe
care o primea de la Papă. La baza reformei protestante pe care o declanşează elveţianul stă
convingerea că numai Biblia este singura sursă a credinţei, refuzând tradiţiile bisericeşti
transmise oral. În Zurich, cei care urmau cu stricteţe învăţăturile lui Zwingli au renunţat la
icoane şi alte reprezentări din interiorul bisericilor şi au făcut schimbări în limbajul folosit
în timpul slujbelor religioase. Încercarea era de a reduce totul la o formă cât mai simplă.
Importanţa lui Zwingli a crescut foarte mult în cantonul Zurich, acesta acumulând tot mai
multe funcţii. În 1531, cinci cantoane catolice s-au aliat într-o ofensivă împotriva Zurich-
ului, iar Huldrych Zwingli a căzut pe câmpul de luptă, la Kappel.
Zwingli rămâne recunosut pentru reforma protestantă în Elveţia, desfăşurată în
paralel şi independent – după cum afirmă documentele – celei pe care Marin Luther o făcea
în Germania. La fel ca Luther, reformatorul elveţian traduce Biblia, aceasta fiind tipărită
între 1524 şi 1531. Reforma lui Zwingli pornea de la înţelegerea Bibliei ca singură sursă a
credinţei şi de la refuzul tradiţiilor Bisericii Catolice.
Jean Calvin (1509-1564) a fost un important teolog francez care a participat la
reforma protestantă şi, prin învăţăturile sale, a dat naştere unui nou sistem teologic
creştin, numit calvinism. Calvin afirma că, în ceea ce priveşe chestiunile legate de credinţă
şi morală, Biblia este singura autoritate, refuzând autoritatea bisericii. În acelaşi timp, el
predica faptul că mântuirea se datoarează numai graţiei divine şi nu este influenţată de
faptele bune ale credinciosului. De asemenea, Calvin credea în predestinarea şi alegerea
individului. Drept urmare, Calvin a fost exilat la Geneva, pentru că el şi adepţii lui au fost
acuzaţi că încercau să formeze „o nouă papalitate”.
Reforma religioasă în Anglia
Reforma religioasă engleză este legată de scopurile dinastice al regelui Henric al
VIII-lea (1491-1547), care, în căutarea unei regine care să-i ofere un moştenitor de parte
masculină, a recurs la scoaterea bisericii engleze de sub cârmuirea Papalităţii şi trecerea ei
sub cea a Coroanei Britanice. Ca urmare a faptului că fusese excomunicat de către Papă, în
1533, un an mai târziu, Henric al VIII-lea emite un Act de Supremaţie, care îl pune la
conducerea Bisericii şi, în acelaşi timp, dă mai multe Acte de Dizolvare a Mănăstirilor care
pun pământul şi bunurile acestora în mâinile Coroanei şi, apoi, în cele ale nobilimii engleze.
Drept urmare, aceste decizii au creat un lanţ de interese care a dus la sprijinirea deciziilor
lui Henric al VIII-lea de a separa biserica creştină engleză şi de a o pune sub conducerea
monarhiei.
Concluzii:
Reformele protestante din secolul al XVI-lea au determinat nu numai separarea unor
biserici noi pe tot cuprinsul Europei, ci şi o contrareformă declanşată de Biserica Romano
Catolică prin mai multe mişcări ale comunităţilor religioase, seminarii şi clarificări aduse
teologiei catolice.