Retele Electrice

REŢELE ELECTRICE
Partea I-a
Prof. dr. ing. Gheorghe Hazi
2010
Reţele electrice – partea I-a
1. INTRODUCERE
1.1. Scurt istoric
Utilizarea energiei electrice a necesitat şi soluţii pentru transmiterea acesteia la distanţă.

Apariţia şi dezvoltarea surselor de energie electrică are ca principale etape:
• 1785 – apare pila Volta care a permis utilizarea energiei în iluminat, electrochimie,
telegrafie, etc
• 1831 – descoperirea inducţiei electromagnetice de către Michael Faraday şi
proiectarea primelor dispozitive pentru producerea energiei electrice pe baza acestui
fenomen
• 1832 – Hippolyte Pixii realizează primul generator de curent alternativ monofazat.
Ulterior realizează şi o maşină de curent continuu
• 1838 – Emil Heinrich Lenz stabileşte principiile reversibilităţii maşinilor electrice
• 1873 – la expoziţia de la Viena, Zénobe Gramme împreună cu H. Fontaine
demonstrează practic reversibilitatea maşinilor de cc şi realizează primul sistem de
transmitere a energiei electrice la distanţă. Sistemul era format dintr-un generator
de cc antrenat de un motor cu ardere internă, o linie în cablu telefonic de 1 km
înfăşurat pe un tambur, un motor de cc şi o pompă de apă. Dezavantajul sistemului
este randamentul foarte scăzut:
ρ ⋅ l P2
2⋅ ⋅
∆P 2⋅ R⋅ I2 S U2 P ρ ⋅l
η= ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 2 ⋅ 2 ⋅ ⋅ 100 (1.1)
P P P U S
Din relaţia de mai sus rezultă că se poate creşte randamentul prin creşterea tensiunii
sau a secţiunii conductoarelor.
• 1882 – se realizează (firma AEG) prima linie în curent continuu între Misbach şi
Münhen de 57 km, la 1500-2000 V. Randamentul aceste linii era de 25%.
• 1900 – se transmite la distanţă energia în cc prin înserierea generatoarelor şi a
receptoarelor (60 kV, 180 km)
• 1876 – Iablocicov descoperă transformatorul monofazat, necesar pentru alimentarea
lămpilor cu arc, care lansează interesul pentru curentul alternativ
• 1884 – N. Tesla a realizat primul generator de ca bifazat şi un motor corespunzător
• 1889 – Dolivo-Dobrovolschi (AEG Berlin) proiectează sistemul trifazat, motorul
asincron trifazat şi transformatorul trifazat.
• 1891 – se pune în funcţiune primul sistem trifazat pentru producerea, transportul şi
utilizarea energiei electrice în Germania între Laufen şi Frankfurt pe Main (figura
1.1).
Laufen Frankfurt pe Main
200 kVA
95/15200 V
175 km
Figura 1.1
3xφ4 Cu Schema primei
95 V instalaţii de
40 Hz transport în ca
230 kVA
13800/112 V
Iluminat Forta
Introducere 2
• Utilizarea unor tensiuni mai mari de 80 kV a necesitat utilizarea izolatoarelor de tip
lanţ (suspensie) în locul celor tip suport. În 1906 s-au realizat primele izolatoare tip
lanţ.
• În 1908, în SUA se realizează prima linie de 110 kV, iar în Germania în 1912.
• În perioada 1910-1914 Peek şi alţi specialişti au analizat influenţa fenomenului
corona. Astfel s-au realizat conductoare tubulare, utilizarea conductoarelor de Al şi
Ol-Al, precum şi a liniilor cu mai multe conductoare pe fază. S-a ajuns, până în
1920 la linii cu tensiunea de 150 kV.
• Creşterea în continuare a tensiunii a impus rezolvarea neuniformităţii câmpului de-a
lungul lanţurilor de izolatoare prin utilizarea unor inele metalice la cele două capete
ale lanţului. În 1924 s-a realizat prima linie de 220 kV în SUA, la San Francisco, iar
în 1927 în Germania.
• 1936 - se realizează prima linie de 287 kV (Los Angeles).
• 1952 – se realizează prima linie de 380 kV (Suedia).
• 1956 – prima linie de 400 kV, 925 km – Moscova – Kuibîşev, cu 3 conductoare pe
fază şi condensatoare serie pentru reducerea reactanţei longitudinale şi creşterea
puterii transportate. În 1959 se trece linia la 500 kV.
E ⋅U
P = 3⋅ ⋅ sin δ (1.2)
Xt
Unde E este tensiunea electromotoare a generatorului, U tensiunea în nodul destinaţie, δ
defazajul dintre ele, iar Xt reactanţa totală între sursă şi nodul destinaţie, inclusiv reactanţa
generatorului.
• 1965 – se dă în funcţiune, în Canada prima linie de 735 kV.
• 1966 – se realizează prima linie de 750 kV, în URSS, Moscova – Konacovo.
• 1969 – se dă în funcţiune prima linie de 765 kV, în SUA.
1.2. Dezvoltarea reţelelor electrice în România
Instalaţiile electrice din România s-au dezvoltat imediat după ce ele au fost descoperite în
alte părţi ale lumii.
• 1882 – în Bucureşţi se realizează primele instalaţii demonstrative de iluminat
electric în curent continuu
• 1884 – a fost pusă în funcţiune uzina electrică din Timişoara, prevăzută cu 4 grupuri
de 30 kW pentru iluminat
• 1889 – prima centrală şi reţea de distribuţie în ca monofazat la Caransebeş.
Frecvenţa era de 42 Hz la 2000 V
• 1897 – la Doftana se pune în funcţiune prima instalaţie pentru alimentare cu energie
electrică a schelelor petroliere în ca trifazat, de 500 V. Instalaţia era alimentată de la
uzina hidroelectrică Sinaia printr-o linie de 10 kV şi un post de transformare 10/0.5
kV
• 1900 – prima linie de 25 kV, între Câmpina şi Sinaia, de 31.5 km, cu conductoare
din cupru, 35 mm2
• Până în 1900 au fost introdusă electricitatea în câteva localităţi importante: Galaţi
(1892), Craiova (1896), Sibiu (1896), Brăila (1897), Iaşi (1897), Arad (1897),
Sinaia (1890), Alba Iulia (1890), Piatra Neamţ (1895), Bacău (1902).
• 1908 – Se finalizează reţeaua în cablu de 5 kV a oraşului Bucureşţi.
• 1915 – se pune în funcţiune LEA 55 kV, Reşiţa – Anina, de 25 km, cu conductoare
de cupru, 50 mm2
• 1930 – prima LEA 110 kV, Dobreşti – Bucureşti
• 1961 – prima LEA 220 kV între Bicaz şi Luduş (construcţie), 3x400 mm2 +2x70
mm2
Introducere 3
• 1963 – prima LEA 400 kV, Luduş – Mukacevo (Ukraina).
În Bacău şi împrejurimi putem nota următoarele date relevante:
• 1895 – primele instalaţii electrice la Zemeş şi Solonţ la Societatea anonimă pentru
industria petrolului „Steaua Română”, energia fiind utilizată pentru iluminat, iar
grupurile electrogene funcţionau cu gaz sărac.
• 1896 – utilizarea energiei electrice pentru iluminat şi forţă la fabrica de hârtie
„Letea”
• 1902 – prima centrală electrică publică în Bacău, echipată cu două maşini cu abur
50 CP fiecare, acţionând generatoare la 220 Vcc.
• 1912 – se pune în funcţiune centrala hidroelectrică Gherăieşti cu două grupuri de
120 kW, la 5.25 kV, 50 Hz, trifazat.
• Introducerea electricităţii în celelalte oraşe s-a realizat în 1905 (Tg. Ocna), 1910
(Buhuşi), 1911 (Dărmăneşti), 1930 (Slănic Moldova), 1952 (Oneşti).
• 1951 – se înfiinţează Întreprinderea Regională de Electricitate (IRE)
• 1960 – intră in funcţiune CHE Stejaru 4x 27.5 MW + 2 x 50 MW
• 1956 – prima linie de 110 kV între Borzeşti şi Focşani, 150 mm2, dublu circuit
• 1957 – se pune în funcţiune LEA 110 kV Borzeşti – Bacău – Roman – Stejaru,
Roman – Iaşi
• 1957 – se pune în funcţiune staţia 110/6 kV Roman Laminor (1x10 MVA), extinsă
imediat la 110/35/15(20)/6 kV
• 1959 – se pune în funcţiune staţia 110/6 kV Mărgineni
• 1963 – intră în funcţiune staţia 220 kV Stejaru şi LEA 220 kV Stejaru –Fântânele
• 1967 – intră în funcţiune staţia 220 kV Gutinaş şi LEA 220 kV Gutinaş-Stejaru,
LEA 220 kV Gutinaş – Galaţi
• 1968 – se pun în funcţiune TA 7, TA 8 Borzeşti 2 x 210 MW
• 1976 – se pune în funcţiune staţia 400 kV Gutinaş, AT5 400/220 kV şi LEA 400 kV
Gutinaş – Braşov
• 1980 – intră în funcţiune LEA 400 kV Gutinaş – Suceava la 220 kV
1.3. Definiţii şi obiectul cursului
Reţelele electrice fac legătura între sursele de energie electrică şi receptoare. Având în
vedere că producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice se realizează
simultan, existând un echilibru permanent între producţie şi consum, rezultă că toate acestea
formează un sistem unic.
Prin sistem energetic, se înţelege totalitatea instalaţiilor de producere, transport, distribuţie
şi de utilizare a energiei electrice, precum şi a altor forme de energie.
Din sistemul energetic fac parte resursele de energie primară, instalaţiile de producere
(centrale hidro, termo, nucleare, etc), liniile electrice de transport şi distribuţie, precum şi
consumatorii cu receptoarele lor.
Prin sistem electroenergetic sau sistem electric se înţelege partea electrică a sistemului
energetic, începând de la generatoarele electrice şi până la receptoare, inclusiv. Sistemul
electroenergetic naţional cuprinde aceste instalaţii din România. România este conectată la
reţeaua europeană de transport, fiind membră a UCTE (Union for the Co-ordination of
Transmission of Electricity). Sistemele care cuprind interconexiunea mai multor sisteme
electroenergetice naţionale mai poartă denumirea şi de „sisteme vaste”. În asemenea situaţii se
creează condiţii şi restricţii suplimentare legate de funcţionarea lor.
Prin reţea electrică se înţelege partea din sistemul electroenergetic destinată transportului
şi distribuţiei energiei electrice, până la bornele receptoarelor.
Reţeaua electrică cuprinde:
Introducere 4
• linii electrice aeriene (LEA)
• linii electrice în cablu (LEC)
• staţii de transformare – acestea sunt noduri electrice ale reţelei şi cuprind bare
electrice şi transformatoare sau autotransformatoare cu una din tensiuni mai mari
sau egale cu 110 kV
• staţii de conexiuni – noduri electrice ale reţelei la tensiuni mai mari sau egale cu 110
kV
• posturi de transformare – conţin transformatoare MT/JT
• puncte de alimentare – denumire mai veche a unor noduri electrice importante de
medie tensiune (6 kV) cu injecţii prin fideri (mai multe cabluri în paralel) din staţii
de transformare
• puncte de conexiuni – noduri electrice de medie tensiune
• tablouri electrice – noduri electrice la joasă tensiune
• bobine de reactanţă (pentru compensarea energiei reactive, pentru limitarea
curenţilor de scurtcircuit), bobine de stingere (pentru tratarea neutrului), baterii de
condensatoare
Instalaţiile de transport cuprind instalaţiile de înaltă şi foarte înaltă tensiune cu rolul
de a transporta energia pe distanţe mari (peste 50 km). In România ele cuprind instalaţiile de
220 şi 400 kV .
Instalaţiile de distribuţie cuprind instalaţiile de înaltă tensiune, medie şi joasă tensiune
care fac legătura între instalaţiile de transport şi instalaţiile consumatorilor. De regulă aceste
reţele nu cuprind linii cu lungimea mai mare de 50 km. În România, în reţelele de distribuţie
sunt incluse reţelele de 110-0.4 kV. Un caz particular al reţelelor de distribuţie îl constituie
reţelele de repartiţie, care, cel puţin în România cuprind reţelele de 110 kV care asigură
distribuţia energiei electrice la nivelul unui judeţ. Aceste reţele sunt de obicei debuclate, însă,
în anumite situaţii pot asigura şi funcţii de transport.
Instalaţiile consumatorilor cuprind receptoarele şi instalaţiile electrice situate în
incinta acestora situate după punctul de delimitare cu operatorul de reţea care gestionează
reţelele de distribuţie sau transport.
Obiectul cursului de reţele electrice îl constituie construcţia, proiectarea, funcţionarea
şi exploatarea reţelelor electrice. Aspectele prezentate în curs sunt valabile şi pentru reţelele
interioare ale consumatorilor. Având în vedere tipurile de reţele utilizate în momentul de faţă,
ne vom referi de obicei la reţelele trifazate de curent alternativ. Anumite aspecte ale
construcţiei şi funcţionării reţelelor electrice sunt studiate la alte discipline: staţii şi posturi de
transformare, protecţii şi automatizări în instalaţiile energetice, alimentarea cu energie
electrică a consumatorilor, balanţe şi calitatea energiei. Anumite aspecte avansate, inclusiv
funcţionarea sistemelor electroenergetice sunt studiate în partea a II-a a cursului.
1.3. Clasificarea reţelelor
Clasificarea reţelelor se face după următoarele criterii:

a) după scop şi destinaţie;
- reţele de transport: realizează transferul (transportul) energiei din zonele în care se produce în
zonele de consum, se execută la foarte înaltă tensiune (Un ≥ 220 kV), în mai multe trepte de
tensiune, şi au lungimi de sute sau mii de kilometri;
- reţele de distribuţie: realizează alimentarea consumatorilor dintr-o anumită zonă de consum, se
realizează în mai multe trepte de tensiune, cu Un ≤ 110 kV;
- reţele pentru alimentarea consumatorilor: sunt reţelele aflate în proprietatea operatorului de
reţea sau/şi a consumatorului, în mai multe trepte de tensiune, de la JT până la IT utilizate pentru
alimentarea unui singur consumator;
- reţele ale consumatorilor – reţele, care pot avea mai multe trepte de tensiune, situate în
proprietatea consumatorilor;
Introducere 5
- reţele publice – reţele care alimentează doi sau mai mulţi consumatori;
- reţele de utilizare: sunt cele prin care se alimentează consumatorii locali, sunt reţele cu o singură
treaptă de tensiune, au lungimi mici şi tensiune mică ;
b) după tensiune;
- reţele de foarte joasă tensiune – FJT- (Un ≤ 50 V);
- reţele de joasă tensiune – JT- (50 V < Un ≤ 1 kV);
- reţele de medie tensiune - MT- (1 kV < Un ≤ 35 kV), 6, 10, 15,20, 35 kV;
- reţele de înaltă tensiune – IT - (110 kV ≤ Un ≤ 220 kV), 110, 220 kV;
- reţele de foarte înaltă tensiune – FIT - (Un > 300 kV), 400, 750 kV
c) după felul curentului vehiculat prin reţea
- reţele de curent continuu;
- reţele de curent alternativ;
- reţele monofazate;
- reţele polifazate (trifazate).
d) după topologie;
- reţele radiale, figura 1.2.a – reţea alimentată de la o singură sursă;
- reţele buclate, figura 1.2.b – reţea alimentată de la două surse;
- reţele buclate complexe, figura 1.2.c – reţea alimentată de la cel puţin trei surse.
Figura 1.2
Clasificarea reţelelor electrice după
topologie
1.4. Regimuri de funcţionare a reţelelor electrice
O reţea electrică este constituită din noduri şi laturi. Nodurile reţelei sunt constituite din
barele staţiilor, posturilor şi tablourilor electrice, iar laturile din legături electrice între noduri.
Laturile reţelei pot fi:
- longitudinale – când fac legătura între două noduri (de exemplu linii, transformatoare,
bobine longitudinale pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit)
- transversale – când fac legătura între nodurile reţelei şi pământ (de exemplu bobine
transversale pentru compensarea energiei reactive, baterii de condensatoare, capacitatea
liniilor, admitanţa transversală a transformatoarelor).
Nodul de referinţă pentru tensiuni este pământul.
Prin regimul de funcţionare a unei reţele electrice se înţelege starea ei la un anumit
moment dat, sau pe un interval de timp, caracterizat prin starea elementelor de reţea şi prin
valorile unor mărimi fizice, în diverse puncte din reţea şi prin condiţiile de funcţionare.
Mărimile fizice care caracterizează un regim de funcţionare sunt:
- tensiunea electrică în nodurile reţelei – de regulă tensiunea între faze şi
pământ în cazul reţelelor trifazate
- curenţii electrici pe laturile reţelei sau curenţii injectaţi în nodurile reţelei
- puterile activă şi reactivă care circulă pe laturile reţelei sau injectate în
nodurile reţelei
- defazaje dintre tensiunile din noduri sau defazaje dintre tensiuni şi curenţi
Introducere 6
- frecvenţa semnalelor de tensiune şi curent
Condiţiile de funcţionare a reţelei sunt definite de:
- starea de funcţionare a elementelor reţelei
- încadrarea parametrilor (mărimilor fizice) în limitele prescrise.
- nivelul producţiei şi consumului de energie în reţea
Din acest punct de vedere putem avea:
• Regimuri normale – caracterizate de faptul că toate elementele de reţea prevăzute în
documentaţia aprobată sunt în stare de funcţionare, iar mărimile fizice se încadrează
în limitele prevăzute
• Regimuri de avarie – regimuri caracterizate de modificarea stării anterioare a
ansamblurilor funcţionale, prin abateri ale parametrilor funcţionali ai acestora în afara
limitelor prevăzute prin reglementări sau contracte sau prin reduceri ale puterii
electrice produse pe centrală sau pe grupuri, indiferent de efectul evenimentului
asupra consumatorilor şi indiferent de momentul în care se produce.
După viteza de variaţie a mărimilor în timp avem:
• Regimuri permanente – caracterizate prin semnale sinusoidale ale tensiunilor şi
curenţilor şi variaţii lente ale valorilor efective ale acestora
• Regimuri tranzitorii – caracterizate prin prezenţa unor componente neperiodice în
semnalele de curent şi tensiune şi prin variaţia rapidă a acestor mărimi
După natura mărimilor pe cele trei faze avem:
• Regim trifazat simetric – caracterizat prin valori efective ale semnalelor de curent şi
tensiune egale pe cele trei faze şi defazaje egale cu 120º între semnalele de pe faze
diferite
• Regim trifazat nesimetric – caracterizat de valori efective ale semnalelor de curent sau
tensiune inegale pe cele trei faze sau/şi defazaje diferite de 120º între semnalele de pe
faze diferite
1.5. Relaţii şi mărimi de bază utilizate în calculul reţelelor electrice
Calcul şi analiza regimurilor de funcţionarea ale reţelelor electrice se bazează pe legile

fundamentale ale electrotehnicii. După felul în care se utilizează în studiul fenomenelor,
mărimile fizice se împart în două categorii:
- mărimi primitive – definite pe cale empirică (experimentală), indicându-se
procedeul de măsurare
- mărimi derivate – care se definesc prin procedee matematice pe baza
mărimilor primare
Starea electromagnetică a corpurilor se descrie cu ajutorul următoarelor mărimi
primare:
- sarcina electrică – q [C]
- curentul electric – i [A]
- momentul electric p [C∙m]
- momentul magnetic m [A∙m2]
Legile electrodinamicii macroscopice necesare în calcul reţelelor electrice:
• Legea inducţiei electromagnetice – tensiunea electrică, eΓ indusă pe un contur închisΓ
este egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic Ψ SΓ care străbate suprafaţa delimitată
de curba Γ:
dΨS Γ
eΓ = − (1.3)
dt
d
∫ E ⋅ dl = − dt ∫∫ B ⋅ dS (1.4)
Γ S
Γ
Introducere 7
∂B
rot E = − (1.5)
∂t
unde primele două relaţii de dau forma integrală a legii, iar (1.5) ne dă forma locală a legii.
E reprezintă intensitatea câmpului electric, iar B este inducţia magnetică.
• Legea circuitului magnetic – tensiunea magnetică umΓ pe un contur închis Γ este egală cu
suma dintre curentul de conducţie care străbate suprafaţa SΓ delimitată de curbaΓ şi
curentul electric de deplasare sau viteza de variaţie a fluxului electric,
Ψ eSΓ prin
suprafaţa SΓ.
dΨeS Γ
u mΓ = iS Γ + (1.6)
dt
d
∫ H ⋅ dl = ∫∫ J ⋅ dS + dt ∫∫ D ⋅ dS (1.7)
Γ S Γ S Γ
∂D
rot H = J + (1.8)
∂t
unde primele două relaţii de dau forma integrală a legii, iar (1.8) ne dă forma locală a legii.
H reprezintă intensitatea câmpului magnetic, D este inducţia electrică, iar J densitatea de
curent.
• Legea fluxului electric – Fluxul electric ΨeΣ pe o suprafaţă închisă Σ este egal cu sarcina
electrică qvΓ din volumul VΣ delimitat de suprafaţa Σ:
ΨeΣ = qvΣ (1.9)
∫∫ D ⋅ dS = qvΣ (1.10)
Σ
div D = ρ v (1.11)
Relaţia (1.11) este valabilă pentru o distribuţie de volum a sarcinii electrice cu
densitatea ρv, dependentă de coordonatele punctului respectiv.
dq
ρv = (1.12)
dV
qvΣ = ∫∫∫ ρ v ⋅ dV (1.13)
VΣ
• Legea fluxului magnetic – Fluxul magnetic ΨΣ pe o suprafaţă închisă Σ este egal cu zero:
ΨΣ = 0 (1.14)
∫∫ B ⋅ dS = 0 (1.15)
Σ
div B = 0 (1.16)
• Legea legăturii dintre D, E , P şi legea polarizaţiei electrice
D = ε0 ⋅ E + P (1.17)
P = P p + χe ⋅ ε 0 ⋅ E (1.18)
unde P reprezintă polarizaţia electrică, ε 0 permitivitatea absolută a vidului, χ e susceptivitatea
electrică, iar P p polarizaţia permanentă. Dacă eliminăm P din (1.17) şi (1.18) avem:
D =ε ⋅E + Pp (1.19)
ε = ε 0 ⋅ (1 + χ e ) = ε 0 ⋅ ε r (1.20)
• Legea legăturii dintre B, H , M şi legea magnetizaţiei
(
B = µ0 ⋅ H + M ) (1.21)
Introducere 8
M =M p + χm ⋅ H (1.22)
unde M reprezintă magnetizaţia, μ0 permeabilitatea absolută a vidului,χ m susceptivitatea
magnetică, iar M p magnetizaţia permanentă. Dacă eliminăm M din (1.21) şi (1.22) avem:
B = µ ⋅ H + µ0 ⋅ M p (1.23)
µ = µ 0 ⋅ (1 + χ m ) = µ 0 ⋅ µ r (1.24)
• Legea conducţiei electrice
J = σ ⋅ (E + E i ) (1.25)
E + Ei = ρ ⋅ J (1.26)
unde σ reprezintă conductivitatea electrică, iar E i intensitatea câmpului electric imprimat.
• Legea transformării energiei electrice în conductoare
p = E ⋅ J = ρ ⋅ J 2 − Ei ⋅ J (1.27)
unde p reprezintă puterea transformată în căldură pe unitatea de volum [W/m ]. 3
• Legături între mărimile primare şi cele derivate

di
J= ⋅n (1.28)
dS
i = ∫∫ J ⋅ dS (1.29)
S
dp
P= (1.30)
dV
p = ∫∫∫ P ⋅ dV (1.31)
V
dm
M = (1.32)
dV
m = ∫∫∫ M ⋅ dV (1.33)
V
B
u AB = ∫ E ⋅ d l (1.34)
A
• Teorema conservării sarcinii electrice – curentul care iese printr-o suprafaţă închisăΣ
este egal cu viteza de scădere a sarcinii din suprafaţa Σ:
dq
iΣ = − Σ (1.35)
dt
d
∫∫ J ⋅ dS = − dt ∫∫∫ ρ v ⋅ dV (1.36)
Σ V Σ
Introducere 9
2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE REŢELELOR
ELECTRICE
Aşa cum am arătat în capitolul introductiv al lucrării, reţelele electrice cuprind, în

principal, linii electrice şi staţiile electrice de transformare. Întrucât construcţia staţiilor de
transformare este studiată în cursul de specialitate, în acest capitol vom prezenta construcţia
liniilor electrice aeriene (LEA) şi a celor în cablu (LEC).
2.1. Construcţia liniilor electrice aeriene
Liniile sunt constituite din stâlpi, conductoare, armături, cleme şi izolatoare.
2.1.1. Conductoarele liniilor electrice
Se realizează de din aluminiu, oţel, şi mai rar din cupru, bronz, aldrey (aliaje ale
aluminiului). Conductoarele de protecţie se construiesc în general din oţel zincat.
Acestea pot fi:
• monofilare (masive), dintr-o singură sârmă cu secţiunea rotundă, utilizate în
trecut la linii cu secţiuni mici;
• multifilare, sub formă de funie, formate din mai multe sârme răsucite. Pot fi
formate din sârme cu aceeaşi secţiune sau cu secţiuni diferite.
Conductoarele multifilare pof fi:
• monometalice – cu un singur material component
• bimetalice – cu sârme din două materiale, cel mai utilizat fiind conductoarele
OL-AL (figura 2.1)
Figura 2.1
Conductoare bimetalice
OL-AL
1 – miez din OL
2 – înveliş din AL
Conductoarele de MT şi joasă tensiune pot fi izolate sau neizolate. La JT se folosesc

conductoare izolate torsadate, formate din unul sau mai multe conductoare de aluminiu izolate
cu PVC, răsucite în jurul unui conductor din aluminiu-oţel de asemenea izolat cu PVC (figura
2.2). La IT conductoarele sunt neizolate. Principalele caracteristici fizico-mecanice ale
materialelor conductoarelor sunt arătate în tabelul 2.1.
În tabelul 2.2 se prezintă câteva
caracteristici ale conductoarelor de oţel
aluminiu. Raportul dintre secţiunile celor
două materiale componente este diferit la
conductoarele obişnuite faţă de Figura 2.2
conductoarele întărite (cu rezistenţă
mecanică mărită). Notarea conductoarelor
OL-AL cuprinde atât secţiunea nominală a
firelor de AL cât şi cea a firelor de OL, de
exemplu: Conductor OL-AL 95/16 mm2.
În tabelul 2.3 se prezintă principalele caracteristici ale conductoarelor de aluminiu.
Elemente constructive ale LEA 10

Tabelul 2.1
Caracteristicile fizico-chimice ale materialelor componente ale conductoarelor
Coeficientul Greutatea Coeficientul

Rezistivitatea Rezistenţa
de temperatură volumică de dilatare Modulul
electrică în curent continuu la
Caracteristici al rezistenţei (greutatea termică de elasticitate
la 20°C rupere
electrice specifică) liniară
Material LEA Ωmm2/m °C-1 kg/dm3 °C-1 daN/mm2 daN/mm2
(18,5÷17,3) pentru fire cu
LEA φ = (1,85÷2,50) mm;
0,028264 0,004 2,7 2,310-5 5500
existente (17,3÷16,4) pentru fire cu
Aluminiu
φ = (2,50÷4,00) mm
φ = (1,85÷2,50) mm;
LEA noi < 0,028264 0,00403 2,703 2,310-5 5500
φ = (2,50÷3,50) mm
32,5 (tip A), 29,5 (tip B)
Aliaje de
pentru fire cu φ ≤ 3,5 mm;

aluminiu
0,032840 - tip A 0,032530 -5

- 0,0036 2,703 2,310 5500
- tip B 31,5 (tip A), 29,5 (tip B)
pentru fire cu φ > 3,5 mm
(0,2510÷0,2493)
LEA
1,1510-5
categoria B
pentru fire cu 0,0045 7,85 19600 117,6

existente
φ = (1,45÷3,20) mm
Oţel
(124,0÷119,0) pentru fire cu φ =

LEA noi - - 7,78 1,1510-5 19600
(1,24÷4,25) mm
(0,2510÷0,2493)
LEA
1,1510-5
categoria C
pentru fire cu 0,0045 7,85 19600 137,3

existente
φ = (1,45÷3,20) mm
Oţel

LEA noi - - 7,78 1,1510-5 (19600)
φ = (1,24÷4,25) mm

Tabelul 2.2
Câteva caracteristici ale conductoarelor OL-AL
Tabelul 2.3
Pentru conductoarele electrice trebuie

precizate curentul maxim admisibil pentru
anumite condiţii de mediu limită, de exemplu
40 ºC, atunci când conductorul atinge
temperatura maximă admisibilă de durată, de
ţi
obicei în jur de 70 ºC. În tabelul 2.4 sunt da
curenţii admisibili pentru conductoare
torsadate utilizate la JT:
Tabelul 2.4
Curenţii admisibili pentru
conductoare torsadate TYR

În tabelul 2.5 se prezintă principalele caracteristici ale conductoarelor torsadate TYR.
Tabelul 2.5
Caracteristici conductoare torsadate TYR
2.1.2. Stâlpii liniilor electrice aeriene
Sunt elementele liniilor electrice care, prin intermediul izolatoarelor, clemelor şi

armăturilor susţin conductoarele deasupra solului.
Stâlpii pot fi din metal, din beton armat sau din lemn. Stâlpii metalici se utilizează, cu
preponderenţă, la tensiuni începând cu 110 kV. Se utilizează şi la 20 kV pentru stâlpi speciali
(de exemplu traversări). Sunt executate din profile de oţel într-o construcţie sub formă de
grinzi cu zăbrele. La joasă tensiune, în special pentru iluminat, se utilizează stâlpi din ţeavă
metalică.
Stâlpii din beton armat se utilizează la construcţia linilor de medie şi joasă tensiune.
Sub forma a două tronsoane se utilizează şi la 110 kV.
Stâlpii din lemn se utilizează mai rar. Sunt admişi în cazul unor zone greu accesibile
sau în situaţia unor construcţii temporare.

Stâlpii au ca părţi componente, pe lângă corpul propriu-zis, console, traverse, vârfare,
montaţi în partea superioară a acestora.
După numărul de circuite montate pe un stâlp, aceştia pot fi:
• cu un circuit monofazat – utilizat pentru linii de joasă tensiune situate în capetele
unei zone de reţea sau stâlpi intermediari pentru branşamentul consumatorilor
monofazaţi
• cu un circuit trifazat
• cu două circuite trifazate
• cu patru circuite trifazate
Dacă sunt mai multe circuite pe un stâlp, de regulă acestea au aceeaşi tensiune. Există
şi situaţii în care, pe stâlpi se montează circuite cu tensiuni diferite. Cea mai uzuală situaţie
este aceea a liniilor de medie tensiune comune cu circuite de joasă tensiune. Se mai întâlnesc
şi circuite 110 kV + 20 kV în cazul liniilor pentru racordul CHE cu puteri de 5-15 MW. Din
punct de vedere funcţional, stâlpii pot fi:
- stâlpi de susţinere (SS) – aceştia preiau sarcinile verticale şi sarcinile datorate
acţiunii vântului. Ocupă o pondere de 70-90 % din numărul stâlpilor unei linii. La rândul lor
pot exista stâlpi de susţinere normali care nu preiau sarcini în lungul liniei, fiind prevăzute cu
cleme cu eliberarea conductoarelor şi stâlpi de susţinere întăriţi care pot prelua şi sarcini în
lungul liniei, având cleme cu reţinerea conductoarelor (figura 2.3);
Figura 2.3
Explicativă pentru tipurile de stâlpi utilizaţi în
construcţia LEA
- stâlpi de întindere (SI) – se fixează pe aliniamentul liniei la distanţe cuprinse între 2

şi 10 km şi au rolul de a prelua eforturi în lungul liniei pentru a preveni extinderea unor avarii.
Distanţa între doi stâlpi de întindere se mai numeşte şi panou de întindere;
- stâlpi terminali (ST) – se utilizează la capetele liniei şi preiau în permanenţă sarcini,
în lungul liniei, pe o singură parte a stâlpului. Au şi rolul de stâlpi de întindere, delimitând
primul şi ultimul panou al liniei;
- stâlpi de colţ (SC) – se montează la intersecţia a două aliniamente şi trebuie să preia
şi forţe orizontale perpendiculare pe linie, în direcţia bisectoarei unghiului format de
aliniamente. Pentru unghiuri apropiate de 180 º se utilizează stâlpi de sus ţinere întăriţi, iar la
unghiuri mai mari se utilizează stâlpi terminali sau de colţ, delimitând, în acelaşi timp, un
panou de întindere;
- stâlpi de derivaţie (SD) – sunt similari cu cei de colţ, dar, au în plus, console pentru
prinderea conductoarelor liniei derivaţie;
- stâlpi speciali – stâlpi de traversare (şosele, căi ferate, ape), stâlpi de subtraversare
(când o linie electrică subtraversează o altă linie cu tensiunea nominală mai mare), stâlpi de
transpunere a fazelor.

Stâlpii metalici se realizează, de obicei, din tronsoane care se asamblează la locul de
montare. Ei asigură o bună legătură la priza de pământ prin corpul stâlpului. Cuprind montanţi
în colţurile secţiunii transversale şi un sistem de zăbrele numite şi contravântuiri.
Componentele pot fi prinse prin sudură sau prin buloane (şuruburi sau nituri). Au
dezavantajul că trebuie vopsiţi la un interval de aproximativ 5 ani.
Principalele tipuri de coronamente utilizate sunt prezentate în figura 2.4, 2.5.
Figura 2.5
Coronamente pentru stâlpii LEA simplu circuit:
a,b – în triunghi, c – tip Y, d- cap de pisică, e – tip portal (π)
Figura 2.6
Coronamente pentru stâlpii LEA dublu circuit:
a – hexagon, b - brad ,c –brad întors, d- conductoare active în două
planuri orizontale, e – toate conductoarele active în acelaşi plan
Stâlpii de beton armat – au următoarele avantaje:

- economie de lemn şi metal, folosind în schimb materiale de construcţii;
- cost relativ redus;
- rezistenţă mecanică bună;
- cheltuieli de exploatare reduse;
- posibilitate de tipizare (execuţie în serie mare).
Au însă şi dezavantaje:
- greutate mare şi o oarecare fragilitate
- necesită o execuţie îngrijită şi o tehnologie de montaj adecvată.

Stâlpii din beton pot fi vibraţi sau centrifugaţi. Pot fi executaţi cu armătura normală
sau pretensionată variantă care duce la o precomprimare a betonului. În figura 2.7 sunt
prezentaţi stâlpii din beton centrifugat utilizaţi la 110 kV.
Figura 2.7
2.1.3. Console pentru LEA de medie şi joasă tensiune
În cazul stâlpilor metalici, consolele se realizează din montanţi şi zăbrele ca în cazul

corpului principal al stâlpului. Tipurile de coronamente întâlnite la LEA MT sunt:
o coronament orizontal simplu utilizat în cazul izolatoarele tip suport;

o coronament deformabil, utilizat în cazul izolaţiei elastice (tip lanţ de
izolatoare);
o coronament dezaxat pentru linii simplu circuit cu izolaţie rigidă;
o coronament pentru linii dublu circuit cu izolaţie elastică.
În figurile 2.8÷2.14 sunt prezentate câteva tipuri de console utilizate la LEA de medie
şi joasă tensiune.
Figura 2.8
Consolă pentru coronament
orizontal LEA MT, susţinere,
simplu circuit
Figura 2.9 Figura 2.9

Consolă pentru coronament Consolă pentru coronament
orizontal LEA MT, întindere orizontal LEA MT, întindere
sau terminal, simplu circuit
sau terminal, simplu circuit
În figura 2.15 se prezintă tije şi bridă pentru prinderea conductoarelor torsadate de

joasă tensiune.
2.1.4. Izolatoare
Sunt elemente componente ale LEA constituite dintr-un izolator solid, cu sau fără
armături metalice, cu ajutorul cărora se realizează izolarea şi fixarea conductoarelor.
Izolatoarele sunt supuse acţiunii câmpurilor electrice date de tensiunea de serviciu sau de

Figura 2.10
orizontal LEA MT, susţinere,
dublu circuit
Figura 2.11
elastic LEA MT, susţinere,
simplu circuit
Figura 2.12
dezaxat LEA MT, susţinere,
simplu circuit

Figura 2.13
Console pentru
coronament elastic LEA
MT, dublu circuit
a- susţinere
b- întindere
Figura 2.14
Consolă pentru LEA
JT
b)
a)
Figura 2.15
Armături pentru prinderea conductoarelor torsadate de c)
JT : a),b) tije de întindere, c) bridă de fixare

supratensiuni. Conturnarea este o descărcare exterioară izolatorului, de-a lungul liniei de
fugă. Străpungerea unui izolator este o descărcare electrică prin corpul solid al izolatorului.
Linia de fugă (cm) reprezintă distanţa cea mai mică pe suprafaţa izolatorului între părţile
metalice aflate la potenţiale diferite. Dacă un izolator are mai multe elemente, linia de fugă se
determină prin sumarea liniei de fugă pentru fiecare element. Linia de fugă specifică (cm/kV)
este raportul între lungimea liniei de fugă şi tensiunea maximă de serviciu între faze.
Tensiunea de 50% conturnare la impuls reprezintă valoarea tensiunii de impuls 1.2/50 μs la
care conturnarea are loc pentru aproximativ jumătate din încercări. Tensiunea de ţinere 1 min
la frecvenţă industrială este acea valoare a tensiunii alternative care aplicată timp de 1 minut
nu produce nici conturnare nici străpungere. Rezistenţa de izolaţie este rezistenţa electrică
măsurată în curent continuu între armăturile din cele două capete ale izolatorului. Sarcina
mecanică de rupere este sarcina mecanică care produce separarea pieselor metalice sau
ruperea totală a izolatorului. Rezistenţa de variaţie la variaţii bruşte de temperatură,
caracterizează proprietatea acestora de a nu fi afectate la variaţii de temperatură stabilite prin
norme.
2.1.4.1. Materiale pentru izolatoare
Izolatoarele pot fi construite din:

• materiale ceramice
• sticlă
• materiale sintetice şi compozite
În cadrul materialelor ceramice putem numi materialele porţelanul cuarţos sau
aluminos, ceramica termorezistentă, steatitul si ceramica zirconiferă. Izolatorii din porţelan
sunt acoperiţi cu un strat de glazură (smalţ) care evită murdărirea suprafeţei şi producerea
fisurilor. Ca dezavantaje: fragilitatea, rezistenţa mecanică redusă la tracţiune şi încovoiere,
pierderi dielectrice mari la înaltă frecvenţă. Steatitul este un material ceramic pe bază de talc
sau silicat de magneziu hidratat. Se foloseşte la izolatoarele suport, supuse la eforturi de
încovoiere, având rezistenţa mecanică superioară porţelanului. Sticla este un amestec de
silicaţi cu structură amorfă. Are caracteristici electrice superioare porţelanului, are
coeficientul de dilatare apropiat de cel al armăturilor metalice, dar este sensibilă la impulsuri
mecanice şi are rezistenţă scăzută la eforturi mecanice şi termice.
Materialele compozite sunt considerate a fi “materiale din generatia a 2-a “.Ele s-au
dezvoltat pentru obţinerea unor materiale cu proprietăţi mecanice, tehnice, electrice, chimice,
fizice, optice si de prelucrabilitate superioare materialelor tradiţionale, ca înlocuitor pentru
metale sau unele mase plastice. Materialele compozite sunt neomogene şi anizotrope, neavând
aceleaşi proprietăţi mecanice in toate punctele si in toate direcţiile, răspunzând cerinţelor
actuale impuse industriei de a realiza produse cu un consum minim de metal, prin premisa
“sindromului uşurării”, motiv pentru care ele au aplicaţii mai ales in tehnicile de varf. In
industria electrotehnica se folosesc compozite conţinând materiale plastice speciale, răşini
poliamidice, siliconi, policarbonaţi, polibutilenite pentru izolaţii si piese de legătură. Studiul
sistematic al noilor materiale electroizolante utilizate in reţelele electrice, a dus la elaborarea
unor materiale cu caracteristici mult îmbunătăţite după cum urmează:
a)Rezistenta sporita la îmbătrânirea tehnica a materialelor izolante. Se obţine o durata
de viata de 30-40 de ani.
b)Rezistenta sporita la radiaţii UV
c)Capacitatea de “memorie elastică” a formei. In cazul materialelor termocontractabile
“memoria” formei înseamnă că acestea se pot prefabrica in aşa fel încât in timpul montajului
sa ia o anumita grosime de perete prestabilita.
d) Invulnerabilitate la agresiuni mecanice si rezistenta la propagarea focului (cu
autostingere).

e)Rezistenta dielectrica ridicata şi foarte mica absorbţie de apa in cazul răşinilor
epoxidice.
În cadrul acestor materiale izolante, izolatorii compoziţi de tracţiune realizaţi din

cauciuc siliconic cu inima de răşini sintetice armate cu fibre de sticla prezintă proprietăţi
deosebite electroizolante si rezistenta mecanică. Învelişurile si fustele realizate din cauciuc
siliconic asigură o deosebita comportare antipoluare, datorita proprietatilor hidrofobe ale
materialului folosit. Capetele terminale ale izolatorilor (destinate prinderii în lanţuri de
izolatoare) sunt realizate din aliaj de Al marca AlMgSi , un aliaj cu înalte proprietăţi mecanice
si rezistent la coroziune. Masa acestui izolator este 1/10 din masa unui izolator ceramic cu
aceleasi proprietati electrice. Avantajele majore ale acestui tip de izolator sunt :
- invulnerabilitate la agresiuni mecanice (focuri de arma) datorita înaltelor proprietăţi
mecanice si a dimensiunilor reduse;
- înalta rezistenţă la acţiunea distructivă a radiaţiei UV si a descărcărilor
(conturnărilor) accidentale;
- costuri reduse de întreţinere , nemaifiind necesară curăţirea periodică a izolatorilor
datorită proprietăţilor de hidrofobicitate;
- reducerea costurilor de transport şi instalare, în comparaţie cu izolatoarele ceramice
sau de sticla(sunt excluse spargerile);
-raport calitate/preţ superior tuturor celorlalte tipuri de izolatoare;
- nu permite formarea suprafeţei conductoare la apariţia curentului de scurgere sau
arcului pe suprafaţă.
Suprafaţa hidrofobă comparativ cu suprafaţa hidrofilă se comportă ca in fig. 2.16 şi
fig. 2.17 pentru materiale siliconice si ceramice:
Figura 2.16
Comportarea cauciucului siliconic
în prezenţa apei
Figura 2.17
Comportarea materialelor
ceramice în prezenţa apei
2.1.4.2. Izolatoare pe tipuri constructive şi tensiuni
Izolatoarele pot fi tip suport, situaţie în care sunt fixate rigid de stâlpi şi nu se pot
mişcaşi izolatoare în suspensie, tip capă-tijă care se pot mişca împreună cu conductorul. În
figurile 2.18, 2.19 sunt prezentate izolatoare de susţinere şi de tracţiune, din porţelan, utilizate
la LEA de JT cu conductoare neizolate. În figura 2.20 este prezentat un izolator de 20 kV tip
suport, din porţelan, utilizat la LEA de 20 kV, iar în figura 2.21 este prezentat un izolator din
porţelan tip suspensie, de întindere sau suţinere, de 20 kV.
În figura 2.22 este prezentat un izolator tip capă tijă din sticlă utilizat în lanţurile de
izolatoare la LEA 110 şi 220 kV. În figura 2.23 sunt prezentate lanţuri de izolatoare de
susţinere simple, duble şi un lanţ de întindere.

Figura 2.18
Izolatoare de susţinere la JT, tip N, din
porţelan
Figura 2.19
Izolatoare de
susţinere la
JT, tip
tracţiune T (a)
şi tracţiune
dublă TD (b),
din porţelan
Figura 2.20
Izolator tip suport de 20 kV, IsNs din
porţelan

Figura 2.22
Izolator de suspensie tip capă tijă din
sticlă, tip CTS 120-2p, 110-220 kV
Figura 2.21
Izolator suspensie tip tijă, din
porţelan, la 20 kV
Figura 2.23
Lanţuri de izolatoare tip suspensie
simplu, dublu şi de întindere

În figura 2.24 se prezintă un izolator din cauciuc siliconic tip tijă, de 20 kV utilizat la
LEA de 20 kV, iar în figura 2.25 un izolator tip suport.
Figura 2.24
Izolator tip tijă din
cauciuc siliconic de 20
kV
Figura 2.25
Izolator tip suport din
cauciuc siliconic de 20 kV
Figura 2.26
Lanţ simplu de izolatoare din
cauciuc siliconic la 110 kV

În figura 2.26 este prezentat un lanţ de izolatoare simplu de 110 kV, inclusiv armături,
utilizat la 110 kV.
2.1.5. Cleme şi armături
Clemele şi armăturile realizează legătura electrică şi mecanică între conductoarele

liniei, izolatoare şi stâlpii liniilor electrice. Prin cleme se înţeleg piesele care sunt în contact
direct cu conductoarele şi asigură legătura electrică/mecanică între conductoare şi izolatoare.
Armăturile sunt piese şi dispozitive de legătură intermediare între izolatoare şi consolele
stâlpilor sau între cleme şi izolatoare. În această categorie intră şi unele dispozitive de
protecţie împotriva arcurilor electrice, dispozitivele de amortizare a oscilaţiilor conductoarelor
şi distanţiere între conductoarele liniilor cu mai multe conductoare pe fază. Clemele şi
armăturile trebuie să asigure rezistenţa mecanică necesară. Sarcinile de calcul nu trebuie să
depăşească o anumită valoare din sarcina de rupere, între 65 şi 95 % , în regimuri normale şi
de avarie.
Principalele categorii de cleme şi armături sunt:
• Armături pentru fixarea lanţurilor de izolatoare de consolele stâlpilor
• Armături pentru legături intermediare între cleme şi lanţuri de izolatoare
• Ochiuri pentru fixarea izolatoarelor
• Armături pentru lanţuri multiple
• Nuci de suspensie (armături pentru fixarea clemelor sau armăturilor la izolatoare)
• Cleme pentru fixarea conductoarelor active şi de protecţie
• Cleme pentru legături electrice şi înnădirea conductoarelor
• Armături de protecţie împotriva supratensiunilor
În figurile 2.27÷2.34 se prezintă câteva exemple de cleme şi armături.

Ochi de suspensie drept ORdr Nuca cu ochi drept NSV

Figura 2.29
Clemă de
susţinere
oscilantă fără
declanşare tip
SOL
Figura 2.30
Clemă de susţinere
cu tracţiune
limitată STIL
Figura 2.31
Clemă cu crestături
Figura 2.32
Clemă universală MT

2.2. Construcţia liniilor electrice în cablu
Utilizarea liniilor electrice în cablu aduce o serie de avantaje, cum ar fi:

• siguranţa în funcţionare mărită
• lipsa influenţei factorilor atmosferici
• nu poluează natura înconjurătoare
Pe de altă parte utilizarea LEC are şi dezavantaje:
• costul mai ridicat
• detectarea defectelor mult mai greoaie
• costul ridicat al mentenanţei corective (pentru remedierea defectelor)
2.2.1. Clasificarea cablurilor
A. În funcţie de tensiunea la care funcţionează

• Cabluri de joasă tensiune , U ≤ 1 kV
• Cabluri de medie tensiune, 1 < U < 110 kV
• Cabluri de înaltă tensiune U ≥ 110 kV
B. După funcţia realizată – litera reprezintă prima cifră la marcare
• Cabluri de energie - C
• Cabluri pentru instalaţii fixe – F
• Cabluri pentru instalaţii mobile – M
• Cabluri de semnalizare – CS
• Cabluri de telecomunicaţii – T
• Cabluri pentru vehicule – V
• Cabluri pentru instalaţii navale – N
C. După numărul de conductoare
• Cabluri monopolare
• Cabluri multipolare
2.2.2. Simbolizarea cablurilor
C – cablu de energie
A – conductor din aluminiu (se pune înaintea lui C, pentru cabluri de energie)
AO – conductor din oţel-aluminiu
B – cabluri pentru branşamente (se pune după C – de exemplu CCB... – cablu
concentric pentru barnşamente)
Y – izolaţie din PVC
2Y – izolaţie din polietilenă termoplastică
2X – izolaţie din polietilenă reticulată
H – izolaţie din hârtie (când este aşezat după C – de exemplu ACH...) sau izolaţie din
polietilenă termoplastică fără halogeni
P – manta de plumb
Ab – armătură din bandă de oţel
Abz – armătură din bandă de oţel zincată
Ar – armătură din sârmă de oţel
I – înveliş exterior din material fibros
E – ecran din bandă de cupru
S – strat semiconductor sau/şi ecran din sârme de Cu
F – rezistenţă mărită la propagarea flăcării (la sfârşitul simbolului ...-F)
O – fără conductor verde-galben (la sfârşit ...-O)
J – cu conductor verde galben (la sfârşit ...-J)

R – fire răsucite
Exemple: CYY-F – cablu cu izolaţie din PVC pe faze şi manta din PVC, cu rezistenţă
mărită la propagarea flăcării
C2XAb(z)Y - Cabluri de energie cu izolaţie de polietilenă reticulată, şi manta de PVC,
cu armătură de benzi de oţel şi manta exterioară din PVC.
Liniile electrice în cablu au ca şi componente principale: cablurile electrice, cutiile

terminale şi manşoanele.
2.2.3. Construcţia cablurilor electrice
Mai întâi vom prezenta un exemplu, pentru o mai bună înţelegere:
Figura 2.33
Cablu de medie tensiune, cu izolaţie de
polietilena reticulata si manta de PVC
pentru tensiuni nominale U0/U= 6/10
kV, 12/20 kV ; 18/30 kV.
Elementele constructive ale cablului din figura 2.33 sunt:

1 - Conductor de aluminiu compactizat
2 - Strat semiconductor interior
3 - Izolaţie de polietilena reticulată (XLPE)
4 - Strat semiconductor exterior
5 - Bandă semiconductoare
6 - Ecran din sârmă de cupru
7 - Banda de cupru
8 - Strat separator
9 - Manta de PVC
Cablul prezentat este unul destinat pozării în tuburi, în aer liber şi nu poate fi montat
direct în pământ sau în apa. Cablurile pot fi pozate în fascicul de trei cabluri monofazate
aşezate în treflă sau linie. Aşa cum se vede în figură, cablul are mai multe straturi de izolaţie,
din materiale diferite. Izolaţia principală este din polietilenă reticulată (3), existând încă un
strat exterior din PVC (9). Pentru uniformizarea câmpului electric se utilizează straturi
semiconductoare (2),(4). Acelaşi rol îl are şi ecranul din sârme de cupru (6). Banda din cupru
(7) are rolul de a anula câmpul produs de eventualii curenţi vagabonzi care pot circula prin
ecran, fiind bobinată în sens invers (contraspiră).
Elementele componente ale unui cablu sunt:
• Conductoarele – se realizează din cupru sau aluminiu şi poate fi (figura 2.34)
o monofilar

o multifilar
o cu secţiune circulară
o cu secţiune sub formă de sector
o tubulare
o compactizat – este un conductor multifilar la care interstiţiile dintre fire au
fost reduse prin comprimare mecanică
Figura 2.34
Tipuri de conductoare
folosite în construcţia
cablurilor electrice
• Izolaţia – poate fi realizată din materiale plastice, hârtie impregnată cu un material

izolant (cu sau fără presiune de ulei sau gaz), bumbac, izolaţii minerale (pudră
minerală comprimată), cauciuc natural sau sintetic. Dintre materialele plastice se
utilizează PVC (policlorura de vinil), XLPE (polietilenă reticulată). Izolaţia are se
foloseşte pentru fiecare conductor în parte şi pentru întreg cablul.
• Ecranele electrice – reprezintă stratul conductor care are funcţia de a impune
configuraţia câmpului electric în interiorul izolaţiei. Ecranele pot fi:
o Ecran pe conductor – este realizat dintr-un material metalic, nemagnetic
sau din materiale semiconductoare
o Ecran pe învelişul izolant (pe toate conductoarele din cablu)
o Ecran de protecţie – înveliş metalic dispus în jurul cablului, legat la pământ
în scopul protejării mediului înconjurător de câmpul produs de cablu sau a
protejării cablului de câmpuri exterioare.
Straturile semiconductoare au şi rolul de a evita interacţiunile dintre două componente
ale unui cablu, cum ar fi între conductor şi izolaţie.
• Manta - este in înveliş care realizează separarea părţii interne, active a cablului de
partea exterioară de protecţie. Trebuie să asigure o etanşare perfectă faţă de mediu
exterior, să prezinte o bună rezistenţă mecanică şi o conductibilitate termică ridicată
pentru a permite evacuarea căldurii din cablu. Materialele folosite la construcţia
mantalei sunt: plumbul şi aliajele sale, aluminiu, materiale plastice – PVC şi PE.
• Armătură – benzi metalice sau din fire aplicate la nivelul cablului (în exterior sau
sub o manta izolantă) cu rolul de a asigura o protecţie mecanică. Uneori ecranul
electric are şi rol de armătură. Dacă în interiorul cablului sunt fluide sub presiune
(ulei), atunci armătura poartă numele de blindaj. Peste armătură se depune un strat
de PVC sau iută impregnată cu rol de protecţie împotriva pătrunderii umezelii.
• Fluid de răcire – se utilizează la
cablurile de IT răcite cu ulei sau gaz
(figura 2.35).
Figura 2.35
Cabluri de IT răcite cu
ulei

2.2.3.1.Caracteristicile cablurilor electrice
Principalele caracteristici tehnice ale cablurilor electrice sunt:

- numărul de conductoare şi secţiunea;
- tensiunea nominala U0/U (faţă de pământ şi între faze) [kV/kV]
- temperatura minima a cablului la montaj şi în exploatare [ºC]
- temperatura maxima admisa pe conductor in condiţii normale de exploatare (în jur de
70 ºC)
- tensiunea de încercare : 50 Hz, timp de 5 min
- rezistenţa specifică la 20 º C [Ω/km]
- curentul maxim admisibil în condiţii standard (temperatura solului 20ºC, adâncime
de pozare 1m, temperatura aerului 35 ºC, rezistivitatea termică a solului 1 km/W)
- diametrul exterior [mm]
- masa specifică [kg/km]
2.2.3.2. Tipuri constructive de cabluri
A. Cabluri cu izolaţie din PVC (figura 2.36)
Figura 2.36
Cablu de JT cu izolaţie
de PVC
1 - Conductor de cupru sau aluminiu unifilar

2 - Izolaţie de PVC
3 - Înveliş comun semiconductor
4 - Manta interioara
5 - Armatura din banda de otel
6 – Manta exterioara de PVC
Se construiesc pentru joasă, în mod deosebit, şi medie tensiune (mai rar).
B. `Cabluri cu izolaţie din polietilenă reticulată (XLPE), figura 2.37
Figura 2.37
Cablu de IT cu izolaţie de
polietilenă reticulată(ABB)
Descrierea este asemănătoare cu cea din figura 2.33. Se construiesc pentru tensiuni de
la 1 kV până la 500 kV, monofazate sau trifazate.
C. Cabluri cu izolaţia de cauciuc – figura 2.38
Se utilizează cu precădere la JT având avantajul flexibilităţii ridicate. Se utilizează
pentru alimentarea aparatelor portabile, în industria navală, etc.

Figura 2.38
Cablu de JT cu izolaţie de
cauciuc
1 - Conductor multifilar, flexibil din sarma de cupru

2 - Strat separator de folie poliesterică
3 - Izolaţie din amestec de cauciuc obişnuit
4 - Manta din amestec de cauciuc obişnuit
În compoziţii speciale, s-au realizat cabluri şi la tensiuni mai mari (figura 3.29):
Figura 2.39
Cablu de IT cu izolaţie pe bază
de cauciuc (69 kV)
- A – conductor de cupru
- B – Material semiconductor - EPR
- C - cauciuc cu etilenă şi propilenă
(EPR – Ethylene-Propylene Rubber)
- D - Material semiconductor – EPR
- E - Bandă de cupru
- F – Manta de PVC
D. Cabluri cu izolaţie de hârtie (figura 2.40)
Figura 2.40
Cablu submarin cu izolaţie de
hârtie (300-500 kV cc)
1 – conductor din cupru cu rezistenţă mecanică mărita

2 – ecran conductor semiconductor
3 – izolaţie din hârtie impregnată cu ulei
4 – ecran izolaţie
5 – manta de plumb
6 – înveliş plastic
7 – armătură tip bandă
8 – fibră optică (opţional)
9 – armătură din sârme de oţel
10 – izolaţie de protecţie

2.2.4. Manşoane de legătură
Sunt componente necesare pentru înnădirea cablurilor electrice la montaj acestora sau,
în exploatare, în urma unui montaj. Manşoanele asigură:
• continuitatea electrică a conductoarelor, a mantalei metalice şi a ecranelor;
• etanşeitatea mantalei cablului;
• nivel de izolaţie corespunzător faţă de exterior;
• protecţia cablurilor împotriva umezelii şi a altor substanţe nocive.
Principalele tipuri de manşoane folosite la înnădirea cablurilor de joasă şi medie
tensiune sunt:
Manşoanele de înnădire – se execută din fontă sau, mai nou, din răşini sintetice, capetele
cablurilor se introduc prin feţele laterale, iar conductoarele se înnădesc cu cleme.
Manşoanele de derivaţie se folosesc în principal la cablurile de joasă tensiune, pentru
racordarea diferiţilor consumatori la o linie principală.
Figura 2.41
Tipuri de manşoane
Manşoanele se realizează cu diverse tehnologii, cele mai noi sunt:

- manşoane retractabile la cald (figura 2.43)
- manşoane retractabile la rece (figura 2.44)
- manşoane cu răşină.
Figura 2.42
Manşon din fontă 1-15 kV


Manşon retractabil la cald JT Manşon retractabil la rece MT
Manşoanele termocontractabile la cald folosesc căldura pentru ca materialul să preia

forma necesară.
Tehnologia retractabilă la rece poate fi folosită în realizarea manşoanelor şi
terminalelor de medie tensiune. Elementele componente ale sistemelor care înglobează
tehnologia retractabilă la rece sunt pretensionate pe un nucleu spiralat, care se înlătură manual
în momentul instalării. Memoria formei materialului duce la contractarea corpului asigurând o
etanşare fiabilă, de durată. Printre avantajele acestei tehnologii, amintim:
• instalare uşoară
• creşterea fiabilităţii
• reducerea costurilor de manoperă
• diminuarea gradului de periculozitate al condiţiilor de lucru
Realizarea manşoanelor retractabile la cald presupune următorii paşi :
 Pregătirea capetelor de cablu (2.45.a)
 Executarea legăturilor între capete (2.45.b)
 Prinderea manşetelor în zona legăturilor (2.45.c)
 Fixarea tubului izolator interior (2.45.d)
 Izolarea cu bandă (2.45.e)
 Fixarea tubului izolator exterior (2.45.f)
b)
a)

c) d)
e)
f)
Figura 2.45
Tehnologia de realizarea unui manşon
termocontractabil la cald
Realizarea manşoanelor în aceste tehnologii este foarte rapidă, utilizându-se pachete

prefabricate (figura 2.46.
Figura 2.46
Pachet pentru realizarea unui
manşon
2.2.5. Cutii terminale
Cutiile terminale se montează la capetele cablurilor, permiţând astfel scoaterea în

exterior a conductoarelor şi legarea lor la maşinile electrice, la celulele din staţii sau posturi
de transformare sau la liniile electrice aeriene. Se construiesc în variantă de interior sau de
exterior, din tablă de oţel sau plumb, din răşini epoxidice sau poliesterice şi cauciuc siliconic.
Utilizează în principiu aceleaşi tehnologii ca şi manşoanele. În figura 2.46 se prezintă,
pe scurt tehnologia de realizarea a unei cutii terminale termocontractabile la cald.

Figura 2.47
Cutie terminală din fontă10-20 kV,
de exterior
b)
a)
Figura 2.48
Tehnologia realizării unei cutii
terminale la cald

c)
e)
d)
Fazele prezentate în figura 2.48 sunt:

a) pregătirea capătului cablului monofazat
b) matisarea sârmelor din ecran
c) montarea şi izolarea papucului
d) montarea tubului izolator termocontractant
e) montarea fustelor, în funcţie de nivelul de izolaţie
2.2.6. Montarea cablurilor electrice
Cablurile sunt montate în aer, în pământ, în tunele de cabluri, puţuri, în canale special
proiectate. La montare trebuie să se ţină seama de distanţele minime impuse de condiţiile de
răcire. De asemenea fluxurile de cabluri pe tensiuni şi funcţii sunt separate. La aşezarea pe
rastele trebuie să se ţină seama de distanţele minime de sprijin. Trebuie respectate distanţele
faţă de alte instalaţii tehnologice şi faţă de clădiri, reţele sau obiecte.
La instalarea în pământ, adâncimea de pozare se alege astfel:
- tensiunea mai mică sau egală cu 20 kV – (0.7÷0.8) m
- tensiunea mai mare de 20 kV - (1÷1.2) m
Figura 2.49
Aşezarea cablurilor în şanţuri
1)cablu, 2) nisip, 3)folie polietilenă, 4)plăci avertizoare, 5)umplutură

Cablurile se aşează între două straturi de nisip de circa 10 cm fiecare, peste care se
aşează un dispozitiv de avertizare (benzi sau plăci avertizoare), figura 2.49.
Cablurile pozate în încăperi, canale, galerii, puţuri, poduri, se vor marca cu etichete de
identificare la capete, la trecerile dintr-o construcţie în alta, la încrucişări cu alte cabluri.
Cablurile pozate în pământ se vor marca din 10 în 10 metri. Etichetele se confecţionează din
plumb, material plastic, cupru sau aluminiu şi vor avea înscrise pe ele:
- tensiunea [kV]
- marca de identificarea a cablului din jurnalul de cabluri
- anul de pozare.
Toate manşoanele şi cutiile terminale vor fi de asemenea marcate.

3. PARAMETRII REŢELELOR ELECTRICE

Aşa cum am mai menţionat, reţelele electrice sunt constituite din:
- linii electrice aeriene;
- linii electrice în cablu;
- transformatoare electrice;
- bobine de reactanţă longitudinale (pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit);
- bobine de reactanţă transversale (pentru compensarea energiei reactive);
- baterii de condensatoare.
Pentru calculul şi proiectarea reţelelor electrice este necesar ca elementele de reţea,
menţionate mai sus, să fie înlocuite prin parametrii lor echivalenţi. Majoritatea elementelor de
reţea sunt trifazate. În continuare, atunci când nu se fac menţiuni suplimentare, ne vom referi
la instalaţii trifazate. Elementele de R jX
reţea se înlocuiesc prin scheme
echivalente care au componente
longitudinale şi transversale (figura
3.1.).
G
Schema echivalentă prezintă jB
elemente longitudinale (R, X) şi
transversale (G, B). Rezistenţa (R) şi
reactanţa (X) sunt parametrii prin care
circulă energia electrică şi au valori
relativ mici. Conductanţa (G) şi Figura 3.1
susceptanţa (B) modelează capacităţile Schema echivalentă de
principiu a unui element
liniilor sau admitanţa de magnetizare a
de reţea
transformatoarelor, fiind conectate
între faze şi pământ. Deşi elementele
de reţea sunt trifazate, de obicei ele se înlocuiesc cu scheme echivalente monofazate, cu
parametrii depinzând de regimul de funcţionare.
Trebuie să precizăm că, în general elementele de reţea sunt nelineare (de exemplu
transformatoarele electrice care conţin circuite magnetice). Totuşi ţinând seama că, în regim
normal, ele sunt proiectate să funcţioneze în domeniul liniar, iar pe de altă parte tensiunea
variază în limite foarte mici (± 10%), în majoritatea calculelor elementele de reţea se
consideră lineare. Atunci când este cazul, de exemplu la calculul supratensiunilor, anumite
elemente de reţea vor fi considerate nelineare.
Instalaţiile trifazate ale reţelelor electrice se consideră simetrice. Această condiţie nu
este respectată în totalitate, însă, în practică, se urmăreşte simetrizarea prin construcţia
elementelor de reţea şi simetrizarea încărcării pe cele trei faze prin măsuri de exploatare.
Astfel, în cazul liniilor electrice se urmăreşte simetrizarea prin aşezarea fazelor, pe cât posibil,
în vârfurilor unui triunghi echilateral sau se transpun fazele. În cazul transformatoarelor, prin
construcţie se urmăreşte simetrizarea celor 3 faze. Existenţa unei simetrii constructive a
fazelor, prin egalitatea parametrilor pe cele 3 faze, permite analiza regimurilor de funcţionare
pe scheme echivalente monofazate, chiar în regimuri de funcţionare nesimetrice.
3.1. Impedanţa conductorului cilindric
Întrucât conductoarele elementelor de reţea sunt, de multe ori, de secţiuni mari, vom
analiza comportarea unui asemenea conductor în regim sinusoidal.
Considerăm un cu lungime mare (l ∞) = situat într -un dielectric omogen şi izotrop
(figura 3.2), cu raza conductorului notată cu R. Prin conductor circulă curentul i, în sensul
axei z.
Parametrii reţelelor electrice 38

i = 2 ⋅ I ⋅ sin (ω ⋅ t + α ) (3.1)
Pentru determinarea regimului de
funcţionare vom utiliza ecuaţiile câmpului
electromagnetic, date în capitolul 1 (rel. 1.16, z
1.5, 1.8, 1.11, 1.19, 1.25), scrise în regim
i
sinusoidal:

div B = 0 R
  y
rot E = − j ⋅ ω ⋅ B
  
rot H = J + j ⋅ ω ⋅ D

div D = 0 (3.2)
 
B = μ⋅H x
 
D = ε⋅E Figura 3.2
  Schema pentru calculul impedanţei
J = σ⋅E unui conductor cilindric
Din (3.2) rezultă:
( )
  
div B = div µ ⋅ H = 0 ⇒ div H = 0
( )
   (3.3)
div D = div ε ⋅ E = 0 ⇒ div E = 0
şi
 
rot E = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅ H
    (3.4)
rot H = σ ⋅ E + j ⋅ ω ⋅ ε ⋅ E = (σ + j ⋅ ω ⋅ ε ) ⋅ E
1
În a doua relaţie din (3.4) σ = 1/ρ ≈ 107, iar ω ⋅ ε = 100 ⋅ π ⋅ ≈ 3 ⋅10 − 9 , σ >> ω∙ε.
4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅10 9
 
rot E = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅ H
  (3.5)
rot H = σ ⋅ E

Aplicând operatorul rot în cea de-a doua ecuaţie, înlocuind rot E din prima ecuaţie
obţinem:
( )
 
rot rot H = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅ σ ⋅ H (3.6)
( ) ( ) ( )
   
rot rot H = ∇ x ∇ x H = ∇ ∇ H − ∆ H (3.7)
 
Dacă se ţine seama de (3.3) div H = ∇ H = 0 , rezultă :
 
∆ H − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅σ ⋅ H = 0 (3.8)
Dată fiind simetria câmpului magnetic alegem sistemul de coordonate cilindrice:
z = z z ∈ℜ

 x = r ⋅ cosθ r ∈ [0, R] (3.9)
 y = r ⋅ sin θ θ ∈ [0,2 ⋅ π ]

şi scriind operatorul lui Laplace în coordonate cilindrice:
  
 1  ∂  ∂ H  ∂  1 ∂ H  ∂  ∂ H 
∆ H = ⋅   r ⋅ +  ⋅  + r ⋅  (3.10)
r  ∂r  ∂r  ∂θ  r ∂θ  ∂z  ∂z 

Câmpul magnetic va avea numai componentă după direcţia dată de versorul eθ (figura
3.3).
   
H (r ,θ , z ) = H r (r ,θ , z ) ⋅ er + H θ (r ,θ , z ) ⋅ eθ + H z (r ,θ , z ) ⋅ e z (3.11)
  
eθ = − sin θ ⋅ i + cosθ ⋅ j (3.12)

 1  ∂  ∂H θ   1 ∂2  
x
∆H = ⋅   r ⋅ ⋅ eθ  + ⋅ H θ ⋅ 2 ⋅ eθ 
r  ∂r  ∂r  r ∂θ 
(3.13) Hθ
∂ 
2    Hr
e = sin θ ⋅ i + cosθ ⋅ j = −eθ
2 θ
(3.14)
∂θ Hz
Ecuaţia (3.8) devine: θ
0
x
1 d Hθ d 2 Hθ 1
⋅ + − 2 ⋅ H θ − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅σ ⋅ H θ = 0 R
r dr dr 2 r
(3.15)
Dacă notăm:
q 2 = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅σ (3.16) Figura 3.3
( )
2 Câmpul magnetic în
d Hθ d Hθ
r2 ⋅ 2
+r⋅ + q 2 ⋅ r 2 −1 ⋅ H θ = 0 conductorul cilindric
dr dr
(3.17)
u = q⋅r (3.18)
d d du d
= ⋅ = q⋅ (3.19)
dr du dr du
u2 ⋅
d 2 Hθ
du 2
+ u ⋅
d Hθ
du
(
+ u 2 −1 ⋅ H θ = 0 ) (3.20)
care este o ecuaţie diferenţială de ordinul II, tip Bessel, cu soluţia generală:
H θ (q ⋅ r ) = A ⋅ J 1 (q ⋅ r ) + B ⋅ N 1 (q ⋅ r ) (3.21)
cu A, B ∈ C constante de integrare, J1(q∙r) funcţia Bessel de speţa I-a, iar N1(q∙r) funcţia
Bessel de speţa II-a.
J 1 (q ⋅ r ) = ∑
∞
(− 1)k  q ⋅ r 
⋅
2 ⋅ k +1
 (3.22)
k = 0 k!⋅(k + 1)!  2 
2 ⋅ k +1
N 1 (q ⋅ r ) = ⋅ ∑
2 (− 1)k  q ⋅ r 
∞
 q⋅r  1  2 q⋅r 
−
  ⋅  C + ln  − ⋅  +
π k = 0 k!⋅(k + 1)!  2   2  π  q⋅r 2 
(3.23)
2 ⋅ k +1
−
1
⋅∑
∞
(− 1)  q ⋅ r 
k  k 1 k +1 1 
⋅  ∑ + ∑ 
 
π k = 0 k!⋅(k + 1)!  2   m =1m m =1m 
 n 1 
unde C = lim  ∑ − ln n  = 0.577 , este constanta lui Euler.
n → ∞  k =1 k 
Constantele A, B din (3.21) se determină din condiţiile la limită:
H θ (0) = 0
I (3.24)
H θ ( R) =
2 ⋅π ⋅ R
condiţii rezultate din aplicarea legii circuitului magnetic.
Din prima condiţie din (3.24), întrucât
lim N 1 (q ⋅ r ) = −∞ ⇒
r →0 (3.25)
B=0
Din a doua condiţie din (3.24):

I
A ⋅ J 1 (q ⋅ R) = ⇒
2 ⋅π ⋅ R
(3.26)
I 1
A= ⋅
2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)
Rezultă în final:
I J (q ⋅ r )
H θ (r ) = ⋅ 1 (3.27)
2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)
Pentru a putea scrie expresia puterii electromagnetice, trebuie să determinăm şi


expresia câmpului electric E . Din ultima ecuaţie din (3.2) avem:
 1  1 
E = ⋅ J = ⋅ rot H (3.28)
σ σ
  
er r ⋅ eθ k
( )
 1 ∂ ∂ ∂ 1 ∂  
rot H = ⋅ = ⋅ r ⋅ Hθ ⋅k (3.29)
r ∂r ∂θ ∂z r ∂r
H r r ⋅ Hθ H z
 1 ∂ I J (q ⋅ r )   
E= r ⋅ ⋅ 1 ⋅k = Ez ⋅k (3.30)

σ ⋅ r ∂r  2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)  
(r ⋅ J 1 (q ⋅ r ) ) = ∂  ∑ (− 1) ⋅  q 
 ∞ 2 ⋅ k +1 
∂ k
⋅ r 2⋅ k + 2  = q ⋅ r ⋅ J 0 (q ⋅ r ) (3.31)
∂r ∂r  k = 0 k!⋅(k + 1)!  2  

q I J (q ⋅ r )
E z (r ) = ⋅ ⋅ 0 (3.32)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)
Puterea electromagnetică care iese din conductor, pe suprafaţa acestuia, pe unitatea de

lungime, se calculează cu ajutorul vectorului lui Poynting:
( )
*
J (q ⋅ r )  I J (q ⋅ r ) 
( )
   q I   
S Σ = ∫∫ E x H * ⋅ dA = ∫∫ ⋅ ⋅ 0 ⋅  ⋅ 1  ⋅ k x eθ ⋅ d A
Σ Σ
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)  2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R) 
r=R
(3.33)
( )
  
k x eθ ⋅ dA = −dA (3.34)
I2
q J (q ⋅ R )
SΣ = − ⋅ ⋅ 0 (3.35)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Puterea pierdută în conductor:
I2 J (q ⋅ R )
= Z 0 ⋅ I 2 = (R0 + j ⋅ X 0 ) ⋅ I 2
q
S p = −S Σ = ⋅ ⋅ 0 (3.36)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Rezultă impedanţa conductorului cilindric:

q 1 J (q ⋅ R )
Z0 = ⋅ ⋅ 0 (3.37)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Din de (3.16) avem:

3⋅π
j⋅ j −1 ω⋅µ
q = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅σ = e 4 ⋅ ω ⋅ µ ⋅σ = ⋅ ω ⋅ µ ⋅ σ = ( j − 1) ⋅ (3.38)
2 2⋅ ρ

2 ⋅ ρ not
=δ (3.39)
ω⋅µ
δ fiind adâncimea de pătrundere.
Pentru materialele uzuale, Al şi Cu, având în vedereρcă Al=2.826∙10-2 [Ωmm2/m],
respectiv ρCu = 1.748∙10-2 [Ωmm2/m], rezultă δAl = 11.96 [mm] şi δCu = 9.41 [mm]
Dacă ţinem seama de (2.37) şi (3.22), rezultă că esenţial în calculul seriilor numerice
q⋅R j −1 R R
este raportul = ⋅ = . În cazul liniilor aeriene acest raport este subunitar.
2 δ 2 2 ⋅δ
R
Astfel pentru conductorul Ol-Al 450/75 mm2, R=14.6 mm şi = 0.863 .
2 ⋅δ
Dacă se ţine seama de dezvoltarea în serie a lui J0(q∙R), J1(q∙R) şi ţinea seama de seria
complexă:
∞
1
= ∑ z k | z |< 1 (3.40)
1− z k =0
rezultă expresia lui Z0.
1  2
 R  1  R 
4
1  R 
6
4  R  
8
Z0 ≈ ⋅ 1 + j ⋅   + ⋅  − j ⋅ ⋅  − ⋅   (3.41)
σ ⋅ π ⋅ R 2   2 ⋅δ  3  2 ⋅δ  6  2 ⋅ δ  45  2 ⋅ δ  
Z 0 = R0 + j ⋅ X 0 = R0cc ⋅ k R + j ⋅ ω ⋅ L0cc ⋅ k L (3.42)
1 ρ ρ
R0cc = = =
σ ⋅π ⋅ R 2
π ⋅R 2 S
2
1  R  1 1 R2 1 µ (3.43)
L0cc = ⋅ ⋅
2  2 ⋅δ  ω
= ⋅ ⋅ =
σ ⋅π ⋅ R   σ ⋅π ⋅ R 4 ⋅
2 2 ω 8 ⋅π
σ ⋅ω ⋅ µ
4 8
1  R  4  R 
kR = 1+ ⋅  − ⋅ 
3  2 ⋅δ  45  2 ⋅ δ 
(3.44)
4
1  R 
kL = 1− ⋅ 
6  2 ⋅δ 
kR şi kL sunt coeficienţi de corecţie la modificarea rezistenţei şi inductivităţii cu
frecvenţa. Se observă că rezistenţa creşte cu frecvenţa, în timp ce reactanţa scade cu frecvenţa.
Pentru conductorul LEA cu S=450 mm2, conductor Al, kR=1.044, kL=0.977.
Inductivitatea L0cc se mai numeşte şi inductivitate interioară.
Notă: Impedanţa interioară se poate determina şi direct, dacă considerăm curentul
uniform distribuit în secţiune. Astfel, la o distanţă x, de centrul conductorului, câmpul
magnetic va fi:
i ( x)
H ( x) = (3.45)
2 ⋅π ⋅ x
Sx π ⋅ x2 x2
i ( x) = i ⋅ = i⋅ = i⋅ 2 (3.46)
S π ⋅ R2 R
i⋅x
H ( x) = (3.47)
2 ⋅π ⋅ R 2
Energia magnetică interioară:

R
1 µ ⋅ H 2 ( x) µ ⋅ H 2 ( x)
Wi = ⋅ Lint ⋅ i = ∫∫∫
2
⋅ dV = ∫ ⋅ 2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l ⋅ dx =
2 V
2 0
2
(3.48)
R
µ i2 µ ⋅i2
=∫ ⋅ ⋅ x 2
⋅2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l ⋅ dx = ⋅l
0
2 4 ⋅ π 2
⋅ R 4 16 ⋅ π
de unde
µ ⋅l
Lint = (3.49)
8 ⋅π
3.2. Impedanţa pământului
Pentru modelarea liniei conductor-pământ, se consideră un conductor (conductorul

real) aflat într-o semicavitate cilindrică a unui conductor masiv (pământul) cu conductivitatea
σ (figura 3.4.a). Raza cavităţii cilindrice este egală cu înălţimea h, la care este situat
conductorul faţă de pământ. Pentru a putea aplica modelul utilizat la pct. 3.1, vom considera
un conductor masiv situat simetric la o distanţă h faţă de conductorul real, dar cu densitatea de
curent prin pământ înjumătăţită Jp/2 (figura 3.4.b). În aceste condiţii, ecuaţia (3.5) se scrie:
 
rot E = − j ⋅ ω ⋅ µ ⋅ H
 1  (3.50)
rot H = ⋅ σ ⋅ E
2
Calculele se desfăşoară ca la pct. 3.1. Se obţine o ecuaţie diferenţială de forma (3.17)
cu q2 dat de 3.51:
Figura 3.4
Modelarea circuitului
conductor pământ
a) Model real h h Jp
b) Model de calcul 2
Jp b)
a)
σ
q 2 = − j ⋅ω ⋅ µ ⋅ (3.51)
2
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este de forma 3.21, iar condiţiile la limită sunt:
I
H θ ( h) =
2 ⋅π ⋅ h (3.52)
H θ (∞ ) = 0
A doua condiţie din (3.52) impune alegerea soluţiei generale sub forma, (3.53), soluţia
Hankel:
H θ (q ⋅ r ) = A ⋅ [J 1 (q ⋅ r ) + j ⋅ N 1 (q ⋅ r )] = A ⋅ K 1 (q ⋅ r ) (3.53)
Din prima condiţie din (3.52) avem:
I I 1
= A ⋅ K 1 ( q ⋅ h) ⇒ A = ⋅ (3.54)
2 ⋅π ⋅ h 2 ⋅ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
rezultând în final:
I K (q ⋅ r )
H θ (q ⋅ r ) = ⋅ 1 (3.55)
2 ⋅ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)

Pentru a determina căderea de tensiune pe unitatea de lungime trebuie să calculăm Ez.

Folosim în acest scop relaţia a II-a din (3.50) şi (3.29):
 2 ∂  I K (q ⋅ r )   
E= ⋅ r ⋅ ⋅ 1 ⋅k = Ez ⋅k (3.56)
σ ⋅ r ∂r  2 ⋅ π ⋅ h K 1 (q ⋅ h) 
∂
[r ⋅ K 1 (q ⋅ r )] = ∂ [r ⋅ J 1 (q ⋅ r )] + j ⋅ ∂ [r ⋅ N 1 (q ⋅ r )] = (q ⋅ r ) ⋅
∂r ∂r ∂r (3.57)
[J 0 (q ⋅ r ) + j ⋅ N 0 (q ⋅ r )] = (q ⋅ r )⋅ K 0 (q ⋅ r )
q I K 0 (q ⋅ r )
E z (r ) = ⋅ (3.58)
σ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
Scriind căderea de tensiune pe unitatea de lungime din pământ:
E z ( h) = − Z 0 ⋅ I (3.59)
Semnul minus rezultă din faptul că semnul curentului prin pământ este opus celui prin
conductor.
q ⋅ ρ K 0 ( q ⋅ h)
Z0 = − ⋅ (3.60)
π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
K 0 ( q ⋅ h) = J 0 ( q ⋅ h) + j ⋅ N 0 ( q ⋅ h)
∞
(− 1)k ⋅  q ⋅ h 2⋅k (3.61)
J 0 ( q ⋅ h) = ∑ 2  2 
k = 0 (k!)
q ⋅ h  ∞ (− 1)k  q ⋅ h 
2⋅ k
2 
N 0 (q ⋅ h ) = ⋅  C + ln ⋅ ∑ ⋅  −
π  2  k = 0 (k!)2  2 
(3.62)
− ⋅∑
2(− 1)k ⋅  q ⋅ h  2⋅k ⋅ k 1
∞

π k =1 (k!)2  2 
 ∑
m =1m
q⋅h
Se observă, în relaţiile de mai sus că valoarea raportului este esenţială pentru
2
convergenţa seriilor numerice.
3⋅π 3⋅π
q⋅h σ h σ h j⋅ h j⋅
= − j ⋅ω ⋅ µ ⋅ ⋅ = ω ⋅ µ ⋅ ⋅ ⋅ e 4 = ⋅e 4 (3.63)
2 2 2 2 2 2 ⋅δ
2
Pentru valori uzuale: σ = 10-2 [Ω∙m]-1, h = 25 [m], δ = = 712 [m]
ω ⋅ µ ⋅σ
q⋅h h
= = 0.018 << 1
2 2 ⋅δ
În aceste condiţii avem:
J 0 (q ⋅ h ) ≈ 1
2  q⋅h  2 ν ⋅q⋅h
N 0 (q ⋅ h ) ≈ ⋅  C + ln  = ⋅ ln
π  2  π 2
ν = e C = e 0.577 = 1.781 (3.64)
q⋅h
J 1 (q ⋅ h ) ≈
2
N 1 (q ⋅ h ) ≈ − ⋅
1 2
π q⋅h

3⋅π
2 ν ⋅q⋅h 2 ν ⋅ h j⋅
1+ j ⋅ ⋅ ln 1 + j ⋅ ⋅ ln ⋅e 4
Z0 = −
q
⋅ π
2 ≅− q ⋅ π 2 ⋅ δ =
π ⋅σ ⋅ h q ⋅ h − j ⋅ 1 ⋅ 2 π ⋅σ ⋅ h 1 2
− j⋅ ⋅
2 π q⋅h π q⋅h
3 2 2 ⋅δ
1 − − j ⋅ ⋅ ln
q 2 π ν ⋅ h q2  1 2 2 ⋅δ 
=− ⋅ = ⋅  j ⋅ − ⋅ ⋅ ln = (3.65)
π ⋅σ ⋅ h 1 2
− j⋅ ⋅ 2 ⋅ σ  2 π ν ⋅ h 
π q⋅h
σ
− j ⋅ω ⋅ µ ⋅
= 2 ⋅  j ⋅ 1 − ⋅ 2 ⋅ ln 2 ⋅ δ 
2 ⋅σ  2 π ν ⋅h 
ω⋅µ ω⋅µ D
Z0 = + j⋅ ⋅ ln s (3.66)
8 2 ⋅π h
2 ⋅δ 2 2
Ds = = ⋅ (3.67)
ν ν ω ⋅ µ ⋅σ
reprezintă adâncimea echivalentă de trecere a curentului prin pământ.
Relaţia (3.67) se poate scrie sub forma (dacă se înlocuiesc constantele):
565
Ds = (3.68)
σ⋅f
Relaţie care a fost corectată pe bază de măsurători practice, care ţin seama de aproximaţiile
făcute în calcul:
659
Ds = (3.69)
σ⋅f
cu σ în [Ω∙m]-1 şi f în [Hz].
Adâncimea de pătrundere sau adâncimea echivalentă de trecere a curentului prin
pământ, Ds, depinde de conductivitatea solului. În tabelul 3.1 se dau câteva valori ale
conductivităţii solului şi ale adâncimii de pătrundere.
Tabelul 3.1
Valori ale conductivităţii solului şi ale adâncimii de pătrundere
Caracteristici sol Conductivitate Ds [m]
[S/m]
Pământ uscat 10-3 3000
Pământ umed 10-2 935
Apă de mare 1 94
De remarcat că rezistenţa pământului Rp ≈ 0.05 [Ω/km].
3.3. Impedanţa liniei conductor pământ
Pentru determinarea parametrilor longitudinali se neglijează prezenţa celor

transversali, influenţa acestora fiind de altfel destul de mică prin curenţi capacitivi sau de
pierderi. De prezenţa simultană a celor două categorii de parametrii se va ţine seama însă la
calculul regimurilor de funcţionare ale liniei.
Să considerăm o linie conductor pământ omogenă, cu impedanţa interioară a
conductorului dată de (3.42), de rază r (figura 3.5):

Z 0 = R0 + j ⋅ X 0 (3.70)
I r, l
Curentul circulă prin conductor (la dus)
şi prin pământ (la întoarcere). Impedanţa x
circuitului de întoarcere, este impedanţa Hx
pământului, de forma (3.61):
h
Z p = Rp + j ⋅ X p (3.71)
Deoarece la calculul impedanţei Zp s-a

ţinut seama de prezenţa mutuală a I
conductorului, la calculul circuitului nu se va Figura 3.5
mai ţine seama de fluxul produs de curentul din Linia conductor pământ
conductor prin pământ. Scriind căderea de
tensiune pe lungimea l a conductorului avem:
(
∆U = Z 0 ⋅ I + j ⋅ ω ⋅ M cp ⋅ I + Z p ⋅ I ⋅ l ) (3.72)
unde Mcp reprezintă inductivitatea buclei conductor-pământ.
Din relaţia (3.67) rezultă impedanţa specifică (pe unitatea de lungime a buclei):
∆U
Z cp = = Z 0 + j ⋅ ω ⋅ M cp + Z p (3.73)
I ⋅l
Pentru calculul inductivităţii buclei Mcp calculăm fluxul creat de curent pe unitatea de
lungime:
µ0 ⋅ I
h h
I h
Φ cp = ∫ B ( x) ⋅ dx = ∫ µ 0 ⋅ ⋅ dx = ⋅ ln (3.74)
r r
2 ⋅π ⋅ x 2 ⋅π r
Φ cp µ0 h
M cp = = ⋅ ln (3.75)
I 2 ⋅π r
Dacă înlocuim în (3.73) valorile fiecărei impedanţe din (3.42), (3.75) şi (3.66)
obţinem:
ω ⋅ µ0 ⋅ µ r µ h µ D
Z cp = R0 + j ⋅ ⋅ k L + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln s =
8 ⋅π 2 ⋅π r 2 ⋅π h
µ µ h D 
= R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅  r ⋅ k L + ln + ln s  = (3.76)
2 ⋅π  4 r h 
 µr 
µ  ⋅k L D 
= R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅  ln e 4 + ln s 
2 ⋅π  r 
 
µ D
Z cp = R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln s (3.77)
2 ⋅π re
unde
ρ
R0 = R0cc ⋅ k R = ⋅ kR
S
ω⋅µ
Rp = ≈ 0.05 [Ω/km] (3.78)
8
µ ⋅k
− r L
re = r ⋅e 4 = ks ⋅ r
Mărimea re se mai numeşte rază echivalentă pentru calculul inductanţelor.
Coeficientul ks depinde de materialul conductorului şi are următoarele valori:
Conductor unifilar nemagnetic: 0.7788

Conductoare din materiale nemagnetice:
- conductoare cu 7 fire – 0.725
Conductoare din oţel-aluminiu:
d
- conductoare cu 30 fire – 0.826 I2 r2, l 2
I1 r1, l 1
3.4. Linie monofazată
Considerăm o linie monofazată cu 2 d21p

conductoare (figura 3.6), cu secţiuni şi raze h1 h2
diferite. Calea de întoarcere a celor două
circuite o considerăm, în primă instanţă, prin
pământ. Scriind căderea de tensiune faţă de I1 + I2
pământ pe circuitul 1, pe o lungime l, vom
avea: Figura 3.6
Linia monofazată
∆U 1 = Z 01 ⋅ I 1 ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ M cp1 ⋅ I 1 ⋅ l +
+ j ⋅ ω ⋅ M 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z p ⋅ (I 1 + I 2 ) ⋅ l
(3.79)
unde
R01 – rezistenţa specifică (pe km) a conductorului 1
Mcp1 – inductivitatea buclei conductor 1 – pământ, de forma (3.75)
M12 – inductivitatea mutuală între cele două circuite conductor-pământ (pe km)
Zp – impedanţa pământului (pe km)
Inductivitatea mutuală M12 se determină în funcţie de fluxul Φ12:
µ ⋅l ⋅ I 2
d 21 p
I2 d 21 p
Φ12 = ∫ µ 0 ⋅ ⋅ l ⋅ dx = 0 ⋅ ln (3.80)
d
2 ⋅π ⋅ x 2 ⋅π d
Φ µ d 21 p
M 12 = 12 = 0 ⋅ ln (3.81)
I 2 ⋅ l 2 ⋅π d
Vom analiza două situaţii, în funcţie de valoarea curenţilor:
a) I1=-I2=I – circuit monofazat, în regim normal
Relaţia (3.79) devine
∆U 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ ( M cp1 − M 12 ) ⋅ I ⋅ l (3.82)
µ 0 h1 d
M cp1 − M 12 = ln ⋅ (3.83)
2 ⋅ π r1 d 21 p
Relaţia (3.79) devine:
ω ⋅ µ0 h d
∆U 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ⋅ ln 1 ⋅ ⋅ I ⋅l (3.84)
2 ⋅π r1 d 21 p
de unde impedanţa specifică a conductorului 1:
ω ⋅ µ0 h d
Z 1 = Z 01 + j ⋅ ⋅ ln 1 ⋅ (3.85)
2 ⋅π r1 d 21 p
Având în vedere că h1≈d21p vom avea:
ω ⋅ µ0 d
Z 1 = Z 01 + j ⋅ ⋅ ln (3.86)
2 ⋅π r1

şi dacă ţinem seama de impedanţa interioară:
ω ⋅ µ0 d
Z 1 = R01 + j ⋅ ⋅ ln (3.87)
2 ⋅π r1e
cu r1e dat de (3.78), relaţia 3-a.
Pentru conductorul 2 vom avea, în mod similar:
ω ⋅ µ0 d
Z 2 = R02 + j ⋅ ⋅ ln (3.88)
2 ⋅π r2e
iar impedanţa circuitului monofazat:
ω ⋅ µ0 d ω ⋅ µ0 d
Z f = R01 + R02 + j ⋅ ⋅ ln + j ⋅ ⋅ ln (3.88)
2 ⋅π r1e 2 ⋅π r2 e
Dacă conductoarele sunt identice (r1=r2=r):
ω ⋅ µ0 d
Z f = 2 ⋅ R0 + j ⋅ ⋅ ln (3.89)
π re
b) I1=I, I2=0 – scurtcircuit monofazat

Relaţia (3.79) devine
∆U 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ M cp1 ⋅ I ⋅ l + Z p ⋅ I ⋅ l (3.90)
În acest caz se ne aflăm în situaţia analizată la pct. 3.3, şi vom avea:
ω ⋅ µ0 D
Z f = R01 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.91)
2 ⋅π r1e
care reprezintă impedanţa specifică (pe km) la un scurtcircuit monofazat (de la fază către
pământ).
Putem scrie şi impedanţa mutuală între cele două circuite. Astfel, din (3.79), rezultă:
∆U µ d 21 p ω ⋅ µ ω⋅µ D
Z 12 = = j ⋅ ω ⋅ M 12 ⋅ l + Z p ⋅ l = j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln + + j⋅ ⋅ ln s =
I 2 I =0 2 ⋅π d 8 2 ⋅π h
1
ω⋅µ ω⋅µ D d 21 p ω ⋅ µ ω⋅µ D

= + j⋅ ⋅ ln s ⋅ ≅ + j⋅ ⋅ ln s
8 2 ⋅π h d 8 2 ⋅π d
(3.92)
ω⋅µ ω⋅µ D
Z 12 = + j⋅ ⋅ ln s (3.93)
8 2 ⋅π d
d
Având în vedere cele de mai sus, în continuare vom 2 I2
considera sistemul de conductoare, în prezenţa pământului, ca în 1
figura 3.7. Impedanţa proprie a unei bucle conductor-pământ va fi I1
dată de (3.91), iar impedanţa mutuală de (3.93).
h
Ds
Figura 3.7
Ds
Schema echivalentă a circuitelor

conductor pământ

3.5. Linia electrică aeriană trifazată
Sunt liniile cele mai răspândite în instalaţiile electrice de producere, transport şi

distribuţie a energiei electrice. Particularitatea acestor linii este aceea că, în regimuri normale,
datorită simetriei sistemului trifazat, suma curenţilor de pe cele 3 faze este zero sau apropiată
de zero. Liniile aeriene trifazate pot fi formate dintr-un singur circuit trifazat sau din mai
multe circuite trifazate. În cazul liniilor de înaltă tensiune, firele de gardă, proiectate să
asigure protecţia împotriva loviturilor de trăsnet a fazelor, influenţează funcţionarea linilor.
Acest lucru se datorează faptului că prin conductorul sau conductoarele de gardă se
realizează o buclă închisă cu pământul, conductoarele de gardă fiind, de regulă, legate la
pământ la fiecare stâlp.
3.5.1. Rezistenţa liniilor aeriene
Rezistenţa conductoarelor liniilor se calculează cu relaţia cunoscută:

ρ
R= ⋅l (3.94)
S
Aplicarea acestei relaţii are o serie de limite datorate:
• efectului pelicular, aspect relevat de relaţiile (3.42)÷(3.44)
• variaţia rezistenţei cu temperatura
• creşterea lungimii reale la conductoarele funie datorită răsucirii firelor
Aşa cum am arătat, influenţa efectului pelicular este de până la 4-5% pentru liniile cu
secţiune mare (400-500 mm2), în sensul creşterii rezistenţei. La liniile aeriene cu secţiuni mai
mici influenţa este neglijabilă. Efectul pelicular datorat apropierii circuitelor de curent
alternativ este, de asemenea, neglijabil. Influenţa efectului pelicular poate fi corectată
folosind factorul de corecţie kR (3.44) sau relaţia exactă (3.37).
Variaţia rezistenţei cu temperatura are loc după relaţia cunoscută:
[ ]
R = R20 ⋅ 1 + α ⋅ (θ − 20 ) + β ⋅ (θ − 20 )
2
(3.95)
α,β – coeficienţi de variaţie a rezistenţei cu temperatura, în [grd ], respectiv [grd-2]
-1
Valorile uzuale pentru rezistivităţi şi pentru coeficienţii de variaţie a rezistenţei cu

temperatura sunt daţi în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Caracteristici electrice ale materialelor pentru conductoare
Material ρ0 α β
[Ω∙mm2/m] [grd-1] [grd-2]
Cupru 0,01748 3.93∙10-3 0.45∙10-6
Aluminiu 0,028264 4.03∙10-3 1.1∙10-6
Oţel 0.142÷0.252 4.50∙10-3 9∙10-6
Din tabel se observă că rezistivitatea oţelului este mult mai mare ca a aluminiului,
motiv pentru care, în cazul conductoarelor Ol-Al , se neglijează influenţa oţelului asupra
rezistenţei. De asemenea, având în vedere valorile pentru coeficientulβ, influenţa termenului
de gradul 2 în relaţia (3.93) poate fi neglijată.
În ceea ce priveşte influenţa răsucirii conductoarelor, în cazul celor de tip funie, se
manifestă prin creşterea rezistentei cu 2÷4 %:
ρ
R = (1.02 ÷ 1.04) ⋅) ⋅ l (3.96)
S
Pentru calculul mai precis a rezistenţei, în calcule se ia în considerare secţiunea reală
şi nu cea nominală.
Se recomandă să se utilizeze rezistenţa specifică (pe km) dată de producătorul
conductoarelor (R0 în [Ω/km] la 20 °C).

Pe lângă rezistenţa conductoarelor, în cazul regimurilor trifazate nesimetrice, pentru
reţele cu neutrul legat la pământ sau tratat, intervine şi rezistenţa pământului egală cu
aproximativ 0.05 [Ω/km] (vezi rel. 3.78).
3.5.2. Reactanţa liniilor aeriene trifazate

I1 r,l 1
Considerăm o linie electrică d12
aeriană (figura 3.8) cu trei I 2 r , l d 31 2
conductoare, calea de întoarcere I3 r,l 3 d23
fiind pământul. Deocamdată,
considerăm că linia nu are fir de
gardă, urmând să revenim la această
situaţie. Vom preciza totuşi că h3 h1 h2
întoarcerea curentului prin pământ
este posibilă dacă există cale de
circulaţie spre pământ dincolo de I1 + I2 + I3
cele două extremităţi.
Vom aplica acelaşi principiu de Figura 3.8
calcul, adică impedanţa va fi egală Calculul reactanţelor circuitelor
cu raportul între căderea de tensiune trifazate
şi valoarea curentului. Având în
vedere cele stabilite la pct. 3.4 vom înlocui sistemul de trei conductoare şi pământul prin 3
bucle conductor pământ, figura 3.9. Vom considera, de asemenea, aşa cum se întâmplă în
practică, că cele trei conductoare de fază sunt identice.
Scriind, de exemplu, căderea de tensiune pe conductorul fazei 1, pe baza relaţiilor
(3.91) şi (3.93) vom avea: 1
d12
∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l (3.97) d31 2
cu 3 d23
ω ⋅ µ0 Ds
Z f = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln (3.98)
2 ⋅π re
ω⋅µ D
Z 12 = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.98)
2 ⋅π d12
ω⋅µ D
Z 13 = R p + j ⋅ ⋅ ln s
Ds
(3.98)
2 ⋅π d 31
unde Rp este dat de (3.78).
Înlocuind Zf, Z12, Z13 avem:
 ω ⋅ µ0 D  1'
∆U 1 =  R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 1 ⋅ l + d12
 2 ⋅π re  d31 2'
ω ⋅ µ0
3'
 D  d23
+  R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 2 ⋅ l + (3.99)
 2 ⋅π d12 
 Figura 3.8
ω ⋅ µ0 D 
+  R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 3 ⋅ l Calculul reactanţelor circuitelor
 2 ⋅π d 31  trifazate
Pentru a continua calculul vom considera că se
realizează transpunerea conductoarelor, adică fiecare conductor va fi trecut prin toate cele trei
poziţii cu pasul 1/3 (pentru o transpunere completă) sau 1/6 (pentru două transpuneri
complete) din lungimea liniei, ca în figura 3.9. În realitate, conform NTE 003/04/00,
transpunerea este obligatorie numai pentru linii de 110 kV sau mai mari (tabelul 3.3).

R T S
S R T
T S R
l/3 l/3 l/3
Figura 3.9
Transpunerea conductoarelor în cazul
LEA trifazate
Tabelul 3.3
Lungimi ale LEA pentru care se execută transpuneri de fază
Felul transpunerii
Tensiunea nominală a LEA,
Un ciclu complet Două cicluri complete
Un (kV)
Lungime LEA (km)
110 100 -
220 150 250
400 200 250 *)
Notă:
*) Această distanţă poate fi mărită până la 400 km, în funcţie de modul de încadrare a
liniei în sistem.
Dacă considerăm transpunerea cu pasul 1/3, relaţia (3.99) devine:
 ω ⋅ µ0 D 
∆U 1 =  R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 1 ⋅ l +
 2 ⋅π re 
 ω ⋅ µ 0 1  Ds D D 
+  R p + j ⋅ ⋅ ⋅  ln + ln s + ln s   ⋅ I 2 ⋅ l + (3.100)
 2 ⋅ π 3  d12 d 23 d 32  
 ω ⋅ µ 0 1  Ds D D 
+  R p + j ⋅ ⋅ ⋅  ln + ln s + ln s   ⋅ I 3 ⋅ l
 2 ⋅ π 3  d 31 d12 d 23  
sau
 ω ⋅ µ0 D 
∆U 1 =  R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 1 ⋅ l +
 2 ⋅π re 
 ω ⋅ µ0  Ds 
+  Rp + j ⋅ ⋅  ln  ⋅ I 2 ⋅l + (3.101)
 2 ⋅π  3 d ⋅d ⋅d 
  12 23 31 
 ω ⋅ µ0  Ds 
+  Rp + j ⋅ ⋅  ln  ⋅ I 3 ⋅l
 2 ⋅π  3 d ⋅d ⋅d 
  12 23 31 
Dacă notăm:
d m = 3 d12 ⋅ d 23 ⋅ d 31 (3.102)
numită distanţă medie geometrică între conductoare.
 ω ⋅ µ0 D   ω ⋅ µ0  D 
∆U 1 =  R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 1 ⋅ l +  R p + j ⋅ ⋅  ln s   ⋅ I 2 ⋅ l +
 2 ⋅π re   2 ⋅π  dm 
(3.103)
 ω ⋅ µ 0  Ds  
+  R p + j ⋅ ⋅  ln   ⋅ I 3 ⋅ l

 2 ⋅ π  d m 
Determinarea impedanţelor se face în funcţie de regimul de funcţionare.
A. Regimul trifazat simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.104)
În relaţia (3.103) se grupează ultimii doi factori şi se înlocuieşte I2+I3 cu:
I 2 + I 3 = −I 1 (3.105)
 ω ⋅ µ 0  Ds D 
∆U 1 =  R0 + j ⋅ ⋅  ln − ln s   ⋅ I 1 ⋅ l =
 2 ⋅ π  re dm 
(3.106)
 ω ⋅ µ 0  d m  
=  R0 + j ⋅ ⋅  ln  ⋅ I1 ⋅l
 2 ⋅ π  re  
şi rezultă impedanţa de secvenţă directă:
ω ⋅ µ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln m (3.107)
2 ⋅π re
B. Regimul homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.108)
Din (3.103) rezultă:
 ω ⋅ µ 0  Ds D 
∆U 1 =  R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅  ln + 2 ⋅ ln s   ⋅ I ⋅ l +
 2 ⋅ π  re dm 
 ω ⋅ µ0 Ds3 
=  R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⋅ I ⋅l = (3.109)
 2 ⋅π re ⋅ d m2 
 3 ⋅ω ⋅ µ0 Ds 
=  R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⋅ I ⋅l
 2 ⋅π 3 r ⋅d 2 
 e m 
de unde, rezultă impedanţa de secvenţă homopolară:

3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.110)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m
Din (3.107) şi (3.110) rezultă că în regim simetric, impedanţa liniei nu depinde de

prezenţa pământului, în timp de în regim homopolar, influenţa pământului se manifestă prin
valoarea rezistenţei pământului şi prin adâncimea de pătrundere Ds.
3.5.3. Reactanţa liniilor aeriene trifazate cu conductoare fasciculare
Este situaţia, întâlnită în special la liniile de foarte înaltă tensiune (400-750 kV în ţara
noastră). În asemenea situaţii, conductoarele sunt aranjate simetric în jurul unei axe, pe
circumferinţa unui cerc (figura 3.10). Considerăm cazul general al unei linii trifazate cu N
conductoare pe fază (figura 3.11). Pentru a putea determina impedanţa pe fază, calculăm
căderea de tensiune pe un conductor i care face parte din fascicolul fazei 1.

a) b)
Figura 3.10
Aşezarea conductoarelor în cazul LEA trifazate cu
conductoare fasciculare
a) două conductoare/fază
b) trei conductoare/fază
c) patru conductoare/fază c) d)
d) conci conductoare/fază
3
2
Figura 3.11
Linia aeriană cu N conductoare pe fază 1
R
N
N-1
N N N
∆U 1i = Z fN ⋅ I 1N ⋅ l + ∑ Z 1i1k ⋅ I 1k ⋅ l + ∑ Z 1i 2 k ⋅ I 2 k ⋅ l + ∑ Z 1i 3k ⋅ I 3k ⋅ l (3.111)
k =1 k =1 k =1
k ≠i
unde
- ZfN – impedanţa buclei conductor – pământ a conductorului i din fascicolul de
conductoare aferent fazei 1
ω ⋅ µ0 D
Z fN = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.112)
2 ⋅π re
- I1N – curentul ce trece printr-un conductor al fascicolului de pe faza 1
I
I 1N = 1 (3.113)
N
- Z1i1k – impedanţa mutuală între conductoarele i şi k din fascicolul fazei 1
ω⋅µ D
Z 1i1k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.114)
2 ⋅π d1i1k
- I1k = I1N – curentul prin conductorul k din faza 1
- Z1i2k – impedanţa mutuală între conductoarele i de pe faza 1 şi k din fascicolul
fazei 2
ω⋅µ D
Z 1i 2 k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.115)
2 ⋅π d1i 2 k
- Z1i3k – impedanţa mutuală între conductoarele i de pe faza 1 şi k din fascicolul
fazei 3
ω⋅µ D
Z 1i 3k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.116)
2 ⋅π d1i 3k
Dacă conductoarele sunt transpuse în toate poziţiile fascicolului, cu pasul l/N atunci
impedanţele (3.114), (3.115) şi (3.116) se modifică, prin utilizarea distanţelor medii:

ω⋅µ D
Z 1i1k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.117)
2 ⋅π d mN
N
d mN = N −1 ∏ d1i1k (3.118)
k =1
k ≠i
dmN reprezintă distanţa medie dintre conductoarele componente ale fascicolului.

ω⋅µ D
Z 1i 2 k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.119)
2 ⋅π d12
N
d12 = N ∏ d1i 2 k (3.120)
k =1
si reprezintă distanţa medie dintre conductoarele fazei 1 şi fazei 2, aproximativ egală cu

distanţa dintre centrele cercurilor pe care sunt aşezate conductoarele fazei 1 şi 2,
ω⋅µ D
Z 1i 3k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.121)
2 ⋅π d13
N
d13 = N
∏d
k =1
1i 3 k (3.122)
si reprezintă distanţa medie dintre conductoarele fazei 1 şi fazei 3, aproximativ egală cu

distanţa dintre centrele cercurilor pe care sunt aşezate conductoarele fazei 1 şi 3.
Dacă se înlocuiesc relaţiile de mai sus în (3.111) şi se ţine seama că valoarea
curenţilor pe un conductor este curentul de pe fază împărţit la N, vom avea:
  D  
 Z fN ⋅ I 1 + ( N − 1) ⋅  R p + j ⋅ ω ⋅ µ ⋅ ln s  ⋅ I 1 + 
  ⋅ π  
l  2 d mN 
∆U 1i = ⋅   (3.123)
N   ω⋅µ Ds   ω⋅µ Ds  
   
 + N ⋅  R p + j ⋅ 2 ⋅ π ⋅ ln d  ⋅ I 2 + N ⋅  R p + j ⋅ 2 ⋅ π ⋅ ln d  ⋅ I 3 
  12   13  
Dacă ţinem seama de (3.112), avem:
ω ⋅ µ l  Ds D 
∆U 1i = R0 N ⋅ I 1 ⋅ l + R p + j ⋅ ⋅ ⋅  ln + (N − 1)ln s  ⋅ I 1 +
2 ⋅ π N  re d mN  (3.124)
+ Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l
R
R0 N = 0 (3.125)
N
ω⋅µ l Ds
∆U 1i = R0 N ⋅ I 1 ⋅ l + R p + j ⋅ ⋅ ⋅ ln ⋅ I1 +
2 ⋅π N N r ⋅ d N −1
e mN (3.126)
+ Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l
Dacă notăm
N −1
reN = N re ⋅ d mN (3.127)
se observă că relaţia (3.126) este de forma (3.97).
Rezultă că, după considerarea transpunerii fazelor între ele, se obţin pentru
impedanţele de secvenţă relaţii de forma (3.107), (3.110):
ω ⋅ µ0 d
Z d = R0 N + j ⋅ ⋅ ln m (3.128)
2 ⋅π reN

3 ⋅ω ⋅ µ0 Ds
Z h = R0 N + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.129)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
eN m
Rămâne să mai stabilim valoarea lui dmN dată de (3.118).
i
Figura 3.12 d1i
Explicativă pentru determinarea distanţei medii i 1
geometrice între conductoarele unei faze
R
N
N-1
2 ⋅π
αi = ⋅ (i − 1) (3.130)
N
π 
d1i = 2 ⋅ R ⋅ sin  ⋅ (i − 1) (3.131)
N 
Dacă asociem planului geometric, un plan complex, putem scrie:
2⋅π
j⋅ ⋅(i −1)
j ⋅α i
d1i = d 1i = R ⋅ e − R = R − R⋅e N
(3.132)
Utilizând (3.118) rezultă:
N −1 N −1
 N 
N −1
 N j⋅
2⋅π
⋅(i −1)   N  j⋅
2⋅π
⋅(i −1)  
d mN = ∏ d1i  = ∏ R − R ⋅ e N  =  ∏ R − R ⋅ e N
 
 (3.132)
 i =2   i =2   i =2   
sau
N −1
 N −1  j⋅
2⋅π
⋅k  
d mN = R ⋅  ∏ 1 − e N  
 (3.133)
 k =1   
2⋅π
j⋅ ⋅k
Mărimea e N
, k=1,2,..,N reprezintă rădăcina ecuaţiei xN-1=0, deci putem scrie:
2⋅π
N  j⋅ ⋅k 
x N − 1 = ∏  x − e N  (3.134)
k =1  
şi dacă ţinem seama că în (3.133) produsul se face până la N-1, avem:
2⋅π
N −1  j⋅ ⋅k  x N −1
∏ 
1 − e
N 
 = x −1 (3.135)
k =1  
2⋅π
N −1  j⋅ ⋅k  x N −1
∏ 
1 − e
N 
 = lim
x →1 x − 1
=N (3.136)
k =1  
înlocuind produsul în (3.133)
d mN = R ⋅ N −1 N (3.137)
iar (3.127) devine:
reN = N re ⋅ N ⋅ R N −1 (3.138)

În concluzie, în cazul conductoarelor fasciculare impedanţele de secvenţă se
calculează la fel ca în cazul liniilor cu un conductor pe fază cu următoarele modificări:
- rezistenţa conductorului se împarte la numărul de conductoare pe fază
- raza echivalentă a conductorului se recalculează cu relaţia (3.138)
3.5.4. Linia aeriană cu două circuite pe acelaşi stâlp
Considerăm o linie aeriană cu 2 circuite. Vom nota cele două circuite 1, 2, 3 şi 1’,2’,
3’. Considerăm că cele două circuite sunt identice ca secţiune, iar coronamentul este simetric.
Aplicăm aceeaşi idee ca în cazul unui singur circuit. Scriem căderea de tensiune pe faza 1 a
primului circuit.
∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l + Z 11' ⋅ I 1' ⋅ l + Z 12 ' ⋅ I 2 ' ⋅ l + Z 13' ⋅ I 3' ⋅ l (139)
Dacă considerăm că are transpunerea conductoarelor, atunci avem (vezi 3.103):
 ω ⋅ µ0 D   ω ⋅ µ 0  Ds  
∆U 1 =  R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s  ⋅ I 1 ⋅ l +  R p + j ⋅ ⋅  ln  ⋅ I 2 ⋅ l +

 2 ⋅ π re   2 ⋅ π  d m1  
 ω ⋅ µ0  D   ω ⋅ µ0  D 
+  R p + j ⋅ ⋅  ln s   ⋅ I 3 ⋅ l +  R p + j ⋅ ⋅  ln s   ⋅ I 1' ⋅ l + (3.140)
 2 ⋅π  d m1    2 ⋅π  d m2  
 ω ⋅ µ0  D   ω ⋅ µ0  D 
+  R p + j ⋅ ⋅  ln s   ⋅ I 2' ⋅ l +  R p + j ⋅ ⋅  ln s   ⋅ I 3' ⋅ l +
 2 ⋅π  d m2    2 ⋅π  d m2  
unde
d m1 = 3 d12 ⋅ d 23 ⋅ d 31 (3.141)
distanţa medie geometrică între conductoarele unui circuit , iar
d m 2 = 3 d11' ⋅ d 22 ' ⋅ d 33' (3.142)
distanţa medie geometrică între conductoarele aparţinând celor două circuite.
Determinarea impedanţelor se face în funcţie de regimul de funcţionare.
A. Regimul trifazat simetric

I1 + I 2 + I 3 = 0
(3.143)
I 1' + I 2 ' + I 3' = 0
Observăm că în acest caz, ultimii 3 termeni din (3.140) se anulează iar impedanţa de
secvenţă directă se determină ca în cazul liniei simplu circuit:
ω ⋅ µ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln m1 (3.144)
2 ⋅π re
I1 = I 2 = I 3 = I
(3.145)
I 1' = I 2 ' = I 3' = I
,
Suma primilor 3 termeni din (3.140) ne dă o relaţie de forma (3.110), iar ultimii 3
termeni din (3.140) sunt egali. Rezultă
∆U 1 = Z h ⋅ I + Z mh ⋅ I
,
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.146)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m1
iar Zmh este impedanţa mutuală de secvenţă homopolară între cele două circuite,

3 ⋅ ω ⋅ µ0 D
Z mh = 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.147)
2 ⋅π d m2
Dacă circuitele sunt în paralel şi I’=I, atunci:
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds D
Z h = R0 + 6 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⋅ s (3.148)
2 ⋅π 3 r ⋅d
e
2
m1
d m2
În practică, dacă circuitele nu funcţionează în paralel, se utilizează o schemă de
secvenţă homopolară galvanică ca în figura (3.13).
Z h34
3 4
Z h23 Z h14
Z h2
3 4
Z m12 Z h13 Z h24
Z h1
1 2
1 2
Z
Figura 3.13
Înlocuirea, în schema homopolară, a unei LEA
dublu circuit cu o schemă galvanică
Calculul parametrilor din schema echivalentă galvanică se face pe baza ecuaţiilor de

funcţionare a liniilor, considerând că prin cele două linii circulă curenţii I1, respectiv I2:
U 1 − U 2 = Z h1 ⋅ I 1 + Z m12 ⋅ I 2
(3.149)
U 3 − U 4 = Z h 2 ⋅ I 2 + Z m12 ⋅ I 1
Prin rezolvarea acestui sistem obţinem:
⋅ [Z h 2 ⋅ (U 1 − U 2 ) − Z m12 ⋅ (U 3 − U 4 )]
1
I1 =
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
(3.150)
⋅ [Z h1 ⋅ (U 3 − U 4 ) − Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 )]
1
I2 =
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Pe de altă parte, din schema echivalentă rezultă:
U1 −U 2 U1 −U 3 U 1 −U 4 U 1 −U 2 U 3 −U 2 U 4 −U 2
I1 = + + = + +
Z h12 Z h13 Z h14 Z h12 Z h 23 Z h 24
(3.151)
U −U 4 U 3 −U 2 U 3 −U1 U 3 −U 4 U1 −U 4 U 2 −U 4
I2 = 3 + + = + +
Z h34 Z h 23 Z h13 Z h34 Z h14 Z h 24
Din identificarea relaţiilor (3.150) şi (3.151) rezultă direct:

Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Z h12 =
Z h2
(3.152)
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Z h34 =
Z h1
şi
− Z m12 ⋅ (U 3 − U 4 + U 1 − U 1 ) U 1 − U 3 U 1 − U 4
= +
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12 Z h13 Z h14
− Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 + U 3 − U 3 ) U 3 − U 2 U 3 − U 1
= + (3.153)
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12 Z h 23 Z h13
− Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 + U 4 − U 4 ) U 1 − U 4 U 2 − U 4
= +
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12 Z h14 Z h 24
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Z h13 = = Z h 24
Z m12
(3.154)
2
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z m
Z h14 =− 12 = − Z h13 = Z h 23
Z m12
3.5.5. Linia aeriană cu fir de gardă
Scriind căderea de tensiune pe un conductor de fază vom avea:

∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l + Z 1g ⋅ I g ⋅ l (3.155)
unde Z1g este impedanţa mutuală între conductorul de fază şi cel de gardă, iar Ig reprezintă
curentul prin conductorul de gardă.
ω⋅µ D
Z 1g = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.156)
2 ⋅π d1g
d1g fiind distanţa de la conductorul 1 la cel de gardă.
Scriind căderea de tensiune pe un conductor de gardă vom avea:
∆U g = Z g ⋅ I g ⋅ l + Z 1g ⋅ I 1 ⋅ l + Z 2 g ⋅ I 2 ⋅ l + Z 3 g ⋅ I 3 ⋅ l (3.157)
unde Zg este impedanţa proprie a circuitului de gardă
ω ⋅ µ0 D
Z g = R0 g + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.158)
2 ⋅π reg
Conductorul de gardă fiind legat la pământ, ΔUg=0.
Dacă se realizează transpunerea fazelor atunci, impedanţele vor fi cele medii:
∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z fm ⋅ (I 2 + I 3 )⋅ l + Z fg ⋅ I g ⋅ l (3.159)
ω ⋅ µ 0  Ds 
Z fm = R p + j ⋅ ⋅  ln  (3.160)
2 ⋅ π  d m 
este impedanţa mutulă dintre două faze.
∆U g = Z g ⋅ I g ⋅ l + Z fg ⋅ (I 1 + I 2 + I 3 )⋅ l = 0 (3.161)
ω ⋅ µ0 D 
Z fg = R p + j ⋅ ⋅  ln s  (3.162)
2 ⋅π  d mg 
 
cu dmg distanţa medie de la faze la firul de gardă.

d mg = 3 d1g ⋅ d 2 g ⋅ d 3 g (3.163)
A. În regim simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.164)
Din (3.161) rezultă Ig=0 şi rezultă Zd de forma (3.107).
B. În regim homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.165)
Din (3.161) rezultă Ig:
Z fg
I g = −3 ⋅ ⋅I (3.166)
Zg
şi înlocuind în (3.159) rezultă
Z fg
∆U 1 = Z f ⋅ I ⋅ l + 2 ⋅ Z fm ⋅ I ⋅ l − 3 ⋅ Z fg ⋅ ⋅ I ⋅l (3.167)
Zg
şi rezultă impedanţa de secvenţă homopolară
2
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds Z fg
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln − 3⋅ ⋅ (3.168)
2 ⋅π 3 r ⋅d2 Zg
e m
Rezultă că impedanţa homopolară scade în prezenţa firului de gardă.
În cazul circuitelor cu două sau mau multe fire de gardă, se utilizează aceeaşi relaţie,
însă la calculul distanţei medii dmg (3.163) se face media distanţelor la ambele circuite de
gardă. De asemenea, la calculul impedanţei Zg se utilizează o relaţie puţin modificată faţă de
(3.158):
R0 g ω ⋅ µ0 Ds
Zg = + Rp + j ⋅ ⋅ ln (3.168’)
G 2 ⋅π G r ⋅ d G −1
eg gm
Unde dgm reprezintă distanţa medie dintre firele de gardă, iar G numărul de fire de gardă.

3.6. Parametrii transversali ai liniilor electrice
Liniile electrice aeriene au, pe lângă parametrii longitudinali, rezistenţa şi reactanţa, şi

parametri transversali. Aceştia au o influenţă mai mică asupra regimurilor de funcţionare, mai
ales în cazul liniilor de medie şi joasă tensiune.
Parametrii transversali sunt conductanţa G şi susceptanţa capacitivă B.
3.6.1. Conductanţa liniilor electrice aeriene
Modelează pierderile de putere activă transversale datorate imperfecţiunii izolaţiei şi

fenomenului corona. Fenomenul corona sau descărcarea corona reprezintă o descărcare
autonomă în jurul conductoarelor liniilor electrice datorată intensificării câmpului electric.
Descărcarea este mai puternică în cazul conductoarelor de secţiune mică datorită câmpului
mai intens. La valori mari ale câmpului se manifestă ca un înveliş luminos, albastru-violet, o
coroană luminoasă, de unde şi denumirea fenomenului. Din punct de vedere practic,
fenomenul are relevanţă doar în cazul liniilor cu tensiuni mai mari, 220 şi 400 kV în ţara
noastră.
Conductanţa liniilor electrice se poate determina practic pe baza pierderilor de putere:
∆P
GL = 2 ⋅ l (3.187)
Ul
sau conductanţa specifică
∆P
G0 = 2 (3.188)
Ul
unde ΔP reprezintă pierderile de putere pe unitatea de lungime, 1 km, datorate pierderilor prin
izolaţie şi fenomenului corona, iar Ul tensiunea de linie (între faze).
Pierderile datorate imperfecţiunii izolaţiei sunt neglijabile. Valorile acestor pierderi
sunt de ordinul 2.4÷24 W/km la 110 kV. Această valoare creşte de 5-6 ori în timpul ploilor,
rămânând totuşi nesemnificativă. Dacă linia trece pe malul mării sau prin zone intens poluate,
aceste pierderi sunt mai mari atingând valori de ordinul 240÷4800 W/km pentru o LEA de
110 kV. Creşterea pierderilor s-ar explica prin existenţa unor depuneri conductoare pe
suprafaţă izolatoarelor. Totuşi, chiar în zone poluate, valorile pierderilor sunt mult mai mici
datorită utilizării unor izolatoare care nu favorizează depunerile, cum sunt cele din cauciuc
siliconic. În tabelul 3.4 sunt prezentate valori ale pierderilor pe lanţuri de izolatoare tip capă-
tijă pentru o LEA de 500 kV.
Tabelul 3.4
Pierderi pe lanţuri de izolatoare capă-tijă cu 22 izolatoare, LEA 500 kV
Umiditatea atmosferică 50 80 ploaie
ΔPiz [W/lanţ] 2-3 10-25 10-60
Fenomenul corona apare atunci când intensitatea câmpului electric depăşeşte valoarea
critică Ecr = 21.1 kV/cm. Valoarea tensiunii între faze la care apare fenomenul corona se poate
determina cu relaţia
dm
U cr = 3 ⋅ E cr ⋅ m1 ⋅ m2 ⋅ δ ⋅ r ⋅ ln (3.189)
r
unde m1 = (0.72-1) coeficient care ţine seama de calitatea suprafeţei conductoarelor (valori
mai mari la conductoare netede, 0.72÷0.89 pentru conductoare funie), m2=(0.8-1) coeficient
care ţine seama de umiditatea aerului (valori mai mari la timp frumos), r – raza conductorului,
dm distanţa medie dintre conductoare dată de (3.102), iar δ densitatea relativă a aerului:

p T0
δ= ⋅ (3.190)
p0 T
Cu p, p0 presiunea atmosferică, iar T, T0 temperatura absolută, p0 = 101325 [N/m2]=760 torr,
iar T0=273 °K.
În cazul linilor cu mai multe conductoare pe fază, tensiunea critică se determină cu
relaţia:
d
U cr = 3 ⋅ Ecr ⋅ m1 ⋅ m2 ⋅ δ ⋅ N ⋅ r ⋅ ln m (3.191)
rN
cu rN raza echivalentă geometrică a fascicolului de conductoare, determinat ca în relaţia
(3.138), fără a ţine seama de inductivitatea interioară:
rN = N r ⋅ N ⋅ R N −1 (3.192)
Relaţiile (3.189), (3.191) sunt valabile dacă conductoarele sunt situate în vârfurile unui
triunghi echilateral. Dacă conductoarele sunt în acelaşi plan atunci tensiunea critică este cu
4% mai mică pentru conductorul din mijloc, iar pentru conductoarele laterale cu 6% mai mare
decât valorile date de relaţii.
Pierderile prin efect corona se calculează cu relaţia lui Peek:
⋅ ( f + 25) N ⋅ (U l − U cr ) ⋅10 −5 [kW/km]

241 r
∆P =
2
(3.193)
δ dm
cu precizarea că la liniile cu un conductor pe fază se înlocuieşte rN cu r, iar f=50 Hz,
reprezintă frecvenţa.
Întrucât relaţia lui Peek dă rezultate bune pentru LEA cu tensiuni până la 110 kV,
pentru tensiuni mai mari se recomandă relaţia lui Peterson:
U2
∆P = 14.7 ⋅10 −6 ⋅ f ⋅ F ⋅ 2
[kW/km] (3.194)
 dm 
ln 
 rN 
unde F reprezintă funcţia lui Peterson şi depinde de raportul Ul/Ucr, având valori mici pentru
acest raport subunitar sau apropiat de 1.
Pentru pierderile prin efect corona, în literatură se propun şi alte relaţii, cum ar fi:
∆P = a + b ⋅ U 2 (3.195)
unde a şi b sunt coeficienţi determinaţi pe cale statistică.
Valorile medii ale pierderilor prin efect corona sunt de ordinul 6.3 kW/km la 400 kV
şi 2 kW/km la 220 kV. Totuşi ele variază destul de mult datorită influenţelor condiţiilor de
mediu, aşa cum se vede din tabelul 3.5:
Tabelul 3.5
Pierderi prin efect corona pentru LEA 220 şi 400 kV din ţara noastră
Tensiune Tip Caracteristici constructive ale Pierderi prin efect corona la tensiunea nominală
nom. LEA fazei (U=Un) [kW/km]
[kV] Secţiune Dist. Dist. Timp Ploaie Zăpadă Chi- Ceaţă
[mm2] între între frumos ciură
cond. faze
fasc.
[cm] [m]
220 SC 1 x 400/75 - 7.5 0.40 8.35 2.43 21.06 1.56
220 SC 1 x 450/75 - 7.5 0.35 7.41 2.14 19.11 1.39
400 SC 2 x 450/75 40 11 2.87 29.72 9.44 63.65 6.41
400 SC 3 x 450/75 40 11 0.85 7.12 1.86 23.98 1.87
Pentru reducerea pierderilor prin efect corona, soluţiile ar fi:

• mărirea distanţelor dintre conductoare (dm) – soluţie neeconomică datorită creşterii
gabaritelor pentru stâlpi;
• creşterea razei conductorului, r – se aplică prin utilizarea conductoarelor Ol-Al, cu
raza exterioară mai mare; la aceeaşi rezistenţă specifică, creşterea Ucr este de circa
40%;
• folosirea conductoarelor tubulare – soluţie scumpă;
• utilizarea unui număr mai mare de conductoare pe fază – soluţie eficientă aşa cum
rezultă din tabelul 3.5.
3.6.2. Susceptanţa liniilor electrice aeriene
Este dată de capacităţile dintre conductoare şi cele dintre conductoare şi pământ

(figura 3.14).
3
C23 C31 2
C12 1
C10 C20 C30
Figura 3.14
Capacităţile unei LEA simplu circuit
Practic, se pune problema înlocuirii acestor capacităţi parţiale cu capacităţi de serviciu

pentru cele două regimuri caracteristice: regimul de secvenţă directă şi cel de secvenţă
homopolară.
3.6.2.1. Capacitatea unui conductor faţă de pământ
` Considerăm un conductor situat la înălţimea h faţă de pământ, de lungime l (figura

3.15), încărcat cu sarcina q. Datorită faptului că potenţialul pământului este zero, putem
înlocui influenţa pământului printr-o imagine cu sarcina -q. Aplicând legea fluxului electric
pe un cilindru situat la distanţa x de conductor avem: q
∫∫ D ⋅ d S = q
S
(3.196) x
sau M
h x1
D( x) ⋅ 2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l = q (3.197) x'
de unde:
q
D( x) =
2 ⋅π ⋅ x ⋅ l h
(3.198)
q
E ( x) = -q
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ x ⋅ l
Potenţialul unui punct M situat la distanţele x, respectiv Figura 3.15
x’ de conductor şi imaginea lui, considerând pământul ca Linia conductor pământ
referinţă pentru potenţiale va fi:

x1 x1
q  x x 
VM = ∫ E ( x) ⋅ dx + ∫ E ' ( x' ) ⋅ dx = ⋅  ln 1 − ln 1  =
x x'
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l  x x' 
(3.199)
q x'
= ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l x
unde E’(x’) este câmpul produs de conductorul imagine:
−q
E ' ( x' ) = (3.200)
2 ⋅ π ⋅ ε 0 ⋅ x'⋅l
Tensiunea faţă de pământ la suprafaţa conductorului, x = r, x’ = 2∙h - r, va fi:
q 2h − r
U= ⋅ ln (3.201)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
q 2h
U≅ ⋅ ln (3.202)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
Rezultă capacitatea conductorului faţă de pământ:
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C= = (3.203)
U 2h
ln
r
iar pe unitatea de lungime:
2 ⋅π ⋅ε 0
C0 = (3.204)
2h
ln
r
3.6.2.2. Capacitatea între două conductoare
Dacă considerăm două conductoare, situate la distanţa d, unul dintre ele fiind încărcat
cu sarcina q, atunci (figura 3.16), tensiunea conductorului fără sarcină faţă de pământ va fi
dată de (3.199):
q D21' − r d
U= ⋅ ln (3.205)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d −r 2
unde D21’ reprezintă distanţa dintre conductorul 2 şi imaginea 1
conductorului 1. q
Rezultă capacitatea dintre conductoare C12:
h1 h2
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C12 = ≅ = C 21 = (3.206)
U D21' D2 '1
ln ln
d d
iar capacitatea pe unitatea de lungime:
2 ⋅π ⋅ε 0 h1 h2
C12 = (3.207)
D
ln 21' 1' -q
d
Acelaşi rezultat se poate obţine utilizând relaţia lui 2'
Maxwell, prima formă:
U 1 = α 11 ⋅ q1 + α 12 ⋅ q2 Figura 3.16
(3.208) Linia cu două
U 2 = α 21 ⋅ q1 + α 22 ⋅ q2 conductoare şi pământ
unde coeficienţii de potenţial αij se determină cu relaţiile:

Ui
α ij = , qk = 0, k ≠ j (3.209)
qj
Utilizând relaţia (3.199), avem:
1 2 ⋅ h1 1 D
U1 = ⋅ ln ⋅ q1 + ⋅ ln 12 ' ⋅ q2
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
(3.210)
1 D 1 2 ⋅ h2
U2 = ⋅ ln 21' ⋅ q1 + ⋅ ln ⋅ q2
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
de unde:
1 2 ⋅ h1
α 11 = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
1 D
α 12 = ⋅ ln 12 '
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
(3.211)
1 D
α 21 = ⋅ ln 21'
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
1 2 ⋅ h2
α 22 = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
În cazul nostru q1=q şi q2=0 şi
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C1 = 1 =
U 1 q =0 2 ⋅ h1
2 ln
r (3.212)
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C12 = 2 =
U 1 q =0 D
2 ln 21'
d
Observaţii:1. Capacităţile determinate în acest fel nu sunt egale cu capacităţile parţiale

care apar în relaţiile lui Maxwell. În cazul relaţiilor lui Maxwell, capacităţile parţiale între
două conductoare nu ţin seama de prezenţa pământului. Capacităţile determinate în cazul
nostru se mai numesc capacităţi de serviciu.
2
2. Înălţimile h care apar în relaţiile de mai sus se vor lua hi = hci − liz − ⋅ f unde hci
3
reprezintă înălţimea consolei stâlpului pentru conductorul i, liz lungimea lanţului de izolatoare,
iar f săgeata conductoarelor.
3.6.2.3. Susceptanţa liniilor trifazate
În acest caz vom considera că reţeaua funcţionează în regim trifazat sinusoidal. De

asemenea vom considera de la bun început că sunt efectuate transpunerile. În acest caz vom
avea coeficienţii proprii şi mutuali de potenţial (de forma 3.211):
1 2 ⋅ hm
αp = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
(3.213)
1 Dm
αm = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l dm
hm = 3 h1 ⋅ h2 ⋅ h3 (3.214)
Dm = 3 D12 ' ⋅ D23' ⋅ D31' (3.215)

Aplicând relaţia lui Maxwell pentru faza 1 obţinem:
U 1 = α p ⋅ q1 + α m ⋅ q 2 + α m ⋅ q 3 (3.216)
A. Regim simetric
Întrucât sarcinile variază sincron cu curenţii pe faze, atunci:

q1 + q 2 + q 3 = 0
(3.217)
q1 = −q 2 − q 3
U 1 = (α p − α m )⋅ q1 (3.218)
q1 1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Cd = = = = (3.219)
U1 α p −αm 2 ⋅ hm D 2 ⋅ hm d m
ln − ln m ln ⋅
r dm r Dm
şi pe unitatea de lungime:
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.220)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
r Dm
Dacă aproximăm Dm ≈ 2∙hm atunci
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.220’)
d
ln m
r
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = ω ⋅ C d = (3.221)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
r Dm
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = (3.221’)
d
ln m
r
q1 = q 2 = q 3 = q (3.222)
U 1 = (α p + 2 ⋅ α m )⋅ q (3.223)
q 1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Ch = = = = (3.224)
α p + 2 ⋅α m2 ⋅ hm D 2
+ 2 ⋅ ln m ln 2 ⋅ hm ⋅  Dm 
U1
ln
r dm r  d m 
Pe unitatea de lungime vom avea:
2 ⋅π ⋅ε 0
Ch = 2 (3.225)
2 ⋅ hm  Dm 
ln ⋅ 
r  d m 
Şi dacă aproximăm Dm ≈ 2∙hm atunci
1 2 ⋅π ⋅ε 0
Ch = ⋅ (3.226)
3 2 ⋅ hm
ln
3 r ⋅d 2
m

3.6.2.4. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare fasciculare
Considerăm situaţia de la pct. 3.5.3 şi vom scrie tensiunea pe conductorul i al fazei 1:

N N N
U 1i = α 1i ⋅ q1i + ∑ α 1i1k ⋅ q1k + ∑ α 1i 2 k ⋅ q 2 k + ∑ α 1i 3k ⋅ q 3k (3.227)
k =1 k =1 k =1
k ≠i
Unde
α1i – coeficientul de potenţial propriu al conductorului i al fazei 1
1 2 ⋅ h1i
α1i = ⋅ ln (3.228)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
h1i – înălţimea conductorului i din fascicolul fazei 1
α1i1k – coeficientul de potenţial mutual între conductorul i al fazei 1 şi conductorul k al
fazei 1
1 D
α1i1k = ⋅ ln 1i1k ' (3.229)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d1i1k
D1i1k’ - distanţa de la conductorul i la imaginea conductorului k din fascicolul fazei 1
fazei 2
1 D
α 1i 2 k = ⋅ ln 1i 2 k ' (3.230)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d1i 2 k
D1i2k’ - distanţa de la conductorul i al fazei 1 la imaginea conductorului k din
fascicolul fazei 2
d1i2k - distanţa de la conductorul i faza 1 la conductorului k din fascicolul fazei 2
fazei 3
1 D
α1i 3k = ⋅ ln 1i 3k ' (3.231)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d1i 3k
D1i3k’ - distanţa de la conductorul i al fazei 1 la imaginea conductorului k din
fascicolul fazei 3
d1i3k - distanţa de la conductorul i faza 1 la conductorului k din fascicolul fazei 3
q1i – sarcina pe un conductor din faza 1
q
q1i = i (3.232)
N
q2k – sarcina pe un conductor k din faza 2
q
q 2k = 2 (3.233)
N
q3k – sarcina pe un conductor k din faza 3

q
q 3k = 3 (3.234)
N
Dacă se face transpunerea în cadrul fiecărui fascicol, atunci (3.227) devine:
q q q q
U 1i = α 1N ⋅ 1 + α 1mN ⋅ ( N − 1) ⋅ 1 + α 12 ⋅ N ⋅ 2 + α 13 ⋅ N ⋅ 3 (3.235)
N N N N
1 2 ⋅ h1m
α 1N = ⋅ ln (3.236)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r

N
h1m = N ∏ h1i = h1 (3.237)
i =1
1 D
α1mN = ⋅ ln 1m (3.238)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d mN
cu dmN dat de (3.137)
D1m ≈ 2 ⋅ h1 (3.239)
Dacă notăm:
N −1 1  2 ⋅ h1 N − 1 2 ⋅ h1 
α11 = α1N + ⋅ α 1mN = ⋅  ln + ⋅ ln =
N 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l  r N d mN 
(3.240)
1 2 ⋅ h1
≈ ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rN
N −1
rN = N r ⋅ d mN = N r ⋅ N ⋅ R N −1 (3.241)
După transpunerea fazelor vom avea
1 2 ⋅ hm
αp = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rN
(3.242)
1 D
αm = ⋅ ln m
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l dm
În aceste condiţii relaţia (3.235) seamănă cu (3.216) şi se obţine în final:
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.243)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
rN Dm
Dacă aproximăm Dm ≈ 2∙hm atunci
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.244)
d
ln m
rN
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = (3.245)
d
ln m
rN
Pentru secvenţa homopolară, se obţine similar:
2 ⋅π ⋅ε 0
Ch = 2 (3.246)
2 ⋅ hm  Dm 
ln ⋅ 
rN  d m 
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bh = 2 (3.247)
2 ⋅ hm D 
ln ⋅  m 
rN  dm 

3.6.2.5. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare de gardă
Considerăm o linie trifazată cu un conductor de gardă. Aplicând relaţia lui Maxwell

pentru faza 1 obţinem:
U 1 = α11 ⋅ q1 + α12 ⋅ q 2 + α 13 ⋅ q 3 + α 1g ⋅ q g (3.248)
Pentru conductorul de gardă, putem de asemenea să scriem:
U g = α gg ⋅ q g + α1g ⋅ q1 + α 2 g ⋅ q 2 + α 3 g ⋅ q 3 (3.249)
După transpunerea conductoarelor vom avea:
U 1 = α p ⋅ q1 + α m ⋅ q 2 + α m ⋅ q 3 + α mg ⋅ q g (3.250)
Pentru conductorul de gardă, putem de asemenea să scriem:
U g = α gg ⋅ q g + α mg ⋅ q1 + α mg ⋅ q 2 + α mg ⋅ q 3 = 0 (3.251)
unde αp şi αg sun date de (3.213).
1 2 ⋅ hg
α gg = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rg
(3.252)
1 Dmg
α mg = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d mg
unde hg reprezintă înălţimea conductorului de gardă, dmg este dat de (3.163), iar Dmg :
Dmg = 3 d1g ' ⋅ d 2 g ' ⋅ d 3 g ' (3.253)
adică media geometrică a distanţelor de la conductoarele de fază la imaginea conductorului de
gardă.
A. Regimul simetric (3.217)
qg = 0
U 1 = (α p − α m )⋅ q1
(3.254)
şi se obţine o aceeaşi relaţie ca în situaţia în care conductorul de gardă nu există (3.220,

3.221).
B. Regim homopolar (3.222)
Din (3.251) rezultă:
α mg
q g = −3 ⋅ ⋅q (3.255)
α gg
care înlocuit în (3.250) dă:
 α mg
2

U 1 = α p + 2 ⋅α m 3 − 3 ⋅ ⋅q (3.256)
 α 
 gg 
1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Ch = = (3.257)
2
α  Dmg 
2
α p + 2 ⋅ α m 3 − 3 ⋅ mg  ln 
α gg 2 ⋅ hm D 
2  d 
mg 
ln ⋅  m  − 3⋅ 
r  dm  2 ⋅ hg
ln
rg
iar pe unitatea de lungime va rezulta:

2 ⋅π ⋅ε 0
Ch 2
(3.258)
 Dmg 
 ln 
2 ⋅ hm  Dm 
2  d 
 − 3 ⋅ 
mg 
ln ⋅ 
r  dm  2 ⋅ hg
ln
rg
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bh 2
(3.259)
 Dmg 
 ln 
2 ⋅ hm  Dm 
2  d 
ln ⋅  − 3⋅ 
mg 
r  d m  2 ⋅ hg
ln
rg
În cazul liniilor cu două sau mai multe fire de gardă relaţiile de calcul sunt similare cu
următoarele precizări:
G −1
1 2 ⋅ hgm Dgm
α gg = ⋅ ln G ⋅ G −1 (3.260)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rg d gm
unde hgm reprezintă înălţimea medie geometrică a conductoarelor de gardă, Dgm distanţa
medie geometrică între firele de gardă şi imaginea celorlalte conductoare de gardă, iar dgm
distanţa medie dintre conductoarele de gardă. La calculul lui αmg, Dmg şi dmg se ţine seama de
toate conductoarele de gardă.
3.7. Scheme echivalente utilizate pentru linii electrice aeriene
În calculele regimurilor reţelelor electrice, liniile electrice aeriene se înlocuiesc prin

scheme echivalente în π , în Γ sau T. Schema echivalentă în π este dată în figura 3.17.
Parametrii schemelor
echivalente se calculează cu
relaţiile:
RL = Rd ⋅ l (3.261)
X L = X d ⋅l (3.262)
G L = Gd ⋅ l (3.263)
BL = Bd ⋅ l (3.264)
Conductanţa liniilor se Figura 3.17
neglijează întotdeauna, Schema echivalentă în π linii electrice aeriene
influenţa acesteia asupra
regimului de funcţionare fiind foarte mică. Fenomenul corona se va lua în considerare numai
la calcule mai precise, însă numai pentru calculul pierderilor de energie, după ce s-a calculat
regimul de funcţionare.
Schema poate fi şi mai concentrată:
ZL
Figura 3.18
Schema echivalentă redusă linii YL YL
electrice 2 2

Z L = RL + j ⋅ X L (3.265)
Y L = G L + j ⋅ BL (3.266)
O schemă asemănătoare se utilizează şi în cazul secvenţei homopolare, parametrii

echivalenţi calculându-se cu relaţiile:
RhL = Rh ⋅ l (3.267)
X hL = X h ⋅ l (3.268)
GhL = Gh ⋅ l (3.269)
BhL = Bh ⋅ l (3.270)
În cazul liniilor care au caracteristici constructive variate (se modifică secţiunea

conductoarelor, tipul stâlpilor, caracteristicile terenului sunt diferite, etc), parametrii
echivalenţi se calculează pe tronsoane, câte o schemă de tipul 3.18 pentru fiecare tronson.
Aceste tronsoane se înseriază, iar la calculul regimurilor de funcţionare poate fi utilizată
schema cu noduri intermediare (variantă mai precisă), sau pot fi calculaţi parametrii
echivalenţi ai întregii linii (figura 3.19):
Z L1 Z L2 ZL
YL2 YL2 YLn YLn

YL1 YL1
2 2 2 2
2 2
Figura 3.19
Utilizarea de cuadripoli pentru linii
electrice neomogene
Trecerea de la o schemă de forma dată în figura 3.19 la una de forma dată în figura 3.18 se
face prin sumarea parametrilor distribuiţi:
n
Z L = ∑ Z Li
i =1
n
(3.271)
Y L = ∑ Y Li
i =1
Alte scheme posibile sunt schemele în Γ sau T (figura 3.20, 3.21).
ZL ZL ZL
YL YL

Schema echivalentă în Γ Schema echivalentă în T
a liniilor electrice a liniilor electrice

Parametrii schemelor în Γ şi în T se calculează la fel. Aceste scheme au dezava ntaje
faţă de schema în π:
• schema în Γ este nesimetrică faţă de cele două noduri din capetele linii;
• schema în T introduce un nod suplimentar în calculul regimurilor de funcţionare ale
reţelei din care face parte linia.
În cazul liniilor lungi, parametrii concentraţi trebuie corectaţi cu doi coeficienţi după
cum urmează:
Z π = Z L ⋅ K1 (3.272)
sh( Z L ⋅ Y L )
K1 = (3.273)
Z L ⋅Y L
Yπ =Y L ⋅K2 (3.274)
Z L ⋅Y L
th
K2 = 2 (3.275)
Z L ⋅Y L
2
în cazul schemei echivalente în π, şi
ZT = Z L ⋅K2 (3.276)
Y T = Y L ⋅ K1 (3.277)
în cazul schemei echivalente în T.

3.8. Parametrii liniilor electrice în cablu
Aşa cum am văzut în capitolul 2, liniile în cablu pot fi formate din cabluri trifazate cu
3-4 conductoare şi o manta comună şi 3 cabluri monofazate (fig. 3.22,3.23) Mantalele
cablurilor sunt legate la pământ la capete şi la manşoanele intermediare, fiind analoage, din
punct de vedere funcţional cu firele de gardă ale LEA. În calculul parametrilor lineici se
consideră că manşoanele sunt legate la pământ la fiecare unitate de lungime (1 km).

Cablu cu un conductor Cablu cu trei conductoare
3.8.1. Rezistenţa şi conductanţa
Faţă de LEA, în acest caz în calculul rezistenţei trebuie să se ţină seama de influenţa
ecranelor cablurilor (bandă de cupru, manta, armătură). De precizat că aceste influenţe se
manifestă în cazul cablurilor cu un conductor. De asemenea, la secţiuni mari, nu pot fi
neglijate efectul pelicular şi efectul de proximitate.
În cazul conductanţei apar pierderi specifice în dielectric a căror valoare depind de
calitatea acestuia.
Calculul rezistenţei. Dacă furnizorul dă valori ale rezistenţei în ca este bine să fie
utilizată acea valoare.
Având în vedere fenomenele de care am amintit mai sus, rezistenţa liniilor în cablu se
calculează cu relaţia:
R0 = (k R + k a ) ⋅ R0 cc + ∆Rm + ∆Rarm + ∆Recran (3.278)
în care:
kR – coeficient de creştere a rezistenţei datorită efectului pelicular; pentru
conductoarele pline se utilizează (3.44);
ka – coeficient de corecţie datorat efectului de proximitate ;
ΔRm – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi turbionari
în manta (dacă există);
ΔRarm – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi turbionari
în armătură (dacă există);
ΔRecran – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi
turbionari în ecran (dacă există);
În literatură se dau relaţii pentru ka, însă este bine, aşa cum am menţionat să se
utilizeze valorile obţinute de producător pentru rezistenţa în ca.

Pierderile în ecrane, manta şi armătură sunt semnificative în cazul cablurilor
monofazate cu armături sau manta din oţel. Aceste situaţii trebuie evitate în practică.
Calculul conductanţei. Se datorează pierderilor din dielectric având ca sursă:
• scurgerea de curent prin conductanţa izolaţiei;
• pierderi active datorate ciclului de histerezis electric;
• pierderi prin descărcări parţiale în golurile din
izolaţie.
Pierderile dielectrice sunt caracterizate prin tgδ,
tangenta unghiului de pierderi care are valori de ordinul
0.0005 ÷ 0.008. Valoarea rezultă din figura 3.24.
I
tgδ = a (3.279)
IC
Pierderile se calculează cu relaţia:
∆P = ω ⋅ C0 ⋅ U l2 ⋅ tgδ (3.280) Figura 3.24
unde C0 este capacitatea pe fază, de secvenţă directă, iar Ul Tangenta unghiului de pierderi
este tensiunea de serviciu între faze.
Conductanţa se calculează la fel ca în cazul LEA, rel. (3.188).
3.8.2. Reactanţa liniilor în cablu
Vom analiza separat situaţia în care avem un cablu trifazat şi 3 cabluri monofazate. În
primul caz avem aceeaşi situaţie ca în cazul LEA cu fir de gardă, rolul acestuia fiind preluat
de învelişul metalic al cablului (figura 3.25).
A. Cazul unui cablu trifazat
Calculul impedanţelor unui conductor în raport cu
1 pământul şi a celei mutuale se calculează cu relaţii
de forma (3.91), (3.93):
Re
ω ⋅ µ0 D
d
R Z f = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.281)
2 ⋅π re
2 ω⋅µ ω⋅µ Ds
3 Z = + j ⋅ ⋅ ln (3.282)
2 ⋅π
m
8 d
Impedanţele de secvenţă, fără considerarea
mantalei se calculează cu relaţii de forma (3.107),
(3.110) cu precizarea că dm=d.
ω ⋅ µ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln (3.283)
Figura 3.25 2 ⋅π re
Cablu cu 3 conductoare
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.284)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e
Impedanţa homopolară în prezenţa mantalei se calculează cu relaţii de forma (3.168):

2
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds Z fg
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln − 3⋅ (3.285)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m
Zg
unde
ω ⋅ µ 0  Ds 
Z fg = R p + j ⋅ ⋅  ln  (3.286)
2 ⋅π  R 
ω ⋅ µ0 D
Z g = R0 g + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.287)
2 ⋅π Re

cu R şi Re date în figura 3.25, iar R0g rezistenţa specifică a mantalei. În (3.286) s-a ţinut seama
că distanţa medie de la oricare conductor la manta este R.
De notat că mantaua reprezintă o cale suplimentară de circulaţie a curentului
homopolar. Repartizarea curentului între manta şi pământ depinde de rezistenţa mantalei şi de
modul de legare la pământ a acesteia.
Orientativ, se poate considera Xh = (3.5÷4.6) Xd, iar Rh=10 Rd.
B. În cazul în care avem trei cabluri
monofazate (figura 3.26) este obligatoriu ca
materialul mantalei sau armăturii să nu fie
Re
R
1 din material magnetic. Impedanţele de
secvenţă directă şi homopolară, fără
influenţa mantalelor, se calculează cu
(3.107), repectiv cu (3.110).
Impedanţele proprii şi mutuale sunt cele date
Re
Re
R R
3
2 de relaţiile (3.281), (3.282), (3.286), (3.287).
Dacă scriem căderea de tensiune pe
conductorul 1, avem:
d
∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z m ⋅ I 2 ⋅ l + Z m ⋅ I 3 ⋅ l +
m
+ Z fg ⋅ I 1m ⋅ l + Z m ⋅ I 2 m ⋅ l + Z m ⋅ I 3m ⋅ l
Figura 3.26 (3.288)
Linie cu 3 cabluri unde I1m, I2m, I3m sunt curenţii prin mantalele
monofazate celor 3 cabluri.
Similar, pentru căderea de tensiune pe
mantaua fazei 1:
∆U 1m = Z g ⋅ I 1m ⋅ l + Z m ⋅ I 2 ⋅ l + Z m ⋅ I 3 ⋅ l + Z fg ⋅ I 1 ⋅ l + Z m ⋅ I 2 m ⋅ l + Z m ⋅ I 3m ⋅ l (3.289)
unde s-a ţinut seama că impedanţele mutuale dintre faze sunt egale cu cele dintre faze şi
mantale (la faze diferite).
Relaţiile (3.288), (3.289), prin gruparea termenilor devin:
∆U 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + (I 2 + I 3 ) ⋅ Z m ⋅ l + Z fg ⋅ I 1m ⋅ l + (I 2 m + I 3m ) ⋅ Z m ⋅ l (3.290)
∆U 1m = Z g ⋅ I 1m ⋅ l + (I 2 + I 3 ) ⋅ Z m ⋅ l + Z fg ⋅ I 1 ⋅ l + (I 2 m + I 3m ) ⋅ Z m ⋅ l (3.291)
Calculăm impedanţa în cele două regimuri caracteristice:
a) În regim simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.292)
∆U 1 = (Z f − Z m )⋅ I 1 ⋅ l + (Z fg − Z m )⋅ I 1m ⋅ l (3.293)
∆U 1m = (Z g − Z m )⋅ I 1m ⋅ l + (Z fg − Z m )⋅ I 1 ⋅ l = 0 (3.294)
Dacă ţinem seama de:
ω ⋅ µ0 d
Z d = Z f − Z m = R0 + j ⋅ ⋅ ln m (3.295)
2 ⋅π re
ω ⋅ µ0 d
Z md = Z fg − Z m = j ⋅ ⋅ ln m (3.296)
2 ⋅π R
ω ⋅ µ0 d
Z gd = Z g − Z m = R0 g + j ⋅ ⋅ ln m (3.297)
2 ⋅π Re
Eliminând I1m din (3.292), (3.293) rezultă:
2
Z md
∆U 1 = Z d ⋅ I 1 ⋅ l − ⋅ I1 ⋅l (3.298)
Z gd
∆U 1
2
Z
Zd = = Z d − md
g
(3.298)
I1 Z gd

b) În regim homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.299)
∆U 1 = (Z f + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1 ⋅ l + (Z fg + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1m ⋅ l (3.300)
∆U 1m = (Z g + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1m ⋅ l + (Z fg + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1 ⋅ l = 0 (3.301)
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds
Z h = Z f + 2 ⋅ Z m = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.302)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m
3 ⋅ ω ⋅ µ0 Ds
Z mh = Z fg + 2 ⋅ Z m = 3⋅ Rp + j ⋅ ⋅ ln (3.303)
2 ⋅π 3 R⋅d 2
m
3 ⋅ω ⋅ µ0 Ds
Z gh = Z g + 2 ⋅ Z m = R0 g + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.304)
2 ⋅π 3 R ⋅d 2
e m
Eliminând I1m din (3.300), (3.301) rezultă:
∆U 1
2
Z
Zh = = Z h − mh
g
(3.305)
I1 Z gh
De precizat că prin condiţiaΔ U1m = 0 s-a considerat că toate mantalele sunt legate la
pământ.
3.8.3. Susceptanţa liniilor în cablu
A. Cazul liniei cu un cablu trifazat
Utilizăm metoda imaginilor electrice la fel ca în cazul liniilor aeriene. Dacă

Din (3.199) rezultă punctele de potenţial
constant generat de sarcina q a conductorului 1 şi
d imaginea acestuia faţă manta.
q x'
3 q
-q VM = ⋅ ln = ct. (3.306)
Re 1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l x
D
cu x distanţa de la conductorul 1 la punctul M şi
R
2 x’ distanţa de la punctul M la imaginea

conductorului 1.
Dacă luăm ca originea axelor centrul cablului, în
Figura 3.27 coordonate carteziene u, v vom avea:
Cablu cu 3 conductoare x = (u − a ) 2 + v 2
(3.307)
x' = (u − a − D) 2 + v 2
cu a distanţa de la centrul cablului la conductorul 1,
d
a= (3.308)
3
Pe manta potenţialul este constant, adică:
q x' x'
VM = ⋅ ln = ct ⇒ = ct (3.309)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l x x
Ştiind că pe manta:
u2 + v2 = R (3.310)
Rezultă:

(D + a )2 − 2 ⋅ u ⋅ ( D + a) + R 2= ct (3.311)
− 2 ⋅ a ⋅u + a2 + R2
Scriind relaţia pentru u=R şi u=-R avem:
(D + a )2 − 2 ⋅ R ⋅ ( D + a) + R 2 = (D + a )2 + 2 ⋅ R ⋅ ( D + a) + R 2 (3.312)
R2 − 2⋅ a ⋅ R + a2 R2 + 2 ⋅ a ⋅ R + a2
sau
D+a−R D+a+R
= (3.313)
R−a R+a
sau
R2
D= −a (3.314)
a
În continuare se pot determina coeficienţii de potenţial şi capacităţile. Nu vom
continua acest calcul întrucât este mai bine să se utilizeze capacităţile date de furnizor.
B. Cazul liniei cu trei cabluri monofazate

Pentru un cablu monofazat, capacitatea specifică nu este influenţată de celelalte faze.
Din (3.198) avem
q
E ( x) = (3.315)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ x ⋅ l
R
q R
U = ∫ E ( x) ⋅ dx = ⋅ ln (3.316)
r
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
Capacitatea este:
2 ⋅π ⋅ε
C0 = (3.317)
R
ln
r
2 ⋅π ⋅ε ⋅ω
Bd = Bh = (3.318)
R
ln
r
3.8.4. Scheme echivalente ale liniilor în cablu
Sunt similare cu cele prezentate la liniile aeriene (pct. 3.7). De precizat că în cazul
LEC reactanţele sunt mai mici însă capacităţile sunt mai mari, astfel încât ele nu pot fi
neglijate nici la medie tensiune. Reactanţele sunt însă mult mai mici. De asemenea la cabluri
cu pierderi nu pot fi neglijate în cazurile în care tgδ este mare.
3.9. Scheme echivalente ale transformatoarelor electrice
Transformatoarele electrice se utilizează în reţele electrice în construcţie trifazată şi

mai rar în construcţie monofazată. Construcţia transformatoarelor electrice a fost studiată la
cursul de maşini electrice, în acest paragraf vom prezenta numai schemele echivalente
utilizate în calculul regimurilor reţelelor electrice. Schemele echivalente utilizate sunt scheme
în π, scheme în T sau Γ. Schemele în π (figura 3.28) sunt recomandate datorită faptului că nu
introduc un nod suplimentar. Schemele în T (figura 3.29), deşi reflectă mai bine funcţionarea
reală a transformatorului, nu se recomandă.

3.9.1. Parametrii transformatoarelor cu două înfăşurări
Se determină pe baza
încercărilor efectuate asupra
transformatoarelor. Rezultatele
încercărilor sunt reflectate prin
următoarele mărimi:
- încercarea la scurtcircuit
o tensiunea de scurtcircuit
Uk, uk [%]
o pierderi în înfăşurări Figura 3.28
ΔPcu Schema echivalentă în π a transformatoarelor
electrice, cu reglaj pe partea de JT
- încercarea la gol
o curentul de mers KT
în gol, I0, i0 [%] i R1 jX1 R'2 jX2' j
o pierderi în fier
ΔPFe
Încercarea la scurtcircuit
constă în alimentarea înfăşurării GT -jBT
primare cu o tensiune Uk care să
asigure în înfăşurări curenţi egali
cu curenţii nominali.
Încercarea în gol constă
în alimentarea cu tensiunea Figura 3.29
nominală primară şi măsurarea Schema echivalentă în T a
curentului absorbit. transformatoarelor electrice, cu reglaj pe JT
La încercarea în
scurtcircuit, datorită tensiunii mici, componentele transversale pot fi neglijaţi, curenţii
transversali fiind mult mai mici (în acest regim) decât curenţii nominali din înfăşurări.
La încercarea la scurtcircuit putem scrie:
U k = Z T ⋅ I1n = Z T ⋅ I 2′ n (3.319)
unde ZT reprezintă impedanţa transformatorului, I1n curentul nominal primar, I’2n curentul
nominal secundar raportat la primar.
I 2′ n = I1n = I 2 n ⋅ K Tn (3.320)
KTn – raportul de transformare nominal
U w
K Tn = 2 n = 2 (3.321)
U 1n w1
cu w1, w2 numărul de spire, pe fază al înfăşurării primare, respectiv secundare.
Înlocuind I1n în funcţie de puterea nominală Sn şi de tensiunea nominală, (3.319) se
scrie:
Sn
U k = Z T ⋅ I1n = Z T ⋅ (3.322)
3 ⋅ U 1n
U U u U
Z T = 3 ⋅ 1n ⋅ U k = 3 ⋅ 1n ⋅ k ⋅ 1n (3.323)
Sn S n 100 3
u k U 12n
ZT = ⋅ (3.324)
100 S n
unde, de obicei, U1n se dă în [kV] şi Sn în MVA, rezultând ZT în [Ω].
De precizat că ZT astfel calculat corespunde schemei din figura (3.28), fiind raportat la
tensiunea U1n, aferentă nodului i. Dacă se doreşte raportarea la tensiunea nodului j, U2n atunci:
u k U 22n
ZT = ⋅ (3.325)
100 S n
Pierderile măsurate la încercarea la scurtcircuit au expresia:
2
 Sn  S n2
 
∆Pcu = 3 ⋅ RT ⋅ I = 3 ⋅ RT ⋅   = RT ⋅ U 2
2
1n (3.326)
 3 ⋅ U 1n  1n
2
U
RT = ∆Pcu ⋅ 12n (3.327)
Sn
Dacă exprimăm RT în [Ω], Sn în [MVA] şi U1n în [kV] avem:
U 12n
RT = ∆Pcu ⋅ 2 ⋅10 −3 (3.328)
Sn
Rezultă reactanţa, XT:
X T = Z T2 − RT2 (3.329)
La încercarea în gol avem putem neglija influenţa parametrilor longitudinali, curentul

care circulă prin înfăşurarea primară având valoare foarte mică.
U
I 0 = 1n ⋅ YT (3.330)
3
i0 Sn
i0
⋅ I1n ⋅
I 100 3 ⋅ U 1n
YT = 3 ⋅ 0 = 3 ⋅ 100 = 3⋅ (3.331)
U 1n U 1n U 1n
i S
YT = 0 ⋅ n2 (3.332)
100 U 1n
Pierderile în gol (în Fe, prin histerezis magnetic şi prin curenţi turbionari) se
calculează:
2
U 
∆PFe = 3 ⋅ GT ⋅  1n  = GT ⋅ U 12n (3.333)
 3
∆P
GT = 2Fe (3.334)
U 1n
Dacă se exprimă ΔPFe în [kW] şi GT în [S], atunci:
∆P
GT = 2Fe ⋅10 −3 (3.335)
U 1n
BT = YT2 − GT2 (3.336)
Relaţiile de mai sus sunt valabile şi în cazul transformatoarelor monofazate.
3.9.2. Raportul de transformare
Parametrii astfel calculaţi sunt raportaţi la tensiunea primară U1n. În schema

echivalentă reprezentată în figurile 3.28 şi 3.29 apare şi un transformator ideal care are
raportul de transformare dat de (3.321). El trebuie reprezentat în schemele echivalente în care
fiecare element de reţea are parametrii raportaţi la tensiunea de funcţionare proprie. Dacă
parametrii tuturor instalaţiilor din reţea sunt raportaţi la tensiunea U1n atunci transformatorul
ideal poate lipsească. Raportul de transformare şi transformatorul ideal trebuie să modeleze şi
poziţia plotului la transformatoarele cu reglaj de tensiune.
Caracteristic reglajului de tensiune este variaţia relativă a tensiunii pe plot,
ΔU p [%],
raportată la tensiunea nominală de pe partea unde reglajul este realizat. În figurile (3.28),
(3.29) reglajul se află pe partea de joasă tensiune.
Modificarea tensiunii pe partea de joasă tensiune se face cu relaţia:
∆U p  ∆U p 
U 2 = U 2n + ⋅ (Wn − W ) ⋅ U 2 n = U 2 n ⋅ 1 + ⋅ (Wn − W ) (3.337)
100  100 
unde Wn reprezintă plotul nominal, iar W – plotul curent.
U  ∆U p 
⋅ (Wn − W )
U
K T = 2 = 2 n ⋅ 1 + (3.338)
U 1n U 1n  100 
 ∆U p 
K T = K Tn ⋅ 1 + ⋅ (Wn − W ) (3.339)
 100 
Trebuie să precizăm că, de regulă, reglajul de tensiune se realizează pe partea de
înaltă tensiune întrucât curenţii sunt mai mici. Schema echivalentă în acest caz fiind cea din
figura (3.340).
Figura 3.29
Schema echivalentă în π a
transformatoarelor electrice,
cu reglaj pe partea de IT
În acest caz calculul parametrilor echivalenţi sunt raportaţi la tensiunea nominală

corespunzătoare nodului j, U2n, înlocuindu-se U1n ca în relaţia (3.325). Raportul de
transformare este în acest caz:
U  ∆U p 
⋅ (Wn − W )
U
K T = 1 = 1n ⋅ 1 + (3.340)
U 2 n U 2 n  100 
În figurile de mai sus s-a utilizat o reprezentare complexă a raportului de transformare.
Acest lucru este adevărat numai în cazul (auto)transformatoarelor cu reglaj longo-transversal.
În cazul acestor (auto)transformatoare, tensiunea adiţională este adăugată de pe o altă fază
utilizând un transformator adiţional (figura 3.30). Raportul de
transformare are expresia:
U 2 n  ∆U p 
KT = ⋅ 1 + ⋅ (Wn − W ) ⋅ e j⋅α  (3.341)
U 1n  100 
Se observă că în cazul acestor transformatoare, reglajul
este amplasat, de obicei, pe partea de JT.
La modificarea plotului, prin modificarea numărului de Figura 3.30
spire, se modifică şi tensiunea de scurtcircuit. Modificarea Reglajul longo-transversal
tensiunii de scurtcircuit cu plotul se apreciază cu relaţia:
u k = A ⋅ (Wn − W ) 2 + B ⋅ (Wn − W ) + C (3.342)
A,B, şi C fiind nişte coeficienţi.
În practică, în ţara noastră, se utilizează relaţia (3.342) în cazul transformatoarelor şi
autotransformatoarelor cu tensiunea superioară 220 sau 400 kV. La celelalte transformatoare
A=0, B=0, uk = C.
Limitele de reglaj pentru transformatoarele în exploatare din ţara noastră sunt de
obicei:

- ± 5% şi ± 2 x 2.5% pentru transformatoarele MT/0.4 kV;
- ± 9 x 1.78 % pentru transformatoarele 110/MT;
- ± 12 x 1.25 % pentru AT-uri 220/110 kV.
Ploturile nominale, ploturile minime şi cele maxime sunt (în cazurile de mai sus) sunt
daţi în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6
Ploturile nominale, minime şi maxime pentru transformatoarele uzuale
Nr. Reglaj Plot nominal Plot minim Plot maxim
crt. Wn Wmin Wmax
1 ± 5% 2 1 3
2 ± 2 x 2.5% 3 1 5
3 ± 9 x 1.78 % 10 1 19
4 ± 12 x 1.25 % 13 1 25
3.9.3. Parametrii transformatoarelor cu trei înfăşurări
În cazul acestor transformatoare se cunosc puterile celor 3 înfăşurări, S1n, S2n, S3n,
tensiunile nominale U1n, U2n, U3n, tensiunile de scurtcircuit uk12, uk13, uk23. Puterile
înfăşurărilor secundare, S2n, S3n sunt, de obicei (0,66 sau 1)∙S 1n şi S1n ≥ S2n, S1n ≥ S3n, S1n ≤
S2n+S3n.
Schema echivalentă pentru aceste transformatoare este dată în figura 3.31:
K T1 k(MT)
j X '2
Figura 3.31 R'2

Schema echivalentă în a i (IT) R1 jX1
transformatoarelor electrice, R'
cu trei înfăşurări
3
jX
GT -jBT ' 3
K
T2
j (JT)
Aceste transformatoare au de obicei reglaj pe partea de înaltă tensiune, iar uneori şi pe

partea de medie tensiune. Rapoartele de transformare sunt:
∆U pk
1+ ⋅ (Wnk − Wk )
U 100
KT1 = 2n ⋅ (3.343)
∆U pi
⋅ (Wni − Wi )
U 1n
1+
100
U 1
K T 2 = 3n ⋅ (3.344)
∆U pi
⋅ (Wni − Wi )
U 1n
1+
100
unde Wnk, Wk, Wni, Wi reprezintă ploturile nominale, respectiv ploturile curente pe MT,
respectiv IT, iar ΔUpi, ΔUpk variaţia tensiunii pe plot la reglajul pe IT respectiv MT.
Pierderile de putere, la încercarea la scurtcircuit se dau pentru regimul de sarcină
maximă, adică atunci când înfăşurarea de IT este încărcată la sarcina nominală, iar suma
puterilor pe celelalte două înfăşurări să dea puterea nominală a înfăşurării primare.
Pierderile de putere în înfăşurări vor fi:
∆Pcu = 3 ⋅ R1 ⋅ I12n + 3 ⋅ R2′ ⋅ I 2′ 2 + 3 ⋅ R3′ ⋅ I 3′ 2 (3.345)

Rezistenţele raportate ale înfăşurărilor secundare sunt invers proporţionale cu puterea

nominală a înfăşurării respective:
S
R2′ = 1n ⋅ R1 (3.346)
S 2n
S
R3′ = 1n ⋅ R1 (3.347)
S 3n
Presupunând că S2n ≥ S3n atunci, la încercarea la scurt circuit înfăşurarea 2 va fi
încărcată la puterea nominală S2n, iar înfăşurarea 3 va fi încărcată la S3=S1n-S2n.
S1n
I1n = (3.348)
3 ⋅ U 1n
S 2n
I 2′ = (3.349)
3 ⋅ U 1n
S1n − S 2 n
I 3′ = (3.350)
3 ⋅ U 1n
Înlocuind (3.346), (3.347), (3.348), (3.349), (3.350) în (3.345) obţinem:
S2  S (S − S 2 n )2 
∆Pcu = R1 ⋅ 12n ⋅ 1 + 2 n + 1n (3.351)
U 1n  S1n S 3n ⋅ S1n 
În general, considerând că se încarcă cu putere maximă înfăşurarea cu puterea cea mai
mare, vom avea:
S 2  max(S 2 n , S 3n ) (S1n − max(S 2 n , S 3n ) ) 
2
∆Pcu = R1 ⋅ 12n ⋅ 1 + +  (3.352)
U 1n  S1n min( S 2 n , S 3n ) ⋅ S1n 
U2 1
R1 = ∆Pcu ⋅ 12n ⋅ (3.353)
max(S 2 n , S 3n ) (S1n − max(S 2 n , S 3n ) )
2
S1n
1+ +
S1n min( S 2 n , S 3n ) ⋅ S1n
Notând cu:
Z 12 = (R1 + R2′ ) + j ⋅ ( X 1 + X 2′ )
Z 13 = (R1 + R3′ ) + j ⋅ ( X 1 + X 3′ ) (3.354)
Z 23 = (R2′ + R3′ ) + j ⋅ ( X 2′ + X 3′ )
u k12 U 12n
Z12 = ⋅ (3.355)
100 S 2 n
u k13 U 12n
Z13 = ⋅ (3.356)
100 S 3n
u k 23 U 12n
Z 23 = ⋅ (3.357)
100 min( S 2 n , S 3n )
X 12 = X 1 + X 2′ = Z122 − (R1 + R2′ )
2
(3.358)
X 13 = X 1 + X 3′ = Z132 − (R1 + R3′ )
2
(3.359)
X 23 = X 2′ + X 3′ = Z 232 − (R2′ + R3′ )
2
(3.360)

Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.358)÷(3.360), în raport cu X1, X’2, X’3 se
obţine:
X 1 = ⋅ ( X 12 + X 13 − X 23 )
1
2
X 2′ = ⋅ ( X 12 + X 23 − X 13 )
1
(3.361)
2
X 3′ = ⋅ ( X 23 + X 13 − X 12 )
1
2
Parametrii transversali se determină la fel ca în cazul transformatoarelor cu 2
înfăşurări, rel. (3.332), (3.335), (3.336).
Notă: Dacă se dau pierderile în cu pe perechile de înfăşurări,ΔP cu12, ΔPcu13, ΔPcu23,
atunci se determină separat rezistenţele R12, R13, R23, componente ale impedanţelor (3.354),
cu relaţii de forma (3.328), după care se calculează R1, R’2, R’3 rezolvând un sistem de forma
(3.361).
Utilizarea schemei echivalente din figura (3.31) este incomodă datorită prezenţei
nodului suplimentar. Din acest motiv schema se poate transfigura în triunghi, figura 3.32.
` k (MT)
Z T1
K1 K3
Figura 3.32
Schema echivalentă în triunghi i (IT)
a transformatoarelor electrice, K
2
cu trei înfăşurări Z T3
YT
Z
T2
j (JT)
Parametrii schemei transfigurate se calculează cu relaţiile:

 Z ⋅ Z′  1
Z T 1 =  Z 1 + Z ′2 + 1 2  ⋅ 2
 Z ′3  K1
 Z ⋅ Z′  1
Z T 2 =  Z 1 + Z ′3 + 1 3  ⋅ 2 (3.362)
 Z ′2  K 2
 Z ′ ⋅ Z ′3  1
Z T 3 =  Z ′2 + Z ′3 + 2 ⋅
 Z 1  K 22
∆U pi
1+ ⋅ (Wni − Wi )
U 1n 100
K1 = ⋅ (3.363)
∆U pk
⋅ (Wnk − Wk )
U 2n
1+
100
U  ∆U pi 
K 2 = 1n ⋅ 1 + ⋅ (Wni − Wi ) (3.364)
U 3n  100 

 ∆U pk 
⋅ (Wnk − Wk )
U 2n
K3 = ⋅ 1 + (3.365)
U 3n  100 
3.9.4. Parametrii de secvenţă homopolară ai transformatoarelor
Sunt influenţaţi în mod esenţial de grupa de conexiuni a transformatoarelor şi

determină în mod decisiv impedanţa homopolară a reţelelor.
De asemenea, o influenţă importantă o are construcţia transformatoarelor, şi, în mod
deosebit, miezul acestora. Astfel, în cazul transformatoarelor cu flux liber (4-5 coloane)
impedanţa homopolară este mai mică decât în cazul celor cu flux forţat (3 coloane) datorită
închiderii fluxurilor prin aer în cazul celor din urmă.
În normative se dau tabele care indică impedanţa hompolară a transformatoarelor:
Schema de conexiuni Schema echivalentă Impedanţa homopolară
homopolară
Z1 Z'2
Z h = Z d = Z 1 + Z '2 = Z T
Z1 Z'2
Z h = Z d = Z 1 + Z '2 = Z T
YT
3Z01 Z1 Z'2 3 Z'02

Z01
Z h = Z 1 + Z '2 +3Z 01 + 3Z '02
Z02 YT
Z'3
1 2 3 Z1
Z2' Z h = Z 1 + Z '2
YT
1 2 3 Z'3
Z1 Z ' ⋅Z '
Z2' Z h = Z1 + 2 3
Z ' 2 + Z '3
1
Z'3
2 3
Z1
Z2'
MT zig-zag Z1 Z'2 Z ' h = 0.5 ⋅ R2′ + 0.1 ⋅ X 2′

JT
zig-zag Z1 Z'2 Z ' h = 0.5 ⋅ R2′ + 0.1 ⋅ X 2′

MT JT

3.10. Parametrii bobinelor de reactanţă
În instalaţiile electroenergetice se întâlnesc bobine de reactanţă longitudinale cu rolul

de a limita curenţii de defect şi bobine de reactanţă
transversale cu rolul de a consuma energia reactivă
produsă de liniile electrice de IT.
Schema echivalentă a unei bobine de reactanţă
longitudinale este dată în figura 3.33. Figura 3.33
Determinarea parametrilor RB şi XB se Schema echivalentă a unei bobine de
reactanţă longitudinale
determină pe baza exprimând pierderile de putere în
regim nominal:
∆PBn = 3 ⋅ RB ⋅ I n2 (3.366)
de unde
∆PBn
RB = (3.367)
3 ⋅ I n2
Reactanţa se determină pe baza reactanţei relative x [%]:
x Un
XB = ⋅ (3.368)
100 3 ⋅ In
în care ∆Pbn reprezintă pierderile de putere activă în bobină în regim
nominal, In este curentul nominal al bobinei, Un tensiunea nominală.
In cazul bobinelor transversale, schema echivalentă este dată în Figura 3.34
figura 3.34. Bobina de
Determinarea parametrilor schemei se face pe baza expresiilor reactanţă
pierderilor, respectiv a puterii, în regimul nominal: transversală
∆PBn = G B ⋅ U n2 (3.369)
∆PBn
GB = (3.370)
U n2
QBn = BB ⋅ U n2 (3.371)
QBn
BB = (3.372)
U n2
unde Qbn reprezintă puterea nominală a bobinei.
3.11. Parametrii baterii de condensatoare
Sunt folosite pentru producerea energiei reactive în vederea

îmbunătăţirii factorului de putere şi a compensării consumului de
putere reactivă. Se construiesc pentru JT şi MT.
Schema echivalentă utilizată pentru efectuarea bilanţului
energetic este dată în figura 3.35. Determinarea parametrilor se face
scriind pierderile de putere activă şi puterea produsă de baterie în
regimul nominal:
∆p
∆PC = ⋅ Qn = Gc ⋅ U n2 (3.373)
100
∆p ⋅ Qn Figura 3.35
GC = (3.374) Schema echivalentă
100 ⋅ U n2
pentru baterii de
unde ∆p reprezintă pierderile procentuale de putere activă în baterie condensatoare

având valori de ordinul (0.25-0.35) %, iar Qn reprezintă puterea nominală a bateriei.
Qn = BC ⋅ U n2 (3.375)
Qn
BC = (3.376)
U n2

4. REŢELE DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE LA
CONSUMATORI INDUSTRIALI ŞI SIMILARI. CONFIGURAŢII ŞI
TIPURI DE SCHEME
4.1. Criterii de alegere a schemelor şi structurii reţelelor
Prin alegerea structurii şi arhitecturii unei reţele electrice de alimentare se înţelege

alegerea tensiunii de alimentare, a schemei reţelei şi dimensionarea optimă a elementelor
componente ale acesteia.
Criteriile de alegere a schemelor şi structurii reţelelor electrice sunt următoarele:
1. Asigurarea în perspectiva de lungă durată a (10÷20 ani) a consumului de energie a
zonei alimentate.
2. Eficienţa economică a variantei alese determinată prin cheltuieli minime de investiţii,
costuri scăzute, de exploatare-întreţinere.
3. Realizarea siguranţei necesare în funcţionarea instalaţiilor de alimentare cu energie
electrică şi reducerea numărului şi a duratei întreruperilor a consumatorilor sau receptoarelor
la un nivel minim acceptabil din punct de vedere economic.
4. Asigurarea calităţii energiei furnizate consumatorilor, precum şi limitarea în cadrul
valorilor admise a perturbaţiilor provocate de consumatori/receptoare.
5. Asigurarea funcţionării economice a reţelelor de distribuţie în conδiţiile variaţiilor de
sarcină.
6. Puterea şi amplasarea receptoarelor de energie electrică.
7. Numărul, puterea, tensiunea şi amplasarea surselor de energie electrică.
8. Nivelul curenţilor de scurtcircuit.
Pentru sistemele de distribuţie publică, alegerea soluţiilor se face pe baza unui studiu
de perspectivă, pe o durată minimă de 10 ani. Soluţiile alese trebuie să permită dezvoltarea
acestora şi după această perioadă, cu integrarea elementelor principale ale reţelelor existente
(soluţiile să fie autosctructurate).
In cazul consumatorilor industriali, schemele de alimentare se stabilesc în faza de
proiectare, o dată cu proiectarea instalaţiilor tehnologice, luându-se în calcul dezvoltarea de
perspectivă a consumatorului.
Scheme ale reţelelor electrice de distribuţie 86

Soluţiile stabilite în fiecare etapă de dezvoltare se vor încadra în studiile de
perspectivă, corelat cu evoluţia consumului.
Alegerea schemei de distribuţie de înaltă tensiune se va face luând în considerare
ansamblul reţelei, adică se va ţine cont şi de structura reţelei de MT. Reţeaua de MT poate să
constituie, prin concepţia ei, rezervă de alimentare a consumatorilor/receptoarelor conectaţi în
regim normal pe barele de MT ale unei staţii de transformare, situaţie care trebuie avută în
vedere la stabilirea schemei electrice şi a numărului de transformatoare din staţii.
De asemenea, la stabilirea schemei de MT se va ţine seama de schema reţelei de JT, de
modul de rezervare a consumatorilor pe această tensiune. In funcţie de condiţiile de
continuitate cerute de consumatori, alimentarea acestora se va realiza prin una sau două căi de
alimentare, ambele dimensionate la puterea economică în regim normal de funcţionare.
Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor fi alimentaţi într-o schemă buclată,
cu funcţionare radială în regim normal de funcţionare. Consumatorii casnici şi terţiari din
mediul rural vor fi alimentaţi, de regulă, în schemă radială. Pentru unii consumatori din
mediul urban sau rural, se va realiza la cererea acestora, o a doua alimentare, dacă este
necesar un nivel mărit de siguranţă în alimentare.
In cazul consumatorilor industriali (din mediul urban sau rural) se alimentează prin
una sau două căi de alimentare, după caz. Deoarece volumul de investiţii pentru realizarea
unei alimentări duble poate fi mare, soluţia va trebui să aibă la bază un calcul tehnico-
economic care să ţină seama de daunele probabile provocate de întreruperile în alimentarea cu
energie electrică. Se va urmări ca schema de alimentare să fie cât mai simplă, evitându-se
dublări inutile ale unor elemente, cu o probabilitate mică de utilizare.
Se va urmări ca tensiunea înaltă să pătrundă cât mai aproape de centrul de greutate al
consumului. In cazul reţelelor publice, se va urmări realizarea unui număr mai mare de staţii
de transformatoare 110/MT cu puteri mai mici (4, 6.3, 10 MVA).
La proiectarea schemelor se va urmări, totodată, utilizarea unui număr minim de
aparate de comutaţie, evitarea bobinelor de reactanţă, considerarea capacităţii de suprasarcină
a elementelor de reţea, utilizarea pe scară largă a mijloacelor numerice de automatizare.
Pentru a răspunde diferitelor situaţii care pot apare în exploatare, se va urmări să se
realizeze următoarele:
• Separarea alimentării pe fluxuri tehnologice cu intercondiţionări minime, ceea ce
permite scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor unei linii tehnologice fără perturbarea alteia.

• Utilizarea în staţii şi puncte de distribuţie a unor elemente tipizate, interschimbabile, de
tipul elementelor debroşabile.
• Asigurarea condiţiilor de mentenanţă a instalaţiilor electrice.
• Organizarea la marii consumatori a unei comenzi operative prin dispecer şi a unui
sistem de c-dă şi supraveghere bazat pe calculatoare de proces.
Tensiunile nominale ale reţelelor de alimentare a consumatorilor sunt:

• In reţele de JT: 400/230 V. In momentul de faţă încep să fie introduse, în zone rurale,
reţele de 1000 V.
• In reţele de MT urbane sau rurale: 20 KV.
• In reţele interne ale consumatorilor industriali, 6 KV, numai dacă aceştia au receptoare
care funcţionează la această tensiune.
• In reţele de repartiţie: 110 KV.
Reţelele de distribuţie publică de 6 şi 10 KV existente se vor trece etapizat la tensiunea

de 20 KV. In cazul unor lucrări de reparaţii curente sau capitale în aceste instalaţii, se vor
prevedea cabluri şi echipamente de 20 KV.
Etapele şi modul de trecere la 20 kV se vor stabili pe bază de calcul tehnico-economic,
luându-se în considerare următoarele:
a) valoarea neamortizată şi starea de uzură fizică a reţelelor existente;
b) creşterea consumului existent în zonă şi/sau apariţia de noi consumatori, corelată cu
capacitatea economică a reţelelor existente;
c) lucrările de urbanizare şi sistematizare propuse de administraţia locală, lucrări care
determină necesitatea de restructurare a reţelelor electrice;
d) posibilitatea asigurării tensiunii de 20 kV în surse.
Alegerea schemei electrice şi a profilului staţiilor de transformare de IT/MT de

distribuţie publică se va face numai în ansamblul reţelei de distribuţie de înaltă tensiune
(reţeaua de alimentare a staţiilor) şi de medie tensiune (reţeaua de consum).
Structura schemelor electrice primare şi soluţia constructivă pentru instalaţiile
tehnologice primare ale staţiile de transformare se va stabili ca urmare a concluziilor unui
studiu de fezabilitate prin care se vor compara din punct de vedere tehnico-economic soluţiile
de echipare clasice cu cele care utilizează echipamente compacte, multifuncţionale, de gabarit
redus, având indicatori de fiabilitate superiori, mediu de stingere a arcului electric în SF6 sau
vacuum şi izolaţie compozită.

4.2. Reţele de joasă tensiune
4.2.1. Reţele publice

Schema reţelei de joasă tensiune şi modul de asigurare a rezervării la nivelul
consumatorilor influenţează schema şi parametrii reţelei de medie tensiune.
Analiza modului cum schema reţelei de medie tensiune răspunde la continuitatea
alimentării consumatorilor se va face numai în corelare cu modul de rezolvare a acestei
probleme şi la nivelul reţelei de joasă tensiune.
Se recomandă aducerea mediei tensiuni cât mai aproape de consumatori având ca scop
reducerea lungimii plecărilor de joasă tensiune (ţinând seama de condiţiile impuse de căderea
de tensiune admisă, asigurarea selectivităţii protecţiilor) şi a CPT-ului.
Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor fi alimentaţi pe joasă
tensiune, de regulă, într-o schemă buclată, cu funcţionare radială în regim normal, separaţia
realizându-se în puncte optime pe criteriul CPT minim şi al protecţiilor selective.
Consumatorii casnici şi terţiari din mediul rural vor fi alimentaţi, de regulă, în schemă radială.
Schema reţelelor de joasă tensiune urbane şi rurale se va alege în funcţie de densitatea
de sarcină, de configuraţia reţelelor de medie tensiune, de numărul de posturi de transformare
de MT/JT şi numărul şi durata întreruperilor în alimentare admise de consumatori.
Regimul de funcţionare de joasă tensiune va fi radial indiferent de configuraţia
schemei.
Schemele de distribuţie pentru reţele de distribuţie publică pot fi radiale (fig. 4.1, 4.2)
sau buclate, (fig. 4.3) cu funcţionare radială.
Reţelele radiale se recomandă în zonele rurale şi în zonele urbane periferice.
În cazul
CS
acestor reţele nu
asigură
dimensionarea 0.4 kV
pentru preluarea Figura 4.1

Reţea de JT radială (zone rurale)
unor alte sarcini în
regimuri de avarie.

În figura 4.1 se prezintă o schemă radială
utilizată cu precădere în zonele rurale. In cazul
lungimilor mari, pentru asigurarea funcţionării
selective a protecţiilor împotriva scurtcircuitelor, se
montează celule de secţionare (CS) prevăzute cu
Figura 4.2
siguranţe sau întrerupătoare automate. Acestea
Distribuţie radială (urbană)
trebuie să asigure deconectarea defectelor din aval
pentru care protecţia din post nu este
sensibilă.
Reţelele buclate se utilizează în

cazul distribuţiei urbane pe JT. Barele din
bucla de JT sunt formate în firide
amplasate la parterul blocurilor (în cazul
locuinţelor) sau de firide speciale în
exteriorul clădirii. Asemenea
distribuitoare se pot utiliza şi în zone
rurale pentru alimentarea unor
consumatori importanţi. Liniile de JT se
dimensionează astfel:
- să asigure funcţionarea la
densitatea economică de curent în regim
normal, punctul de separare din buclă
Figura 4.3
fiind stabilit pe criteriul pierderilor
minime de energie; Distribuţie buclată
- să asigure Imaxad > Ibuclă în regim de avarie (defect într-unul din posturile adiacente).
Transformatoarele din posturi trebuie să poată prelua sarcina integral la defectarea unui
transformator din posturile învecinate.
Alimentarea cu energie electrică a reţelelor de iluminat public se face din posturile de

transformare de reţea, în schemă radială.

4.2.2. Reţele industriale
In cazul reţelelor de JT din unităţile

industriale, între 40 şi 60% din consum este
realizat pe 0.4 KV. In aceste condiţii
realizarea unor scheme simple şi fiabile are o
importanţă economică deosebită.
Principalele tipuri de scheme utilizate
sunt: radiale, de tip magistrală şi scheme
buclate.
Schemele radiale pot fi simple, pe mai
multe nivele şi directe (fig. 4.4).
In cazul schemei din fig. 4.4 se remarcă
existenţa unui tablou general, TG, alimentat
direct de pe barele de JT al unui post, a unor
tablouri principale, TP, şi a unor tablouri
secundare, TS. În cazul unor receptoare Figura 4.4
importante, cum ar fi pompe, compresoare, Schema radială simplă

etc.) se utilizează racordarea directă pe barele
de JT ale posturilor de transformare.
Schemele de tip magistrală sunt recomandate în halele industriale cu densitate mare de
maşini unelte, fiind avantajoase din punct de vedere constructiv, în cazul utilizării
magistralelor din bare conductoare. Normativele prevăd acest sistem pentru curenţi mai mari
de 60 A. Se utilizează bare de Al sau Cu. In medii cu praf sau fibre combustibile, barele vor fi
capsulate în materiale necombustibile. Gradul de protecţie se stabileşte în funcţie de categoria
mediului.
Distribuţia tip magistrală are următoarele particularităţi:

• Gradul de siguranţă în alimentarea consumatorilor este ceva mai scăzut deoarece
defectarea unui sector de magistrală are ca efect scoaterea din funcţiune a tuturor
receptoarelor din aval. Dezavantajul se poate reduce prin secţionarea magistralei şi prin
efectuarea de by-pass între diferite ramuri. De asemenea se pot realiza şi magistrale duble.
• Cheltuielile de investiţie şi exploatare sunt mai reduse ca urmare a întreţinerii mai
simple şi a reducerii pierderilor de putere şi tensiune.

• Curenţii de scurtcircuit au valori mai mari.
In figura 4.6 se prezintă o schemă de tip magistrală în care magistralele se formează de
pe bara de 0.4 KV a postului de transformare, iar în figura 4.5, o schemă în care magistrala
este bloc cu transformatorul MT/0.4 KV.
Schemele buclate sunt economice şi sigure în exploatare. Buclarea reţelei de JT se

face ca în cazul reţelelor urbane, între două
PT apropiate. In punctele în care bucla este
deschisă se poate monta o instalaţie de
automatizare de tip AAR. In regim normal,
din motive de reglaj al instalaţiei de protecţie,
schema funcţionează radial. In figura 4.7 se
prezintă o reţea de JT industrială buclată între
două posturi de transformare şi una buclată
pe acelaşi post.
Reţelele de iluminat din unităţile

industriale se realizează separat pentru Figura 4.5
iluminatul de lucru şi separat pentru Schema magistrală bloc transformator

iluminatul de siguranţă. Reţelele de iluminat
industrial se alimentează din reţelele de
joasă tensiune ale unităţii (prin tablouri
separate în cazul unui număr mare de
plecări). In cazul în care există receptoare
cu şocuri de putere reactivă, se recomandă
alimentarea reţelei de iluminat printr-un
transformator separat MT/0.4 KV. De
regulă iluminatul industrial se alimentează
din două surse, fie prin rezervarea numai a
surselor, fie prin rezervarea totală, adică şi
sursele de lumină. Figura 4.6
În figura 4.8 se prezintă două cele Schemă magistrală formată pe barele de JT ale
două variante de realizării iluminatului postului
industrial.

Pentru iluminatul de siguranţă
se va utiliza o sursă independentă
(baterii de acumulatoare, grup
electrogen) fie se va realiza
alimentarea pe o cale separată de
iluminatul normal dintr-o sursă
separată a furnizorului. Dacă
iluminatul de siguranţă nu este
permanent în funcţiune, conectarea
acestuia trebuie să se realizeze
automat, într-un interval de timp de
2÷15 s.
Figura 4.7
Schemă de distribuţie buclată la joasă tensiune
Figura 4.8
Reţele de iluminat industriale

4.3. Reţele de medie tensiune
4.3.1 Reţele publice
In reţelele publice, sistemul

de distribuţie se realizează la 20
KV, chiar dacă în prima etapă se va
funcţiona la 6 sau 10 KV. Din punct
de vedere al modului de racordare
la staţiile de alimentare 110/MT, Figura 4.9
reţelele de medie tensiune pot fi Schema de distribuţie prin LEA cu rezervă din două
clasificate în două categorii: staţii
a) reţele cu racordare directă;

b) reţele cu racordare indirectă, prin puncte de conexiuni.
Reţelele cu racordare directă sunt
acelea în care posturile de transformare
MT/0.4 KV sunt racordate direct la barele
de MT ale staţiilor de transformare, prin
intermediul liniilor de medie tensiune.
Reţelele cu racordare indirectă, prin puncte
de conexiuni, sun acelea în care posturile de
transformare MT/0.4 KV sunt racordate prin
linii de MT la barele postului de conexiuni, Figura 4.10
care, la rândul său este alimentat dintr-o Distribuţie directă prin LES pe barele de MT a
staţie 110/MT prin linii care nu au racordate aceleiaşi staţii
ale sarcini la ele. Prin punct de conexiune se înţelege bara de medie tensiune a unei viitoare
staţii 110/MT, a cărei apariţie se justifică prin creşterea consumului în zonă. În reţelele de
medie tensiune nu se va mai dezvolta
sistemul de distribuţie prin puncte de
alimentare.
In reţelele publice se va adopta Figura 4.11

de regulă sistemul de distribuţie direct. Distribuţie directă cu rezervare din
staţii diferite
Sistemul indirect se va adopta atunci
când o staţie de transformare este situată departe, iar, datorită consumului actual, realizarea ei

nu este încă justificată. Sistemul de racordare indirectă se va utiliza în situaţii speciale, când
staţia de transformare de 110/20 kV este situată departe şi când prin consumul zonei nu este
pe moment justificată apariţia unei staţii noi de 110/20 kV. În această situaţie, staţia de
conexiuni va fi concepută, amplasată şi construită de aşa manieră, încât să formeze corpul de
conexiuni de 20 kV al unei viitoare staţii 110/20 kV.
Schemele de distribuţie publică de MT cele mai uzuale sunt date în fig. 4.9÷4.12.
Alegerea schemei optime pentru o zonă de consum se va face pe baza unui studiu de
fezabilitate, luându-se în considerare şi schemele de 110 kV, precum şi configuraţia reţelelor
de joasă tensiune.
In figura 4.9 se prezintă o schemă folosită în cazul distribuţiei rurale. Posturile sunt
alimentate radial sau în buclă. Cele alimentate în buclă sunt posturi în cabină de zid, în timp
ce posturile aeriene sunt racordate radial. Nu este obligatorie racordarea între două staţii însă
dacă acest lucru se realizează, se utilizează, de regulă, o celulă de secţionare, CS. Punctul de
secţionare se alege astfel încât pierderile de energie să fie minime. În regimul de sarcină
maximă, punctul de secţionare este optim dacă circulaţia de putere în punctul de secţionare
este minimă când linia este buclată.
In figura 4.10. este arătată o

schemă de distribuţie urbană în
buclă închisă pe barele aceleiaşi
staţii. Se utilizează numai atunci
când buclarea pe o altă staţie nu este
posibilă (datorită distanţelor).
Figura 4.12
Schema de distribuţie în grilă
Figura 4.13
Distribuţie directă tip dublă deriva-
ţie
Varianta de reţea din figura 4.11 este buclată pe două staţii de MT diferite, fiind cea
mai uzuală în momentul de faţă în reţelele de 20 KV urbane.

In figura 4.12 se prezintă o variantă extinsă a celei din figura 4.11, în care există în
plus legături în grilă între buclele de MT diferite. Este recomandată în zonele urbane cu
consumuri mai mari de 4 MVA/Km2.
În figura 4.13 este arătată o reţea de distribuţie directă în dublă derivaţie, în care
fiecare buclă este format din două linii în paralel, toate posturile fiind racordate la cele două
linii. Alimentarea se face dintr-o staţie sau din două staţii. Varianta este recomandată pentru
reţele urbane cu densităţi mai mari de 8 MVA/Km2.
În figura 4.14 este prezentată o reţea de
distribuţie directă tip simplă sau dublă derivaţie
cu unităţi de secţionare a reţelei şi rezervare pe
aceeaşi staţie sau pe două staţii diferite. Se
recomandă de asemenea pentru cu densitate de
sarcină de peste 8 MVA/km2.
După destinaţia pe care o au, posturile de
transformare pot fi : Figura 4.14
a) de reţea - care alimentează consumatori Distribuţie directă tip

simplă sau dublă derivaţie
casnici si terţiari;
b) de consumator - care alimentează un singur consumator (terţiari sau mici consumatori);
c) mixte- care alimentează atât consumatori casnici si terţiari cât şi mici consumatori .
Din posturile de transformare mixte se va evita alimentarea unor consumatori a căror
curbă de sarcină reclamă o durată de utilizare a puterii maxime absorbite care conduce la
funcţionare neeconomică şi respectiv la diminuarea rezervei de putere a transformatorului.
Partea de construcţie a posturilor de transformare de reţea se va dimensiona pentru

următoarele puteri plafon:
• 630 kVA pentru posturile la sol, cabină zidită şi/sau compactizate. Puterile mai
mari de 630 kVA se vor justifica ca necesitate şi oportunitate;
• 250 kVA pentru posturile de transformare montate pe un stâlp;
• 400 kVA şi 630 kVA pentru posturi montate pe doi stâlpi.
Schema şi puterea posturilor de transformare, de consumator sau mixte, se vor realiza,
de regulă, în una din variantele din figurile 4.15÷4.20, în funcţie de puterea şi nivelul de
rezervare cerut de consumatorii concentraţi. Se recomandă să nu se monteze unităţi trafo cu
putere mai mare de 1600 kVA.

L1 L2
20 kV Figura 4.15
1
PT cu bare de MT secţionate alimentate
din surse diferite şi cu bare de JT
secţionate
DAS AAR
C2 C3 C1
În figura 4.15 se arată schema unui post de transformare cu bară la MT secţionate
alimentate din surse diferite şi bare secţionate la MT. Dacă întreg consumul necesită siguranţă
mărită şi durată mică de nealimentare, atunci acesta se asigură în proporţie de 100% prin ca-
blurile de MT şi în transformatoare. Pe barele de JT sunt conectaţi şi alţi consumatori care nu
impune nivel de siguranţă mare, aceştia vor fi deconectaţi prin DAS când lucrează instalaţia
AAR (în acest caz rezerva care este necesară pentru a se asigura în linie şi transformator, se
va diminua corespunzător cu puterea consumatorilor ce pot fi deconectaţi).
Liniile de MT (distribuitorii) se pot alimenta de pe secţii de bare, din staţii diferite sau de pe
secţii de bare separate (care se rezervă cu AAR) din aceeaşi staţie de transformare.
L1 L2 L3
Figura 4.16
PT cu bare de MT secţionate ali-
20kV
mentate din surse diferite cu un
2
transformator de rezervă
AAR AAR
C2 C1 C1 C2
În figura 4.16 se prezintă schema unui PT cu bare de MT secţionate alimentate din
surse diferite cu un transformator de rezervă pentru două transformatoare în sarcină şi două
instalaţii de automatizare pe cupla de JT. Capacitatea de transport a sursei 2 şi a transformato-
rului de rezervă se va corela cu puterea consumatorilor care necesită siguranţă mărită de pe
cea mai încărcată din barele de JT. Liniile de MT (distribuitorii) pot fi alimentaţi de pe secţii
de bare din staţii diferite sau de pe secţii de bare separate (care se rezervă cu AAR) din
aceeaşi staţie de transformare.

3 LEA
Figura 4.17
PT din LEA MT alimentată dintr-o
singură sursă fără rezervare pe JT
JT
În figura 4.17 se arată schema unui PT alimentată dintr-o singură sursă, LEA MT.
4 LES
Figura 4.18
PT din LES MT alimentată dintr-o
singură sursă fără rezervare pe JT
În figura 4.18 seJTprezintă cazul unui PT alimentat dintr-un LES MT. Rezervarea barei
JT se poate face cu un transformator de rezervă cu /fără AAR sau reţea JT alimentată din alt
PT.
5 MT Figura 4.19
PT tip intrare-ieşire alimentat
dintr-o singură sursă
JT
În figura 4.19 se arată schema unui PT de tip intrare ieşire alimentat dintr-o singură
sursă. Rezervarea barei JT se poate face cu un transforma-tor de rezervă cu /fără AARsau
reţea JT alimentat din alt PT.
MT
Figura 4.20
6
PT alimentată din două
surse diferite
JT

În figura 4.20 se arată schema unui PT alimemtat din două surse difertie. Rezervarea barei JT
se poate face cu un transforma-tor de rezervă cu /fără AAR sau reţea JT alimentat din alt PT.
4.3.2. Reţele industriale
În unităţile industriale, reţelele de MT au rolul fie pentru distribuţia interioară a

energiei (la marii consumatori), fie au rolul numai de alimentare a unităţii.
Schemele de MT din marile unităţi industriale pot fi:
• scheme radiale;
• scheme magistrale;
• scheme de tip mixt.
Schemele radiale sunt cele mai răspândite. Acestea pot fi:
• scheme radiale cu o
singură treaptă utilizate în
unităţile cu o arie restrânsă de
răspândire a receptoarelor;
• scheme radiale cu două
sau mai multe trepte.
In figura 4.21 se prezintă o
schemă de alimentare care cuprinde
instalaţii cu o treaptă cât şi cu două trepte.
Având în vedere importanţa punctelor de
distribuţie, acestea se alimentează pe
două căi. Avantajul schemelor radiale îl
constituie limitarea curenţilor de
scurtcircuit şi simplitatea instalaţiilor de
protecţie. Dacă alimentarea este radială
dublă, siguranţa în funcţionare în
alimentarea receptoarelor este de
Figura 4.21
asemenea foarte bună. Principalul
Distribuţie radială în reţele industriale de MT
dezavantaj al schemelor radiale îl
constituie numărul ridicat al celulelor din staţiile şi punctele de distribuţie, lungimea mare a
liniilor în cablu, precum şi un grad redus de utilizare a instalaţiilor (gradul de utilizare este
definit ca raport între energia efectiv tranzitată pe un element şi valoarea economică a
acesteia):

Ws Smax ⋅ Tr
GUT = ⋅ 100 = ⋅ 100 (4.1)
Wec (Tr ) Smax ec (Tr ) ⋅ Tr
în care Tr reprezintă durata de utilizare a sarcinii maxime Sursa I
realizată. Sursa II
In literatură se propun scheme de alimentare radiale

cu o singură rezervă pentru mai multe posturi de transformare. Această variantă are avantajul
că reduce semnificativ valoarea investiţiilor.
Se propun şi scheme de alimentare cu starea de succes 2 din 3 în care cele trei alimentări
asigură fiecare 50% din sarcină. Un asemenea exemplu este
dat în figura 4.22.
In cazul unor receptoare foarte importante se PD
utilizează şi scheme de alimentare cu funcţionare în AAR AAR
paralel a surselor, liniile de alimentare fiind prevăzute cu
protecţii selective. S/2 S/2
O asemenea schemă este prezentată în figura 4.23.
Avantajele sistemului cu alimentare continuă sunt: Figura 4.22
Alimentare radială cu
magistrală de rezervă
• Liniile de MT sunt egal încărcate, pierderile de

energie fiind mai mici.
• Nivelul de tensiune este mai stabil datorită puterii de scurtcircuit mai mari.
• Numărul golurilor de tensiune este mai redus.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
• Puteri de scurtcircuit mai mari.
• Întrerupere totală a receptoarelor la defecte pe bara
de MT a postului.
• Condiţii mai dificile de lucru pentru protecţie faţă
de situaţia racordării în schema radială dublă,
secţionată.
Figura 4.23
Schema radială cu alim.
continuă

Figura 4.24
Schema în inel
Schemele magistrale conduc la simplificarea instalaţiilor de distribuţie a

comutaţiei. Se reduc numărul de celule din staţii, schemele sunt mai simple şi creşte gradul de
utilizare. Schemele de acest tip au
dezavantajul că sunt probleme cu
funcţionarea protecţiilor pe magistrală.
Schemele de tip magistrală pot
fi cu alimentare de la un capăt sau în
inel, precum şi scheme cu magistrale
paralele. Schemele cu magistrală în
inel seamănă cu reţelele buclate
urbane de MT (fig. 4.24).
In figura 4.25 se prezintă două
scheme magistrale cu magistrală unică
(var. a) şi cu magistrală dublă (var. b).
Figura 4.25 Alegerea uneia sau a alteia din
Scheme magistrale cu alimentare de la
un capăt (a – magistrală unică, b- soluţii depinde de importanţa
magistrală dublă) receptoarelor alimentate, utilizarea
magistralei duble (şi a unor transformatoare de rezervă) fiind făcută numai atunci când este
necesar.

In figura 4.26 se
prezintă o variantă în
care se utilizează o
magistrală de rezervă .
Figura 4.26
Schema cu magistrală de
rezervă
O eficienţă deosebită o au schemele magistrale realizate cu bare conductoare şi care

sunt utilizate din ce în ce mai mult în unităţile de metalurgie şi siderurgie.
4.4. Reţele de 110 kV
In afara unor staţii de transformare, reţelele de 110 kV sunt întotdeauna publice. Ele se
mai numesc şi reţele de repartiţie.
Cele mai utilizate scheme sunt date în figurile 4.27-4.31.
In figura 4.27 este prezentată o reţea de tip racord adânc. Această structură este
utilizată atât în cazul reţelelor publice cât şi în cazul reţelelor industriale. Pentru unităţi
industriale se utilizează, de regulă, două asemenea legături.
110 kV 20 kV
SRA 110 kV
LEA 110 kV
Figura 4.27
Reţea de 110 kV tip staţie de racord adânc (SRA)

110 kV B 20 kV
LEA 110 kV
A sau A1
LEA 110 kV
C sau A 2
Figura 4.28
Staţie de 110 kV intrare/ieşire (sau tip H)
20 kV
A
110 kV
2
C
n
Figura 4.29
Reţea de 110 kV în inel

110 kV
A
B 20 kV
Figura 4.30
Reţea de 110 kV dublă derivaţie
A 110 kV
B1 20 kV
B2
Figura 4.31
Reţea de tip racord T
În cazul reţelelor publice, schema este folosită pentru alimentarea reţelelor de MT

urbane sau rurale, când reţeaua de MT are asigurată rezervarea din altă staţie de
transformare 110/MT, racordată la o sursă diferită pe 110 kV.
Schema din figura 4.28 este utilizată atunci când reţeaua de MT nu are asigurată
rezervarea pe partea de MT. De asemenea schema se utilizează atunci când se impune un
nivel relativ ridicat de siguranţă pe barele de MT ale staţiei cum este cazul unor consumatori
industriali importanţi, transport feroviar, staţii de pompare, etc. In cazul reţelelor cu rezervare
pe partea de MT, puterea instalată în transformatoarele 110/MT se va alege considerând
ambele transformatoare în funcţiune, fără rezervare integrală între ele. Schema poate constitui
o primă etapă pentru reţeaua în inel.
Schema din figura 4.29 este utilizată de obicei pentru alimentarea marilor aglomerări
urbane. Inelul este alimentat din două staţii importante A, C (400(220)/110 kV). Numărul de
staţii de transformare din inel n ≤ 6. Staţiile care fac parte din buclă pot fi cu una sau două
unităţi de transformare.
Schema din figura 4.30 se utilizează pentru alimentarea prin LEA 110 kV a zonelor
rurale la care se impun două unităţi de transformare (consumatori importanţi în zonă – petrol,
grupuri generatoare, nu există rezervare pe MT, ferme agricole).
În sfârşit, varianta din figura 4.31 este utilizată pentru alimentarea zonelor rurale, fără
consumatori importanţi. Staţiile A şi B sunt de sistem (400(220)/110 kV), iar numărul de
derivaţii în T nu poate fi mai mare de 6.

Retele Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REŢELE ELECTRICE

Prof. dr. ing. Gheorghe Hazi

Utilizarea energiei electrice a necesitat şi soluţii pentru transmiterea acesteia la distanţă.

1.2. Dezvoltarea reţelelor electrice în România

1.3. Definiţii şi obiectul cursului

1.3. Clasificarea reţelelor

Clasificarea reţelelor se face după următoarele criterii:

1.4. Regimuri de funcţionare a reţelelor electrice

1.5. Relaţii şi mărimi de bază utilizate în calculul reţelelor electrice

Calcul şi analiza regimurilor de funcţionarea ale reţelelor electrice se bazează pe legile

• Legături între mărimile primare şi cele derivate

Aşa cum am arătat în capitolul introductiv al lucrării, reţelele electrice cuprind, în

2.1. Construcţia liniilor electrice aeriene

Liniile sunt constituite din stâlpi, conductoare, armături, cleme şi izolatoare.

2.1.1. Conductoarele liniilor electrice

Conductoarele de MT şi joasă tensiune pot fi izolate sau neizolate. La JT se folosesc

Elemente constructive ale LEA 10

Coeficientul Greutatea Coeficientul

pentru fire cu φ ≤ 3,5 mm;

0,032840 - tip A 0,032530 -5

pentru fire cu 0,0045 7,85 19600 117,6

(124,0÷119,0) pentru fire cu φ =

pentru fire cu 0,0045 7,85 19600 137,3

(138,0÷128,0) pentru fire cu

Elemente constructive ale LEA 11

Pentru conductoarele electrice trebuie

Elemente constructive ale LEA 12

2.1.2. Stâlpii liniilor electrice aeriene

Sunt elementele liniilor electrice care, prin intermediul izolatoarelor, clemelor şi

Elemente constructive ale LEA 13

- stâlpi de întindere (SI) – se fixează pe aliniamentul liniei la distanţe cuprinse între 2

Elemente constructive ale LEA 14

Stâlpii de beton armat – au următoarele avantaje:

Elemente constructive ale LEA 15

2.1.3. Console pentru LEA de medie şi joasă tensiune

În cazul stâlpilor metalici, consolele se realizează din montanţi şi zăbrele ca în cazul

Elemente constructive ale LEA 16

Figura 2.9 Figura 2.9

În figura 2.15 se prezintă tije şi bridă pentru prinderea conductoarelor torsadate de

Elemente constructive ale LEA 17

Elemente constructive ale LEA 18

Elemente constructive ale LEA 19

2.1.4.1. Materiale pentru izolatoare

Izolatoarele pot fi construite din:

Elemente constructive ale LEA 20

În cadrul acestor materiale izolante, izolatorii compoziţi de tracţiune realizaţi din

2.1.4.2. Izolatoare pe tipuri constructive şi tensiuni

Elemente constructive ale LEA 21

Elemente constructive ale LEA 22

Elemente constructive ale LEA 23

Elemente constructive ale LEA 24

2.1.5. Cleme şi armături

Clemele şi armăturile realizează legătura electrică şi mecanică între conductoarele

Figura 2.27 Figura 2.28

Elemente constructive ale LEA 25

Elemente constructive ale LEA 26

Utilizarea liniilor electrice în cablu aduce o serie de avantaje, cum ar fi:

2.2.1. Clasificarea cablurilor

A. În funcţie de tensiunea la care funcţionează

2.2.2. Simbolizarea cablurilor

Elemente constructive ale LEA 27

Liniile electrice în cablu au ca şi componente principale: cablurile electrice, cutiile

2.2.3. Construcţia cablurilor electrice