Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Derivarea cu sufixe este foarte productivă în limba română, existând circa 500 de sufixe.
Sufixele se clasifică, după criteriul morfologic, în:
Sufixe substantivale: -ărie, -ime, -uţ, -oi, -ar, -ătate, -inţă, -ătură, -iş.
Sufixe adjectivale: -esc, -iu, -bil, -os, -tor, -ui, -uriu, -isim.
Sufixe verbale: -a, -ăni, -i, -iza, -ifica, -ui, -ăi.
Sufixe adverbiale: -eşte, -iş, -âş, -mente.
După înţeles (criteriul semantic) există:
Sufixe pentru denumirea agentului: -ar, -aş, -ăreţ, -er, -ist, -giu, -tor, -or.
Sufixe pentru denumirea instrumentului: -ar, -iţă, -tor, -toare, -niţă.
Sufixe pentru denumirea colectivităţii: -ime, -ărie, -iş, -et, -ăraie.
Sufixe pentru denumirea însuşirii: -esc, -iu, -bil, -os, -tor, -ui, -uriu, -isim.
Sufixe pentru denumirea locului şi originii: -itor, ărie.
Sufixe pentru nume proprii: -escu, eanu, -idi, -iu, -ache.
Sufixe diminutivale: -aş, -el, -ic, -uleţ, -uş, -uţ, -işor, -iţă, -uţă, -ioară, -uc.
Sufixe augmentative: -oaie, -oi, -andru, -an.
Sufixele diminutivale pot forma:
Substantive: căsuţă, lănţişor.
Adjective: bunicică, înăltuţ.
Adverbe: binişor, multicel.
Sufixele augmentative formează substantive: lădoi, matahală, beţivan, lingău, arătanie,
cămeşoi, copilandru. Augmentativele arată ironia sau dispreţul vorbitorului.
Prefixele sunt mai puţin frecvente decât sufixele. Ca şi sufixele, prefixele sunt vechi, din latină sau slavă
şi noi, preluate din limbile moderne.
După origine se clasifică în:
Prefixe moştenite din latină: în-, des-, stră-, re-.
Prefixe preluate din limba slavă: ne-, răz-/răs-/ră-.
Prefixe neologice: dis-/diz-, a-, an-, ante-, arhi-, con-, in-, inter-, intra-, post-, pre-, trans-, ex-.
După sens, prefixele se clasifică astfel:
Negative (creează antonimul cuvântului de bază): ne-, a-, i-, in-/im-.
Iterative (exprimă ideea de repetiţie): re-, ră-, răs-/răz-.
Privative (arată o lipsă): a-, dez-, de-.
Cu valoare de superlativ: extra-, ultra-, arhi-, hiper-, prea-, super-, supra-, ultra-.