Substantivul la cazul vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu au funcție sintactică . Aceste substantive exprimă

o chemare, o strigare, o invocație cu scopul de a atrage atenția asupra unei comunică ri și
se separă de restul propoziției prin virgulă (inclusiv determinantul).
În general, substantivele la cazul vocativ sunt substantive proprii care denumesc
nume de persoane sau animale domestice.
În a doua propoziție substantivul la vocativ Mihai are un determinant, dragule. De
remarcat că determinantul se separă împreună cu vocativul de restul propoziției prin
virgulă .
‒ Mihai, îmi spui ce citești?
‒ Mihai dragule, îmi spui ce citești?
Atunci câ nd este folosit procedeul personifică rii și numele de animale, denumirile
de obiecte, elementele naturii pot fi la cazul vocativ.
Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule… (Mihai Eminescu – Revedere)
Substantivul la vocativ poate sta la începutul propoziției, în interior sau la sfâ rșitul
ei.
‒ Mihai, vino la mine!
‒ Vino, Mihai, la mine!
‒ Vino la mine, Mihai!
Caracteristica principală a vocativului este intonația suplimentară specifică ,
realizată la singular prin desinențele -e, -ule, la masculin și neutru și -o, la feminin. La
pluralul tuturor genurilor vocativul prezintă desinența -lor.
‒ Băiatule, de ce nu mă asculți!
‒ Fetițo, de ce nu mănânci?
‒ Dragilor, ce ne facem?
Vocativul se folosește în cazul unor adresă ri directe, motiv pentru verbele sunt la
persoana a II-a. Subiectul gramatical este neexprimat, fiind inclus în forma verbului
(sau este eliptic). El este dedus din context și este întotdeauna la persoana a II-a
pronumelui personal.
‒Mircea, vino la masă! (tu)
‒Veniți, copii, la masă! (voi).
Caracteristica de mai sus poate fi și un mijloc de a verifica dacă un substantiv este
la la nominativ, dativ-genitiv sau la vocativ. Substantivul la vocativ poate fi înlocuit cu
pronumele personal la persoana a II-a (tu, voi). Substantivele la celelalte cazuri se
înlocuiesc cu pronumele la persoana a II-a (el, ea, ei,ele).
Întrebuințările stilistice ale vocativului
 Cu ajutorul vocativului pot fi exprimate o serie sentimente: de subtilitate, de
vehemență , de duioșie, mâ nie, revoltă , respect, admirație, revoltă , respect,
admirație, bucurie, durere etc.
 În limba vorbit, multe substantive la vocativ pot fi folosite și în sens peiorativ
copilule! sau copiilor! (în loc de copile! sau copii!).