Universitatea din Oradea

Facultatea de Istorie-Geografie şi RelaŃii InternaŃionale

Departamentul de Istorie, Geografie și Relașii
Internașionale

TEZĂ DE DOCTORAT

Valea Crasnei. Dimensiunea geomorfologică în contextul

utilizării terenului

-rezumatul tezei de doctorat-

Conducător ştiinŃific:
Prof. univ. dr. Nicolae JOSAN

Doctorand:
Liliana Florina BOCOI

Oradea, 2009
CUPRINS
Cuvânt înainte / 5
1. BAZINUL CRASNEI: POZIłIE GEOGRAFICĂ, LIMITE ŞI RELAłII SPAłIALE CU
UNITĂłILE ÎNVECINATE / 7
1.1. Încadrarea geografică / 7
1.2. Limitele şi relaŃiile spaŃiale cu unităŃile adiacente / 8
1.2.1. Limite şi relaŃii spaŃiale cu bazinul hidrografic al Someşului / 11
1.2.2. Limite şi relaŃii spaŃiale cu bazinul hidrografic al Crişului Repede / 13
1.2.3. Limite şi relaŃii spaŃiale cu bazinul hidrografic al Barcăului / 14
1.2.4. Limite şi relaŃii spaŃiale cu bazinul hidrografic al Ierului / 15
1.3. Cercetări anterioare / 16
2. FACTORII DE CONTROL AI PROCESELOR MORFODINAMICE DIN BAZINUL
HIDROGRAFIC AL CRASNEI / 22
2.1. Tipuri de structuri şi ierarhizări de factori / 22
2.2. Factorul climatic şi influenŃa sa în procesele morfogenetice din cadrul bazinului
hidrografic al Crasnei / 23
2.2.1. Factorii genetici ai climei / 24
2.2.2. ParticularităŃile elementelor climatice / 27
2.2.2.1. PrecipitaŃiile atmosferice / 27
2.2.2.2. Regimul temperaturii aerului / 46
2.2.2.3. Umezeala aerului / 57
2.2.2.4. Nebulozitatea / 57
2.2.2.5. Regimul vânturilor / 59
2.2.2.6. Topoclimate specifice bazinului Crasnei / 62
2.3. CondiŃionarea morfogenezei de către factorul hidric / 63
2.3.1. Regimul hidrologic / 65
2.3.2. Fenomene hidrologice de risc – inundaŃiile şi viiturile / 74
2.4. Factorul geologic / 82
2.4.1. Fundamentul bazinului Crasnei / 82
2.4.2. Depozitele sedimentare / 86
2.4.3. EvoluŃia bazinului Crasnei până la stadiul actual / 93
2.5. Factorul morfologic – suport al proceselor de modelare actuală în cadrul
bazinului Crasnei / 98
2.6. Factorul biotic / 106
2.7. Factorul pedologic / 111
2.7.1. Clasele de calitate ale solurilor / 114
2.7.2. Factorii de risc pedologic / 116
2.7.3. Eroziunea solurilor rezultat al intensităŃii proceselor
morfodinamice /116
2.8. Factorul antropic / 118
2.8.1. Antropizarea peisajului / 118
2.8.2. IntervenŃia antropică asupra versanŃilor şi influenŃa sa asupra
modelării actuale / 119
2.8.3. IntervenŃia antropică asupra albiilor şi influenŃa asupra
modelării actuale / 120
2.9. Timpul ca factor de control în dinamica proceselor actuale / 125
3. PROCESE ŞI TENDINłE ACTUALE ÎN DINAMICA RELIEFULUI BAZINULUI
CRASNEI / 130
3.1. Premise de abordare / 130
3.2. PotenŃialul morfodinamic al bazinului Crasna / 131
3.3. ParticularităŃile morfografice şi morfometrice / 132
3.3.1. Hipsometria / 133
3.3.2. Adâncimea fragmentării reliefului / 138
3.3.3. Fragmentarea orizontală a reliefului / 140
3.3.4. Geodeclivitatea / 143
3.3.5. Orientarea suprafeŃelor morfologice / 149
3.4. Morfodinamica fluvială / 153
3.4.1. Ordinul reŃelei hidrografice actuale / 154
3.4.2. EvoluŃia profilelor longitudinale / 157
3.4.3. Morfodinamica albiilor minore / 162
3.4.4. Morfodinamica albiilor majore / 183
3.5. Morfodinamica versanŃilor / 187
3.5.1. DefiniŃie şi terminologie / 187
3.5.2. Conceptul de sistem-versant / 189
3.5.3. Clasificarea versanŃilor din bazinul Crasnei / 190
3.5.3.1. Clasificarea după relaŃia cu structura / 190
3.5.3.2. Clasificarea în funcŃie de orientarea suprafeŃelor / 191
3.5.3.3. Clasificarea în funcŃie de poziŃia în cadrul bazinului
hidrografic al Crasnei / 191
3.5.3.4. Clasificarea după aspectul în plan / 191
3.5.3.5. Clasificarea după forma profilului / 198
3.5.4. Procese de modelare actuală a versanŃilor / 208
3.5.5. Tipuri de evoluŃie a versanŃilor / 218
3.5.6. UnităŃi morfologice şi funcŃionale ale sistemelor versanŃilor / 233
3.5.7. Harta geomorfologică a bazinului Crasnei / 239
4. UTILIZĂREA TERENURILOR / 241
4.1. Utilizarea terenurilor pe suprafeŃe orizontale şi cvasioritontale / 246
4.2. Utilizarea terenurilor pe suprafeŃe înclinate / 252
4.3. Vulnerabilitatea şi pretabilitatea terenurilor / 255

5. CONCLUZII / 258
6. BIBLIOGRAFIE / 264
 Lucrarea de faŃă Valea Crasnei. Dimensiunea geomorfologică în contextul utilizării
terenului, rezultat al cercetărilor efectuate în perioada 2004-2009, asupra morfodinamicii
actuale a reliefului din bazinul Crasnei, sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicolae Josan, aduce
în discuŃie particularităŃile reliefului, influenŃa factorilor modelatori şi rolul lor în dinamica
proceselor contemporane, ce se răsfrâng şi asupra modului de utilizare a terenurilor.
Scopul lucrării de faŃă este înŃelegerea şi explicarea corelaŃiilor dintre
caracteristicile morfologice ale bazinului Crasnei, procesele de modelare actuală şi modul
de utilizare a terenului. Pornindu-se de la premisa că în mod firesc între acestea există o
strânsă dependenŃă, dar şi de la realitatea că tendinŃele mai recente de evoluŃie
morfodinamică, susŃinute de cauze naturale şi în special antropice, au putut determina
alterarea acestor corelaŃii. Prin urmare, s-a acordat o atenŃie sporită analizei în care
primează raporturile dintre tipologia formelor de relief (definită sub aspect morfologic şi
morfometric), procesele de modelare asociate (cu accent pe procesele actuale) şi modul de
utilizare a terenului.
În acest scop au fost elaborate evaluări cantitative şi calitative, prin care s-a
evidenŃiat ponderea diferitelor tipuri de suprafeŃe din cadrul bazinului şi parametri
definitorii ai potenŃialului morfodinamic a reliefului. De asemenea, s-a apelat la
relaŃionarea acestor elemente cu particularităŃile geologice şi pedologice ale substratului,
dar şi o evaluare a proceselor geomorfologice actuale (recrudescenŃa alunecărilor de teren,
a eroziunii liniare şi areale pe versanŃi), coroborată cu tendinŃele de incompetenŃă locală a
Crasnei, generând forme de risc natural (degradări de terenuri ce afectează culturile, viituri,
etc.).

1. BAZINUL CRASNEI: POZIłIE GEOGRAFICĂ, LIMITE ŞI RELAłII

SPAłIALE CU UNITĂłILE ÎNVECINATE

Încadrarea geografică a bazinului hidrografic al râului Crasna

(sursa: model numeric al terenului - Shuttle Radar Mission Topography (SRTM) - modificat la un pas de
grila de 30m)
 Crasna, afluent de ordinul I al Tisei, îşi are obârşia la capătul sudic al Depresiunii
Şimleu, la contactul dintre culmile MunŃilor Meseş şi MunŃilor Plopiş, de sub vârful
Măgura Priei, la o altitudine de 577 m. Râul Crasna are un bazin de recepŃie bine dezvoltat,
cu o asimetrie destul de accentuată spre dreapta, mai ales în aval de confluenŃa cu Valea
Zalăului. Geneza şi dezvoltarea spaŃială a bazinului hidrografic al râului Crasna, este
rezultatul poziŃiei sale în extremitatea nordică a CarpaŃilor Occidentali, dar şi a mobilităŃii
microplăcii transilvano-panonice, ce a generat o serie de modificări ale ariilor de subsidenŃă
din sectorul inferior al Crasnei.

Limite şi relaŃii spaŃiale cu unităŃile adiacente

În cadrul unui studiu geomorfologic, stabilirea limitelor este o problemă importantă,
deoarece încadrează spaŃio-temporal sistemul geomorfologic luat spre analiză. Cumpenele de
apă separă bazinul Crasnei de cel al Someşului în est şi nord-est, de bazinele Ierului şi
Barcăului în vest şi sud-vest, iar în partea de nord-vest graniŃa cu Ungaria.

Cercetări anterioare
SpaŃiul bazinului hidrografic al Crasnei, a constituit subiectul unor cercetări
anterioare, fie urmând o „linie” de cercetare pe direcŃia istorisistă, fie pe calea
funcŃionalităŃii. Între cercetările realizate asupra unor spaŃii din bazinul Crasnei, se remarcă
lucrările lui Petri Mor (1901-1906), apărute la Budapesta. El realizează o monografie a
judeŃului Sălaj, în şase volume. O altă monografie a judeŃului Sălaj a apărut la Şimleul
Silvaniei, sub directa îndrumare a lui D. Stoica şi a lui I. P. Lazăr (1908), iar o schiŃă
monografică a oraşului Zalău a publicat L. Ghergariu (1926). În singurul număr al revistei
łara Silvaniei, coordonată de L. Ghergariu şi C. Mărcuş, apar lucrările cu conŃinut
geografic ale lui: E. LobonŃiu (1940), în care aduce informaŃii utile legate de structura
geologică a pământului sălăjenesc; L. Ghergariu (1940) care elucidează probleme legate
de toponimia oraşului Zalău în lucrarea sa „Zalău, Zălău sau Zălau”; L. Someşan (1940)
care realizează o analiză a legăturilor dintre łara Silvaniei şi depresiunea Transilvaniei; dar
şi probleme de agricultură a regiunii, ce au fost analizate de I. Rădulescu (1940).
ContribuŃii importante la cunoaşterea geologiei acestei regiuni aduce Ştefan
Mateescu (1927), cuprinzând în studiile sale regiunea dintre MunŃii Meseş şi MunŃii Şes în
SE respectiv în SV şi Măgura Şimleului în N. O altă lucrare importantă este cea a lui V.
Mihăilescu (1945) când studiază Platforma Someşană, iar mai târziu în 1966 revine cu
unele detalii referitoare la întreg spaŃiu aferent bazinului hidrografic al Crasnei, într-o
lucrare mai amplă, ce face referire la Dealurile şi câmpiile României. I. Berindei şi Ersilia
Iacob (1961), aduc contribuŃii la morfologia Depresiunii Guruslău. V. Mihăilescu (1963,
1966) încadrează Depresiunea Şimleu la Platforma Sălăjeană marginală, afirmând că ar
aparŃine Depresiunii Centrale a Silvaniei. AL. Savu (1962), aduce contribuŃii semnificative
referitoare la Podişul Someşan, iar în 1965 lămureşte unele probleme legate de evoluŃia
reŃelei hidrografice şi a zonei depresionare a Şimleului, reluând totodată unele probleme
emise anterior de R. Fricheux (1928) şi M. Paucă (1964). I. Mac (1972) analizează relieful
judeŃului Sălaj, dar şi probleme referitoare la dezvoltarea aşezărilor umane. M. Paucă, face
referiri în studiile sale asupra bazinelor externe ale MunŃilor Apuseni (1954), mai ales
despre Bazinul neogen al Silvaniei, realizând şi prima hartă geologică a regiunii mai
detaliată (1964).
 Au fost realizate teze de doctorat ale geologilor din Cluj Napoca, E. Nicorici şi O.
Clichici. Ei aduc noutăŃi referitoare la evoluŃia, tectonica şi litologia din Bazinul Silvaniei.
E. Nicorici (1969, 1972), aduce contribuŃii importante cu privire la cunoaşterea
sedimentarului neogen din partea de sud a Bazinului Şimleu (zona Vânători). O. Clichici
(1968, 1972), a studiat mai ales partea de est a bazinului Şimleu, stabilindu-i tectonica şi
evoluŃia paleogeografică în funcŃie de principalele faze ale mişcărilor tectonice, care au
afectat partea de nord a MunŃilor Apuseni şi zonele învecinate.
Într-o lucrare de mai mică întindere M. Paucă şi A. Clemens (1964) fac referiri la
vârsta pietrişurilor din partea de sud a depresiunii. În acest sens se poate aminti că M.
Paucă (1964), consideră pietrişurile ce apar la sud de linia Plopiş - PoniŃa, pe baza fosilelor
de Congeria Partschi, ca fiind ponŃiene şi le leagă de posibile scurgeri din Masivul
Vlădeasa cu rol hotărâtor în evoluŃia reŃelei hidrografice din zonă.
Zona din preajma Măgurii Şimleului a fost studiată de M. Radu si G. Crahmaliuc
(1964), făcând referire la evoluŃia din terŃiar a regiunii iar N. I. Orghidan (1969) aduce
contribuŃii privind evoluŃia reŃelei hidrografice din această parte a Ńării. Referindu-se la
antecedenŃele şi epigenezele din zonele de îngustare ale principalelor văi, la ieşirea acestora
din zona Depresiunii Şimleu.
I. Mac şi Gr. Nuna (1964) studiază apele arteziene din regiunea Zalăului, aducând
în discuŃie geneza şi posibilităŃile de utilizare a lor în diferite domenii de activitate. De
remarcat şi contribuŃia lui Gr. Pop şi Viorica Rusu (1967) în legatură cu agricultura
Depresiunii Şimleu, aducând în discuŃie probleme legate de modul de utilizare al
terenurilor şi repartiŃia geografică a principalelor culturi agricole. Aspecte fizico-geografice
legate de Lacul Ceheiu sunt analizate de Gr.Pop şi Gh.Măhăra (1964). În 1972 T. Morariu
şi V. Sorocovschi, au realizat o analiză în detaliu a JudeŃului Sălaj.
Această regiune geografică a fost studiată şi de Fl. BenŃe (1971) când face referiri la
geomorfologia Văii Crasnei în zona dintre defileul de la Şimleu şi Supuru de Jos. În 1974
apare un studiu de geografie regională a Depresiunii Şimleu, iar în 1975 aduce noi
contibuŃii referitoare la tipurile de relief din această regiune. În perioada 1976-1977 face
referi asupra morfografiei si morfometriei reliefului din Depresiunea Şimleu. Aceste
probleme au fost reluate de acelaşi autor (1999), într-un studiu mai complex al regiunii.
Utilizarea optimă a Câmpiei de Vest , în contextul unei tectonici disjunctive a fost
temea analizată de I. O. Berindei şi I. Haidu (1986), iar probleme ce vizau aspectele
utilizării terenurilor pentru viticultură în cadrul judeŃului Sălaj, le-au analizat N. Raboca şi
H. Ciortea (1986). I. Mac (1996) stabileşte rolul pe care îl joacă relieful în dezvoltarea,
sistematizarea şi estetica urbană a municipiului Zalău. Date noi sub aspectul morfometriei
şi morfografiei arealui dintre Măgura Şimleu şi Măgura Coşei, sunt scoase la lumină de S.
Filip (1997). O altă abordare este cea scrisă de Rodica Petrea (1998), unde scoate în
evidenŃă rolul proceselor geomorfologice în dezvoltarea şi estetica urbană a oraşelor mici
din Dealurile de Vest. Dintre lucrările mai noi se remarcă lucrarea lui I. Mac şi Maria Hosu
(1999), în care sunt analizate glacisurile din depresiunea Zalău. L. Nicoară (1999)
realizează un studiu de geografia populaŃiei şi aşezărilor din Dealurile Crasnei. C. C. Pop
(2000) evaluează resursele naturale şi probleme legate de dezvoltarea ariei geografice a
dealurilor Silvano-Someşene, dar şi structurile teritoriale şi umane din zonă. Acelaşi autor
(2001) realizează un studiu al axei Jibou-Zalău-Şimleu Silvaniei-Marghita, cu referire la
activităŃi legate de planning teritorial şi de riscurile aferente, dar şi probleme de dezvoltare
şi resurse în cadrul Depresiunii Şimleu (2001), iar în anul 2003 revine cu detalii
substanŃiale despre regiunea axei amintite, într-un studiu de geografie integrată. Toate
aceste probleme se regăsesc şi în lucrarea lui Gr. P. Pop (2005), dar de această dată ele sunt
tratate doar tangenŃial deorece lucrarea vizează probleme de ordin general ale zonei de vest
a României şi nu strict această regiune geografică.

2. FACTORII DE CONTROL AI PROCESELOR MORFODINAMICE DIN

BAZINUL HIDROGRAFIC AL CRASNEI

Tipuri de structuri şi ierarhizări de factori

Prelucrarea pe calculator necesită o serie de cuantificări ale factorilor analizaŃi,
reprezentând intrări în cadrul sistemului, aici fiind incluse variabile naturale şi antropice, cu
rol în modificarea peisajului geomorfologic.

Factorul climatic şi influenŃa sa în procesele morfogenetice din cadrul

bazinului hidrografic al Crasnei
Clima constituie un element esenŃial în cadrul sistemului geografic, influenŃând prin
valorile diferenŃiate ale principalelor elemente climatice, la nivelul bazinul Crasnei, o mare
diversitate de peisaje, o dinamică diferenŃiată a proceselor morfogenetice şi nu în ultimul
rând, o ocupare şi o valorificare mozaicată a teritoriului. Clima, în special prin caracterul
precipitaŃiilor (torenŃialitatea) şi oscilaŃiile termice diurne, la care se adaugă persistenŃa
stratului de zăpadă în sezonul rece, influenŃează în mod direct, procesele de versant. Clima
poate constitui atât un factor de favorabilitate cât şi unul de restrictivitate, fiind unul din
agenŃii externi cei mai dinamici, care determină modificări esenŃiale în mecanismul şi
dinamica proceselor naturale de modelare a reliefului bazinului Crasnei.

CondiŃionarea morfogenezei de către factorul hidric

Regimul hidric se caracterizează prin ape mari de scurtă durată, cu creşteri de debite
mai ales la sfârşitul iernii şi începutul primăverii (datorate topirii zăpezilor din spaŃiul
montan, asociate cu precipitaŃiile căzute), viituri de vară şi ape mici de toamnă. Debitul
mediu specific, ca o concretizare a volumului de apă scurs în bazinul Crasnei, înregistrează
valorile cele mai mari în sectorul montan, unde depăşeşte 10 l/s/km², în zona colinară
valoarea scugerii specifice scade la 4 l/s/km² la Crasna şi 3,5 l/s/km² la Şimleul Silvaniei,
VariaŃiile de debite ale Crasnei şi afluenŃilor săi sunt destul de mari, iar pentru
determinarea acestora s-au folosit date de la p.h Şimleu Silvaniei şi Crasna pe râul Crasna;
Borla pe râul Zalău; Corund pe Maja şi Răteşti pe Maria. . La staŃia hidrometrică Crasna,
debitul multianual are valori de 2,13 m³/s, creşte după confluenŃa cu râul Zalău (1,69 m³/s,
la staŃia Borla) şi afluenŃii de dreapta Maja, Cerna şi Maria. Debitul Crasnei la Supuru de
Jos este de 2,87 m³/s, iar la Moftinul Mic de 4,56 m³/s.

InundaŃiile şi viiturile
ImplicaŃiile de ordin geomorfologic sunt evidente, deoarece intensitatea şi frecvenŃa
acestor fenomene, determină acutizarea proceselor de modelare din albiile minore şi din
luncile râurilor bazinului Crasnei. În bazinul Crasnei, viiturile se produc fie datorită ploilor
în intervalul aprilie-noiembrie, fie datorită topirii zăpezilor pentru perioada decembrie-
martie, sau prin suprapunerea celor două fenomene la sfârşitul iernii şi începutul
primăverii. Oricare ar fi cauza producerii lor, ele sunt fenomene de risc hidrologic cu un
mare impact asupra modelării albiilor şi luncilor râurilor din bazinul hidrografic studiat.

Factorul geologic
Cunoaşterea structurii geologice a bazinului Crasnei este importantă deoarece
impune reliefului trăsături specifice, determină apariŃia unor procese geomorfologice
actuale cu impact direct asupra utilizării terenurilor. Regiunea studiată este rezultatul
prefacerilor de la contactul a două unităŃi majore, CarpaŃii Occidentali la sud şi Blocul
Pannonic nord, care au cunoscut începând cu Badenianul, continuând cu SarmaŃianul şi
Pannonianul, puternice fragmentări şi lăsări pe verticală Aşadar, evoluŃia acestui spaŃiu al
bazinului Crasnei, este legată de un fundament format din şisturi cristaline ale Blocului
Pannonic şi cristalino-mezozoice de tip carpatic, sau chiar paleogene, peste care s-au depus
succesiv formaŃiuni sedimentare.
S-au conturat două faze de evoluŃie a bazinului: ciclul precontinental şi ciclul
continental, ce apare odată cu eroziunea subaeriană şi formarea suprafeŃelor de eroziune,
schiŃarea teraselor, perioadă ce a continuat cu sformarea reŃelei hidrografice, în forma sa
actuală.

Factorul morfologic-suport al proceselor de modelare actuală în cadrul

bazinului Crasnei
Întregul spaŃiu geografic al bazinului se caracterizează printr-o diversitate a
formelor de relief, de la munŃi joşi şi dealuri până la formele plate de câmpie

UnităŃi de relief ale bazinului Crasnei

(sursa: Gr. P. Pop, 2005, cu modificări)
 Factorul biotic
VegetaŃia în bazinul Crasnei este influenŃată de etajarea climatului, de relief (prin
altitudinea, orientarea şi expunerea culmilor), dar şi de structura petrografică,
particularităŃile chimice ale solurilor, adâncimea stratului freatic şi mai ales activităŃile
antropice, care participă la conturarea unor aspecte particulare în cadrul zonelor de
vegetaŃie.

Factorul pedologic
Pe suprafeŃele orizontale sau cu o slabă înclinare, ce caracterizează regiunea joasă a
Câmpiilor Ecedea, Crasna şi Ardud, deplasarea particulelor de sol, sub acŃiunea apei şi a
vântului este mai lentă şi generează acumulări mai puŃin impresionante, însă pe suprafeŃele
înclinate, sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale, conjugată cu intervenŃia apei, a lipsei covorului
vegetal şi a intervenŃiei umane, sunt antrenate cantităŃi mari de sol spre baza pantei.
Eroziunea solurilor –rezultat al intensităŃii proceselor morfodinamice, duce la pierderea
materialelor fine şi la scăderea fertilităŃii solului, ca urmare a scurgerii pe versanŃi a apei de
precipitaŃii, modificând totodată şi capacitatea de înmagazinare a apei în sol.

Factorul antropic
IntervenŃia antropică asupra versanŃilor şi influenŃa sa asupra modelării actuale
IntervenŃiile antropice directe asupra versanŃilor sunt cocretizate în extinderea
terenurilor arabile, care de cele mai multe ori au fost însoŃite de lucrări agrotehnice
necorespunzătoare: arături în lungul liniei de cea mai mare pantă, aplicarea de substanŃe
chimice în exces, realizarea de agroterase, construirea drumurilor, supraîncărcări cu
construcŃii, păşunat, tehnici agricole neadecvate.
IntervenŃia antropică asupra albiilor şi influenŃa sa asupra modelării actuale
AcŃiunea omului asupra albiilor, constă în atenuarea debitelor prin construirea de
acumulări, ca şi cele de la VârşolŃ, Moftinu Mic, Moftinu Mare, regularizarea şi îndiguirea
râurilor Crasna şi Zalău, alimentarea cu apă potabilă a oraşelor Zalău şi Şimleu Silvaniei
(din lacul de acumulare VârşolŃ), transferul de debit din Crasna spre Ier prin intermediul
canalului de la Acâş, construirea unui număr mare de canale în tot sectorul inferior,
exploatările balastului din albiile râurilor (ce produc adânciri locale)

Timpul ca factor de control în dinamica proceselor actuale

Timpul reprezintă un factor hotărâtor în ceea ce priveşte evoluŃia proceselor
morfodinamice care indică stadiul reliefului, existând perioade cu o dinamică mai
accelerată şi perioade de stabilitate, ce se produc în funcŃie de evoluŃia celorlalŃi factori
modelatori.

3. PROCESE ŞI TENDINłE ACTUALE ÎN DINAMICA RELIEFULUI

BAZINULUI CRASNEI

PotenŃialul morfodinamic al bazinului Crasnei

La nivelul arealului luat spre analiză se pot identifica trei sectoare distincte, ce se
suprapun principalelor trepte de relief din bazinul hidrografic al Crasnei, respectiv :
-sectorul montan, cu un potenŃial morfodinamic accentuat, determinat de pante de
peste 20°;
 - sectorul de deal, cu un potenŃial morfodinamic ridicat datorat pantelor de 3-15°, a
lipsei vegetaŃiei şi mai ales datorită modului neadecvat de utilizare a terenurilor ;
-sectorul de câmpie cu un scăzut potenŃial morfodinamic datorită pantelor de sub
3°.

ParticularităŃile morfografice şi morfometrice ale bazinului Crasnei

Hipsometria
Histograma repartiŃiei procentuale a reliefului pe trepte hipsometrice prezintă o
asimetrie evidentă, dată de procentul ridicat al suprafeŃelor ce caracterizează trepta
altimetrică cuprinsă în 200 şi 400 m.

RepartiŃia suprafeŃelor hipsometrice pe trepte de altitudine

>900m 0,01
800 - 900 0,10
treapta de altitudine (m)

700 - 800 0,34

600 - -700 0,71
500 - 600 1,74
400 - -500 2,77
300 - -400 13,64
200 - 300 36,61
<200m 44,08

0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00 40,00 45,00 50,00
procentul din suprafaŃa baz. hidrogr. Crasna

RepartiŃia suprafeŃelor hipsometrice (%)

Se constată că dintr-un total de 212629,8 ha. din cadrul bazinului hidrografic al
Crasnei, 171571,5 ha, adică 80,69 %, sunt terenuri cu altitudini ce nu depăşesc 300 m. Cu
toate acestea, pantele sunt destul de pronunŃate, cu valori ce definesc un potenŃial de
materializare a proceselor morfodinamice, dar şi un aspect important în problema
repartiŃiei gradului şi modului de ocupare şi utilizare a teritoriului din bazinul Crasnei.

Adâncimea fragmentării reliefului

În funcŃie de extinderea arealului studiat, au fost stabilite cinci clase de valori,
pentru o evidenŃiere cât mai clară a diferenŃelor existente între sectoarele bazinului
morfohidrografic. Valorile cuprinse între 2-35 m/km² sunt specifice întregului sector
inferior al baziunului, ce se suprapune regiunii joase de câmpie, dar şi culoarelor de vale
ale: Crasnei şi Zalăului. Arealele cu valori ale adâncimii fragmentării cuprinse între 35,1-
76 m/km², sunt specifice sectoarelor mijlocii şi inferioare ale subbazinelor: Maria şi Nanda,
în cursul mijlociu al subbazinului Maja, dar şi cursurilor inferioare ale văilor: ŞoldubiŃa,
Zănicel, Carastelec, Mălădia. O pondere însemnată o deŃin suprafeŃele cu valori ale
adâncimii fragmentării reliefului cuprinse între 76,1-118 m/km². Ele ocupă areale extinse
ale reversului de cuestă de pe stânga Văii Zalăului, de pe stânga Văilor Maja şi Cerna, în
cursurile superioare ale văilor: Zănicel, Carastelec şi Mălădia, în Dealurile Bicului şi
dealurile piemontane situate la contactul cu MunŃii Meseş. Între 118,1-189 m/km² sunt
încadrate sectoarele situate în partea de nord-vest a Culmii Meseşului, partea de nord şi de
est a Măgurii Şimleu, sud-vestul Măgurii Coşei şi Dealurile Codrului. Între 189,1-346
m/km² sunt valori specifice părŃii centrale a Măgurii Şimleu şi a culmii principale a
Meseşului.
 Fragmentarea orizontală a reliefului
Valoare medie a fragmentării orizontale este de 1,24 km/km², în timp ce valoarea
maximă ajunge la 5,78 km/km². În acest context s-a optat pentru stabilirea a cinci clase
valorice, care sunt în măsură să definească fragmentarea orizontală diferenŃiată la nivelul
bazinului Crasnei.

Geodeclivitatea
O analiză geomorfologică complexă nu poate neglija studierea înclinării terenurilor,
fiind un indicator morfometric important, ce condiŃionează alături de petrografie şi
structură tipul şi intensitatea proceselor morfodinamice. Din acest considerent, au fost
calculate valorile pantelor în grade, realizându-se o analiză amănunŃită pentru fiecare clasă
de valori. Au fost reprezentate şase clase valorice între minima şi maxima înregistrată (0-
36,2°).

Orientare suprafeŃelor morfologice

RepartiŃia versanŃilor cu orientări diferite este eterogenă, rezultând un „mozaic” de
areale cu suprafeŃe destul de reduse..

Morfodinamica actuală

Morfodinamica fluvială
Cele mai mari modoficări la nivelul albiilor râurilor din bazinul Crasnei se produc
în timpul apelor mari şi la viituri, ca rezultat al cantităŃilor însemnate de debit ce
tranzitează albia într-o unitate de timp relativ scurtă. Debitele tranzitate cunosc fluctuaŃii
însemnate, în timpul acestor manifestări, care de altfel se produc la intervale de timp foarte
neregulate. Pot fi amintite în acest sens inundaŃiile din: 1970, 1974, 1977, dar şi viiturile
din: 8 mai 1989, 19-20 iunie 1998, 15 aprilie 1993, 27 decembrie 1995, 18-19 octombrie
1996, 7-10 iunie 1997, 3-4 octombrie 1998, 22 februarie 1999, 22 mai 1999, 6 aprilie 2000,
18 septembrie 2001.

Ordinul reŃelei hidrografice actuale

Structura actuală a reŃelei de drenaj, este rezultatul unui lung proces de evoluŃie, iar
elementele morfometrice sunt canalizate spre atingerea unei stări de echilibru, ca rezultat al
interacŃiunii factorilor hidrometeorologici şi cei antropici, pe un substrat specific. Ordinul
reŃelei hidrografice este rezultatul unei evoluŃii continue a regiunii. Râul Crasna a ajuns la
ordinul de mărime 6 pentru sectorul situat după confluenŃa cu Valea Maria, iar râurile de
ordinul 1sunt cele mai tinere.

EvoluŃia profilelor longitudinale ale râurilor din bazinul Crasnei

Profilele longitudinale realizate scot în evidenŃă influenŃa structurii şi a litologiei

asupra aspectului văilor din bazinul Crasna.
 Văi subsecvente Văi consecvente Văi obsecvente
- Crasna (sectorul Horoatu Crasnei- - Boului - Carastelec
Pericei; sectorul Sărmăşag-Supuru de - Ban
Jos) - MiŃei
- Zalău - Panic
- CaliŃca (între Meseşenii de Sus şi - MortăuŃa
Meseşenii de Jos) - Maja (sectorul
- Cumpenei superior)
- Maja (sectorul Nadeşu Hododului- - Maria (prin
confluenŃa cu Crasna) Hodişa)
- Cerna
- Maria
Tipuri de văi din bazinul Crasnei

Morfodinamica albiilor minore

Morfodinamica albiei râului Crasna pe sectorul VârşolŃ-Sărmăşag

Neuniformitatea substratului prin apariŃia „accidentului insular cristalin” al Măgurii
Şimleu, a impus împărŃirea în trei microsectoare de vale distincte sub aspect morfologic şi
dinamic a sectorului VârşolŃ-Sărmăşag.
Microsectorul VârşolŃ-Şimleu Silvaniei, se caracterizează prin:
- asimetria accentuată a văii, cu o dezvoltare mai mare pe stânga;
- lărgirea considerabilă a văii;
prezenŃa teraselor bine dezvoltate pe partea stângă a Crasnei.
Microsectorul Şimleu Silvaniei-Giurtelecu Şimleului
Valea Crasnei suferă modificări seriose, la contactul cu cristalinul Măgurii Şimleu,
unde se îngusteză până la 200 m. Crează în acest fel un defileu epigenetic ce funcŃionează
ca un nivel de bază local, faŃă de care evoluează Valea Crasnei în amonte.
Microsectorul Giurtelecu Şimleului-Sărmăşag are următoarele caracteristici:
- larga extensiune a luncii, cu dispunere simetrică faŃă de râu;
- terase bine exprimate pe stânga Crasnei
Morfodinamica albiei Văii Banului pe sectorul Sâg-Crasna
Procesele geomorfologice actuale ce caracterzează albia Văii Banului sunt
eroziunea în adâncime, generată de nivelul de bază din Câmpia Tisei, dar şi sub influenŃa
mişcărilor de subsidenŃă locală din regiunea VârşolŃ şi eroziunea laterală, care generează în
multe sectoare ale albiei, prăbuşiri ale malurilor slab consolidate.
În urma studiilor de teren realizate pe o perioadă mai scurtă (2004-2008), se poate
constata diminuarea suprafeŃei luncii Văii Banului şi scoaterea parŃială din circuitul agricol
a unor sectoare, care ar putea indica un ciclu de modelare fluvială, ce ar avea ca rezultat
trecerea unităŃii de luncă în categoria teraselor, prin adâncirea râurilor. SituaŃii similare se
înregistreză pe cursurile mijlocii şi inferioare ale văilor: Boului, Pria (sectorul Pria-Plesca),
PoniŃa (sectorul Hurez-Stârciu).
Morfodinamica albiei Văii Cerna în sectorul Racova-Hurezu Mare
Valea Cerna se caracterizează printr-o asimetrie accentuată a văii, având versantul
drept o frunte de cuestă, iar pe versantul stâng se păstrează fragmente ale teraselor I, II şi
III.
 Morfodinamica albiei râului Zalău, în sectorul Crişeni-Hereclean
În acest sector valea se caracterizează prin:
-asimetrie accentuată, principalii afluenŃi fiind situaŃi pe stânga (Valea MiŃei, Panic,
Valea Rece, Sici)
-versantul drept este o cuestă fragmentată şi afectată de procese de modelare actuală
(alunecări de teren, ravene, şiroire şi pluviodenudare
Morfodinamica albiei râului Crasna în sectorul Bobota-Acâş
Procesele de meandrare a albiei au impus schimbări continue, care au determinat
reducerea razei meandrelor şi totodată reducerea coeficientului de meandrare. La nivelul
sectorului analizat, au fost identificate două tipuri de evoluŃie a albiei în perioada actuală.
Prima direcŃie ar fi cea a autocaptărilor de meandru, iar cea de-a doua, fiind dirijată de
factorul antropic, prin străpungerea meandrelor în mod artificial.

Morfodinamica albiilor majore

La nivelul arealului analizat, lunca este prezentă în lungul râului Crasna cu
desfăşurare direct proporŃională cu distanŃa faŃă de izvor. Ea este întreruptă în cadrul
defileului epigenetic de la Şimleu Silvaniei (unde apare local în cele două microdepresiuni
de la Cehei şi de la Uileacu Şimleului).

Morfodinamica versanŃilor

Clasificarea versanŃilor

Clasificarea după relaŃia cu structura

În categoria versanŃilor consecvenŃi se încadrează sectoarele de pe stânga Crasnei şi
a Văii Zalăului (până la confluenŃa celor două râuri), versanŃii obsecvenŃi sunt specifici
sectoarelor: Horoatu Crasnei-Crasna, Recea-VârşolŃ-Pericei, pe Valea Cumpenei (afluent
de stânga al Crasnei), pe Şeredeanca, Valea Gumbei şi CaliŃca (pe dreapta Crasnei). Aceşti
versanŃi sunt în general segmentele cu cele mai intense procese de modelare actuală, prin
instalarea unor organisme torenŃiale şi a alunecărilor de teren.

Clasificarea în funcŃie de orientarea suprafeŃelor

Clasificarea în funcŃie de orientarea suprafeŃelor faŃă de punctele cardinale
principale.
 Clasificarea versanŃilor în funcŃie de poziŃia lor în cadrul bazinului hidrografic
al Crasnei
În cadrul bazinului superior al Crasnei, în Măgura Priei, sunt specifici versanŃii de
obârşie, la fel şi-n cursurile superioare ale văilor: Mal, Boului, Pria, PoniŃa, Ragului,
CaliŃca şi Zalău. Aceşti versanŃi sunt afectaŃi de eroziune regresivă, proces morfogenetic ce
contribuie activ la modelarea Culmii Meseşului.
Pentru sectoarele ce încadrează versanŃi de interfluviu, vor fi amintite spaŃiile
interfluviale dintre Barcău şi Crasna, Crasna şi Zalău, Zalău şi Valea Sălajului, Maja şi
Cerna, Cerna şi Nanda, Nanda şi Maria, dar şi spaŃiile interfluviale dintre afluenŃii mai mici
ai văilor amintite. VersanŃii pinten sunt modelaŃi de eroziunea laterală, exercitată de reŃeaua
hidrografică, care micşorează suprafaŃa versanŃilor pinten.
VersanŃii de vale sunt specifici tuturor râurilor din bazinul hidrografic al Crasnei,
fiind versanŃi supuşi proceselor de modelare activă prin alunecări de teren (de cele mai ulte
ori superficiale şi pe alocuri stabilizate), şiroire şi pluviodenudaŃie.

Clasificarea versanŃilor din bazinul Crasnei după aspectul în plan

În funcŃie de gradul de meandrare a reŃelei hidrografice principale, dar şi a
afluenŃilor, rezultă forma versanŃilor în plan. Sunt specifici versanŃii concavi, convecşi şi
liniari sau drepŃi. Cele mai multe sinuozităŃi ale Crasnei sunt date de prezenŃa cristalinului
Măgurii Şimleului (pe care râul Crasna o ocoleşte), de subsidenŃa locală de la VârşolŃ, dar
şi de faptul că traversează trei unităŃi de relief majore cu caracteristici morfometrice şi
morfografice diferite.

Clasificarea versanŃilor după forma profilului

Valorile negative caracterizează suprafeŃe cu scurgerea accelerată şi sunt mai
accentuate pe versanŃi, iar cele pozitive suprafeŃe cu scurgere încetinită.Dispunerea celor
mai multe suprafeŃe în intervalul (-0.15.,+0,15) sugerează predominarea suprafeŃelor cu
scurgere relativ constantă şi se observă că acestea caracterizează versanŃii.
În cadrul acestei analize, s-a utilizat programul Global Mapper, cu ajutorul căruia s-
au trasat pe modelul de teren utilizat la nivelul bazinului hidrografic al râului Crasna, linii
de profil al versanŃilor în 75 de secŃiuni.

Procesele de modelare actuală a versanŃilor

PrezenŃa alunecărilor de teren în arealul studiat este favorizată pe lângă substrat,
condiŃii climatice, lipsa covorului vegetal şi de intervenŃia antropică. Surpări se pot
produce şi pe un substrat rezistent, mai ales în sectorul înalt al MunŃilor Meseş şi Măgura
Şimleu. Creepingul şi pluviodenudaŃia duc la dezgolirea versanŃilor fără vegetaŃie de sol,
dar şi la trasportarea acestuia spre baza versanŃilor, participând aşadar la coluvionarea
părŃii inferioare a versanŃilor şi la sporirea cantităŃii de materiale din albiile râurilor şi prin
urmare la creşterea debitului solid al râului
Eroziunea în suprafaŃă este întâlnită pe versanŃii cu înclinare mai mare de 10-14°,
sector ce se suprapune cu versanŃii ce însoŃesc Valea Zalăului şi Valea Crasnei pe dreapta,
dar şi la contactul cu zona piemontană din sud-estul şi sud-vestul bazinului Crasnei şi pe
versantul sudic al Măgurii Şimleu şi în Dealurile Husenilor, Bănişorului, Meseşenilor,
Aghireşului, Coşei. Efectele determinate de eroziunea torenŃială se întâlnesc mai ales la
obârşia văilor mici: Valea Banului, Sâgului, Malului, Priei, Cernei, Majei, Mariei,
Carstelec, Mălădia-unde un rol deosebit de important îl au depozitele marno-argiloase ale
substratului. Ravenele pot să apară singure sau să însoŃească cornişa de desprindere, situaŃii
întâlnite în dreptul localităŃilor: Pria, Şeredeiu, Meseşenii de Sus.

Tipuri de evoluŃie a versanŃilor

-EvoluŃia prin retragere
-EvoluŃia prin aplatizare-teşire specifică mai cu seamă în câmpia piamontană a
Ardudului, dar şi în Câmpia Carei (prezenŃa dunelor de nisip)
-EvoluŃia prin refragmentare este specifică în general, fronturilor de cuestă, ce sunt
fragmentate de organisme torenŃiale (ravene, ogaşe) şi de înşeuări de obârşie ale văilor mici
tributare reŃelei principale din bazin.
-EvoluŃia prin acumulare (agradare)
Modelul de evoluŃie prin refragmentare a Măgurii Şimleu
Pe un fond structural preexistent, suprafaŃa de nivelare iniŃială dacian-paleocenă, se
micşorează datorită înaintării regresive a organismelor torenŃiale existente, pe toate cele
patru laturi ale măgurii. În afară de eroziunea torenŃială, un rol important în modelarea
măgurii cristaline a Şimleului, îl are meteorizaŃia, care datorită dispunerii petrografice în
planuri de şistuozitate mineralogice eterogene (care asociază: muscovit, biotit şi granaŃi),
determină o modelare activă a versanŃilor
Model de evoluŃie prin refragmentare a Măgurii Coşei
TorenŃii cu maluri active modelează versanŃii Măgurii Coşei. Ca dovadă a
capacităŃii de transport a organismelor torenŃiale, în partea de nord şi de est au luat naştere
mici conuri de dejecŃie la baza măgurii, ce parazitează lunca Văii Coşei. Aceste deplasări
de materiale pe versanŃi au fost favorizate de pantele de peste 20°, ce caracterizează acest
sector. În prezent, pe suprafaŃa interfluviului principal se mai păstreză mici martori
erozionali, din suprafaŃa iniŃială, despărŃiŃi de înşeuări de obârşie, generate de organismele
torenŃiale.
Model de evoluŃie prin refragmentare a versantului drept al Crasnei în sectorul
Aghireş-VârşolŃ
Procesul de fragmentare a versantului de pe dreapta Crasnei, între localitaŃile
Aghireş şi VîrşolŃ, este unul bine evidenŃiat. Frontul de cuestă ce însoŃeşte râul Crasna este
intens denudat şi are aspect festonat. În prezent, frontul de cuestă este modelat de sisteme
torenŃiale, parŃial stabilizate de vegetaŃie ierboasă şi arbuşti (măceşi). Situată pe dreapta
pârâului CaliŃca, în apropiere de lacul de acumulare de la VârşolŃ, ravena Aghireş s-a
instalat pe un teren utilizat ca păşune. Intră în categoria ravenelor liniare, continue şi are un
profil transversal sub forma literei „V”, cu o rată de retragere de 5 m (în perioada
26.03.2006-25.08.2008).
Model de evoluŃie prin acumulare a versantului stâng al văii Sâgului
În cadrul unei evoluŃii asemănătoare se încadrează şi versantul stâng al văii Sâgului,
în amonte de localitatea Ban, ce corespunde versantului sudic al Dealului Dumbrava
Banului (389,8 m). Sunt prezente procese de deplasare a materialelor pe versant în acest
sector, chiar dacă amploarea lor nu este mare. Au fost identificate două alunecări de teren,
stabilizate prin plantaŃii cu pomi fructiferi
Aceste modificări din cadrul sistemului versantului sudic al Dealului Dumbrava
Banului, sunt susŃinute de evacuările de surplus energetic al versantului, în vederea
atingerii unui profil de echilibru dinamic.
 UnităŃi morfologice şi funcŃionale ale sistemelor versanŃilor

UnităŃi morfologice şi funcŃionale ale versantului drept al Crasnei în amonte de

localitatea Cizer

UnităŃile morfologice şi funcŃionale ale versantului stâng al Văii Crasnei în amonte de localitatea Cizer

UnităŃile morfologice şi funcŃionale ale versantului stâng al Văii Zalăului, în

amonte de localitatea Zalău

UnităŃile morfologice şi funcŃionale ale versantului stâng al Văii Zalăului în amonte de localitatea Zalău

Harta geomorfologică a bazinului Crasnei

S-a recurs la întocmirea acestei reprezentări cartografice, Ńinând cont de faptul că a
constituit mai departe suportul de bază, în vederea realizării unei analize a modului de
utilizare a terenurilor, dar mai cu seamă a determinării claselor de vulnerabilitate,
constituind un indicator esenŃial al exprimării pretabilităŃii terenurilor.
 4. UTILIZAREA TERENURILOR
Din suprafaŃa totală de 2139,48 km² a bazinului Crasnei, conform bazei de date
CORINE, terenutile agricole ocupă 1593,8 km², fondul forestier 386,3 km², suprafaŃa
ocupată de ape (inclusiv lacurile şi mlaştinile) 6,98 km² şi terenurile construite deŃin circa
152,4 km².

Utilizarea terenurilor pe suprafeŃe orizontale şi cvasiorizontale

SuprafeŃele cu cele mai mici înclinări sunt situate în bazinul inferior şi mijlociu al
Crasnei. Predomină terenurile agricole, din care cele arabile au ponderea cea mai mare,
cultivându-se pe suprafeŃe întinse în special cereale. Pentru spaŃiile interfluviale sunt
specifice mai cu seamă, terenurile cu vegetaŃie forestieră şi cele cu pajişti secundare, însă
sunt destule situaŃii când sunt utilizate ca terenuri arabile, care acutizează procesele de
versant, în special pluviodenudaŃia şi eroziunea peliculară. Podurile teraselor şi luncile,
constituie suprafeŃe slab înclinate, utilizate ca terenuri arabile.

InfluenŃa proceselor de albie ale râului Crasna asupra utilizării terenurilor

Dintre cele trei sectoare luate pentru analiza dinamicii albiei râului Crasna
(VârşolŃ-Şimleu Silvaniei, Şimleu Silvaniei-Giurtelecu Şimleului, Giurtelecu Şimleului-
Sărmăşag) doar primul este mai intens afectat de procese de modelare şi afectează şi
modul de utilizarea al terenurilor. Procesele de meandrare, au determinat în malurile
concave apariŃia proceselor de eroziune, ele retrăgându-se în dauna terenurilor agricole.
Din acest motiv pentru sectorul Giurtelecu Şimleului-Sărmăşag s-au realizat o serie de
consolidări de maluri, iar în sectorul de defileu de la Şimleu Silvaniei-Giurtelecu
Şimleului s-au realizat îndiguiri.

Utilizarea terenurilor pe suprafeŃe înclinate

Pe fronturile cuestelor secundare (Meseşenii de Sus, Meseşenii de Jos), datorită
suprapăşunatului apare o intensificare a degradării terenurilor şi o accelerare a proceselor
de modelare actuală. Tot pentru fronturile de cuestă (dar de această dată pe fronturile
principale) sunt specifice utilizări diferite de la un sector la altul. De exemplu, frontul de
cuestă ce însoŃeşte Valea Zalăului pe dreapta, este utilizat ca păşune (între localităŃile
Crişeni-Hereclea-Bocşa), dar sunt şi sectoare cu plantaŃii de pruni şi meri, aşa cum este
cazul în localitatea Hereclean, care îşi extinde vatra din lunca Văii Zalăului şi până în
partea superioară a frontului de cuestă. Frontul de cuestă din sectorul Pericei-Şimleul
Silvaniei este terasat, fiind utilizat pentru cultivarea viŃei de vie şi a pomilor fructiferi.
În sectoarele superioare ale reversurilor de cuestă se mai păstrează mici suprafeŃe
cu păduri, însă în cea mai mare parte ele au fost defrişate, făcând loc terenurilor agricole.

Vulnerabilitatea şi pretabilitatea terenurilor în bazinul Crasnei

Stabilirea vulnerabilităŃii specifice bazinului Crasnei s-a realizat prin întocmirea
unei hărŃi a vulnerabilităŃii terenurilor la procesele geomorfologice actuale, pentru care s-
au luat în calcul aspectele morfometrice, gradul de înclinare al reliefului şi procesele
geomorfologice actuale, stabilindu-se astfel şase categorii de vulnerabilitate:
- terenuri vulnerabile la prăbuşiri, rostogoliri şi torenŃialitate, specifice zonelor
mai înalte din culmea montană a Meseşului, Măgura Şimleului, Măgura Coşei
 şi Culmea Codrului. Aceste procese de modelare sunt determinate de pantele
cu înclinare mai mare de 20 º şi a substratului cristalin.
- terenuri foarte vulnerabile la toată gama proceselor de versant: alunecări de
teren, eroziunea solului şi ravinări, specifice fronturilor de cuestă de pe
dreapta Văii Crasnei, Văii Zalăului şi Văii Maja.
- terenuri mediu vulnerabile la procese de versant, specifice sectoarelor cu o
înclinare mai mică de 10 º.
- terenuri cu vulnerabilitate redusă la procesele de versant, ce caracterizează cea
mai mare parte a sectorului de dealuri a bazinului Crasnei.
- terenuri nevulnerabile, specifice podurilor teraselor unde poată să apară local
fenomenul de tasare. Trebuie menŃionat însă că, frunŃile teraselor au un grad
de vulnerabilitate mai ridicat, asemănător versanŃilor din bazinul Crasnei.
- terenuri cu vulnerabilitate ridicată la inundaŃii, specifice luncilor râurilor
Crasna, Zalău şi afluenŃilor acestora.

Concluzii

Complexitatea formelor de relief, distribuite la nivelul bazinului Crasnei, a

condiŃionat alegerea unei direcŃii generale de studiu, care a avut în vedere atât formele
actuale, cât şi formele „moştenite”, ce au fost modelate în condiŃii geomorfologice diferite
de cele din prezent. Abordarea problemelor de modelare actuală a reliefului şi implicaŃiile
pe care le generează, a fost cuantificată pe baza unei analize amănunŃite a cauzelor
generatoare. Studierea unor fenomene sau procese, este legată în principal de condiŃiile de
evoluŃie existente şi este guvernată de interacŃiunea dintre factorii potenŃiali, agenŃii de
modelare şi procesele morfodinamice, care caracterizează bazinul Crasnei.
A apărut nevoia unei ierarhizări a factorilor de control a proceselor morfodinamice
specifice, datorită faptului că aceştia pot avea diferite valori (ca număr sau intensitate a
manifestării), de la un sector la altul al arealului. Cuantificarea factorilor analizaŃi, a fost
posibilă printr-o investigaŃie amănunŃită a intrărilor şi ieşirilor, pe care le generează în
cadrul sistemului geomorfologic al bazinului şi printr-o identificare exactă a variabilelor
naturale şi antropice, cu rol în modelarea peisajului geomorfologic. Prin valorile
diferenŃiate ale principalelor elemente, clima constituie un factor care determină o dinamică
accentuată a proceselor morfogenetice, dar şi o ocupare şi o valorificare mozaicată a
terenurilor. În ceea ce priveşte intensitatea proceselor de modelare a suprafeŃelor înclinate
(versanŃi, frunŃi de terase) clima influenŃează în mod direct procesele de modelare actuală
mai ales prin caracterul precipitaŃiilor, oscilaŃiilor termice diurne şi persistenŃa stratului de
zăpadă.
Analiza cantitativă şi calitativă a condiŃiilor climatice, dar şi repartiŃia lor spaŃio-
temporală, coroborate cu o analiză atentă a tuturor celorlalŃi factori, permite cunoaşterea
mai exactă a modului de manifestare a diferitelor procese cu efect de modelare, stabilind
totodată ritmul şi direcŃia de evoluŃie a formelor de relief din cadrul bazinului hidrografic al
Crasnei.
RepartiŃia valorilor radiaŃiei solare în cadrul bazinului morfohidrografic, cu valori
ce variază între 115-120 kcal/cm²/an influenŃează direct covorul vegetal, care la rândul său
poate determina o diminuare a proceselor morfogenetice. RepartiŃia valorilor specifice
radiaŃiei solare are şi o importanŃă de ordin practic, legată de modul de utilizare a
terenurilor, amintind aici de o predominare a vegetaŃiei lemnoase, pe versanŃii cu expoziŃie
nordică şi o utilizare în scop agricol a celorlalte suprafeŃe ale bazinului.
CirculaŃia maselor de aer, condiŃionează cantitatea de precipitaŃii căzute, care la
rândul lor, prin scurgerea difuză sau concentrată, participă la modelarea reliefului actual.
Cele mai multe procese de modelare actuală sunt generate de precipitaŃiile atmosferice
(lichide sau solide). Au fost luate în calcul date de observaŃie pe un număr de 32 de ani,
între 1971-2002, la staŃiile meteorologice Zalău şi Supuru de Jos, iar pentru Carei şi Satu
Mare au fost utilizate date în scopul investigării cantităŃilor maxime de precipitaŃii
înregistrate în 24, 48 şi 78 de ore. PrecipitaŃiile medii multianuale sunt distribuite
neuniform la nivelul bazinului cu valori ce variază între 643,9 mm/an la Zalău, 559,7
mm/an la Supuru de Jos şi 548,2 mm/an la Carei. Caracterul torenŃial nu cunoaşte valori
ridicate, comparativ cu alte regiuni ale Ńării, ducând la o modelare actuală moderată a
reliefului.
În cadrul albiilor minore, au loc procese de redistribuire a materialelor mobile şi
mobilizate, fiind transportate de curentul de apă format la creşteri de nivel de debit. Topirea
stratului de zăpadă, generează infiltrări de apă în sol, care printr-o supraumectare,
determină acumularea de mari rezerve de apă, evacuate prin concentrarea lor pe versanŃi,
mai ales în Dealurile Bănişorului, Meseşenilor şi Coşeiului. Pe versanŃii umbriŃi, unde
infiltrarea este lentă sunt întâlnite deplasări ale materialelor pe versanŃi sub forma unor
alunecări de teren. Astfel de situaŃii sunt întâlnite pe reversurile de cuestă din sectorul
mijlociu al bazinului.
Intensitatea proceselor de modelare creşte odată cu cantitatea de precipitaŃii căzute.
Prin asocierea acestora cu vântul se pot produce intensificări ale proceselor denudaŃionale
şi cu consecinŃe asupra culturilor. Valoarea indicelui pluvio-eolial, este mai ridicată în
Câmpia Ecedea (IPE=10), în sectorul de deal IPE =9, iar în sectorul superior IPE=8.
Capacitatea de impact simultan, al celor doi factori determină apariŃia unui grad de
vulnerabilitate al reliefului, în funcŃie de forma, înclinarea şi expoziŃia versanŃilor, de
torenŃialitatea moderată a precipitaŃiilor.
ReŃeaua hidrografică permanentă din bazinul Crasnei este dispusă asimetric şi a
suferit o serie de modificări ca urmare a intervenŃiei antropice, atât în cursul mijlociu, cât
mai ales în cel superior, unde cursul Crasnei a fost direcŃionat spre Tisa. Râul Crasna se
încadrează regimului hidrologic de tip pericarpatic vestic cu alimentare din surse subterane,
din ploi şi topirea zăpezilor, având un caracter nivo-plivial (în sectorul superior) şi pluvio-
nival (în sectorul mijlociu şi inferior). Regimul hidric se caracterizează prin ape mari de
scurtă durată, cu creşteri de debite mai ales la sfârşitul iernii şi începutul primăverii
(datorită topirii stratului de zăpadă, asociat cu căderi de precipitaŃii), dar şi în timpul
viiturilor de vară (determinate de căderi de precipitaŃii bogate într-un timp relativ scurt).
Debitul mediu multianual la staŃia hidrometrică Crasna, indică pentru râul Crasna valori de
2,13 mc/s, la Supuru de Jos de 2,87 mc/s, iar la Moftinu Mic de 4,56 mc/s. VariaŃia
debitelor medii anuale indică pentru anii ploioşi, valori de 2,2 ori mai mari decât debitul
multianual, iar pentru anii secetoşi valori de 0,3 din acesta.
FrecvenŃa cea mai mare o au debitele maxime provenite din ploi, iar cele provenite
din topirea zăpezilor sunt specifice râurilor mici, când scurgerea maximă se poate produce
iarna în urma unor încălziri bruşte ale aerului. Creşterile de debit lichid şi solid favorizează
procesele de modelare, atât pe suprafeŃele înclinate, unde precipitaŃiile stimulează procesele
morfodinamice, cât şi în cadrul albiilor Crasnei şi a afluenŃilor săi, unde debitele ridicate
sunt în măsură să amplifice eroziunea liniară şi laterală. În sezonul cald, cu toate că
numărul zilelor cu precipitaŃii scade, concentrarea cantităŃii de precipitaŃii căzute în unitate
de timp mai redusă, dar amplificată ca intensitate, favorizează modelarea repetată a albiilor
râurilor din bazinul Crasnei.
Intensitatea şi frecvenŃa fenomenelor hidrologice, diferă mult de la un sector la altul
al bazinului. În perioada 1970-2001 s-au înregistrat atât viituri cât şi inundaŃii, însă au fost
analizate doar cele mai reprezentative (pe Crasna 8-13.06.1970, 22-23.07.1974, 3-4. 10.
1998, iar pe Zalău 15-16.06.1997). se poate afirma că în cadrul bazinului Crasnei, viiturile
mari se produc datorită ploilor din intervalul aprilie-noiembrie, fiind fenomene de risc
hidrologic cu mare impact asupra modelării albiilor şi luncilor din bazinul morfohidrografic
studiat. Pentru sectorul superior al bazinului, în condiŃiile unei pante ridicate, cu un substrat
impermeabil şi un strat de sol mai puŃin capabil de a reŃine cantităŃile mari de precipitaŃii,
generate de ploi abundente, sunt două situaŃii distincte, în ceea ce priveşte frecvenŃa
creşterilor de nivel:
- în sectoarele lipsite de vegetaŃoe forestieră (Culmea Oşteana şi Dealul Mare),
unde gradul de folosinŃă a terenurilor este mai ridicat (sectorul Tusa- Vânători)
capacitatea de sotocare a apei este redusă şi au loc creşteri rapide de nivel şi
chiar viituri (în cazul unor averse puternice), resimŃite pe văile: Boului, Priei,
Malului şi Sâgului (afluenŃi ai Crasnei în sectorul superior).
- pentru sectoarele împădurite, cantitatea de apă căzută este reŃinută în mare parte,
aşa încât creşterile de debite sunt mai puŃin amplificate, iar viiturile mai puŃin
frecvente.
Pentru sectorul dealurilor piemontane, unde panta se păstrează, dar rata infiltraŃiei
este mai mare, răspunsul bazinului mijlociu la viitură se diminuează, cu menŃiunea că şi
aici pot interveni aceleaşi variabile ce pot determina creşteri de nivel, care la rândul lor duc
la modificări ale aspectului albiei minore într-un interval de timp relativ scurt. ImportanŃa
studierii viiturilor este evidentă, datorită capacităŃii mari de dislocare şi transport a
materialelor (creşterea debitului solid şi lichid), creşterea capacităŃii erozionale asupra
patului albiei şi a malurilor, evacuarea materialelor de pe fundul albiei şi spălarea conurilor
de dejecŃie şi o determinare ciclică a perioadelor de eroziune cu cele de acumulare.
Analiza substratului, a modului de evoluŃie a bazinului, dar şi a factorului
pedologic, biotic şi antropic au scos în evidenŃă câteva concluzii legate de frecvenŃa şi
intensitatea proceselor de modelare actuală şi a tendinŃelor acestora în cadrul bazinului
Crasnei.
PotenŃialul morfodinamic al bazinului Crasnei este influenŃat de poziŃia geografică,
de valorile parametrilor morfometrici şi morfografici şi de factorii de control. S-a conturat
o imagine de ansamblu asupra bazinului Crasnei, ca unitate geomorfologică distinctă.
Treptele hipsometrice au fost stabilite Ńinând cont de valorile minime (113 m) şi maxime
(996,3 m), fiind realizate opt clase de valori altitudinale. În ceea ce privesc pantele, ele sunt
destul de pronunŃate şi definesc un potenŃial de materializare a proceselor morfodinamice.
Adâncimea fragmentării are valori repartizate neuniform la nivelul bazinului,
datorită treptelor de relief pe care se suprapune. Acest parametru stabileşte capacitatea de
eroziune şi transport a reŃelei hidrografice, dar şi ritmul şi intensitatea adâncirii reŃelei de
drenaj, în funcŃie de care se fac amenajările la nivelul bazinului morfohidrografic. Valoarea
medie a fragmetării orizontale este de 1,24 km/km², iar valoarea maximă se înregistrează în
sectorul VârşolŃ-Pericei şi în aval de Sărmăşag (4,01-5,78 km/km²). Cunoaştera valorilor
acestui parametru este deosebit de importantă pentru elaborarea unor prognoze de evoluŃie
a reliefului, Ńinând cont şi de intensitatea proceselor geomorfologice actuale. De menŃionat
faptul că, în sectorul jos de câmpie al bazinului, fragmentarea orizontală are valori mai
ridicate decât media bazinului (1,9-2 km/km²), fapt explicat prin prezenŃa canalelor
construite în acest perimetru. S-a realizat o cuantificare a geodeclivităŃii, fiind un indicativ
important în analiza unui bazin morfohidrografic, valori ce sunt considerate praguri ce pot
influenŃa intensificarea proceselor de modelare, care prin dinamica lor impun un anumit
grad de instabilitate suprafeŃelor înclinate, cu influenŃă directă asupra utilizării terenurilor.
Pentru orientarea suprafeŃelor morfologice, foarte importantă este determinarea
cantităŃii de radiaŃie solară primită. Pentru versanŃii însoriŃi sunt specifice cantităŃi mai
ridicate ale radiaŃiei solare, care determină topirea bruscă a stratului de zăpadă mai repede
decât pe versanŃii umbriŃi, participând la intensificarea proceselor de eroziune. Pentru
sezonul cald sunt specifice degradări ale solului în bazinul mijlociu şi degradări ale rocilor
în Culmea Meseşului şi Măgura Şimleu.
Morfodinamica actuală este prezentă atât la nivelul albiilor, cât şi la nivelul
versanŃilor, motiv pentru care s-a realizat o analiză detaliată pe cele două direcŃii:
morfodinamica fluvială şi morfodinamica versanŃilor.
Factorii care determină modificări ale intensităŃii dinamicii actuale sunt: mişcările
neotectonice, clima (prin evenimentele meteorologice şi manifestările climatice), dar şi
intervenŃia antropică. Eroziunea liniară se manifestă în cadrul bazinului Crasnei, în strânsă
corelaŃie cu nivelul de bază general (de la confluenŃa cu Tisa), dar şi în funcŃie de condiŃiile
locale. Eroziunea laterală este direct influenŃată de eroziunea în adâncime, iar fenomenele
specifice albiilor sunt: eroziunea liniară şi cea laterală, manifestate prin degradări ale
malurilor concave şi agradări ale malurilor convexe. Modificările cele mai semnificative la
nivelul albiilor se produc în timpul apelor mari şi la viituri, motiv pentru care au fost
analizate fluctuaŃiile de debite şi nivele pe Valea Crasnei şi Valea Zalăului în perioada
1970-2001.
După o stabilire atentă a ordinului reŃelei hidrografice, în sistem Horton-Strahler, s-
a trecut la analiza atentă a evoluŃiei profilelor longitudinale ale râurilor, analiză ce a scos în
evidenŃă influenŃa structurii şi litologiei asupra aspectului văilor din bazin.
Analiza sectoarelor de albie (VârşolŃ-Sărmăşag, Bobota-Acâş, ambele pe Crasna;
Crişeni-Hereclean, pe Valea Zalăului; Sâg-Crasna, pe Valea Banului şi Racova-Horezu
Mare, pe Valea Cernei), scot în evidenŃă faptul că albiile sunt forme de relief extrem de
dinamice şi că orice modificare a formei, inclusiv cele de natură antropică (îndiguiri,
canalizări, exploatări de balast), determină o rupere a echilibrului din cadrul sistemului
albiei şi o serie de modificări în lanŃ a tuturor variabilelor (pantă, grad de sinuozitate, etc.).
Atât degradările cât şi agradările din albiile minore sunt determinate de variaŃiile debitelor
lichide şi solide. La nivelul albiilor majore sunt întâlnite modificări mai ales în timpul
inundaŃiilor, iar lăŃimea variabilă a sectoarelor de luncă sunt determinate de alternanŃa
zonelor de confluenŃă cu cele de îngustare, ce corespund fronturilor de cuestă ce însoŃesc
reŃeaua hidrografică principală din bazin şi zonei de defileu.
Dinamica versanŃilor este condiŃionată de fondul relict al versantului, de grosimea şi
structura stratelor, de varietatea litologică, energia reliefului, expoziŃia versanŃilor şi de o
mare varietate a proceselor de modelare actuală. S-a conturat o clasificare a versanŃilor în
funcŃie de: relaŃia cu structura (consecvenŃi, obsecvenŃi), orientarea suprafeŃelor, poziŃia în
cadrul bazinului hidrografic (versanŃi de obârşie, de pinteni, de vale), aspectul în plan, şi
forma profilului (convecşi, drepŃi, în trepte, micşti). În ultimul caz s-au realizat 75 de
profile de versanŃi în diferite sectoare ale bazinului.
S-au analizat atent procesele de modelare actuală. Alunecările de teren sunt
favorizate în cadrul bazinului Crasnei de substrat, de condiŃiile climatice, lipsa covorului
vegetal şi de intervenŃia antropică. Aceste fenomene sunt importante datorită formelor pe
care le generează. Au fost identificate alunecări de teren condiŃionate de eroziunea laterală
a reŃelei hidrografice (pe dreapta Văii Crasnei şi a Zalăului), alunecări generate de
supraumezirea solului în perioadele ploioase (Pericei) şi alunecări determinate de prezenŃa
stratelor de argilă (Bănişor, Recea, Panic, Crastelec).
Surpările sunt specifice regiunilor mai înalte ale bazinului şi modelează versanŃii
din Culmea Meseşului şi Măgura Şimleu. Cripping-ul şi pluviodenudaŃia, care deşi nu
realizează modificări esenŃiale în peisaj, duc la subŃierea stratului de sol, participând la
coluvionarea părŃii inferioare a versanŃilor şi la creşterea debitului solid al râurilor.
Eroziunea areolară şi cea liniară sunt fenomenele cele mai active şi participă la modificarea
aspectului versanŃilor. În cadrul bazinului Crasnei s-au identificat patru tipuri de evoluŃie a
versanŃilor: prin retragere, prin aplatizare-teşire, prin refragmentare şi prin acumulare sau
agradare. În finalul analizei s-a apelat la o determinare exactă a unităŃilor morfologice şi
funcŃionale ale versanŃilor, realizându-se trei studii de caz (pe versantul drept al Crasnei,
amonte de localitatea Cizer, versantul stâng al Văii Zalăului, amonte de localitatea Zalău şi
versantul stâng al Văii Banului, amonte de localitatea Ban).
Utilizarea terenurilor în cadrul bazinului Crasnei trebuie să Ńină seama de procesele
de modelare actuală. Au fost identificate în acest sens areale vulnerabile la apariŃia sau
intensificarea proceselor geomorfologice actuale, fiind stabilite şase clase de
vulnerabilitate: terenuri vulnerabile la prăbuşiri, rostogoliri şi torenŃialitate (specifice
Culmii Meseşului şi măgurilor cristaline), terenuri foarte vulnerabile la alunecări de teren,
eroziunea solului şi ravinări, terenuri mediu vulnerabile la procesele de versant, terenuri cu
vulnerabilitate redusă la procesele de versant (specifice celor mai multe suprafeŃe din
sectorul de deal), terenuri vulnerabile la inundaŃii (luncile) şi terenuri nevulnerabile
(podurile teraselor). Analiza vulnerabilităŃii terenurilor indică şi pretabilitatea acestora.
Toate acestea se încadrează tendinŃei de atingere a unui echilibru dinamic atât la
nivelul versanŃilor cât şi la nivelul albiilor, iar utilizarea terenurilor este condiŃionată de
direcŃia de dezvoltare a proceselor morfodinamice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Armaş, Iuliana, Şandric, I., Damian, R., Osaci – Costache, Gabriela, (2003),
Vulnerabilitatea versanŃilor la alunecările de teren, Editura FundaŃia României de
Mâine, Bucureşti.
2. BenŃe, Fl., (1999), Depresiunea Şimleului, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
3. BenŃe, Fl., Vlaicu, M. (1997), ConsideraŃii privind hidrografia în Depresiunea
Şimleu, în AUO, Seria Geografie, tom VII, p. 122-130, Oradea.
4. BîdiliŃă, V. (2009), Dealurile Crasnei – Studiu geomorfologic cu privire specială
asupra proceselor actuale, Teză de doctorat.
5. Blaga, L. (2006), Studiu de geomorfologie relaŃionară în sistemele dinamice din
MunŃii Plopiş, Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Univ. „Babeş-Bolyai”,
Cluj-Napoca.
6. Bocoi Liliana Florina, Bocoi R. R. (2007), Categorii de folosinŃă a terenurilor în
Depresiunea Şimleu, Geographica, Anul II, nr. 1, Editura UniversităŃii din Oradea,
Oradea.
7. Bocoi Liliana Florina, Bocoi R. R. (2009),Procesele gemorfologice actuale în
Depresiunea Şimleu, Geographica, Anul IV, nr. 1, Editura UniversităŃii din Oradea,
Oradea.
8. Bocoi Liliana Florina (2009), Hidrological phenomena of risk in the Crasna Basin,
în Analele UniversităŃii Oradea, în curs de apariŃie
9. Cioacă, A. (2006), Probleme speciale de geomorfologie, Edit. FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti.
10. Clichici, O. (1967), Tectonica şi evoluŃia paloegeografică a părŃii de est a Bazinului
Şimleului, în Studia UBB, Geologie-Geografie, 1, Cluj-Napoca.
11. Dinu, Mihaela, Cioacă, A. (1998), Impactul activităŃilor de exploatare a lignitului
asupra mediului în regiunile colinare din bazinele Crasnei şi Barcăului, în Analele
UniversităŃii Ştefan cel Mare, Suceava, secŃiunea Geografie-Geologie, anul VII,
Suceava.
12. Ichim, I., Bătucă, D., Rădone, Maria, Duma, Didi (1989), Morfologia şi dinamica
albiilor de râuri, Editura Tehnică, Bucureşti.
13. Ielenicz, M. (1993), SuprafeŃe de nivelare din regiunile de deal şi podiş ale
României, Analele Univ. Bucureşti, Seria Geografie, an. XLII.
14. IoniŃă, I. (2000), Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor
deluroase. Edit. UniversităŃii, „Al. I. Cuza”, Iaşi.
15. Josan, N. (1979), Dealurile Târnavei Mici. Studiu geomorfologic, Editura
Academiei, Bucureşti.
16. Josan, N., Măhăra, Gh. (1970), Depresiunea Cigherului, observaŃii geomorfologice,
Lucrările ştiinŃifice ale cadrelor didactice, Seria geografie, nr.2.
17. Josan, N., Măhăra, Gh. (1993), Studiul stabilităŃii versanŃilor din Dealurilr Oradiei,
Studii şi Cercetări de Geografie, Tom XL, Bucureşti.
18. Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996), Geomorfologie generală, Edit.
UniversităŃii din Oradea, Oradea.
19. Mac, I., (1996 c), InfluenŃa reliefului în dezvoltarea, sistematizarea şi estetica
urbană a municipiului Zalău, Studia Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Seria
geographia, an. XLI, nr. 1-2.
20. Mac, I., Hosu, Maria (1999), Glacisurile din Depresiunea Zalău, Studia Univ.
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Seria Geographia, an XLIV, nr. 2.
21. Măhăra, Gh. (1973), EvoluŃia Câmpiei de Vest a României, în Culegere de Studii –
Realizări în Geografia României, Edit. ŞtiinŃifică, Bucureşti.
22. Măhăra, Gh. (1976), Dealurile Banatului şi Crişene-aspecte geografice, Analele
UniversităŃii din Oradea, Seria Geografie, Tom VI, Oradea
23. Nicorici, E. (1940), Stratigrafia neogenului din sudul Bazinului Şimleu, Editura
Academiei, Bucureşti.
24. Petrea, D. (1998), Pragurile de substanŃă, energie şi informaŃie în sistemele
geomorfologice, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea.
25. Petrea, D. (1999), Modele în geomorfologie, Note de curs, Facultatea de Geografie,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.
26. Petrea, Rodica (1996), Aspecte geomorfologice ale Dealurilor Marghitei, în Analele
UniversităŃii din Orade, Seria Geografie, Tom VI, Oradea.
27. Petrea, Rodica (1998), Dimensiunea geomorfologică în dezvoltarea şi estetica
urbană a oraşelor mici din Dealurile de Vest (sectorul dintre Barcău şi Crişul
Negru), Editura Univ. Din Oradea, Oradea.
28. Petrea, Rodica, Petrea, D. (1994), Tipuri genetice de relief din Dealurile de Vest, în
Analele UniversităŃii din Oradea, Seria Geografie, Tom IV, Oradea.
29. Pop, Gr. (2005), Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Edit. UniversităŃii din
Oradea, Oradea.
30. Pop, Gr., Măhăra, Gh. (1965), Lacul Ceheiu. Aspecte fizico-geografice, Lucrările
ŞtiinŃifice , nr. 1, Oradea.
31. Savu, Al. (1965 b), Aspecte de relief în Depresiunea Şimleului, Comunicări geogr.,
anu III, Bucureşti.
32. Surdeanu, V. (1992), CorelaŃiile între alunecările de teren şi alte procese
denudaŃionale, Studia Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Seria Geographia, vol.
XXXVII, nr. 1-2.
33. Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate. Alunecările de teren, Ed.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
34. *** (2006), Plan de dezvoltare judeŃeană 2007-2013, Consiliul JudeŃean Sălaj,
Zalău.
35. *** DirecŃia JudeŃeană de Statistică Sălaj.
36. *** DirecŃia Ape Române Someş-Tisa