Tezele de Baza
Criteriul statistic
devianta reprezinta
abaterea semificativa de
la media
comportamentelor
celorlalti.
- media statistica
statistica a
comportamentelor
celorlalti reprezinta in
acelasi timp norma
sociala la care trebuie sa
adere individul.
Criteriul normativ
devianta reprezinta un
comportament care se
sustrage definitiei
comportamentului
acceptat dat de norma
sociala.
- devianta este o
conduita care
dezamegeste o
asteptare, violeaza o
norma sociala sau neaga
o valoare.
Criteriul magnitudinii si
gravitatii actului deviant
deviante sunt doar
actele care care se abat
seminificativ de la
asteptarile celorlalti si al
caror grad de
periculozitate solicita
interventia
reprezentantilor
institutiilor de control
social.
Criteriul reactiei sociale
devianta nu este o
caracteristica inerenta a
comportamenteloe ci o
eticheta, o calitate
Avantaje (merite)
Se doreste a fi un criteriu - se ia drept etalon al
obiectiv intrucat se pot
efectua operatii statistice
precum calcularea
mediei, medianei,
tendintei centrale,
modulului.
Propune conceptul de -normele sociala au un
norma sociala care are
mai multe functii pozitive
careia ii opune conceptul
de devianta.
Incearca sa propuna o
definitie clara a actelor
deviante in functie de cat magnitudine si
de periculoase sunt.
Proupune o explicatie a - fiecare grup are
fenomenului deviantei in
lipsa unei explicatii
stiintifice a cauzelor
comportamentului
Limite
normalitatii
comportamentul
majoritatii
- proce definitie statistica
a deviantei implica
utilizarea de scale
etalonate de tipul foarte
putin, putin, la mult fi
foarte mult (deviant)
ceea ce fenomenul
deviantei nu suporta din
punct de vedere practic.
- se aplica numai la
cazurile observabile, nu si
la cei care prezinta un
comportament patologic.
caracter vriabil, relativ
- normele sociale nu
specifica granitele
dincolo de care un
comportament este in
mod sigur deviant.
- ambiguitatea
conceptelor de
periculozitate
- nu exista criterii precise
de definire a unui act
devianta, existand mai
multe comportamente
deviante unele dintre ele
fiind tolerate iar altele nu.
propriile sale reguli si
definitii asupra
normalitatii sau deviantei
- se foloseste un criteriu
atribuita de anturaj in deviant. subiectiv in loc de unul
functie de convenientele Se ia in considerare obiectiv
sociale. Un act deviant interactiunea deviantului - nu se iau in considerare
este considerat deviant cu ceilalti. cauzele initiale ale
daca este etichetat ca genezei si se pune
atare de ceilalti. accentul numai pe
consecinte
Criteriul medical - incearca sa ofere o - devianta este
deviantii sunt indivizii scuza deviantului confundata cu patologicul
care sunt incapabili sa propunand ideea ca boala sau anormalitate iar
respecte normele sociale reprezinta o alegere deviantul este
datorita deficientelor lor fortata, o constrangere. reprezentat ca nefiind
fizice sau psihice. liber sa-si aleaga
Conform acestei teorii, conduita.
boala reprezinta singura - nu ia in considerare
forma de devianta impactul social.
legitima. Societatea este cea care
stabileste liniiile de
demarcatie intre ceea ce
este deviant si ceea ce
este normal.

Definitia propusa pentru devianta este curpinzatoare dar se incadreaza in special

in teroria explicarii deviantei folosind criteriul reactiei sociale in primul rand
deoarece se refera la interactiunea intre deviant si cei care ii observa devianta.
Devianta, daca este etichetata, daca este interpretata ca devianta de catre
membrii unui grup, de catre societate este sanctionata. De asemenea, definitia
este inclusiva si corecta deoarece nu incearca sa circumscrie comportamentul
deviant unei anumite definitii, ci se refera la comportamente care ar parea mai
mult sau mai putin ofensatoare (referindu-se la acte de devianta neutre) ,
reprobabile sau condamnabile (devianta mai grava). Din acest punct de vedere
putem spune ca imprumuta si caracteristici ale teoriei bazate pe criteriul
magnitudinii si gravitataii. Definitia sublinieaza varietatea comportamentelor
deviante.

2. a. Care sunt scopurile cercetarii celor 2 niveluri explicative prezentate?

Cercetarea in domeniul teoriilor cauzale are ca obiectiv gasirea cauzelor prime

ale deviantei. De asemenea doreste sa explice de ce unii indivizi sunt mai
inclinati decat altii sa incalce normele sociale. Nivelurile explicative grupate sub
denumirea de teorii cauzale acorda o foarte mare importanta in generarea
deviantei unui singur factor, fie el biologic, psihologic sau social. Teoriile cauzale
doreste sa evidentieze etiologia inclinatiei spre devianta a indivizilor si
caracteristicile acestora.
Teoriile cauzale comprehensive, spre deosebire de cele cauzale, iau in
consideratie si motivatia indivizilor incercand sa identifice ceea ce ii impinge spre
devianta, spre incalcarea normelor sociale. Acest nivel explicativ are ca scop si
incercarea de a intelege de ce anumiti indivizi devianti se fixeaza pe un anumit
tip de devianta. Obiectivul cercetarii in cadrul teoriilor cauzale este de a intelege
raportul dintre cauzele interne si externe, cauze comprehensibile prin
interactiunea lor.

b. Sintetizati tezele de baza ale teoriilor mentionate, subsumate celor doua

niveluri explicative.

Teoriile psiho-biologice

Teoriile psiho-biologice se axeaza pe ideea de propensiune innascuta spre

devianta. Conform acestei teorii, modelul genetic al indivizilor ii face pe acestia
sa devina devianti. Cauzele deviantei pot fi explicate prin aberatii cromoziale pot
declansa tulburari psihice grave si pot dispune indivizii la violenta dar si alte
tipuri de devianta. De asemenea, predispozitia spre devianta face parte din
constituia individului. Teoriile constitutionale considera ca exista o corelatie intre
tendintele deviante si tipul somatic. De asemeanea, tipul somatic si cel
psihosomatic determina ca individul sa fie predispus a comite anumite acte
deviante si nu altele.

Teoriile psihologice

Teoriile psihologice isi gasesc punctul de plecare in teoriile psihanalitice care pun
accentul pe conflicte inconstiente izvorate din evenimentele din prima copilarie
dar si pe teoria instinctelor care se bazeaza pe ideea ca personalitatatea este
determinata de ansamblul tendintelor instinctive. Conform acestor teorii,
devianta are o cauzalitate interna, psihologica, individuala. Responsabile pentru
declansarea si predispunerea la devianta sunt evenimentele din prima copilarie,
complexul Oedipian care, daca nu este rezolvat, poate fi generator de devianta.
De asemenea, aceste teorii pun un puternic accent pe procesul de prima
socializare care are loc in familie. Daca socializarea nu se desfasoara corect, in
cazul in care copilul nu reuseste sa-si interiorizeze normele familiale din cauza
carentelor afective ale mamei sau unei familii disfunctionale, individul va fi mai
vulnerabil si va adopta o conduita devianta.

Teoriile sociale

Teoriile sociale plaseaza cauzele deviantei in afara individului, individul deviant

fiind o victima a mediului in care s-a dezvoltat si al mediului actua care este
constrangator si nu ii permite mijloace de actiune adecvate pentru a-si atinge
scopurile. De asemenea, criminalitatea poate fi explicata si prin slabirea
contrangerilor exercitate de norma sociala reprezentata de familie, scoala, politie,
justitie, religie. Din punctul de vedere a teoriilor sociale, factorii cauzali ai
delicventei in special la minori sunt reprezentati de mediu nefavoabil, carentele
afective, relatiile proaste dintre parinti si copii.

Teoria asocierilor diferentiate

Conform criminologul ui Edwin Sutherland, comportamentul criminal se invata

deci nu exista predispozitii care imping individul spre comportamente deviante.
De asemenea, mediul socio-cultural nu joaca nici un rol in devianta asa cum
tipulau reprentantii teorii cazuale sociale. Invatarea deviantei nu este liniare si
sugereaza ca angajarea pe cale crimei, ce reprezinta asocierea, depinte de
distanta (diferentiala) de anumite interpretari ale normelor sociale. Procesul
asocierilor diferentiate este favorizat de conflinctele dintre culturi care
accentueaza divergentia dinte normele si valorile morale si de conduita.

Teoria anominei

Termenul de anomie a fost propus de Emile Durkheim si reprezinta o dereglarea

normativa, de perturbare a constiintei colective si a moralitatii care impiedica
indivizii sa dezvolte conduite adecvate in functie de repere clare. Anomia este
specifica perioadelor de mari schimbari sociale si nu reprezinta o stare patologica
ci o stare tranzitorie. Anomia se manifesta prin slabirea sau chiar disparitia
normelor sociale ceea ce ii imprima individului o stare de dezorientare. Pentru
individ singura solutie este sinuciderea in timpul acestei crize. Conform lui Robert
Merton, lipsa de coeziune dintre membrii societatii cauzeaza un decalaj intre
scopurile indivizilor si mijloacele prin care acestia isi pot atinge aceste scopuri.
Intr-o societate caracterizata de anomie indivizii nu isi mai pot atinge scopurile
apeland la mijoacele legitime si recurg la cele ilegitime, ceeea ce duce la
devianta.

Teoria subculturilor deviante

Conform sociologiei subculturale, actele deviante nu reprezinta incalcarea

normelor sociale ci o conformare la normele si valorile unei subculturi care se
subsumeaza sistemului societal global. Subcultura devianta nu exista in afara
normelor societatii si isi extrage normele proprii din cultura globala dar ii
inverseaza sensul. Si in cadrul acestei teorii individul nu este nascut cu
predispozitie spre comportamente ci devianta consta intr-un ansamblu de practici
si valori bine organizate.

Teoria etichetarii

Conform teoriei etichetarii, devianta nu reprezinta o trasatura a

comportementului si reprezinta o insusire atribuita comportamentului de catre
indivizii care detine puterea si evalueaza conduita ca fiind devianta. Devianta
provine din reactiile sociale cu privire la aceasta din eticheta folosita de societate
cu privire la un anumit comportament. Actul deviant este etichetat ca fiind
deviant doar daca este observat si sanctionat de societate, de un grup si
perceput ca fiind deviant. Daca actul deviant nu este perceput si etichetat,
comportamentul nu este deviant. Aceasta teorie presupune ca socialul este mai
responsabil decat individul in producerea deviantei.

Teoria controlului social

Controlul social inglobeaza mijloacele si mecanismele socio-culturale prin care

societatea impune comportamentului individual constrangeri pentru a-l ralia
normelor si valorilor de baza. Conform teoriei controlului sociale, individul nu se
conformeaza normelor sociale datorita vointei lor ci datorita presiunii sociale
exercitate de constiinta colectiva. Din acest motiv, tendinta indivizilor de a
desfasura comportamente deviante este generala si constanta. Devianta este
astfel normala si trebuie reglata de societate sau de grup prin mijloace si agentii
de control.

Portretul personalitatii sinucigasului

Sinucigasul este un individ care traieste intr-o societate industrializata, masiv

urbanizata, marcata puternic de dezindiviualizare si disolutia legaturilor
personale. Anomia care caracterizeaza societatea actuala reduce gradul de
coeziune intre membrii sai. In acest caz, functia reglatoare a normei sociale nu se
mai poate exercita iar sinucigasul care este lipsit de controlul exterior este liber
de restrictiile impuse de membrii societatii. Astel el se gaseste aruncat intr-o
lume fara reguli si este liber. Gasindu-se intr-o astfel de lume, suicidul pare
singura metoda de a scapa de tensiune. Mediul forteaza individul sa-si inhibe
pornirile instinctuale puternice ceea ce poate duce la nevrozare, factor care
accentueaza tendintele suicidare. Relatiile cele mai puternice in viata unui
individ, relatia cu familiar este inexistenta. Familia sa este destramata este
nefunctionala sau s-a instaurat raceala intre memberi.

De asemenea, sinucigasul sufera de tulburari afective care il impiedica sa faca

fata fata incercarilor vietii. El este centrat pe emotii, este puternic afectiv si labil.
Pus intr-o altfel de situatie, sinucigasul nu reuseste sa gasesca solutii in mod
firesc. In fata greutatilor vietii un individ poate sa se mobilizeze sa rezolve prob
lemele, sa le evite sau gaseste o alta metoda de a scapa adoptand conduite de
evadare, precum consumul de droguri, fanatismul religios, alcoolul. Cei care se
sinucid sunt absolut siguri ca au recurs la toate metodele de a-si rezolva
conflictul.

Sinucigasul are o atitudine ambivalenta fata de acest act, atitudine caracterizata

de lasitate dar si curaj. Toate sentimentele care il coplesesc pe sinucigas sunt de
o intensitate insportabila. Sentimentele de rusine, disperare, dezonnorare,
dependenta, lipsa de speranta sunt imense si pun stapanire pe indicid. In special
sentimentele de deprivare afectiva si sentimentul de a fi respins sunt cele mai
pregnante in mintea sinucigasului.
Sinucigasul a pierdut pe cineva sau ceva iar aceasta pierdere da nastere la un
puternic sentiment de frustrare care pe fondul unei depresii se poate transforma
in emotii de furie si ura. Sinucigasul directioneaza aceste emotii catre sine
deoarece este coplesit de sentimente de culpa si autopedepsire si chiar de
razbunare. Sinuciderea este un act de agresivitate impotriva propriei persoane,
invingand astfel sentimentul de autoconservare.