Stoicea este personajul principal din textul „Moara lui Călifar”
de Gala Galaction. Portretul fizic al lui Stoicea este caracterizat de către autor în mod direct. Stoicea era un băiat harnic „Stejar în port,” puternic si foarte isteț „oţel în braţ, isteţ cât vrei”, dar nu avea o familie „însă copil din flori.”. A fost găsit de către preotul Radu, la o luna după moartea soției sale „Îl găsise răposatul popa Radu, în tinda bisericii, la o luna după moartea preotesei”, dar când Stoicea avea șase ani, preotul a murit la rândul lui, astfel Stoicea rămâne orfan „copil din flori si de pripas”. Caracterizarea indirecta prezintă portretul moral al lui Stoicea. Acesta face referire la tristețea băiatului și nepăsarea acestuia:"nici tu tată, nici tu mamă, nici tu stare părintească” si la decizia de a merge la Moara lui Călifar „M-am hotărât: mâine dimineață slobod cireada în luncă și-o iau razna, prin pădure, spre moara lui Călifar”. Stoicea mai era și un băiat care nu se lasă convins de vorbele altora „De alta parte, slab de înger nu mă știu”, însă un băiat curajos care nu se teme de strigoi sau stafii sau de Moș Călifar, in felul cum îl descriau sătenii, „stafii și pricolici n-am văzut niciodată, … de când pasc eu cireada satului, pe la Stele, pe la Cimitiruri Vechi, … .” Eu îl asociez pe Stoicea cu Făt - Frumos, amândoi fiind puternici și isteți, diferențiindu-se prin faptul că Stoicea era singur pe lume, iar Făt - Frumos avea totuși o familie. Personal cel mai mult apreciez la Stoicea faptul că este un personaj hotărât, dar totuși nu apreciez la el faptul că s-a lăsat controlat de furie și a făcut o fapta greu de iertat, l-a ucis pe Moș Călifar.