Erasmus din Rotterdam:

Erasmus  a fost un teolog și erudit olandez, unul din cei mai

însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și
al XVI-lea, numit de Stefan Zweig drept „primul european conștient”. Pentru
faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului
său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat
la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul
de toleranță religioasă.
Biografie
Erasmus, fiul nelegitim al preotului Roger Gerard, a urmat școlile dure
ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch și, după moartea
tatălui său, a intrat în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, lângă
Gouda.
A lucrat ca secretar al episcopului Cambrai după ce a devenit preot în
1492 și a fost trimis la Paris pentru a studia teologia și filosofia scolastică. În
această perioadă, a început să adopte o atitudine critică față de rigiditatea
dogmelor religioase și i s-a acordat o dispensa de a trăi în mănăstire,
dedicându-se studiului limbii și filosofiei grecești clasice.
  Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii
în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde intră în contact cu cele mai importante
centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are
posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas
Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu
tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi
decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește
în Basel (Elveția), părăsește însă orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli,
revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele la 12 iulie 1536.
Operele sale
Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor
religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu "Collectanea adagiorum", o colecție de
proverbe și zicale latine și din Biblie, "Enchiridion militis christiani" ("Manualul
combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este "Encomium
moriae" sau "Laus Stultitiae" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas
Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și
a curiei catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a
adevăratului creștin care-și dedică viața credinței
Credintele sale:
Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă -
împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit
om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși.
Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților,
lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care
Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creștinismului, au făcut să
fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deși el a rămas tot
timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de pozițiile teoretice
reformiste. Atacurile sale împotriva erorilor autorităților ecleziastice și
superstițiilor i-au adus învinuirea de protestantism din partea Vaticanului,
Erasmus își ilustrează însă clar poziția ideologică în opera "De Libero
Arbitrio" (1524), care conține o critică severă a concepțiilor lui Martin
Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea
unei înnoiri a moravurilor bisericești. Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței,
superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost caracterizată prin
convingerile sale umaniste, în special prin credința în necesitatea libertății
spirituale.
Erasmus a fost un puternic adversar al sistemului
educațional din vremea sa, a susținut o educație
bazată pe gândirea liberă.El a considerat că
învățăturile date în instituții împiedicau formarea de
raționamente și opinii la elevi.
Datorită opoziției sale, s-a refugiat în lectura cărților
clasice, atât latine cât și grecești, pentru a căuta și
găsi idei noi. Era absolut împotriva autorităților
școlare și instituționale. Pentru el, sistemul era ipocrit
în pedepsirea studenților, atunci când acționau
împotriva a ceea ce profesau.
Când era la universitate, a perceput că învățăturile
care au fost predate nu erau inovatoare, ci că
continuau să fie de rutină în diseminarea
cunoștințelor. Atunci începe să caute o soluție la
ceea ce considera el o problemă. Erasmus a fost atât de fidel idealurilor sale,
încât atunci când orașul Basel (Elveția) s-a alăturat ideilor Reformei protestante
din 1521, și-a făcut bagajele și s-a mutat în Germania, în special la Freiburg im
Breisgau. În acest timp și-a terminat cartea Ecleziasticul.