Definiţi şi ilustraţi cu exemple personale principalele tehnici de reformulare.

A reformula înseamnă
a spune într-un mod mai concis ceea ce pacientul tocmai a exprimat. O condiție de bază a unei
reformulări eficiente este ca aceasta să întrunească acordul celui care îi este destinată.
Reformularea-reflectare Răspunsul ecou Exemplu: Clientul: Am fost tristă toată ziua de duminică…
Terapeutul: Înțeleg… erai tristă duminică… Reformularea care utilizează alți termeni Exemplu:
Clientul: Am fost tristă toată ziua de duminică… Terapeutul: Vreți să spuneți că faptul că v-ați
certat v-a întristat foarte mult…? Reformularea-rezumat Exemplu: Clientul: Deși am acceptat să
rămân la job cu o mărire de salariu, simt că ei se vor comporta la fel de urât ca înainte și va fi
degeaba… Terapeutul: Dacă vă înțeleg bine, vreți să spuneți că deși v-au oferit avantajul unui
salariu mai bun, comportamentul lor, credeți dumneavoastră, nu se va schimba în bine și veți
rămâne la fel de nefericită. B. Reformularea ca inversare a raportului figură-fond Exemplu: Clientul:
Câteodată, simt că sunt singura persoana pe care șefa o tratează atât de urât! Terapeutul: După
părerea dumneavoastră, șefa îi tratează pe toți ceilalți într-un mod frumos? C. Reformularea-
clarificare Exemplu: Clientul: Ceilalți colegi nu fac aproape nimic, numai eu fac toate rapoartele, ei
doar stau și vorbesc cu oaspeții câte o jumătate de oră, în timp ce eu în jumătate de oră deja am
vorbit cu trei oaspeți! Șefa, bineînțeles, cu ei glumește mai apoi, nu cu mine! Terapeutul: Să
înțeleg că lucrul care te deranjează este faptul că, deși tu muncești cel mai mult, șefa ta are relații
mai bune aparent cu ceilalți colegi iar nu cu tine. 2. Definiţi şi ilustraţi cu exemple personale
principalele transformări pe care le suportă informaţiile în procesul de derivare a structurii
superficiale a experienţei din cea profundă. Structura superficială este discursul oral sau scris al
unei persoane. Structura profundă este reprezentarea completă a experiențelor trăite, foarte rar
rostită. Astfel, în momentul în care o persoană comunică, aceasta realizează un proces de derivare,
ce transformă structura profundă în structură superficială. Pașii pe care îi parcurge sunt:
selecționare, distorsiune, generalizare. În primul rând, persoana alege doar o parte din informațiile
pe care dorește să le comunice; apoi, aceasta simplifică, lucru ce implică o distorsiune; în final,
persoana omite enumerarea tuturor excepțiilor și condițiilor, deci generalizează. Omisiunea
permite ignorarea anumitor informații în detrimentul altora. Verbele nespecifice - de multe ori,
noi comunicăm o acțiune fără a spune cum ea a fost realizată. Exemplu: Fratele meu m-a supărat.
Am câștigat partida de șah. 2. Substantivele nespecifice - sunt situații în care subiectul unei fraze
nu este menționat, prin folosirea diatezei pasive. Exemplu: Computerul s-a stricat. Mâncarea s-a
terminat. 3. Comparațiile - de multe ori, nu menționăm decât un termen al comparației. Exemplu:
Sunt mai puțin obosită. Afară e mai însorit. B. Generalizările sunt folosite pentru a simplifica
limbajul comunicării, astfel, un singur exemplu este ridicate la rang de regulă. Cuantificatorii
universali sunt cuvinte folosite pentru a suprageneraliza. Exemplu: Niciodată nu vrei să mergem la
plimbare. Tot timpul îmi vorbești despre asta. 2. Operatorii modali atestă existența unor reguli
comportamentale pe care credem că nu le putem încălca Operatorii modali de posibilitate sunt
limitele auto-impuse de credința comunicatorului Exemplu: Nu pot să câștig împotriva lui la șah.
Nu pot să-i spun ce simt cu adevărat. Operatorii modali de necesitate semnifică regulile
comportamentale ale căror motivație și consecințe nu sunt explicit reprezentate Exemplu: Trebuie
să port mereu o conversație cu vecinii când îi întâlnesc. Nu trebuie să îmi fac astfel de prieteni. 3.
Judecățile de valoare fără origine specificată sunt afirmații, în multe cazuri morale, ale căror
origine și autor rămân necunoscute. Exemplu: Să ai încredere doar în tine. Mai multe facultăți nu
ajută în viață. 4. Distorsiunile sunt o parte importantă în procesul transformării conținutului
abstract în conținut superficial. Nominalizările reprezintă înlocuirea verbelor care reprezintă
acțiuni cu substantive. Exemplu: Îmi doresc progresul la șah până în Septembrie. Îmi propun
obținerea de note mari la examene. B. Echivalențele complexe - se stabilește o analogie între o
afirmație specifică și una mai generală. Exemplu: Nu a venit acasă mai devreme să sărbătorim, nu
mă iubește la fel de mult. Mama nu m-a sunat azi de dimineață, cu siguranță e supărată pe mine.
3. Presupozițiile reprezintă așteptări bazate pe experiența noastră anterioară. Exemplu: De ce nu
mă asculți când îți vorbesc? De ce nu te gândești și la mine când ești la cumpărături? 4. Relațiile
cauză-efect - deseori, atribuim cauze exterioare trăirilor noastre interioare. Exemplu: Job-ul mă
împiedică să slăbesc. Vremea mă face să stau degeaba toată ziua. 5. Lectura gândurilor este
fenomenul ce presupune că unele persoane se comportă ca și cum ar ști ceea ce ceilalți gândesc.
O persoană crede că știe ce gândește altcineva. Exemplu: Cu siguranță nu va accepta propunerea.
A fost foarte fericit ieri dar nu a spus nimănui. B. situația în care o persoană acordă alteia puterea
de a le citi gândurile. Exemplu: Doar știi că nu beau cafea cu zahăr! Ar fi trebuit să știi că nu îmi
plac parcurile de distracție! 3. Alcătuiţi o metaforă terapeutică; specificaţi caracteristicile problemei
psihocomportamentale aceasta o modelează. Să ne imaginăm că doi soți se prezintă la terapie de
cuplu. El lucrează 50 de ore pe săptămână, ea este casnică de când a născut cei doi copii, ambii
acum adolescenți. De când a rămas însărcinată, ea nu mai lucrează, de comun acord. Motivele
pentru care s-au prezentat la terapie sunt următoarele: ea se plânge că nu reușește să se
odihnească îndeajuns din cauză că soțul ei își setează alarma foarte devreme și niciodată nu se
trezește la timp, astfel amână alarma de cel puțin cinci ori până când, în sfârșit, se trezește. Ea îl
acuză pe soț că nu îi pasă de ea, deoarece mereu îi spune că nu va mai face asta, dar mereu se
întâmplă la fel. El se plânge de faptul că ea consumă prea mulți bani cumpărându-și haine noi
mereu, lucru care nu și-l pot permite. A fost odată, o prințesă care era la vârsta măritișului. Toate
celelalte surori ale acesteia s-au căsătorit înaintea ei, și din această cauză ea era foarte tristă. Ea
considera că surorile ei s-au căsătorit mai devreme deoarece acestea erau toate mult mai suple
decât dânsa. Prințesa era foarte complexată deoarece era puțin mai plinuță decât celelalte surori.
Într-o zi, aceasta s-a hotărât să înceapă un program riguros de slăbit; în fiecare dimineață, avea să
aducă apa ea singură tocmai de la cea mai îndepărtată fântână. Și așa, într-o dimineață, s-a dus
prințesa la fântână, pregătită să aducă apa acasă. După câteva încercări, deși înarmată cu multe
vise și speranțe, a ajuns la concluzia că e obosită și va mai încerca mâine, sigur va reuși. A doua zi
la fel. A treia zi s-a decis că trebuie să schimbe strategia, și să încerce mai întâi cu mâna dreaptă. A
mers câțiva metri așa, mai cu dreapta, mai cu amândouă mâinile, și a ajuns la concluzia că trebuie
să mai încerce mâine, dar cu mâna cealaltă. Următoarea zi s-a desfășurat exact ca ziua
precedentă… Ziua ce a urmat, prințesa a petrecut-o la fereastră plângând, întrebându-se cum de
reușeau femeile ce lucrau acolo să care atâta apă în ambele mâini, atâta drum! Foarte invidioasă
pe puterea lor, i se părea imposibil ca ele să poate și ea nu. Astfel, după mai multe zile, prințesei i-
a venit o idee: singurul mod în care va reuși să realizeze ce-și dorește este să golească ambele
găleți și să le care așa tot drumul!

A fost odată, o prințesă care era la vârsta măritișului. Toate celelalte surori ale acesteia s-au
căsătorit înaintea ei, și din această cauză ea era foarte tristă. Ea considera că surorile ei s-au
căsătorit mai devreme deoarece acestea erau toate mult mai suple decât dânsa. Prințesa era
foarte complexată deoarece era puțin mai plinuță decât celelalte surori. Într-o zi, aceasta s-a
hotărât să înceapă un program riguros de slăbit; în fiecare dimineață, avea să aducă apa ea
singură tocmai de la cea mai îndepărtată fântână. Și așa, într-o dimineață, s-a dus prințesa la
fântână, pregătită să aducă apa acasă. După câteva încercări, deși înarmată cu multe vise și
speranțe, a ajuns la concluzia că e obosită și va mai încerca mâine, sigur va reuși. A doua zi la fel.
A treia zi s-a decis că trebuie să schimbe strategia, și să încerce mai întâi cu mâna dreaptă. A mers
câțiva metri așa, mai cu dreapta, mai cu amândouă mâinile, și a ajuns la concluzia că trebuie să
mai încerce mâine, dar cu mâna cealaltă. Următoarea zi s-a desfășurat exact ca ziua precedentă…
Ziua ce a urmat, prințesa a petrecut-o la fereastră plângând, întrebându-se cum de reușeau
femeile ce lucrau acolo să care atâta apă în ambele mâini, atâta drum! Foarte invidioasă pe
puterea lor, i se părea imposibil ca ele să poate și ea nu. Astfel, după mai multe zile, prințesei i-a
venit o idee: singurul mod în care va reuși să realizeze ce-și dorește este să golească ambele
găleți și să le care așa tot drumul!