Resuscitarea

cardio-respiratorie
la sugar și copil
Dr. Adrian Vasile Crăciun
(Timişoara)

În cadrul acestui ghid:

Sugar se referă la orice pacient având vârsta aproximativă
sub 1 an.
Copil se referă la orice pacient având vârsta aproximativă
cuprinsă între 1 an și pubertate.
Pentru o bună reușită a resuscitării cardio-respiratorii trebuie
parcurse în timp cât mai scurt următoarele etape:
1. Recunoașterea stopului cardio-respirator (SCR) sau a imi-
nenţei de SCR;
2. Începerea cât mai rapidă a manevrelor de resuscitare;
3. Trecerea cât mai rapidă de la resuscitarea de bază la cea
avansată;
4. Asigurarea măsurilor de îngrijire corespunzătoare postre-
suscitare.
Spre deosebire de adult, la copil stopul cardio-respirator nu
are drept cauză principală o afecţiune cardiacă, ci este mai de-
grabă consecinţa hipoxiei ca urmare a unei insuficienţe res-
piratorii agravate progresiv sau a stării de șoc (SCR asfixic). Fibri-
laţia ventriculară sau tahicardia ventriculară fără puls sunt mai
rar cauza de SCR la sugar și copil, dar ele pot apărea în cursul
manevrelor de resuscitare, cu o frecvenţă care crește propor-
ţional cu durata resuscitării.

Secvenţele resuscitării cardio-respiratorii de bază

1. Asigurarea securităţii reanimatorului și a pacientului este
esenţială înaintea oricăror manevre.
2. Evaluarea necesităţii instituirii menevrelor de resuscitare:
• Evaluarea stării de conștienţă (mobilizarea ușoară a
victimei, se strigă pacientul, dacă e posibil, chiar pe nu-
me). Dacă e conștient, acesta va răspunde cu mișcări,
grimase sau geamăt.

246 Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE

• Dacă pacientul respiră (chiar și cu dificultate) – se caută
sau se strigă după ajutor până răspunde cineva sau se
sună pentru a chema un ajutor.
• Dacă pacientul respiră, el va adopta în general poziţia în
care efortul respirator este minim și trebuie lăsat în
această poziţie.
• Dacă pacientul este areactiv, se evaluează prezenţa res-
piraţiilor și a pulsului.
3. Evaluarea prezenţei respiraţiilor:
• Dacă respiră regulat, nu necesită manevre de resuscitare.
În aceste condiţii, în absenţa semnelor sau istoricului de
traumatism, se va poziţiona sugarul în decubit lateral
(poziţia de siguranţă).
• Dacă este areactiv și nu respiră sau dacă prezintă gasping-
uri trebuie începute manevrele de resuscitare.
4. Evaluarea prezenţei pulsului
• Verificarea pulsului se va face la artera brahială la sugar și
la artera carotidă sau femurală la copil și nu trebuie
pierdut mai mult de 10 secunde pentru aceasta.
• Dacă pulsul este > 60 bătăi pe minut, iar pacientul nu
respiră, se efectuează respiraţie artificială cu o frecvenţă
de 1 inspir la 3 secunde:
 Poziţionarea capului pe perioada respiraţiei artificiale
trebuie să fie în hiperextensie, cu repoziţionarea aces-
tuia la nevoie astfel încât să se obţină ridicarea tora-
celui la fiecare inspir.
 Se verifică pulsul la fiecare 2 minute.
• Dacă pulsul este mai mic de 60 de bătăi pe minut, se în-
cepe masajul cardiac extern.
5. Începerea masajului cardiac extern:
• Masajul cardiac extern se efectuează:
 La sugar: la nivelul sternului, cu 2 degete (degetele 2 și
3), imediat sub linia mamelonară (se evită com-
presiunea apendicelui xifoid), sau cu ambele police,
ţinând sugarul între palme.
 La copil: cu podul palmei, pe linia mamelonară, sau cu
mâinile suprapuse și degetele încălecate, astfel încât
doar podul palmei atinge toracele.
 Ritmul trebuie sa fie rapid (cel puţin 100 de compresiuni
pe minut).

URGENŢE 247
  Fiecare apăsare trebuie să comprime toracele cu cel
puţin 4 cm la sugar și 5 cm la copil.
 Se va permite toracelui să revină după fiecare com-
presiune.
• Se începe cu 30 de compresiuni, urmate de 2 respiraţii
(gură la gură, cu masca de resuscitare sau cu balonul
Ambu atașat la o mască corespunzătoare feţei pacien-
tului).
• Când există un singur reanimator, raportul compresie/
respiraţie se recomandă a fi 30/2.
• Când resuscitarea se efectuează de către 2 persoane, ra-
portul compresie/respiraţie se recomandă a fi 15/2.
• La pacientul intubat masajul cardiac se va efectua fară
oprire, cu o frecvenţă de cel puţin 100 de compresiuni pe
minut, în timp ce un alt reanimator va efectua respiraţii
cu balonul la intervale de 6-8 secunde.
6. Verificarea pulsului se va efectua la fiecare aproximativ 2
minute (cinci cicluri compresie/respiraţie).
7. Alertarea serviciului de urgenţă se va efectua:
• după 2 minute de reanimare, atunci când există un singur
reanimator;
• imediat, atunci când există doi reanimatori (unul dintre ei
începând manevrele de resuscitare).
8. Ori de câte ori e posibil se va administra oxigen 100% pe
balon în timpul resuscitării.
9. Dacă în timpul resuscitării toracele nu se expansionează
odată cu administrarea inspirului:
• poziţionarea capului nu este corespunzătoare.
• este posibilă existenţa unei obstrucţii a căilor aeriene prin
corp străin (se încearcă efectuarea manevrei Heimlich).
10. Folosirea defibrilatorului automat sau manual:
• Este recomandată atunci când se bănuiește o fibrilaţie
ventriculară sau o tahicardie ventriculară fără puls.
• Energia recomandată este de 2J/kg la primul șoc electric
și de 4 J/kg la următoarele.
• Administrarea de șocuri se va face la intervale de 2
minute.
• Administrarea de șocuri electrice se va anunţa întotdea-
una cu voce tare, având grijă ca nici o persoană să nu
atingă victima în momentul defibrilării.

248 Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE

 Resuscitarea cardio-respiratorie avansată la sugar și copil
1. Începerea manevrelor de resuscitare conform RESUSCITĂ-
RII CARDIO-RESPIRATORII DE BAZĂ
2. Intubaţie → Ventilaţie → Masaj cardiac extern:
a. Ventilaţie iniţial pe mască cu balonul:
• ori de câte ori e posibilă folosirea balonului, acesta se
racordează la o sursă de oxigen;
• se foloseşte o mască corespunzătoare dimensiunilor feţei
pacientului;
• se urmărește expansionarea toracelui la fiecare insuflaţie;
b. Se va efectua cât mai rapid intubaţia oro-traheală sau
nazo-traheală
c. După intubaţie:
• masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa de aproximativ
100 de compresiuni pe minut;
• frecvenţa respiraţiilor artificiale va fi de 1 inspir la 6-8 se-
cunde, fără întreruperea masajului cardiac extern.
3. Atașarea cablului EKG al unui defibrilator sau monitor și
unui senzor de pulsoximetru.
4. Evaluarea ritmului cardiac și prezenţei semnelor de cir-
culaţie eficientă:
a. reactivitate, tuse, prezenţa respiraţiilor.
b. verificarea pulsului:
• la artera brahială la sugar;
• la artera carotidă sau femurală la copil;
• nu se va pierde mai mult de 10 secunde pentru a evalua
pulsul.
c. evaluarea ritmului cardiac pe monitor pentru evaluarea
indicaţiei cardioversiei:
• tulburari de ritm „neșocabile“: asistolia, activitatea elec-
trică fără puls;
• tulburări de ritm „şocabile“: fibrilaţia ventriculară, tahi-
cardia ventriculară.
5. Terapia aritmiilor neșocabile – sunt cele mai frecvente la
copil (asistolie, activitate electrică fără puls)
a. Resuscitare cardio-respiratorie continuă:
• la copilul ventilat pe mască: raport compresie/ventilaţie
de 15/2;
• la copilul intubat: masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa
de aproximativ 100 de compresiuni pe minut. Efectuarea

URGENŢE 249
 respiraţiei artificiale cu frecvenţa de 1 inspir la 6-8 se-
cunde, fără întreruperea masajului cardiac extern.
• în toate cazurile, administrare de oxigen 100%
b. Administrare de adrenalină:
• la intervale de 3-5 minute
• doza i.v. sau intraosos: 0,1 ml/kg din diluţia 1 ml Adrena-
lină 1‰ + 9 ml SF
• doza pe sonda de intubaţie 0,1 ml/kg nediluat
c. Se vor lua în consideraţie și se vor trata următoarele cauze
(acronim 4H și 4T):
• hipoxia, hipovolaemia, hiper/hipokalaemie, hipotermia;
• tamponadă, pneumotorax sub tensiune, toxice, trombo-
embolism;
• se va evalua oportunitatea administrării de bicarbonat.
6. Terapia aritmiilor șocabile (fibrilaţie ventriculară, tahicardie
ventriculară)
a. Resuscitare cardio-respiratorie continuă:
• La copilul ventilat pe mască: raport compresie/ventilaţie
de 15/2
• La copilul intubat: masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa
de aproximativ 100 de compresiuni pe minut. Adminis-
trarea de respiraţii cu frecvenţa de 1 inspir la 6-8 secunde,
fără întreruperea masajului cardiac extern.
• În toate cazurile, administrarea de oxigen 100%.
b. Defibrilarea:
• iniţial cu 2 J/kg, ulterior cu energii cuprinse între 4 și 10 J/kg
• prima defibrilare se efectuează după 2 minute de resus-
citare (DEF.1)
• imediat după defibrilare se continuă resuscitarea 2 mi-
nute fără a mai reevalua ritmul pe monitor sau căuta
pulsul
• oprirea resuscitării după 2 minute pentru a evalua ritmul
pe monitor
• în caz de persistenţă a aritmiilor șocabile:
1. repetarea defibrilării cu 4-10 J/kg (DEF.2)
2. Adrenalină 0,1 ml/kg din diluţia 1 ml Adrenalină 1‰ +
9 ml SF
3. repetarea defibrilării (DEF.3)
4. continuă resuscitarea 2 minute

250 Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE

 5. Amiodaronă intravenos 5 mg/kg, urmată de defibrilare
(DEF.4)
6. continuă resuscitarea

Stabilizarea post-resuscitare
În această fază se asigură păstrarea funcţiei neurologice,
prevenirea deteriorării secundare a organelor, se stabilește diag-
nosticul și se aplică tratamentul adecvat al afecţiunii care a ge-
nerat stopul cardio-respirator.
Cuprinde:
1. Controlul durerii (Fentanyl, Morfină) și sedarea cores-
punzătoare (Midazolam).
2. Susţinerea funcţiei respiratorii cu ventilaţie mecanică și
controlul oxigenării pentru obţinerea unei saturaţii de
oxigen de minimum 94%.
3. Monitorizarea CO2 expirat.
4. Plasarea unei sonde nazogastrice pentru decomprimarea
stomacului.
5. Monitorizare frecvenţei cardiace și a tensiunii arteriale.
6. Montarea unui cateter venos central.
7. Monitorizarea principalelor constante biochimice in sânge:
gazele arteriale, glicemie, Na, K, Ca, acidul lactic.
8. Efectuarea unei radiografii cardio-pulmonare.
9. Conservarea funcţiei neurologice prin reducerea edemului
cerebral, combaterea agresivă a febrei (> 38°C) și, dacă
este posibil, inducerea unei hipotermii terapeutice cere-
brale (32-34°C), tratarea promptă a convulsiilor hipoxice.
10. Montarea unei sonde urinare cu monitorizarea diurezei
orare.

URGENŢE 251