Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CORINT
EDUCAŢIONAL
Manualul a fost aprobat cu Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4446 din 19.06.2006 în urma evaluãrii
calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în con-
formitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.
Referenþi ºtiinþifici:
prof. gr. I Sorina Gavrilescu, Inspectoratul ªcolar Judeþean Arad
prof. gr. I Anca Lazea Postelnicu, Colegiul Naþional „Elena Ghiba Birta” ºi „Moise Nicoarã”, Arad
Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL,
parte componentã a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Prezentul manual respectã programa de biologie pentru clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, aprobatã de
cãtre Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii prin ordinul nr. 3252 din 13.02.2006.
În elaborarea manualului am pornit de la urmãtoarele considerente:
— trebuie sã prezinte relaþii logice de continuitate faþã de materia studiatã în clasa a X-a;
— sã asigure informaþia necesarã formãrii conceptului de culturã generalã, baza unei vieþi sãnãtoase;
— sã asigure acumularea experienþelor necesare integrãrii pe piaþa muncii;
— sã permitã abordarea diferenþiatã a prevederilor programei, în funcþie de filierã, profil ºi specializare;
— sã asigure dobândirea competenþelor necesare continuãrii studiilor în învãþãmântul superior;
— sã creeze posibilitatea obþinerii unor performanþe superioare.
Pentru realizarea obiectivelor propuse, am considerat necesar sã introducem la fiecare capitol scheme ºi
imagini necesare unei reactualizãri a principalelor structuri anatomice care stau la baza proceselor fiziologice
de studiat. Noþiunile exemplificate pot fi utilizate parþial sau integral, în funcþie de nivelul de cunoºtinþe existent
sau dorit.
Cunoºtinþele de fiziologie, prezentate conform programei, pot fi ºi acestea abordate diferenþiat atât la nivel
de clasã, cât ºi individual.
Textul este exemplificat ºi completat cu numeroase imagini ºi tabele ºi cu un glosar cu termeni explicativi.
Acestea sunt menite sã susþinã demersul didactic prin crearea posibilitãþii de a face comparaþii, de a stabili ie-
rarhii ºi ordine de mãrime sau de a întãri persistenþa în memorie a noþiunilor prezentate.
Informaþia, care uneori poate pãrea complexã faþã de tendinþa de decongestionare a materiei, considerãm cã
este necesarã celor care doresc sã obþinã performanþe superioare în scopul accederii în facultãþile unde se prac-
ticã examene de admitere.
Autorii
Studiazã
1 orã/sãptãmânã:
— filiera teoreticã — profilul real, specializarea matematicã — informaticã;
— filiera vocaþionalã — profilul artistic, specializarea coregrafie;
— profilul sportiv, toate specializãrile;
— profilul militar, specializarea matematicã — informaticã;
— filiera tehnologicã — profilul resurse naturale ºi protecþia mediului.
2 ore/sãptãmânã:
— filiera teoreticã — profilul real, specializarea ºtiinþele naturii.
3
Bibliografie selectivã
Ardelean, A., Roºu, I., Istrate, C., Vaºloban, V. Anatomie ºi fiziologie umanã. Editura Corint, Bucureºti,
1999.
Anthony, CP., Kolthoff, N.S. Fondamenti di anatomia e fisiologia dell'uomo. Casa Editrice Ambrosiana,
Milano, 1977.
Avilla, V.L. Biology a Human Endeavor. Bookmark Publishers, Chula Vista, California, 1992.
Baciu, I. Fiziologie. E.D.P., Bucureºti, 1977.
Cârmaciu, R., Niculescu, C., Torsan, L. Anatomia ºi fiziologia omului. E.D.P., Bucureºti, 1983.
Comoroºan, S., Mitricã, N. Metodele laboratorului clinic. Editura Medicalã, Bucureºti, 1964.
Ene, S., Sandu, Gh., Gãmãneci, Gh. Manual pentru clasa a X-a. Editura LVS Crepuscul, Ploieºti, 2005.
Fox, S.I. Perspectives on Human Biology. Wm. C. Brown Publishers, Dubuque, 1991.
Hãulicã, I. Fiziologie umanã. Editura Medicalã, Bucureºti, 1997.
Martin, Elizabeth (ed.) Oxford Dicþionar de Medicinã, ed. a 6-a, Editura ALL, Bucureºti, 2005.
Moll, K.J., Moll, M. Atlas de anatomia omului Winterthur, Editura ALL, Bucureºti, 1997.
Papilian, V.V., Roºca, Gh.V. Tratat elementar de histologie. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977.
Pora, E. Homeostazia. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.
Ranga, V., Dimitriu, R. Atlas de anatomia omului. Sistemul nervos central. E.D.P., Bucureºti, 1993.
Rusu, V. Dicþionar medical, ed. a II-a, Editura Medicalã, Bucureºti, 2004.
Stoica, M., Mihãilescu, I. Lucrãri practice de anatomie ºi fiziologie umanã. E.D.P. Bucureºti, 1981.
Titircã, L. Urgenþele medico-chirurgicale. Editura Medicalã, Bucureºti, 2000.
Vincent, P. Le Corps humain. Librairie Vuibert, Paris, 1983.
*** Atlante di anatomia. Giunti Gruppo Editoriale, Firenze, 2000.
***Lexicon de simptome ºi sindroame. Editura Medicalã, Bucureºti, 1987.
Ardelean, A., Roºu, I., Istrate, C. Mic atlas de anatomie. Editura Corint, Bucureºti, 2002.
Arnau, E. Lumea Invizibilã. O incitantã cãlãtorie în interiorul corpului omenesc. Editura Teora, Bucureºti,
1998.
Crãciun, T., Crãciun, V. Mic dicþionar de biologie. Editura Albatros, Bucureºti, 1976.
Ioan, C. Biologie în imagini ºi scheme. Editura Studenþeascã, Bucureºti, Vol. I 1998, Vol. II 1999.
Pora, E. O cãlãtorie în corpul omului. Editura Ion Creangã, Bucureºti, 1985.
Theodorescu, D. Mic atlas de anatomia omului. E.D.P., Bucureºti, 1982.
Þibea, F. Anatomia omului. Atlas ºcolar. Editura Corint, Bucureºti, 1999.
4
Cuprins
I. ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN ............................6 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ..........................73
1. PLANURI ªI RAPORTURI ANATOMICE ....................6 *Lucrãri practice..................................................................74
1.1. Planuri ºi axe ................................................................6 Evaluare ..............................................................................76
1.2. Regiuni ºi raporturi anatomice ......................................7 B. FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE ..........................................77
2. NIVELURI DE ORGANIZARE........................................8 1. DIGESTIA ªI ABSORBÞIA ............................................77
Lucrãri practice ..................................................................10
II. FUNCÞIILE FUNDAMENTALE ALE Reactualizare..................................................................77
ORGANISMULUI UMAN ............................................11 1.1. Transformãri fizico - chimice ale alimentelor ............79
A. FUNCÞIILE DE RELAÞIE ............................................11 1.1.1. Digestia mecanicã ..............................................79
1. SISTEMUL NERVOS ......................................................11 1.1.2. Digestia chimicã.................................................80
Reactualizare ................................................................11
1.1. Clasificarea sistemului nervos din punct de 1.1.3. Absorbþia intestinalã ..........................................81
vedere topografic ºi funcþional ..........................................13 1.1.4. Fiziologia intestinului gros ................................82
*1.2. Proprietãþile neuronului..............................................14 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ..........................84
1.2.1. Clasificarea neuronilor dupã funcþie..................14 Lucrãri practice....................................................................85
1.2.2. Excitabilitatea.....................................................14 Evaluare ..............................................................................86
1.2.3. Conductibilitatea................................................15 2. CIRCULAÞIA....................................................................87
1.2.4. Integrarea ..........................................................15 Reactualizare ............................................................87
1.2.5. Sinapsa ..............................................................16
1.3. Sistemul nervos somatic ..............................................17 2.1. Grupele sangvine........................................................88
1.3.1. Funcþia reflexã a sistemului nervos 2.2. Imunitatea ..................................................................89
somatic ..................................................................17 *2.3. Hemostaza ºi coagularea sângelui..............................89
*Lucrãri practice ........................................................19 2.4. Activitatea cardiacã ....................................................90
1.3.2. Funcþia de conducere ..........................................20
*1.3.3. Nervii spinali ....................................................23 2.5. Circulaþia mare ºi micã ..............................................92
*1.3.4. Nervii cranieni ..................................................24 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ..........................96
1.4. Sistemul nervos vegetativ ............................................26 Lucrãri practice....................................................................96
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ..........................30 3. RESPIRAÞIA ....................................................................99
*Lucrãri practice..................................................................31 Reactualizare ..............................................................99
Evaluare ..............................................................................32 3.1. Ventilaþia pulmonarã ................................................100
2. ANALIZATORII ..............................................................33
Reactualizare................................................................33 3.2. Volume ºi capacitãþi respiratorii ..............................100
2.1. Segmentele unui analizator ..........................................35 3.3. Schimburile gazoase respiratorii ..............................101
2.2. Analizatorul vizual ......................................................36 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ........................103
Lucrãri practice....................................................................40 Lucrãri practice..................................................................103
Evaluare ..............................................................................41 Evaluare ............................................................................104
2.3. Analizatorul auditiv......................................................42 4. EXCREÞIA ......................................................................105
2.4. Analizatorul vestibular ................................................43 Reactualizare ..................................................................105
2.5. Analizatorul cutanat ....................................................45
*2.6. Analizatorul gustativ ..................................................47 4.1. Formarea urinei ........................................................106
*2.7. Analizatorul olfactiv ..................................................48 4.2. Eliminarea urinei ......................................................107
*2.8. Analizatorul kinestezic ..............................................49 4.3. Compoziþia urinei ....................................................107
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ..........................50 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ........................108
Lucrãri practice....................................................................51 Lucrãri practice..................................................................108
Evaluare ..............................................................................52 Evaluare ............................................................................109
3. GLANDELE ENDOCRINE ............................................53 5. METABOLISMUL..........................................................110
Reactualizare................................................................53
3.1. Hipofiza ........................................................................54 5.1. Metabolismul intermediar........................................110
3.2. Tiroida ..........................................................................55 5.1.1. Metabolismul glucidic ....................................110
*3.3. Paratiroidele................................................................56 5.1.2. Metabolismul lipidic........................................111
3.4. Glandele suprarenale ....................................................57 5.1.3. Metabolismul protidic......................................112
3.5. Pancreasul endocrin......................................................57
*3.6. Epifiza ........................................................................58 5.2. Metabolismul energetic ............................................113
*3.7. Timusul ......................................................................58 5.3. Nutrimentele ............................................................114
3.8. Gonadele ......................................................................59 5.3.1. Valoarea energeticã a alimentelor ºi raþia alimentarã 115
*3.9. Mecanismul general de reglare nervoasã ºi umoralã *5.4. Vitaminele ................................................................116
a secreþiei endocrine ..........................................................60. Evaluare ............................................................................117
Disfuncþii endocrine ............................................................61
Evaluare ..............................................................................62 C. FUNCÞIA DE REPRODUCERE..................................118
4. MIªCAREA........................................................................63 1. SISTEMUL REPRODUCÃTOR ..................................118
Reactualizare ................................................................63 1.1. Sistemul reproducãtor masculin ..............................118
*Principiile fizice ale motricitãþii ..............................64 1.2. Sistemul reproducãtor feminin ................................119
4.1. Sistemul osos................................................................65
4.1.1. Scheletul..............................................................65 2. SÃNÃTATEA REPRODUCERII ................................121
4.1.2. Funcþiile sistemului osos ....................................66 2.1. Planningul familial ..................................................121
4.1.3. Creºterea oaselor ................................................66 2.2. Concepþie ºi contracepþie ..........................................121
*4.1.4. Articulaþiile ......................................................67 2.3. Sarcina ºi naºterea ....................................................122
*4.1.5. Reparaþia osoasã ..............................................67 Noþiuni elementare de igienã ºi patologie ........................123
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie.......................... 68 Evaluare ............................................................................123
Evaluare ..............................................................................68
4.2. Sistemul muscular ........................................................69 D. ORGANISMUL - UN TOT UNITAR ..................124
4.2.1. Principalele grupe de muºchii scheletici ............69 1. Homeostazia mediului intern ..........................................124
4.2.2. Tipuri de contracþii ............................................70 *2. Principalele constante fiziologice ..................................125
*4.2.3. Structura fibrei musculare ................................70 *3. Rolul integrator al sistemului nervos ºi endocrin ..........126
*4.2.4. Fiziologia fibrei musculare ..............................71
*4.2.5. Manifestãrile contracþiei musculare..................73 Glosar ..............................................................................127
5
ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN
I
ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN
1. PLANURI ªI RAPORTURI ANATOMICE
1.1. PLANURI ªI AXE Corpul uman este constituit din patru segmente:
cap, gât, trunchi ºi membre.
Plan sagital Capul cuprinde neurocraniul (cutia cranianã) ºi
Plan frontal viscerocraniul (faþa).
Gâtul (regiunea cervicalã) leagã capul de trunchi.
Prezintã o regiune cervicalã posterioarã (ceafa) ºi o
Ax transversal regiune cervicalã anterioarã (gâtul propriu-zis).
Trunchiul este format din torace, abdomen ºi
Ax sagital pelvis. Aceste structuri anatomice prezintã la interior
cavitatea toracicã, cavitatea abdominalã ºi cavitatea
pelvianã. În cele trei cavitãþi se aflã viscerele. Cavi-
tatea toracicã este separatã de cavitatea abdominalã de
Plan transversal
cãtre diafragmã.
Fiecare membru are în componenþa sa centura ºi
membrul liber. Centura leagã membrul liber de trunchi.
Membrele superioare sunt constituite din centura
scapularã ºi membrul liber cu braþ (segment proximal,
apropiat de centurã), antebraþ ºi mânã (segment distal,
îndepãrtat de centurã).
Membrele inferioare sunt constituite din centura
pelvianã ºi membrul liber cu coapsa (segmentul proxi-
Pol cranial mal), gamba ºi piciorul (segmentul distal).
Poziþia segmentelor corpului se descrie în funcþie
de elementele de orientare, axe ºi planuri.
Axele
Axul longitudinal, vertical, în lungimea corpului,
Dorsal Ventral
(posterior) (anterior) are un pol cranial (superior) ºi un pol caudal (inferior).
Axul sagital, vertical, anteroposterior, are un pol
anterior ºi un pol posterior.
Axul transversal, orizontal, are un pol stâng ºi un
pol drept.
Ax longitudinal Planurile (fig. 1)
Planul sagital împarte corpul în douã jumãtãþi si-
metrice, stângã ºi dreaptã.
Planul frontal împarte corpul în douã pãrþi asime-
trice, anterioarã (ventralã) ºi posterioarã (dorsalã).
Planul transversal împarte corpul în douã pãrþi asime-
trice, una superioarã (cranialã) ºi una inferioarã (caudalã).
Pol caudal Se mai utilizeazã termenii: superficial (la supra-
faþã), profund (în adâncime), proximal (apropiat) ºi
Fig. 1. Planuri ºi axe ale corpului uman. distal (îndepãrtat).
6
ALCÃTUIREA CORPULUI UMANI
1.2. REGIUNI ªI RAPORTURI ANATOMICE
craniu frunte (regiunea frontalã)
(regiunea
cranianã) ochi (regiunea orbitalã)
cap cap (regiunea cefalicã)
(regiunea faþã ureche (regiunea oticã)
(regiunea obraz
cefalicã) facialã) ceafã
nas (regiunea nazalã) gât (regiunea cervicalã)
gât gurã (regiunea oralã)
(regiunea cervicalã) umãr
bãrbie (menton)
subþioarã
i
piept
(regiunea
(torace)
h
axilarã)
sân spate
braþ (regiunea mamarã) (regiunea
c
deget
mare
(police)
palmã
degete
dosul palmei
membru
coapsã plica genunchiului inferior
(regiunea
femuralã)
gambã
genunchi
gambã
gleznã
laba piciorului
degete
deget mare
(hallux) a talpã (bolta plantarã) cãlcâi b
Regiunile corporale — ventral (a); dorsal (b)
regiunea costalã
regiunea iliacã
regiunea hipogastricã
*REÞINEÞI
Dupã capacitatea de regenerare, þesuturile pot fi:
z slab specializate, capabile de regenerare (þesu-
Cresc: Creºte
turile epiteliale ºi conjunctive);
– complexitatea struc- numãrul
z puternic specializate, fãrã capacitate de turalã; ORGAN
unitãþilor
regenerare (þesuturile muscular ºi nervos). – mãrimea unitãþilor;
Numai celulele nematurizate, embrionare, sunt – necesitãþile
capabile de diferenþiere. Celulele mature diferenþiate energetice;
– ordinea;
îºi pierd aceastã capacitate. Uneori, în þesuturile epi- – instabilitatea.
teliale sau conjunctive rãmân celule nematurizate —
celule de tip embrionar —, care se divid haotic ºi
produc noi generaþii de celule care nu se mai dife- ÞESUT
renþiazã. În acest mod pot rezulta tumori maligne*.
1 2 3 4
II
FUNCÞIILE FUNDAMENTALE
ALE ORGANISMULUI UMAN
A. FUNCÞIILE DE RELAÞIE
1. SISTEMUL NERVOS
REACTUALIZARE
10
10
16
12
11
11
6 7
8
6
11 12 4
17 9 5
13 3
10
2
18 1
9
12 14 Fig. 6. Structura sistemului nervos central: 1. mãduva
spinãrii; 2. bulbul rahidian; 3. puntea; 4. mezencefalul;
8 15 5. cerebelul; 6. talamusul; 7. epifiza; 8. hipotalamusul;
9. hipofiza; 10. emisferã cerebralã; 11. girusuri ºi 12. ºan-
þuri ale emisferelor cerebrale.
11
SISTEMUL NERVOS
10 P1
8 Pa
F1
P2
F2
T1
5 1 F3
O1
T2 O2
3 T3 O3
1
4 2
B 5 4
3
A 2
Fig. 9. Emisfere cerebrale — faþa lateralã: 1. ºanþ late-
ral Sylvius; 2. arie auditivã; 3. arie de asociaþie auditivã;
7 4. arie vizualã; 5. arie de asociaþie vizualã; 6. arie so-
6 mestezicã primarã; 7. arie de asociaþie somestezicã;
9
8. ºanþul central Rolando; 9. arie motorie; 10. arie premo-
Fig. 7. Secþiune în mãduvã. A. Substanþã cenuºie: 1. neu- torie; F1, F2, F3, FA — girusuri ale lobului frontal; PA, P1,
roni somatosenzitivi; 2. neuroni somatomotori; 3. neuroni P2 — girusuri ale lobului parietal; O1, O2, O3 — girusuri
viscerosenzitivi; 4. neuroni visceromotori; 5. canal ependi-
ale lobului occipital; T1, T2, T3. girusuri ale lobului tem-
mar. B. Substanþã albã: 6. cordon anterior; 7. cordon late-
ral; 8. cordon posterior; 9. fisurã medianã anterioarã; poral.
10. ºanþ median posterior.
1
Neuronii motori medulari îndeplinesc 6
7
funcþii de centri nervoºi.
3 5
4
8
12
SISTEMUL NERVOS
1.1. CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS DIN PUNCT DE VEDERE
TOPOGRAFIC ªI FUNCÞIONAL
Sistemul nervos îndeplineºte douã funcþii esenþiale: integrarea organismului în mediul înconjurãtor ºi coor-
donarea activitãþii tuturor þesuturilor, organelor ºi sistemelor care constituie organismul.
Sistemul nervos, din punct de vedere morfologic ºi Cele douã componente ale sistemului nervos, în
funcþional, este constituit din douã componente: sis- permanentã conexiune morfo-funcþionalã, realizeazã
temul nervos al vieþii de relaþie ºi sistemul nervos unitatea organismului ºi legãtura sa cu mediul ambiant.
vegetativ. Sistemul nervos este un sistem unitar de organe
Sistemul nervos al vieþii de relaþie — SN somatic* care realizeazã ºi regleazã funcþiile senzitive, motorii
— asigurã legãtura dintre organism ºi mediul extern, ºi psihice ale organismului în raport cu condiþiile vari-
transformând excitaþiile, în funcþie de natura ºi intensi- abile ale mediului.
tatea stimulilor, în senzaþii, reacþii de apãrare sau de
adaptare. 1
Sistemul nervos somatic cuprinde sistemul nervos
central ºi sistemul nervos periferic (fig. 11).
1. Sistemul nervos central — SNC — este format 2
5
din encefal ºi mãduva spinãrii. 1
a. Encefalul cuprinde: 6
3
— emisferele cerebrale;
— diencefalul (talamus, epitalamus, metatalamus,
hipotalamus); 4 2
— cerebelul;
— trunchiul cerebral (bulb rahidian, puntea lui
Varolio, mezencefal).
b. Mãduva spinãrii. 3
Encefalul ºi mãduva spinãrii formeazã axul cere-
brospinal sau nevraxul. 4
2. Sistemul nervos periferic este format din gan-
glioni nervoºi ºi nervi .
Din punct de vedere al localizãrii, deosebim nervi
cranieni ºi nervi spinali. 11 7
Din punct de vedere funcþional, nervii sunt senzi-
tivi, motori sau micºti.
Sistemul nervos al vieþii vegetative — SNV — 8
regleazã ºi coordoneazã activitatea organelor interne: 9
10
nutriþia, respiraþia, circulaþia, excreþia etc.
Sistemul nervos vegetativ cuprinde: A B
— centri nervoºi situaþi în SNC;
— ganglioni nervoºi ºi nervi. Fig. 11. A. Componentele sistemului nervos: 1. ence-
În componenþa sistemului nervos vegetativ intrã falul; 2. mãduva spinãrii; 3. ganglioni nervoºi; 4. nervi.
SNV simpatic ºi SNV parasimpatic. Ambele formaþi-
B. Regiunile mãduvei spinãrii ºi plexurile
uni au o porþiune situatã în sistemul nervos central unor nervi spinali: 1. regiunea cervicalã; 2. regiunea toraci-
(constituitã din centri nervoºi vegetativi) ºi o porþiune cã; 3. regiunea lombarã; 4. regiunea sacralã; 5. plexul cervi-
perifericã, ce cuprinde ganglioni nervoºi ºi nervi vege- cal; 6. plexul brahial; 7. plexul lombar; 8. plexul sacral;
tativi sau fibre vegetative în componenþa altor nervi. 9. plexul coccigian; 10. filum terminale; 11. coada de cal.
13
SISTEMUL NERVOS
*1.2. PROPRIETÃÞILE NEURONULUI
Neuronul este unitatea structuralã ºi funcþionalã a Teaca Schwann este formatã din celule gliale
sistemului ºi þesutului nervos, capabilã de excitabili- rãsucite în jurul fibrei. Între celulele Schwann se aflã
tate, conductibilitate ºi integrare (vezi fig.5). strangulaþiile Ranvier*. Datoritã rãsucirii celulelor
1.2.1. Clasificarea neuronilor dupã funcþie gliale în jurul fibrelor ºi expulzãrii citoplasmei acesto-
Dupã funcþie, neuronii se grupeazã în: senzitivi, ra spre exterior, rezultã o suprapunere de membrane
motori ºi de asociaþie (vezi fig. 7). care formeazã teaca de mielinã, cu rol trofic, de pro-
a. Neuronii senzitivi sau receptori sunt neuronii tecþie ºi izolator.
pseudounipolari din ganglionii spinali, cu dendrita Teaca Henle acoperã la exterior fibra nervoasã în
lungã, care trimit impulsuri de la receptorii specifici întregime, este de naturã conjunctivã ºi are rol de apãrare.
pentru sensibilitatea exteroceptivã* ºi proprioceptivã* 1.2.2. Excitabilitatea
(neuroni somatosenzitivi) ºi sensibilitatea viscerocep- Excitabilitatea este proprietatea fundamentalã a
tivã* (neuroni viscerosenzitivi). unor celule vii (celule nervoase, musculare, glandulare
b. Neuronii motori sunt neuroni multipolari de etc.) de a reacþiona specific la acþiunea unor stimuli ºi
dimensiuni mari, cu axon lung (neuronii motori din se manifestã prin depolarizarea membranei (tab. 1).
scoarþa cerebralã sau din substanþa cenuºie medularã).
Ei determinã contracþia musculaturii scheletice (neu- Tab. 1. Comparaþie între potenþialele de membranã
ronii somatomotori) ºi a celei netede (neuronii vis- ale diferitelor tipuri de celule
ceromotori).
c. Neuronii de asociaþie sau intercalari sunt neu- Potenþial Potenþial
Celulã
roni de dimensiuni mici, care realizeazã legãtura dintre de repaus de acþiune
neuronii senzitivi ºi neuronii motori. Fibra muscularã
–70 … –90 mV 30–40 mV
Dendritele ºi axonii neuronilor constituie fibrele striatã scheleticã
nervoase. Influxul nervos circulã centripet prin den- Fibra miocardicã
– 90 mV 30 mV
drite ºi centrifug prin axon. Fibrele nervoase pot fi ventricularã
amielinice, cu conducere din aproape în aproape, ºi Fibra muscularã
mielinice, cu conducere saltatorie, rapidã. – 50 … –60 mV 35 mV
netedã
Fibrele mielinice prezintã trei teci (vezi fig. 5). Neuronul 0–100 mV 30–40 mV
A K+ Na+ Exterior
Sistemul nervos îºi desfãºoarã activitatea prin acte reflexe cu centri nervoºi situaþi în substanþa cenuºie din
diferitele segmente ale nevraxului, pe baza informaþiilor transmise prin fibrele nervoase din constituþia nervilor
ºi din substanþa albã a sistemului nervos central.
1.3.1. Funcþia reflexã a sistemului nervos somatic — reflexe de diminuare a tonusului muscular (în
Actul reflex este reacþia de rãspuns a organismului nucleul roºu din mezencefal);
la acþiunea unui excitant, din mediul extern sau intern, — reflexe de orientare a capului în funcþie de sursa
asupra unui receptor. Suportul anatomic al actului de luminã (în coliculii cvadrigemeni superiori) sau în
reflex este arcul reflex (fig.16). funcþie de sursa de zgomot (în coliculii cvadrigemeni
Arcul reflex are urmãtoarele componente: inferiori din mezencefal).
— receptorul (proprioceptor, exteroceptor), care
*Funcþia reflexã a cerebelului
poate fi o formaþiune specializatã, un corpuscul sau o
dendritã a unui neuron senzitiv; Din punct de vedere funcþional, cerebelul prezintã
— calea aferentã, reprezentatã de prelungirile neu- trei componente cu vechime filogeneticã diferitã:
ronilor senzitivi din ganglionii spinali sau din gan- arhicerebelul, paleocerebelul ºi neocerebelul.
glionii omologi ai nervilor cranieni; a. Arhicerebelul sau lobul floculonodular, forma-
— centrul reflex, reprezentat de neuronii motori þiunea cea mai veche, îndeplineºte funcþia de reglare a
medulari sau de centrii nervoºi din trunchiul cerebral, echilibrului. Primeºte aferenþe vestibulare ºi proprio-
cerebel sau cortex, care genereazã impulsuri; ceptive inconºtiente.
— calea eferentã, axonii neuronilor motori medu- Lezarea arhicerebelului determinã pierderea
lari ºi fibrele motorii ale nervilor cranieni; echilibrului, dar nu afecteazã precizia miºcãrilor
— efectorul, muºchi scheletic. comandate de scoarþã.
Conducerea influxului nervos prin arcul reflex se
face în sens unic. 1
A 4
2
*Funcþia reflexã a mãduvei spinãrii
La nivelul mãduvei se închid: 3
a. Reflexele monosinaptice. Se mai numesc reflexe
miotatice sau osteotendinoase (de extensie). Arcul lor
reflex este constituit din doi neuroni (reflexul rotulian,
ahilian etc.).
b. Reflexele polisinaptice. Se mai numesc reflexe 7 6 5
8
de flexie sau reflexe nociceptive*, de rãspuns la acþi-
unea unui stimul nociv (exemplu: o înþepãturã, o lovi- B 10 9
turã etc.). Arcul reflex are cel puþin un neuron inter-
calar.
*Funcþia reflexã a trunchiului cerebral
În centrii nervoºi din substanþa cenuºie a trun- 13
chiului cerebral, situaþi în bulb, punte ºi mezencefal, se 11 12
închid urmãtoarele reflexe somatice:
Fig. 16. Arcul reflex medular: A. Structura nervului
— reflexe de tuse, strãnut, deglutiþie ºi vomã (în spinal: 1 - mãduva spinãrii; 2 - rãdãcinã posterioarã; 3 - gan-
bulbul rahidian); glion spinal; 4 - receptor tegumentar; 5 - muºchi striat;
— reflexe de supt, clipire ºi masticaþie (în punte); 6 - trunchi mixt; 7 - rãdãcinã anterioarã; 8 - neuron de aso-
— reflexe de reglare a miºcãrilor ºi a alternanþei ciaþie; B. Arcul reflex spinal: 9 - receptori; 10 - cale afe-
somn-veghe (în substanþa neagrã din mezencefal); rentã; 11 - centru reflex; 12 - cale eferentã; 13 - efector.
17
SISTEMUL NERVOS
b. Paleocerebelul, format din nucleii cerebeloºi, diþionat (EN) ºi unul condiþionat (EC) (fig. 17).
are rol în menþinerea tonusului muscular (alãturi de Mecanismul formãrii unui reflex condiþionat constã în
nucleul roºu, substanþa reticulatã ºi scoarþa cerebralã). stabilirea unei legãturi funcþionale temporare între
El acþioneazã prin intermediul fasciculelor vestibu- focarele de excitaþie corticalã ale celor doi excitanþi
lospinale ºi rubrospinale medulare. care coincid, EN ºi EC.
Excitaþia este procesul cortical activ, care provoa-
Extirparea paleocerebelului determinã creºterea cã, menþine sau intensificã activitatea nervoasã. Are un
tonusului muscular, iar excitarea determinã scãderea efect pozitiv asupra organismului.
tonusului muscular. Inhibiþia este, de asemenea, un proces activ care se
manifestã prin diminuarea sau încetarea unor activitãþi
c. Neocerebelul, formaþiune nouã filogenetic, este corticale.
constituit din emisferele cerebeloase ºi nucleul dinþat. Excitaþia se poate transforma în inhibiþie ºi invers,
Este caracterizat prin prezenþa cortexului cerebelos proces de mobilitate denumit dinamicã corticalã.
format din trei straturi celulare. Cel mai important este În cadrul dinamicii corticale deosebim: iradierea,
stratul mijlociu, ganglionar, format din celule piri- concentrarea ºi inducþia reciprocã.
forme* Purkinje. Iradierea constã în extinderea excitaþiei sau a
Neocerebelul asigurã coordonarea miºcãrilor fine inhibiþiei dintr-o zonã corticalã în zone vecine legate
comandate de scoarþa cerebralã, diminuând sau întã- funcþional de prima. Mãrimea procesului de iradiere
rind aceste comenzi ºi determinând astfel armonizarea depinde de intensitatea stimulului.
activitãþii diferitelor grupe musculare. Concentrarea este un proces activ, opus fenome-
nului de iradiere. El constã în revenirea excitaþiei sau
Extirparea neocerebelului este urmatã de pierderea inhibiþiei la zona iniþialã.
capacitãþii de execuþie a miºcãrilor fine, tulburãri în Inducþia reciprocã constã în faptul cã un focar de
mers ºi atonie. excitaþie provoacã inhibiþie în jurul lui, în timp ce un
Extirparea totalã a cerebelului este compatibilã cu focar de inhibiþie provoacã în jurul lui o zonã de exci-
viaþa, funcþiile sale fiind preluate progresiv de cãtre taþie. Ea tinde sã limiteze extinderea excitaþiei sau a
cortex. inhibiþiei, iar din aceastã interdependenþã rezultã un
Extirparea totalã, experimentatã la animale, deter- echilibru funcþional între cele douã procese.
minã lipsa tonusului muscular (atonie), incapacitatea
de a pãstra poziþia verticalã (astazie) ºi diminuarea
capacitãþii de efort fizic (astenie). centru vizual
emisferã cerebralã
cortical
*Funcþia reflexã a scoarþei cerebrale
La baza activitãþii corticale stau actele reflexe
necondiþionate ºi condiþionate. excitant
Reflexele necondiþionate, înnãscute ºi comune condiþionat
tuturor indivizilor, sunt constante ºi invariabile.
Arcurile lor reflexe existã de la naºtere ºi se închid la ochi
nivele inferioare ale nevraxului. Unele reflexe
necondiþionate sunt simple (clipit, tuse, strãnut, limbã hipotalamus
secreþie salivarã etc.), altele sunt complexe (lanþuri de VII, IX, X
excitant
reflexe) ºi stau la baza formãrii instinctelor (alimentar, necondiþionat
formaþiune reticulatã
de reproducere, de apãrare, matern etc.).
Reflexele condiþionate, dobândite în cursul vieþii, centru secretor bulbar
sunt temporare ºi individuale. Arcurile lor reflexe se
glande salivare VII, IX
închid la nivelul cortexului. Reflexele condiþionate se
formeazã pe baza celor necondiþionate, prin coinci- Fig. 17. Arcuri reflexe necondiþionate ºi condiþionate de
denþa repetatã în timp a doi excitanþi, unul necon- salivaþie.
18
SISTEMUL NERVOS
Formarea de reflexe condiþionate reprezintã un mecanism pedeapsã, poartã numele de condiþionare operantã.
elementar al învãþãrii numit condiþionare clasicã (pavlovistã). Este valabil ºi în cazul învãþãrii umane.
El are la bazã asocierea cunoºtinþelor ºi deprinderi- Substratul elementar al învãþãrii este reprezentat de
lor ce urmeazã a fi însuºite, cu stimularea unor centri conexiunile sinaptice al cãror numãr creºte odatã cu
din sistemul limbic ºi diencefal. vârsta ºi cu acumularea de noþiuni noi.
Stimularea centrului recompensei, când animalul Învãþarea este influenþatã de factorii ambianþi, de
de experiment executã corect actul învãþat, ºi a cen- prezenþa unor stimuli suplimentari ºi de o motivaþie
trului pedepsei, când animalul greºeºte sau refuzã sã corespunzãtoare. Capacitatea de învãþare depinde nu
înveþe, grãbesc procesul de însuºire de noi cunoºtinþe. numai de condiþionare, ci ºi de nivelul de inteligenþã,
Acest mod de învãþare, bazat pe recompensã ºi ca însuºire cognitivã.
*LUCRÃRI PRACTICE
În funcþie de timpul avut la dispoziþie, un experiment se realizeazã pe baza unei fiºe de lucru ºi se finalizeazã
printr-un referat întocmit de cãtre experimentator ºi pãstrat în portofoliul individual sau al grupei de lucru.
Ambele materiale trebuie sã cuprindã: tema lucrãrii, obiectivul urmãrit, principiul lucrãrii, materialele necesare,
tehnica de lucru, concluzii. Experimentul de mai jos poate servi drept exemplu.
1. Tema lucrãrii: reflexele medulare somatice.
2. Obiectivul lucrãrii: demonstrarea legilor reflexelor.
3. Principiul lucrãrii. Activitatea reflexã medularã se desfãºoarã conform urmãtoarelor legi: a) Legile lui
Pflüger: legea localizãrii; legea unilateralitãþii; legea simetriei; legea iradierii; legea generalizãrii. b) Legea
coordonãrii (Ch. Richet).
4. Materiale: broaºte decerebrate, stative, soluþii de
acid acetic sau acid clorhidric, cu diferite concentraþii.
5. Tehnica de lucru. Verificarea experimentalã a
acestor legi se realizeazã pe broascã decerebratã. Dupã
trecerea ºocului operator (5–10 min) ºi restabilirea
tonusului muscular, se atârnã broasca într-un stativ
vertical. Se introduce degetul piciorului posterior drept
în soluþii de concentraþii diferite, crescânde, de acid,
spãlându-se piciorul cu apã între încercãri ºi lãsând b d f
intervale de 10 minute între acestea.
Pe mãsura desfãºurãrii experimentului, completaþi
tabelul urmãtor. Identificaþi figurile corespunzãtoare
legilor enumerate ºi stabiliþi arcurile reflexe implicate:
1. unilateral; 2. controlateral; 3, 4. intersegmentar.
a b c d e
Concentraþii de acid Manifestãrile Legile reflexelor
musculare corespunzãtoare
CH3COOH HCl
1% 5%
2,5% 10%
5% 15%
15% 20%
glacial 30%
6. Concluzii: Pe mãsura creºterii intensitãþii stimu-
lului aplicat, se amplificã ºi rãspunsul organismului,
datoritã implicãrii unui numãr crescând de neuroni
situaþi în arii tot mai extinse ale mãduvei.
19
SISTEMUL NERVOS
1.3.2. Funcþia de conducere A
Funcþia de conducere a mãduvei spinãrii Emisfere cerebrale
Are ca substrat anatomic substanþa albã constituitã
în fascicule ascendente ºi descendente.
Substanþa albã, aflatã la exteriorul mãduvei, este Talamus
formatã din fibre nervoase mielinice. Coarnele sub-
stanþei cenuºii delimiteazã în substanþa albã trei pe- Mezencefal
rechi de cordoane: anterioare, posterioare ºi laterale. În
interiorul cordoanelor se delimiteazã fascicule (trac- Cerebel
turi) ascendente ºi descendente (fig. 18). Fasciculele
ascendente sunt senzitive, iar cele descendente sunt Punte
motorii . Bulb
3
În afara acestor fibre lungi, în substanþa albã medu-
larã existã ºi fibre scurte, de asociaþie, care fac legãtu- 1
ra între diferitele segmente ale mãduvei (fascicule Mãduvã
intersegmentare).
2
3 6
4 B
Emisfere cerebrale
Talamus
8
5 9
2 10 Mezencefal
12 Cerebel
1 7 9 11
5
a. Cãile ascendente medulare sunt cãile sensibi-
litãþii.
z Cãile sensibilitãþii exteroceptive (fig.19 A) sunt
cãi specifice, lungi, cu proiecþie corticalã: *Fig. 19. Cãi ascendente. A. Cãile sensibilitãþii extero-
ceptive: 1. fascicul spinotalamic anterior; 2. fascicul spino-
— sensibilitatea tactilã grosierã — protopaticã,
talamic lateral; 3. fascicule spinobulbare. B. Cãile sensibili-
difuzã, este condusã prin fasciculul spinotalamic ante- tãþii proprioceptive — fasciculele spinocerebeloase: 4. di-
rior; rect; 5. încruciºat; 6. fascicule spinobulbare.
— sensibilitatea tactilã finã, epicriticã, este con-
dusã la cortex prin fasciculele spinobulbare Goll ºi *Stabiliþi pe figurile 19 A ºi B numãrul neuronilor
Burdach; care constituie aceste cãi. Comparaþi dispunerea
— sensibilitatea termicã ºi dureroasã este condusã fibrelor ºi traseul acestora.
prin fasciculul spinotalamic lateral.
20
SISTEMUL NERVOS
z Cãile sensibilitãþii proprioceptive (fig. 19 B) sunt
cãi specifice cu proiecþie corticalã sau subcorticalã: Emisfere cerebrale
— sensibilitatea proprioceptivã inconºtientã este
condusã prin fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig),
pentru partea inferioarã a corpului, ºi prin fasciculul Talamus
spinocerebelos încruciºat (Gowers) pentru partea supe- Corpi striaþi
rioarã a trunchiului ºi pentru membrele superioare;
— sensibilitatea proprioceptivã conºtientã este con- Mezencefal
dusã prin fasciculele spinobulbare, cu proiecþie corticalã. Cerebel
z Cãile sensibilitãþii interoceptive sunt cãi nespe-
cifice. Sensibilitatea interoceptivã este condusã prin Punte
fasciculele spinotalamice, alãturi de sensibilitatea tac-
Bulb
tilã, termicã ºi dureroasã, precum ºi prin substanþa
1
reticulatã medularã.
2
b. Cãile descendente sunt cãi ale motilitãþii, volun-
tare ºi involuntare. Mãduvã
z Cãile motilitãþii voluntare. Motilitatea voluntarã
este condusã prin fasciculele piramidale (corticospi-
nale): direct ºi încruciºat (fig. 20).
Ambele cãi pornesc din cortex ºi ajung la motoneu-
ronii somatici medulari. Prin axonii acestora, influxul *Fig. 20. Cãile piramidale: 1. fascicul piramidal direct;
nervos se distribuie la musculatura scheleticã, deter- 2. fascicul piramidal încruciºat.
minând contracþii musculare conºtiente.
Emisfere cerebrale
z Cãile motilitãþii involuntare. Motilitatea invo-
luntarã, automatã, este condusã prin cãile extrapirami-
dale (fig. 21), cu origine în trunchiul cerebral.
În substanþa albã medularã se formeazã fasciculele: Talamus
— rubrospinale, cu originea în nucleii roºii din Corpi striaþi
mezencefal;
— vestibulospinale, din nucleii vestibulari bulbari; Mezencefal
— tectospinale, din coliculii cvadrigemeni din Cerebel
mezencefal;
Punte
— olivospinale, din nucleii olivari bulbari;
— reticulospinale, din substanþa reticulatã a trun- Bulb
chiului cerebral.
1
Nucleii de origine ai acestor fascicule sunt subor- 2
donaþi cortexului. Controlul cortexului asupra nucle-
ilor de origine ai cãilor extrapiramidale se realizeazã 3 Mãduvã
4
prin intermediul corpilor striaþi (ganglionii bazali) de
la baza emisferelor.
Motilitatea automatã are rol în menþinerea tonusu-
lui muscular ºi a echilibrului, în activitatea reflexã
*Fig. 21. Cãile extrapiramidale: 1. fascicul tectospinal;
medularã, în coordonarea miºcãrilor ºi în realizarea
2. fascicul rubrospinal; 3. fascicul olivospinal; 4. fascicul
unor activitãþi umane complexe (mersul, scrisul, con- vestibulospinal.
dusul maºinii, cântatul la instrumente, înotul etc.).
Stabiliþi pe figurile 20 ºi 21 numãrul neuronilor
Atât cãile ascendente, cât ºi cãile descendente
care intrã în constituþia acestor cãi ºi dispunerea lor.
piramidale trimit colaterale la nucleii trunchiului cere-
Localizaþi sinapsele ºi descrieþi fiecare cale.
bral ºi la substanþa reticulatã a acestuia.
21
SISTEMUL NERVOS
SINTEZ|: C|ILE MEDULARE
23
SISTEMUL NERVOS
*1.3.4. Nervii cranieni
Nervii cranieni sunt analogi nervilor spinali, împreunã cu care formeazã sistemul nervos periferic. Ei sunt în
numãr de 12 perechi (tab. 2. ºi fig. 24.).
Nervii cranieni se pot grupa dupã funcþii în: senzitivi, motori ºi micºti.
Nervii cranieni senzitivi (I, II, VIII) sunt constituiþi Nervii cranieni motori (III, IV, VI, XI, XII) sunt
numai din fibre senzitive, aferente, care conduc exci- constituiþi numai din fibre motorii, axoni ai neuronilor
taþiile de la telereceptori* — mucoasa olfactivã (I), re- din nucleii motori ai trunchiului cerebral. Ei determinã
tinã (II), organul Corti ºi receptorii statici din urechea motilitatea voluntarã la nivelul musculaturii somatice a
internã (VIII) — la centrii nervoºi corespunzãtori din capului sau motilitatea involuntarã la nivelul muscula-
scoarþa cerebralã. turii netede, prin fibre vegetative motorii (III).
Alte amãnunte despre nervii cranieni senzitivi veþi Nervii cranieni micºti (V, VII, IX, X) sunt consti-
afla la studiul analizatorilor ale cãror segmente inter- tuiþi atât din fibre somatosenzitive ºi viscerosenzitive,
mediare le constituie aceºtia. cât ºi din fibre somatomotorii ºi visceromotorii.
I
II VI
a
IV b
III
c
V
VII
a
VII b
IX
XII
XI
Fig. 24. Nervii cranieni: I - olfactivi; II - optici; III - oculomotori; IV - trohleari; V - trigemeni, a - ramurã oftalmicã,
b - ramurã maxilarã, c - ramurã mandibularã; VI - abducens; VII - faciali; VIII - vestibulocohleari, a - ramurã vestibularã,
b - ramurã cohlearã (acusticã); IX - glosofaringieni; X - vagi; XI - accesori; XII - hipogloºi.
—— fibre senzitive —— fibre motorii —— fibre vegetative
24
SISTEMUL NERVOS
1 II Nervii cranieni prezintã o origine realã ºi una
2 aparentã.
3 Originea realã se aflã în nucleii din trunchiul cere-
bral pentru fibrele motorii somatice ºi vegetative ºi în
4 III
IV
ganglionii de pe traiectul lor pentru fibrele senzitive.
Originea aparentã reprezintã zona în care fibrele
V nervilor motori sau micºti pãrãsesc trunchiul cerebral,
5 VI respectiv zona în care intrã în trunchiul cerebral fibrele
VII senzitive.
VIII Excepþie fac perechile I ºi II care nu aparþin trun-
IX
6 X chiului cerebral (fig. 25).
7 XI
XII
Fig. 25. Trunchiul cerebral ºi originea aparentã a
nervilor cranieni: Faþa anterioarã: II–XII. nervii cranieni;
8 1. chiasmã opticã; 2. hipofizã; 3. hipotalamus; 4. peduncul
cerebral; 5. puntea lui Varolio; 6. bulb rahidian; 7. olive bul-
9
bare; 8. decusaþia piramidalã; 9. mãduva spinãrii; 10. nerv
10
spinal.
Tab. 2. Nervii cranieni, tipuri ºi teritorii inervate
Perechea Tipul Organele inervate
I olfactivi senzitivi — epiteliul olfactiv din cavitatea nazalã
II optici senzitivi — retina globului ocular
III oculomotori motori — muºchii extrinseci ai globului ocular: drept inferior, drept superior, drept intern, oblic
inferior, prin fibrele motorii somatice
— muºchii intrinseci ai globului ocular: muºchii circulari ai irisului ºi ai corpului ciliar,
prin fibrele vegetative motorii
IV trohleari motori — muºchiul oblic superior al globului ocular
V trigemeni micºti — tegumentul feþei ºi dinþii prin ramurile senzitive oftalmicã, maxilarã ºi prin fibrele sen-
zitive ale ramurii mandibulare
— muºchii masticatori prin fibrele motorii ale ramurii mandibulare
VI abducens motori — muºchiul drept extern al globului ocular
VII faciali micºti — papilele gustative din cele douã treimi anterioare ale mucoasei linguale, prin fibrele sen-
zitive
— muºchii mimicii prin fibrele motorii
— glandele salivare (sublinguale ºi submandibulare) ºi glandele lacrimale prin fibrele
vegetative motorii
VIII vestibulo- senzitivi — organul Corti din urechea internã prin ramura acusticã
cohleari — receptorii statici din urechea internã prin ramura vestibularã
IX glosofaringieni micºti — papilele gustative din treimea de la baza limbii prin fibrele senzitive
— unii muºchi ai faringelui prin fibrele motorii
— glandele salivare parotide prin fibrele vegetative motorii
— mucoasa faringianã ºi cea de la baza limbii prin fibrele senzitive
X vagi micºti — unii muºchi ai laringelui prin fibrele motorii somatice;
— majoritatea viscerelor toracice ºi abdominale prin fibrele vegetative senzitive ºi motorii
XI accesori motori — muºchii sternocleidomastoidian ºi trapez
XII hipogloºi motori — muºchii limbii
25
SISTEMUL NERVOS
1.4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ — SNV — coordoneazã ºi regleazã funcþiile organelor interne. Sistemul nervos
vegetativ este constituit din douã componente: SNV simpatic ºi SNV parasimpatic (fig. 27). Ambele inerveazã
aceleaºi organe, având de cele mai multe ori efecte antagonice. Din aceastã dublã acþiune rezultã tonusul neuro-
vegetativ, care asigurã echilibrul dinamic al funcþiilor vitale.
Sistemul nervos simpatic eferente sunt constituite din doi neuroni. Sinapsa din-
Componenta centralã a sistemului nervos simpatic tre neuronii preganglionari ºi neuronii postganglionari
este reprezentatã de centrii nervoºi aflaþi în coarnele se face într-una din aceste formaþiuni nervoase, de re-
laterale medulare, unde ajung axonii neuronilor afe- gulã cât mai aproape de mãduvã (fig. 26).
renþi din viscere: centrii pupilodilatatori din mãduva
Sistemul nervos parasimpatic
cervico-dorsalã, vasomotori, pilomotori ºi sudorali din
Sistemul nervos parasimpatic are douã componente
mãduva dorsalã.
centrale, care sunt localizate în trunchiul cerebral ºi în
Componenta perifericã este reprezentatã de lanþu-
mãduva sacratã.
rile ganglionare paravertebrale (22–25 de perechi de
ganglioni uniþi prin ramuri interganglionare), plexurile a. Parasimpaticul cranian. În trunchiul cerebral
viscerale (celiac, mezenteric superior, mezenteric infe- se aflã: nucleul accesor al oculomotorului (III), de
rior ºi hipogastric) ºi plexurile intramurale*. Cãile unde provin fibrele parasimpatice ale oculomotorului,
nucleii salivator superior ºi lacrimal, de unde iau
1 naºtere fibrele parasimpatice ale facialului (VII),
nucleul salivator inferior, de unde pornesc fibrele
parasimpatice ale glosofaringianului (IX) ºi nucleul
2 dorsal al vagului (X), care reprezintã originea fibrelor
parasimpatice vagale.
3
b. Parasimpaticul sacrat. Acesta îºi are originea
5
în segmentele medulare sacrate S2–S4.
4 Componenta perifericã a SNV parasimpatic este
6 constituitã, de asemenea, din doi neuroni, dar, spre
8 deosebire de SNV simpatic, neuronul preganglionar
face sinapsã cu neuronul postganglionar în pereþii
organelor inervate sau în apropierea acestora.
2 1
4 Centrii vegetativi se pot grupa în: centri de co-
mandã (cei din mãduvã, bulb ºi mezencefal) ºi centri
3
7 de integrare (cei din formaþiunea reticulatã, hipotala-
5 6 mus ºi cortex).
Sistemul nervos simpatic se distribuie difuz în
8 pereþii organelor, spre deosebire de sistemul nervos
Fig. 26. Tipuri de cãi motorii simpatice: 1. coarne la- parasimpatic care se distribuie în teritorii limitate.
terale;2. rãdãcinã motorie; 3. ramurã comunicantã albã; Plexurile intramurale conþin atât fibre simpatice, cât
4. ramurã comunicantã cenuºie; 5. ganglion din lanþul sim- ºi fibre parasimpatice.
patic paravertebral; 6. ganglion previsceral; 7. glandã me-
dulosuprarenalã; 8. organe viscerale. Unele formaþiuni ganglionare au atât funcþii de
—— neuroni preganglionari (fibre mielinice) staþii de releu, cât ºi funcþii de centri reflecºi.
– – – neuroni postganglionari (fibre amielinice)
26
SISTEMUL NERVOS
marele nerv
pancreas splanhnic
intestin subþire
ganglion
celiac
colon ascendent
medulo-suprarenalã
nervul
splanhnic
mic
rinichi
T12 ganglion
ureter colon descendent mezenteric
L1 nervul superior
splanhnic ganglion
lombar mezenteric
vezicã colon sigmoid
urinarã inferior
rect
plex plex
hipogastric hipogastric
organe
genitale
lanþ ganglionar
nervi pelvici S2 simpatic paravertebral
parasimpatic — linie roºie
simpatic — linie albastrã
fibre preganglionare — linie continuã
fibre postganglionare — linie punctatã
Glande salivare z secreþie redusã de salivã vâscoasã z secreþie abundentã de salivã apoasã
28
SISTEMUL NERVOS
*Reflexele medulare vegetative. Se închid în — reglarea metabolismului intermediar ºi hidric;
coarnele laterale ale substanþei cenuºii medulare. — reglarea secreþiei adenohipofizare ºi, prin aceas-
Receptorii sunt interoceptori, iar efectorii sunt glande ta, a sistemului endocrin;
sau muºchi viscerali. Exemple de reflexe medulare — reglarea aportului alimentar ºi hidric (a senza-
vegetative: pupilodilatator, cardioaccelerator, vasomo- þiilor de foame, sete, saþietate);
tor, de sudoraþie, pilomotor, de micþiune, de defecaþie — reglarea funcþiilor respiratorii ºi cardiovascu-
ºi sexuale. lare;
*Reflexele vegetative care se închid în trunchiul — reglarea funcþiilor sexuale;
cerebral: reflexele de salivaþie pentru glandele — intervine în stãrile emoþionale, de comportament
parotide, reflexele respiratorii ºi cardiovasculare (în ºi de stres;
bulb); reflexele lacrimale ºi de salivaþie pentru glan- — coordonarea alternanþei stãrilor de veghe ºi
dele sublinguale ºi submandibulare (în punte); refle- somn.
xele pupilare fotomotorii ºi de acomodare la distanþã Hipotalamusul este conectat cu trunchiul cerebral,
(în mezencefal). talamusul, paleocortexul ºi neocortexul.
Hipotalamusul, cea mai importantã regiune a
*Funcþiile hipotalamusului. Hipotalamusul, cen-
diencefalului, constituie împreunã cu sistemul limbic o
tru de integrare vegetativã, îndeplineºte urmãtoarele
unitate funcþionalã. Rolul sãu esenþial de control ºi
funcþii:
integrare a funcþiilor vegetative îndreptãþeºte numele
— menþinerea constantã a temperaturii corpului
de „creier vegetativ” care i-a fost dat.
prin termogenezã* ºi termolizã*;
Tab. 4. Comparaþie între arcul reflex simpatic ºi arcul reflex parasimpatic
29
SISTEMUL NERVOS
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Pentru menþinerea stãrii de sãnãtate a organismului, este necesarã cunoaºterea cauzelor care determinã
îmbolnãvirea, a posibilitãþilor de identificare a diferitelor boli ºi mai ales a mãsurilor de prevenire a acestora.
Meningitã Diverse: infecþioase, toxice, Febrã, dureri de cap, vãrsãturi, Adoptarea unui regim
— inflamaþia meningelor alergice, factori fizici, fac- stare generalã alteratã, fotofobie, raþional de activitate ºi odih-
tori chimici sensibilitate cutanatã exageratã, nã, evitarea factorilor natu-
înþepenirea cefei rali nocivi — frig sau cãl-
durã excesive, curenþi de
aer, intemperii etc.
Encefalitã Infecþioase, virotice ºi bacte- Febrã, dureri de cap, vãrsãturi, Evitarea înþepãturilor unor
— inflamaþia þesutului riene stare generalã alteratã, fotofobie, insecte transmiþãtoare, în
nervos cerebral sensibilitate cutanatã exageratã, special þânþarii
înþepenirea cefei, dureri muscu-
lare, tulburãri ale funcþiilor cere-
brale motorii (paralizii, pareze)
ºi tulburãri psihice
Hemoragie cerebralã Ruperea vaselor de sânge Paloare, agitaþie, hipotensiune, Evitarea consumului de al-
— ieºirea sângelui din cerebrale la bolnavii cu ten- accelerarea pulsului ºi ritmului cool ºi cafea, evitarea consu-
vasele cerebrale în þesu- siune arterialã crescutã, sau respirator, senzaþia de sete, mului de tutun ºi droguri
turi ºi cavitãþi (accident în traumatisme dureri de cap, vãrsãturi, comã
vascular cerebral)
Comã z Urmare a unor grave Pierderea cunoºtinþei, a z Evitarea surmenajului, a
— stare patologicã de suferinþe ale centrilor sensibilitãþii ºi motricitãþii activitãþii nervoase excesive,
inhibiþie profundã a acti- nervoºi superiori voluntare, cu pãstrarea funcþiilor a supãrãrilor ºi conflictelor
vitãþii nervoase supe- z Poate fi stadiul final al fundamentale — circulaþia ºi de orice fel
rioare unor boli grave ale sistemu- respiraþia z O viaþã echilibratã din toa-
lui nervos central te punctele de vedere
z Accidente, intoxicaþii
LIGA A
ROMÂNÃ N
X
PENTRU
I
SÃNÃTATE E
MINTALÃ T
A
T
CENTRUL E
A
DE RESURSE
30
SISTEMUL NERVOS
LUCRÃRI PRACTICE
* 1. Demonstrarea reflexelor osteotendinoase
Reflexul osteotendinos rotulian este un reflex medular proprioceptiv monosi-
naptic, care poate fi demonstrat prin lovirea tendonului de sub rotulã, cu un
ciocãnel de cauciuc sau cu muchia palmei, din poziþia picior peste picior. Se
produce o miºcare reflexã bruscã de extensie a gambei.
Reflexul osteotendinos ahilian, reflex medular proprioceptiv monosinaptic,
se poate declanºa prin lovirea tendonului lui Achille atunci când piciorul este
îndoit în unghi drept ºi gamba se sprijinã pe un scaun. Se manifestã prin con-
tracþia muºchilor gemeni ºi extensia labei piciorului
31
SISTEMUL NERVOS
EVALUARE
A. Încercuiþi literele corespunzãtoare rãspunsurilor corecte:
1. Dendritele conduc influxul nervos: 4. Hipotalamusul:
a. centrifug; a. este situat deasupra talamusului;
b. centripet; b. intervine în reglarea stãrilor emoþionale;
c. eferent; c. regleazã metabolismul hidric;
d. aferent. d. are legãturi nervoase cu hipofiza.
2. Emisferele cerebrale: 5. Arhicerebelul:
a. sunt formate numai din substanþã cenuºie; a. participã la reglarea miºcãrilor fine;
b. sunt formate numai din substanþã albã; b. are rol important în reglarea tonusului muscular;
c. sunt legate între ele prin substanþã albã; c. prin extirparea sa determinã pierderea echili-
d. prezintã în interior nuclei de substanþã cenuºie. brului;
3. Nervii cranieni: d. primeºte informaþii prin cãile sensibilitãþii
a. sunt în numãr de douãsprezece perechi; proprioceptive inconºtiente.
b. din perechile II, III, IV, VI inerveazã muºchii 6. Sistemul nervos simpatic:
globului ocular; a. contractã muºchii circulari ai irisului;
c. au în structura lor rãdãcini, trunchi ºi cinci b. contractã muºchii radiari ai irisului;
ramuri; c. relaxeazã sfincterele digestive;
d. au în constituþie fibre nervoase motorii, senzi- d. inhibã secreþia glandelor digestive gastrice ºi
tive ºi vegetative. intestinale.
B. Notaþi, în spaþiile libere din faþa cãilor nervoase din coloana I, literele din dreptul fasciculelor ner-
voase corespunzãtoare din coloana II:
Coloana I Coloana II
_____1. Cãile sensibilitãþii exteroceptive a. fasciculele spinocerebeloase
_____2. Cãile sensibilitãþii proprioceptive b. fasciculele spinobulbare
conºtiente c. fasciculele olivospinale
_____3. Cãile motilitãþii voluntare d. fasciculele rubrospinale
_____4. Cãile motilitãþii involuntare e. fasciculele spinotalamice
f. fasciculele piramidale
C. Scrieþi în coloana din dreapta cifrele formaþiunilor nervoase corespunzãtoare funcþiilor enumerate:
1 __________sediul reflexelor pupilare
__________centru al reflexelor salivare
2
__________coordonarea miºcãrilor fine
__________reglarea tonusului muscular
__________reglarea motilitãþii voluntare
8 __________reglarea activitãþii endocrine
__________staþie de releu pe cãile ascendente
3
exteroceptive
7
__________analiza informaþiilor venite pe cãile
6
5 ascendente
4
D. Analizaþi figura 27 ºi stabiliþi provenienþa fibrelor simpatice ºi parasimpatice care inerveazã fiecare din-
tre organele prezentate. Descrieþi traseul acestora.
Comparaþi fibrele preganglionare ºi postganglionare simpatice, care inerveazã glandele suprarenale, cu
fibrele simpatice care inerveazã celelalte organe.
32
ANALIZATORII
2. ANALIZATORII
REACTUALIZARE
2
1 2
4
12 3
1
11
7
A corectarea miopiei cu
ochi miop lentile divergente
10 1
2
9 5 6
3
4
5
6
3 6
1 17
10
2 16
7 7
8 11
9
8 9
Fig. 30. Structura urechii. A. Urechea externã: 1. pavi- 10
lion; 2. conduct auditiv. B. Urechea medie: 3. timpan;
4. ciocan; 5. nicovalã; 6. scãriþã; 7. fereastrã ovalã; 8. os Fig. 31. Secþiune transversalã prin cohlee: 1. rampã ves-
temporal; 9. fereastrã rotundã; 10. camerã timpanicã; tibularã; 2. membranã Reissner; 3. canal cohlear; 4. mem-
11. trompa lui Eustachio. C. Urechea internã: 12. canale branã tectoria; 5. cilii celulelor senzoriale; 6. organ Corti;
semicirculare osoase; 13. utriculã; 14. saculã; 15. rampã 7. membranã bazilarã; 8. rampã timpanicã; 9. ganglion
vestibularã; 16. rampã timpanicã; 17. cohlee; 18. nerv spiral Corti; 10. ramurã cohlearã a nervului VIII.
vestibulo-cohlear.
33
ANALIZATORII
Utilizând imaginile alãturate, reamintiþi-vã struc-
26 1 tura principalilor analizatori ale cãror funcþii vor fi
25 2 studiate în continuare.
3
4
24
23 5
7
22
21 4
8 5
20
6 3
19
18
2
17
16
15
9 1
6
10
11 7
12
14 13
Fig. 33. Mugure gustativ: 1. por gustativ; 2. cili; 3. celu- Fig. 35 Secþiune prin cavitatea bucalã: 1. palatul dur;
le senzoriale; 4. celule de susþinere; 5. fibre nervoase. 2. palatul moale; 3. limbã; 4. nerv glosofaringian;
5. nerv facial; 6. mandibulã; 7. dinte; 8. buzã.
34
ANALIZATORII
Sistemul nervos îºi deplineºte rolul de integrare a organismului în mediul înconjurãtor ºi de coordonare a
funcþiilor organelor interne pe baza informaþiilor recepþionate atât din mediul extern, cât ºi din mediul intern.
Structurile anatomice care realizeazã aceste funcþii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe
care recepþioneazã, conduc ºi transformã excitaþiile primite în senzaþii adecvate.
Dupã distanþa de la care acþioneazã excitantul, care acþioneazã) ºi un prag de diferenþiere (diferenþa
receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.) ºi de minimã a intensitãþii existente între doi sau mai mulþi
distanþã (auditivi, olfactivi etc.). Specializarea recepto- stimuli).
rilor favorizeazã diferenþierea stimulilor din mediu ºi Potenþialul de receptor determinã variaþii ale
mãrirea gradului de excitabilitate pentru stimulul potenþialului de repaus al dendritei neuronului cu care
specific. celula receptoare este conectatã.
Receptorii pot fi liberi (terminaþii nervoase libere, Dacã variaþia atinge sau depãºeºte valoarea prag, se
butonate ºi corpusculi) sau pot fi incluºi în formaþiuni genereazã potenþialul de acþiune, conform legii „tot sau
anatomice, constituind organe de simþ. Ei diferã struc- nimic”. Spre deosebire de potenþialul de receptor, care
tural de la un analizator la altul, dar întotdeauna trans- variazã în funcþie de intensitatea excitantului, la nivelul
formã acþiunea stimulului în potenþial de receptor fibrei nervoase se manifestã numai modularea
specific, apoi în potenþial de acþiune, influx nervos frecvenþei potenþialului de acþiune condus.
nespecific. b. Segmentul intermediar, calea aferentã, este
Stimulul adecvat determinã creºterea permeabilitã- constituit din neuroni pseudounipolari din ganglionii
þii pentru Na+ a membranei celulei receptoare ºi spinali, care se continuã cu tracturile ascendente medu-
apariþia potenþialului de receptor care nu se supune lare, sau din neuroni senzitivi ai nervilor cranieni.
legii „tot sau nimic”. Valoarea potenþialului de recep- Cãile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului
tor variazã în funcþie de intensitatea excitantului. cerebral.
Potenþialul de receptor apare numai dacã excitantul c. Segmentul central este reprezentat de ariile cor-
atinge un prag de excitare (valoarea minimã a stimulu- ticale unde informaþiile, sub formã de salve de influx
lui), un prag de timp (durata minimã a variaþiei exci- nervos, sunt transformate în senzaþii specifice dupã
tantului), un prag de suprafaþã (suprafaþa minimã pe procese de analizã ºi sintezã (vezi fig. 9).
35
ANALIZATORII
2.2. ANALIZATORUL VIZUAL
Cea mai mare parte a informaþiilor din mediul exterior este recepþionatã prin vãz. Vederea are un rol esenþial
în adaptarea la mediu, în orientarea spaþialã, în menþinerea echilibrului ºi în activitãþile specific umane.
A B C
Analizaþi unitãþile funcþionale din figura 37 ºi
Fig. 37. Procesul de convergenþã în diferite zone ale determinaþi cãreia dintre ele îi corespunde acuitatea
retinei: A . retina perifericã; B. macula lutea; C. fovea cen- vizualã maximã.
tralis.
36
ANALIZATORII
b. Segmentul de conducere. Primul neuron al cãii
optice este reprezentat de celulele bipolare din retinã.
Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotore- 1
38
ANALIZATORII
tatea acesteia. La trecerea de la luminã la întuneric, Tab. 7. Comparaþie între arcurile reflexe de miozã ºi
adaptarea dureazã 30–40 de minute, timp în care se midriazã
resintetizeazã pigmenþii ºi scade pragul de excitabili-
tate al celulelor fotoreceptoare. Stimulul Intensitatea luminii
La întuneric creºte cantitatea de pigmenþi depozi-
Receptor z retina z retina
tatã, ceea ce are ca urmare scãderea pragului de
excitabilitate al celulelor receptoare. Deci, adaptarea la Cale aferentã z nerv optic z nerv optic
trecerea de la întuneric la luminã se petrece mai rapid z tract optic z tractoptic
(maxim 3–4 min). z colaterale z colaterale
c. Acomodarea la distanþã (fig. 39 a ºi 41) este Centru nervos z nucleu accesor al z coarnele laterale
oculomotorului medulare
realizatã reflex prin acþiunea muºchilor circulari ºi
radiari ai corpului ciliar, care mãresc sau micºoreazã Cale eferentã z fibre parasimpati- z fibre simpatice
convexitatea feþei anterioare a cristalinului. ce ale oculomotoru- din ganglionii cervi-
lui cali
Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de
Efector z muºchi circulari z muºchi radiari
refracþie a razelor luminoase. Atunci când muºchiul ai irisului
ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, ten-
sionat de muºchii radiari, menþine cristalinul aplatizat, Efect miozã midriazã
realizându-se adaptarea pentru vederea la distanþã. La
contracþia muºchilor circulari, determinatã de parasim- Tab. 8 Comparaþie între arcurile reflexe de acomodare
patic, ligamentul suspensor se relaxeazã, cristalinul se la distanþã
bombeazã, favorizând vederea obiectelor apropiate Stimulul Claritatea luminii
(tab. 8).
d. Stimularea retinei constã în excitarea recepto- Receptor z retina z retina
rilor retinieni de cãtre radiaþiile luminoase. Cale aferentã z nerv optic z nerv optic
z Lumina strãbate celulele retiniene pânã la stratul z tract optic z tractoptic
pigmentar ºi este absorbitã de pigmenþii fotosensibili z colaterale z colaterale
din celulele cu bastonaºe ºi conuri. Celulele receptoare Centru nervos z nucleu accesor al z coarnele laterale
sunt stimulate de radiaþii cuprinse între 390 ºi 770 nm*. oculomotorului cervicodorsale
z Scindarea pigmenþilor fotosensibili, sub influenþa
Cale eferentã z fibre parasimpati- z fibre simpatice
luminii, în retinol (derivat al vitaminei A) ºi opsinã, cu ce ale oculomotoru- din ganglionii cervi-
eliberare de energie. lui cali
Aceste procese determinã creºterea permeabilitãþii
Efector z muºchi circulari z muºchi radiari ci-
membranei celulelor receptoare pentru sodiu ºi apariþia ai ciliari liari
potenþialului de receptor.
z Transformarea potenþialului de receptor în Efect bombarea cristalin- aplatizarea cristali-
ului – vedere de nului – vedere la
potenþial de acþiune, care este condus sub formã de
apraope distanþã
influx nervos modulat de cãtre celulele bipolare.
z Refacerea pigmenþilor, proces de sintezã în care
un rol important îl deþine vitamina A.
∞ 6m a
A
1 2
3
∞ b a
B
Fig. 41. Limitele acomodãrii: A. ochi emetrop; B. ochi 1 2
3
miop; C. ochi hipermetrop; a. distanþã minimã a vederii ∞ a
clare; b. distanþã maximã a vederii clare; 1. vedere clarã fãrã 2 C
acomodare; 2. distanþa vederii clare cu acomodare; 3. dis- 3
tanþa vederii neclare.
39
ANALIZATORII
Pentru a provoca excitaþia, razele luminoase trebuie culorile fundamentale: roºu, verde, albastru. Dacã
sã posede o energie suficientã ºi sã acþioneze un timp aceste trei substanþe fotosensibile sunt descompuse
suficient de îndelungat. uniform, se percepe culoarea albã. Prin descom-
Celulele cu bastonaºe au pragul de excitabilitate ºi punerea lor inegalã se percep celelalte culori.
puterea de rezoluþie scãzute. Celulele cu conuri Vederea este un proces îndeplinit proporþional de
recepþioneazã stimuli luminoºi cu intensitate mare (au cele douã tipuri de celule fotoreceptoare, în funcþie de
prag de excitabilitate ridicat), dar înregistreazã condiþiile de luminozitate. Sensibilitatea retinei
culoarea, detaliile ºi contururile. depinde de natura luminii, intensitatea ºi durata ilu-
Teoria tricromaticã Young – Helmholtz consi- minãrii, dimensiunea sursei de luminã, zona retinianã
derã cã celulele cu conuri, pentru vedere cromaticã, luminatã ºi suprafaþa acesteia.
trebuie sã aibã cel puþin trei tipuri de pigmenþi pentru
REÞINEÞI
1. Lipsa vitaminei A din alimentaþie determinã tulburãri ale vederii prin diminuarea sintezei de pigmenþi
fotosensibili (hemeralopia*, numitã popular „orbul gãinilor”).
2. Dacã frecvenþa stimulilor depãºeºte 40/s, are loc fuziunea imaginilor, fãrã a percepe discontinuitatea,
datoritã persistenþei imaginilor pe retinã. Pe acest principiu se bazeazã cinematografia.
LUCRÃRI PRACTICE
1. Determinarea câmpului vizual
Se deseneazã pe tablã roza vânturilor, cu centrul la
nivelul pupilei unui elev aºezat la 15 cm de tablã.
Elevul trebuie sã priveascã permanent, cu un singur
ochi, centrul de întretãiere a liniilor. Un alt elev miºcã
o cretã albã, pe fiecare linie, de la exterior spre centru.
Când primul elev distinge culoarea albã, se marcheazã
punctul respectiv. Se repetã operaþiunea pe toate lini-
ile. Prin unirea punctelor determinate pe toate liniile,
se obþine câmpul vizual al ochiului respectiv pentru
culoarea albã. Folosind cretã de alte culori, se poate
determina câmpul vizual pentru fiecare culoare în
parte. Se repetã experimentul ºi pentru celãlalt ochi.
*2. Disecþia globului ocular
Descriem cea mai simplã metodã de disecþie a globului ocular, accesibilã tuturor elevilor, ºi utilã în acelaºi
timp în procesul de cunoaºtere. Se utilizeazã ochi de vitã, obþinuþi de la abator. Se curãþã globul ocular pânã la
tunica externã rezistentã, sclerotica, de culoare albã. Se face o incizie a tunicilor pe linia ecuatorialã, evitând
spargerea corpului vitros. Se continuã incizia pânã la separarea celor douã jumãtãþi. În jumãtatea posterioarã se
observã retina de culoare neagrã, pata galbenã ºi pata oarbã. Se analizeazã consistenþa ºi transparenþa corpului
vitros. Se desprinde sclerotica de pe jumãtatea anterioarã a ochiului, împreunã cu corneea. Umoarea apoasã se
scurge. Acum se observã irisul cu pupila. Irisul se desprinde ºi se etaleazã pe o placã de sticlã. Se observã crista-
linul ºi corpul ciliar. Se desprinde cristalinul, se observã forma de lentilã biconvexã, consistenþa ºi transparenþa
sa. Se poate încerca citirea unui text folosind cristalinul ca lentilã.
40
ANALIZATORII
* 3. Demonstrarea reflexului pupilar
Un elev stã trei minute cu ochii acoperiþi cu palmele în faþa unei surse de luminã. La îndepãrtarea palmelor,
privindu-i pupilele, se constatã cã acestea, iniþial mãrite în întuneric, la luminã se micºoreazã treptat. La întuneric
s-a produs midriazã, la luminã s-a produs miozã. Dacã la repetarea experimentului se descoperã un singur ochi
în faþa sursei de luminã, la compararea cu ochiul rãmas acoperit se constatã o reacþie pupilarã uniformã pentru
ambii ochi. Se demonstreazã astfel cã efectul constrictor este identic, sub acþiunea sinergicã a parasimpaticului.
*4. Evidenþierea petei oarbe
Pe o bucatã de carton de culoare albã se deseneazã
o cruciuliþã ºi un cerc negru, la circa 6 centimetri dis-
tanþã între ele. Cu ochiul stâng închis, se priveºte cu
ochiul drept cruciuliþa aºezatã în stânga. Cruciuliþa se
va vedea clar, iar cercul negru se va vedea difuz.
Apropiindu-se treptat cartonul de ochi, privind per-
manent cruciuliþa, se constatã cã, la circa 15 cm dis-
tanþã de ochi, cercul negru nu se mai vede de loc.
La aceastã distanþã, imaginea cercului negru
proiecteazã pe retinã în zona în care lipsesc celulele
fotoreceptoare, numitã pata oarbã, ºi deci nu se
formeazã imaginea.
EVALUARE
1. Cunoscând faptul cã daltonismul este o maladie ereditarã determinatã de o genã recesivã heterozomalã,
argumentaþi de ce boala se transmite cu preponderenþã la un anumit sex ºi care este acesta.
2. Argumentaþi utilizarea anumitor tipuri de lentile pentru corectarea defectelor oculare, utilizând cunoºtinþele
de opticã (vezi fig. 29).
3. Ce efecte are pierderea elasticitãþii cristalinului la bãtrâni, asupra procesului de acomodare? Determinaþi
tipurile de lentile necesare pentru corecþie.
4. De ce la pacienþii, cãrora li se înlocuieºte cristalinul cu o lentilã artificialã, procesul de acomodare nu se
realizeazã?
5. Comparaþi structura globului ocular cu structura unui aparat fotografic.
6. Încercaþi sã explicaþi iluziile optice generate de imaginile de mai jos.
41
ANALIZATORII
2.3. ANALIZATORUL AUDITIV
Din punct de vedere funcþional, analizatorul auditiv ºi analizatorul vestibular sunt independenþi, dar anato-
mic, receptorii ambilor analizatori se aflã în urechea internã, iar cãile de conducere sunt ramuri ale aceluiaºi
nerv cranian (VIII).
Tab. 9. Alcãtuirea urechii interne Segmentele analizatorului auditiv
a. Segmentul receptor se aflã în urechea internã
Labirintul osos Labirintul membranos
(tab. 9; vezi fig. 30). Cohleea este un canal rãsucit în
z cu perilimfã z cu endolimfã
jurul unui ax, columela. Din columelã se desprinde
z vestibulul osos z utricula ºi sacula
lama spiralã osoasã, pe toatã lungimea canalului.
z canalele semicirculare z canalele semicirculare
Aceasta ºi membrana bazilarã care o continuã împart
osoase membranoase
canalul spiral în douã rampe: vestibularã (comunicând
z cohleea (melcul osos) z canalul cohlear (melcul
membranos) cu vestibulul) ºi timpanicã (comunicând cu fereastra
rotundã) (vezi fig. 31). Rampele comunicã între ele
1
prin helicotremã, orificiu situat în vârful melcului.
3
2 Canalul cohlear are peretele inferior constituit din
4
lama spiralã ºi membrana bazilarã, iar peretele superi-
3
or din membrana Reissner. În canalul cohlear, pe
4
membrana bazilarã, se aflã organul Corti, receptorul
auditiv (fig. 42). Celulele senzoriale ciliate din struc-
6 4 tura sa sunt dispuse de o parte ºi de alta a tunelului
5
Corti, medial pe un rând, lateral pe 2–4 rânduri. Ele
Fig. 42. Organul Corti: 1. membranã tectoria; 2. cili; 3. celule
senzoriale; 4. celule de susþinere; 5. dendrite ale neuronilor din sunt însoþite de celule de susþinere. Cilii celulelor sen-
ganglionul spiral; 6. membranã bazilarã. zoriale, dupã ce strãbat membrana reticulatã, sunt în
contact cu membrana tectoria. Baza celulelor senzori-
7 5 ale este conectatã cu dendrite ale neuronilor din gan-
glionul spiral Corti aflat în columelã.
b. Segmentul de coducere are primul neuron în
ganglionul Corti. Axonii acestuia formeazã ramura
cohlearã a nervului cranian VIII. Deutoneuronii cãii se
aflã în nucleii cohleari din bulb. Axonii acestora se
3 4
2
încruciºeazã parþial, formând douã fascicule ascen-
dente ºi fac sinapsã cu cel de al treilea neuron în corpii
1 geniculaþi mediali din metatalamus. Colaterale se
6
desprind spre coliculii cvadrigemeni inferiori, spre
nucleul facialului, spre nucleul oculomotorului, spre
substanþa reticulatã ºi spre cerebel (fig. 43).
Fig. 43. Cãile de conducere ale analizatorului auditiv: c. Segmentul central se aflã în girul temporal
1. ganglion Corti; 2. nuclei cohleari bulbari; 3. lemniscuri late-
superior (vezi fig. 9). Fiecare organ Corti proiecteazã
rale; 4. coliculi cvadrigemeni inferiori; 5. corpi geniculaþi
mediali metatalamici; 6. SAA; 7. talamus. bilateral.
42
ANALIZATORII
Fiziologia analizatorului auditiv La frecvenþe înalte, vibreazã membrana bazilarã de
Analizatorul acustic capteazã, recepþioneazã undele la baza melcului, iar la frecvenþe joase vibreazã mem-
sonore ºi creeazã senzaþia auditivã. Urechea umanã brana bazilarã de la vârf.
percepe sunete între 16 ºi 20 000 de vibraþii/secundã
Amplitudinea vibraþiei este direct proporþionalã cu
(Hz). Undele sonore sunt captate de pavilion, concen-
trate în conductul auditiv ºi conduse spre membrana intensitatea stimulului.
timpanicã, a cãrei vibraþie o determinã. Acuitatea auditivã maximã este între 1 000–4 000
Sistemul de oscioare din urechea medie (ciocanul, Hz. Pragul auditiv mãsurat în decibeli* este zero.
nicovala ºi scãriþa) preia vibraþiile, le amplificã sau le Urechea umanã percepe sunete între 0 ºi 140 dB. Peste
atenueazã ºi le transmite membranei ferestrei ovale.
aceastã valoare este afectat organul Corti.
Miºcãrile acesteia determinã deplasarea oscilatorie a
perilimfei prin rampa vestibularã, helicotremã, apoi Localizarea sursei sonore se realizeazã datoritã
prin rampa timpanicã pânã la fereastra rotundã, care diferenþei de timp în perceperea biauricularã* a
asigurã menþinerea constantã a presiunii perilimfei. sunetelor. Intervalul minim necesar perceperii direcþiei
Oscilaþiile perilimfei determinã oscilaþii ale mem- sunetelor este 0,1–0,6 ms. Aprecierea direcþiei sursei
branei bazilare pe care se aflã organul Corti ºi ale sonore se face prin miºcãri ale capului ºi prin analiza
endolimfei, mãrind sau micºorând distanþa dintre
spaþialã vizualã.
celulele receptoare ºi membrana tectoria (variaþii de
contact). În urma presiunii exercitate de membrana REÞINEÞI
tectoria asupra cililor ºi a deplasãrii organului Corti
faþã de aceasta, se realizeazã stimularea celulelor În mediile poluate sonor este indicatã folosirea
receptoare. unor mijloace de protecþie acusticã.
În urma stimulãrii, apar potenþialele microfonice de Funcþia auditivã prezintã o deosebitã importanþã
receptor, care sunt preluate ºi transmise prin fibrele socialã în comunicarea interumanã.
cãii de conducere.
z tactilã finã z mecanorceptori z corpusculi – Meissner z papile dermice z deformãri uºoare ale
– Merkel z foliculi piloºi tegumentului (atin-
gere)
45
ANALIZATORII
b. Segmentul de conducere. Cãile aferente au fost pronunþatã prezintã zonele pãroase, pulpa degetelor ºi
descrise la funcþia de conducere a mãduvei ºi la nervii buzele.
cranieni. În cazul fasciculelor spinobulbare, axonilor Sensibilitatea tactilã presionalã este determinatã de
deutoneuronilor din bulb li se alãturã ºi fibrele senzi-
apãsare, iar receptorii specifici sunt situaþi în profun-
tive ale trigemenului (V).
zimea tegumentului.
c. Segmentul central al analizatorului cutanat este
Douã sau mai multe excitaþii tactile aplicate simul-
localizat în girusul postcentral din lobul parietal (ariile
somestezice) (vezi fig. 9; fig. 47). Proiecþiile tactilã, tan sunt recepþionate numai dacã distanþa dintre
termicã ºi dureroasã, dintr-o anumitã regiune a corpu- punctele excitate este suficient de mare. Fenomenul
lui, se amestecã în aceeaºi zonã a scoarþei de pe emis- poartã numele de discriminare tactilã.
fera opusã. Sensibilitatea termicã este neuniformã pe suprafaþa
tegumentului. Receptorii pentru rece sunt mai nume-
Revedeþi cãile ascendente medulare care intrã
roºi decât cei pentru cald. Intensitatea senzaþiei depin-
în constituþia segmentului de conducere al analiza-
torului cutanat ºi precizaþi rolul nervului trigemen în de de mãrimea suprafeþei excitate ºi de diferenþa de
sensibilitaþile tactilã, termicã ºi dureroasã la nivelul temperaturã dintre tegument ºi excitant.
capului. Sensibilitatea dureroasã, determinatã de excitanþi
care produc leziuni celulare, se manifestã mai intens la
Fiziologia analizatorului cutanat nivelul degetelor, buzelor ºi vârfului limbii. La durerea
Pielea are funcþia de protecþie împotriva agenþilor tegumentarã se manifestã o mare capacitate de dis-
externi, de excreþie (prin glandele sudoripare), de ter- criminare, deoarece aceeaºi zonã a pielii poate fi iner-
moreglare (prin vasodilataþie, vasoconstricþie peri- vatã de mai mulþi neuroni. Durerea visceralã poate fi
fericã ºi secreþie sudoralã), de depozitare a lipidelor ºi determinatã ºi de distensia unui organ. Algoreceptorii
funcþia de organ de simþ, prin receptorii pe care îi sunt mai rari în viscere, motiv pentru care durerea vis-
conþine. ceralã nu se poate localiza precis.
Sensibilitatea tactilã finã, epicriticã sau de atingere, Pe baza informaþiilor din mediul extern, se creeazã
este determinatã de excitanþi care produc deformãri senzaþii care permit recunoaºterea dimensiunilor,
uºoare ale tegumentului. Sensibilitate tactilã mai formei, greutãþii ºi consistenþei unui corp, a vibraþiilor,
a diferenþelor de temperaturã ºi a unor agenþi nocivi.
2 3 4
1
Pe aceastã bazã se pot elabora comenzi adecvate,
5
care au ca rezultat reacþia de adaptare a organismului.
6
7 Analizatorul cutanat, împreunã cu analizatorul kines-
8
tezic, asigurã determinarea poziþiei ºi deplasãrii unor
9
10
segmente corporale în raport cu altele.
11 Datoritã conducerii pe aceleaºi cãi medulare a sen-
12
13 sibilitãþilor dureroase somatice ºi viscerale, durerea
somaticã este însoþitã de reacþii vegetative (accelerare
a ritmului cardiac, secreþie sudoralã etc.), iar durerea
Fig. 47. Reprezentarea graficã a proiecþiei corticale în visceralã este însoþitã de reflexe somatice (contracþia
girusul postcentral, aria somestezicã primarã a sensibi-
litãþii generale a corpului (homunculus senzitiv). musculaturii abdominale etc.).
46
ANALIZATORII
*2.6. ANALIZATORUL GUSTATIV
Analizatorul gustativ recepþioneazã ºi prelucreazã excitaþiile determinate de proprietãþile chimice ale sub-
stanþelor sapide* solubile care intrã în contact cu mucoasa bucalã.
Segmentele analizatorului gustativ
a. Segmentul receptor este reprezentat de mugurii
gustativi (vezi fig. 33), rãspândiþi în întreaga mucoasã 1
bucofaringianã ºi în mucoasa lingualã.
Într-un mugure gustativ existã 5–20 celule senzori-
ale cu cili, care reprezintã formaþiunile receptoare.
În mucoasa lingualã, mugurii gustativi pot fi gru-
paþi în papile gustative (fig. 48). Papilele circumvalate*
2
formeazã la baza limbii „V”-ul lingual, cele fungifor-
me* sunt rãspândite pe vârful ºi marginile anterioare 3
ale limbii, iar cele foliate* pe marginile posterioare ale 4
limbii (fig. 49. A).
b. Segmentul de conducere. De la polul bazal al
celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale nervilor
cranieni VII, IX ºi X. Nervul facial inerveazã primele 2/3 Fig. 48. Papilã gustativã: 1. suprafaþa limbii; 2. muguri
ale limbii, glosofaringianul treimea posterioarã, iar va- gustativi; 3. fibre nervoase; 4. glande secretoare.
gul, restul mugurilor gustativi pânã la epiglotã.
Protoneuronii cãilor sunt situaþi în ganglionii ner-
vilor cranieni VII, IX ºi X. Dendritele acestora sunt co-
nectate cu celulele receptoare. Deutoneuronii se aflã în 5
nucleul solitar din bulb, unde converg fibrele senzitive
4
ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora, dupã în-
cruciºare, fac sinapsã cu cel de-al treilea neuron în 6
talamus.
c. Segmentul central este reprezentat de aria gus- 7
tativã, situatã la baza girusului parietal ascendent, unde
se integreazã sensibilitatea gustativã cu cea tactilã, ter-
1
micã ºi dureroasã a limbii, transmisã prin fibrele trige- 9
menului (V) (vezi fig. 9 ºi fig. 47).
10 2
Fiziologia analizatorului gustativ
Gustul contribuie la aprecierea calitãþii alimentelor 11 8
ºi la declanºarea secreþiilor digestive.
12
Deosebim patru tipuri de senzaþii gustative: acru,
sãrat, dulce ºi amar. Ariile linguale ale diferitelor gus- 3
turi au localizare specificã, deci mugurii gustativi
dobândesc o anumitã specializare (fig. 49. B).
Pragul de excitabilitate gustativã este diferit pentru
fiecare substanþã. Cea mai mare sensibilitate se mani-
Fig. 49. A. Distribuþia pe limbã a tipurilor de papile:
festã pentru substanþele amare. Intensitatea senzaþiei 1. papile circumvalate; 2. papile filiforme; 3. papile fungi-
depinde de concentraþia substanþei dizolvate, de numã- forme; 4. rãdãcina limbii; 5. epiglotã; 6. amigdalã palatinã;
rul receptorilor excitaþi ºi de temperatura soluþiei. 7. amigdalã lingualã; 8. corpul limbii.
Analizatorul gustativ, la fel ca ºi cel olfactiv, se B. Localizarea gusturilor: 9. amar; 10. acru;
adapteazã la acþiunea îndelungatã a unui excitant. 11. sãrat; 12. dulce.
47
ANALIZATORII
Segmentele analizatorului olfactiv cutia cranianã, formând nervii olfactivi cu traseu pânã
a. Segmentul receptor este format din epiteliul la bulbii olfactivi.
olfactiv, constituit din celule receptoare (chemorecep- Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezintã
tori de distanþã) ºi din celule de susþinere incluse în deutoneuronii cãii olfactive.
mucoasa olfactivã. Axonii acestora se despart: o parte trec în bulbul
Mucoasa olfactivã are o suprafaþã de 2–3 cm2 ºi controlateral, iar cealaltã parte formeazã tracturile*
este dispusã în regiunea superioarã a foselor nazale olfactive, care se proiecteazã în cortex.
(vezi fig. 34). Celulele receptoare sunt neuroni bipolari
c. Segmentul central este reprezentat de paleocor-
senzitivi. Dendritele acestora prezintã butoni olfactivi texul olfactiv, aria de proiecþie primarã a aferenþelor
de la care pleacã 6–8 cili olfactivi receptori, care depã- olfactive (vezi fig. 10).
ºesc celulele de susþinere ºi pãtrund în mucusul secre-
tat de celulele glandulare ale mucoasei olfactive Fiziologia analizatorului olfactiv
(fig. 50). Analizatorul olfactiv are rol în aprecierea calitãþii
aerului, prevenind pãtrunderea în organism a unor sub-
b. Segmentul de conducere. Axonii neuronilor
stanþe nocive.
olfactivi, care constituie protoneuronul cãii, strãbat în
Împreunã cu analizatorul gustativ, analizatorul
mãnunchiuri lama ciuruitã a etmoidului ºi pãtrund în
olfactiv intervine în aprecierea calitãþii alimentelor ºi
14 în declanºarea secreþiei salivare.
Stimulii specifici ai analizatorului olfactiv sunt
reprezentaþi de substanþele volatile, care ajung la
13
receptori odatã cu aerul inspirat. Substanþele volatile
sunt recepþionate numai dupã dizolvarea lor în pelicu-
la de mucus. Pentru a putea fi recepþionate, aceste sub-
stanþe trebuie sã aibã o concentraþie egalã sau supe-
12 rioarã pragului de excitabilitate.
11 Pragul de excitabilitate reprezintã cantitatea mini-
mã de substanþã odorantã capabilã sã provoace senza-
10
9 þia de miros. Acesta variazã în funcþie de natura sub-
8 stanþelor.
7 Intensitatea senzaþiei olfactive este proporþionalã cu
1 6 concentraþia substanþei odorante în aer ºi depinde de
urmãtorii factori: gradul de solubilitate a particulelor
5 în lichidul care acoperã mucoasa, umiditatea mucoa-
4 sei, vârsta ºi starea fiziologicã a organismului.
3
2 Dacã substanþele odorante persistã un timp mai
îndelungat, apare fenomenul de adaptare.
Fig. 50. Structura mucoasei olfactive ºi cãile olfactive:
1. epiteliu olfactiv; 2. substanþã odorantã; 3. mucus; 4. cili Calea olfactivã este formatã numai din doi neu-
olfactivi; 5. buton olfactiv; 6. neuron bipolar olfactiv; 7. ce- roni, protoneuronul fiind chiar celula receptoare.
lulã de susþinere; 8. celulã bazalã; 9. þesut conjunctiv; Inflamarea mucoasei nazale în afecþiuni respira-
10. glandã mucoasã; 11. nerv olfactiv; 12. lama ciuruitã a et- torii scade sensibilitatea olfactivã.
moidului; 13. celule mitrale; 14. bulb olfactiv.
48
ANALIZATORII
*2.8. ANALIZATORUL KINESTEZIC
Analizatorul kinestezic* informeazã SNC despre poziþia ºi miºcarea în spaþiu a corpului ºi a segmentelor sale,
precum ºi despre gradul de contracþie a muºchilor. Pe baza acestor informaþii, prelucrate de centrii nervoºi
superiori, apar senzaþiile posturale ºi de miºcare ºi se elaboreazã comenzi care determinã tonusul muscular ºi
contracþiile musculare adecvate diferitelor miºcãri.
a. Segmentul periferic al analizatorului kinestezic — cãile sensibilitãþii proprioceptive conºtiente, re-
este constituit din proprioceptori situaþi în muºchi, ten- prezentate de fasciculele spinobulbare, la care se
doane, aponevroze, capsule articulare, periost ºi peri- adaugã aferenþe cerebelo-corticale.
condru. Numele ºi repartiþia proprioceptorilor este c. Segmentul central îl reprezintã ariile senzitivo-
redatã în tabelul 11. motorii corticale, care mãrginesc ºanþul central, unde
Organele tendinoase Golgi (fig. 51. A) sunt sti- are loc analiza informaþiilor aduse pe cãile sensibili-
mulate de creºterea tensiunii în tendoane, determinatã tãþii proprioceptive conºtiente ºi transformarea lor în
de contracþia muscularã. senzaþii ºi acþiuni motorii tonice corective.
Corpusculii Vater-Pacini au ca stimul presiunea
Tab. 11. Distribuþia proprioceptorilor
exercitatã asupra formaþiunilor structurale în care se
gãsesc. Ei sunt sensibili la miºcãri rapide ºi la vibraþii. Proprioceptori Localizare
Organe tendinoase Golgi În tendoane ºi ligamente
Terminaþiile nervoase libere din articulaþii ºi
Corpusculi Vater-Pacini În tendoane, capsule articu-
muºchi sunt numai receptori ai durerii ºi nu proprio-
lare, fascii musculare, liga-
ceptori. mente, periost, pericondru
Cei mai importanþi proprioceptori sunt fusurile Fusuri neuromusculare Printre fibrele musculare
neuromusculare (fig. 51. B). Acestea sunt constituite
din grupe de 2–10 fibre intrafusale, cu rol senzitivo- 6
7
motor, situate între fibrele musculare obiºnuite (extra- 8
fusale) ºi paralel cu acestea. Extremitãþile fibrelor 9
intrafusale pot fi prinse pe tendoane ºi fibre extra-
fusale, sau numai pe fibre extrafusale. O fibrã intra- 1
fusalã are extremitãþi striate contractile ºi o porþiune
centralã necontractilã, mai voluminoasã, cu mai mulþi
nuclei ºi fãrã miofibrile. 1 2
Inervaþia senzitivã a fusului este formatã din termi- 2 3
naþii primare spiralate, situate în zona centralã, ºi ter-
minaþii secundare, fibre „în buchet”, situate la extre- 4
mitãþile zonei centrale. Terminaþiile primare, cu con-
5
ducere rapidã, sunt stimulate de gradul de întindere a 3
muºchiului.
Inervaþia motorie, proprie capetelor contractile ale
fibrelor intrafusale, este reprezentatã de fibre nervoase
cu originea în neuronii motori gamma medulari, spre A B
deosebire de fibrele extrafusale care sunt inervate de
neuronii motori alfa medulari.
Fig. 51. A. Organe tendinoase Golgi: 1. fibrã senzitivã;
b. Segmentul de conducere cuprinde: 2. capsulã conjunctivã; 3. fibre de colagen. B. Fus neuro-
— cãile nervoase ale sensibilitãþii proprioceptive muscular: 1. fibre musculare extrafusale; 2. capsulã con-
inconºtiente, cu rol în activitatea reflexã de contracþie junctivã a fusului; 3. fibrã intrafusalã; 4. terminaþii nervoase
tonicã a muºchilor, reprezentate de fasciculele spino- spiralate; 5. fibre în buchet; 6, 7. fibre senzitive; 8. fibre efe-
cerebeloase; rente gamma; 9. fibre eferente alfa.
49
ANALIZATORII
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
50
ANALIZATORII
LUCRÃRI PRACTICE
1. Evidenþierea sensibilitãþii tactile
a. Receptorii tactili au o densitate diferitã pe suprafaþa tegumentului, ceea ce determinã grade de acuitate
diferite pe tegumentul diverselor regiuni corporale. Pentru a determina densitatea receptorilor tactili, se pot uti-
liza compasul ºi rigla.
Pe suprafaþa tegumentului dintr-o zonã aleasã, se aplicã cele douã vârfuri ale compasului cu deschidere mini-
mã. Se repetã operaþia, mãrind progresiv distanþa între vârfuri, pânã când elevul (cu ochii închiºi), pe care se face
experimentul, anunþã cã simte distinct ambele vârfuri ale compasului. Se noteazã regiunea corporalã ºi distanþa
dintre vârfurile compasului mãsuratã pe riglã. Se executã experimentul pe spate, obraji, frunte, palmã, dosul
mâinii, buze, bãrbie, antebraþ, coapsã, vârful limbii etc. ºi se noteazã distanþele.
Cu cât distanþa dintre cele douã puncte este mai mare, cu atât acuitatea tactilã este mai scãzutã.
b. Cu vârful unui creion, se traseazã o cifrã pe tegumentul din diferite regiuni corporale. Elevul pe care se
efectueazã experimentul va recunoaºte cifra acolo unde acuitatea tactilã este ridicatã.
2. Evidenþierea sensibilitãþii termice
Senzaþia de cald sau rece se produce atunci când pielea vine în contact cu un corp a cãrui temperaturã este
mai ridicatã, respectiv mai scãzutã decât temperatura proprie. Cele mai sensibile regiuni tegumentare la cald ºi
rece sunt obrajii, dosul mâinilor etc., acolo unde densitatea corpusculilor este mai mare.
Intensitatea senzaþiei de cald sau rece depinde ºi de mãrimea suprafeþei asupra cãreia acþioneazã agentul ter-
mic. Acest lucru se poate demonstra folosind douã vase în care se aflã apã la aceeaºi temperaturã, 40°C. Într-un
vas se introduce un deget, iar în al doilea se introduce mâna în totalitate. Elevul care efectueazã experimentul va
avea senzaþia cã apa în care a introdus mâna este mai caldã decât cea în care a introdus numai degetul.
3. Evidenþierea amprentelor
Amprentele digitale reprezintã imaginea dispunerii specifice a papilelor dermice digitale. Ele reprezintã o
caracteristicã a fiecãrui individ ºi un criteriu de identificare în criminalisticã. În laborator se pot evidenþia
amprentele utilizând o tuºierã semiumedã ºi o coalã de hârtie albã. Dupã amprentare, se pot face comparaþii ºi
se poate evidenþia unicitatea acestora.
*4. Harta gustului
Pentru evidenþierea specializãrii receptorilor gustativi, se folosesc mici tampoane de vatã îmbibate în soluþii
de diferite substanþe (zahãr, glucozã, sare de bucãtãrie, oþet, sare amarã etc.). Cu ajutorul unei pense se aplicã pe
rând, pe limba unui elev, tampoanele de vatã, întâi în zona centralã, apoi pe laturi ºi spre baza limbii ºi apoi spre
vârf. Subiectul va indica de fiecare datã senzaþia de gust obþinutã. Se vor remarca atât diferenþele de sensibilitate
faþã de diferitele substanþe, cât ºi gradul diferit de sensibilitate gustativã la diferiþi elevi. Se poate determina un
fel de „hartã” a gustului. Folosind soluþii cu concentraþii diferite, se poate determina pragul minim de sensibili-
tate gustativã.
*5. Recunoaºterea diferitelor substanþe dupã miros
Se folosesc sticluþe cu substanþe odorante (benzen, toluen, parfumuri, esenþe etc.) pe care subiectul sã le
perceapã printr-o inspiraþie profundã sau prin inspiraþii scurte ºi repetate (adulmecare). Se dã apoi pentru inspi-
rat o cantitate crescutã de substanþã odorantã ºi, dupã un timp, subiectul va declara cã nu mai simte mirosul
respectiv. Înlocuind substanþe odorantã, subiectul va declara cã simte mirosul noii substanþe.
Pentru aprecierea mirosurilor unor alimente, se procedeazã astfel: se dã unui elev sã mãnânce un mãr aromat
ºi i se cere sã spunã dacã îi simte mirosul specific. Se observã cã, mestecând mãrul, el expirã aerul din gurã prin
coane spre cavitãþile nazale unde se aflã receptorii olfactivi.
Folosind soluþii cu concentraþii diferite, se poate determina pragul minim de sensibilitate olfactivã.
*6. Proba Romberg
Pentru aprecierea echilibrului static ºi dinamic, procedaþi în felul urmãtor: un elev stã drept, cu braþele alipi-
te de corp ºi cu tãlpile aºezate una înaintea celeilalte, având cãlcâiul unui picior alipit de vârful celuilalt picior ºi
închide ochii. În cazul unei deficienþe vestibulare pe o parte a corpului, se produce balansarea corpului spre
partea respectivã.
51
ANALIZATORII
EVALUARE
B. Probleme de rezolvat
1. Argumentaþi folosirea anumitor tipuri de lentile 6. Identificaþi principalele surse de poluare sonorã
pentru corectarea defectelor oculare, utilizând cunoº- din localitatea dumneavoastrã.
tinþele de opticã. 7. Argumentaþi influenþa poluãrii sonore asupra
2. Ce efecte are pierderea elasticitãþii cristalinului desfãºurãrii activitãþilor zilnice.
la bãtrâni, asupra procesului de acomodare? Determi- 8. Determinaþi rolul fiziologic al trompei lui
naþi tipurile de lentile necesare pentru corecþie. Eustachio.
3. De ce, la pacienþii cãrora li se înlocuieºte crista- 9. Stabiliþi efectele distrugerii accidentale unilate-
linul cu o lentilã artificialã, procesul de acomodare nu rale a labirintului.
10. Cunoaºteþi reflexele de redresare a organismu-
se realizeazã?
lui la oprirea bruscã a unui vehicul. Explicaþi mecanis-
4. Comparaþi structura globului ocular cu structura mele fiziologice care se desfãºoarã ºi rolul analiza-
unui aparat fotografic. torului vestibular în iniþierea acestora.
5. Enumeraþi structurile globului ocular prin care 11. Indicaþi calea vibraþiilor sonore din mediul
trec razele de luminã pânã la retinã. extern pânã la receptorul specializat.
C. Alcãtuiþi un eseu cu tema „Echilibrul static ºi dinamic al organismului uman”. Repere: segmentele
nevraxului ºi analizatorii implicaþi în menþinerea echilibrului, evidenþiind modalitãþile de acþiune ale fiecãruia.
52
GLANDELE ENDOCRINE
3. GLANDELE ENDOCRINE
REACTUALIZARE
3
Tab. 12. Topografia glandelor endocrine
4
Glande endocrine Localizare
A. Glande propriu-zise 5
53
GLANDELE ENDOCRINE
Unitatea funcþionalã a organismului se realizeazã prin acþiunea conjugatã a sistemului nervos ºi a sistemu-
lui endocrin.
Sistemul endocrin cuprinde totalitatea glandelor cu secreþie internã din organism. Glandele endocrine au în
structura lor epitelii secretorii ale cãror celule îºi varsã produºii, numiþi hormoni, direct în sânge.
Hormonii sunt substanþe active cu acþiune specificã reglatoare a metabolismului celular. Prin acþiunea lor,
la distanþã de locul sintezei, hormonii contribuie la dezvoltarea ºi funcþionarea normalã a organismului.
Sistemul endocrin poate fi considerat ca un sistem morfo-funcþional complex, coordonat de sistemul nervos,
având rolul de a armoniza, pe cale umoralã, activitatea organelor interne. Astfel, se realizeazã integrarea activi-
tãþii organelor interne în ansamblul funcþiilor organismului.
Toate organele interne au o dublã reglare: nervoasã ºi umoralã.
3.1. HIPOFIZA
Hipofiza (glanda pituitarã) are dimensiunile unui bob de fasole ºi masa de 0,5 g. Este localizatã la baza ence-
falului, în ºaua turceascã a osului sfenoid. Ea este formatã din trei lobi: lobul anterior (75% din masa glandei),
lobul mijlociu (2%), ambele de origine epitelialã, constituind adenohipofiza, ºi lobul posterior (23%), de origi-
ne ectodermicã, neurohipofiza.
Hipofiza este legatã de hipotalamus prin tija pituitarã, care cuprinde sistemul circulator port hipotalamo-
hipofizar Popa–Fielding ºi tractul hipotalamo-hipofizar.
Prin sistemul port, factorii de eliberare ºi inhibare din nucleii hipotalamici mijlocii ajung în adenohipofizã.
Prin tractul hipotalamo-hipofizar, produºii de neurosecreþie* ai nucleilor hipotalamici anteriori ajung la neu-
rohipofizã (fig. 53).
a. Lobul anterior este constituit din cordoane celu-
5 lare, care formeazã epiteliul secretor al glandei. Acesta
cuprinde celule specifice pentru fiecare dintre hor-
monii secretaþi. Adenohipofiza secretã hormonul
somatotrop ºi hormonii glandulari tropi.
4
6 z Hormonul somatotrop (STH), hormonul de
creºtere, are ca acþiune principalã stimularea creºterii
3 armonioase a întregului organism. De asemenea, inter-
vine în dezvoltarea celulelor, activeazã transportul
2 aminoacizilor în celule ºi stimuleazã sinteza tisularã a
1
proteinelor, cu efect asupra creºterii oaselor, muºchilor
ºi viscerelor*.
Fig. 53. Hipofiza: 1. lob anterior; 2. lob mijlociu; 3. lob pos- Intensificã oxidarea lipidelor, asigurând energia
terior; 4. tijã hipofizarã; 5. neuroni hipotalamici; 6. sistem
necesarã sintezei proteice. Are efect de cruþare a glu-
porthipofizar.
cidelor ºi, deci, rol hiperglicemiant. Stimuleazã secre-
þia glandelor mamare.
REÞINEÞI Hipersecreþia de STH înainte de pubertate deter-
minã gigantismul, iar dupã pubertate produce acrome-
Legãturile structurale ºi funcþionale dintre hipota-
galia.Hiposecreþia de STH determinã la copii nanis-
lamus ºi hipofizã demonstreazã unitatea funcþionalã
neuro-endocrinã. mul hipofizar. Secreþia de STH este stimulatã de
hipoglicemie ºi de diverse solicitãri ale organismului.
54
GLANDELE ENDOCRINE
z Hormonii glandulari tropi. b. Lobul mijlociu (intermediar) al hipofizei secretã
— Hormonul adrenocorticotrop sau corticotropi- hormonul melanocitostimulant (MSH).
na (ACTH) stimuleazã creºterea, dezvoltarea ºi activi- Acesta stimuleazã sinteza de melaninã în melano-
tatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hiper- cite*, cu rol în procesele de pigmentare a pielii.
secreþia de ACTH determinã hipertrofierea* cortico- c. Lobul posterior este constituit din axoni ai neu-
suprarenalei ºi hipersecreþie de hormoni ai acesteia, ronilor din nucleii hipotalamici anteriori ºi celule
având ca urmare tulburãri metabolice. gliale. Neurohipofiza constituie un depozit de hormoni
— Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) produºi de hipotalamusul anterior.
stimuleazã creºterea, dezvoltarea ºi secreþia de hor-
z Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina ºi
moni ai glandei tiroide.
ocitocina.
— Hormonii gonadotropi controleazã funcþiile
— Hormonul antidiuretic (ADH) sau vaso-
gonadelor* feminine ºi masculine. De asemenea, con-
presina contribuie la menþinerea volumului normal al
troleazã secreþia glandelor mamare la femeie. Ei sunt:
— hormonul foliculostimulant (FSH) care deter- lichidelor extracelulare în organism, prin stimularea
minã la femei creºterea ºi maturarea foliculilor absorbþiei de apã la nivel renal. Deci, are efect antidi-
ovarieni ºi secreþia hormonilor estrogeni*, iar la bãrbaþi uretic, prin reducerea cantitãþii de urinã eliminatã.
stimuleazã dezvoltarea tubilor seminiferi ai testiculelor Secretat în doze mari determinã vasoconstricþie (acþi-
ºi spermatogeneza; une vasopresoare generalã) ºi hipertensiune arterialã,
— hormonul luteinizant (LH), care determinã la dar are ºi efecte metabolice (hiperglicemie*). De
femei ovulaþia ºi apariþia corpului galben de sarcinã, asemenea, stimuleazã ºi peristaltismul* intestinal.
iar la bãrbaþi stimuleazã secreþia hormonilor andro- — Ocitocina favorizeazã naºterea, prin stimularea
geni*. contracþiilor musculaturii netede a uterului gravid, ºi
— Hormonul luteotrop (LTH) sau prolactina alãptarea, prin stimularea contracþiei celulelor
stimuleazã la femei secreþia corpului galben ºi secreþia mioepiteliale ale canalelor galactofore din glandele
lactatã. Nu se cunoaºte acþiunea lui la bãrbaþi. mamare.
3.2. TIROIDA
Tiroida este cea mai mare glandã cu secreþie internã din organism, având masa de circa
30 g. Ea este situatã în partea anterioarã a gâtului, în dreptul cartilajului laringian al cãrui nume îl poartã.
Tiroida este formatã din doi lobi laterali uniþi între ei prin istmul tiroidian. Structural, prezintã un parenchim
glandular format din celule epiteliale grupate în foliculi*. Aceºti foliculi conþin la interior un coloid, tireoglo-
bulina, care este forma de depozitare a hormonilor tiroidieni (fig. 54). Tiroida este bogat vascularizatã ºi iner-
vatã. Inervaþia vegetativã are numai funcþii vasomotorii.
Hormonii tiroidieni, derivaþi iodaþi ai tirozinei — intensificã eliminãrile de azot din organism ºi
aflatã în structura tireoglobulinei, sunt tiroxina ºi tri- catabolismul proteic;
iodotironina. — reduc depozitele lipidice prin activarea lipolizei;
Aceºti hormoni au efecte identice, dar mai rapide ºi — intensificã absorbþia intestinalã de glucozã ºi
mai puternice în cazul triiodotironinei. catabolismul glucidic, determinând hiperglicemie;
Acþiunea lor în organism este complexã: — stimuleazã activitatea gonadelor;
— au efect calorigen, manifestat prin creºterea — menþin, împreunã cu prolactina, secreþia lactatã.
metabolismului bazal (MB), a consumului de oxigen Hipofuncþia tiroidianã determinã efecte variate în
ºi a oxidãrilor celulare; funcþie de vârstã. La copii determinã nanismul tiroidi-
— controleazã, împreunã cu hormonul somatotrop, an, cu dezvoltare fizicã ºi psihicã redusã pânã la cre-
creºterea ºi diferenþierea celularã; tinism. La adulþi determinã mixedemul.
55
GLANDELE ENDOCRINE
La populaþiile din zonele montane, cu ape sãrace în
3 2 iod, apare guºa endemicã. Combaterea se face prin
1 administrarea de tablete ce conþin iod ºi sare iodatã.
Hiperfuncþia tiroidianã determinã boala Basedow-
Graves, frecventã mai ales la femei.
4
REÞINEÞI
5
În afecþiunile tiroidiene în care apare guºa, alãturi
Fig. 54. Folicul tiroidian — secþiune: 1. epiteliu folicular;
de tratamentul medicamentos, se practicã ºi extir-
2. celulã parafolicularã; 3. capilar sangvin; 4. membranã parea chirurgicalã parþialã a glandei.
bazalã; 5. tireoglobulinã.
*3.3. PARATIROIDELE
Paratiroidele sunt patru glande mici situate în partea posterioarã a tiroidei (fig. 55). Hormonii secretaþi au
rol în menþinerea echilibrului fosfocalcic al organismului. Ei sunt: parathormonul (PTH) ºi calcitonina.
a. Insulina este principalul hormon hipoglicemiant vat ºi administrarea de insulinã în stadiile avansate ale
al organismului. bolii.
Insulina acþioneazã în direcþia creºterii gradului de Acumularea de corpi cetonici în organism, ca
utilizare a glucozei în celule, a depunerii glucozei sub urmare a tulburãrilor metabolice, duce la comã diabeti-
formã de glicogen ºi a transformãrii glucidelor în lipi- cã ºi chiar la moarte, în lipsa unui tratament adecvat.
de. Stimuleazã sinteza de proteine. Hipersecreþia de insulinã produce hipoglicemie
Hiposecreþia de insulinã produce diabetul zaharat. însoþitã de slãbirea forþei fizice, de tulburãri ale acti-
În acest caz, medicii recomandã regim alimentar adec- vitãþii nervoase ºi chiar de comã.
57
GLANDELE ENDOCRINE
b. Glugaconul, secretat ºi de duoden, are efecte REÞINEÞI
opuse insulinei, determinând hiperglicemie prin glico-
ªcoala româneascã de endocrinologie este
genolizã hepaticã (nu ºi muscularã), intensificarea
recunoscutã pe plan mondial datoritã contribuþiei
gluconeogenezei* din aminoacizi ºi scãderea utilizãrii
unor savanþi de renume, ca: N. Paulescu, C.I. Parhon,
celulare a glucozei, cu accentuarea lipolizei. Împreunã
St. Milcu, Gr.T. Popa, Ana Aslan.
cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este
Primul extract de insulinã a fost realizat de
unul din principalii hormoni hiperglicemianþi ai orga-
cãtre savantul român N. Paulescu (1921).
nismului.
*3.6. EPIFIZA
Epifiza, numitã ºi glanda pinealã datoritã formei nadotropã) ce explicã involuþia* epifizei dupã puber-
sale asemãnãtoare cu un con de pin, este un organ al tate. De asemenea, acþioneazã ºi asupra axului hipota-
diencefalului, cu funcþie endocrinã. Epifiza este locali- lamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Melatonina are ºi
zatã în partea posterioarã a diencefalului (epitalamus). efecte metabolice.
Funcþia epifizei este incomplet cunoscutã. Epifiza are legãturi funcþionale cu retina globului
Hormonul sãu principal, melatonina, are acþiune ocular, stimulii luminoºi determinând, prin intermedi-
inhibitoare asupra glandelor sexuale (funcþia antigo- ul nervilor simpatici, scãderea sintezei de melatoninã.
*3.7. TIMUSUL
7 1 Timusul este în principal un organ limfoid, situat
înapoia sternului (fig. 56). El involueazã dupã puber-
6 2 tate. Extractul de timus, aºa-zisul hormon timic, are
efecte antigonadotrope (ca ºi hormonii epifizari), dar ºi
de stimulare a mineralizãrii osoase, deci are rol în
creºtere.
3 3 Celulele timice, numite timocite, provin din mãdu-
va osoasã, de unde migreazã apoi pe cale sangvinã în
organele limfoide (ganglioni limfatici, splinã, timus).
Limfocitele T, originare din mãduva hematogenã ºi
diferenþiate în timus, participã în procesele de imuni-
5 tate celularã, fiind specializate în pãstrarea memoriei
4 imunitare.
Fig. 56. Timus la nou-nãscut: 1. tiroidã; 2. arterã carotidã;
3. plãmâni; 4. pericard; 5. timus; 6. venã jugularã; 7. trahee.
Sistemul endocrin mai cuprinde ºi celule producãtoare de hormoni locali, rãspândite în organism. Acestea
constituie sistemul endocrin difuz sau paracrin. În tabelul urmãtor sunt prezentaþi câþiva dintre hormonii locali
ºi funcþiile lor principale.
58
GLANDELE ENDOCRINE
3. 8. GONADELE
Gonadele sunt glande mixte care îndeplinesc douã funcþii: producerea de gameþi, spermatogeneza ºi ovo-
geneza (funcþie exocrinã) ºi secreþia de hormoni (funcþie endocrinã). Ambele funcþii sunt controlate de hormonii
gonadotropi ai hipofizei anterioare. Sunt glande cu secreþie mixtã, exocrinã ºi endocrinã. Structura ºi funcþia lor
exocrinã vor fi studiate la capitolul „funcþia de reproducere”.
Funcþia endocrinã a testiculului Funcþia endocrinã a ovarului
Secreþia de hormoni androgeni* se datoreazã Hormonii estrogeni* sunt sintetizaþi de celulele
celulelor interstiþiale. Principalul hormon androgen foliculare în timpul maturãrii, de corpul galben ºi de
este testosteronul, sintetizat din colesterol. placentã în timpul sarcinii, iar în cantitãþi mici ºi de
Hormonii androgeni stimuleazã creºterea ºi dez- cãtre corticosuprarenale ºi testicul. Acþioneazã asupra
voltarea gonadelor masculine, asigurã dezvoltarea ºi gonadelor feminine, stimulând proliferarea mucoasei
menþinerea caracterelor sexuale secundare (anumite uterine ºi apariþia caracterelor sexuale secundare.
particularitãþi somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea Progesteronul este secretat de corpul galben, de
musculaturii ºi a scheletului, distribuirea stratului adi- corticosuprarenale ºi de cãtre placentã în timpul
pos) ºi au un efect anabolic asupra protidelor. sarcinii. Acþiunea lui constã în modificarea secretorie a
mucoasei uterine.
Activitatea testicularã este reglatã de hormonii
Secreþia hormonalã ovarianã este controlatã de
gonadotropi hipofizari, iar activitatea hipofizei este
hormonii gonadotropi hipofizari, în funcþie de concen-
reglatã de cãtre nivelul testosteronului plasmatic
traþia sangvinã a hormonilor ovarieni.
printr-un mecanism de feed-back, care acþioneazã atât
FSH controleazã maturaþia folicularã ºi secreþia de
asupra hipotalamusului, cât ºi asupra hipofizei.
estrogeni, iar LH provoacã ovulaþia, controleazã
activitatea corpului galben ºi secreþia de progesteron.
SINTEZÃ: ACÞIUNILE PRINCIPALE ALE HORMONILOR ASUPRA
METABOLISMULUI SUBSTANÞELOR ORGANICE
Metabolismul
Proteic Glucidic Lipidic
Hormonii
Hormoni anabolizanþi STH STH insulinã
aldosteron insulinã hormoni sexuali
insulinã hormon epifizar
hormoni sexuali
Hormoni catabolizanþi ACTH hormoni tiroidieni STH
cortizol glucagon glucagon
hormoni tiroidieni adrenalinã hormoni tiroidieni
glucagon noradrenalinã cortizol
cortizol adrenalinã
noradrenalinã
59
GLANDELE ENDOCRINE
*3.9. MECANISMUL GENERAL DE REGLARE NERVOASÃ ªI UMORALÃ
A SECREÞIEI ENDOCRINE
Reglarea secreþiei endocrine se realizeazã prin mecanisme neuro-umorale.
În cazul adenohipofizei, reglarea secreþiei de hor- Prin echilibrul dinamic al acestor mecanisme
moni tropi se realizeazã printr-un mecanism umoral de rezultã funcþionarea normalã a hipofizei ºi a glandelor
tip feed-back negativ, în care rolul cel mai important îl endocrine controlate de hipofizã: tiroidã, cortico-
are hipotalamusul. Acesta secretã factori specifici, hor- suprarenale, gonade.
moni de eliberare sau de inhibare, pentru fiecare hor- Dacã luãm ca exemplu glanda tiroidã, reglarea
mon adenohipofizar. secreþiei tiroidiene se face printr-un mecanism de
Secreþia hipotalamicã este influenþatã, la rândul ei, feed-back hipotalamo-hipofizo-tiroidian, similar cu cel
direct pe cale nervoasã, prin stimuli de la sistemul lim- al tuturor glandelor endocrine controlate de hipofizã
bic, sau reflex, prin stimuli de la receptori. (fig. 57).
+
+
RECEPTORI HIPOTALAMUS
+ +
HORMON DE HORMON DE HORMON DE
ELIBERARE INHIBARE DEPOZITARE
+ –
ADENOHIPOFIZ|
NEURO-
+ – HIPOFIZ|
HORMON TROP
+ –
HORMON
GLAND|
ELIBERAT
+ –
HORMONI AI
DIFERITELOR
GLANDE
Dacã luãm ca exemplu secreþia endocrinã a pan- Reglarea secreþiei medulosuprarenalelor se face
creasului, glandã care nu este controlatã de cãtre prin mecanisme neuro-umorale în care intervine sis-
hipofizã, reglarea secreþiei de insulinã se face direct, temul simpatic.
prin impulsuri parasimpatice vagale, ºi printr-un Stresul ºi suprasolicitãrile (efort fizic, frig, tensiune
mecanism de feed-back, în funcþie de nivelul glicemiei nervoasã etc.) stimuleazã secreþia medulosuprarenalei.
(pancreasul îºi desfãºoarã funcþiile secretorii de hor- În stãri de stres cu care organismul este obiºnuit,
moni ºi dupã întreruperea conexiunilor nervoase). creºte secreþia de noradrenalinã, iar în cele neobiºnuite
Secreþia de glucagon este stimulatã de hipoglicemie creºte secreþia de adrenalinã.
ºi inaniþie*. În acest fel, medulosuprarenala exercitã un rol
În condiþiile unui aport de glucide scãzut, glucagonul important în adaptarea organismului la agresiuni
determinã creºterea glicemiei prin gluconeogenezã*. externe sau interne.
60
GLANDELE ENDOCRINE
DISFUNCÞII ENDOCRINE
Nanismul hipofizar Hiposecreþia hormonului somatotrop Creºtere insuficientã în înãlþime, cu dezvoltare fizicã
proporþionalã ºi intelect normal
Caºexia hipofizarã Deficienþa funcþionalã a hipofizei cu Scãdere extremã în greutate, dispariþia stratului adipos,
tulburãri metabolice profunde, în atrofie muscularã, anemie, adinamie*, astenie, hiperten-
unele boli cronice* siune
Gigantismul Hipersecreþia hormonului somato- Dezvoltare fizicã anormalã, cu talie mare (peste 2 me-
trop înainte de pubertate tri) ºi creºtere exageratã a extremitãþilor
Acromegalia Hipersecreþia hormonului somato- Creºterea exageratã a extremitãþilor membrelor, a
trop dupã pubertate oaselor feþei, a mandibulei, a limbii ºi buzelor, a unor
viscere, ºi tulburãri de metabolism
Diabetul insipid Leziuni ale hipotalamusului sau ale Pierdere masivã de apã prin urinã, fãrã eliminare de glu-
hipofizei care determinã hiposecreþia cozã (poliurie), ºi sete continuã (polidipsie)
de vasopresinã
Boala Basedow-Graves Hipersecreþia hormonului tireotrop Creºterea metabolismului bazal, slãbire accentuatã, iri-
tabilitate crescutã, tahicardie*, hipertensiune, exoftal-
mie*, hiperfagie* cu scãdere în greutate, guºã
Mixedemul Hiposecreþia de hormoni tiroidieni la Reducerea metabolismului bazal, edem* mucos, piele
adulþi uscatã ºi îngroºatã, cãderea pãrului, scãderea capacitãþii
de învãþare ºi memorare
Nanismul tiroidian Hiposecreþia de hormoni tiroidieni la Încetinirea dezvoltãrii fizice (piticism) ºi psihice (cre-
copii tinism)
Guºa endemicã Lipsa iodului în apa potabilã din Hipertrofierea glandei tiroide (guºã) însoþitã de hipose-
diferite regiuni geografice creþie hormonalã
*Tetania Extirparea accidentalã a paratiroide- Convulsii ale musculaturii scheletice, spasme ale mus-
paratiroidianã lor ce duce la scãderea calciului în culaturii digestive ºi laringiene, irascibilitate, stãri de
organism confuzie ºi halucinaþii, sensibilitate sporitã la frig,
unghii friabile, cãderea pãrului ºi a dinþilor
*Boala Recklinghausen Hipersecreþia de parathormon Creºterea eliminãrii de fosfor din organism ºi retenþia
(osteoza paratiroidianã) de calciu în þesuturi, care duce la neoformaþii osoase ºi
leziuni ale majoritãþii oaselor
Sindromul Cushing Hipersecreþia de hormoni glucocor- Obezitate, hipertensiune arterialã, diabet consecutiv
ticoizi
*Sindromul androgenital Leziuni nervoase ale diencefalului, Obezitate ºi insuficienta dezvoltare a organelor sexuale
însoþite de dereglarea funcþiei hipofi- la bãieþi
zare, sau hipersecreþia de hormoni
sexosteroizi corticosuprarenalieni la
adolescenþi
Un rol important, în prevenirea apariþiei unor boli endocrine cu transmitere ereditarã, îl joacã sfaturile gene-
tice ºi diagnoza prenatalã.
61
GLANDELE ENDOCRINE
*Boala Addison Hiposecreþia de aldosteron în insufi- Scãderea capacitãþii de efort, pierderi masive de sãruri
cienþa globalã a corticosuprarenalei ºi apã, hipotensiune arterialã
*Boala Conn Hipersecreþia de aldosteron Retenþie masivã de sare ºi apã în organism, edeme,
hipertensiune arterialã
Diabetul zaharat Incapacitatea de a metaboliza gluci- Hiperglicemie, glicozurie*, poliurie, polidipsie, poli-
(boalã metabolicã produsã dele, determinatã în principal de hi- fagie*. Netratat, poate duce la comã diabeticã ºi moarte.
de o disfuncþie endocrinã) posecreþia de insulinã
EVALUARE
A. Alãturaþi glandelor endocrine din coloana I, literele din dreptul hormonilor pe care îi secretã,
aflaþi în coloana II.
I II
1. Hipofiza___________________________ a. aldosteronul
2. Tiroida____________________________ b. glucagonul
3. Corticosuprarenala___________________ c. ACTH
4. Medulosuprarenala___________________ d. adrenalina
5. Pancreasul endocrin__________________ e. tiroxina
6. Ovarul_____________________________ f. progesteronul
g. calcitonina
B. Încercuiþi rãspunsurile corecte.
1. Hormonii: 3. Hiposecreþia de vasopresinã determinã:
a. sunt produºi ai glandelor endocrine; a. diabetul zaharat;
b. sunt produºi ai glandelor exocrine; b. diabetul insipid;
c. acþioneazã la locul sintezei lor; c. mixedemul;
d. sunt eliberaþi în sânge. d. sindromul Cushing.
2. Neurohipofiza depoziteazã: 4. Hormonii care stimuleazã sinteza proteinelor sunt:
a. hormon antidiuretic; a. hormonii tiroidieni;
b. hormoni gonadotropi; b. hormonul somatotrop;
c. ocitocinã; c. insulina;
d. insulinã. d. testosteronul.
C. Determinaþi afecþiunile endocrine ale persoanelor din imaginile de mai jos. Funcþiile cãror glande
sunt afectate ºi în ce mod?
A B C D
D. Un pacient se prezintã la medic acuzând slãbire ºi urinãri dese. Analizele medicale relevã prezenþa
glucozei în urinã. Poate fi o disfuncþie endocrinã? Argumentaþi rãspunsul.
62
SISTEMUL OSOS
4. MIªCAREA
REACTUALIZARE
A 5 C
}
12
6
3
4
4
11
}
10
8
2 1
8 7
9 2
3 3
2
1 5
3
6 4
2 4
4
B
7
5 1 4 3
63
SISTEMUL OSOS
*Principiile fizice ale motricitãþii
Corpul uman poate fi considerat ca un sistem mecanic, alcãtuit dintr-un ansamblu de elemente componente
(regiunile corporale) cu legãturi între ele (articulaþiile). Acestea acþioneazã unele asupra altora cu anumite forþe
ale sistemului (forþe musculare).
Sub acþiunea acestor forþe, diverse pãrþi ale organismului pot efectua miºcãri relative unele faþã de altele.
Miºcãrile pot fi parþiale (ale unor segmente corporale) sau totale (de deplasare a întregului corp).
Structurile anatomice care stau la baza activitãþilor motrice ale organismului constituie sistemul locomotor.
Sistemul locomotor este alcãtuit din sistemul osos (partea pasivã) ºi sistemul muscular (partea activã).
Poziþia de echilibru stabil a corpului uman este cea de ortostatism. Condiþia realizãrii acestui echilibru este ca
perpendiculara coborâtã din centrul de greutate al corpului, care se aflã în regiunea abdominalã, anterior verte-
brelor lombare, sã cadã în interiorul poligonului de susþinere format de tãlpile picioarelor în contact cu solul.
Echilibrul postural* se realizeazã prin acþiunea antagonistã a douã grupe de muºchi scheletici aflaþi în partea
anterioarã, respectiv posterioarã, a trunchiului ºi membrelor inferioare.
Muºchii scheletici sunt fixaþi pe suporturile dure, osoase, care servesc ca pârghii pentru menþinerea echili-
brului ºi realizarea diferitelor miºcãri.
În organismul uman sunt prezente toate cele trei ordine clasice de pârghii cunoscute de la fizicã (fig. 62):
— pârghia de ordinul I — acþioneazã la realizarea echilibrului capului pe coloana vertebralã;
— pârghia de ordinul II — la nivelul articulaþiei labei piciorului, acþioneazã în timpul mersului;
— pârghia de ordinul III — la articulaþia cotului, acþioneazã la ridicarea unor greutãþi.
E
R
R
E
R
F
F
F
R R R E
E
E F
F F
Fig. 62. Exemple de pârghii în organismul uman. F – punct de sprijin; R – rezistenþã; E – forþã.
64
SISTEMUL OSOS
4.1. SISTEMUL OSOS
Þesuturile conjunctive dure formeazã oasele. Oasele sunt organe rezistente ºi elastice, cu forme ºi structuri
variabile, în funcþie de dispunerea lor ºi de rolul îndeplinit. Totalitatea oaselor formeazã sistemul osos. Osul
este unitatea morfo-funcþionalã a sistemului osos. Oasele, împreunã cu articulaþiile formeazã scheletul.
4.1.1. Scheletul
Scheletul (fig. 63) reprezintã suportul morfologic ºi
funcþional al muºchilor striaþi scheletici, împreunã cu 1
care constituie sistemul locomotor. Scheletul cuprinde
peste 200 de oase, grupate dupã regiunile corporale. 2
{
1
hialin. Din cea de a patra sãptãmânã, încep procesele
2 4
de osificare, iar oasele cresc în lungime, lãþime ºi
6
grosime pânã în jurul vârstei de 25 de ani. Procesul de
osificare a membranelor conjunctive ºi a cartilajelor
se numeºte osteogenezã.
{
a. Creºterea în lungime se realizeazã în cartilajele
5
de creºtere dintre epifizele* ºi diafiza* oaselor lungi,
prin procese de condrogenezã* ºi de osteogenezã. Re-
zultã os spongios ºi os compact (fig. 65).
b. Creºterea în grosime se desfãºoarã simultan cu
3
creºterea în lungime, prin activitatea periostului*. Este
7
un proces de osificare de membranã.
SINTEZÃ: SCHELETUL
SCHELET REGIUNE OASE
neurocraniu – oase perechi – temporale, parietale
CAP – oase neperechi – frontal, etmoid, sfenoid, occipital
viscerocraniu – maxilar, mandibulã, zigomatice, nazale, lacrimale
coloanã vertebralã – cervicalã – 7 vertebre
– toracicã – 12 vertebre
– lombarã – 5 vertebre
– sacralã – 5 vertebre sudate
TRUNCHI – coccigianã – 4–5 vertebre
coaste – 12 perechi
stern – manubriu, corp,
apendice xifoid
centura scapularã – omoplat, claviculã
MEMBRE membrul liber – braþ – humerus
SUPERIOARE – antebraþ – radius, ulna
– mânã – carpiene, metacarpiene, falange
centura pelvianã – coxale – ilion, ischion, pubis
MEMBRE membrul liber – coapsã – femur
INFERIOARE – gambã – tibia, fibula
– picior – tarsiene, metatarsiene, falange
67
SISTEMUL OSOS
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Deformãri osoase z Carenþã de vitamina D, Deformãri ale oaselor z Regim alimentar bogat
rahitism (deformare în vitamine ºi sãruri
nedureroasã ºi simetricã minerale
în zonele de creºtere) la z Condiþii igienice de locuit
copii z Viaþã în aer liber (apã,
z Reumatism deformant aer, soare)
Fracturi z Accidente (de circulaþie z Dureri locale, echimoze*, z Respectarea regulilor de
z ruperea oaselor ca 50%), politraumatisme deformarea regiunii, protecþie a muncii ºi de
urmare a unor trauma- impotenþã funcþionalã, circulaþie
tisme mobilitate anormalã
— fracturã deschisã z La formele deschise: leziu-
— fracturã închisã ni, hemoragie, capetele
osoase aparente
Entorse z Miºcãri bruºte, necon- z Echimoze, inflamarea artic- z Respectarea regulilor de
z leziuni produse la trolate, cãderi, accidente ulaþiei, durere localã foarte protecþie a muncii ºi de
nivelul unei articulaþii de muncã, de circulaþie intensã, impotenþã circulaþie
prin efectuarea unor sau de sport funcþionalã z Fortificarea organismu-
miºcãri dincolo de li- z Leziuni ale þesuturilor moi lui prin exerciþii fizice
mitele fiziologice, fãrã din jurul articulaþiei z Antrenament pregãtitor
a fi urmate de o depla- de încãlzire în cazul
sare osoasã permanentã sportivilor
Luxaþii z Echimoze, dureri locale,
z deplasare permanentã mobilitate anormalã, uneori
a extremitãþilor osoase paralizii
dintr-o articulaþie
*Boli reumatismale z Infecþii cu streptococi, z Stare generalã alteratã, z Evitarea frigului ºi a
z afecþiuni ale sistemu- inflamaþii articulare de transpiraþii, inflamarea umezelii, îmbrãcãminte
lui locomotor (în spe- naturã alergicã, ca urmare dureroasã a articulaþiilor, ºi încãlþãminte cores-
cial ale articulaþiilor) a amigdalitei netratate VSH* crescut. Pot duce la punzãtoare anotimpului,
z reumatismul poliar- îmbolnãvirea inimii (endo- înlãturarea focarelor de
ticular acut este frec- carditã reumatismalã), infecþie (dentare,
vent la copii ºi tineri pleurezie, nefritã amigdaliene etc.)
EVALUARE
Încercuiþi literele corespunzãtoare rãspunsurilor corecte:
1. Din cutia cranianã fac parte oasele: 3. Membrul superior se articuleazã la trunchi prin:
a. frontal; c. mandibula; a. omoplat; c. centura pelvianã;
b. temporale; d. parietale. b. stern; d. clavicula.
2. Articulaþia cotului este o: 4. Sistemul osos are urmãtoarele funcþii:
a. articulaþie fixã; a. element ectiv al miºcãrii;
b. articulaþie mobilã; b. susþinere;
c. articulaþie semifixã; c. component pasiv al sistemului locomotor;
d. articulaþie semimobilã. d. depozit de sãruri minerale.
68
SISTEMUL MUSCULAR
4.2. SISTEMUL MUSCULAR
Totalitatea muºchilor din organism formeazã sistemul muscular. Muºchii reprezintã aproximativ 40% din
greutatea corpului. Dupã locul pe care îl ocupã în organism ºi funcþia îndeplinitã, muºchii se clasificã în: muºchi
scheletici (somatici) ºi muºchi viscerali.
MUªCHII SCHELETICI
Muºchii scheletici constituie componentele active ale sistemului locomotor. Sunt muºchi striaþi voluntari.
Contracþia acestora se efectueazã la comanda directã a sistemului nervos central. Muºchii scheletici menþin
poziþia corpului prin contracþii tonice (tonus muscular*) ºi asigurã deplasarea prin contracþii rapide determinate
de impulsurile provenite de la sistemul nervos.
}
}
a) Elasticitatea. Reprezintã proprietatea muº- — scindarea ATP-ului produs prin oxidare aerobã
chiului striat scheletic de a reveni la forma iniþialã, în ciclul Krebs*, datoritã acþiunii enzimatice a comple-
dupã încetarea acþiunii forþei care a determinat exten- xului actomiozinic (fig. 70);
sia sa. — faza de contracþie constã în scurtarea formaþi-
b) Plasticitatea. Reprezintã proprietatea muºchilor unilor contractile ale sarcomerelor, prin alunecarea fi-
netezi viscerali de a-ºi menþine constantã tensiunea la lamentelor de actinã printre cele de miozinã, mecanism
diferite grade de distensie. glisant* de apropiere a discurilor întunecate, cu consum
energetic (fig. 71). Dureazã între 10 ºi 40 ms;
c) Excitabilitatea. În repaus, sarcolema fibrei mus-
— faza de relaxare constã în repolarizarea mem-
culare este polarizatã. Potenþialul de membranã al
fibrei striate este de –80 … –100 mV. Acþiunea unui branelor ºi reintroducerea, cu consum energetic, a Ca2+
stimul fizic, chimic, electric sau in situ* numai a influ- în reticulul sarcoplasmic, deci reinstalarea stãrii de
xului nervos produce depolarizarea sarcolemei. repaus.
Între stimularea fibrei musculare sau a muºchiului
în totalitate ºi apariþia contracþiei existã un interval de
timp de 1 ms, numit perioadã de latenþã. Influxul ner-
vos, venit prin fibrele motorii, este transmis fiecãrei ATP = ADP + P + energie de contracþie
celule musculare din cadrul unitãþilor motorii prin
intermediul plãcii motorii.
Placa motorie sau sinapsa neuromuscularã are ca
mediator chimic acetilcolina. Mediatorul determinã
ATP
depolarizarea sarcolemei ºi producerea potenþialului
de placã, care se rãspândeºte prin sistemul tubular de
membrane ºi apoi prin reticulul sarcoplasmic al celulei
musculare. AMP
Durata de propagare a undei de depolarizare de-a ADP 2 ADP +
enzime ATP
lungul fibrei este de 2–5 ms la viteza de 12 m/s. În
acest interval de timp, fibra se aflã în perioada refrac-
tarã, ceea ce înseamnã cã, dacã frecvenþa stimulilor ADP creatinã
este ridicatã, fibra nu va putea rãspunde la fiecare din- + +
CP enzime ATP
tre aceºti stimuli.
În cazul muºchilor viscerali, excitantul nu mai este
influxul nervos, ci depolarizarea spontanã a unora din- glicogen
tre fibre. Plãcile motorii lipsesc. Transmiterea influxu- ADP ATP
lui de la o celulã la alta se face prin punþile existente acid piruvic
acid lactic
între celule.
d) Contractilitatea. Reprezintã proprietatea muº-
chiului de a rãspunde prin contracþie la acþiunea unui
stimul. Contracþia se desfãºoarã în mai multe faze: ADP ATP
— eliberarea Ca2+ din reticulul sarcoplasmic
O2 CO2 + H2O
datoritã depolarizãrii membranei acestuia ºi creºterii
permeabilitãþii ei. Aceastã fazã reprezintã cuplarea
excitaþiei cu contracþia;
— cuplarea actinei cu miozina ºi formarea Fig. 70. Schema proceselor energetice din muºchi.
actomiozinei, proces de activare favorizat de Ca2+; (CP = creatinfosfat)
71
SISTEMUL MUSCULAR
A 1
2
La o excitaþie, muºchiul rãspunde printr-o contrac-
3
þie simplã, secusa muscularã. Aceasta se întâlneºte rar
în organism. Durata acesteia diferã în funcþie de tipul
de muºchi (tab. 13 ºi fig. 72 A).
4 4 4 Contracþiile unice sau repetate de scurtã duratã uti-
B lizeazã energia produsã în repaus prin oxidarea celu-
larã a substanþelor energetice ºi acumulatã sub formã
6 de ATP ºi creatinfosfat (CP).
5 Creatinfosfatul asigurã, pe termen scurt, refacerea
C
ATP.
72
SISTEMUL MUSCULAR
*4.2.5. Manifestãrile contracþiei musculare
Forþa contracþiei. Fibra muscularã se supune legii „tot sau nimic”, dar muºchiul „in situ*” are contracþie
gradatã. Gradarea se realizeazã prin creºterea numãrului unitãþilor motorii activate, în funcþie de intensitatea
ºi frecvenþa stimulilor. Forþa de contracþie este maximã când intrã în activitate toate fibrele muºchiului respec-
tiv ºi variazã între 3,6 ºi 10 kg/cm2.
Manifestãrile termice ale contracþiei. Energia Prin contracþia succesivã a unor grupe de fibre se
chimicã eliberatã în timpul contracþiei este convertitã asigurã permanenþa tonusului muscular, cu rol esenþial
circa 30% în lucru mecanic ºi circa 70% în energie în menþinerea posturii normale, în mimicã, în termo-
caloricã. Muºchii sunt principalii generatori de cãl- reglare etc.
durã, atât prin tonusul muscular, cât ºi prin contracþii Tonusul muscular, fenomen de naturã reflexã,
mici ºi frecvente numite frisoane, declanºate în mod este menþinut de impulsuri provenite de la SNC prin
reflex la expunerea la frig. nervii motori, pe baza informaþiilor primite de la pro-
Deosebim o cãldurã de repaus, componentã a ter- prioceptori.
mogenezei, degajatã tot timpul de muºchi, ºi o cãldurã Asigurarea poziþiei normale a corpului se realizeazã
de activitate, eliberatã în timpul contracþiei (fig. 73). prin contracþii tonice posturale. Tonusul postural este
Tonusul muscular este starea de contracþie permanen- un proces reflex complex, controlat de SNC ºi realizat
tã, dar parþialã, a musculaturii. În fiecare moment, un mic prin acþiunea unor grupe musculare tensoare ºi exten-
numãr de fibre musculare din totalul fibrelor unui muºchi soare, agoniste ºi antagoniste, cu participarea unor
se aflã în contracþie ºi determinã o stare de uºoarã tensiune pârghii osteoarticulare.
a musculaturii, caracteristicã pentru starea de veghe. Locomoþia ºi ortostatismul sunt rezultatul activi-
a tãþii fiziologice conjugate a componentelor biomecanice
b pasive (sistemul osteoarticular) ºi active (sistemul mus-
cular), a receptorilor, nervilor ºi centrilor nervoºi.
Realizarea actului locomotor presupune succesiunea
unor evenimente informaþionale ºi efectoare: mesaj sen-
c 4
32
zitiv, mesaj motor reflex sau voluntar, contracþie mus-
1 cularã ºi mobilizarea componentelor osteoarticulare.
5 6 7 Grupele de muºchi agoniºti ºi antagoniºti acþioneazã
într-o anumitã succesiune ºi sincronizare, realizatã
Fig. 73. Secusa ºi manifestãrile termice ale contracþiei:
reflex sau voluntar, cu menþinerea proiecþiei centrului de
1. semnal electric; 2. înregistrarea potenþialului de acþiune;
3. miogramã; 4. variaþia energiei calorice produse anaerob greutate în poligonul de sprijin al corpului.
(a), aerob (b) ºi în repaus (c); 5. perioada de latenþã; În cazul eforturilor musculare de mare intensitate,
6. perioada de contracþie; 7. perioada de relaxare. se instaleazã hipoxia*.
*LUCRÃRI PRACTICE
*Evidenþierea proprietãþilor muºchiului scheletic culaþia tibiofemuralã. Introduceþi în tendon, între cele
Proprietãþile muºchilor striaþi sunt: elasticitatea, douã noduri, un ac lung cu rol de indicator. Pe o riglã
excitabilitatea ºi contractilitatea. plasatã vertical în dreptul acului, citiþi cu câþi milimetri
se alungeºte muºchiul.
1. Contractilitatea muºchiului striat
Îndepãrtaþi tegumentul de pe membrele unei Dacã se mai adaugã greutãþi, se constatã cã
broaºte spinalizate. Excitaþi întâi muºchiul gastrocne- muºchiul se întinde la început mai mult ºi apoi deloc,
mian. Se produce extensia piciorului. Dacã excitaþi deºi se mai adaugã greutãþi. Se scot greutãþile pe rând
muºchiul fibular situat pe partea anterioarã, se produce ºi se noteazã cu cât se scurteazã muºchiul. Se constatã
flexia piciorului. cã revenirea este mai intensã, când se reduce mult din
Rezultã cã aceºti doi muºchi sunt antagoniºti. Dacã tracþiunea exercitatã asupra muºchiului.
la un muºchi gastrocnemian se îndepãrteazã pe o micã Elasticitatea muºchiului amortizeazã efectul miºcã-
porþiune membrana conjunctivã ºi apoi se excitã cu rilor rapide ºi împiedicã eventualele rupturi musculare
câte o picãturã de acid clorhidric ambii gastrocne- în timpul contracþiilor bruºte. Datoritã elasticitãþii,
mieni, se constatã cã se produce contracþie numai în muºchiul îºi recapãtã forma ºi dupã o eventualã com-
muºchiul cu þesutul conjunctiv îndepãrtat. Dacã sunt primare.
excitaþi electric, ambii muºchi se contractã. Gãsiþi 3. Excitabilitatea
explicaþia acestui fenomen. Excitabilitatea este proprietatea specificã muºchiu-
2. Elasticitatea ºi extensibilitatea muscularã lui de a reacþiona faþã de excitanþi prin contracþie.
Izolaþi muºchiul gastrocnemian. Pe tendonul lui Folosiþi muºchi prelevat cu 2–3 zile înainte de
Achille aplicaþi douã legãturi cu aþã; cea distalã se experiment, þinut la temperaturã scãzutã (2–3°), timp
conecteazã cu un taler pe care aºezaþi greutãþi. Atârnaþi în care se produce degradarea structurilor nervoase
muºchiul de o barã metalicã a unui stativ, legând arti- intrinseci. Excitaþi electric întâi nervul ºi apoi muº-
74
SISTEMUL MUSCULAR
chiul. Veþi obþine rãspuns numai la excitarea directã. larea voliþionalã, nu poate realiza un lucru mecanic
Experienþa pune în evidenþã excitabilitatea muscularã. peste capacitatea totalã de lucru de care dispune organ-
4. Contracþiile izotonice ºi izometrice ismul sãu.
În orice contracþie se produce o tensiune mai mare 5. Secusa
sau mai micã, tensiune care poate fi întovãrãºitã sau nu Contracþia determinatã experimental de acþiunea
de scurtarea muºchiului. unicã a unui excitant se numeºte secusã. Aceasta poate
Contracþia unui muºchi, cu scurtarea maximã ºi în fi analizatã în intensitate ºi în timp prin înregistrarea
care tensiunea nu variazã, este contracþia izotonicã. miºcãrii efectuate.
Când contracþia unui muºchi se face fãrã sã se poatã Traseul obþinut este o miogramã. Tehnica de înre-
scurta ºi rãmâne la aceeaºi lungime, contracþia este gistrare necesitã aparate speciale (fig. 74).
izometricã. Secusa se înscrie într-o curbã la care deosebim trei
Aceasta se dezvoltã cu tensiune maximã. Se poate perioade : de latenþã (0,01 s), de contracþie (0,04 s) ºi
evalua intensitatea tensiunii maxime care se dezvoltã de relaxare (0,05 s). În total contracþia unicã dureazã
în timpul unei contracþii izometrice, cunoscând va- 0,1 s (vezi fig. 73).
loarea greutãþii minime pe care un om nu o mai poate
6. Contracþiile musculare fuzionate
ridica.
De exemplu, în sala de sport, un elev ridicã 20 kg, Excitaþi muºchiul gastrocnemian cu o frecvenþã
dar nu mai poate ridica 21 kg. Aceasta este valoarea micã. Veþi obþine un numãr egal de secuse. Dacã exci-
cea mai micã pe care nu o poate ridica. Cu toatã stimu- taþi cu o frecvenþã mai mare, relaxarea se întrerupe ºi
muºchiul se contractã din nou obþinându-se o stare de
contracþie cu perioade parþiale de relaxare care se
înscriu sub formã de platou dinþat. Aceasta aste starea
de contracþie tetanicã incompletã (vezi fig. 72 B).
Creºteþi frecvenþa excitaþiilor, astfel ca acestea sã
acþioneze în timp ce muºchiul este în stare de con-
tracþie. Se observã cã starea de relaxare nu se mai iniþi-
azã deloc. Muºchiul este contractat în mod permanent,
atât timp cât dureazã excitaþiile. Aceasta este con-
tracþia tetanicã completã, care se înscrie sub formã de
platou continuu (vezi fig. 72 C). Contracþiile muscu-
lare fuzionate sau tetanice sunt determinate de acþiunea
repetatã a unui stimul cu o frecvenþã de cel puþin 30/s.
A
În organism muºchii scheletici sunt menþinuþi în
stare de contracþie tetanicã tot timpul cât aceºtia
efectueazã o activitate motorie. Impulsurile transmise
din centrii nervoºi au frecvenþe de 200–300/s. Odatã cu
suprimarea impulsurilor înceteazã ºi starea de con-
tracþie tetanicã.
7. Oboseala muscularã
Oboseala muscularã se înregistreazã la om cu aju-
torul ergografului (fig. 74 A) utilizând contracþiile
B C
muºchiului flexor al degetului mijlociu al mâinii.
Ritmul contracþiilor trebuie sã fie de aproximativ 30 pe
minut. Pe mãsura instalãrii oboselii, amplitudinea con-
Fig. 74. Înscrierea ºi reprezentarea graficã a oboselii
tracþiilor înregistrate scade (fig. 74 B). În cazul unei
musculare: A. dispozitiv de înregistrare; B. ergogramã în
condiþii normale de irigare sangvinã; C. ergogramã dupã slabe irigaþii sangvine, oboseala muscularã se insta-
aplicarea garoului. leazã mai rapid (fig. 74 C).
75
SISTEMUL MUSCULAR
EVALUARE
A. Alegeþi rãspunsurile corecte.
1. Organitele specifice ale celulei musculare sunt: 4. Contracþia muscularã unicã se numeºte:
a. mitocondriile; a. contracþie tetanicã;
b. fibrele musculare; b. contracþie tetanicã incompletã;
c. miofibrilele; c. secusã;
d. nucleii. d. contracþie tetanicã completã.
2. Contracþie involuntarã au: 5. Starea de contracþie permanentã ºi parþialã a
a. muºchiul striat scheletic; muºchilor se numeºte:
b. muºchiul neted visceral; a. contracþie izometricã;
c. muºchiul striat de tip cardiac; b. contracþie izotonicã;
d. miocardul. c. secusã;
3. Proprietãþile muºchilor striaþi sunt: d. tonus muscular.
a. elasticitatea; 6. Datoria de oxigen se produce:
b. plasticitatea; a. în perioada de refacere muscularã;
c. excitabilitatea; b. în efortul muscular de lungã duratã;
d. contractilitatea. c. la epuizarea rezervelor de ATP ºi CP;
d. în oxidarea aerobã a ATP.
B. Ordonaþi corect evenimentele care duc la realizarea unui act locomotor.
a. contracþia muscularã; 1. _______________________________
b. mesaj motor; 2. _______________________________
c. mesaj senzitiv; 3. _______________________________
d. analizã corticalã; 4. _______________________________
e. mobilizarea componentelor osteoarticulare; 5. _______________________________
f. realizarea deplasãrii; 6. _______________________________
7. _______________________________
C. În timpul contracþiei musculare, o parte din energia rezultatã prin oxidare se transformã în cãldurã
— cãldurã de contracþie. Cum vã explicaþi producerea de cãldurã ºi dupã încetarea efortului muscular?
D. Unul dintre fenomenele secundare oboselii musculare este cunoscut sub denumirea de febrã mus-
cularã. Explicaþi cauzele apariþiei acesteia ºi stabiliþi cel mai eficient mod de înlãturare.
E. Notaþi, în faþa segmentelor corporale din tabelul de mai jos, literele corespuzãtoare oaselor ºi
muºchilor care fac parte din segmentele respective:
F. Antrenamentele ºi exerciþiile repetate duc la realizarea unor activitãþi fizice cu o cheltuialã mai micã
de energie. Comparaþi efortul depus la învãþarea mersului pe bicicletã, a înotului, a patinajului etc., cu
efortul necesar dupã ce aceste activitãþi au fost învãþate ºi se desfãºoarã în mod automat.
76
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
B. FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE
Prin funcþiile de nutriþie se realizeazã schimburile de substanþe ºi energie dintre organism ºi mediu, precum
ºi transformãrile din interiorul organismului.
1. DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
REACTUALIZARE
Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor în care se realizeazã digestia alimentelor ºi absorbþia
nutrimentelor. În tubul digestiv au loc prelucrarea mecanicã, fizicã ºi chimicã a alimentelor, absorbþia lor
ºi eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin secreþiile lor la procesele de digestie
(fig. 75).
Sistemul digestiv
a. Tubul digestiv cuprinde:
— cavitatea bucalã cu:
1
— limba,
6
— dinþii
— faringele; 2
7
— esofagul; 3
8
— stomacul; 4
— intestinul subþire: 9
5
— duoden,
— jejun,
— ileon;
— intestinul gros:
— cecum cu apendice,
— colon ascendent, 10
— colon transvers, 11
— colon descendent, 20
12
— colon sigmoid,
— rect; 13
21
— orificiul anal. 14
b. Glandele anexe ale tubu- 15
lui digestiv sunt: 16
— glandele salivare: 22 17
— parotide, 23 18
— sublinguale,
24
— submandibulare;
— ficatul; 19
— pancreasul exocrin.
Fig. 75. Sistemul digestiv: 1. cavitate bucalã; 2. buze; 3. dinþi; 4. glandã salivarã sublingualã; 5. glandã submandibu-
larã; 6. glandã parotidã; 7. limbã; 8. faringe; 9. esofag; 10. stomac; 11. colon transvers; 12. pancreas; 13. duoden;
14. jejun; 15. ileon; 16. colon descendent; 17. colon sigmoid; 18. rect; 19. anus; 20. ficat; 21. vezicã biliarã; 22. colon
ascendent; 23. cecum; 24. apendice.
77
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
Formula dentiþiei definitive.
2 1 2 3
I ; C ; PM ; M
5 2 1 2 3
1
6
7
2
2
8
3 1
4
9 10 5
10
11
6
3 12
7
11 8
9
13
12
14
4 13
Fig. 76. Structura unui dinte: 1. coroanã; 2. col; 3. rãdã- Fig. 78. Secþiune în mucoasa intestinalã: 1. vilozitãþi in-
cinã; 4. vase sangvine; 5. smalþ; 6. dentinã; 7. gingie; testinale; 2. epiteliu cilindric unistratificat; 3. capilare sang-
8. pulpã; 9. cement; 10. canal dentar; 11. alveolã; 12. liga- vine; 4. capilar limfatic (chilifer); 5. þesut conjunctiv;
ment; 13. orificiul apical; 14. nerv. 6. glande intestinale; 7. venulã; 8. arteriolã; 9. vas limfatic;
10. tunicã mucoasã; 11. tunicã submucoasã; 12. tunicã mus-
cularã; 13. tunicã seroasã.
16
1 6
7 15
2
8 1
3 9
4 2
14
10 13
3
5 12 11
10
4
8 9
5
7
11 6
14
13 12
Fig. 77. Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia; 3. cor- Fig. 79. Cãi biliare extrahepatice: 1. canal hepatic drept;
pul stomacului; 4. curbura micã; 5. duoden; 6. fundul stoma- 2. canal cistic; 3. vezicã biliarã; 4. duoden; 5. ampulã
cului; 7. tunicã seroasã; 8. musculaturã longitudinalã; hepatopancreaticã; 6. sfincter Oddi; 7. capul pancreasului;
9. musculaturã circularã; 10. musculaturã oblicã; 11. curbu- 8. canal pancreatic (Wirsung); 9. corpul pancreasului;
ra mare; 12. pliuri ale mucoasei; 13. antrul piloric; 14. pilor. 10. coada pancreasului; 11. pancreas; 12. canal accesor
(Santorini); 13. canal coledoc; 14. canal hepatic comun;
15. canal hepatic stâng; 16. ligament.
78
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
1.1. TRANSFORMÃRI FIZICO - CHIMICE ALE ALIMENTELOR ÎN
TUBUL DIGESTIV
Digestia alimentelor este un proces unitar care
începe în cavitatea bucalã ºi se terminã în intestin.
1
Pentru a putea fi absorbite prin mucoasa intestinalã,
alimentele suferã transformãri mecanice ºi chimice.
4
1.1.1. Digestia mecanicã
Digestia mecanicã presupune desfãºurarea a trei
categorii de fenomene: 5
2
— transformarea alimentelor ingerate sub formã de 6
fragmente relativ mari ºi solide, în particule mici ºi
moi, uºurând digestia chimicã;
— amestecarea conþinutului tubului digestiv cu 7
sucurile digestive, proces care favorizeazã transfor-
mãrile chimice ºi absorbþia; 3 8
— progresia (transportul) alimentelor de-a lungul
tubului digestiv ºi eliminarea resturilor nedigerate. Fig. 80. Deglutiþia: 1. fose nazale; 2. limbã; 3. laringe;
4. cale respiratorie; 5. vãl palatin; 6. epiglotã; 7. cale diges-
tivã; 8. esofag.
De calitatea digestiei mecanice depinde desfãºu-
rarea corespunzãtoare a digestiei chimice ºi a absorb-
þiei intestinale. În stomac se desfãºoarã miºcãri tonice, de umplere
a stomacului, are loc depozitarea temporarã a ali-
În cavitatea bucalã, sub acþiunea dinþilor, limbii ºi a mentelor în funcþie de consistenþa lor, precum ºi
muºchilor masticatori are loc masticaþia, care reduce miºcãri peristaltice de amestec cu sucul gastric, care
dimensiunea particulelor alimentare, le amestecã cu duc la formarea chimului gastric. Acesta va fi evacuat
saliva ºi contribuie la formarea bolului alimentar. lent ºi fracþionat în duoden prin miºcãri peristaltice de
evacuare. Contracþiile ritmice „în gol” ale musculaturii
gastrice determinã senzaþia de foame.
Masticaþia reprezintã un act reflex învãþat. La nou-
În intestinul subþire au loc miºcãri de segmentare
nãscut existã miºcãri de expulzie a alimentelor intro-
(de amestec), miºcãri peristaltice lente ºi rapide de
duse în gurã ºi nu de masticaþie.
propulsie a conþinutului spre colon, precum ºi miºcãri
pendulare ale porþiunilor intestinale libere (jejun ºi
Bolul alimentar urmeazã a fi înghiþit, proces denu- ileon). Sub acþiunea lor se realizeazã amestecul chi-
mit deglutiþie, în trei timpi: mului gastric cu sucurile intestinale, uºurarea contac-
– timpul bucal, voluntar, în care bolul alimentar tului cu mucoasa intestinalã în vederea absorbþiei ºi
este împins în faringe; transportul conþinutului, numit chil intestinal, spre
– timpul faringian, voluntar, în care bolul este colon.
împins în esofag; Dupã absorbþie, chilul intestinal trece prin valvula
– timpul esofagian, în care prin contracþii peri- ileocecalã în cecum ºi apoi în colon. În colon este
staltice* involuntare, bolul se deplaseazã spre supus unor contracþii lente, segmentare, de amestec ºi
cardia. unor contracþii peristaltice „în masã”. Aceste miºcãri
favorizeazã absorbþia apei ºi a unor sãruri minerale,
REÞINEÞI: Conexiunile centrilor deglutiþiei cu cen- împingerea conþinutului colic spre rect ºi formarea
trii respiratori bulbari fac posibilã oprirea respiraþiei materiilor fecale, care vor fi eliminate prin orificiul
în timpul deglutiþiei (fig. 80). anal, proces denumit defecaþie.
79
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
1.1.2. Digestia chimicã
Cuprinde transformãrile chimice pe care le suferã substanþele alimentare în timpul tranzitului lor prin tubul diges-
tiv. Aceste transformãri de tip hidrolitic se datoresc acþiunii substanþelor prezente în sucurile digestive (tab. 16).
Tab. 16. Sucurile digestive
80
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
*Acþiunea enzimelor digestive
Enzimele sucurilor digestive scindeazã substanþele alimentare complexe pânã la compuºi simpli uºor
absorbabili, numiþi principii alimentare sau nutrimente (tab. 17).
Tab. 17. Acþiunea enzimelor din sucurile digestive
Salivã
— Amilazã salivarã (ptialinã) — amidon preparat — maltozã
Suc gastric
— Pepsinã — proteine — peptide
— Labferment (la sugari) — lapte — lapte coagulat
— Gelatinazã — gelatinã — gelatinã hidrolizatã
— Lipazã gastricã — lipide emulsionate (din lapte, friºcã etc.) — glicerol ºi acizi graºi
Bilã (nu conþine enzime) — lipide neemulsionate — lipide emulsionate
Suc pancreatic
— Tripsinã, chimotripsinã — proteine nedigerate în stomac ºi peptide — tripeptide ºi dipeptide
— Carbopeptidaze — peptide — aminoacizi
— Elastazã — proteine fibroase — proteine fibroase hidrolizate
— Amilazã pancreaticã — amidon — maltozã
— Lipazã pancreaticã — lipide emulsionate — glicerol ºi acizi graºi
Suc intestinal
— Peptidaze — tripeptide ºi dipeptide — aminoacizi
— Dizaharidaze: — dizaharide: — monozaharide:
— maltazã — maltozã — glucozã (2 molecule)
— lactazã — lactozã — glucozã + galactozã
— zaharazã — zaharozã — glucozã + fructozã
— Lipazã intestinalã — lipide — glicerol ºi acizi graºi
83
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Carie dentarã De origine microbianã, Leziuni ale smalþului dentar ºi dureri Respectarea regulilor de
— leziune a dinþilor care chimicã sau mecanicã locale atunci când leziunea ajunge la igienã bucalã:
duce la formarea unor pulpa dentarã — spãlarea pe dinþi dupã
cavitãþi Distrugerea progresivã a substanþelor fiecare masã
dure ale dinþilor — control stomatologic peri-
odic al danturii.
Stomatitã Infecþioase, alergice, Roºeaþã, leziuni ulceroase, greutãþi în
Evitarea consumului de ali-
— inflamaþie a mucoasei toxice, hormonale masticaþie ºi deglutiþie, stare generalã
mente ºi bãuturi prea reci sau
bucale alteratã
prea fierbinþi
Faringitã Microbiene sau virotice Greutãþi la înghiþire, dureri ºi roºeaþã în Evitarea frigului, curentului ºi
— inflamaþie a mucoasei gât, rãguºealã umezealii
faringiene
Enterocolite Bacteriene, parazitare, Colici (dureri abdominale), diaree, Conservarea ºi prepararea
— inflamaþii ale mucoasei alergice, administrare febrã, scãdere în greutate corectã a alimentelor
intestinului subþire sau gros necontrolatã de antibiotice Respectarea regulilor de
igienã a alimentaþiei:
Ocluzie intestinalã Mecanice (obturare cu Stare generalã alteratã, oprirea tranzitu-
— spãlarea pe dinþi
— blocarea lumenului un corp strãin), nervoase lui intestinal, dureri abdominale locale
— spãlarea pe mâini înaintea
intestinal (dereglarea activitãþii SN ºi apoi generalizate, febrã, zgomote
meselor ºi dupã folosirea
vegetativ, paralizii, spas- intestinale
toaletei
me), parazitare (viermi
— spãlarea fructelor ºi a
intestinali)
legumelor ce se consumã
Cirozã hepaticã Cauze mai frecvente: Distrugerea treptatã a celulelor hepatice proaspete
— boalã cronicã a ficatului hepatitã epidemicã, ºi proliferarea exageratã a þesutului — respectarea orarului me-
alcoolism, malarie conjunctiv intrahepatic, alterarea func- selor
þiilor hepatice, a circulaþiei sangvine ºi Evitarea consumului exagerat
a bilei, tulburãri digestive, mãrirea de alcool, cafea, tutun, condi-
ficatului, icter* mente
Litiazã biliarã Creºterea concentraþiei Colicã* biliarã, icter, greþuri, vãrsãturi, Reducerea consumului de
— formarea de calculi în de sãruri în bila secretatã frisoane, febrã grãsimi
canalele ºi vezica biliarã sau depozitatã
Pancreatitã Urmare a unor infecþii sau Dureri abdominale violente ºi continue,
— inflamaþie acutã sau intoxicaþii, consecinþã a cu iradieri în spate, vãrsãturi, stare de
cronicã a pancreasului litiazei biliare, a alcoolis- ºoc la forma acutã ºi dureri abdomina-
mului cronic sau a ulceru- le, slãbire, tulburãri intestinale ºi uneori
lui duodenal diabet la forma cronicã
84
DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
Simptome ale unor boli digestive
Diareea
— stare patologicã ce se caracterizeazã prin eliminare frecventã de materii fecale moi sau lichide.
Apare ca simptom în boli acute sau cronice ale tubului digestiv (enterocolite, dizenterie, boli contagioase,
intoxicaþii), în boli endocrine sau în excese alimentare.
Constipaþia
— eliminarea cu dificultate a materiilor fecale, datoritã încetinirii peristaltismului intestinal.
Apare ca simptom în diferite boli digestive, stãri febrile, excese alimentare, obstrucþii intestinale datorate unor
tumori.
LUCRÃRI PRACTICE
*1. Compoziþia chimicã a alimentelor
Demonstrarea conþinutului de apã
Se introduce un aliment într-o eprubetã, care este apoi þinutã înclinatã deasupra unei flãcãri, rotindu-se mereu.
Se observã degajarea unor vapori de apã care se condenseazã pe pereþii eprubetei.
E. Una dintre dereglãrile majore ale funcþiei digestive este diareea. Care sunt efectele acesteia asupra
stãrii generale a organismului?
F. Întocmiþi un scurt eseu urmãrind transformãrile mecanice, fizice ºi chimice pe care le suferã un ali-
ment de bazã, pâinea, de-a lungul tubului digestiv.
G. Efectuaþi urmãtoarele teme:
1. Determinaþi efectele stimulãrii parasimpaticului asupra sfincterelor digestive.
2. Determinaþi efectele hiposecreþiei pancreasului exocrin.
3. Stabiliþi cauzele formãrii calculilor* biliari.
86
CIRCULAÞIA
2. CIRCULAÞIA
REACTUALIZARE
Compoziþia sângelui:
12
z plasmã sangvinã 55% 11
z elemente figurate 45% 10
— limfocite 25%
16 7
— monocite 7%
17
— trombocite 150–300 mii/mm3 de sânge
6
A 2
18
5
7,5
19 4
20 2
B
21
1
4 10
5
C
11
9
Fig. 82. Elemente figurate ale sângelui. A. hematie.
1
B. leucocite: 1. polinucleare neutrofile; 2. polinucleare 12
eozinofile; 3. polinucleare bazofile; 4. limfocite; 5. mono-
2 3
cite. C. trombocite (plachete sangvine).
8
Fig. 84. Þesutul nodal: 1. nodul sinoatrial; 2. nodul 5
atrioventricular; 3. fascicul His; 4. reþea Purkinje;
5. ventricul stâng; 6. venã cavã inferioarã; 7. ventricul 7
6 4
drept; 8. atriu drept; 9. venã cavã superioarã; 10. crosã
aorticã; 11. vene pulmonare; 12. atriu stâng.
87
CIRCULAÞIA
Totalitatea organelor prin care circulã sângele formeazã sistemul circulator. Sistemul circulator sangvin
este format din: inimã, organul central, care propulseazã sângele datoritã activitãþii sale permanente de pompã
aspiro-respingãtoare, ºi „arborele vascular” format din vasele sangvine (artere, capilare ºi vene). Sistemului
circulator sangvin i se adaugã sistemul limfatic, derivat al acestuia, prin care circulã limfa, alcãtuit din vase
limfatice ºi ganglioni limfatici.
Mediul intern este constituit din totalitatea lichidelor existente în organism, în afara celulelor. Principalele
sectoare ale mediului intern sunt: lichidul interstiþial, limfa ºi sângele. Cel mai important sector al mediului
intern este sângele (vezi fig. 82).
Totalitatea fenomenelor de transport (sangvin ºi limfatic), care se petrec la nivelul sistemului circulator, con-
stituie circulaþia.
2. 4. ACTIVITATEA CARDIACÃ
*Inima (vezi fig. 83) este un organ musculos cavi- Fibrele musculare, cu diametrul de 10–20 microni
tar, de forma ºi dimensiunile unui pumn închis. Are ºi lungimea de 30–60 microni, bogate în mitocondrii ºi
masa între 250 ºi 300 g ºi este situatã în mediastin*. miofibrile cu striaþii, au nucleu unic, situat central ºi
Este divizatã în patru camere: douã atrii ºi douã ven- funcþioneazã ca un sinciþiu*. Ele constituie miocardul
tricule. Acestea comunicã între ele, pe fiecare parte, adult. În grosimea acestuia se aflã miocardul embri-
prin orificiile atrioventriculare prevãzute cu valvule onar, singura legãturã muscularã între atrii ºi ven-
unidirecþionale (tab. 20). Cele douã jumãtãþi ale inimii tricule ºi, în acelaºi timp, sistemul excitoconductor car-
sunt separate prin septul atrioventricular. diac sau þesutul nodal.
Înveliºul inimii este constituit din pericard, cu rol *Þesutul nodal (vezi fig. 84), alcãtuit din nodulii
de protecþie mecanicã a inimii. sinoatrial ºi atrioventricular, fasciculul His ºi reþeaua
Peretele cardiac este alcãtuit din trei straturi: Purkinje, constituie „sistemul de comandã al inimii”.
— stratul extern, epicardul;
— stratul mijlociu, miocardul, alcãtuit din þesut *Vascularizaþia miocardului. Vascularizaþia arte-
muscular striat de tip cardiac; rialã se realizeazã prin douã artere coronare cu ramifi-
— stratul intern, endocardul, membranã epitelialã caþii neanastomozate*.
În cazul blocãrii circulaþiei pe una din ramuri
care tapeteazã la interior camerele inimii ºi se conti-
(datoritã unui cheag de sânge sau unui spasm* arterial),
nuã cu endoteliul vaselor mari.
teritoriul nevascularizat se necrozeazã* ºi se produce
*Miocardul, muºchiul cardiac, este format dintr-o infarctul miocardic. Vascularizaþia venoasã de
reþea de fibre musculare inserate pe un schelet fibros. revenire se realizeazã prin venele coronare, care con-
Musculatura atriilor este mai subþire ºi independentã flueazã în sinusul coronar ce se deschide în atriul
structural de musculatura ventricularã. drept.
Tab. 20. Schema structurii inimii
90
CIRCULAÞIA
Proprietãþile miocardului 0,8 s. Între sistola atrialã ºi cea ventricularã este o dife-
Proprietãþile miocardului sunt comune cu ale renþã de 0,1 s datoritã întârzierii propagãrii impulsului
muºchilor striaþi scheletici (excitabilitatea, con- de la nodulul sinoatrial la cel atrioventricular (fig. 87).
ductibilitatea, contractilitatea) ºi proprii (automa-
tismul).
Ciclul atrial: 0,1 s (sistola) + 0,7 s (diastola)
a. Excitabilitatea este proprietatea miocardului de
a rãspunde maximal la stimuli care egaleazã sau Ciclul ventricular: 0,3 s (sistola) + 0,5 s (diastola)
depãºesc valoarea prag. Aceasta reprezintã legea „tot Contracþia inimii: atrii + ventricule 0,4 s
sau nimic”. Inima este excitabilã numai în faza de Relaxare: atrii + ventricule = diastolã generalã 0,4 s
relaxare (diastolã), iar în sistolã se aflã în stare refrac-
tarã absolutã ºi nu rãspunde la stimuli. Aceasta repre-
zintã „legea neexcitabilitãþii periodice a inimii”. Valori mãsurabile în ciclul cardiac
b. Automatismul reprezintã proprietatea þesutului Debitul sistolic = volumul de sânge expulzat de
nodal de a se autoexcita ritmic. Mecanismul se bazeazã inimã într-o sistolã, aproximativ 75 ml.
pe modificãri ciclice de depolarizare ºi repolarizare ale Debitul cardiac = volumul de sânge trimis în orga-
membranelor celulelor acestuia. nism/minut = debitul sistolic frecvenþa cardiacã
Ritmul cardiac, 70–80 bãtãi/minut, este determi- 75 75 = ~ 5,5 l/min.
nat de nodulul sinoatrial ºi poate fi modificat de factori
Travaliul cardiac = lucrul mecanic al inimii în sis-
externi. Cãldura, influenþele simpatice, adrenalina,
tolã = volumul sistolic presiunea arterialã medie =
noradrenalina determinã tahicardie*. Frigul, influenþele = 75 ml 100 mm Hg.
parasimpatice ºi acetilcolina determinã bradicardie*. Ciclul cardiac este însoþit de manifestãri acustice,
c. Conductibilitatea este proprietatea miocardului mecanice ºi electrice, a cãror cunoaºtere permite apre-
de a propaga excitaþia în toate fibrele sale. Impulsurile cierea stãrii de sãnãtate a organismului ºi a funcþionãrii
generate automat ºi ritmic de nodulul sinoatrial se normale a inimii, în special.
propagã în pereþii atriilor, ajung la nodulul atrioventri-
cular ºi, prin fasciculul His ºi reþeaua Purkinje, la þesu-
tul miocardic ventricular. Þesutul nodal genereazã ºi Diastole
conduce impulsurile, iar þesutul miocardic adult
1
rãspunde prin contracþii.
d. Contractilitatea este proprietatea miocardului de
a rãspunde la acþiunea unui stimul prin modificãri ale
dimensiunilor ºi tensiunii. Astfel, în camerele inimii se
5 2
produce o presiune asupra conþinutului sangvin ºi are 0,4 s
zgomot II
loc expulzarea acestuia.
Forþa de contracþie este mai mare în ventricule 0,1 s
decât în atrii, iar cea mai mare este în ventriculul stâng. 0,3 s
Contracþiile miocardului se numesc sistole, iar
relaxãrile, diastole. zgomot I
Contracþia miocardului este similarã, în esenþã, cu
3
cea a musculaturii scheletice. Miocardul necesitã un 4 Sistolã
aport mare de oxigen, deoarece, spre deosebire de Sistolã atrialã
ventricularã
musculatura scheleticã, nu face „datorie de oxigen”.
Parametrii funcþionali
Ciclul cardiac este format dintr-o sistolã ºi o dias-
tolã. La un ritm de 75 bãtãi/min, ciclul cardiac dureazã Fig. 87. Fenomene din timpul ciclului cardiac.
91
CIRCULAÞIA
a. Manifestãrile acustice sunt reprezentate de cele — pulsul arterial, unda de distensie a peretelui
douã zgomote cardiace (fig. 87): arterial, provocatã de variaþiile ritmice ale presiunii
— zgomotul sistolic (I), produs de închiderea sangvine, determinate de contracþiile cardiace; este
valvulelor atrioventriculare ºi de sistola ventricularã; mãsurabil în orice punct unde o arterã poate fi com-
este mai lung ºi de tonalitate joasã; presatã pe un plan osos.
— zgomotul diastolic (II), produs de închiderea c. Manifestãrile electrice, variaþiile biocurenþilor
valvulelor semilunare ale arterei aorte ºi ale arterei de depolarizare ºi repolarizare a miocardului, se înre-
pulmonare; este scurt ºi ascuþit. gistreazã sub forma electrocardiogramei (EKG), folo-
b. Manifestãrile mecanice sunt: sitã frecvent în explorãrile medicale.
— ºocul apexian, care se percepe ca o „loviturã” a
vârfului inimii în spaþiul V intercostal stâng, în sistolã;
CO2 O2
ventricul drept plãmâni atriu stâng
arterã pulmonarã 4 vene pulmonare
93
CIRCULAÞIA
1
1
2
2 3
3 4
4 22
5 19 5 23
6 20 6 24
7
7 25
8 8
21 26
9 9
22
10 27
10
23 28
11 29
12
24
30
11 25 13
12 14
15
13
14 16 344 3
4 7
20
17
5
29
15
18 31
26 11
19
16 20
17 28
21 32 10
18 27
13 15
A B
Fig. 89. A. Sistemul arterial: 1. arterã occipitalã; 2. carotidã internã; 3. carotidã externã; 4. carotidã comunã dreaptã;
5. vertebralã dreaptã; 6. subclavicularã dreaptã; 7. trunchi brahiocefalic; 8. crosã aorticã; 9. coronarã; 10. aortã; 11. iliacã
comunã; 12. iliacã internã; 13. iliacã externã; 14. femuralã; 15. poplitee; 16. tibialã anterioarã; 17. fibularã; 18. tibialã pos-
terioarã; 19. carotidã comunã stângã; 20. subclavicularã stângã; 21. axilarã; 22. bronºicã; 23. brahialã; 24. radialã;
25. ulnarã; 26. trunchi celiac; 27. mezenterice; 28. renale; 29. arterã pulmonarã.
B. Sistemul venos: 1,2. sinusuri venoase; 3. jugularã externã; 4. jugularã internã; 5. subclavicularã dreaptã;
6. trunchi brahiocefalic drept; 7. cavã superioarã; 8. bronºice; 9. coronare; 10. cavã inferioarã; 11. venã portã; 12. mezen-
tericã superioarã; 13. iliacã comunã; 14. iliacã internã; 15. iliacã externã; 16. femuralã; 17. safenã mare; 18. poplitee; 19. ti-
bialã anterioarã; 20. fibularã; 21. tibialã posterioarã; 22. jugularã internã stângã; 23. subclavicularã stângã; 24. trunchi
brahiocefalic stâng; 25. cefalicã; 26. axilarã; 27. bazilicã; 28.brahialã; 29. splenicã; 30. mezentericã inferioarã; 31. supra-
hepaticã; 32. renale.
94
CIRCULAÞIA
*Sistemul limfatic
Este o parte a sistemului circulator. Este constituit
din vase limfatice, care aduc în sânge limfa ºi lichidul 1
interstiþial. Sistemul limfatic este format din capilare 2
3 13
limfatice, care se unesc formând vene limfatice tot mai 4 14
5
mari. Acestea converg în douã trunchiuri limfatice:
6
ductul limfatic drept ºi canalul toracic, care dreneazã 15
limfa din tot corpul în venele subclaviculare (fig. 90). 7
16
Structura vaselor limfatice seamãnã cu cea a 8
17
venelor, având însã pereþii mai subþiri, mai multe 9 18
valvule ºi ganglioni* limfatici pe traiect. Capilarele 19
10
limfatice se deosebesc de cele sangvine prin structura 20
11
lor în formã de deget de mãnuºã.
21
Principala funcþie a vaselor limfatice este de a
asigura reîntoarcerea apei ºi a proteinelor din lichidul
interstiþial în sânge. Circulaþia limfei în vase, contra
gravitaþiei, este lentã ºi se datoreazã aspiraþiei toracice
ºi contracþiei musculaturii. 12
În organism existã numeroase organe limfoide*:
timusul, ganglionii limfatici, splina, amigdalele etc. 7
Ganglionii limfatici (fig. 91) sunt formaþiuni ova-
le sau reniforme, aflate pe traseul vaselor limfatice.
Sunt localizaþi în anumite zone corporale: cervicalã,
axilarã, inghinalã, mediastinalã etc. Ganglionii au douã
funcþii principale: de apãrare (prin fagocitozã) ºi de
producere a unor elemente figurate (limfocite ºi
Fig. 90. Sistemul limfatic: 1. amigdalã; 2. ganglioni sub-
monocite).
mandibulari; 3. ganglioni cervicali; 4. duct limfatic drept;
Splina, de formã ovoidã, este localizatã în hipocon- 5. venã subclavicularã dreaptã; 6. timus; 7. vase limfatice;
drul stâng, sub diafragmã. Are mãrime variabilã ºi se 8. canal toracic; 9. ganglioni intestinali; 10. intestin gros;
mãreºte în boli infecþioase. Conþine parenchim limfatic 11. apendice; 12. mãduvã galbenã; 13. venã jugularã internã
ºi sinusuri venoase (microscopic se aseamãnã cu un stângã; 14. venã subclavicularã stângã; 15. ganglioni axilari;
16. splinã; 17. cisterna Pecquet;18. intestin subþire; 19. vase
ganglion limfatic uriaº).
chilifere; 20. ganglioni iliaci; 21. ganglioni inghinali.
Funcþiile principale ale splinei sunt:
— funcþia de apãrare, prin fagocitarea microorga- 3 6
1
nismelor de cãtre leucocitele macrofage din þesutul
limfatic; 2 4
5
— hematopoieza, producerea de monocite ºi lim-
focite, iar înainte de naºtere ºi de hematii;
— hemoliza hematiilor ºi trombocitelor (prin
10
fagocitarea lor de cãtre macrofage), scindarea hemo-
globinei din hematii în Fe2+ ºi globinã ºi transportul 6
acestora, de cãtre sânge, la ficat ºi mãduva osoasã;
9
— rezervã permanentã de sânge (350 ml), mobi- 8
2 7
lizatã prin contracþii, uneori dureroase, la eliminarea Fig. 91. Secþiune prin ganglion limfatic: 1. vas limfatic
lui rapidã în eforturi intense. aferent; 2. valvule; 3. structuri corticale germinative; 4. cor-
Nu este organ de importanþã vitalã (dovadã, don medular; 5. sinus medular; 6. fibre reticulare; 7. trabe-
supravieþuirea dupã extirparea ei operatorie). cule; 8. vase limfatice eferente; 9. hil; 10. capsulã.
95
CIRCULAÞIA
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Cardiopatie ischemicã z Spasm, compresie, z Dureri precordiale caracte- z Respectarea unui regim echili-
— deficit circulator local obturare a arterelor ristice, EKG cu unde T brat de activitate ºi odihnã
datorat scãderii afluxului coronare ascuþite ºi z Evitarea consumului exagerat de
de sânge arterial în simetrice alcool, tutun, cafea, condimente
arterele coronare z Evitarea totalã a drogurilor;
z Evitarea sedentarismului ºi
LUCRÃRI PRACTICE
1. Mãsurarea pulsului arterial
Pulsul arterial se simte la palparea oricãrei artere comprimate pe un plan osos (pulsul radial, carotidian, tem-
poral). El corespunde frecvenþei sistolelor ventriculare ºi este determinat de unda care ia naºtere în momentul
când sângele împins de ventriculul stâng preseazã sângele aflat în aortã. Pentru a percepe unda pulsatilã, com-
primarea trebuie fãcutã cu o presiune egalã cu presiunea din artera respectivã.
Pentru a determina pulsul radial, fiecare elev apasã, cu degetele mijlocii ale mâinii drepte, artera radialã a
mâinii stângi.Se numãrã pulsaþiile timp de 15 secunde. Rezultatul se înmulþeºte cu 4 ºi se obþine frecvenþa car-
96
CIRCULAÞIA
diacã pe minut. Se repetã acþiunea dupã efort fizic (genuflexiuni). Se comparã rezultatele obþinute. Se poate reali-
za o medie pentru fete, respectiv bãieþi.
2. Mãsurarea tensiunii arteriale
Sângele este propulsat în artere cu o presiune dependentã de forþa de contracþie a inimii. În acest moment presiunea
în artere este maximã. Deoarece volumul masei de sânge este mai mare decât volumul vascular, se exercitã asupra
vaselor o presiune care determinã dilatarea acestora. Tunica elasticã a vaselor acþioneazã cu o forþã de sens invers
asupra coloanei de sânge (contribuind la împingerea lui în vase). Între sistole se înregistreazã presiunea minimã.
Valoarea presiunii arteriale se poate mãsura prin metode directe (utilizate numai experimental) ºi metode indi-
recte, cu ajutorul diferitelor tipuri de tensiometre.
Mod de lucru. Se monteazã manºeta pneumaticã a tensiometrului pe braþul unui elev ºi se aplicã stetoscopul
la plica cotului. Se pompeazã aer cu para de cauciuc, pânã când presiunea din manºetã întrece presiunea sângelui
din artera radialã (între 17 ºi 20 cm Hg), oprind temporar circulaþia sângelui prin aceastã arterã.
Se decomprimã apoi progresiv pânã când presiunea din manºetã egaleazã presiunea arterialã sistolicã.
Sângele începe sã circule prin arterã, provocând destinderea pereþilor ei ºi se aude un prim zgomot, scurt ºi slab,
reprezentând presiunea maximã, corespunzãtoare sistolei ventriculare. Continuând decomprimarea, se observã
cã zgomotele arteriale se intensificã, dupã care se atenueazã treptat ºi în cele din urmã dispar. Momentul dispa-
riþiei indicã presiunea minimã, corespunzãtoare diastolei.
Comparând datele notate, se observã cã presiunea arterialã este mai mare în timpul sistolei (100–140 mm Hg)
ºi mai micã în timpul diastolei (60–80 mm Hg). Variaþiile valorilor normale indicã perturbãri trecãtoare sau per-
manente ale mecanismelor de reglare neuro-umoralã a presiunii arteriale.
*3. Interpretarea electrocardiogramei (EKG)
1
Electrocardiografia evidenþiazã potenþialele elec-
trice de acþiune ale inimii. 2
Graficul alãturat vã prezintã în mod sintetic feno- 3
4
menele mecanice, acustice ºi electrice care însoþesc o 5
revoluþie cardiacã la om. 6
EKG constã dintr-o succesiune de unde pozitive 7
(P, R, T) ºi negative (Q, S). Unda P corespunde sistolei
atriale ºi este urmatã de segmentul PQ care corespunde 8
timpului de conducere atrioventricularã. Intervalul
care înglobeazã unda P ºi segmentul PQ are normal Ciclul cardiac: 1. contracþii atriale; 2. contracþii ventricu-
durata de 0,12–0,20 s. lare; 3. contracþia inimii; 4. repausul inimii; 5. zgomote
Uneori, dupã unda P, se poate distinge o micã undã (I. sistolic, II. diastolic); 6. deschiderea valvulei atrioventri-
negativã notatã Ta, corespunzând cu repolarizarea atri- culare; 7. deschiderea valvulei sigmoide; 8. E.K.G.
alã. Ea apare doar când se alungeºte segmentul PQ, în cazul blocului atrioventricular.
Segmentul PQ este urmat de unda negativã Q ce corespunde cu începutul activãrii septului interventricular.
Unda pozitivã R este cea mai amplã ºi corespunde sistolei ventriculare. Este urmatã de unda negativã S, care
reprezintã sfârºitul activãrii ventriculare.
Undele Q, R, S formeazã complexul de activare ventricularã (0,04–0,10 s). Complexul de activare atrioven-
tricularã este format de un segment ST (0,10–0,15 s), în care tot ventriculul este depolarizat.
Punctul de trecere al undei S în segmentul ST se numeºte punct joncþional ST. Urmeazã unda T (0,15–0,25 s)
produsã de repolarizarea ventricularã. Aceasta poate prezenta modificãri în funcþie de alterarea procesului de
repolarizare. Segmentul ST ºi unda T formeazã intervalul ST. Unda T este urmatã uneori de o undã linã U
(0,16–0,25 s), probabil cu semnificaþia unei repolarizãri suplimentare. Ea apare frecvent la vârstnici.
4. Determinarea grupelor sangvine în sistemul ABO
Determinarea grupelor sangvine, demonstrativ, constã în evidenþierea aglutinogenelor de pe hematii.
97
CIRCULAÞIA
Este necesarã procurarea serurilor hemotest de la centrele de recoltare a sângelui: serul hemotest 0 I — care
conþine ambele aglutinine alfa ºi beta, serul hemotest A II — care conþine aglutinina beta ºi serul hemotest B III
— care conþine aglutinina alfa.
Pe lama de sticlã se pune succesiv, folosind pipete deosebite, câte o picãturã mare de ser hemotest, în ordinea:
0 (I), A (II), B (III).
Hemotestul este echivalent cu sângele primitorului, iar picãtura de sânge recoltatã pentru identificarea grupei,
este echivalentã cu sângele donatorului. Se dezinfecteazã cu alcool pulpa degetului persoanei a cãrei grupã
sangvinã vrem sã o determinãm, se înþeapã cu un ac steril ºi se ia, în trei colþuri deosebite ale unei lame, câte o
picãturã de sânge, care se pune lângã picãtura de ser hemotest.
Ser test cu aglutinina Se amestecã uºor cele douã picãturi (sânge ºi ser) cu colþul respectiv
Concluzii al lamei. Observarea aglutinãrii hematiilor se face dupã 2–3 min.
anti A anti B anti A ºi anti B
Sunt posibile patru situaþii (vezi figura alãturatã):
a) dacã se produce aglutinare în serurile 0 (I) ºi B (III) ºi nu se produce
grupa A
aglutinare în serul A (II), sângele aparþine grupei A;
b) dacã se produce aglutinare în serurile 0 (I) ºi A (II) ºi nu se produce
grupa B în serul B (III), sângele aparþine grupei B (III);
c) dacã se produce aglutinare în toate serurile, sîngele aparþine grupei
grupa AB AB (IV) (primitori universali);
d) dacã nici una din cele trei picãturi de ser hemotest nu se produce
grupa O aglutinare, amestecurile rãmânând colorate în roz, sângele aparþine grupei
0 (I) (donatori universali).
fãrã aglutinare aglutinare
5. Determinarea factorului Rh
Pentru determinarea pe lamã a factorului Rh sunt necesare ser anti-Rh ºi hematii cunoscute Rh+ ºi Rh– în sus-
pensie în ser propriu (fãrã anticoagulant).
Recoltarea sângelui de cercetat se face din pulpa degetului cu ajutorul unei pipete. Se pune 0,5–1 ml de sânge
într-un tub de hemolizã. Dupã ce se coaguleazã, se sparge cheagul cu vârful pipetei, obþinându-se hematiile nece-
sare în suspensie în ser propriu. Se procedeazã identic pentru recoltarea hematiilor cunoscute Rh+ ºi Rh–.
Pentru determinarea Rh-ului se pune pe o lamã o picãturã mare de ser anti-Rh ºi se amestecã, cu colþul unei
lame, cu o picãturã din suspensia de hematii de cercetat. Pe o lamã de control, se repetã operaþia cu hematii
cunoscute Rh+ ºi Rh–. Ambele lame se aºazã pe douã baghete de sticlã într-o cutie Petri, ce are la fund o hârtie
de filtru umezitã. Se pun lamele timp de 1–2 ore în termostat la 37 grade Celsius.
Dacã sângele de cercetat se aglutineazã, rezultã cã este Rh+, lipsa de aglutinare aratã cã este Rh–. Pe lama de
control, hematiile Rh+ trebuie sã fie aglutinate, iar cele Rh– nu.
*6. Experienþa lui Marey
Circulaþia sângelui în vase se face sub forma unui curent continuu, deºi ventriculul stâng pompeazã sângele
în aortã cu intermitenþã în funcþie de frecvenþa contracþiilor. Þesutul elastic din tunica mijlocie a peretelui arte-
rial are rolul de a transforma debitul discontinuu în flux continuu. Este necesarã utilizarea aparatului Marey exis-
tent în dotarea laboratoarelor ºcolare.
Experimentul decurge în felul urmãtor: cu robinetul închis, se pune în flaconul de sticlã apã, apoi se deschide
robinetul, se ridicã maneta ºi se lasã sã curgã apa. Se constatã cã prin ambele tuburi ale aparatului trece un curent
continuu de apã. Apoi, tubul de legãturã se comprimã ritmic cu ajutorul manetei, astfel încât în cele douã tuburi
lungi apa ajunge cu intermitenþã, val dupã val.
Se constatã cã la capãtul terminal apa curge sacadat numai prin tubul de sticlã, pe când prin tubul de cauciuc
curge continuu. Curgerea discontinuã s-a transformat într-un flux continuu datoritã elasticitãþii pereþilor tubului
de cauciuc, iar cantitatea de apã acumulatã în vasul colector din dreptul acestuia este mai mare. Elasticitatea
tubului de cauciuc din experienþa Marey este comparabilã cu elasticitatea pereþilor arteriali, care au rolul deter-
minant de transformare a debitului sangvin, propulsat sacadat de ventricule, în debit continuu.
98
RESPIRAÞIA
3. RESPIRAÞIA
REACTUALIZARE
1
2
3
19
4
5 9
6 2
7 8
8 3
18
9
10
10 1
5
7
4
11
12
13
14
15 6
16
17
10
1 9 1 12
8 11
2 1
2
3 2
3 10
9
4 8
7
7 3 6
4
5 5
5
6 4
Fig. 93. Secþiune prin cavitatea toracicã: 1. bronhie pri- Fig. 95. Acini pulmonari: 1. vase limfatice; 2. venulã;
marã; 2. bronhie lobarã; 3. bronhie segmentarã; 4. bronhi- 3. þesut conjunctiv elastic; 4. pleurã visceralã; 5. sac alve-
ole lobulare; 5. bronhiole terminale; 6. diafragmã; 7. ini- olar; 6. alveole; 7. duct alveolar; 8. reþea capilarã;
mã; 8. ramificaþia traheei; 9. trahee; 10. laringe. 9. bronhiolã respiratorie; 10. bronhiolã terminalã;
11. bronhiolã lobularã; 12. arteriolã.
99
RESPIRAÞIA
Activitãþile fiziologice ale organismului uman necesitã un consum permanent de energie. Energia utilizatã
provine din substanþele organice care sunt supuse, la nivel celular, unor procese de oxido-reducere în urma cãro-
ra rezultã ºi CO2, care trebuie eliminat. Totalitatea organelor care au rolul de a prelua, din aerul atmosferic, O2
necesar acestor procese ºi de a elimina CO2 din organism, alcãtuiesc sistemul respirator (vezi fig. 92 ºi fig. 93).
3.1. VENTILAÞIA PULMONARÃ Faringele are ºi rol de barierã în calea unor infecþii.
Mulþi agenþi patogeni se opresc la acest nivel, deter-
Procesele mecanice respiratorii sunt procesele prin
minând inflamaþii ale mucoasei numite faringite.
care cavitatea toracicã îºi modificã volumul, în sensul
Cavitatea bucalã este întrebuinþatã în mod curent
creºterii sau micºorãrii sale, ceea ce permite inspiraþia pentru expiraþie în timpul vorbirii ºi a cântatului. În
ºi expiraþia pulmonarã. toate aceste cazuri, comunicarea cu faringele este
Inspiraþia este un act motor activ, realizat cu ajuto- directã, mai mare decât prin fosele nazale, dar la
rul muºchilor respiratori. Prin contracþia acestora se pãtrunderea aerului nu se mai poate realiza purificarea
modificã volumul cutiei toracice: longitudinal, trans- ºi încãlzirea acestuia.
versal ºi anteroposterior. Ca urmare, plãmânii se dilatã Producerea sunetelor articulate este realizatã de
pasiv, datoritã forþei de adeziune a pleurelor, astfel cã vibraþia corzilor vocale în timpul expiraþiei. La pro-
ducerea sunetelor participã limba, buzele ºi organele
presiunea aerului pulmonar devine mai micã decât pre-
rezonatoare: cavitatea nazalã, cavitatea bucalã ºi
siunea atmosfericã. Diferenþa de presiune face ca aerul
sinusurile osoase.
atmosferic sã pãtrundã în plãmâni pasiv, realizându-se
inspiraþia. Inspiraþia este determinatã de contracþia Înscrierea miºcãrilor respiratorii se face cu ajutorul
muºchilor intercostali externi, supracostali ºi a diafrag- pneumografului, înregistrarea graficã a miºcãrilor
mei. În inspiraþia forþatã mai intervin ºi alþi muºchi: purtând numele de pneumogramã.
Frecvenþa miºcãrilor respiratorii, în stare de
micii pectorali, sternocleidomastoidieni, dinþaþi etc.
repaus, este de 16 respiraþii/minut la bãrbat ºi 18 respi-
Expiraþia este un proces pasiv. În condiþii obiºnui-
raþii/minut la femeie.
te, toracele revine la dimensiunile sale de repaus, ca ur- Frecvenþa ºi amplitudinea miºcãrilor respiratorii
mare a relaxãrii musculaturii respiratorii. Presiunea din variazã în funcþie de necesitãþile de O2 ºi mai ales de
interiorul plãmânilor creºte, iar o parte din aerul intro- cantitatea de CO2 produsã.
dus în plãmâni este expulzat.
Miºcãrile respiratorii permit pãtrunderea ºi ieºirea
În expiraþia forþatã intervin ºi muºchii intercostali succesivã a aerului din plãmâni, contribuind la
interni, drepþii abdominali etc. realizarea ventilaþiei pulmonare.
100
RESPIRAÞIA
3.3. SCHIMBURILE GAZOASE 3 4 5 6
2
RESPIRATORII
1
Schimburile gazoase respiratorii se desfãºoarã în
organism în trei etape: pulmonarã, sangvinã ºi celularã.
a. Respiraþia pulmonarã. La nivelul alveolelor pul-
alveolã capilar 7
monare (fig. 94) are loc schimbul de gaze între aerul
alveolar ºi sângele venos din capilarele alveolare. O2
Acest schimb se realizeazã pe baza unor legi fizice, a CO2
unor mecanisme fiziologice ºi a unor structuri ºi pro-
prietãþi specifice ale membranelor alveolo-capilare
(fig. 96). Legile schimbului de gaze sunt legi fizice ale
solubilitãþii ºi presiunilor parþiale (legea lui Dalton).
Fiecare gaz difuzeazã pasiv de la presiune parþialã
mare la presiune parþialã micã.
Fig. 96. Membrana alveolo-capilarã ºi schimburile
Dinamica schimburilor de gaze, în funcþie de pre- gazoase respiratorii: 1. peliculã acelularã; 2. epiteliu alve-
siunile parþiale, la nivelul alveolelor pulmonare ºi a olar; 3. membranã bazalã; 4. spaþiu interstiþial; 5. membranã
þesuturilor, este prezentatã în tabelul 23. bazalã capilarã; 6. endoteliu capilar; 7. eritrocit.
Tab. 23. Presiunile parþiale ale gazelor respiratorii
Sânge Aer
Aer inspirat Aer alveolar Sânge oxigenat Intracelular Aer expirat
Gaz neoxigenat alveolar
(mm Hg) (mm Hg) (mm Hg) (mm Hg) (mm Hg)
(mm Hg) (mm Hg)
O2 160 105 105 40 40 105 120
CO2 0,3 40 40 45 45 40 32
Interpretaþi datele din tabelul de mai sus. Explicaþi sensul difuziei gazelor între diferite structuri.
Oxigenarea sângelui la nivelul capilarelor alveolare CO2 este transportat sub formã dizolvatã, de bicar-
se numeºte hematozã pulmonarã.
bonaþi de Na ºi K, de carbonaþi ºi sub formã de carba-
Structura prin care se face acest schimb este mem-
brana alveolo-capilarã. Suprafaþa totalã a acestor mem- maþi (carbohemoglobinã: HbCO2).
brane, de aproximativ 80–120 m2 pentru ambii Oxihemoglobina formatã la nivel pulmonar se diso-
plãmâni, face posibilã trecerea unor volume impor- ciazã în þesuturi, unde concentraþia ºi presiunea par-
tante de gaze în ambele sensuri, într-un timp relativ þialã a O2 sunt mai scãzute decât în sângele arterial
scurt (fig. 97).
b. Transportul oxigenului ºi dioxidului de carbon (fig.98).
prin sânge. Atât sângele arterial, cât ºi cel venos trans- Formarea ºi disocierea hemoglobinei depind de o
portã cantitãþi de O2 ºi CO2 aproximativ constante. serie de factori: temperatura, pH-ul mediului intern,
Gazele respiratorii sunt transportate sub douã prezenþa sau absenþa unor electroliþi. Forma liberã a O2
forme: o formã liberã, dizolvatã fizic în plasmã, ºi o
formã legatã, combinatã chimic în compuºi labili. din sânge are o importanþã deosebitã, reprezentând sta-
O2 este transportat dizolvat în plasmã ºi combinat diul iniþial ºi obligatoriu pentru întreaga cantitate de
cu hemoglobina (oxihemoglobinã: HbO2) în cantitate O2, care întâi se dizolvã în plasmã, ºi apoi se combinã
mult mai mare decât forma dizolvatã. labil cu hemoglobina, rezultând oxihemoglobinã.
101
RESPIRAÞIA
Transport CO2 Transport O2
Aceastã formã liberã a O2 menþine gradientul presional
7% dizolvat în plasmã 3% dizolvat în plasmã plasmã-þesuturi, în vederea schimburilor permanente
23% HbCO2 97% HbO2
dintre acestea.
70% HCO–3 Combinarea O2 cu hemoglobina, uºuratã de
alveole pulmonare
CO2 O2
prezenþa Fe2+, nu este o oxidare propriu-zisã, ci o oxi-
7%
23%
97% genare, deoarece fierul rãmâne tot în stare de Fe2+.
3%
CO2
70%
Atât în plasmã, cât ºi în eritrocite, sub influenþa
HCO–3
Hb O2
plasmã
anhidrazei carbonice, CO2 se hidrateazã, rezultând
Hb
Hb·CO2 HbO2
H2CO3. Acesta se disociazã, eliberând HCO3– care se
dizolvat eritrocit combinã cu K+ în eritrocite ºi cu Na+ în plasmã.
CO2 RESPIRAÞIE PULMONARÃ
c. Respiraþia celularã (tisularã). Actul complex al
respiraþiei tisulare se realizeazã cu participarea a douã
mari categorii de procese:
RESPIRAÞIE — procese fizice de difuziune a celor douã gaze,
Hb·CO2
CELULARÃ HbO2
determinate de gradientele diferite de presiune parþialã
Hb Hb
7% HCO–3
O2 din sectoarele capilar, interstiþial ºi celular;
Hb
dizolvat
O2
— reacþii chimice oxidoreducãtoare, eliberatoare
23% 87%
70%
lich
de energie.
3%
id in
CO2 t erstiþ i a l
O2
Etapele respiraþiei celulare sunt urmãtoarele:
a. Degradarea anaerobã a glucozei în citoplasmã ºi
oxidarea acizilor graºi în mitocondrii.
Fig. 97. Sensul ºi dinamica schimburilor de gaze respi-
ratorii.
b. Decarboxilarea ºi oxidarea produºilor interme-
diari rezultaþi în ciclul Krebs din mitocondrii, cu elibe-
PCO = 32 PO = 160
2
PO = 120 2 rare de CO2, H2O, electroni ºi H+.
2 PCO = 0,3
2
c. Transferul H+ ºi al electronilor în lanþul trans-
alveole pulmonare portor de electroni pânã la O2 molecular, urmat de
eliberarea unor importante cantitãþi de energie.
d. Stocarea unei pãrþi din energia produsã în legã-
PCO2=45 PO2=105
turile macroergice ale ATP, ca urmare a fosforilãrii
PO2=40 PCO2=40 capilare ADP, cuplate cu transportul de electroni.
Ultimele trei etape ale respiraþiei celulare au loc în
etapã pulmonarã mitocondrii, în prezenþa unor enzime specifice,
dehidrogenaze ºi oxidaze, ºi a unei cantitãþi adecvate
INIMÃ
de oxigen.
INIMÃ Aceste procese au o deosebitã importanþã în meta-
bolismul energetic, prin punerea în libertate a energiei
chimice potenþiale (ATP), care va fi utilizatã în activi-
etapã tisularã 09 capilare
tãþi metabolice.
PC =1
PO O2 =4 CO
2
Rezervele de oxigen din sânge ºi de mioglobinã
2 =4 5 =40 P
0 PCO 2 sunt limitate. În caz de apnee*, aceste rezerve asigurã
lic l 0
hid interstiþia =4
PO 2 necesitãþile funcþionale numai pentru 2–4 min. La
O2 =45
PC începutul efortului muscular, debitul cardiac ºi con-
þesuturi sumul de O2 cresc mai repede decât capacitatea de
Fig. 98. Presiunile parþiale ale gazelor respiratorii. ventilaþie, instalându-se „datoria de oxigen”.
102
RESPIRAÞIA
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
1. Gripa z Boalã infecto-contagioasã de z Stare generalã alteratã, febrã, z Cãlirea organismu-
naturã viroticã (ribovirus) inflamaþie acutã a cãilor respiratorii lui
superioare (IACRS), dureri muscu- pentru mãrirea rezis-
lare, astenie, tulburãri digestive, tenþei la îmbolnãviri
tulburãri nervoase (dureri de cap, z Evitarea frigului,
insomnii, aglomeraþiilor ºi con-
convulsii) tactului cu persoane
z Posibile complicaþii bolnave
z Purtarea unei îmbrã-
2. Fibroza pulmonarã z Iradierea terapeuticã pentru z Scleroza þesutului pulmonar cu
cãminþi adecvate mo-
— dezvoltarea exageratã tumori maligne sau secundar insuficienþã respiratorie (modificãri dificãrilor de tempera-
a þesutului conjunctiv dupã bronºitã cronicã, de ritm ºi volum respirator) ºi turã a mediului
sãrac în celule ºi bogat silicozã, TBC tulburãri cardiace z Evitarea fumatului
în fibre de colagen în z Emfizem
ºi a mediilor cu fum
parenchimul pulmonar de þigarã (fumatul
3. Emfizem pulmonar z Obstrucþia cãilor z Distensie alveolarã, scãderea elas- pasiv)
— sindrom cu acumula- respiratorii în crize de astm sau ticitãþii pulmonare, creºterea volu- z Practicarea sportu-
re de aer în þesutul în inflamaþia bronhiilor mului de aer rezidual, lui, plimbãrilor ºi
pulmonar interstiþial z Diverse profesii (sticlari, dispnee permanentã, cianozã*, tuse, drumeþiilor în aer
instrumentiºti suflãtori etc.) torace cu aspect globulos curat
z Boli cronice z Alimentaþie bogatã
pulmonare (bronºite, TBC) în vitamine
LUCRÃRI PRACTICE
Mecanica respiraþiei
Demonstrarea funcþiilor diafragmei ºi a mecanismului miºcãrilor respiratorii cu aparatul Donders
Pentru aceastã lucrare se foloseºte aparatul Donders aflat în dotarea laboratoarelor de biologie din ºcoli.
Înainte de începerea experimentului se face recunoaºterea pãrþilor componente ale aparatului ºi se face o
analogie a pãrþilor sale cu structurile sistemului respirator ºi cu componentele cavitãþii toracice.
Manevrând inelul, se efectueazã miºcãri de întindere ºi revenire a foiþei de cauciuc ºi se urmãreºte efectul
acestora asupra baloanelor de cauciuc care simuleazã plãmânii.
Prin observaþii directe asupra efectului acestor manevre se determinã: elasticitatea þesuturilor pulmonare;
funcþia diafragmei în mecanica respiraþiei; succesiunea inspiraþiei ºi expiraþiei, momentele pãtrunderii ºi
expulzãrii aerului; modul în care plãmânii urmeazã pasiv miºcãrile cutiei toracice.
103
RESPIRAÞIA
EVALUARE
A. Selectaþi literele corespunzãtoare rãspunsurilor corecte:
1. Leucocitele participã la: 4. Vascularizaþia funcþionalã a plãmânilor este asigu-
a. fagocitozã; ratã de:
b. transportul gazelor respiratorii; a. arterele bronºice;
c. procesul de imunitate; b. arterele pulmonare;
d. menþinerea echilibrului acido-bazic; c. mica circulaþie;
e. diapedezã. d. marea circulaþie.
2. În atriul drept al inimii se deschid urmãtoarele 5. Oxigenul este transportat de sânge în urmãtoarele
vase: forme:
a. artera aortã; a. bicarbonat de sodiu;
b. venele cave; b. dizolvat în plasmã;
c. venele pulmonare; c. oxihemoglobinã;
d. arterele pulmonare. d. formã liberã.
3. Factorii circulaþiei sângelui prin vene sunt: 6. Unde se încruciºeazã calea aerului cu calea ali-
a. aspiraþia toracicã; mentelor:
b. activitatea cardiacã; a. cavitatea bucalã;
c. „presa abdominalã”; b. faringe;
d. valvulele venoase pentru vasele de deasupra inimii; c. laringe;
e. gravitaþia pentru vasele situate sub inimã. d. trahee;
e. esofag.
B. Un corp ascuþit pãtrunde în toracele unui individ, fãrã sã-i afecteze grav plãmânul. Totuºi, el acuzã
mari dificultãþi în respiraþie. Stabiliþi cauza posibilã.
C. Stabiliþi cauzele inflamãrii ganglionilor limfatici care se aflã în apropierea unor regiuni afectate de
infecþii locale.
SINTEZ|: RESPIRAÞIA
104
EXCREÞIA
4. EXCREÞIA
REACTUALIZARE
8
1
7
4
6
5 2
10
8
Fig. 99. Sistemul excretor — structurã: 1. venã renalã;
2. rinichi; 3. ureter; 4. vezicã urinarã; 5. uretrã; 6. rect;
7. aortã abdominalã; 8. venã cavã inferioarã; 9. arterã
6
renalã; 10. diafragmã.
1 3 4
5
2
11
7
3 10
9
9
105
EXCREÞIA
Procesele catabolice desfãºurate la nivel celular dau naºtere, pe lângã energie, la produºi reziduali: CO2,
uree, acid uric, H2O, amoniac etc. Aceºtia se eliminã parþial prin plãmâni (CO2 ºi o cantitate de apã) ºi prin
piele (apã ºi substanþe minerale).
Cea mai mare parte a produºilor reziduali se eliminã sub formã de urinã, prin rinichi, ceea ce constituie pro-
cesul de excreþie renalã. Formaþiunile anatomice care contribuie la producerea ºi eliminarea urinei formeazã
sistemul excretor.
LUCRÃRI PRACTICE
1. Compoziþia chimicã a urinei
Urina este un lichid cu compoziþie chimicã complexã, conþinând apã, substanþe minerale ºi substanþe orga-
nice. În urina normalã concentraþia acestora este relativ stabilã între anumite limite. Peste aceste limite existã
condiþii patologice. Studiul compoziþiei urinei poate da indicaþii asupra funcþionãrii rinichilor. Este necesarã
urinã proaspãtã, recoltatã dimineaþa pe nemâncate.
a. Evidenþierea clorului. Se toarnã 5 ml urinã într-o eprubetã, se adaugã câteva picãturi de acid azotic 5%,
pânã când reacþia urinei devine acidã. Se adaugã 0,5–1 ml soluþie de azotat de argint 2%. Se produce un preci-
pitat abundent de clorurã de argint.
b. Evidenþierea amoniacului. Se amestecã într-un pahar Berzelius 25 ml urinã cu lapte de var ºi se acoperã
cu o placã de sticlã de care atârnã o hârtie roºie de turnesol. Aceasta devine în scurt timp albastrã, ca urmare a
degajãrii vaporilor de amoniac.
c. Evidenþierea creatininei. Într-o eprubetã cu 5 ml urinã se adaugã câteva picãturi de acid picric ºi puþin
hidroxid de sodiu. Se produce o coloraþie roºie purpurie caracteristicã pentru creatininã.
d. Evidenþierea glucozei. În urina normalã nu se gãsesc decât urme de glucozã, mai ales dupã mese bogate
în glucide sau dupã emoþii puternice. Se eliminã glucozã prin urinã în cazuri patologice (de exemplu în diabetul
zaharat). Pentru cã este greu de procurat urinã patologicã, se poate adãuga 1 g glucozã la 1 l urinã normalã.
Proba Fehling. Se preparã o soluþie din 4 g sulfat de cupru la 100 ml apã distilatã ºi o soluþie de 15 g hidroxid de
sodiu ºi 20 g sare Seignette la 100 ml apã. La 5 ml urinã se adaugã volume egale (0,5 ml) din cele douã soluþii, se agitã
ºi se încãlzesc pânã la fierbere. Prezenþa glucozei este semnalatã de apariþia unui precipitat galben roºcat de oxid cupros.
e. Evidenþierea proteinelor. În lipsa urinei patologice, se adaugã 2–3 ml dintr-o soluþie de albuminã (albuº
de ou bãtut cu 50 ml apã) la 100 ml urinã. Într-o eprubetã cu 10 ml urinã, se controleazã reacþia cu hârtie de tur-
nesol. Dacã este alcalinã, se aciduleazã cu puþin acid azotic.Se încãlzeºte pânã la fierbere ºi apoi se adaugã încet
câteva picãturi de acid acetic 10%. Urina se tulburã datoritã precipitãrii albuminei.
108
EXCREÞIA
EVALUARE
A. Selectaþi literele corespunzãtoare rãspunsurilor corecte:
1. Rinichii asigurã: 3. Nefronul are în componenþã:
a. menþinerea echilibrului acido-bazic; a. ansa Henle;
b. eliminarea din organism a substanþelor toxice; b. capsula Bowman;
c. producerea de energie necesarã vieþii; c. tubul contort proximal;
d. producerea de reninã; d. corpusculul Meissner;
e. eliminarea proteinelor plasmatice. e. corpusculul Malpighi.
2. Cãile urinare aflate în afara rinichilor sunt: 4. Formarea urinei cuprinde urmãtoarele etape:
a. ureterele; a. reabsorbþia glomerularã;
b. bazinetul; b. secreþia tubularã;
c. tuburile urinifere; c. reabsorbþia tubularã;
d. vezica urinarã; d. ultrafiltrarea glomerularã;
e. uretra. e. secreþia de reninã.
B. În urma analizelor efectuate, unui bolnav i se descoperã glucozã în urinã. De ce afecþiune este posi-
bil sã sufere? Explicaþi.
C. Cunoaºteþi afecþiunea numitã popular „pietre la rinichi” (calculi renali). Enumeraþi câteva dintre
cauzele posibile ale formãrii acestora.
109
METABOLISMUL
5. METABOLISMUL
Metabolismul este una din proprietãþile fundamentale ale materiei vii, alãturi de reproducere ºi excitabili-
tate. Metabolismul constã în schimbul permanent de materie ºi energie dintre organism ºi mediu. Cuprinde toate
procesele fizice ºi chimice de organizare, autoîntreþinere ºi de manifestare a materiei vii. Metabolismul cuprinde
douã procese antagonice, aflate în echilibru dinamic: anabolismul, care constã în sinteza de substanþe organi-
ce complexe caracteristice organismului, ºi catabolismul, care constã în degradarea substanþelor organice, cu
eliberare de energie.
Procesele metabolice se desfãºoarã simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt reversibile ºi interconectate. Din
motive didactice, sunt tratate separat: metabolismul substanþelor organice (glucide, lipide, proteine), metabo-
lismul energetic ºi metabolismul mineral. Procesele metabolice care se desfãºoarã la nivel celular constituie
metabolismul intermediar.
110
METABOLISMUL
Procesele de glicogenogenezã ºi glicogenolizã sunt conþinuþi în proteinele tisulare pot fi convertiþi în acid
compensatorii ºi asigurã valoarea constantã a piruvic ºi, urmând calea inversã glicolizei, pot da
glicemiei. Cele douã procese prezintã o mare mobili- naºtere glucozei. Aceeaºi cale este urmatã ºi de
tate datoritã faptului cã glicogenul nu face parte din glicerolul rezultat în urma hidrolizei lipidelor.
structura celularã. Iniþial, acizii graºi sunt convertiþi în acetil-coenzima A
*d. Gluconeogeneza este sinteza glucozei din ºi apoi în glucide. Dacã sinteza are ca final producerea
aminoacizi sau din lipide. 60% dintre aminoacizii de glicogen, se numeºte glicogenoneogenezã.
Sistem port
RINICHI PLÃMÂNI
Fig. 103. Schema metabolismului.
*c. Catabolizarea lipidelor. Trigliceridele din Tab. 29. Randamentul energetic al lipidelor comparativ
depozitele adipoase, utilizate ca substrat energetic, cu cel al glucidelor
sunt hidrolizate în glicerol ºi acizi graºi. Energie produsã
Substanþe energetice
Glicerolul se cupleazã cu cãile metabolice ale glu- (molecule de ATP)
cidelor (gluconeogenezã sau catabolizare oxidativã), Acizi graºi — un mol acid stearic 146 molecule ATP
prin intermediul acidului piruvic. Glucide — un mol glucozã 38 molecule ATP
Acizii graºi sunt degradaþi prin oxidare pânã la
acetil-CoA numai în mitocondrii. Acetil-CoA poate AMINOACIZI ALIMENTARI
pãtrunde în ciclul Krebs, generând CO2, H2O ºi ATP;
poate genera acizi graºi sau poate participa la procesul PROTEINE AMINOACIZI PLASMATICI
TISULARE (ESENÞIALI ªI NEESENÞIALI)
de gluconeogenezã (vezi fig. 103).
Randamentul energetic al degradãrii acizilor graºi PRODUªI DE CATABOLISM
este mai ridicat decât cel glucidic (tab. 29).
Fig. 104. Relaþia dintre proteinele tisulare ºi aminoacizii
5.1.3. Metabolismul protidic plasmatici.
Din cei 20 de aminoacizi care intrã în structura sub-
stanþelor proteice, o parte pot fi sintetizaþi de organis- *Procese metabolice la nivel celular
mul uman. Aceºtia se numesc aminoacizi neesenþiali. a. Biosinteza proteinelor specifice se realizeazã la
Ceilalþi nu pot fi sintetizaþi în organism, deci provin nivelul ribozomilor prin cuplarea aminoacizilor (prin
numai din alimente. Aceºtia poartã numele de amino- legãturi peptidice) în ordinea stabilitã de gena structu-
acizi esenþiali. ralã existentã în ADN, corespunzãtoare proteinei
Aminoacizii rezultaþi în urma digestiei substanþelor respective. Codul conþinut de genã este transcris de
proteice sunt preluaþi în mare parte de cãtre sângele ARN mesager, care migreazã în citoplasmã, la ribo-
venei porte ºi în micã mãsurã de limfã. În sânge, ei se zomi, unde are loc cuplarea aminoacizilor. Proteinele
alãturã aminoacizilor neesenþiali. De aici pot urma sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de
douã cãi: sã rãmânã ca aminoacizi circulanþi în plasma rezistenþã, elastice etc.) ºi funcþionale (enzime, hor-
sangvinã sau sã pãtrundã prin difuziune ori prin trans- moni, albumine, globuline, fibrinogen etc.). Proteinele
port activ în celule (fig. 104). structurale, fibrilare, rãmân în celulele care le sinte-
tizeazã. Proteinele funcþionale, globulare, pot fi elimi-
nate în mediul extracelular.
*Aminoacizii circulanþi
Ei reprezintã puntea de legãturã între cãile metabo- b. Dezaminarea oxidativã este procesul de degra-
lice ale substanþelor proteice. Concentraþia lor plas- dare a aminoacizilor prin îndepãrtarea unei grupãri
maticã este 35–65 g/dl. Fiecare aminoacid prezintã aminice. În urma acestui proces rezultã cetoacizi ºi
limite constante. Aminoacizii plasmatici sunt utilizaþi amoniac. Cetoacizii pot intra în ciclul Krebs, unde sunt
pentru sinteza unor proteine structurale ºi funcþionale oxidaþi complet pânã la CO2 ºi H2O, sau pot participa
sau ca material energetic. Între aminoacizii plasmatici la sinteza de glucozã (gluconeogenezã), la sinteza de
ºi proteinele din þesuturi existã un echilibru dinamic acizi graºi (cetogenezã) sau la refacerea unor amino-
(fig. 104). acizi prin transaminare.
112
METABOLISMUL
Amoniacul rezultat în urma dezaminãrii, toxic chiar c. Transaminarea este calea de sintezã a unor ami-
în concentraþii mici, este neutralizat prin transformarea noacizi neesenþiali prin transferul grupãrii aminice de
lui în uree (ureogenezã). la un aminoacid donor la un cetoacid.
Proteinele degradate ºi aminoacizii utilizaþi în sco- Cetoacizii aminaþi pot fi rezultaþi prin dezaminare
puri energetice sunt, de regulã, substanþe excedentare. sau pot fi produºi de degradare ai glucidelor, lipidelor
Rolul esenþial al proteinelor este cel plastic, structural. ºi proteinelor, corelându-se astfel cãile metabolice ale
celor trei tipuri de substanþe organice.
113
METABOLISMUL
5.3. NUTRIMENTELE
Alimentele sunt un amestec eterogen de substanþe
organice ºi anorganice, care asigurã în organism
creºterea, reînnoirea ºi repararea þesuturilor uzate.
Dupã origine, alimentele sunt de naturã animalã
(carnea, laptele, ouãle etc.), vegetalã (cerealele,
legumele, fructele) (fig. 105) ºi mineralã (sãruri, apã).
Dupã compoziþia lor chimicã, alimentele se clasificã
în: alimente de naturã proteicã, glucidicã, lipidicã,
vitamine, sãruri minerale, apã.
Majoritatea substanþelor alimentare au o structurã
chimicã complexã, diferitã de cea a constituenþilor
organismului. Ele suferã în organism o serie de trans-
formãri mecanice, fizice ºi chimice. Totalitatea acestor
transformãri constituie digestia.
Transformãrile substanþelor organice conþinute în
alimente sunt redate sintetic în tabelul 33.
Odatã absorbite, substanþele organice cu molecule
simple îndeplinesc în organism rol plastic (în special
proteinele), energetic (mai ales glucidele ºi lipidele) ºi
funcþional (enzimele, pigmenþii, hormonii) (tab. 34).
Sediul digestiei este tubul digestiv. Pentru a putea fi
absorbite prin mucoasa intestinalã, alimentele suferã în
tubul digestiv douã categorii de transformãri:
mecanice ºi chimice studiate la capitolul „digestia ºi
Fig. 105. Alimente de origine animalã ºi vegetalã. absorbþia”.
Substanþele organice
Tab. 33. Transformarea substanþelor organice în nutrimente
Substanþele organice cu molecule … se transformã prin hidrolizã, cu aju- … rezultând substanþe organice simple,
complexe, specifice, insolubile, neab- torul enzimelor specifice... nespecifice, solubile, uºor absorbabile
sorbabile... (principii alimentare sau nutrimente)
— proteine — proteolitice — aminoacizi
— glucide complexe-polizaharide — glicolitice — glucide simple, monozaharide
— lipide — lipolitice — acizi graºi ºi glicerol
114
METABOLISMUL
Apa La o pierdere de 15% a apei din organism, creierul
Cantitativ (60%), apa reprezintã o componentã îºi înceteazã activitatea. Aportul de apã necesar
esenþialã a organismului, în cadrul cãruia îndeplineºte menþinerii echilibrului hidric se iniþiazã prin apariþia
urmãtoarele funcþii principale: formeazã mediul intern, senzaþiei de sete. Setea este cauzatã de deshidratarea
este solvent pentru substanþele organice ºi anorganice extracelularã ºi intracelularã, în special a neuronilor
ºi intervine în termoreglare. centrului setei din hipotalamus.
Din necesarul zilnic de 40 g apã/kg corp, 35 g sunt Centrul setei este localizat în hipotalamusul anteri-
reprezentate de apa exogenã ºi 5 g de apa endogenã. or, în apropierea nucleilor anteriori secretori de ADH,
Apa exogenã pãtrunde sub formã de alimente lichide ºi ceea ce explicã hipersecreþia hormonului la excitarea
solide, iar apa endogenã este apa rezultatã din lanþul acestui centru prin deshidratare.
respirator mitocondrial.
În funcþie de substanþa oxidatã, cantitatea de apã
endogenã variazã dupã cum urmeazã: Sãrurile minerale
Sãrurile minerale au importanþã fiziologicã deo-
la 100 g lipide 107 g apã sebitã în menþinerea echilibrului acido-bazic ºi hidro-
la 100 g glucide 55,5 g apã electrolitic, în contracþia muscularã, în stimularea ºi
la 100 g proteine 41 g apã inhibarea activitãþii enzimelor, în excitabilitate etc.
Deosebirea esenþialã dintre metabolismul mineral ºi
Menþinerea constantã a bilanþului hidric presupune cel al substanþelor organice constã în faptul cã sub-
ca volumul apei ingerate ºi al celei eliminate prin stanþele minerale nu se produc în organism. Ele sunt
rinichi, plãmâni, piele ºi materii fecale sã fie egale. ingerate, îºi îndeplinesc rolul fiziologic ºi sunt elimi-
Acest volum este de aproximativ 2 500 centrimetri nate prin rinichi, prin piele ºi prin materiile fecale
cubi/zi. (tab. 35).
Tab. 35. Principalii ioni minerali
*5.4. VITAMINELE
Vitaminele sunt substanþe organice indispensabile metabolismului celular. Ele sunt, alãturi de enzime ºi hor-
moni, biocatalizatori care participã obligatoriu în alcãtuirea raþiilor alimentare. Cu unele excepþii, nu pot fi sinte-
tizate în organism. Se clasificã în vitamine hidrosolubile (complexul B, C) ºi vitamine liposolubile (A, D, E, F, K).
116
METABOLISMUL
EVALUARE
1. Asociaþi procesele din coloana din dreapta cu 2. Selectaþi rãspunsurile corecte.
tipurile de metabolism corespunzãtoare. Laturile metabolismului sunt:
Metabolism glucidic_______ a. transaminarea a. contrarii;
Metabolism lipidic________ b. lipogeneza b. antagoniste;
Metabolism protidic_______ c. glicogenoliza c. simultane;
Metabolism energetic______ d. metabolismul bazal d. în echilibru dinamic;
e. dezaminarea oxidativã e. reversibile;
f. gluconeogeneza f. ireversibile;
g. glicoliza g. complementare.
h. lipoliza
117
SISTEMUL REPRODUCÃTOR
C. FUNCÞIA DE REPRODUCERE
1. SISTEMUL REPRODUCÃTOR
Prin reproducere se asigurã perpetuarea speciei umane. Fiinþa nouã rezultã prin dezvoltarea ontogeneticã a
zigotului. Acesta se formeazã prin fecundaþia dintre douã celule sexuale, numite gameþi. Gameþii se formeazã în
gonadele cuprinse în sistemele genitale masculin ºi feminin.
1.1. SISTEMUL REPRODUCÃTOR MASCULIN
Componente
Este alcãtuit din organele genitale interne ºi externe (fig. 106).
Organele genitale interne sunt: testiculele, conductele excretoare ºi glandele anexe.
a. Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pe-
reche de formã ovoidã, având pe marginea posterioarã
epididimul, care conþine canalul de excreþie a spermei.
Testiculele sunt situate în scrot.Testiculul este acoperit
1 de o membranã fibroasã, albuginea. Aceasta trimite
2 spre interior septuri ce împart testiculul în lobuli for-
3 maþi din 2–3 tubi seminiferi, producãtori de spermã, ºi
4 þesut interstiþial, producãtor de hormoni masculini.
5 Tubii seminiferi se unesc formând un canal unic care,
6 15 la ieºirea din epididim, devine canal deferent (fig.
7 14 107). Canalele deferente pãtrund în bazin, înapoia
8 vezicii urinare, ºi se continuã cu canalul ejaculator,
9 care se uneºte cu canalul de excreþie al veziculei semi-
10 11
13 nale, strãbate prostata ºi se deschide în uretrã.
12
Fig. 106. Organe genitale masculine: 1. vezicã urinarã; Vascularizaþia testiculului este asiguratã de mai
2. veziculã seminalã; 3. os pubis; 4. prostatã; 5. canal de- multe artere. Cea mai importantã este artera testicu-
ferent; 6. corp cavernos; 7. uretrã; 8. penis; 9. gland; larã, ramurã a aortei abdominale. Sângele venos este
10. prepuþ; 11. testicul; 12. scrot; 13. epididim; 14. anus; colectat de vene omonime. Limfa este colectatã de
15. coloanã vertebralã.
vase limfatice, care merg paralel cu venele.
2 3 Inervaþia testiculului este vegetativã, simpaticã ºi
1 parasimpaticã.
4
b. Veziculele seminale secretã un lichid care se
eliminã în canalul ejaculator, servind ca transportor ºi
5
ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
6 c. Prostata, glandã tubuloacinoasã situatã în jurul
porþiunii iniþiale a uretrei, secretã un lichid lãptos care
7 intrã în compoziþia spermei.
Organul genital extern este penisul, organul
11 8
copulator masculin, alcãtuit din doi corpi cavernoºi ºi
corpul spongios, care acoperã complet uretra. El este ºi
10 9
organ al micþiunii.
Fig. 107. Secþiune schematicã în testicul: 1. testicul; Fiziologie
2. epididim; 3. canal eferent; 4. reþea testicularã; 5. tub
Testiculul îndeplineºte douã funcþii: producerea de
drept; 6. tub seminifer; 7. canal epididimar; 8. canal defe-
rent; 9. sept interlobular; 10. lobuli; 11. albuginee. spermatozoizi ºi secreþia de hormoni androgeni.
118
SISTEMUL REPRODUCÃTOR
*a. Spermatogeneza începe la pubertate (14–16
ani). Procesul se desfãºoarã permanent ºi este o succe-
siune de diviziuni celulare în urma cãrora se matureazã n n n n
spermatozoizii (fig. 108). spermatozoizi
Spermiogeneza
Spermatozoidul (gametul masculin) este o celulã
mobilã microscopicã (50–70 microni), alcãtuitã din
cap, piesã intermediarã ºi flagel. Spermatozoizii devin n n n n
mobili numai în lichidul spermatic ºi sunt expulzaþi spermatide
odatã cu sperma prin ejaculare. La o ejaculare se elimi-
nã aproximativ 300 de milioane de spermatozoizi.
n n
Spermatozoizii sunt de douã feluri, dupã cromo-
Meioza spermatocite de ordinul II
zomii de sex pe care îi posedã: 22+X sau 22+Y,
deoarece bãrbaþii au cromozomii de sex X ºi Y.
b. Secreþia de hormoni androgeni: testosteronul, 2n
hormon pe bazã de colesterol. spermatocite primare (I)
1.2. SISTEMUL REPRODUCÃTOR eliberare
FEMININ 2n
Componente
Este format din organe genitale interne ºi externe spermatogonie 2n mitozã
me
(fig. 109.) mb 2n
ran
ã ba
Organele genitale interne sunt: ovarul, trompa zalã
a tub
ului se
uterinã, uterul ºi vaginul. minifer
119
SISTEMUL REPRODUCÃTOR
2 3 Ciclul menstrual normal, cu o duratã de 28 de zile,
1 4
începe la pubertate ºi constituie un element principal al
5 caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa
începe la vârsta de 11–15 ani ºi este influenþat de con-
6
stituþia fizicã, rasã, climã, de alþi factori de mediu ºi de
factori patogeni. El înceteazã în jurul vârstei de 50 de
14 ani, când se instaleazã menopauza. Cuprinde trei faze:
z faza menstrualã, cu durata de 2–3 zile, în care
7
13 stratul superficial al mucoasei uterine distruse se elimi-
nã împreunã cu o anumitã cantitate de sânge;
8 z faza proliferativã, între a 4-a ºi a 14-a zi, caracte-
12
11 10 9
rizatã prin îngroºarea mucoasei uterine;
z faza secretorie, care dureazã de la a 15-a zi pânã la un
Fig. 110. Structura ovarului: 1. hil; 2. foliculi primari;
nou ciclu, în cazul când nu a avut loc fecundarea ovulului.
3. foliculi secundari; 4. albuginee; 5. epiteliu germinativ;
6. lichid folicular; 7. folicul matur; 8. ruperea foliculului; Aceste modificãri ale mucoasei uterine creeazã condiþiile
9. ovul eliminat; 10. zonã corticalã; 11. cheag de sânge; optime pentru grefarea ovulului fecundat (fig. 111).
12. corp galben; 13. corp galben degenerat; 14. þesut conjunctiv. d. Vaginul se gãseºte în continuarea uterului. Este
ovulaþie
un organ cavitar, care se deschide la exterior în
regiunea vulvei.
B Organul genital extern este vulva. Ea cuprinde
labiile mari ºi muntele lui Venus, labiile mici ºi cli-
torisul, orificiul vaginal ºi glandele externe vaginale.
Orificiul inferior al vaginului este acoperit la virgine
de o membranã, himenul, de formã semilunarã sau
inelarã, care se rupe la primul contact sexual.
C
A
Anexele sistemului genital feminin sunt glandele
mamare, care au rolul de a elabora laptele necesar
hrãnirii copilului. Glanda este formatã din lobi, iar
aceºtia din lobuli, care au ca unitate secretorie acinul.
A B C Este învelitã într-o pãturã de þesut adipos. Fiecare lob
are un canal de excreþie, care se deschide pe o proemi-
nenþã numitã mamelon. În fiecare mamelon se gãsesc
deschiderile a 12–20 de canale galactofore.
Fiziologia
Ovarul are rolul de a forma ºi elibera în fiecare lunã
un ovul (ovogenezã) ºi de a secreta hormoni, care
Fig. 111. Fazele ciclului menstrual: A. fazã menstrualã.
B. fazã proliferativã. C. fazã secretorie.
favorizeazã fecundarea acestuia ºi pregãtesc organis-
mul pentru gestaþie (graviditate sau sarcinã).
Organele genitale constituie porþi de intrare în *a. Ovogeneza (fig. 112) este procesul de formare
organism pentru numeroºi agenþi patogeni care sunt a ovulului în foliculii ovarieni din epiteliul germinativ
la originea bolilor venerice. Contactele sexuale în- al zonei corticale a ovarului.
tâmplãtoare ºi neprotejate reprezintã modalitãþile de Ovulul, una din cele mai mari celule din organism,
rãspândire ale acestora în cadrul populaþiei umane. are un diametru de 200 microni ºi poate fi vãzut chiar
Cele mai cunoscute boli venerice sunt sifilisul ºi cu ochiul liber. În structura ovulului intrã o membranã
blenoragia. Tratarea lor este îndelungatã ºi costisi- vitelinã, citoplasmã ºi nucleu.
toare. La acestea se poate adãuga SIDA, ca boalã cu Epiteliul folicular rãmas în urma ovulaþiei începe sã
transmitere preponderent sexualã. prolifereze ºi formeazã corpul galben, care secretã atât
120
SISTEMUL REPRODUCÃTOR
progesteron, cât ºi estrogeni. Dacã ovulul nu este Utilizarea acestor metode permite planificarea
fecundat, în a 24-a zi a ciclului corpul galben începe sã familialã. În cazul unei sarcini nedorite, se poate prac-
degenereze ºi se cicatrizeazã. Dacã ovulul a fost fecun- tica în primele trei luni avortul la cerere, dar numai în
dat, corpul galben persistã ºi are o activitate endocrinã cabinetele medicale de specialitate.
intensã în primul trimestru al sarcinii. Legarea trompelor uterine sau a canalelor sperma-
b. Secreþia de hormoni ovarieni: estrogeni ºi tice este o metodã contraceptivã chirurgicalã care duce
progesteron. la sterilitate definitivã.
2. SÃNÃTATEA REPRODUCERII
2.1. PLANNINGUL FAMILIAL n
Sexualitatea este parte integrantã a vieþii oricãrei ovul
persoane normale. Comportamentul sexual, comporta- Maturare
ment complex, este prezent ºi la animale, începând cu
perioada atingerii maturitãþii sexuale, dar la om pre- n n
zintã caractere distincte. al doilea globul polar preovul
La om, comportamentul sexual are la bazã nu nu-
n n
mai factorii biologici legaþi de apartenenþa la un anu-
mit sex, de atracþia fizicã, de contactul sexual ºi de pro-
creare, ci ºi factori psihologici ºi sociali (afecþiune, n n
2.2. CONCEPÞIE ªI 2 6
CONTRACEPÞIE 7
Fig. 114. Faze ale naºterii (A – expulzia fãtului; B – ex- Orice perturbare a acestora poate influenþa negativ
pulzia placentei): 1. placentã; 2. uter; 3. cordon ombilical. desfãºurarea normalã a naºterii.
122
SISTEMUL REPRODUCÃTOR
— inflamaþii acute sau germeni saprofiþi care pot menstruale, tulburãri diges- ale dezordonate, a relaþi-
cronice ale vaginului deveni virulenþi tive ºi nervoase ilor sexuale întâmplãtoare
ºi neprotejate
Adenom de prostatã Tumorã benignã a Apare frecvent la bãrbaþi în
prostatei cu origine insufi- vârstã, cu urinãri dese ºi
cient cunoscutã, probabil întrerupte, dificultãþi la uri-
hormonalã (scãderea pro- nare, dureri în perineu*, dere-
ducerii de testosteron) glãri ale activitãþii sexuale
EVALUARE
A. Selectaþi literele corespunzãtoare rãspunsurilor corecte.
1. Spermatogeneza: 4. Nu fac parte din structura ovarului:
a. este producerea de spermatozoizi; a. foliculii ovarieni;
b. se desfãºoarã permanent; b. zona corticalã;
c. începe la pubertate; c. canalele deferente;
d. se desfãºoarã în þesutul interstiþial; d. trompele uterine;
e. se desfãºoarã în tubii seminiferi. e. zona medularã.
2. Care dintre combinaþii este caracteristicã 5. Hormonii secretaþi de ovar sunt:
noului nãscut normal, de sex feminin: a. hormonul foliculostimulant;
a. (22+X) + (22+Y); b. progesteronul;
b. (22+0) + (22+Y); c. hormonii estrogeni;
c. (22+X) + (22+X); d. hormonul luteinizant;
d. (22+XX) + (22+X). e. testosteronul.
3. Placenta: 6. Ovulaþia:
a. secretã prolactinã; a. începe de la naºtere;
b. este organ endocrin; b. este determinatã de hormonul luteinizant;
c. are rol de barierã imunitarã; c. începe între 11 ºi 15 ani;
d. realizeazã schimburile nutritive dintre d. se desfãºoarã în zona corticalã a ovarului;
mamã ºi fãt. e. se desfãºoarã în zona medularã a ovarului.
B. Alãturaþi sistemelor din coloana I organele corespunzãtoare din coloana II.
I II a. veziculele seminale;
1. Sistemul reproducãtor masculin b. trompele uterine;
__________________________ c. vulva;
d. prostata;
2. Sistemul reproducãtor feminin e. epididimul;
_________________________ f. himenul
g. uretra;
123
ORGANISMUL - UN TOT UNITAR
D. ORGANISMUL - UN TOT UNITAR
1. HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN
Homeostazia este proprietatea generalã a sistemelor biologice de a-ºi menþine parametrii în limitele echili-
brului funcþional. Homeostazia organismului uman se realizeazã prin acþiunile coordonate ale sistemelor ner-
vos, endocrin ºi cardiovascular. Acþiunile homeostatice se desfãºoarã în sensul reglãrii funcþiilor interne ale
organismului ºi în sensul echilibrãrii acestora cu mediul ambiant.
Principalele mecanisme prin care se realizeazã homeostazia sunt prezentate în tabelul 38.
Tab. 38. Mecanismele ºi direcþiile de acþiune homeostatice
Mecanisme Direcþii de acþiune
Mecanisme fizico-chimice — menþinerea echilibrului hidroelectrolitic
— menþinerea echilibrului acido-bazic
Mecanisme genetice — reglarea biosintezei proteice ºi a diviziunilor celulare
Mecanisme neuro-umorale — reglarea funcþiilor senzitivo-motorii
— reglarea secreþiilor endocrine
— reglarea funcþiilor motorii ºi secretorii digestive
— reglarea activitãþii cardiovasculare
— reglarea respiraþiei
— reglarea proceselor de excreþie
— reglarea proceselor metabolice
— reglarea activitaþii sexuale
125
ORGANISMUL - UN TOT UNITAR
EVALUARE FINALÃ
1. Identificaþi câteva dintre noþiunile învãþate la biologie în acest an, care sunt comune ºi altor ºtiinþe (chimie,
fizicã, matematicã etc.). De exemplu: oxidare, difuziune, volum, conductibilitate, amplitudine, reducere, con-
centraþie, refracþie, echilibru, energie, forþã.
Întocmiþi o listã cu noþiunile identificate, grupate în funcþie de diversele discipline de învãþãmânt.
2. Realizaþi un eseu cu tema:
„Fenomene fizice ºi chimice cu implicaþii în desfãºurarea funcþiilor fundamentale ale organismului uman.”
Eseul trebuie sã parcurgã urmãtoarele etape:
– selectarea unei noþiuni din lista alcãtuitã anterior;
– definirea noþiunii selectate;
– descrierea rolului pe care îl îndeplineºte procesul fizic sau chimic selectat în desfãºurarea funcþiilor orga-
nismului;
– importanþa procesului descris în ansamblul funcþiilor organismului.
3. Explicaþi în ce mãsurã cunoºtinþele de chimie, fizicã, matematicã etc. vã ajutã în înþelegerea funcþiilor
organismului.
126
GLOSAR
A E
abolire — desfiinþare, absenþã. echimozã — vânãtaie.
acidozã — creºterea aciditãþii sângelui ºi perturbarea echilibrului acido- edem — acumulare de lichid la nivelul unui þesut.
bazic. epifizã — extremitatea mai voluminoasã a unui os lung.
acuitate — însuºirea unui analizator de a percepe ºi de a diferenþia stimuli erector — ridicãtor.
acut — brusc, cu evoluþie scurtã ºi manifestãri intense. eritropoiezã — funcþie de producere a globulelor roºii.
adinamie — diminuarea activitãþii motorii spontane. eructaþie — eliminare pe cale bucalã a gazelor din stomac.
adipocite — celule conjunctive care depoziteazã lipide. estrogen — hormon cu acþiune asupra organelor ºi caracterelor sexuale
afecþiune — boalã, stare patologicã. feminine.
aglutinare — aglomerare ºi lipire a hematiilor sau a altor celule. exoftalmie — ieºirea în afarã a globului ocular.
algie — durere. exteroceptiv — care recepþioneazã stimuli din afara organismului.
anastomozã — unire, legãturã. extrasistolã — contracþie globalã sau parþialã a inimii care tulburã ritmul
androgen — care determinã caractere de masculinitate. regulat de bazã.
anemii — boli datorate deficitului global de hemoglobinã. extrinsec — care vine din afarã.
angstrom — a zecea milioana parte dintr-un milimetru (10–10 m).
ansã — partea curbã a unui organ. F
anurie — încetarea eliminãrii de urinã. fanere — anexe ale pielii, cu rol de protecþie a organismului.
anxietate — neliniºte, îngrijorare. foliat — în formã de frunzã.
apnee — întreruperea temporarã a respiraþiei. folicul — veziculã glandularã sau ganglionarã.
aponevrozã — membranã conjunctivã prin care se inserã muºchii laþi. foliculitã — infecþie a foliculului firului de pãr.
atrofie — regresiunea morfologicã ºi funcþionalã a unui þesut sau organ. fosfatemie — concentraþia de fosfaþi din sânge.
atropinã — alcaloid toxic extras din mãtrãgunã (Atropa), cu efect puternic fosfaturie — eliminarea prin urinã a fosfaþilor.
calmant asupra sistemului nervos. frison — contracþie involuntarã ritmicã a musculaturii, ducând la tremurã-
avitaminozã — lipsa de vitamine. turi.
fungiform — în formã de ciupercã.
B
benign — cu evoluþie favorabilã, fãrã complicaþii, uºor. G
biauricular — cu ambele urechi. ganglion — formaþiune globularã ce cuprinde neuroni ºi fibre nervoase
bradicardie — rãrirea ritmului cardiac. (ganglion nervos) sau vase limfatice (ganglion limfatic).
gastrocnemian — muºchi din regiunea posterioarã a gambei.
C gingivitã — inflamaþie a gingiilor.
calcemie — concentraþia calciului în sânge. glicemie — concentraþia glucozei din sânge.
calculi — formaþiuni dure, care apar în urma precipitãrii sãrurilor conþinute glicolizã — descompunerea anaerobã a glicogenului sau a glucozei pânã la
în lichidele organismului. acid lactic, acid piruvic sau acetil-coenzima A.
calus — þesut nou ce se formeazã la nivelul fracturilor, cu rol de a asigura glicogenolizã — descompunerea enzimaticã a glicogenului în glucozã.
unirea segmentelor osoase. glicogenogenezã — sinteza glicogenului din glucozã.
cetogenezã — producerea de corpi cetonici pe seama degradãrii acizilor glicozurie — eliminarea glucozei prin urinã.
graºi. glisant — care alunecã.
chimiotactism — atracþie chimicã. gluconeogenezã — sinteza glucidelor din compuºi neglucidici (lipide sau
cianozã — coloraþie albastrã - vineþie a pielii ºi mucoaselor. proteine).
ciclul Krebs — ciclul acizilor tricarboxilici; etapã în degradarea oxidativã gonade — organele genitale interne (ale ambelor sexe).
a substanþelor organice, cu producere de energie. gradient — variaþie a unei unitãþi de mãsurã scalarã.
circumvalat — înconjurat de ºanþuri.
colicã — durere abdominalã foarte puternicã, având caracter spasmodic. H
comã — stare patologicã gravã a organismului, manifestatã prin pierderea hematogen — producãtor de elemente figurate sangvine.
cunoºtinþei, tulburãri psihomotorii ºi senzoriale. hematom — tumorã care conþine o aglomerare de sânge închistat, cauzatã
condrogenezã — formarea þesutului cartilaginos. de o hemoragie.
conexiune inversã — acþiunea de corecþie ºi de reglare a unui sistem infor- hemeralopie — boalã caracterizatã prin scãderea acuitãþii vizuale la luminã.
maþional asupra centrului de comandã al sistemului (feed-back). hemiplegie — paralizia unei jumãtãþi de corp.
contiguitate — apropiere foarte mare, dar nu atingere. hemostazã — oprirea unei hemoragii.
controlateral — referitor la parta opusã a unui punct sau a unei regiuni. hernie — ieºirea unor viscere printr-un orificiu normal sau accidental al
cronic - de duratã, cu evoluþie lentã. peretelui abdominal.
hidrolizã — descompunere cu ajutorul apei.
D hiperfagie — consumul unei cantitãþi exagerate de alimente.
dB (decibel) — unitate de mãsurã a intensitãþii sunetului. hil — locul de pãtrundere a vaselor ºi nervilor într-un organ.
decusaþie — încruciºare. hiperglicemie — creºterea cantitãþii de glucozã din sânge.
dermatitã — afecþiune inflamatorie a pielii. hipertonie — creºterea tonusului muscular.
deutoneuron — al doilea neuron al unei cãi nervoase. hipertrofie — creºterea exageratã a unor formaþiuni anatomice.
diafizã — porþiunea de mijloc a unui os lung. hiperpnee — respiraþie anormalã, rapidã.
diapedezã — trecerea leucocitelor prin pereþii endoteliului capilar în spaþi- hipotermie — diminuare a temperaturii corporale.
ile intercelulare. hipoxie — deficienþã de oxigen.
dispnee — tulburarea ritmului ºi frecvenþei respiratorii. hemofilie — maladie geneticã manifestatã prin deficienþe de coagulare a
distensie — întindere sau inflamare excesivã, care determinã mãrirea volu- sângelui.
mului unui organ. homeostazie — menþinerea constantã a unor parametri fizico-chimici,
distrofie — alterarea structurii naturale a unui þesut sau organ. biochimici, fiziologici etc. ai organismului.
drenare — evacuarea unui lichid. homeotermie — menþinerea constantã a temperaturii corpului.
127
I pinocitozã — proces de înglobare de cãtre celule a unor picãturi de soluþii
icter — colorarea galbenã a pielii ºi mucoaselor datoritã de obicei infiltrãrii prin invaginarea membranei ºi formarea unor vezicule.
cu pigmenþi biliari. piriform — în formã de parã.
inflamaþie — reacþia localã a organismului faþã de un agent patogen. plantã — talpa piciorului.
inaniþie — stare de subnutriþie, manifestatã prin slãbiciune fizicã accentu- plex — împletiturã de fibre nervoase sau/ºi vase sangvine.
atã. plicã — cutã, îndoiturã a unei formaþiuni anatomice.
inserþie — legare, fixare pe os a unui muºchi. polidipsie — sete exageratã, însoþitã de consum mare de apã.
„in situ” — (la) în locul sãu. polifagie — consum exagerat de alimente.
intramural — în interiorul peretelui unui organ. poliurie — eliminarea abundentã de urinã.
intrinsec — propriu, din interior. posturã — þinutã; poziþie a corpului.
involuþie — atrofia unui þesut sau organ ca urmare a scãderii funcþiei aces- proprioceptiv — care se referã la sensibilitatea generatã de stimuli
tuia. proveniþi din muºchi, tendoane ºi articulaþii.
protoneuron — primul neuron al unei cãi nervoase.
J protopatic — de analizã grosierã.
juxtamedular — care se gãseºte în apropierea zonei medulare. R
juxtaglomerular — care se gãseºte în vecinãtatea glomerulului renal. RBW — reacþia Bordet–Wasserman pentru depistarea agentului patogen al
sifilisului.
K
regurgitare — revenirea în cavitatea bucalã a conþinutului gastric.
kinestezic — legat de simþul miºcãrii.
remaniere — modificare.
L
limfoid — organ în care se formeazã limfocite. S
lipogenezã — sintezã a substanþelor de naturã lipidicã. sapid — care are gust.
lipolizã — descompunerea substanþelor organice de naturã lipidicã sub sarcolemã — membrana celulei musculare.
acþiunea unor enzime specifice. semipermeabilitate — proprietatea unor membrane de a permite trecerea
selectivã a componentelor unui amestec.
M senzitiv — înzestrat cu sensibilitate; sensibil.
macroergic — care elibereazã prin hidrolizã o mare cantitate de energie. senzorial — care este în legãturã cu sistemul nervos ºi cu organele de simþ;
malign — grav, periculos, cu evoluþie nefavorabilã. cu producerea senzaþiilor, cu recepþia stimulilor externi sau interni.
mediastin — partea centralã a cavitãþii toracice în care este situatã inima. sfincter — muºchi circular situat în pereþii unor organe tubulare
melaninã — pigment de culoare închisã, care dã culoare pielii, pãrului etc. sau orificii naturale, care prin contracþie diminueazã deschiderea acestora.
melanocite — celule în care este prezent pigmentul melaninã, care conferã simptom — semn de boalã.
þesuturilor nuanþe de culori de la galben la negru. sinciþiu — masã de protoplasmã cu mai mulþi nuclei, provenitã din fuzi-
menisc — cartilaj intraarticular. unea mai multor celule.
metamerie — împãrþirea corpului sau a unor organe în segmente identice. sindrom — grup de simptome care apar împreunã în cursul unei boli.
metastazã — rãspândirea la distanþã a unei tumori maligne pe cale sangv- somatic — care se referã la corpul organismelor vii.
inã, limfaticã etc. spasm — contracþie bruscã, exageratã, a musculaturii involuntare.
mezenter — pliu al peritoneului, care fixeazã organele digestive de spasmofilie — formã de convulsie, în special la copii, cu cauze variate
peretele posterior al cavitãþii abdominale. (boli infecþioase, hipocalcemie etc.).
mucoasã — membranã secretoare de mucus, care tapeteazã cavitãþile stenozã — strâmtarea unui orificiu sau a unui organ cavitar.
organismului. strangulaþie Ranvier — porþiune de axon aflatã între douã celule
Schwann, unde teaca de mielinã este întreruptã.
N
necrozã — moartea unei porþiuni de þesut sau organ, datoratã suprimãrii T
circulaþiei arteriale. tahicardie — accelerarea funcþiei cardiace, care depãºeºte valoarea nor-
neurosecreþie — secreþie a unor celule nervoase. malã fiziologicã.
nm (nanometru) — submultiplu al metrului (1 m = 109 nm). telereceptor — receptor de la distanþã.
nociceptiv — capabil sã recepþioneze factori dãunãtori organismului. termogenezã — producere de cãldurã.
termolizã — eliminare, pierdere de cãldurã.
O tonus — stare permanentã de uºoarã tensiune a muºchilor unui organism
ocluzie — oprirea tranzitului printr-un organ tubular. sãnãtos aflat în stare de repaus.
odorant — care miroase. tract — cale, drum.
oligurie — reducerea volumului de urinã eliminatã zilnic.
transaminare — transferul unor grupãri animice de la un aminoacid la un
ontogenie — dezvoltarea unui individ de la starea de zigot pânã la adult.
cetoacid, având ca rezultat obþinerea altui aminoacid.
osmozã — trecerea unei soluþii printr-o membranã semipermeabilã,
transport activ — trecerea unor substanþe printr-o membranã, cu consum
datoritã presiunii osmotice (diferenþei de concentraþie).
energetic.
osteomalacie — decalcifierea þesutului osos datoritã tulburãrii metabolis-
mului fosfo-calcic. traumatism — leziune provocatã organismului de acþiunea unor factori
externi (mecanici, fizici etc.).T
P travaliu — activitate; lucru mecanic (medical – momentul naºterii).
patologie — ramurã a medicinei care studiazã cauzele ºi simptomele bolilor. tropism — tendinþã de orientare spre o anumitã þintã.
pericondru — înveliº conjunctiv al cartilajelor.
perineu — partea inferioarã a micului bazin traversatã la bãrbaþi de uretrã U
ºi rect, iar la femei de uretrã, vagin ºi rect. umoral — de naturã lichidã.
periost — înveliº conjunctiv al oaselor. uraþi — sãruri ale acidului uric.
peristaltism — totalitatea miºcãrilor de contracþie succesivã în direcþie
antero-posterioarã a musculaturii pereþilor unor organe tubulare. V
peritoneu — membranã conjunctivã ce cãptuºeºte la interior cavitatea viscere — organele cavitãþilor toracicã ºi abdominalã.
abdominalã ºi înveleºte unele organe abdominale. visceroceptiv — interoceptiv; care recepþioneazã stimuli din organele interne.
peritonitã — inflamaþie a peritoneului. VSH — viteza de sedimentare a hematiilor.
128