După criteriul modului de reglementare a conduitei sau al naturii, al caracterului conduitei,

respectiv al caracterului dispoziţiilor normele juridice se pot clasifica în: norme onerative, norme
prohibitive (ambele denumite şi „imperative” sau categorice), norme permisive (cu varianta lor - norme
supletive), norme de recomandare, norme de stimulare, norme generale, speciale şi de excepţie. (A se
vedea explicaţiile de la punctul referitor la clasificarea „dispoziţiei” ca element al normei juridice).

f) După criteriul conţinutului lor de referinţă normele juridice se pot clasifica în

următoarele categorii:
 Norme de tip-conduită sau prescriptive . Acestea constituie categoria cea mai largă a
normelor juridice, conţinutul lor de referinţă fiind în principal conduita, acţiunea, inacţiunea, drepturile şi
obligaţiile subiecţilor umani în diversele raporturi sociale ;

 Norme-principii, constituie importanta categorie de norme care, prin conţinutul lor de

referinţă nu prescriu conduite, acţiuni, drepturi sau obligaţii subiective etc. ci, consacră, proclamă sau
enunţă anumite scopuri, idealuri, valori, realităţi, principii etc., în funcţie de care toate celelalte categorii
de norme care sunt cuprinse sub incidenţa lor de referinţă îşi vor stabili reglementările în limitele
prevederilor acestor norme-principii. Ele au deci rolul de a stabili sau oferi cadrul juridic general în care
se înscriu celelalte norme (generale, speciale, de excepţie etc.).

 Normele definiţii — sunt şi ele