Vol 2 - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE

Ionuţ Damian Dan Zamfirescu
Tudor Postelnicu Eugen Morariu
PROIECTAREA
STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
ÎN ZONE SEISMICE
VOLUMUL li
\„/ -
'"~l~11 Marlink
<:/ Bucureşti, 2012
Editura Marlink CUPRINS
MARLINK TRADING SRL
021254 Bucuresti, str. Vaselor nr. 2, sector 2
VOLUMUL I
tel. +40-21-21189 76; +40-21-210 31 68
e-mail: v.mares@marlink.ro PARTICULARITĂŢI ALE PROIECTĂRII SEISMICE
www.marlink.ro
Prefaţă ............................................................................................. ;.............................. 11
1. INTRODUCERE {T. Postelnicu) „„.„.„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„.„„.„„„„„.„„„„„„„„.„. 15

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 1.1 Evoluţia cunoştinţelor de proiectare seismică a construcţiilor „„„„„„.„.„.„„„. 15
Proiectarea structurilor de beton armat în zone seismice/Tudor 1.2 Obiectul lucrării „.„ .......... „ „ „ ......... „ ....... „ ..... „ ... „ ............... „.„ .. „.„„.„.„„„ .... „ 20
Postelnicu, Ionuţ Damian, Dan Zamfirescu, Eugen Morariu. - Bucureşti:
Marlink, 2012.
2. ACŢIUNEA SEISMICĂ {T. Postelnicu, 1. Damian) .„„„„.„„„„„„„„„„„.„.„„.„„„„„„„„ 33
3 voi.
2.1 Cauzele şi efectele cutremurelor „ „ „ . „ „ „ .. „ „ „ . „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ . „ „ . „ „ „ . „ . „ 33
ISBN 978-973-8411-82-1
2.~ Parametrii seismici pe amplasament .„.„„„„„„.„„.„„„.„„„„„„„.„.„„„„„„„„„. 38
Voi. 2.: Proiectarea structurilor de beton armat. - 2012. - Bibliogr. - 2.3 Reprezentarea acţiunii seismice în calculul structural elastic „„.„.„„„„„„„„.„. 42
ISBN 978-973-8411-84-5 2.3.1. Aspecte de bază ......... „ „ „ . „ ... „„„.„ .. „ .... „ . „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ ... „ ................... 42
2.3.2 Spectre Fourier ale amplitudinii acceleraţiilor „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ .. „ „ „ ..... „„. 54
I. Postelnicu, Tudor
2.3.3 Spectrul elastic pentru componenta orizontală a acceleraţiei „„„„„„„„ 58
li. Damian, Ionuţ
III. Zamfirescu, Dan 2.3.4 Spectrul elastic pentru componenta verticală a acceleraţiei „„„„„„„„„. 64
IV. Morariu, Eugen 2.3.5 Spectrul de proiectare „„„„.„.„„„.„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„. 65
2.3.6 Spectrele răspunsului în deplasări .„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„„„.„„„„„„„ 66
624.04
2.3.7 Reprezentarea acţiunii seismice în calculul dinamic „„„„„.„„.„„„„„„„„ 74
624.012.45
2.3.7.1 Accelerograme naturale „„„„„„.„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„. 74
2.3.7.2 Accelerograme artificiale „„„„„„„„„„„„„„„.„.„„„„.„„„„.„„„„ 75
3. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT

LA ACŢIUNI SEISMICE (T. Postelnicu) .~.„„.„.„„.„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ .. „ 77
3.1 Introducere „ „ ...•. „.. „ „ •••••• „ „ . „ •••••••. „ „ ...... „ „ „ „ ........ „ „ „ „ „ „ . „ ...... „ . „ „ „ „ ... „ ...... 77
3.2 Rigiditatea laterală .„ • .'•••••.. „ .. „.„„.„„„„.„.„„„ ..... „.„.„„.„„„ .... „ ... „ „ ................. 79
3.3 Rezistenţa laterală ...... „ „ „ ....... „ ..... „.„„.„„ .... „ „ „ ............... „ . „ „ „ ......... „.„.„.„„ 84
3.4 Relaţii între forţe şi deplasări la elemente şi structuri de beton armat „„„„„„„ 88
3.5 Răspunsul histeretic al elementelor de beton armat „„„„„„„.„„.„„„„.„„„„„„ 94
3.6 Modele pentru calculul deformaţiilor . „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ .. „ „ . „ „ „ „ „ „ 100
3.6.1 Introducere .„„ ...•.• „ „ . „ •• „„.„ •••••• „ .. „ „ „ ... „ „ . „ „ „ „ „ „ ........... „ .. „ „ .... „ .... 100
3.6.2 Proprietăţile materialelor „„.„„„„„„„„„.„„„„„„„.„„„„„.„„„„„„„„„„ 100
3.6.3 Relaţii moment-curbură „„„„„„.„.„„„.„.„„.„„„.„.„„„„„„„„„„„„„„„. 101
3.7 Zona disipativă. Articulaţia plastică „.„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„.„„.„.„„„„.„„ 109
3.7.1 Elemente încovoiate cu forţa tăietoare moderată „„„.„„„.„.„„.„.„„„. 109
3.7.2 Efectul forţei tăietoare asupra zonei (articulaţiei) plastice „„„„„„„„„. 112
3.7.3 Evaluarea capacităţii de deformare a elementelor
de beton armat ...... „.„.„ ... „ .... „ .... „„.„.„„ ... „„„„„.„.„ .. „.„.„ ............. „„ .... „. 117
4. CERINŢE DE PERFORMANŢĂ ŞI CONDIŢII DE ÎNDEPLINIRE (T. Postelnicu) .............. 119 5.4.3.4 Modelarea fundaţiilor izolate ... „.„ .. „ .................. „ . „ „ „ „ .......... 205
4.1 Introducere ....................................................................................................... 119 5.4.3.5 Modelarea grinzilor de fundare .......... „ „ „ „ .. „.„ ........... „ „ ........ 205
4.2 Cerinţe de performanţă prevăzute de Pl00-1:2011 .„„.„.„ .............................. 120 5.4.3.6 Modelarea radierelor ............ „ ................... „.„.„ .................... „ 212
4.3 Condiţii de îndeplinire a cerinţelor de performanţă ......................................... 123 5.4.3.7 Modelarea piloţilor la acţiuni verticale .................. „ „ „ „ „ ......... 214
4.3.1 Condiţii pentru starea limită ultimă „ ... „ „ „ .. „ „ . „ „ „ ............................... 123 5.4.3.8 Modelarea piloţilor la acţiuni orizontale .„ .............. „ „ „ .. „ ....... 215
4.3.2 Condiţiile pentru starea limită de limitare a degradărilor ..................... 127 5.4.4 Modelarea pentru calculul inelastic „ ..................... „ „ .................... „ „ •.. 219
5.4.4.1 Aspecte generale .„ ..................... „ .. „ ....... ~····.···························· 219
5.4.4.2 Modelarea grinzilor cu articulaţii plastice punctuale .. „ „ „ ....... 220
5. CONCEPŢIA ŞI CALCULUL CONSTRUCŢIILOR
5.4.4.3 Modelarea stâlpilor cu articulaţii plastice' punctuale ................ „. 222
LA ACŢIUNEA SEISMICĂ (I. Damian, T. Postelnicu) „„.„ .. „ .. „ „ ............................... 128
5.4.4.4 Modelarea cu elemente tip fibră ... „.„ ............... „ „ „ „ „ ............. 229
5.1 Aspecte conceptuale de bază ......... „ . „ „ „ „ „ „ ... „ „ ... „ .. „ „ ................................. 128
5.4.4.5 Modelarea neliniară a pereţilor .......... „ „ „ ................. „.„.„ ....... 235
5.1.1 Introducere ..................... „ „ .... „ „ ...•. „„.„.„ •.•..•.. „ ............................... „. 128
5.4.4.6 Modelarea neliniară a terenului de fundare „ ................... „„„. 245
5.1.2 Simplitatea structurală .. „ „ „ „ „ ... „ „ „ „ ..... „ „ „ „ .. „ .................................. 128
5.1.3 Redundanţa ..... „ „ „ ............ „ „ .. „ „ „ „ .... „ ... „ ..... „ „ .................................. 130
ANEXA. Programe de calcul automat utilizate în ingineria structurilor seismic .„ ........ 255
5.1.4 Impunerea mecanismului de plastificare (de disipare a energiei) ......... 131
5.1.5 Rigiditatea şi rezistenţa pe două direcţii ....................................... „„.„ .. 132
BIBLIOGRAFIE .................... „ ...................... „ „ .•................... „ ..................... „ „ „ „ ............ 259
5.1.6 Rigiditatea şi rezistenţa la torsiune .............................................. „ ........ 132
5.1.7 Realizarea planşeelor cu diafragme orizontale rigide şi rezistente ............. 133
5.1.8 Realizarea unor fundaţii adecvate ............................................... „ „ .. „ „ 134
VOLUMUL li
5.2 Combinarea acţiunilor în proiectarea seismică .................... „ ............... „ „ „ „ „ . 136
5.3 Metode de calcul ... „ . „ „ „ „ .. „ ..... „ „ „ . „ „ „ „ „ „ .. „ „ „ „ ....................... „ ..... „ „ „ „ ...• 138
5.3.1 Clasificarea metodelor de calcul „ „ „ .... „ ....... „ .. „„.„ .. „ „ .. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 138
Prefaţă „ ........................................• „ .......................... „ ........................ „ ....................... „ 11
5.3.2 Metode de calcul linear elastic . „ „ „ „ .. „ „ ....... „ „ .... „ .. „ ..... „ „ „ ... „„„„.„. 139
5.3.2.1 Metoda forţelor laterale echivalente .................. „.„„.„ ........... 139
6. PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE A STRUCTURILOR
5.3.2.2 Metoda modală cu spectru de răspuns .. „ .. „ .. „ „ „ „ . „ „ „ „ ..•...... 143
DE BETON ARMAT (T. Postelnicu) .................. „„.„„ ..................... „ „ ................. „„.„. 15
5.3.2.3 Combinarea răspunsurilor modale . „ . „ . „ „ „ „ „ „ ... „ .. „„„.„ .. „ „ „ 148
6.1 Introducere .................................................... „ ................................................... 15
5.3.3 Metode de calcul neliniar ......................... „ ............. „ ... „ „ .. „ .. „ „ .. „ „ „ ... 152
6.1.1 Clasificarea elementelor de beton armat .. „.„.„ ................... „ „ „ ............. 16
5.3.3.1 Introducere ................................................ „ ............................. 152 6.1.2 Clasificare tipurilor structurale ..... „ „ „ „ ................. „ „ „ . „ .................... „„. 21
5.3.3.2 Metode de calcul static neliniar ..... „ „ „ . „ „ „ „ „ „ .• „ „ . „ „ „ .......... 154 6.2 Criterii de regularitate a structurilor de clădiri ... „ „ ................... „ „ „ „ .................. 26
5.3.3.3 Metode de calcul dinamic neliniar .. „„.„ ............. „ .. „ „ „ „ . „ ...... 160 6.2.1 Aspecte generale ............... „ „ •........................ „ „ ................• „ „ „ •............. 26
5.4 Modelarea structurilor de beton armat ....... „ „ ...... „ „ „ „ „ „ .• „ .•.. „.„„ .. „ ........... 176 6.2.2 Criterii de regularitate în plan „ .. „„.„„ ................... „.„ ................. „ „ „ . „ ... 27
5.4.1 Introducere ............................................................................................ 176 6.2.3 Criterii de regularitate în elevaţie ........ „ „ „ „ .................... „.„„ ..... „ .........• 42
5.4.2 Modelarea structurilor Pf!ntru calculul liniar elastic „.„ •. „„.„„ •............ 180 6.2.4 Efectele alcătuirii structurale asupra proiectării seismice
5.4.2.1 Modelarea structurilor în cadre ................. „ „ „ „ . „ .................... 180 a construcţiilor ........ „ ..................... „.„ .. „ .............. „.„„„„ ................................. 50
5.4.2.2 Modelarea structurilor cu pereţi ..... „ „ „ „ „ „ „ „ .... „ „ . „ „ „ „ „ ...... 185 6.3 Clase de ductilitate. Factorii de comportare . „ „ „ „ ................ „ „ . „ „ ................. „. 52
5.4.2.3 Modelarea plăcilor ...... „ .................. „.„ ...... „„.„ .. „ „ „ „ .............. 193
5.4.2.4 Utilizarea constrângerilor la modelarea structurilor 7. IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE
de beton armat. Stabilirea rezemăturilor .. „.„ .. „„.„ ................. 195 DE ENERGIE (T. Postelnicu, O. Zamfirescu, E. Morariu) ................ „„.„ .................• „ „ 62
5.4.3 Modelarea infrastructurilor .... „ ........ „ „ „ ..... „ „ „ „ „ „ .• „ „ „ „ „ „ „ .............. 198 7.1 Aspecte generale ... „ ............. :·..... „.„ ...... „ .........•••• „ .. „ „ ................. „ „ .................. 62
5.4.3.1 Aspecte specifice ...... „ ......... „ ................ „.„.„ ......... „ „ „ ............ 198 7.2 Proprietăţile materialelor ........ „.„ ...... „.„ .......... „ .......• „„.„„.„ .............. „ „ „ ....... · 65
5.4.3.2 Modelarea încărcărilor şi elementelor „„.„„.„.„.„„ ........... „ .... 199 7.2.1 Proprietăţile betonului ..................... „ „ ................... „ „ „ „ ................... „„. 65
5.4.3.3 Modele de interacţiune teren-structură „ ... „.„.„„„ .................. 202 7.2.2 Proprietăţile armăturii de oţel .................. „.„ ................. „.„„.„„ ............. 73
7 .3 Evaluarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare ...................... 78 10.3.3 Comparaţie între rezultatele utilizării celor două modele ............... „„„. 200
7.3.1 Redistribuţii ale eforturilor obţinute din calculul stuctural ..................... 78 10.3.4 Prevederile codului naţional ..................... „„„„„„„„ ....................... 202
7.3.2 Modalităţi de realizare a mecanismului structural 10.4 Probleme de alcătuire constructivă .............. „„„.„„„ .. „ ........................... „. 205
de plastificare .......................................................................................... 81 10.4.1 Ancorajul armăturilor grinzilor în nodurile de cadru ............... „.„„„ 205
7.3.2.1 Structuri în cadre de beton armat ..... „ ... „„„ ........ „„.„„„ ........... 82 10.4.2 Aspecte particulare ale ancorării armăturilor
7.3.2.2 Structuri cu pereţi de beton „ ....... „„„„ ... „.„.„ ................... „ ...... 90 în nodurile marginale „ ........................................ „ .. „„„„„ ................ 209
7.4 Determinarea valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare ... „ .... „„„.„„ .......... 98 10.4.3 Alte reguli constructive .............................. „.„„„„„„ ....................... 212
7.4.1 Introducere ............ „„„ .... „„„„ ...... „.„ ................................ „ ................... 98
7.4.2 Structuri în cadre de beton armat ....... „„„ .. „ .......... „ ............ „ ..... „ ..... „„ 99 11. ANCORAREA ŞI ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR (T. Postelnicu)· ........................ „„„„. 213
7.4.3 Structuri cu pereţi de beton armat .......................................... „„„„.„„. 102 11.1 Mecanismul aderenţei ........... „„.„„ ... „ ....................................... „ ................ 213
11.2 Proiectarea ancorajelor ... „ .................................... „„.„„ .. „.„ ....................... 216
8. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT (T. Postelnicu, E. Morariu) „„ .... 109 11.3 Proiectarea înnădirilor ....................................... „„ ....................................... 219
8.1 Dimensionarea la încovoiere .„ ........ „ ... „„„„„„ ....... „„„ ....... „„„.„ .......... „„ ..... 109
8.2 Dimensionarea la forţa tăietoare „ .... „ ..... „„„„„ ....................... „„.„ .. „.„ ......... 109 12. PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE (T. Postelnicu) „„„.„„ ..... 226
8.2.1 Aspecte generale ................................................................................... 109 12.1 Rolul planşeelor în structurile seismice ......................... „„„„ ....................... 226
8.2.2 Dimensionarea grinzilor .............. „ ................................ „ .... „ ........... „.„. 111 12.2 Calculul şi alcătuirea diafragmelor orizontale „„.„„„„.„ .............................. 230
8.2.3 Dimensionarea stâlpilor ......................................................................... 116
8.2.4 Dimensionarea pereţilor ... „ ........ „ ....... „ .......... „.„„„„.„„„.„.„„ ............ 117 13. PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR (T .Postelnicu) .......................... „„„„ .......... 243
8.3 Dimensionarea rigidităţii elementelor structurale ......... „„ ... „„ .... „„.„ ...... „ .... 139 13.1 Introducere ........................... „„„„„„ ............................. „.„„.„.„ .................. 243
13.2 Transmiterea forţelor la teren ............................. „„„„„ ............................... 245
9. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE 13.3 Opţiuni pentru selectarea mecanismului de disipare de energie „„„„.„„„. 247
A ELEMENTELOR STRUCTURALE (T. Postelnicu, O. Zamfirescu) ........ „ .... „ ......... „ ........ „. 145 13.3.1 Infrastructuri cu răspuns elastic .......... „ ................. „.„.„„„.„„„ .. „ ... 24 7
9.1 Introducere ....................................................................................................... 145 13.3.2 Infrastructuri cu răspuns inelastic .......... „„„„„„„„„„.„„ ................. 249
9.2 Asigurarea capacităţii de deformare în domeniul postelastic ............. „.„.„„„ ... „„„ 148 13.4 Probleme de alcătuire şi de calcul a infrastructurilor (fundaţiilor) .............. 251
9.2.1 Condiţii generale ............................................................................................ 148 13.4.1 Fundaţii pentru structurile în cadre „„„„„ ...................... „ ..... „.„.„„ 251
9.2.2 Evaluarea cerinţelor seismice de ductibilitate .„„.„„„„ ............ „ ... „ .... „ ........ 150 13.4.2 Fundaţii pentru structurile cu pereţi ......................... „„„.„ .............. 254
9.2.3 Evaluarea capacităţii de deformaţie .„„.„„„„„ .................................. „ ........ „ 159 13.5 Fundaţii care se rotesc în teren .......... „ .... „ ....... „„„„„„„„„.„„„ .................. 259
9.2.4 Rezultatele verificării ductilităţii locale a elementelor structurale .„„ ..... „„. 166 13.6 Radiere de beton armat ............ :...... „„„„„„.„„„„„„„ .................. „ ...... „„ ... 262
9.2.5 Detalierea zonelor critice „.„ ....... „ ...................... „ ...... „ .. „ .. „ .. „ ........ „........... 167 13.7 Aspecte specificeproiectării piloţilor „.„.„„ ................................ „„.„„„ ...... 264
9.2.S.1 Cerinţe pentru oţel şi beton .. „ ..... „ .................. „ .. „ .. „ ................... „„ 167
9.2.5.2 Armătura longitudinală minimă în grinzi .................. „„.„„„„ .... „„„. 169 14. CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUqll (T. Postelnicu, O. Zamfirescu, I. Damian) ....... 269
9.2.5.3 Armătura longitudinală maximă în zonele critice ale grinzilor ........ 171 14.1 Introducere „ .......... „„.„ ...................... „ ............. „ .. „„„.„.„ .. „„„„ ................. 269
9.2.5.4 Detalierea zonelor qritice ale grinzilor „„„ ... „„.„„ .............. „ .. „ .. „.„ 173 14.2 Structuri de beton armat pentru construcţii înalte ..................... „„„„„„„ ... 271
9.2.5.5 Detalierea zonelor critice ale stâlpilor de beton armat ...... „ ...... „ .. 175 14.2.1 Aspecte generale .. „ ......................................................... „ ...... „ ....... 271
9.2.5.6 Detalierea zonelor critice ale pereţilor ............ „ ....... „ ........... „ ........ 184 14.2.2 Structuri tubulare .............................. „.„ .......................................... 273
14.2.3 Utilizarea grinzilor de rigiditate mare.„.„„„„„ .................. „„.„„„„.„ 277
10. PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU (T. Postelnicu) ... „.„„„„ .. „ .......... „„„ ... „„ 188 14.2.3.1 Soluţii constructive „„„.„.„„ ............................ „„.„.„„.„ ... 277
10.1 Aspecte generale .......................................................................................... 188 14.2.3.2 Descrierea mecanismului de rezistenţă „„„„„„„.„„ ......... 278
10.2 Starea de eforturi în nodurile de cadru ............... „„„„„.„„„.„„ ................... 190 14.2.4 Probleme specifice de proiectare la construcţii foarte înalte ..... „ .. „ ...... 281
10.3 Mecanismul de rezistenţă la forţa tăietoare a nodurilor de cadru .. „„„.„„. 191 14.3 Structuri parter cu stâlpi în consolă .... „.„„„„„„„„ .. „„ ... „ .. „ ... „ ................ „ 290
10.3.1 Modelul Park, Paulay şi Priestley (P&P&P) ................. „ .. „ .... „„„ ..... 191 14.3.1 Probleme de proiectare particulare ................................ „„„„„„„ ... 290
10.3.2 Modelul EN 1998-1 ........ „„ .................... „ „ „ „ ........................ „ ......... 195 14.3.2 Procedeul de proiectare „„ ..................................... „„„ ... „ .. „„ ......... 292
15. STRUCTURI ÎN CADRE DE BETON ARMAT CU PANOURI
DE ZIDĂRIE (T. Postelnicu) ..................................................................................... 303
PREFAŢĂ
15.1 Efectele interacţiunii cadrelor de beton armat cu pereţii de zidărie ................... 303
15.2 Strategii de proiectare a cadrelor cu panouri de zidărie . „ „ . „ . „ ................... 307
15.3 Rezistenţa panourilor de zidărie ca elemente structurale . „ „ . „ .. „ „ . „ . „ .. „ . „ 309 Activitatea îndelungată în lumea universitară, contactul permanent cu
15.3.1 Rezistenţa la forţe aplicate în planul panourilor 309
. „ .• „ „ ... „ „ . „ „ „ „ „ „ .
inginerii structurişti din multe generaţii, dar şi cu problemele concrete ale proiectării
15.3.2 Rezistenţa pentru forţe perpendiculare pe planul peretelui . „ „ ... „ „ „ „ .. 312
structurilor în general, în particular a celor'de beton armat, ne-au făcut conştienţi de
lipsa unor lucrări publicate în ţară care să trateze conceptele actuale ale proiectării
BIBLILOGRAFIE ................................................................................... „ ......................... 315
structurale, mai ales procedeele de calcul şi măsurile de detaliere, într-o manieră
modernă, la nivelul cunoştinţelor actuale. Având în vedere activitatea seismică
VOLUMUL III semnificativă, practic pe toată întinderea teritoriului naţional, interesul profesio-
EXEMPLE DE PROIECTARE niştilor se concentrează în mod firesc asupra problematicii răspunsului seismic pe
durata cutremurelor puternice. Evoluţia rapidă a cunoştinţelor în domeniu, în bună
Prefaţă măsură reflectată în codurile de proiectare seismică, nu poate fi urmărită totdeauna
în acelaşi ritm de structuriştii practicieni.
1. STRUCTURĂ ETAJATĂ ÎN CADRE (B. Buzăianu)
Pe de altă parte, complexitatea abordării actuale a proiectării seismice
creează în mod firesc dificultăţi inginerilor debutanţi într-o meserie în care
2. STRUCTURĂ ETAJATĂ CU NUCLEU DE PEREŢI ŞI CADRE PERIMETRALE (E. Morariu)
experienţa este o cerinţă reală.
3. STRUCTURĂ PARTER CU STÂLPI ÎN CONSOLĂ (I. Damian) Tratatele valoroase dedicate domeniului structurilor de beton armat publicate
de reprezentanţi eminenţi ai lumii academice şi ai proiectării structurale, precum
4. STRUCTURĂ ETAJATĂ CU PEREŢI DE BETON ARMAT
profesorii M. Hangan, M. Mihăilescu, R. Agent, au o vechime considerabilă şi nu mai
CU ALCĂTUIRE NEREGULATĂ ÎN PLAN {!. Damian)
pot oferi informaţiile ştiinţifice şi tehnice necesare în prezent.
5. STRUCTURĂ CU BALANS PE TEREN (/. Damian) Lucrarea pe care o propunem a fost motivată de dorinţa noastră de a pune la
îndemâna inginerilor structurişti un material care să-i poată ajuta la nevoie în
ANEXA A. EVALUAREA CERINŢEI DE DEPLASARE. FUNDAMENTUL TEORETIC clarificarea cât mai completă a fundamentelor ingineriei structurale moderne în
ŞI SCHEMA LOGICĂ DE CALCUL (/. Damian) ţările seismice, precum şi în descifrarea unor procedee de calcul şi măsuri de
proiectare a căror bază nu este prezentată transparent în codurile de proiectare.
ANEXA B. PREVEDERI DE ALCĂTUIRE ŞI ARMARE(/. Damian)
Ne-am asumat conştient o misiune în mod evident dificilă, sperând că vom
reuşi să o îndeplinim onorabil. Dacă am reuşit sau nu, acest lucru poate fi probat
doar de cititori.
Lucrarea este structurată în trei volume.
Primul volum prezintă problemele generale ale proiectării seismice. După o

succintă prezentare a naturii şi a modului de manifestare a cutremurelor, şi a
modului de reprezentare a acestora pentru proiectare, se analizează specificul
comportării betonului armat, ca material structural, la acţiunile seismice şi .se
prezintă modelele de reprezentare şi de calcul specifice. În ultima parte a vo-
11
lumului se prezintă metodele şi modelele de calcul structural pentru evaluarea de obicei mai puţină atenţie, dar a căror corectă rezolvare poate îmbunătăţi
răspunsului seismic. Sunt identificate modelele specifice calculului elastic şi cal- substanţial calitatea răspunsului seismic al construcţiei proiectate. Printre acestea
culului neliniar pentru structurile în cadre, structurile cu pereţi, terenul de fundare. se numără cele referitoare la sistemul de fundare, planşeele-diafragme orizontale,
aspectele specifice ale ancorajelor şi înnădirile barelor de oţel în elementele
Volumul al II-iea are ca obiect proiectarea seismică a structurilor de beton
structurii laterale, nodurile de cadre, interacţiunea între elementele cadrelor de
armat. Sunt acoperite toate componentele procesului de proiectare, inclusiv
beton armat şi panourile de zidărie de umplutură.
evaluarea acţiunilor şi evaluarea eforţurilor de proiectare, dimensionarea şi
alcătuirea elementelor structurale. Se acordă prioritar atenţie metodologiilor de Pentru clarificarea unor aspecte specifice ale concepţiei şi calculului struc-
proiectare de tip curent şi mai puţin metodelor de calcul sofisticate, cu modele turilor pentru clădirile foarte înalte şi pentru structurile parter de deschideri mari, cu
„fidele" comportării reale. Având în vedere incertitudinile considerabile în ceea ce stâlpi în consolă, acestea sunt analizate într-un capitol separat.
priveşte modul de reprezentarea acţiunii seismice, eficacitatea unor asemenea
Volumul al 111-lea cuprinde exemple de proiectare detaliate pentru structuri în
metode este pusă sub semnul îndoielii, iar utilizarea lor este anevoioasă sub
cadre şi structuri cu pereţi de beton armat. Răspunsul seismic al structurilor pro-
apectul volumului de lucru.
iectate cu mijloacele proiectării curente de cod este verificat cu instrumente de
întreaga metodologie de proiectare care stă la baza codurilor de proiec- investiga re performante.
tare naţional şi european este dominată de ideea proiectării la capacitate. Prin
Alte exemple se referă la problemele de proiectare cu caracter special care
proceduri relativ simple se poate impune structurii un răspuns controlat pentru
intervin în situaţiile în care proiectarea de tip curent nu oferă soluţii suficient de
un domeniu de variaţie relativ larg de caracteristici ale cutremurului. Aceasta
sigure. Astfel, se demonstrează practic evaluarea directă şi explicită a cerinţelor de
reprezintă o abordare pertinentă pentru proiectarea unor categorii largi de
capacitate de deformare plastică a structurilor, modelarea avansată a comportării
structuri.
elementelor de beton armat (de exemplu, cu plasticitate distribuită), evaluarea
Codurile de proiectare seismică naţional, Pl00-1, şi european, EN 1998-1, au influenţei interacţiunii sol-structură asupra răspunsului seismic, evaluarea sigu-
aceeaşi bază conceptuală, dar nu se suprapun în multe privinţe. ranţei la structurile cu pereţi care se rotesc pe teren etc.
Din acest motiv, pentru câteva probleme de proiectare, în lucrare se prezintă La volumul al 111-lea se ataşează un CD care conţine, printre altele, fişierele
nu numai bazele procedurilor codului naţional, dar şi cele ale codului european. complete ale programelor folosite, seturi de accelerograme artificiale compatibile
Sunt mai multe motive pentru această opţiune. cu spectrele de proiectare specifice diferitelor zone seismice din ţară, necesare în
analizele dinamice neliniare, însoţite de programul de generare a accelerogramelor.
Unul este acela că inginerii români sunt puşi ocazional, dar din ce în ce mai
des, în situaţia să proiecteze pentru alte ţări europene. În aceste împrejurări este Trebuie precizat faptul că împărţirea lucrării în 3 volume a făcut necesar ca,
oportun ca proiectanţii să cunoască bazele unor prevederi, pentru a le putea aplica în câteva situaţii în care analiza unor probleme făcea apel la chestiuni tratate
conştient în situaţiile în care acestea nu apar transparent din lectura codului. anterior, să se rescrie unele expresii de calcul sau să se repete unele figuri. Ani
apreciat că, în acest mod, cititorul poate descifra mai comod unele pasaje ale
Pe de altă parte, teste extin~ de aplicare a codului european au demon-
strat, pentru anumite categorii de probleme, că acestea nu sunt soluţionate adecvat textului parcurs.
şi nu duc la rezultate raţionale. În asemenea situaţii, prezentarea comparativă a De asemenea, pentru o orientare mai uşoară, trimiterile între cele trei volume
prevederilor codului naţional şi ale celui european este în măsură să justifice ale lucrării sunt marcate cu caractere îngroşate (bold).
depărtarea codului Pl00-1 de Eurocod.
Autorii sunt conştienţi că scrierea acestei lucrări a fost posibilă nu numai ca
După discutarea aspectelor de bază ale proiectării seismice a structurilor urmare a efortului propriu de pregătire ştiinţifică şi tehnică, dar şi faptului că au
pentru clădiri de beton armat, la sfârşitul volumului al II-iea se tratează, în capitole avut şansa să se dezvolte într-un colectiv de profesionişti de elită, cu tradiţie
separate, probleme foarte importante ale proiectării seismice, cărora li se acordă recunoscută în domeniul lor de activitate.
12 13
PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
Dezbaterea deschisă în seminariile ştiinţifice de colectiv asupra unor
probleme de interes teoretic şi practic a permis, nu o dată, clarificarea problemelor,
cu contribuţia tuturor şi în beneficiul fiecăruia. 6. PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE
A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
Un gând de recunoştinţă deosebită îl datorăm profesorului Tom Paulay, una
dintre personalităţile de prim rang ale ingineriei structurale şi ingineriei seismice,
6.1 Introducere
un timp preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Inginerie Seismică, specialist
care a adus contribuţii esenţiale la dezvoltarea proiectării seismice pretutindeni în În capitolele 6-10 ale lucrării se prezintă regulile de conformare, calcul şi alcă
lume. tuire constructivă pentru proiectarea seismică a structurilor de beton armat.
Relaţia profesională începută cu ocazia Conferinţei Mondiale de Inginerie Plecând de la principiile generale ale proiectării seismice a construcţiilor, meto-
Seismică de la Viena, în 1995, şi continuată de-a lungul anilor printr-o susţinută dele de calcul structural şi aspectele specifice ale comportării elementelor de beton
corespondenţă, a contribuit neîndoielnic la progresul nostru profesional. armat la acţiunile seismice, expuse în prima parte a lucrării, se parcurg toate etapele
care intervin în proiectarea seismică a structurilor de beton armat. Sunt particu-
Autorii aduc vii mulţumiri doamnei Elena Niculescu, care a pregătit cu deose-
larizate operaţiile metodologiei generale de proiectare pentru cazul concret al
bită grijă şi profesionalism majoritatea figurilor.
acesto'r structuri.
În final ne exprimăm nădejdea că lucrarea va fi parcursă cu interes şi că va fi
În mod firesc, în descrierea procesului de proiectare se urmăresc organizarea
un sprijin util în rezolvarea numeroaselor probleme pe care inginerii le întâmpină în
fazelor de proiectare şi procedurile prevăzute în codul naţional de proiectare
proiectarea seismică a structurilor de beton armat. Autorii vor aprecia cu recu-
seismică Pl00-1 [1]. Se fac referiri şi la prevederile codului european ECS-1 [2], care
noştinţă observaţiile şi sugestiile cititorilor, care le vor servi cu siguranţă la îmbună
a constituit, în multe privinţe, reperul pentru întocmirea documentului de proiectare
tăţirea textului lucrării, într-o posibilă viitoare ediţie, mai completă, a cărţii.
naţional.
De altfel, cunoaşterea codului european prezintă interes pentru inginerii proiec-

TUDOR POSTELNICU tanţi din România, implicaţi, din ce în ce mai mult, în elaborarea unor proiecte
pentru construcţiile din afara ţării.
Având în vedere că, în numeroase situaţii, prevederile codului nu sunt, şi nici nu

pot fi, complet transparente pentru cei care le aplică, în lucrare se justifică şi se
comentează, într-o manieră care s-a dorit a fi cât mai completă, principiile şi, în
succesiunea lor firească, componentele proiectării seismice a structurilor de beton
armat. Unul din obiectivele acestei părţi a lucrării este clarificarea aspectelor con-
cepţiei de ansamblu şi a regulilor de proiectare, astfel încât să permită, celor care o
consultă, o aplicare perfect conştientă a prevederilor codului.
Tipurile de structuri acoperite de codul de proiectare naţional Pl00-1 sunt cele

la care stabilitatea laterală a structurilor este asigurată de ansambluri de grinzi şi
stâlpi legaţi prin noduri rigide (cadre) şi/sau sisteme de pereţi de beton armat,
cuplaţi sau nu.
Nu se dau reguli pentru structurile alcătuite din dale rezemate punctual pe

stâlpi (cu sau fără îngroşări ale plăcii la rezemarea pe elementele verticale), în
14 VOLUMUL 11-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 15

PROBLEME GENERALE ALE PROIECTARll SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
situaţia în care acestea constituie sistemul structural principal în preluarea forţelor Excepţia de la regulă o constituie elementele verticale de la etajele superioare
seismice. De asemenea, nu se fac referiri la structurile în care elementele din ale structurilor în cadre, care sunt considerate stâlpi chiar dacă, izolat, valoarea
beton precomprimat reprezintă componente de bază ale structurii laterale. efortului axial de compresiune este mai mică decât limita precizată (Fig.6.lb).
Atât planşeele dală groasă pe stâlpi, cât şi elementele de beton precomprimat, b. Pereti
pot fi utilizate în structuri seismice ca elemente secundare, proiectate pentru pre- În mod tradiţional, în categoria pereţilor intră elementele la care una din
luarea încărcărilor verticale, cu o contribuţie neglijabilă în structura laterală. dimensiunile secţiunii transversale este de cel puţin 4 ori mai mare decât cealaltă,
În volum se tratează, în mod distinct, în cap. 11-15, aspectele specifice proiec- grosimea. Consecinţa directă a acestei particularităţi geometrice este că elementul
tării seismice pentru clădiri cu caracter deosebit, ca şi pentru proiectarea unor com- prezintă rezistenţă şi rigiditate la forţe orizontale, prioritar într-o singură direcţie.
ponente structurale: noduri de cadru, infrastructuri, planşee diafragme, care

reclamă o discuţie specială. O analiză separată este destinată structurilor în cadre cu
panouri de zidărie.
6.1.1 Clasificarea elementelor de beton armat
a. Grinzi si stâlpi
a)
r+ b) c)
Aceste elemente au proporţii de bare, elemente la care una din dimensiuni,
lungimea, este mult mai mare decât celelalte două, respectiv dimensiunile Fig. 6.2 Tipuri de secţiuni de pereţi structurali: (a) secţiuni dezvoltate unidirecţional; (b) secţiuni
dezvoltate bidirecţional; (c) pereţi cu secţiune tubulară
secţiunii transversale. Încadrarea unor astfel de elemente în categoria de stâlpi sau
de grinzi nu este dată de poziţia lor în structură, orizontală sau verticală, ci de
Această caracteristică se menţine şi dacă secţiunea este întărită local, la capete,
nivelul solicitării la compresiune caracterizat de factorul adimensional Vd = NEd/Acfcd·
prin mărirea secţiunii sub formă de stâlpi (bulbi) sau tălpi (Fig. 6.2a). La asemenea
Elementele cu un efort de compresiune semnificativ, sunt considerate stâlpi,
tipuri de secţiuni, rezistenţa la forfecare este asigurată de betonul din inima
indiferent dacă au poziţie verticală sau înclinată, dacă Vd;?: 0,1.
secţiunii, în timp ce rezistenţa la încovoiere (însoţită de forţa axială) este asigurată în
I I I special de zonele de la extremităţile secţiunii.
~,, """""'~m2n1m1n~ Vd < O,J De multe ori pereţii structurali îndeplinesc şi rolul de pereţi de compartimentare
şi de închidere. În asemenea situaţii se pot forma pereţi structurali cu secţiuni mai
- t t t
complexe, dezvoltate în ambele direcţii principale ale structurii (Fig. 6.2b), astfel
încât contribuţia acestora în preluarea forţelor orizontale se manifestă bidirecţional.
Limita acestor tipuri de pereţi o reprezintă nucleele, de exemplu, cele rezultate din
a) b)
conectarea pereţilor care înconjoară spaţiile destinate circulaţiei pe verticală în
Fig. 6.1 Elemente care se alcătuiesc după regulile specifice stâlpilor: clădire (Fig. 6.2c).
(a) arce de beton armat; (b) stâlpi la etajele superioare ale structurilor
Secţiunile dezvoltate bidirecţional, cu talpa dezvoltată numai la un capăt al
Conform acestei definiţii, arcul unei structuri pentru o sală de deschidere mare secţiunii, cum este profilul cornier din Fig.6.2b, trebuie utilizate cu prudenţă pentru
trebuie proiectat respectând regulile pentru stâlpi, dacă efortul de compresiune că acestea nu pot asigura uşor condiţiile locale de ductilitate în sensul de acţiune
normalizat îndeplineşte condiţia specificată (Fig. 6.la). care produce compresiuni în capătul lamelar (fără talpă).
16 I FF<CiECTAF-i.C/.\ :,::;TF<UCTUî~IL.Of< DE: BE~TON Af~MAT ÎN ZONt:: SEISM!CE: VOLUMUL li -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 17
Caracteristica de perete nu poate fi dată numai de geometria secţiunii transver- Ductilitatea, în general inferioară a pereţilor scurţi în raport cu cea a pereţilor
sale, ci, mai cu seamă, de rolul structural al pereţilor de a asigura rigiditatea laterală lungi, impune considerarea unor forţe seismice de proiectare mai mari în cazul
a construcţiilor. Fiind supuse unor momente distribuite ca în Fig. 6.3a, pereţii primei categorii de pereţi, faţă de cea de a doua.
prezintă o comportare de ansamblu preponderent de consolă.
Desigur, în jurul valorii limită, convenţionale 2,5 a raportului de forfecare,
i. pereţi individuali pc~reţii prezintă o comportare intermediară.
Pereţii legaţi în structură numai prin placa planşeelor se numesc pereţi indivi-
(b) pereţi cu dimensiuni mari cu răspuns preponderent elastic
duali sau necuplaţi. Aceştia sunt de două categorii, din punctul de vedere al
geometriei şi al comportării sub forţele laterale: Pereţii cu dimensiuni mari pe orizontală nu pot mobiliza capacitatea la înco-
voiere a secţiunii de beton armat, chiar la atacul cutremurelor puternice. Aceşti
{a} pereţi structurali ductili
pereţi nu pot fi fixaţi la bază datorită valorii foarte mari a rezistenţei la încovoiere în
Răspunsul seismic al acestor elemente este caracterizat de formarea unei raport cu cea a terenului de fundare.
zone plastice la bază, unde are loc, practic în întregime, procesul de disipare de
Asemenea pereţi vor avea un nivel de fisurare foarte limitat, fără incursiuni
energie.
'în domeniul inelastic de deformaţie, sau cu incursiuni foarte mici. Fisurile cele
Pentru aceasta, peretele trebuie să fie fixată la bază (în elementele infra- mai probabile se dezvoltă în lungul rosturilor de lucru (de turnare) de la nivelul
tructurii şi fundaţiei), pentru ca dezvoltarea momentului capabil în această secţiune planşeelor. În felul acesta, deformaţia unui astfel de perete este dată de rotirea
să fie posibilă (Fig. 6.3b). peretelui pe teren şi de rotirile relative ale zonelor de; pereţi dintre fisurile de
rost.
r---
~ l---i-1-____ -----1~1 Datorită faptului că încărcarea axială aferentă pereţilor· este relativ mică, zonele
1~g- 1 I
comprimate au dimensiuni mici şi peretele prezintă desprinderi importante de
teren. La pereţii cu dimensiuni mari, în absenţa disipării histeretice în elementul de
beton armat, există alte resurse de a echilibra energia indusă de cutremur. Astfel,
prin „ridicarea" maselor (Fig. 6.3c), o parte din energie este transformată în energie
potenţială, fără ca aceasta să producă degradări. În plus, rotirea de corp rigid
M
favorizează o amortizare prin radiaţie care are ca efect reducerea componentelor cu
frecvenţe înalte ale mişcării terenului.
o) h) c)
Acest tip de perete este denumit în literatură 11 rocking wal/N, cu semnificaţia de
Fig. 6.3 Tipuri de tomportore o pereţilor structurali:
perete care se roteşte în jurul unei axe orizontale situate la marginea sa inferioară.
(o) diagramo de momente caracteristică; {b) pereţi ductili; (c) pereţi cu balans pe teren
Un sinonim posibil în limba română ar fi „perete cu balans pe teren".
Pereţii din această categorie sunt, la rândul lor, lungi sau scurţi, după cum EN 1998-1 califică drept perete cu dimensiuni mari, pereţii la care lungimea lor
raportul de forfecare -.1>:L este, orientativ, mai mare sau mai mic de 2,5. În primul este cel puţin 4 m şi cel puţin 2/3 din înălţimea peretelui hw. În realitate, tipul de
Vlw comportare de perete cu dimensiuni mari poate fi evidenţiat numai din compararea
caz, comportarea pereţilor este dominată de încovoiere, în timp ce în al doilea caz, capacităţilor de rezistenţă ale peretelui şi terenului cu eforturile produse de acţiunea
comportarea este influenţată semnificativ de acţiunea forţei tăietoare. seismică de proiectare.
/,/· 1
VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 19

Codul de proiectare nu oferă deocamdată proceduri de dimensionare

ii. pereţi cuplaţi (Fig. 6.4)
fti<!parate pentru proiectarea pereţilor cuplaţi, fiecare din montanţii verticali ai
Dacă doi, sau mai mulţi, pereţi sunt legaţi în mod regulat, la nivelul planşeelor,
i:msamblului dimensionându-se la eforturile aferente pe baza procedeelor de
prin grinzi de cuplare ductile, se poate obţine un subansamblu de elemente cu
dimensionare a pereţilor individuali.
proprietăţi caracteristice, denumit „pereţi cuplaţi" sau, uneori, perete cu goluri
(Fig. 6.4a). Capacitatea mai mare de disipare a energiei seismice în articulaţiile Forţele axiale rezultate din acţiunea seismică au semne diferite în montanţii
plastice formate nu numai la baza pereţilor, ci şi la extremităţile grinzilor, permite rtrnrginali, reprezentând întinderi într-un montant şi compresiune în celălalt. Ca
selectarea unor factori de comportare q mai mari decât cei specifici pereţilor urmare, gradul de fisurare şi, implicit, rigiditatea acestor elemente, sunt diferite,
individuali. Pentru ca acest tip de răspuns seismic să fie dominant, cuplarea trebuie modificând semnificativ distribuţia eforturilor de încovoiere şi de forfecare în
să fie suficient de eficientă. raport cu cele furnizate de calculul elastic la forţele de proiectare. Astfel, mo-
mentele şi forţele tăietoare vor fi mai mari în montantul comprimat decât cele
din montantul identic care este solicitat la întindere de forţa orizontală.
Principala problemă de rezistenţă apare în montantul comprimat unde se

dezvoltă valori mari ale forţelor de compresiune şi de forfecare, situaţie pentru
care nu există modele de comportare şi de dimensionare satisfăcătoare. În
practica de proiectare a structurilor cu pereţi sunt utilizate soluţii de alcătuire
structurală care să ducă la soluţjj cât mai sigure în aceste situaţii. Între acestea,
sunt de menţionat limitarea armării longitudinale a grinzilor şi, implicit, a
efectului indirect al forţelor orizontale, şi asocierea în structuri a pereţilor cuplaţi
{/) h) cu pereţi plini puternici, în măsură să preia o parte însemnată a forţei tăietoare
Fig. 6.4 Pereţi cuplaţi de beton simplu armat: (a) comportare sub Încărcări;
de nivel.
(b) echilibrarea efectelor forţelor orizontale În secţiunea de la bază
6.1.2 Clasificarea tipurilor structurale
Unele coduri de proiectare seismică pun condiţia ca cel puţin 25% din
Codul de proiectare seismică identifică următoarele tipuri structurale de
momentul de răsturnare la baza pereţilor să fie echilibrat prin cuplul forţelor axiale
bază:
rezultat din „efectul indirect" al forţelor orizontale, pentru a-i încadra în categoria
i. sisteme tip cadru;
pereţi cuplaţi.
ii. sisteme cu pereţi (cuplaţi sau necuplaţi);
Cu notaţiile: iii. sisteme duale, alcătuite din cadre şi pereţi;
/
Fb forţa seismică de proiectare; iv. sisteme pendul invers;
Mi, Mz momentele dezvoltate la baza montanţilor; v. sisteme flexibile la torsiune.
L distanţa interax între montanţi;
Dintre cele 5 sisteme structurale, primele 3, în condiţiile unei proiectări
Ls înălţimea punctului de aplicare a forţei Fb faţă de bază;
corecte, sunt creditate cu bune performanţe structurale, asociate unei capacităţi
N efortul produs de forţa Fb în cei doi montanţi, criteriul menţionat,
substanţiale de deformare în dorneniul postelastic (de disipare de energie). În
pentru cazul cuplării a doi pereţi, se exprimă prin relaţia:
consecinţă, factorii de comportare pentru aceste sisteme au valori înalt~ şi
(6.1) apropiate între ele.
NL > 0,25 FbLs = 0,25 (M1 + M2 + NL)
VOLUMUL I!- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 21

PROBLEME GENERALE ALE PROIECT.li.R!I SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
În cazul ultimelor 2 sisteme, în schimb, performanţele structurale la atacul llJI. mecanismul de disipare de energie este cel asociat cedărilor prin eforturi
cutremurelor puternice sunt mult mai puţin sigure şi nu pot fi controlate prin calcul de încovoiere, nu prin forţe tăietoare. În acest scop, proporţiile elementelor
cu un grad de încredere înalt. Ca urmare, pentru aceste sisteme se prevăd valori mai (raportul între deschidere şi înălţimea secţiunii transversal~) şi mărimea
mici ale factorilor de comportare, urmărind protecţia lor prin obţinerea unei eforturilor trebuie să fie astfel calibrate încât valoarea raportului de for-
comportări mai apropiate de răspunsul elastic, respectiv un răspuns cu incursiuni cât fecare (M/Vh) să fie, orientativ, mai mare de 2,5;
mai mici în domeniul postelastic de deformaţie. Caracteristicile principale ale celor 5 ..,. alcătuirea zonelor plastice, în special prin alcătuirea armăturii transversale,
sisteme de bază sunt identificate succint în continuare. asigură capacităţi de deformare substanţiale în domeniul postelastic;
..,. rigiditatea laterală a structurii asigură protecţia componentelor nestruc-
i. Sisteme tip cadru
turale ale clădirii (pereţi de compartimentare de închidere, faţade cortină,
În această categorie, denumită deseori de ingineri structuri „În cadre", intră echipamente instalaţii) la acţiunile seismice considerate la SLS, în funcţie de
structurile în care cadrele preiau cea mai mare parte a forţei laterale (orientativ, natura acestora şi de modul concret de legare al acestora de elementele
peste 65% la baza construcţiei). Ansamblurile de grinzi şi stâlpi legate în noduri rigide structurii.
pot dezvolta un răspuns seismic favorabil în următoarele condiţii:
ii. Sisteme cu pereţi
..,. rigiditatea grinzilor este suficientă pentru ca deformaţia stâlpilor să aibe
puncte de inflexiune la toate nivelurile, sau la marea majoritate a nive- Acestea sunt sistemele structurale în care pereţii, cuplaţi sau nu, reprezintă
lurilor (Fig. 6.Sa si b); componenta principală a structurii în preluarea forţelor verticale şi orizontale. La
..,. rezistenţa stâlpilor este suficientă pentru a se evita mecanismele de etaj, cu aceste structuri, pereţii preiau cel puţin 65% din forţa tăietoare de proiectare în
articulaţii plastice formate la ambele extremităţi ale stâlpilor, la oricare secţiunea de la bază.
dintre nivelurile clădirii; mecanismul structural de disipare de energie dezi- Structurile încadrate în această categorie sunt de două tipuri:
rabil este cel cu articulaţii plastice formate la extremităţile grinzilor şi la
a. Structuri cu pereţi individuali (necuplaţi)
baza stâlpilor.
Acestea sunt structurile la care pereţii necuplaţi preiau cel puţin 65% din forţa
..,. rigiditatea şi rezistenţa grinzilor sunt suficiente pentru ca momentul de
tăietoare de bază. Caracteristicile specifice ale acestor structuri sunt:
răsturnare să fie echilibrat în mare parte de cuplul forţelor de întin-
..,. pereţii trebuie să fie fixaţi la. bază într-o fundaţie rigidă şi rezistentă, astfel
dere/compresiune induse în stâlpii perimetrali (Fig. 6.5c);
încât să poată dezvolta capadtatea la încovoiere;
..,. comportarea de ansamblu este aceea a unui sistem în consolă;
..,. disiparea energiei seismice are loc în zonele plastice (disipative) de la baza
pereţilor;
F, ..,. capacitatea de rezistenţă la forţa tăietoare trebuie să fie suficientă pentru

/
---?
a permite mobilizarea mecanismului structural de încovoiere; asigurarea
la forţa tăietoare este mai dificilă la pereţii scurţi, cu raportul de forfecare
Vlw/M > 2,0, caz în care poate apărea necesitatea prevederii de armături
înclinate.
a) h) c) b. Structuri cu pereţi cuplaţi.

Sunt considerate structuri cu pereţi cuplaţi structurile la care, în fiecare direc-
Fig. 6.5 Cadre cu noduri rigide: (a) deformată specifică; {b) configuraţia diagramei de momente
din forţele orizontale; (c) echilibrarea efectelor forţelor orizontale În secţiunea de la bază ţie, există cel puţin două şiruri verticale de grinzi de cuplare. Structurile cu pereţi

îndeplinesc condiţiile generale ale structurilor cu pereţi necuplaţi, identificate la turile cu pereţi pot asigura evitarea formării mecanismelor de plastificare de tip
punctul a. Mecanismul structural în domeniul plastic include, pe lângă articulaţiile etaj slab, fără ca acest lucru să fie verificat prin calcul, precum şi protecţia la un
plastice de la baza pereţilor, şi articulaţiile plastice dezvoltate la capetele grinzilor, nivel superior a componentelor nestructurale ale clădirii: pereţi de comparti-
care constituie supape esenţiale în disiparea energiei seismice. Întrucât marea mentare şi de închidere, echipamente, elemente de instalaţii etc. (Fig. 6.6). Ceea
majoritate a grinzilor de cuplare au proporţii de grinzi scurte, asigurarea unei ce nu este cazul pentru structurile duale echivalente cu structurile în cadre.
comportări histeretice stabile a acestor elemente implică măsuri speciale de armare
d1> dy
la forţa tăietoare, prin armături înclinate.
iii. Sisteme duale
În această categorie intră structurile rezultate din asocierea cadrelor şi pereţilor

de beton armat.
Structurile duale reunesc avantajele ambelor tipuri de structuri. Astfel, struc-

turile duale beneficiază de rigiditatea şi rezistenţa superioară a structurilor cu pereţi, a) b)
şi de ductilitatea superioară a structurilor în cadre, mobilizată în situaţiile în care

Fig. 6.6 Efectul rigidităţii pereţilor structurali asupra deformaţiilor şi eforturilor din s.tâlpi:
cadrele acţionează ca o a doua linie de rezistenţă, după plastificarea pereţilor la (a) structuri în cadre pure cu mecanisme de etaj; dy este deplasarea orizontală care plastifică stâlpii;
atacul cutremurelor puternice. (b} structuri duale cu pereţi rigizi
În schimb, performanţa ansamblului dual poate fi controlată mai greu prin

iv. Sistem tip pendul inversat
calcul pentru că:
111> fisurarea betonului întins afectează diferit rigiditatea elementelor cadrelor Atât codul european, cât şi cel naţional, clasifică drept sisteme de tip pendul
faţă de cea a pereţilor; inversat construcţiile la care cel puţin 50% din masa totală a clădirii este concentrată
111> rotirea la bază, pe teren, a stâlpilor şi a pereţilor poate fi diferită şi poate în treimea superioară a înălţimii clădirii. Categoria de clădiri vizată este, în primul
afecta repartiţia forţelor orizontale între cele 2 categorii de elemente; rînd, cea a construcţiilor cu un nivel, de tipul halelor de comerţ sau halelor indus-
~ distanţa mai mare între pereţii dispuşi la distanţe mai mari decât în triale, la care majoritatea masei construcţiei este concentrată la nivelul unicului
structurile din categoria (i) şi (ii) poate duce la eforturi şi deformaţii re- planşeu. Aceste construcţii trebuie proiectate, în principiu, la forţe seismice de
lativ mari în planşee diafragme orizontale, cu efecte structurale semni- proiectare mari, ca ·urmare a lipsei de redundanţă a structurii.
ficative. În condiţiile precizate la 6.3, unele structuri parter cu masa concentrată la
Se poate acţiona pe două căi pentru îmbunătăţirea performanţei structurale a nivelul planşeului de acoperiş se exceptează de la această încadrare.
construcţiilor duale şi anume: prin selectarea unor soluţii de structuri adecvate, cu o v. Sisteme structurale flexibile la torsiune
comportare clară, şi prin aplicarea unor metode de calcul avansate, în măsură să
controleze mai bine răspunsul seismic al acestor structuri. În această categorie sunt încadrate construcţiile care nu respectă condiţiile de
regularitate în plan, precizate la 6.2.
Structurile duale se grupează în structuri duale care pot fi echivalate cu cadre,
în situaţia în care cadrele preiau peste 50% din forţa tăietoare de proiectare de Aceste construcţii sunt expuse unui efect de răsucire de ansamblu major, cu
bază, şi structuri duale care pot fi echivalate cu structuri cu pereţi, în caz contrar. cerinţe de deplasare mari, în special pentru elementele structurale situate spre
Diferenţa dintre cele două categorii este aceea că structurile echivalente cu struc- marginile clădirii.
VOLUMUL !I - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 25

În cadrul lucrării, problematica proiectării seismice nu se discută separat asemenea, reduce gradul de încredere al controlului prin calcul şi prin măsuri de
pentru fiecare din sistemele structurale identificate. Autorii consideră că se obţin proiectare ale răspunsului seismic. Din acest motiv, codurile de proiectare prevăd
claritate şi o concizie superioară ale analizei, dacă se procedează invers, tratând măsuri de „penalizare" la proiectarea unor asemenea construcţii.
pe rând fiecare din aspectele esenţiale ale componentelor proiectării seismice a
Aceste măsuri au în vedere:
structurilor de beton armat, exemplificându-se apoi modul de interpretare şi de
a) alegerea unui model de calcul mai riguros şi, inevi.tabil, mai complex;
aplicare a regulilor stabilite pentru fiecare tip de structură.
b) utilizarea unor metode de calcul mai complexe, dar şi mai performante sub
aspectul preciziei rezultatelor;
6.2 Criterii de regularitate a structurilor de clădiri c) sporirea forţelor seismice de proiectare.
6.2.1 Aspecte generale Criteriile de regularitate pentru alcătuirea structurii sunt grupate în continuare
în criterii pentru regularitatea în plan şi, respectiv, regularitatea în elevaţie. Aceste
În cap. 5 s-au identificat principalele condiţii de alcătuire corectă a structurilor criterii. pot fi verificate, în cea mai mare parte, în fazele de început, preliminare, ale
de clădiri, într-o prezentare, în bună măsură, calitativă. Numărul caracteristicilor proiectării.
structurale şi al altor parametri (care ţin de teren, de acţiunile aplicate con-
strucţiilor etc.), care pot fi asociate cu regularitatea unei construcţii şi a condiţiilor 6.2.2 Criterii de regularitate în plan
de solicitare ale acesteia, este foarte mare, iar precizarea unor criterii cantitative
pentru aceste caracteristici, în conexiunea lor complexă, nu este deloc simplă. Din Se urmăresc, în ordine, regulile date în P100-1 şi EC8-1.
acest motiv, încadrarea unei construcţii în categoria construcţiilor regulate Acestea au în vedere, pe lângă condiţii de regularitate a rigidităţii, rezistenţei
rămâne, în bună parte, o problemă de judecată inginerească a proiectantului, structurale şi a maselor, şi reguli care privesc dimensiunile în plan ale construcţiei şi
păstrând şi o anume componentă de intuiţie. Cu toate acestea, codurile de pro- rigiditatea planşeelor.
iectare seismică oferă prevederi şi recomandări care pot servi drept criterii de
Astfel,
regularitate structurală, fără ca acestea să fie întotdeauna complet verificate în
ceea ce priveşte efectele lor asupra calităţii răspunsului seismic. (i) Rigiditatea laterală şi masa construcţiei trebuie să fie distribuite cât mai
simetric faţă de două axe ortogonale~ Aceasta permite aplicarea componentelor
Aceste criterii pot să nu fie cele mai bune în toate cazurile, iar aplicarea lor nu
orizontale ale acţiunii seismice în lungul axelor principale ale construcţiei. Aba-
asigură automat eficacitatea soluţiilor structurale.
terea de la simetrie nu trebuie să depăşească limitele precizate la (v).
În cele ce urmează, se face o trecere în revistă comentată a criteriilor de
(ii) Conturul structurii trebuie să fie compact, fiind dezvoltat după o linie
regularitate structurală date în Pl00-1 şi EC8-1, apropiate între ele.
/ poligonală convexă. Condiţia se referă la conturul constituit de elementele
În concepţia codurilor, respectarea acestor criterii, respectiv caracterizarea structurale verticale (de exemplu, la stâlpii perimetrali ai unei structuri tip cadru)
structurii clădirii ca regulată, oferă premizele unui răspuns seismic favorabil şi ale şi nu la conturul planşeului, care poate include porţiuni în consolă ale acestuia,
unui control sigur prin calcul al comportării seismice. Codurile de proiectare dincolo de limita elementelor structurale verticale. Dacă există retrageri în plan,
seismică nu exclud explicit utilizarea unor structuri cu neregularităţi dar, prin acestea nu trebuie sa aibă un efect semnificativ asupra rigidităţii planşeelor în
recomandarea unor condiţii de regularitate, încurajează alegerea sistemelor or- planul loL Condiţia cantitativă este ca, în cazul fiecărei retrageri, aria suprafeţei
donate, mai uşor de proiectat şi mai economice. Abaterea de la condiţiile de cuprinse între conturul structurii şi poligonul convex circumscris să nu fie 1Ţ1ai
regularitate afectează în mod dezavantajos comportarea seismică a structurii şi, de mare de 10% din aria planşeului (Fig. 6.7).

T. POSTELf\JICU PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
ra j a I a 1 a I gulile minime prescrise de normele de proiectare a structurilor de beton armat

r1 / ~A 1 =0,5ab
b / privind grosimea şi armarea plăcilor asigură, implicit, această exigenţă. Dacă des-
+-· ...,.,_..,,,,.,.-;.L
chiderile planşeului într-o anumită construcţie particulară sunt foarte mari şi nu
b
t- se poate aprecia suficient de sigur că planşeul se comportă, în zona respectivă,
b
t- ca diafragmă rigidă, se iau măsuri de reducere a deschiderii (de exemplu, prin
A= 20ab
b I introducerea unui perete intermediar, ca în Fig. 6.9), sau se efectuează un calcul
+-0!"=-"~-
b ' în care planşeul este considerat cu rigiditatea sa de placă de beton armat.
.J.- L ~.....:..~.AL...<="""'-_... A 1<O,lA=2ab
În cazul structurilor având în plan formele H, L, C, U sau dublu T, trebuie ca
Fig. 6.7. Dimensiunile maxime acceptate ale retragerii planşeelor
pentru a considera cl6direa regulată (compactă) rigiditatea aripilor de planşeu să fie comparabilă cu rigiditatea părţii centrale. O
măsură limită la aceste construcţii este să se prevadă rosturi de separare în
(iii) Planşeele trebuie să fie astfel alcătuite încât să poată fi considerate dia- poziţii adecvate, care să transforme construcţia neregulată într-un ansamblu de
fragme rigide şi rezistente pentru forţele aplicate în planul lor. Această condiţie tronsoane regulate, dinamic independent.e.
reprezintă o caracteristică de structură regulată, pentru că prin efectul de
constrângere exercitat de planşeu asupra elementelor structurii laterale se reali-
zează uniformizarea deplasărilor laterale.
Codurile nu stabilesc un criteriu cantitativ pentru a considera în ce condiţii se

realizează funcţiunea de diafragmă a planşeului.
Se admite, în general, că rigiditatea planşeului nu se depărtează semni-

ficativ de cea a diafragmelor infinit rigide şi nu influenţează modul de repar- Fig. 6.9 Tronsoane regulate separate prin rosturi din clădiri neregulate În plan
tizare al încărcărilor orizontale la subsistemele structurii laterale, dacă săgeata

proprie în plan orizontal este mai mică decât deplasarea relativă de nivel {Fig. (iv) Raportul dimensiunilor planşeului, Lmax / Lmin, se limitează la 4, pentru a se
6.8). evita situaţiile în care deformaţiile orizontale ale planşeului, sprijinit de elementele
structurii laterale (de exemplu, cadre relativ flexibile), afectează distribuţia forţei
<d >d seismice între acestea.
I I I I I I I
- 'f ·- f-· 'f' '""'"f ·- f- - Condiţiile impuse planşeelor sunt detaliate în cap. 12.
Lmax I Lmin :::; 4
I
I- -· ·- ·-·- ... --·--· ·- -
I I I I I I (v) Sensibilitatea structurilor la fenomenul de răsucire în ansamblu este cuanti-
ficată prin condiţii diferite în codul european EC8-1 şi în codul naţional Pl00-1.
Lmax
a) b) Pentru a evidenţia argumentele care justifică faptul că în codul naţional nu s-au
preluat criteriile din codul european, se prezintă şi se comentează pentru început,
Fig. 6.8. limitarea deformaţiilor diafragmelor orizontale {planşeelor): (a} prin introducerea
unor reazeme suplimentare; (b) prin limitarea raportului Între dimensiunile În plan ale clădirii
prevederile EC8-1 referitoare la această problemă.
Codul european impune două condiţii diferite care au drept scop să elimine, sau
Codurile nu stabilesc condiţii explicite pentru rigidităţile în plan orizontal ale să reducă semnificativ, sensibilitatea structurilor faţă de deformaţiile de torsh.me
planşeelor, pentru că, de regulă, la deschiderile adoptate în mod obişnuit, re- generală. Acestea sunt următoarele:
28 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I! - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 29
T. POSTELNICU PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
a) eax :$ 0,30 rx (6.2) Mărimile care intervin în relaţiile (6.2) şi (6.3) se calculează astfel:
eay :$ 0,30 ry ..., raza de giraţie a masei unui planşeu cu dimensiunile a şi b, cu masa m
distribuită uniform:
în care:
eax, eay sunt distanţele dintre centrul de rigiditate şi centrul maselor, măsurate
în direcţia x, respectiv y (direcţiile normale pe direcţiile de calcul); (6.4)
rx, ry sunt razele de torsiune definite ca rădăcina pătrată a raportului dintre
rigiditatea de torsiune a structurii şi rigiditatea laterală la translaţia pe
în care Ip şi Ap sunt momentul de inerţie polar şi aria planşeului.
direcţia x, respectiv y.
..., raza de giraţie la torsiune (aceasta are o valoarea unică şi bine definită numai
Criteriile reprezintă o exprimare a condiţiilor tradiţionale de limitare a excen-
pentru structurile cu un singur nivel):
tricităţii intrinseci a structurii, pusă în relaţie, în mod firesc, cu rigiditatea ei de
torsiune. Acest criteriu urmăreşte să reducă deplasările suplimentare ale elemen- "i..K y 2 +"i..K x 2 . l.K X y 2 +l.K y x 2
X y şi ( = (6.5)
telor structurii laterale, produse de răsucirea de ansamblu a structurii. Relaţiile "i..K y y
(6.2) acţionează, în special, la clădirile de formă alungită.

în care Kx şi Ky sunt rigidităţile de deplasare laterală ale elementelor structurale, în
b) rx < ls (6.3) direcţia X, respectiv, V, iar x şi y sunt distanţele la centrul de rigiditate al structurii,
şi
care are coordonatele:
în care:
(6.6)
ls este raza de giraţie a masei planşeului, definită ca rădăcina pătrată a
raportului dintre momentul de inerţie polar al masei faţă de centrul masei
La clădirile cu mai multe niveluri, la care secţiunile elementelor structurale se
planşeului în plan şi masa planşeului.
schimbă de la un nivel la altul, coordonatele centrului de rigiditate şi ale razelor de
În realitate, deoarece ls este definit în raport cu centrul maselor, razele de giraţie se schimbă de la un nivel la altul :Şi sunt greu de definit şi de calculat.
torsiune din (6.3) trebuie exprimate, la rândul lor, în raport cu centrul maselor
Codurile de proiectare admit, şi în acest caz, utilizarea relaţiilor (6.5) şi (6.6)
planşeului, în planul acestuia. Cu alte cuvinte, în locul dimensiunilor rx şi ry, trebuie pentru obţinerea unor valori unice ale razei de giraţie. Procedura este admisă la
considerate dimensiunile rmx = ~r} + e;x şi Tmy = ~r} + eîy . structurile în care deformaţiile subsistemelor structurii laterale sunt afine (de
exemplu, în cazul structurilor monotone cu cadre sau cu pereţi). Rigiditatea
I
Rezultă că pericolul ca modul de torsiune să fie predominant este cu atât mai laterală a componentelor (subsistemului) structurii laterale se poate considera
mic (asigurarea relaţiei este cu atât mai largă) cu cât excentricităţile eaxŞi eay sunt mai proporţională cu un sistem de forţe cu o distribuţie simplificată pe verticală, care
mari. produce acestor componente o deplasare unitară la vârful construcţiei sau la alt
nivel considerat caracteristic.
Condiţiile (6.3) acţionează în special la structurile tip 11 punct" (cu o configuraţie a
secţiunii apropiată de pătrat), la care elementele cu rigiditate mare (pereţii) sunt Satisfacerea criteriilor (6.2 si 6.3) face ca perioada modului de translaţie
concentrate în mijlocul structurii, sub forma unor nuclee cu latura relativ mică în fundamental dintre cele două direcţii orizontale, X şi V, să fie mai mare de~ât
raport cu dimensiunea orizontală a clădirii. perioada de torsiune, astfel încât să se poată preveni o cuplare puternică a răs-
30 I PROIECTAREA.STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROlECTA.REfi.. STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 31
punsului de torsiune cu cel de translaţie. Acest fenomen este considerat mai puţin Compararea celor trei categorii de criterii de verificare a sensibilităţii la torsiune
controlabil, mai ales din cauza dificultăţilor de evaluare „precisă
11
a parametrilor de prezintă o importanţă particulară. Comparaţia difer~telor condiţii permite să se
rigiditate (datorită efectelor fisurării şi degradărilor de diferite naturi, a contribuţiei identifice domeniile în care una sau alta dintre acestea este cea mai potrivită şi să se
elementelor nestructurale etc.}, şi este, potenţial, periculos. stabilească eficienţa lor din punctul de vedere al uşurinţei de aplicare.
Este de apreciat că în EC8-1 sunt prevăzute condiţii excesiv de complicate. Pentru a obţine aceste informaţii, s-au analizat mai multe tipuri de structuri
Verificarea riguroasă a criteriului {6.3), de exemplu, nu poate fi efectuată decât potenţial deficitare sub aspectul rigidităţii la torsiune: Structurile simple sunt
printr-un calcul structural complex, care nu este implementat în programele de constituite din pereţi structurali de beton armat, dispuşi în diferite moduri în planul
calcul curente. În fond, buna conformare a structurii se poate exprima simplu prin clădirii, şi din cadre flexibile, al căror aport la rigiditatea de ansamblu a structurii
condiţia ca perioada de oscilaţie la torsiune să fie sensibil mai mică decât primele este, în mod simplificator, neglijată.
perioade de translaţie.
Structura este modelată printr-un sistem cu un nivel şi 3 grade de libertate,
Rapoartele între perioadele de translaţie şi de torsiune pot fi calculate direct în care echivalează o structură etajată monotonă pe verticală.
fazele preliminare de proiectare şi, astfel, structura poate fi corectată pentru a se
S-au selectat următoarele date generale:
obţine răspunsul modal dorit, dacă acesta nu este obţinut de la început. În aceste
""' încărcarea uniform distribuită pe planşeu este 10 kN/m 2;
condiţii, aplicarea relaţiilor (6.2} şi {6.3} poate fi evitată.
""' perioada de vibraţie la translaţie este T1 = 1 secundă;
Din cauza inconvenientelor importante pe care le prezintă aplicarea criteriilor ""' coeficientul seismic global este 0,1.
(6.2) şi (6.3) din EC8-1, în codul naţional se prevede un alt criteriu de regularitate în
Rezultatele obţinute prin aplicarea celor trei criterii sunt comparate sintetic în
plan. Potrivit acestuia (vezi 4.4.3.2(7)), structura este considerată ca având o
tabele.
sensibilitate acceptabilă la torsiune, dacă deplasarea maximă, înregistrată la o
extremitate a clădirii, este de cel mult 1,35 ori mai mare decât media deplasărilor În afara notaţiilor definite anterior, au mai fost folosite notaţiile:
celor două extremităţi, di şi di. ea este excentricitatea adiţională care se adună cu excentricitatea statică
e =ea+ ea;
(6.7}
T3 este perioada vibraţiei la torsiune; raportul T3/T1 este, de asemenea, un
criteriu care exprimă ponderea răsucirii în deformaţia de ansamblu a
Procedeul este inspirat din codurile de proiectare seismică americane (SEAOC sistemului.
[3], ICBO [4], FEMA [5], ASCE [6]}.
Excentricitatea adiţională ea introduce efectul variaţiei posibile în plan a
~1
-------------·~ ~.
t
::r=-::: p--=--~f- - - - --- ·-- -- ---- -·- -1 ···--·---
abaterilor dimensionale ale secţiunilor elementelor, a greutăţii acestora, a poziţiei în
plan a unor componente structurale etc., ignorate în modelul de calcul, precum şi
t I I
posibilitatea unor excitaţii asincrone la suprafaţa de contact a structurii cu terenul.
I
I întrucât aceste efecte sunt cu atât mai mari cu cât dimensiunile construcţie
I
I I
sunt mai mari, codurile evaluează excentricitatea adiţională ca o fracţiune din
L ___________! latura clădirii perpendiculară pe direcţia cutremurului.
t
T Structurile analizate, împreună cu rezultatele calculului, sunt prezentate .în
Fig. 6.10 Deplasările extremităţilor planşeului

figurile şi, respectiv, în tabelele care urmează.
32 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ii - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 33
Tipul 1: Sistem simetric cu răsucire liberă Tipul 2: Sistem cu răsucire liberă, cu pereţi de rigiditate diferită, dispuşi
simetric faţă de axul clădirii.
Sistemele cu răsucire liberă sunt considerate acele sisteme în care elementele
cu rigiditate majoră sunt dispuse numai pe una din direcţiile principale ale structurii. Cele 5 variante, notate structurile 6-10, se obţin prin translarea pereţilor, cu
câte o travee, spre extremităţile clădirii (Fig. 6.12).
Cele 5 variante, notate structurile 1-5, se obţin prin translarea pereţilor, cu câte
o travee, spre extremităţile construcţiei (Fig. 6.11). Rezultatele sunt expuse în tabelul 6.2.
Rezultatele sunt expuse în tabelul 6.1.
În ultimele 3 coloane sunt calculaţi termenii care intervin în criteriile (6.2), (6.3)
şi (6.7), iar la baza coloanelor se indică condiţiile care trebuie îndeplinite.
I II ®
®
I
®
®
I I I I
®
@
Fig. 6.12 Schemele structurilor 6-10

®
Fig. 6.11 Schemele structurilor 1 -5 Tabel 6.2: Parametrii rigidităţii la torsiune pentru structurile 6-10
Tabel 6.1: Parametrii rigidităţii la torsiune pefltru structurile 1-5 structura

ea ea T3 ry Is efry ryf ls --3!!1-
[m] [m] [s] [m] [m] d1 +d2
structura ea ea T3 ry Is e 1ry ry/ ls ~ 6 1,a 2,7 4,207 3,9 16,4 a,949 0,238 2,931
[m] [m] [s] [ml [m] d1 +d2
7 3,0 2,7 1,847 8,9 16,4 0,64a 0,543 2,494
1 a 2,7 4,a76 4,a 16,4 a,675 a,244 2,546
8 5,a 2,7 1,143 14,4 16,4 a,535 a,878 1,784
2 a 2,7 1,751 9,4 16,4 a,287 a,573 1,937
3 a 2,7 1,a8a 15,2 16,4 0,178 a,927 1,621 9 7,0 2,7 a,823 2a,a 16,4 a,485 1,220 1,437 .
4 o 2,7 a,777 21,2 16,4 a,127 1,293 1,322 1a 9,a 2,7 0,643 25,6 16,4 a,457 1,561 1,19a
5 a 2,7 0,606 27,1 16,4 o,1aa 1,652 1,147 de comparat cu <0,3 >1,0 <1,35.
de comparat cu <0,3 >1,0 <1,35
34 I PROIECTAREA. STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL !I-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 35
Tipul 3: Structuri cu torsiune împiedicată.

--1- --1-1-1-· -,
În direcţie perpendiculară pe direcţia de acţiune a cutremurului este prevăzut c.o I I I I I I I I
câte un perete pe marginea clădirii. Cei doi pereţi transversali, de rigiditate inegală,
sunt dispuşi simetric faţă de axul clădirii.
~-
I K1
-+-+-+-+-+-+-
I I I I I I
-~
K2=21K1
Cele S variante, notate structurile 11-15, se obţin prin translarea pereţilor

~- -+-+-~----+·-- --1
1 I I I I I ·I
transversali, paralel cu direcţia de acţiunea a cutremurului, cu câte o travee, spre L _ _L__ __L _ _L _ _L _ _L _ _J
extremităţile clădirii (Fig. 6.13). ~~~}___Lj,__§___~„--§.-·-%--~-J-_L~}

(14)
Rezultatele sunt expuse în tabelul 6.3.
-1-1-1-1~1-
__ l _ T _ T _ T _ -i-
I I I I I I I I
c.o I I I I I I I
~ -~ - - -+-
„_ I· --1- „-1 -+-+-+-+~+-+-+-+-
K1 I I I I I I I I K2
I I I I K1 K2=21K1 I I
~ - -~ - -~ - -~ - - - - _„ -· -· ··I -+-+-+-+-+-+-+-+-
! I I I I I I I I
I I I I I I I
_ _......___._ - _l_ - _l_ - _l_ - _l_ - _l_ - _l_ - _J _..__........__........._ - _l_ - _l_ - _l_ - _l_ - _l_ - _J
j,_Lj,___2_J_L~~~J 6 J6 ~
6 ~
k 6 k 6 l,
~ ~
6 ~
l, 6 k 6 l,
~ ~
6 ~
k 6 l,~
6 ~
~
(11) (15)
Fig. 6.13 Schemele structuri/or 11 -15

-- ,-- - --·r· ·-·
I I I I I I I I
~- -~ - -~ - - - -1- - -1- - -- - - -+- --- --\----I Tabel 6.3: Parametrii rigidităţii la torsiune pentru structurile 11 -15
I I I K1 I I K2=2!K1 I I
ry 2d2
ea ea T3 Is
c.o
~-+-+-
I I I
-+-+-
I I I
--~-+--i
I I I
structura
[m] [m] [s] [m] [m]
efry ryf / 5
d1 +d2
_ _„ ___ I I _ _L _ _L _ _L _ _L _ _L _ _L _ _J 11 1,0 2,7 1,676 9,8 16,4 0,378 0,598 1,777
J 6 .J. _ _§____ J_ _ _§_„„J__§____ J __§___}_§__J-_Lj,_Lj,___2_J 12 3,0 2,7 1,299 12,7 16,4 0,449 0,774 1,734
(12) 13 5,0 2,7 0,969 17,0 16,4 0,453 1,037 1,589
14 7,0 2,7 0,751 21,9 16,4 0,443 1,335 1,267
1-1- -if-- -1-1 15 9,0 2,7 0,606 27,1 16,4 0,432 1,652 1,146
I I I I I I I de comparat cu <0,3 >1,0 <1,35
~-
I I K1
-+-+-+- I
--i I I I K2=2!K1 I
c.o
~-+-
I I I
-+-+-+-+- -+--i
I I I I
Tipul 4: Structuri cu
pătrat
formă de pătrat
situat în centrul clădirii, cu dimensiunea unei travei.

în plan, cu 4 pereţi dispuşi pe laturile unui
L _ _L __L_„ . „... J
J_Jt_J_ .§„. . J. 6 J_ _ §___ J„_ _9___j,___2_J_Lj,_§__j..
~___§___ Cele 3 variante, notate structurile 16-18, se obţin prin translarea pereţilor
(13) structurali, cu câte o travee, către extremităţile planşeului (Fig. 6 14).
36 I PROIECîAREf.\ STRUCTUR!LOR DE BETON ARMAT 'iN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 37
Rezultatele sunt expuse în tabelul 6.4. pereţi principali, respectiv braţul cuplului de forţe dezvoltate în aceşti pereţi, este
mai mică.
1-1--T·--1-1-1 --·1-1-1-1-1-·„··1
c.o I I I I I I c.o I I I I I I La structurile cu rigiditatea distribuită simetric (eo =O), criteriul ry/ls este cel mai
I --·I·--+-+-+--·
I I I I I
I
I
---1-I -· · -+-+-+-+--- - 1I semnificativ, în timp ce criteriul e/ry nu prezintă practic importanţă.
+t-t+t-
co co I I
~-:-t-cr---- I -: ~-r- I La structurile cu nesimetrii importante în planul co11strucţiei, sensibilitatea la
c.o
~ -+-I -··-·-'-
I I I
-+-
I
--i
I c.o
-~- -·-1-t-~-+t+--1
I I I I
torsiune de ansamblu se poate manifesta şi la distanţe mari între pereţii struc-
turali.
<D
--1--I ---1--+-+--~----·I
I I I I I
~-+---·l--+-+--1
I I I I I b) În cazul structurilor cu răsucire împiedicată şi distribuţie nesimetrică a
- --- L - _l_ - _l_ _ _l_ - __.L - _J L _ _l_ ______ J ___ L _ _l_ _ _J
rigidităţii în plan, condiţia (6.2) nu este satisfăcută în toate cazurile, dar raportul
) 6 J 6 J 6 M-.-J. L} 16 J 6 J 6 J 6 J . ,.§_)____§___J 17
e/ry are o valoare practic constantă, relativ apropiată de limita 0,3, indiferent de
1-1-1-1-1·--1 distanţa dintre pereţii transversali. Aceasta se datorează aportului important al

I I I I I I cuplului creat de forţele dezvoltate în pereţii longitudinali. Criteriul (6.3) operează
~-- ----i numai pentru structurile cu distanţe mici între pereţii transversali.
I I
-+- ---i c) În cazul structurilor tip „punct", cu pereţi concentraţi sub forma unor tuburi
I I
I tăiate în lungul muchiilor, dintre cele două criterii, numai cel exprimat prin raportul
-+-+- --1 I
ry/ls operează.
__ .....___~- - --i Mărimile ry şi ls, care intervin în cei doi parametri ai sensibilităţii la torsiune,
I I I I I I sunt foarte dificil de evaluat la structurile etajate şi este iluzoriu să se considere că
L - _l_ - _J_J - _J_J - _J_J - _J
acestea pot fi calculate aproximativ în fazele preliminare ale proiectării.
J6 J6 ~J_2 __J_-2_} 18
Fig. 6.14 Schemele structurilor 16-18

d) în realitate, efectul de răsucire generală este cel mai bine evidenţiat de
rotirea în plan a planşeului. Criteriul (6.7) confirmă celelalte două condiţii de sensi-
Tabel 6.4: Parametrii rigidităţii la torsiune pentru structurile 16 -18 bilitate la torsiune, în domeniile în care fiecare dintre acestea este semnificativă.
ea ea T3 ry Is --3!!.L Se constată sistematic că satisfacerea condiţiei (6.7) este însoţită şi de valori ale
structura efry ·ryf/5
[m] [m] [s] [m] [m] d1 +d2 perioadei de răsucire mai mici decât perioada de translaţie: T3 < Ti. Perioadele de
16 o 1,5 2,752 I.;
4,5 12,2 0,333 0,369 1,687 vibraţie. şi deplasările orizontale ale planşeelor reprezintă rezultate de bază ale
17 o 1,5 1,437 8,6 12,2 0,174 0,705 1,476 oricărui calcul structural spaţial.
18 o 1,5 0,966 12,8 12,2 0,117 1,049 1,260
de comparat cu <0,3 >1,0 <1,35 Se poate concluziona, în finalul acestei discuţii, că utilizarea criteriului (6.7) este
preferabilă, fiind şi mai simplă, şi mai semnificativă. Din acest motiv, în ultima ediţie
a codului de proiectare seismic Pl00-1 s-a păstrat numai această condiţie şi s-a
Din examinarea rezultatelor din tabelele 6.1-6.4 se constată următoarele:
renunţat la celelalte două. Informaţiile importante în ceea ce priveşte potenţialul de
a) La construcţiile cu răsucire liberă, de formă alungită în plan (construcţii răsucire de ansamblu sunt furnizate de raportul între perioada de translaţie şi cea.de
„bară"), sensibilitatea la torsiune este cu atât mai mare, cu cât distanţa dintre cei doi torsiune.
38 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 39
T. F)OSTELNICU p::.:~<>U:„Uvk: CH··. H·:·YJ·. LE ALE PPOJECTĂRI! SEISMICE ASTRUCTURILOR DE BETON ARMAT
Considerentele anterioare s-au referit la răspunsul seismic convenţional de

torsiune în domeniul elastic. În realitate, deformarea elementelor structurale la
atacul cutremurelor puternice depăşeşte consistent pragul de curgere. În aceste
condiţii, parametrul esenţial al răspunsului seismic neliniar este excentricitatea între
centrul maselor şi centrul de rezistenţă al structurii, respectiv punctul de aplicaţie al
forţelor laterale capabile ale componentelor structurale.
Răspunsul seismic neliniar de torsiune constituie obiectul unor lucrări impor-

tante pe plan internaţional (Clough [7], Chopra [8], Rutenberg, Tso [9], Goel, Chopra
[10]}, dar şi a unor cercetări efectuate în ţară (Postelnicu, Zamfirescu [11], Kober
[12]}.
În cazurile în care exigenţe de altă natură decât cele structurale obligă adop-
tarea unor sisteme structurale care nu satisfac criterul (6.6), reducerea controlului
asupra răspunsului structural se compensează prin creşterea rezistenţei globale la
forţe laterale, respectiv prin adoptarea unor valori sporite ale factorilor de com- Fig. 6.15 Ruperea primului nivel al unei construcţii, produsă de torsiunea de ansamblu,
portare. în urma cutremurul din Kobe, Japonia, 1995 [16]
Vulnerabilitatea înaltă la torsiune este responsabilă în relativ numeroase situaţii

pentru avariile grave suferite la acţiunea unor cutremure puternice, iar în unele
situaţii chiar pentru prăbuşirea construcţiilor. De cele mai multe ori, vulnerabilitatea
este datorată excentricităţii pronunţate între centrul maselor şi centrul de rezistenţă
de torsiune.
În Fig. 6.15 şi 6.16 sunt reproduse imagini ale unor construcţii din această
categorie, după atacul unor cutremure majore.
În Fig. 6.15 se reprezintă o clădire ruptă, ca efect al torsiunii, în urma cutre-

murului Kobe, Japonia, din 1995.
Cele 4 faţade de clădiri prezentau diferenţe foarte mari de rigiditate şi rezis-

tenţă, de exemplu, între calcan şi 1 faţada principală spre stradă, astfel î~cât, ca
urmare a excentricităţilor foarte mari rezultate, construcţia a fost supusă la vibraţii
de torsiune pe care nu a putut să le preia.
Un caz asemănător se prezintă în Fig. 6.16, reprezentând o clădire din Atena

după cutremurul din 1999. Aici excentricităţile s-au datorat plasării în colţul clădirii a
turnului lifturilor şi scărilor, mult mai rigid şi mai rezistent decât structura în cadre Fig. 6.16 Atena, Grecia, 1999. Prăbuşirea cadrelor de beton armat, ca efect al torsiunii
de ansamblu, produsă de dispunerea excentrică a turnului de circulaţie
din restul clădirii. cu pereţi din beton armat [14]
40 I Pf1-0iECT/.\f~EA STRUCTUHl!..Of~ DE: SE.TON A.RMAT 'iN ZONE SEISMICE VOi...Uf\!!Ui... ii ... ;::;r:;:U!E·:CT/"..i-?U\ STm.JCTUF<lLOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 41
6.2.3 Criterii de regularitate în elevaţie Dintre situaţiile prezentate în Fig. 6.17, cea din Fig. 6.17d merită o discuţie
specială. Aceasta reprezintă cazul unei construcţii cu alcătuire constantă (ca
Condiţiile concrete privind alcătuirea structurii pe verticala clădirii, care geometrie) pe înălţime, dar care, la bază, capătă o evazare pe o zonă care reprezintă,
trebuie satisfăcute pentru a încadra structura în categoria construcţiilor regulate, ca înălţime, mai puţin de 15% din înălţimea totală a clădirii. Această evazare trebuie
diferă între codurile româneşti şi cele europene pentru proiectarea seismică. să fie cel mult 50% din înălţimea clădirii, H.
În Pl00-1, aceste condiţii sunt mai apropiate de cele din normele americane Se prevede ca structura zonei de bază situate la interiorul conturului etajelor
(FEMA, Codul SEAOC, etc.) şi au un caracter, în bună parte, calitativ. Condiţiile din
superioare să fie dimensionată pentru a prelua cel puţin 75% din forţa tăietoare
EC8-1 sunt mai precise, dar pot părea proiectanţilor mai pretenţioase şi mai greu
seismică care se dezvoltă în această zonă, într-o clădire similară, fără baza
de verificat, în unele cazuri.
lărgită.
Principalele reguli date în PlOO-l la 4.4.3.2 sunt, într-o prezentare succintă,
Explicaţia acestei prevederi este că înălţimea mică a acestei evazări face mai
următoarele:
puţin sig~ră mobilizarea ei completă în preluarea forţei seismice orizontale de
(i) Sistemul structural se dezvoltă continuu, de la nivelul fundaţiei până la nivel şi transmiterea acesteia la teren.
vârful clădirii. Aceasta înseamnă, de exemplu, că pereţii nu sunt înlocuiţi, la un
Din punct de vedere practic, satisfacerea acestei condiţii ar impune un
anumit nivel, cu cadre, sau invers. Se admit retrageri la nivelele din treimea
calcul structural separat pentru clădirea fictivă de referinţă. Pentru a evita acest
superioară a clădirii, în limita a 20% în direcţia în direcţia în care se face reducerea.
calcul suplimentar, Fardis et. al [14] propun ca forţa tăietoare aferentă zonei
Această prevedere are în vedere, printre altele, reducerea efectelor de ampli-
de la baza aflată în continuarea suprastructurii să fie evaluată prin forţa
ficare dinamică specifice construcţiilor flexibile la vârf.
tăietoare de proiectare la nivelul la care structura capătă dezvoltarea pe
Prevederile din codul european referitoare la condiţiile recomandate pentru
efectuarea retragerilor pe înălţimea clădirii sunt mai nuanţate şi se ilustrează în orizontală, cu 0, 75 (1 - h
11
Hz
) {l - h~ ) , unde hn reprezintă distanţa de la bază
H2
Fig. 6.17.
(secţiunea de deasupra fundaţiilor) până la nivelul planşeului unde intervine
L evazarea în plan a construcţiei, iar h; reprezintă distanţa de la bază până la nivelul
planşeului curent al zonei lărgite. Acesţ mod de evaluare a forţei tăietoare se
bazează pe aproximaţia ~ă forţa tăietoare variază parabolic pe înălţimea clădirii.
L L3 ~L......,_ ___
L_.._.,._L_.3
I
Procedeul poate fi considerat ca simplist. În situaţiile descrise de Fig. 17d se
-1 pune şi problema transmiterii forţei gravitaţionale a părţii înalte la_întreaga suprafaţă
> 0,15 H
_____.,__ de contact dintre fundaţie şi teren („amprenta" clădirii pe teren), dependentă de
._______...,_, _J ..___ _ ___, ---'r" < 0,15 H
rigiditatea verticală a zonelor structurii aflate în afara zonei înalte şi de rigiditatea
L L ~
terenului. În asemenea situaţii, soluţia cea mai bună pentru a controla prin calcul
Li -L2 <O 1 H
starea de eforturi în elementele părţii de la bază este considerarea unui model
L1 - L2 <O 2 H
L1 - , Li - , L +L 3 L +L 3 complet care să includă întreaga structură laterală şi terenul de fundare.
- 1- - <02H ~1--
L <05H
- ,
L - '
LrL3 <02H L -L 2
L1 ~ ' -L-:50,3H (ii) Elementele structurale se dezvoltă cu secţiuni constante (la clădiri cu
a) b) c) d) înălţimi moderate) pe înălţime, sau cu variaţii line pe înălţimea clădirii (la con-.
Fig. 6.17 Condiţii de alcătuire regulată în elevaţie a clădirilor, conform ECB-1 strucţiile mai înalte).
42 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'IN ZONE SEISMICE I 43
(iii) Variaţia rigidităţii şi a capacităţii cu rezistenţa, pe înălţimea clădirii, nu

trebuie să prezinte variaţii bruşte, adică să se limiteze la 30%, în cazul rigidităţii
laterale, şi la 20% în cazul rezistenţei laterale, de la nivel la nivel.
Prevederile de la (ii) şi (iii) urmăresc să evite concentrarea cerinţelor de

deplasare şi de rotiri plastice în secţiunile elementelor, la nivelurile semnificativ
mai slabe decât cele învecinate. Comportarea construcţiilor la atacul cutre-
murelor puternice a marcat cu evidenţă degradările substanţiale care au dus, în
unele cazuri, la prăbuşire, la nivelurile unde structura înregistrează o slăbire
bruscă.
În Fig. 6.18 şi 6.19 se prezintă două asemenea exemple, devenite clasice. În Fig.
6.18 se prezintă cazul notoriu al clădirii cu parter slab a Spitalului Olive View din San
Fernando, California, după cutremurul din San Fernando din 1971, iar în Fig. 6.19
clădirea unui spital din oraşul Kobe, Japonia, după cutremurul din 1995.
Nivelul unde s-a slăbit brusc capacitatea stâlpilor, în cazul ultimului dintre cel
două exemple, prin înlocuirea unor structuri armate cu armătură rigidă cu o secţiune
mult redusă de beton, armată slab cu oţel beton, a fost distrus în totalitate, dis-
părând practic.
Fig. 6.19 Clădire de spital din Kobe, Japonia, după cutremurul din 1995;
zdrobirea etajului 3 [16]
Pentru a ilustra modul în care se poate ajunge la astfel de accidente, s-a

considerat un exemplu de structură în cadre de beton armat, reprezentată în
Fig. 6.20. Clădirea cu 7 niveluri prez.intă o modificare bruscă a rezistenţei stâl-
pilor la etajul 4, aş·a cum se observă în secţiunile transversale ale stâlpilor de
dedesubtul şi de deasupra acestui nivel.
S-a evaluat răspunsul seismic al structurii prin calcul dinamic neliniar, consi-
derând parametrii structurali indicaţi în figură.
Excitaţia seismică utilizată este apropiată de accelerograma cutremurului

Mexico City 1985.
În Fig. 6.20b se reprezintă deformaţia cadrului în momentul de solicitare

a)
maximă. Se constată că cerinţele de deplasare ale stâlpilor, la nivelul unde a fost
b) operată modificarea secţiunilor, depăşesc consistent capacitatea de deformare
Fig. 6.18 Clădiea Spitalului OliveView din San Fernando după cutremurul din 1971: plastică în articulaţiile plastice formate în stâlpii acestui nivel, evidenţiind riscul
(a) vedere generală; {b) avariile stâlpilor [15] înalt de rupere a structurii la acest nivel.
44 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li -PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 45
T. POSTELNICU
PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRI! SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT
Aceste criterii, ilustrate în Fig. 6.21 şi Fig. 6.22, sunt prezentate în continuare
pentru comparaţie.
A. Neregularitatea în plan (Fig. 6.21)
a) d1> 1,2 (d1 + d2)/2

sensibilitate înaltă
d1>1,4 (d1 + d2) 2
400
300 ·-
200
A+ b>0,15 L
E' 100
! o a) Sensibilitate (neregularitate) la torsiune b) Colţuri intrânde

:::!: ·100
·200
·300
·400
0.00 0.02 0.04 0.06 0.08 0.10
0 [rad]
b) c) A
a X b > 0,15 A X B
Fig. 6.20 Concentrarea cerinţelor de deformaţie la nivelul unde se reduc secţiunile stâlpilor:
(a) armarea secţiunilor de bază; (b) configuraţia structurii şi a mecanismului de plastificare; c) Discontinuitatea planşeului {diafragmei) d) Retragere În plan {deviere
(c) rotiri plastice capabile comparate cu cerinţele seismice a traseului forţelor laterale)
(iv) Masele planşeelor trebuie să fie cât mai uniform distribuite pe înălţimea
clădirii. Diferenţa dintre masele aplicate la două niveluri consecutive nu trebuie să
depăşească 50%. Această prevedere, care se regăseşte în normele nord-ameri-
cane, pare însă exagerată, o limitare mai potrivită fiind, poate, 30% din masa
nivelurilor adiacente.
În orice caz, este indicat ca masele cele mai mari să fie poziţionate la nivelurile e) Componentele structurii laterale neparalele
inferioare ale clădirii. Fig. 21 Criterii de neregularitate În plan, conform NEHRP [5]
(v) Structura nu prezintă discontinuităţi pe verticală care să devieze traseul

(i) Sensibilitatea la torsiunea de ansamblu_(Fig. 6.21a)
încărcărilor către fundaţie. Implicaţiile abaterilor de la această regulă se discută la
cap. 12. O construcţie se consideră sensibilă la torsiune în situaţia în care deplasarea
relativă de nivel maximă la capătul structurii, perpendicular pe direcţia acţiunii
În normele americane, caracterizarea structurilor ca neregulate se face mai seismice, este mai mare decât 1,2 x deplasarea relativă de nivel medie (semisuma) a
diversificat, considerându-se mai multe criterii (5].
deplasărilor de la extremităţile structurii.
46 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL 11- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 47
T. POSTELNICU
Dacă raportul între cele două valori depăşeşte 1,4, construcţia prezintă (viii) Neregularitatea geometrică pe verticală (Fig. 6.22c)
sensibilitate extremă la torsiune şi trebuie luate măsuri de corectarea structurii.
În această categorie intră situaţiile în care dimensiunea orizontală a structurii
(ii) Colţuri intrânde (Fig. 6.21b) laterale este mai mare cu cel puţin 30% decât cea a etajelor adiacente.
Dacă suma dimensiunilor zonei „extrase prin intrarea colţului" este mai mare (ix) Discontinuităţi în plan ale elementelor verticale (Fig. 6.22d)
decât 15% din dimensiunea în plan a structurii în fiecare direcţie, aceasta este
În această categorie sunt încadrate situaţiile în care elementele structurilor
considerată neregulată.
laterale la un anumit nivel sunt deviate în plan cu mai mult decât lungimea acestora.
(iii) Discontinuitatea diafragmei planşeului (Fig. 6.21c) (x) Discontinuităţi în capacitatea rezistenţei laterale (Fig. 6.22e)
Dacă planşeul prezintă o discontinuitate bruscă, inclusiv prin desfacerea unor Se consideră nivel slab acela la care rezistenţa laterală de nivel este mai mică
suprafeţe libere cu aria mai mare de 15% din aria circumscrisă pe linia conturului decât 80% din cea a nivelului de deasupra. Rezistenţa de nivel este suma rezistenţei
exterior al planşeului, se consideră că planşeul este discontinuu. tutun:~r elementelor care preiau acţiunea laterală în direcţia considerată.
Aceeaşi caracterizare o au şi situaţiile în care rigiditatea efectivă a diafragmei n n

variază cu mai mult de 50% de la un nivel la altul.
(iv) Retrageri în plan (Fig. 6.21d) k;< 0,7 k;+1

neregularitate majoră
Dacă aceste retrageri reprezintă discontinuităţi ale traseului forţelor în k;<0,6k;+1
structura laterală, structura se încadrează în categoria structurilor neregulate.

1 ""'-':
(v) Componenetele structurale neparalele (Fig. 6.21e) a) Neregularitatea b) Neregularitatea distribuţiei maselor
rigidităţii laterale-niveluri flexibile pe înălţime
Structurile sunt considerate neregulate în plan, dacă componentele structurii
laterale, cadre de beton armat sau pereţi, nu sunt dispuse simetric faţă de axele
principale ale structurii.
A> 1,3 a
B. Neregularitatea în elevaţie (Fig. 6.22)
(vi) Neregularitatea rigidităţii laterale (Fig. 6.22a) c) Neregularitatea geometrică d} Discontinuitate pe verticală
pe verticală a elementelor structurii laterale
Se consideră niveluri flexibile (/,moi") cele la care rigiditatea laterală este mai
n
mică decât 70% din rigiditatea nivelului superior. Neregularitatea se consideră
majoră dacă raportul rigidităţilor între etajele consecutive este mai mic de 0,6.
(vii) Neregularitatea distribuţiei maselor (Fig. 6.22b) Vi> 0,8 Vi+l
Dacă masa oricărui nivel este cu cel puţin 50% mai mare decât masa nivelurilor
adiacente, structura prezintă neregularitate pe verticală. Se exceptează de la regulă . . . . . 1 . . '" ' e) Discontinuităţi în distribuţia rezistenţei verticale
structurile cu planşee de acoperiş uşoare. Fig. 22 Criterii de neregularitate în elevaţie, conform NEHRP [5]
48 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ll -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 49
T. POSTELNICU PROBLEME GENERALE ALE PROIECTĂRII SEISMICE A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT.
6.2.4. Efectele alcătuirii structurale asupra proiectării seismice Din examinarea indicaţiilor din tabelul 6.5 se pot identifica efectele modului
a construcţiilor de alcătuire a structurii asupra regulilor de proiectare.
Modul concret de alcătuire a structurii unei clădiri trebuie avut în vedere (i) Implicaţiile neregularităţii structurale asupra alegerii modelului şi
atunci când sunt selectate modelele şi metodele de calcul (implicit programele de metodei de calcul.
calcul). De asemenea, la evaluarea forţelor seismice de proiectare trebuie să se
În tabelul 6.5 se arată că dacă structura este ordonată În plan, indiferent dacă
ţină seama de conformarea construcţiei. Structurile simple şi ordonate au, poten-
este sau nu regulată şi în elevaţie, se poate aplica un calcul plan.
ţial, un răspuns seismic avantajos, care poate fi controlat cu siguranţă prin metode
şi modele de calcul mai simple. Invers, răspunsul unei structuri complicate şi cu Aceasta înseamnă că în calculul pentru cele două componente orizontale ale
neregularităţi poate fi potenţial nefavorabil, iar pentru a mări gradul de siguranţă acţiunii seismice se poate folosi câte un model 2D independent după direcţiile
al structurii, aceasta trebuie calculată cu instrumente performante mai complexe orizontale ale simetriei aproximative.
şi la forţe de proiectare mai mari decât în cazul unei structuri simple şi regulate, cu Se efectuează un calcul plan în fiecare direcţie, cu elementele constrânse să
aceleaşi gabarite. Pe de altă parte, o structură redundantă prezintă o supra- aibă aceeaşi deplasare orizontală la nivelul planşeului. Combinarea efectelor
rezistenţă consistentă şi poate beneficia, în consecinţă, de forţe de proiectare mai
acţiunilor de pe cele două direcţii se face după regula de combinare scrisă principial
mici. Invers, o structură fără rezerve de rezistenţă, deci neredundantă, trebuie
astfel:
penalizată prin forţe de proiectare mai mari.
(a) Eedx + 0,30 Eedy (6.8)
O problemă aparte o constituie sensibilitatea la torsiune a unor structuri al căror
răspuns seismic este foarte dificil de controlat şi la care cerinţa de deformaţie a sau
elementelor structurale poate fi mult crescută în raport cu cea a structurilor fără (b) 0,30 Eedx + Eedy
sensibilitate la torsiune. Şi în acest caz este necesar să fie considerate forţe de
în care:
proiectare sporite pentru a obţine construcţii mai rezistente, cu c:erinţe de depla-
Eedx reprezintă efectele acţiunii pentru mişcarea seismică în direcţia x;
sare, de care depind direct degradările structurale, mai mici.
Eedy reprezintă efectele acţiunii pentru mişcarea seismică în direcţia y.
În tabelul 6.5 se reproduce tabelul 4.1 din Pl00-1, care se referă la modul de
stabilire a metodelor şi modelelor de calcul. În cazul stâlpilor, ECS-1 permite Şi o altă procedură, mai simplă, care constă
în dimensionarea dir,ectă, la compresiune excentrică dreaptă, separat pentru
Tabelul 6.5: Consecinţe ale regularităţii structurale asupra proiectării seismice eforturile rezultate din calculul în fiecare din cele două direcţii, cu momentele
Condiţiile de regularitate Mod de calcul multiplicate prin 1/0,7. Aceasta corespunde, într-un fel, procedeului din STAS
Factor
sunt satisfăcute minimal admis 10107/0-90, pentru dimensionarea la compresiune excentrică oblică cu metoda
de comportare
În plan În elevaţie ,Modul de calcul Calcul elastic linear
Forţe laterale Valoarea de elipsei. Armarea secţiunii rezultă prin însumarea armăturilor astfel calculate.
1 Da Da Plan
echivalente referinţă
2 Da Nu Plan Modal Valoare redusă
Având În vedere răspândirea largă a programelor de calcul structural 3D în
3 Nu Da Spaţial
Forţe laterale Valoarea de domeniul elastic, însoţite de facilităţi de post-procesare care pot furniza direct
echivalente referinţă
armările necesare, rezultă că artificiul simplificator de a utiliza calculul structural
4 Nu Nu Spaţial Modal Valoare redusă
pe modele plane nu prezintă, neapărat, un avantaj.
Valoarea de referinţă a factorului de comportare este valoarea dată în Posibilitatea de a folosi două modele 2D independente se dovedeşte foarte
tabelul 6.6. utilă atunci când se efectuează un calcul neliniar, static sau dinamic. Pentru
50 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 51
T. POSTELNICU
A doua opţiune are în vedere înzestrarea structurilor cu o rezistenţă suficientă

moment, sunt disponibile modelele constitutive de încredere doar pentru ele-
pentru a limita amploarea deformaţiilor plastice. Acest obiectiv se obţine, în special,
mente de beton armat supuse la încovoiere dreaptă cu forţa axială.
prin adoptarea unei armări longitudinale consistente.
Dacă structura este regulată în elevaţie şi nu este prea înaltă, efectele mo-
În majoritatea codurilor actuale de proiectare seismică, indusiv în codul româ-
durilor superioare de vibraţie sunt neglijabile, astfel încât se admite utilizarea
nesc Pl00-1 şi în ECS-1, alegerea raportului între capacitatea de rezistenţă şi capa-
metodei forţei laterale echivalente. Această metodă mai are avantajul că permite
citatea de disipare a energiei seismice se face prin selectare·a clasei de ductilitate, ale
verificarea rezultatelor prin condiţii simple de echilibru, iar semnele eforturilor
cărei exigenţe urmează să fie îndeplinite prin proiectare.
sunt întotdeauna evidente.
Codul românesc de proiectare seismică stabileşte 3 clase de ductilitate: clasa
Dacă construcţia nu este regulată în elevaţie, este improbabil ca deformata să
de ductilitate înaltă (DCH), clasa de ductilitate medie (DCM) şi clasa de ductilitate
fie apropiată de cea a modului 1, astfel că normele de proiectare obligă utilizarea,
joasă (DCL). În ordinea indicată, cele 3 clase de ductilitate sunt caracterizate de
în această situaţie, a metodei modale cu spectru de răspuns.
forţe din ce în ce mai mari şi de măsuri de ductilizare din ce în ce mai slabe.
(ii) Implicaţiile neregularităţii structurale asupra valorii forţelor de proiectare
Principial, nu trebuie făcută o asociere· între clasa de ductilitate şi nivelul seis-
Neregularităţile accentuate în ceea ce priveşte distribuţia rigidităţii şi a rezis- micităţii la amplasamentul construcţiei. Selectarea claselor de ductilitate repre-
tenţei laterale pe înălţimea clădirii sensibilizează semnificativ structura, expu- zintă un act care depinde, în ultimă instanţă, de opţiunea inginerului proiectant.
nând-o la un răspuns seismic nefavorabil. În această situaţie, comportarea struc-
Construcţiile încadrate în clasa DCL se proiectează numai pentru rezistenţă, nu
turii la seism este dificil de controlat prin calcul, ca urmare a cerinţelor înalte de
şi pentru capacitatea de disipare a energiei. Pentru aceste construcţii, forţele seis-
deplasare şi deformaţie plastică, concentrate în puţine zone ale structurii. O cale
mice de proiectare sunt considerate de acelaşi tip cu forţele orizontale neseismice,
de reducere a cerinţelor seismice de deformare o reprezintă sporirea rezistenţei
cum sunt cele din vânt, iar proiectarea urmăreşte procesul specific încărcărilor
laterale. Practic, aceasta se realizează prin sporirea forţelor laterale seismice de
neseismice. Construcţiile din clasa DCL trebuie să evidenţieze, în esenţă, un răs
proiectare, respectiv prin reducerea factorului de comportare q (vezi 6.3). puns elastic la atacul cutremurelor, fără sau cu incursiuni minore în domeniul
Atât Pl00-1, cât şi ECS-1, prevăd reducerea cu 20% a valorilor q în cazul postelastic de deformaţie. Lipsite de ductilitate, asemenea construcţii nu posedă o
construcţiilor neregulate pe verticală. marjă de siguranţă suficientă în eventu.alitatea (rară, dar posibilă) manifestării unui
cutremur mai sever decât cel de proiectare la amplasament. Din acest motiv,
proiectarea pentru ·DCL este indicată pentru construcţii amplasate în zone cu
6.3 Clase de ductilitate. Factorii de comportare
seismicitate joasă, cum sunt cele caracterizate de o acceleraţie de vârf a terenului
Analiza comportării construcţiilor la cutremur şi a rezultatelor calculului struc- s 0,10 g. În aceste zone, proiectarea seismică în condiţiile DCL poate duce la soluţii
tural seismic arată că există două apordări posibile în proiectarea seismică: de a mai economice, nu ca urmare a reducerii forţelor seismice de proiectare, ci
înzestra structura cu mai multă ductilitate şi capacitate de a disipa energia, sau cu datorită renunţării la măsurile de ductilizare foarte scumpe.
mai multă rezistenţă. În zonele cu seismicitate medie şi înaltă, se poate opta pentru una din clasele
DCH sau DCM, care reprezintă două combinaţii posibile de rezistenţă şi ductilitate,
.~rima opţiune implică impunerea unui mecanism structural de plastificare
destul de apropiate din punctul de vedere al costurilor materiale. Se poate aprecia
favorabil, cu capacitate de deformare substanţială în domeniul postelastic, în
articulaţiile (zonele) plastice. Din punct de vedere practic, în cazul structurilor de însă că clasa DCH oferă o marjă de siguranţă superioară clasei DCM faţă de
beton armat, aceste caracteristici structurale se obţin, în principal, prin dezvoltarea prăbuşirea globală sau locală la cutremure mai puternice decât cele de proiectare,.în
timp ce clasa DCM oferă o comportare superioară la cutremurele moderate.
suficientă a secţiunilor de beton şi printr-o armare transversală eficientă.
52 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE

Practic, „negocierea" între rezistenţă şi ductilitate se realizează prin intermediul Se poate considera că factorul de comportare este constituit din 3 factori de
valorilor factorilor de comportare şi al măsurilor de ductilizare aplicate la alcătuirea comportare parţiali:
(în primul rând, armarea} elementelor structurale.
(6.9}
Factorul de comportare al structurii reprezintă raportul dintre forţa seismică
în care:
(cerinţa de rezistenţă} stabilită în răspunsul elastic şi forţa seismică (cerinţa de
qµ =FefFu reprezintă factorul de comportare parţi~I care introduce redu-
rezistenţă} stabilită în răspunsul unui sistem elasto-plastic definit de ductilitatea de
cerea forţei elastice asociată capacităţii de disipare a energiei
sistem a structurii. Din acest motiv, q mai este denumit şi factorul de modificare a
specifică a structurii sau, altfel spus, ductilităţii proprii structurii;
răspunsului elastic, sau factor de reducere.
qr = Fuf F1 reprezintă factorul de comportare parţial care introduce reducerea
În realitate, factorul de comportare dat în codurile de proiectare ţine seama şi forţei seismice datorate suprarezistenţei asociate redundanţei
de tipul de structură (caracterizat de proprietăţile de redundanţă} şi de suprastructurii, sau, altfel spus, suprarezistenţei de sistem;
rezistenţa sistemului structural faţă de cerinţa unui sistem ideal elasto-plastic, rezul- qov = Fi/Fb reprezintă factorul de comportare parţial care ia în considerare
tată, în mod inevitabil, prin procesul de proiectare. Structura factorului de compor- posibilitatea reducerii forţei de proiectare datorită suprarezistenţei
tare este ilustrată în Fig. 6.23. rezultate din aplicarea metodei (regulilor} de proiectare.
F Reprezentarea din Fig. 6.23 este una schematică, pentru că influenţa surselor
de suprarezistenţă se manifestă împreună, la orice nivel de solicitare. În tabelul 6.6,
--------------------~----A-
/ I I reprodus din Pl00-1, sunt precizate valorile factorilor de comportare q pentru
răspuns // I 1 reducerea forţei structuri regulate în elevaţie.
~ // : I elastice asociate
"Y // I I ductili taţii structurii
Tabelul 6.6: Valorile factorului de comportare pentru acţiuni seismice orizontale
răspuns /
/ 1
I
I
I q
----------- neliniar // I
-
* 1
:
-;uprarezistenţa datorată
redundanţei structurale
Tipul de structură
Cadre, structuri cu pereţi zvelţi cuplaţi şi structuri duale

Structuri cu pereţi necuplaţi
DCH
5aufa1
4kwau!aJ.
DCM
3,5aufa1
3 kwau/a1
DCL
2,5
2,0
1
I _t Sistem flexibil la torsiune 3,0 2,0 1,5

- - - I - formarea
-;rticu~ţTilorŢ- - - - ~ suprarezistenţa rezultată Structuri tip pendul inversat 2,5 2,0 1,5
__ J_ ______ 2_l~tj_c~ ___ J_ ____ ~in aplicarea codului de,i Structuri parter cu stâlpi în console conectaţi
3,5 3,0 2,0
I I proiectare cu planşeu diafragmă cu Vd :s; 0,35
I I
I I
I I I
Examinarea valorilor din tabelul 6.6 evidenţiază caracteristicile structurale pe
d
care se bazează valorile forţelor seismice de proiectare în răspunsul seismic neliniar.
Fig. 6.23 Structura factorului de comportare q: Fb şi dbJ forţa şi deplasarea Acestea sunt discutate în continuare, ocazie cu care se prezintă şi semnificaţia
corespunzătoare forţei de proiectare; F1 şi di, forţa şi deplasarea la formarea
primei articulaţii plastice (la limita domeniului de comportare elastică); factorilor kw şi aufa1.
Fu şi dUI forţa şi deplasarea ultimă; Feşi de, forţa şi deplasarea maximă În răspunsul elastic
(a) Ductilitatea potenţială a structurii
S-a notat cu Fb forţa de proiectare şi cu Fe forţa corespunzătoare răspunsului Capacitatea de deformare în domeniul plastic a structurilor este cu ~tât
elastic. mai mare cu cât ponderea grinzilor ductile, inclusiv a grinzilor de cuplare a
pereţilor, este mai mare în ansamblul sistemului structural. Aceasta explică Pereţii lungi, definiţi de o valoare ao > 2, evidenţiază preponderent o compor-
diferenţa între valorile q diferite atribuite structurilor din primele două rânduri tare de stâlp în consolă, cu potenţial important de deformabilitate în domeniul
ale tabelului 6.6. poste lastic.
În cazul pereţilor structurali, deformabilitatea în domeniul postelastic este (b) Redundanţa structurii
influenţată de proporţiile (geometria) acestor elemente. Codul de proiectare
·Această proprietate se află în relaţie directă cu ~uprarezistenţa sistemului
seismică ţine seama de proprietăţile de ductilitate diferite ale pereţilor prin
structural. Suprarezistenţa de sistem rezultă din faptul că într-o structură static
factorul kw definit de relaţia:
nedeterminată articulaţiile plastice nu se formează simultan, ci pe măsură ce forţele
orizontale cresc. Ca urmare, curba forţă-deplasare a structurii nu prezintă palier
0,5:::; kw = 1+ aa :5 1 {6.10)
3 orizontal, ci este ascendentă după apariţia primei plastificări, până la formarea
mecanismului de plastificare cinematic. Acest tip de .comportare este rezultatul
în care ao reprezintă raportul dimensiunilor pereţilor, determinat cu:
redundanţei structurale, proprietate denumită, mai ales în proiectarea la acţiuni
neseismice, rezervele de rezistenţă ale structurii.
(6.11)
Suprarezistenţa de sistem se cuantifică prin raportul au/ai
în care: ai este valoarea cu care se amplifică acţiunea seismică de proiectare pentru
Hw; este înălţimea peretelui i, iar a se atinge rezistenţa la încovoiere în primul dintre elementele structurii (for-
lw; este lungimea secţiunii acestuia. marea primei articulaţii plastice), în timp ce încărcările gravitaţionale rămân
constante.
Concret, valoarea ai poate fi calculată drept cea mai mică valoare a raportului
(MRd - Mv)f MEJ determinată la toate extremităţile elementelor, în care MRd este
valoarea de proiectare a momentului capabil, iar ME şi Mv reprezintă valorile
momentelor rezultate din calculul structural elastic pentru acţiunea seismică,
respectiv pentru acţiunile gravitaţionale.
au este valoarea cu care se înmulţeşte forţa seismică orizontală de proiectare

pentru a obţine forţa orizontală care duce la formarea mecanismului cinematic de
plastificare, în timp ce toate celelalte acţiuni rămân neschimbate. Factorul au se
poate obţine prin calcul static neliniar de ansamblu ("push-over").
I
a)
Se poate observa că au = al şi au/a1 = 1 pentru cazul ipotetic în care toate
Fig. 6.24 Clasificarea pereţilor structurali în funcţie de modul prioritar de cedare: articulaţiile plastice s-ar forma simultan pentru a forma mecanismul cinematic. În
(a) pereţi lungi; (b) pereţi scurţi realitate, această situaţie nu poate fi întâlnită în practică pentru că în unele
secţiuni ale structurii, pentru un anumit sens al forţei laterale, momentele din
Aplicând relaţia (6.10), se constată că kw < 1 pentru pereţii cu ao < 2, adică la încărcările verticale şi cele din acţiunea seismică se adună în valoare absolută, iar
pereţi scurţi şi cu proporţii medii, creditaţi cu capacitate mai mică de disipare a în alte secţiuni se scad. Cazul unei grinzi de cadru ilustrat în Fig. 6.25 demonstre~ză
energiei. cu claritate acest lucru.
56 I PROIECTAREfa, STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 57
(c) Suprarezistenţa rezultată din aplicarea regulilor de proiectare
Aceasta provine din surse cum sunt:

.,_ diferenţa între rezistenţele efective ale materialelor (oţel, beton) şi rezis-
tenţele de proiectare, care reprezintă valori minime probabile ale rezis-
tenţelor mecanice;
_.. rotunjirea armăturii rezultate din calcul (în majoritatea cazurilor, în plus),
care decurge din convertirea secţiunii necesare de oţel într-un număr de
bare de un anumit diametru;
---------~ .,_ respectarea condiţiilor minime privind secţiunea de beton şi secţiunea
armăturii longitudinale şi transversale;
Fig. 6.25 Distribuţia momentelor în grinzi de cadre: (a) momente din încărcări verticale; .,_ menţinerea constantă, pe înălţimea clădirii, a secţiunilor elementelor verti-
{b} momente din încărcări de proiectare verticale şi seismice însumate algebric; cale, stâlpi şi pereţi, adoptată frecvent din motive structurale şi tehno-
(c) momente corespunzătoare mecanismului de plastificare al grinzii
logice;
.,_ dispunerea unei armături identice în grinzi, de o parte şi de alta a nodurilor;
La extremitatea din dreapta a grinzii, unde, pentru sensul considerat al
.,_ adoptarea unei armături simetrice în stâlpi, constante pe înălţimea fiecărui
acţiunii seismice, momentele din încărcarea verticală se adună cu cele seismice,
nivel, etc.
articulaţia plastică se formează când momentul produs de forţa laterală sporeşte
Într-o apreciere aproximativă, valorile qav se înscriu între 1,5 şi 2,5, limita
de la valoarea ME, la valoarea IMRd I-IMv I-IMEI· superioară corespunzând structurilor alcătuite din multe elemente, respectiv cu
multe deschideri şi etaje. Factorul de comportare adoptat pentru structuri ne-
La extremitatea din stânga, articulaţia plastică sub moment pozitiv se formează
ductile în tabelul 6.6 se justifică prin supr.arezistenţa inerentă a tuturor struc-
când momentul produs de acţiunea seismică atinge valoarea jM~d j+ jM v,, sporind turilor proiectate conform normelor, rezultată din diferenţa între valorile efec-
cu IM;d I+ IMv I-IMEI · Cum această cantitate este mai mare decât sporul mo-
tive şi cele de proiectare ale rezistenţei materialelor, oţel şi beton.
mentului din acţiunea seismică necesar pentru articularea plastică sub moment Din analiza formei în care sunf date valorile factorului de comportare, se
negativ, rezultă că articularea plastică, la cele două extremităţi, nu intervine constată faptul că factorul q, = au I ai apare distinct, în timp ce ceilalţi doi, qµ şi qov,
simultan, ci la momente de timp diferite, capătul din dreapta articulându-se sunt grupaţi într-unul singur.
primul. (d) Sensibilitatea la torsiune
Pentru cazurile în care condi{rile de proiectare nu justifică, sau nu permit, în cazul structurilor sensibile la răsucirea de ansamblu, trebuie adoptate valori q
utilizarea calculului static neliniar pentru stabilirea raportului au/ ai, codurile de mici. Prin adoptarea unor forţe seismice de proiectare mari se urmăreşte ca să se
proiectare oferă valori aproximative (suficient de mici) ale acestui raport. obţină o siguranţă structurală adecvată pentru aceste sisteme, cu un răspuns seismic
dificil de controlat prin metodologiile curente de proiectare.
În mod firesc, valorile au/a1 recomandate sunt mai mari la structurile tip cadru
decât la structurile cu pereţi. Pentru acelaşi sistem structural, valorile sunt cu atât (e) Concentrarea maselor
mai mari cu cât numărul de deschideri şi numărul de niveluri este mai mare, Construcţiile cu masa concentrată preponderent la un nivel sunt expuse unor
respectiv cu cât redundanţa este mai mare. cedări de tip mecanism de etaj, fără posibilitatea de a mobiliza rezervele de rezis-
58 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 59
tenţă pe care le-ar avea, eventual, multe din elementele structurii. Asemenea acţiunii seismice orizontale şi prin plastificarea succesivă a acestora, ca urmare a
comportări caracterizează în special construcţiile cu un grad de libertate dinamică, variabilităţii rezistenţei betonului. Pe de altă parte, aceste construcţii posedă o
cum sunt castelele de apă sau construcţiile parter cu acoperişuri foarte grele, capacitate substanţială de deformare în domeniul postelastic, ca urmare a încărcării
legate flexibil de stâlpi. axiale cu forţe de compresiune relativ mici. Dacă se ţine seama că factorul parţial de
Lipsite şi de redundanţă, aceste structuri reprezintă sisteme tipice de pendul siguranţă pentru rezistenţa betonului la compresiune este 1,5, condiţia de limitare a
inversat şi sunt penalizate drastic de codurile de proiectare seismică prin valori mici forţei axiale de compresiune normalizate vd :5 0,30, stabilită cu rezistenţa de
ale factorilor de comportare, respectiv prin valori mari ale forţelor seismice de proiectare, corespunde unei condiţii Vd :5 0,20 în exprimarea în funcţie de valoarea
proiectare. caracteristică a rezistenţei materialelor, mai probabilă.
În codul de proiectare seismică naţional, spre deosebire de alte coduri pe plan În aceste condiţii, ductilitatea stâlpilor se apropie de cea a grinzilor, elemente
internaţional, se prevăd valori q distincte pentru structurile cu un singur nivel cu încovoiate fără forţa axială.
stâlpi în consolă, în situaţia în care capetele superioare ale stâlpilor sunt legate Problematica proiectării structurilor parter cu stâlpi în consolă este analizată în
· printr-un planşeu diafragmă. Valorile sunt sensibil mai mari decât cele prevăzute cap. i4, iar în volumul 3 se demonstrează aplicarea metodologiei de proiectare a
pentru sistemele pendul inversat, dacă şi forţa normalizată în stâlpi este relativ mică. acestor structuri într-un exemplu de proiectare amplu.
Valorile corespunzătoare DCL din tabelul 6.6 reclamă o scurtă discuţie. Deşi
construcţiile din această categorie sunt, în principiu, lipsite de ductilitate, s-a adoptat
valoarea qmin = 1,5 deoarece ea reprezintă o valoare rezonabilă a raportului între
rezistenţa la încovoiere calculată cu rezistenţele medii, cele mai probabile, şi cea
calculată cu rezistenţele de proiectare. Cu alte cuvinte, q = 1,5 reprezintă valoarea
factorului qov care introduce efectul suprarezistenţei datorat procedeului de
proiectare.
a)
Valoarea ceva mai mare, q = 2, prescrisă pentru structurile în cadre şi cele cu
pereţi cuplaţi, ia în considerare faptul că la aceste structuri aplicarea condiţiilor
constructive de alcătuire asigură şi o anume ductilitate.
------r ------r
I I
I I
I I
I I
b)
Fig 6.26 Rolul diafragmei rigide în solidarizarea stâlpilor în consolă: (a) hale cu stâlpi
care lucrează independent; {b} hale cu acoperiş diafragmă rigidă.
Există argumente pentru a proceda în acest mod. Astfel, structura capătă o

anumită redundanţă prin angajarea solidară a tuturor stâlpilor {Fig.6.26) în preluarea
I
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, E. MORARIU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
Pentru simplitatea discuţiei, în Fig. 7.1 nu s-au figurat şi deformaţiile elastice ale
barelor,. ci numai cele produse de rotirile articulaţiilor plastice. Cerinţele de
7. IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL deplasare laterală ale unei structuri cu geometrie şi mase identice (cu alte cuvinte,
DE DISIPARE DE ENERGIE având aceeaşi perioadă a oscilaţiilor proprii} sunt practic egale, indiferent de
rezistenţa lor.
7.1 Aspecte generale
Proiectarea seismică actuală are în vedere, cu rare excepţii, un răspuns seismic

A
,----..,..._,
neliniar, realizând un „echilibru" adecvat între capacitatea de rezistenţă şi cea de I
1-----.....--1
deformaţie postelastică. Atâta vreme cât degradările structurale asociate defor- c:::f> I
I --t----..,.....-1
maţiilor plastice sunt limitate într-un domeniu acceptabil corespunzător funcţiunii L _„.......__ __,___.
clădirii, structurile cu răspuns seimic neliniar sunt mult mai economice decât cele I
proiectate pentru a răspunde elastic la atacul cutremurelor considerate de coduri . e~~~~--~-4-

s hs
--;.-
pentru starea limită ultimă.
b)
În anumite condiţii date, se consideră o proiectare eficientă aceea care, prin
măsuri de naturi diferite (dimensionarea adecvată a secţiunilor de beton, arma-
rea judicioasă longitudinală şi transversală a elementelor de beton armat etc.},
asigură mobilizarea unui mecanism de disipare a energiei favorabil.
Printre lucrările care au stabilit regulile de proiectare având scopul impunerii

unor mecanisme structurale de disipare de energie avantajoase, denumite generic
proiectarea la capacitate, un loc de prim rang le-au avut lucrările profesorului Tom
Paulay. Dintre acestea sunt de menţionat cele două tratate fundamentale scrise
împreună cu prof. R. Park [17] şi prof. N. Priestley [18].
În cazul elementelor de beton armat, disiparea eficientă a energiei se poate

obţine numai prin histereza specifică zonelor (articulaţiilor} plastice sub eforturi de
c)
încovoiere. Este esenţial ca articulaţiile plastice să fie cât mai uniform distribuite pe
Fig. 7.1 Mecanisme de disipare de energie (mecanisme de plastificare):
înălţimea clădirii şi în plan, astfel în7ât cerinţele de ductilitate şi, în consecinţă, şi
(a} mecanism tip grinzi slabe - stâlpi puternici şi (b} mecanism de etaj la structuri în cadre;
degradările structurale să fie minime. (c) mecanism specific pereţilor cuplaţi
În Fig. 7.la şi b se prezintă comparativ deformaţia schematică a două cadre cu

configuraţie geometrică identică, dar care dezvoltă mecanisme cinematice de Din examinarea celor două deformaţii din Fig. 7.1, se constată că cerinţele de
plastificare diferite. Primul, denumit în mod curent mecanism tip stâlpi puternici- rotire în stâlpii cadrului din Fig. 7.la sunt mult mai mici decât cerinţele de rotire în
grinzi slabe, are caracteristicile optime, în timp ce al doilea evidenţiază aşa numitul stâlpii de la primul nivel al cadrului din Fig. 7.lb, unde se înregistrează, în mod
mecanism de etaj, cu articulaţii plastice formate la ambele extremităţi ale tuturor inevitabil, degradări excesive ale stâlpilor, elementele esenţiale pentru stabilitatea
stâlpilor unui nivel. structurii.
62 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL 11 - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 63
T. POSTELNICU, D. ZAMFlf~ESCU, E. MORARIU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
În Fig. 7.lc este reprezentat schematic mecanismul de plastificare optim pentru infrastructurii la atacul cutremurelor, sunt greu depistabile şi sunt, în majoritatea
o structură cu pereţi cuplaţi. Ca şi în cazul cadrului din Fig. 7.la, mecanismul cazurilor, dificil de reparat.
cinematic de plastificare este caracterizat de articulaţiile plastice formate la În ceea ce priveşte situaţia ilustrată în Fig. 7.2b, este de observat că disiparea de
extremităţile grinzilor (de cuplare) şi la baza pereţilor.
energie aferentă deformării terenului este dificil de evaluat, iar în cazul unor terenuri
Articularea bazei elementelor verticale este posibilă numai dacă fundaţia este deformabile se pot înregistra deformaţii remanente importante, manifestate prin
suficient de rigidă şi puternică pentru a o fixa faţă de rotire şi a permite dez- înclinarea construcţiei.
voltarea capacităţii de încovoiere la baza stâlpilor şi/sau pereţilor. Aceleaşi condiţii Dacă se optează pentru asemenea soluţii, de exemplu în cazul structurilor cu
se pun şi terenului de fundare. pereţi de dimensiuni mari, la proiectare trebuie luate valori reduse ale factorilor de
Dacă elementele de legătură dintre fundaţiile construcţiei, grinzi de comportare.

fundaţie, radier, atunci când acestea există, îşi ating capacitatea de rezistenţă
înaintea bazei elementelor verticale ale structurii (Fig. 7.2a), sau dacă terenul 7.2 Proprietăţile materialelor
suportă un moment de răsturnare mai mic decât baza elementului vertical (Fig.
7.2b), atunci la baza elementelor verticale de beton armat nu se mai produc 7.2.1 Proprietăţile betonului
deformaţii plastice.
Se discută în principal proprietăţile betonului care influenţează esenţial
răspunsul seismic al elementelor şi structurilor de beton armat.
M~d
~----- {a) Rezistenţa sub încărcare monoaxială.
forţa M~d
; / excentrică
În evaluarea diferitelor mărimi care intervin la proiectarea seismică se utilizează
I echivalentă
mai multe categorii de rezistenţă a betonului:
\
I
I
grindă de .__ ~--~ .., rezistenţa caracteristică la compresiune, fck, clasa betonului, cores-
fundaţie de
echilibrare punzătoare unui fractil de 5%;. această rezistenţă este asigurată de produ-
cător pe baza unor teste de compresiune pe cuburi sau prisme standar-
a) b) cJ dizate;
Fig. 7.2 Situaţii În care baza stâlpilor şi pereţilor nu se plastifică:
rezistenţa medie la compresiune, fcm, utilizată în calculul neliniar şi la
(a} articulaţiile plastice se dezvoltă la extremităţile grinzilor de fundare;
(b} plastificarea intervine În teren; (c} curba de moment rotire pentru un perete: stabilirea proprietăţilor de deformare:
M Rd - moţient de plastificare a terenului,
M ;;, - moment capabil al peretelui fcm =fck + 8 [MPa] (7.1)
rezistenţa de proiectare la compresiune, fcd, stabilită prin împărţirea valorii

Deşi, în pnnc1p1u, posibile, asemenea situaţii sunt, de regulă, de evitat în
caracteristice la coeficientul parţial de siguranţă Vc = 1,5 se utilizează la
proiectarea mecanismului structural de disipare de energie. Soluţia din Fig. 7.2a
dimensionarea rezistenţei elementelor:
poate fi atractivă, pentru că poate evita măsurile de ductilizare foarte importante
de la baza stâlpului şi dimensiunile excesive sub aspect funcţional ale secţiunii fcd= fck/Yc (7.2)
acestuia, dar prezintă inconvenientul că avariile posibile, suferite de elementele
64 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUfv'lUL li -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 65
IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
rezistenţa medie la întindere a betonului, fctm, necesară la evaluarea factori, care nu se pot evidenţia prin diagramele din Fig. 7.3. Dintre
lungimilor de ancorare şi ale lungimilor de înnădire prin suprapunere: aceşti factori sunt de menţionat gradientul deformaţiilor pe secţiune
(secţiunea este comprimată uniform sau neuniform, în prezenţa sau
fam =0,3 fck 213 (7.3) în absenţa unor zone întinse), forma zonei comprimate şi gradul de
fretare (confinare) cu armare transversală şi longitudinală. Toţi aceşti
rezistenţa de proiectare la întindere, fad, necesară în unele verificări la forţa
factori afectează, de fapt, tendinţa de umflare laterală a betonului
tăietoare:
comprimat produsă de dezvoltarea procesului de microfisurare. Cu
(7.4) cât această tendinţă este împiedicată în mai mare măsură, cu atât
fad= fctk / Yc
valoarea ccu2 asociată ruperii este mai mare, iar scăderea lui Oe, la
{b) Curba caracteristică la compresiune monoaxială aceeaşi valoare ccu2 > cc2, este mai mică.
Relaţia între efortul unitar, ac, şi deformaţia specifică, cc, la compresiune

monoaxială, în cazul unei încărcări monoton crescătoare, are configuraţia din Fig.
7.3. Din examinarea acestei relaţii rezultă câteva proprietăţi importante: 60
I
(i) Comportarea betonului poate fi considerată liniară până la eforturi unitare I
I
ce nu depăşesc circa jumătate din rezistenţa betonului la compresiune. În acest 40 -i--
l
domeniu, betonul se poate asimila cu un mediu continuu. Peste această valoare I
începe procesul de microfisurare a betonului, cu efecte complexe asupra defor 20
mabilităţii şi rezistenţei betonului, funcţie de regimul de încărcare.
(ii) Forma şi caracteristicile relaţiei ac - cc depind semnificativ de mărimea rezis- o ---~_,_~~-'-~----'~~-l-~___;::::...

tenţei la compresiune. Astfel, se constată că: O 0.001 0.002 0.003 0.004 ec
..,, modulul de elasticitate fc creşte odată cu rezistenţa betonului lti Fig. 7.3 Configuraţia relaţiei a- c la compresiune monoaxială
compresiune; pentru betoane de clase diferite
..,, domeniul de comportare liniară este mai mare la betonul cu rezistenţii
mai mare decât la un beton cu rezistenţă mai mică; Prevederile din SR EN 1992-1 privind caracteristicile de calcul ale betonului
.,. la o deformaţie specifică cc= cc2::::: 2%o, rigiditatea betonului comprimat 1rnnt l'n concordanţă cu aspectele menţionate anterior şi cu principiile adoptate
centric (valoarea dac /dcc) devine nulă şi se atinge rezistenţa la corn lfî t1!lri3 noastră pentru proiectarea betonului armat pe baza metodei stărilor
presiune; /
.,. creşterea lui cc peste valoarea cc2 este însoţită de o scădere a efortului
f>entru calculul la starea limită de rezistenţă a secţiunilor elementelor înco-
unitar Oe (ramura descendentă a curbei Oe - cc); cu sau fără forţă axială, se utilizează relaţia Oe - cc din Fig. 7.4, în care fck
iii'- valoarea deformaţiei Ec asociată ruperii betonului comprimat, ccu2, şi
ţ!Mt:l rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului.
scăderea corespunzătoare a lui ac depind de rezistenţa betonului 111
compresiune. Astfel, ramura descendentă a curbei Oe - Ec este mai Această relaţie consideră o parabolă de gradul doi între originea sistemului
abruptă şi mai scurtă la betoane de rezistenţă mai ridicată. De fapt, nxe Oe - cc şi punctul de coordonate cca = 0,002 şi fck, şi o linie dreaptă înt.re
comportarea betonului în domeniul cc ;::: 2%o depinde şi de alţi l:Ht-'St punct şi punctul corespunzător ruperii betonului la compresiune.
66 I VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 67

T. POSTELNICU, D. Z!.i,MFJRESCU, E. MORARIU
valofi caracteristi~e triaxială de eforturi. În general, comportarea betonului la solicitări multiaxiale este
-----~
/,,..
+: I
....... I
I
I
I
mai puţin cunoscută şi controlabilă decât cea la solicitarea monoaxială. În cele ce
I I valoni de proiectare urmează se discută modul în care se evaluează caracteristicile mecanice ale
I I I
/- - - - -=---r---''----i
betonului supus la eforturi biaxiale şi la compresiune triaxială. Dintre numeroasele
I
I modele propuse în literatură, se selectează cele care sunt preluate în codul naţional
I
I de proiectare.
~
'-----------------? În Fig. 7.5 se prezintă relaţia simplificată între rezistenţele betonului pe două
Se
direcţii ortogonale, în starea plană de tensiuni. Se observă că rezistenţa beto-
Fig. 7.4 Relaţia a- e pentru betonul comprimat utilizată în calculul de rezistenţă nului (la întindere sau compresiune) scade într-o măsură importantă atunci când
al secţiunilor de beton armat
pe direcţia normală există un efort de semn contrar. Acest efect se ia în conside-
rare la calculul la starea limită de rezistenţă la forţa tăietoare şi/sau moment de
torsiune.
Oe= fek {[1- (1-!..E__ )2], pentru O:5 Ec :5 Ec2 (7.5)
Eco
compresiune
Oe= fek1 pentru Ee2 < Ec :5 Eeu2
diagrama înregistrată
Împărţind ordonatele fck la valoarea factorului parţial de siguranţă pentru beton, ____ ..... __ ................
_ _[
' experimental
I
se obţine relaţia o- E corespunzătoare rezistenţei de proiectare. diagrama idealizată
I
Relaţiile (7.5) sunt valabile pentru betoane de clasă :5 50/60. I
I
I
Ee2 = 2%o este deformaţia specifică la atingerea efortului maxim. I
I
Ecu 2 = 3,5%o este deformaţia ultimă a betonului comprimat fără armătura
întindere compresiune
transversală de confinare.
În calculul deformaţiilor, se consideră ca modul de elasticitate, modulul secant întindere

Ecm între originea curbei caracteristice şi valoarea Oe= 0,4 Fig. 7.5 Rezistenţa betonului sub eforturi biaxiale. Valoarea O. 6 fcd este utilizată în verificarea
diagonalelor comprimate in calculul la forţă tăietoare
Cazul în care betonul este solicitat la compresiune, pe o direcţie, şi la întindere,

(c) Betonul supus la solicitări bi şi triaxiale pe cealaltă, prezintă un interes particular. Această situaţie corespunde acţiunii
betonului pe direcţia eforturilor principale. La evaluarea rezistenţei la compresiune
Betonul este rareori solicitat, în practică, la o stare monoaxială de eforturi. Într-
diagonală în zonele cu forţe tăietoare mari trebuie să se ţină seama de reducerea
adevăr, sunt puţine situaţii în care să nu apară concomitent eforturi normale, o, şi
rezistenţei betonului comprimat ca urmare a prezenţei eforturilor de întindere pe
tangenţiale, r, ceea ce conduce la o stare biaxială de eforturi, sau în care tendinţa de
cealaltă direcţie. Codurile de proiectare prevăd în această situaţie că rezistenţa la
umflare transversală a betonului sub acţiunea unei compresiuni longitudinale să nu
compresiune diagonală reprezintă numai cca. 60% din rezistenţa la compresiune
fie împiedicată de armătura transversală şi longitudinală, ceea ce duce la o stare
monoaxială.
68 I PHOIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'iN ZONE SE::ISM!CE

VOLUMUL !I - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 69
Pe de altă parte, rezistenţa şi capacitatea de deformare ale betonului compri- În cazul obişnuit al armăturii transversale sub formă de etrieri rectangulari,
mat cresc atunci când tendinţa de umflare laterală este împiedicată. efectul de confinare se realizează în cea mai mare măsură concentrat, prin
reacţiunile armăturilor longitudinale aflate în colţurile etrierilor sau ale agrafelor,
În elementele de beton armat, acest efect este realizat de armăturile transver-
deoarece, ca urmare a rigidităţii reduse a armăturilor transversale la încovoiere,
sale (în principal}, dar şi de armăturile longitudinale.
aceasta se poate deforma în afară datorită împingerii laterale a betonului supus
Strângerea laterală a betonului comprimat exercitată de armătura transversală la compresiune (Fig. 7.6b). Se dezvoltă, în schimb, un mecanism de arc cu tirant,
se manifestă la valori ridicate ale eforturilor unitare, când procesul de microfisurare mai rigid, între punctele fixe de prindere prin etrieri, betonul fiind confinat
a structurii interioare a betonului este amorsat, manifestându-se prin tendinţa de numai în zona acestor prinderi şi în zona centrală a secţiunii.
„dilatare" transversală. Această acţiune a armăturilor este denumită în mod curent
Cu cât presiunea exterioară (efortul transversal de compresiune) realizată
efect de fretă sau efect de confinare. Împiedicarea, într-o măsură mai mare sau mai
de armătura transversală sub tensiune este mai mare, cu atât sporul de rezis-
mică, a deformaţiilor transversale prin mobilizarea unei armături transversale
tenţă şi de capacitate de deformare a betonului confinat sunt mai mari.
dispuse judicios, poate îmbunătăţi substanţial comportarea betonului comprimat
sub aspectul rezistenţei, dar mai ales sub aspectul deformabilităţii. Astfel, printr-o Efectul de strângere exercitat de armătura transversală asupra betonului
confinare eficientă, deformaţia specifică ultimă a betonului comprimat poate spori cuprins în miezul aflat la interiorul carcasei de armătură devine maxim atunci
de câteva ori în raport cu valoarea corespunzătoare compresiunii monoaxiale. când oţelul din armătura transversală ajunge la curgere.
În cazul armăturilor transversale circulare (fretă, spirale), se realizează o Explicaţia efectului de. confinare evidenţiază şi parametrii care-l influen-
presiune continuă în lungul circumferinţei (Fig. 7.6a). ţează:
Coeficientul de armare transversală.
Limita de curgere a armăturii.

Raportul dintre distanţa între etrieri şi dimensiunile miezului de beton,
adoptarea unei distanţe mai mici ducând la o confinare mai eficientă
(Fig. 7.6b şic).
Raportul dintre diametrul etrierului şi distanţa dintre punctele sale de

prindere, respectiv rigiditatea sa la încovoiere. Acest parametru are
importanţă, evident, numai pentru etrierii ortogonali, nu şi pentru freta
circulară. Pentru a spori rigiditatea la încovoiere a etrierului atunci când
se folosesc agrafe intermediare, este recomandabil ca acestea să lege
etrierii, nu armăturile longitudinale.
Procentul şi diametrul armăturii longitudinale, pentru că, aşa cum se
constată din Fig. 7.6, şi barele longitudinale confinează betonul. Pentru
aceasta, fiecare bară longitudinală trebuie fixată prin dispunerea strict
în colţul unui etrier, în contact intim cu acesta.
c) Fig. 7.6 Efectul de confinare exercitat de armăturile transversale
asupra betonului comprimat din stâlpi; mecanismul de confinare
în cazul secţiunilor circulare (a) şi dreptunghiu/are (b); Creşterea substanţială a deformabilităţii betonului printr-o confinare efi-
(c) identificarea zonelor de beton confinat în elevaţie cientă permite să se vorbească chiar de o ductilitate a betonului comprimat.
VOLUMUL li -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'iN ZONE SEISMICE I 71

T. POS"T'EL}.I!CU. f.} ZAi\AFiF~ESCU 1 E. f··.fiOF-U\~~.!U IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
Este de observat că efectul de fretă este aplicat numai miezului de beton aflat la În capitolul 9, dedicat măsurilor de proiectare care urmăresc asigurarea
interiorul armăturii transversale, astfel încât stratul de acoperire cu beton este, de ductilităţii locale necesare a elementelor de beton armat, se prezintă concret
regulă, exfoliat la un nivel de deformare ce depăşeşte deformaţia ultimă a betonului modul de evaluare a eforturilor şi a deformaţiilor specifice ale betonului confinat,
neconfinat. corespunzător alcătuirii (armării} acestuia.
În Fig. 7.7 se prezintă calitativ diagramele o - ca betonului confinat asociate

7.2.2 Proprietăţile armăturii de oţel
rezistenţei caracteristice, respectiv rezistenţei de proiectare, împreună cu diagrama
pentru betonul neconfinat. Acest model evidenţiază mai realist decât alte modele
utilizate mai frecvent [Mander, 2006] sporul de rezistenţă şi de deformabilitate ale Un răspuns seismic favorabil este unul neliniar care implică mobilizarea
betonului comprimat, cu sporul de armare transversală. ductilităţii elementelor structurale şi a structurii în ansamblu. Din acest motiv, înzes-
trarea structurii cu o capacitate substanţială de deformare în domeniul postelastic
beton confinat (rezistenţa reprezintă un obiectiv major al proiectării clădirilor.
caracteristică)
- - - - - -~_.,----+----''-------t
Cum disiparea energiei depinde esenţial de proprietăţile de deformare plastică
ale oţelurilor utilizate ca armături, este imperios necesar ca la armarea zonelor
plastice potenţiale (zonelor critice} oţelul utilizat să posede, alături de o suficientă
rezistenţă, şi o cât mai substanţială deformabilitate.
I
beton confinat (rezistenţa
Oţelurile laminate la cald, cu un conţinut limitat de carbon şi cu o uşoară aliere
[ de proiectare)
I
cu Si şi Mn pot dezvolta, în principiu, deformaţii înalte şi, în acelaşi timp, posedă şi o
altă proprietate importantă, sudabilitatea.
8 c2 e c2,c 8 cu2 E cu2,c ec
În continuare se discută acele proprietăţi ale oţelurilor care influenţează direct
Fig. 7.7 Configuraţia diagramelor a- E pentru beton confinat
şi pentru beton neconfinat răspunsul seismic al construcţiilor de beton armat.
a. Incursiunile în domeniul postelastic înregistrate de armăturile elementelor

SR EN 1992-1 dă următoarele relaţii de principiu pentru stabilirea curbei
solicitate la acţiuni seismice intense, însumate pe toată viaţa unei construcţii, nu
caracteristice a betonului confinat:
trebuie să consume în totalitate alungirea capabilă a oţelurilor laminate la cald
""' valoarea rezistenţei caracteristice utilizate.
fckc = fck (1 + 5 02/fck} (7.6} Studii teoretice şi experimentale au evidenţiat faptul că în cazul elementelor de
beton armat solicitate la încovoiere, pentru care cerinţele de ductilitate, în raport cu
""' deformaţia specifică cores'f>unzătoare atingerii efortului unitar maximfc1<,c
cele ale altor elemente, sunt mai mari, această exigenţă este satisfăcută. Astfel, la
Ec2,c =Ec2 lfc1<,c/fc1<} 2 (7.7} deformarea ciclică cu incursiuni substanţiale în domeniul postelastic, corespun-
zătoare unor indici de ductilitate ai deplasărilor de până la 5, alungirea specifică a
""' deformaţia specifică ultimă
armăturilor întinse nu a depăşit 4%.
Ecu2,c = Ecu2 + 0,2 02/fck (7.8}
Oţelurile din clasele B şi C, impuse de codurile de proiectare la realizarea
5-a notat cu 02 efortul unitar efectiv de compresiune laterală aplicat betonului şi construcţiilor cu răspuns neliniar, sunt înzestrate cu capacităţi de alungire superio?re
datorat confinării. acestei valori.
72 I f-?F-<O!ECTAHFA STF-i.!..JCTUR!l..OR. DE BETOf\! ARMAT '!f\J ZONE SE!Sf·...fi!C::t-:. VOLUMUL li~ PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZO!\JE SEISMlCE I 73
T. POSTELNiCU, D. ZAr··/!F1f~ZESCU) E. MOFU.~..f~IU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
b. Capacitatea de rotire a elementelor de beton armat în domeniul post- comprimat înainte de intrarea în curgere a armăturii întinse, la elemente cu
elastic este influenţată de dimensiunile zonei în care se dezvoltă deformaţii procente de armare mari;
plastice, respectiv de lungimea Lp1 a „articulaţiei plastice" convenţionale. Aceasta, ..,. o diferenţă prea mare între valorile efective şi cele de proiectare ale efor-
la rândul ei, depinde în mare măsură de raportul k, între valorile eforturilor tului unitar de curgere poate schimba natura cedării, dintr-o rupere de
unitare de rupere şi cele de curgere ale oţelului armăturii întinse, respectiv de cât încovoiere într-o rupere influenţată în mai mare măsură de acţiunea
de amplu este efectul de consolidare a oţelului (Fig. 7.8). forţei tăietoare, ca urmare a creşterii valorii forţei tăietoare asociate
momentului capabil efectiv, superior celui de calcul;
..,. o sporire neprevăzută a· rezistenţei oţelului poate duce la o creştere
semnificativă a momentelor capabile din grinzi, elemente cu cerinţe de
Fl ductilitate superioare cerinţelor de ductilitate ale stâlpilor; este posibil,
/ ----------- LJ
/ atunci, să nu mai fie respectată condiţia de cod legată de ierarhizarea
capacităţilor de rezistenţă ale elementelor structurale, potrivit căreia
rezistenţa grinzilor care converg în nod să fie semnificativ inferioară
rezistenţei stâlpilor. Dacă inversarea raportului dorit între rezistenţa
stâlpilor şi cea a grinzilor se întâlneşte la majoritatea nodurilor de cadru,
formarea mecanismului structural de tip grinzi slabe - stâlpi puternici
a) b) poate fi pusă sub semnul îndoielii.
Fig. 7.8 Influenţa consolidării oţelului asupra lungimii zonei plastice la un element de beton armat:
Această condiţie este îndeplinită implicit prin impunerea oţelului de clasă C
(a) configuraţia diagramei caracteristice as - Es; (b} lungimea zonei plastice Lp, dezvoltate între secţiunile
în care se înregistrează momentul de curgere My şi momentul ultim Mv la armarea construcţiilor proiectate pentru clasa de ductilitate înaltă (DCH).
d. Pentru stabilirea răspunsului seismic al structurilor de beton armat, prezintă

În Fig. 7.8a se reprezintă principial diagrama caracteristică a oţelului, fy şi ft
interes cunoaşterea comportării armăturilor de oţel la deformaţii repetate în
reprezintă limita de curgere şi rezistenţa la întindere a armăturilor, iar în figura 7.8b
domeniul postelastic, în regim alternant de solicitare.
My şi Mu reprezintă momentele încovoietoare la iniţierea curgerii oţelului şi la
ruperea secţiunii. Este de remar.cat, aşa numitul efect Bauschinger„ de reducere aparentă a
modulului tangent de elastieitate, altfel exprimat, de neliniarizare a relaţiei a - c la
Unele coduri de proiectare prevăd pentru armăturile de oţel din structurile
valori sensibil mai mici decât limita iniţială de curgere înregistrată la prima incursiune
proiectate antiseismic condiţia ca raportul k = ft/fy să fie cel puţin 1,25.
în domeniul plastic. O consecinţă a acestei particularităţi de comportare a
c. Codurile de proiectare seis~ică prevăd şi o condiţie de limitare a diferenţei armăturilor de oţel este, de exemplu, reducerea lungimii de flambaj a armăturilor în
între valorile efective şi cele caracteristice ale eforturilor unitare de curgere, cu alte raport cu cea corespunzătoare comportării în domeniul elastic. Codurile de
cuvinte de limitare a sporului rezistenţei oţelului faţă de valorile minime garantate proiectare, inclusiv Pl00-1, ţin seama de acest efect prin prevederea unor distanţe
de producător. mai reduse între etrierii şi agrafele de prindere a armăturilor longitudinale în zonele
plastice potenţiale.
Considerentele acestei prevederi sunt:
..,. o valoare prea mare a tensiunii de curgere efective a armăturii în raport cu în cazurile curente, SR EN 1992-1 admite ca în calculul de rezistenţă să se
valoarea de proiectare sporeşte pericolul unor ruperi casante în betonul folosească una din cele două diagrame reprezentate în Fig. 7.9:
74 I FiROIE.CTAHEA STRUCTUH!l...Of~ DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL !! -· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEIS!VHCE I 75
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, E. MORARIU
În condiţiile proiectă.rii seismice, valoarea deformaţiei specifice dezvoltate în

curba (A) cu panta ascendentă în domeniul postelastic, cu 0 limită de
armăturile întinse trebuie limitată pentru a se asigura o marjă suficientă faţă de
deformaţie, Eud, şi un efort unitar maxim, k/yd, în care fyd este valoarea de
momentul ruperii armăturii de oţel.
proiectare a limitei de curgere;
(B) cu palier orizontal la nivelul rezistenţei de proiectare F fără Valorile sunt specificate în SR EN 1992-1 pentru cele 3 clase de oţel şi
rcurba
. d Jyd,
Eud
1m1tare a eformabilităţii, pentru probleme de evaluare a rezistenţei. trebuie asigurate de producător.
În situaţiile în care se apreciază că deformaţiile elementelor de beton armat

implică incursiuni în domeniul de consolidare şi acestea au un caracter defavorabil
pentru dimensionare, se va considera diagrama caracteristică cu pantă ascendentă
după depăşirea limitei de curgere (curba A în Fig. 7.10).
es as
~
ft ~-----------------.---~~~~-~kf~
f yk - - -7- ------ - - - -A- - - - - - - - I
__ J kfyd
I ---
______ JI
a) b)
fy f yd
B I
I
Fig. 7.9 Configuraţia curbei a-:: ca ~ţelului supus la cicluri alternante de Încărcare În domeniul plastic:
I
{a) curbe mreg1strate experimental; {b} diagramă idealizată I
I
I
. . c_ele două curbe se obţin din curba corespunzătoare valorilor caracteristice ale I
I
llm1te1 de curgere, a rezistenţei.ft şi a deformaţiei specifice ultime.
!n c:zul oţelurilor laminate la cald utilizate ca armături pentru betonul armat, se Eud = 0.9 Buk
considera valorile de proiectare: Fig. 7.10 Diagrama de proiectare pentru oţel. Se pot utiliza opţional diagrama biliniară
cu palier orizontal sau cu consolidare
(7.9)
Pentru întocmirea unor analize mai riguroase ale comportării elementelor de
şi Eud =0,9 Euk (7.10) beton armat în domeniul postelastic, de exemplu la stabilirea răspunsului seismic al
structurilor, prin metode de calcul dinamic neliniar, se pot utiliza funcţii analitice
Cara~teristicile mecanice ale oţelulpi sunt garantate de producător şi trebuie
w "
pentru descrierea mai fidelă a diagramei a- E a oţelului, inclusiv pentru reprezen-
sa mdeplmească condiţiile prevăzute pentru armături date în anexa ca codului
tarea comportării histeretice în regim de solicitare alternant, folosind funcţiile
SR EN 1992-1.
exponenţiale Ramberg-Osgood.
" Cele t_rei clase de oţeluri A, B şi C îndeplinesc, în această ordine, condiţii din ce
e. Conlucrarea barelor de oţel cu betonul, ancorarea lor în beton, au o impor-
m ce mai severe de ductilitate. Funcţie de proprietăţile de deformabilitate
tanţă decisivă în asigurarea unei comportări favorabile a elementelor de beton
oţel~~ile se. pot folosi la structuri din zone seismice proiectate pentru clase d~
armat, în condiţii de solicitare intensă în regim alternant de natura solicitărilor
ductilitate Joase, medii şi înalte, în conformitate cu prevederile codului de
proiectare seismică (vezi cap. 9). produse de cutremurele puternice.

T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, E. MORAf~!U IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
În acest scop este indicat ca orice armătură (inclusiv cea de tip Al, corespun- pentru o anumită ipoteză de combinare a acţiunilor determinate prin calcul struc-
zătoare oţelului OB 37) utilizată în structuri seismice să fie realizată cu profil periodic. tural elastic, plastificarea tuturor secţiunilor critice s-ar produce simultan.
Prin folosirea unui asemenea oţel se vor putea obţine soluţii economice în Cerinţele de deformare în domeniul postelastic ar fi atunci distribuite uniform
situaţiile în care armătura este dictată de minimul constructiv. în structură şi ar avea valorile cele mai mici posibile.
Dacă prin redistribuţia momentelor încovoietoare între diferitele secţiuni ale

7.3 Evaluarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare structurii, într-o anumită secţiune, rezistenţa ar fi mai mică decât în cazul idealizat
definit mai sus, acolo se va înregistra o creştere a cerinţei de deformare în
7.3.1 Redistribuţii ale eforturilor obţinute din calculul structural
domeniul plastic. În secţiunea respectivă, curgerea apare mai devreme decât într-o
Valorile eforturilor maxime considerate la dimensionarea elementelor struc- secţiune în care rezistenţa a fost sporită. În intervalul până la iniţierea curgerii
turale rezultă din însumarea valorilor furnizate de calculul structural la cele două într-o altă secţiune, în articulaţia plastică formată iniţial se înregistrează deja
categorii de acţiuni, verticale, de tip gravitaţional, şi laterale, datorate forţelor de deforn:iaţii plastice, astfel încât cerinţa totală de deformaţie plastică în această
inerţie seismică. articulaţie este mai mare decât cea din secţiunile plastificate mai târziu.
Mărimile diferite ale încărcărilor aplicate în diferite câmpuri ale grinzilor, Din acest motiv, redistribuţia de eforturi trebuie să fie limitată, pentru a nu se
mărimile diferite ale deschiderilor, precum şi rigiditatea de multe ori diferită a depăşi capacitatea de deformare plastică a elementelor de beton armat. Ţinând
elementelor verticale (de exemplu, a stâlpilor interiori şi a celor marginali), dar şi seama de regulile de alcătuire ale elementelor de beton armat din structurile de
a elementelor orizontale, care au dimensiuni care depind de deschideri, pot duce tip curent şi de performanţele privind deformabilitatea pe care le asigură satis-
la eforturi de dimensionare diferite de la deschidere la deschidere, dar şi între facerea lor, codurile de proiectare seismică recomandă ca reducerea prin redistri-
valorile de la extremităţile grinzii, într-o anumită deschidere. buţii a momentelor maxime obţinute din calculul structural să nu depăşească 30%.
Fac excepţie grinzile de cuplare ale pereţilor, elemente, de regulă, scurte şi cu
Cerinţele de rezistenţă diferite duc întotdeauna la soluţii de armare neeco-
ductilitate limitată, la care se recomandă ca reducerea valorii maxime să nu fie mai
nomice şi la dificultăţi în detalierea armăturilor din elementele de beton armat.
mare de 20%.
Soluţiile de armare se pot îmbunătăţi semnificativ dacă se operează redistri-
buţii între valorile momentelor de la extremităţile grinzilor şi/sau între valorile Câteva obiective ale modificării distribuţiei valorilor momentelor încovoietoare
momentelor din elementele verticale (stâlpi, pereţi) ale structurii. furnizate de calcululstructural sunt prezentate succint în continuare.
În mod evident, aceste redistribuţii trebuie să satisfacă condiţiile de echi- (i) Egalizarea momentelor din grinzi, situate de o parte şi de alta a stâlpilor
libru locale, dar şi pe cele de echilibru global, cerinţele globale de rezistenţă mo- interiori, atunci când acestea rezultă diferite din calculul structural pentru cele
dificate trebuind să fie cel puţin Eigale, în ansamblul lor, cu cerinţele de rezis- două sensuri de acţiune a forţelor orizontale. Armarea se simplifică şi se evită
tenţă rezultate din calculul structural în combinaţia seismică de încărcări. necesitatea ancorării unor bare în spaţiul strâmt al nodurilor (Fig. 7.11 a).
Redistribuţiile sunt, în principiu, admise dacă elementele de beton armat sunt (ii) Reducerea momentelor maxime negative din grinzi pe reazeme, de multe
astfel alcătuite încât să fie capabile să dezvolte deformaţii suficient de mari în ori excesive faţă de secţiunea de beton disponibilă, şi compensarea lor prin mărirea
domeniul postelastic. momentelor pozitive.
Proiectarea seismică are în vedere un răspuns seismic neliniar. Dacă, capaci- În acest fel se realizează o distribuţie mai avantajoasă a rezistenţei în lun~ul
tatea de rezistenţă a elementelor structurale ar coincide cu cerinţele de rezistenţă grinzii, cu simplificări ale armării.
78 I PROIECTPREA STRUCTURILOR OE: BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I! - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 79
T. fl()STEl..NICU, D. ZAMFIRESCU, E. fv10RARiU
IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL OE DISIPARE DE ENERGIE
~ăsura ~ste indicată mai ales în deschiderile în care la capătul grinzii pe stâlpul
secţiunilor pentru momente negative. Această armătură trebuie să reprezinte
descarcat (prin efort de întindere) de efectul indirect al forţelor laterale, momentul
între 30% şi 50% din armătura superioară, în funcţie de clasa de ductilitate
este negativ, sau pozitiv, dar cu valoare mică.
selectată la proiectare.
Momentul capabil pozitiv asociat acestei armări este important şi permite, de

multe ori, adoptarea unei valori reduse a momentului de. proiectare negativ la
diagrama din cealaltă extremitate a grinzii (Fig. 7.11b).
calcul
(iii) Reducerea momentelor de dimensionare în stâlpii structurilor în cadre
soli-citaţi defavorabil.
Această măsură este necesară mai ales în cazul stâlpilor marginali, în situaţia
în care aceştia capătă eforturi de întindere din acţiunile forţelor laterale. Asocierea
unor momente încovoietoare importante şi .a unor forţe axiale de compresiune
diagrama din mici, sau chiar de întindere, duce la cerinţe mari de armătură de încovoiere.
calcul Transferând o parte din momentele acestor stâlpi stâlpilor marginali de la cealaltă
extremitate a cadrului, care beneficiază de forţe axiale consistente, se obţin soluţii
de armare mult mai avantajoase (Fig. 7.11c).
Această redistribuţie a momentelor din stâlpi corespunde, de fapt, realităţii.
diagrama după Astfel, valorile momentelor încovoietoare în cei doi stâlpi nu pot fi egale, aşa cum
redistribuţie b) le determină calculul structural elastic. Ca urmare a gradului mult mai avansat al
fisurării betonului, stâlpul marginal din stânga din Fig. 7.llc are o rigiditate infe-
rioară stâlpului marginal din dreapta şi, în consecinţă, se încarcă cu momente mai
diagrame din mici decât acesta din urmă.
calcul
Asemenea redistribuţii sunt esenţiale mai ales la pereţii cuplaţi, unde efectul
indirect al forţelor orizontale este foarte important ca urmare a rigidităţii mari a
grinzilor de cuplare. La 7.4 se discută în detaliu această problemă.
7.3.2 Modalităţi de realizare a mecanismului structural de plastificare

Fig. ~.11 Redistribuţii ale momentelor recomandabile la structuri în cadre:
(~} eg~ltzarea momentelor de proiectare în grinzi~ de o parte şi de alta a stâlpului; Practic, în proiectare există două căi pentru a impune structurii dezvoltarea
(b) reducerea varfulw de mome~~ negativ pe reazemul intermediar al unei grinzi, asociată prevederii armăturii
mm1me la partea inferioară (la reazemul marginal}; mecanismului de plastificare urmărit.
(c) redistribuţia momentelor între stâlpii marginali
Prima dintre ele constă în folosirea calculului neliniar, dinamic (time-history) sau
static (push..:over), care poate evidenţia tabloul articulaţiilor plastice formate sub
În aceste secţiuni, codurile impun prevederea unei armări minime consis-
acţiunile seismice aşteptate pe amplasament, precum şi cerinţele seismice de
tente la partea inferioară a grinzii, pentru a asigura ductilitatea necesară a
deformaţii. Ambele metode de calcul reprezintă metode de verificare a structurii,
80 I P"{f'·>r"r'""Ar;i•-' C'"i"R"~ 1Uv

. 1·.u:r:•..., I r\f ,eh<.) ,,.,..[. ·o
UrdLOR !"'\l.)E DET1 "'N ARNlţ· "'1 ·lN' vl"lt: S''I'"''·
d ' zrv,1r-· 'l'f''l"
c1.::>rV1vr.:
VOLUMUL I!·- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT Îf~ ZONE SEISMICE I 81
I
i.,..Jv \i \
complet dimensionate (cu secţiunile de beton şi armătură de oţel cunoscute) prin Valorile MRc se calculează utilizând valorile forţelor axiale din stâlpi, în com-
procedee de proiectare curente. binaţia de proiectare seismică. Relaţia (7.11) trebuie îndeplinită în ambele planuri
ortogonale şi pentru ambele sensuri de acţiune (pozitive şi negative) ale momen-
Dacă răspunsul seismic evidenţiat de calculul seismic neliniar nu este satisfă
telor din grinzile din jurul nodurilor, cu momentele din stâlpi având semnul
cător, se efectuează corecţiile necesare prin modificarea unor secţiuni de elemente.
contrar celor din grinzi (Fig. 7.12 a).
A doua cale asigură, în mod implicit, cu un grad suficient de înalt de încredere,
Studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic neliniar demonstrează
formarea mecanismului de plastificare favorabil pentru tipul de structură ales, prin
că, ocazional, la unele construcţii, coeficientul kj necesar poate ajunge la valori
adoptarea unor valori potrivite pentru eforturile de proiectare a elementelor
de cca. 2-2,2.
structurale. Mărimea acestor eforturi este astfel aleasă încât plastificarea să apară
numai în zonele dorite, special alcătuite pentru o comportare histeretică avanta- O cauză pentru care relaţia (7.11) poate fi neasigurătoare pentru evitarea
joasă, restul zonelor structurii urmând să aibă o comportare cvasielastică. Această apariţiei articulaţiilor plastice în stâlpi, este aceea că distribuţia momentelor
metodă este cunoscută sub denumirea de „metoda de proiectare la capacitate" sau încovoietoare în lungul stâlpului cadrelor etajate, pe durata acţiunii seismice,
„metoda ierarhizării capacităţii de rezistenţă" a elementelor structurale. poate diferi substanţial de cea furnizată de calculul elastic la forţele statice echi-
valente. Răspunsul dinamic neliniar evidenţiază faptul că poziţia punctului de
Majoritatea codurilor de proiectare seismică prevăd, în proiectarea clădirilor
inflexiune se modifică permanent.
de tip curent, utilizarea acestei a doua metode, pentru care dau procedurile de
stabilire adecvată a eforturilor de proiectare. În [Paulay, 1986] se arată că la structuri respectând condiţia (7.11) pot
apărea situaţii în care se formează articulaţii plastice în stâlpi sub grinzi, în timp
În continuare se discută prevederile codului de proiectare seismică Pl00-1,
ce secţiunile de deasupra acestora sunt supuse la momente cu valori foarte
care se referă la stabilirea valorilor de proiectare a eforturilor în conformitate cu
reduse. De altfel, însuşi calculul elastic pune în evidenţă situaţii în care momen-
metoda de proiectare la capacitate. Se semnalează situaţiile în care acestea diferă
tele pe stâlpi, deasupra şi dedesubtul grinzii, sunt de acelaşi semn atunci când
de prevederile corespunzătoare din codul european şi se evidenţiază motivele
grinzile sunt relativ flexibile în raport cu stâlpii.
adoptării procedurilor din documentul de proiectare naţional.
În aceste cazuri, condiţia (7.12) ar trebui înlocuită, în principiu, cu o relaţie
7.3.2.1 Structuri în cadre de beton armat de forma:
În vederea evitării formării mecanismelor de etaj, codul naţional, ca şi codul sup

M Re -
Minf >k
eoresp - j i..M Rb
european de proiectare seismică, impune, la fiecare nod, satisfacerea condiţiei:
sau (7.12)
(7.11)
inf
M Re Msup > k
- eoresp - j i..MRb,
în care:
i.MRc este suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâl- după cum momentul în stâlp deasupra nodului, furnizat de calculul elastic, este
pilor care întră în nod;
mai mare, sau mai mic, decât cel din secţiunea de sub grindă (Fig. 7.12 b şi c). Cu
i.MRb este suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale grin-
M~'fresp şi M%~~esp s-au notat momentele care intervin în stâlp, în secţiunile de
zilor care intră în nod;
kj este factorul de siguranţă care se ia cu valorile 1,3 pentru clasa de sub nod şi de deasupra nodului, în situaţia în care stâlpul s-ar putea plastifica
ductilitate înaltă (DCH) şi 1,2 pentru clasa de ductilitate medie (DCM). deasupra nodului, respectiv dedesubtul nodului.
VOLUMUL ll -- PROIECTARE/.\ STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 83

T. FOSTEL.N!CU, D. Z/~\f'i!F!F{ESCU) E. MOF-V-\F-<lU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
O valoare aproximativă a acestor momente se obţine amplificând valorile Pl00-1 urmează EN 1998-1 şi nu prevede verificarea unor asemenea situaţii. Se
rezultate din calculul static la încărcări seismice de proiectare cu raportul între consideră că aceste cazuri sunt foarte dificil de identificat, pe de o parte, iar
suma momentelor capabile în grinzile adiacente nodului şi suma momentelor în plastificarea accidentală, cu cerinţe de rotiri mici, nu este periculoasă pentru că nu
implică articularea la ambele extremităţi ale stâlpului, adică nu sunt asociate unor
grinzi rezultate din calculul în combinaţia seismică de proiectare.
mecanisme de etaj.
Trebuie observat, pe de altă parte, că distribuţii a'le momentelor, cum sunt

cele prezentate în Fig. 7.12b şi c, reprezintă numai momente tranzitorii, de scurtă
M st durată, în „drumul" parcurs de structură până la instalarea mecanismului de plasti-
Rb
ficare global (cinematic) al acestuia.
În ultima versiune a codului de proiectare seismică, condiţia între momentele

capabile de la stâlpi şi cele de la grinzi este extinsă la toate nodurile de cadru de la
a)
un anumit nivel, sau pentru nodurile dintr-un anumit plan al structurii.
2 n 2 n
l·L=11~=1M Rc,i,j ~ 1,2 VRd i=1j=1

L LM Rb ,i ,). (7.13)
sup unde:
Mcoresp
VRd este factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al
dr
MRh oţelului din grinzi, care se ia egal cu 1,3 pentru clasa de ductilitate înaltă
(DCH) şi cu 1,2 pentru clasa de ductilitate medie (DCM)
Minf
Re Dacă condiţia nu este respectată pentru un anumit nod, dar este îndeplinită
b)
la nivelul ansamblului, mecanismul de plastificare potenţial este satisfăcător.
Într-ade.văr, chiar dacă ar apărea una sau câteva articulaţii plastice la extremită
ţile stâlpilor de la un anumit nivel, atâta vreme cât majoritatea stâlpilor lucrează
în domeniul elastit, nu se poate forma un mecanism tip „nivel slab". Deplasările

sunt controlate, în acest caz, iar rotirile în articulaţiile plastice din stâlpi sunt,
dacă apar, cu totul moderate.
M st
Rb Situaţiile în care satisfacerea condiţiei (7.11) este exceptată are în vedere
stâlpii de la ultimul nivel al clădirii, la care, datorită încărcării axiale relativ mici,
ductilitatea la încovoiere este consistentă, astfel încât dezvoltarea unor deformaţii
c) plastice controlate nu este periculoasă.
Pe de altă parte, satisfacerea condiţiei (7.11) la ultimul nivel ar atrage o

sporire excesivă a armăturii longitudinale, având în vedere faptul că aici momentul
Fig. 7.12 Scheme de verificare a condiţiei de formare a mecanismului grinzi slabe - stâlpi puternici Io
structuri În cadre pentru diferite configuraţii ale diagramei de momente În stâlpi însumat al grinzilor este echilibrat de momentul unei singure secţiuni de stâlp.
84 I H·'<'.OiE'.CTAHE:f.\ STHUCTURIL.OP DE BETON fa-1'.\MAT ÎN ZOl~F.;. SEISfv1iCE VOLUMUL li -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 85
T. POSTE~L.N!CU . D. Z/\MF'lf~.ESCU) E. MOf·<.1\F-<iU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
Impunerea prin proiectare a poziţiei articulaţiilor plastice (a zonelor disipative) 4h b 4h

aduce avantaje importante:
i. Menţinerea stâlpilor în domeniul elastic de comportare face ca fretarea
(confinarea) miezului de beton al stâlpului să nu mai fie necesară, astfel încât
măsurile de armare transversală se pot reduce substanţial.
ii. Capacitatea betonului din stâlpi de a prelua forţa tăietoare, în zonele de la a) c)
capetele stâlpilor, „ferite" de plastificare, sporeşte.
iii. Se îmbunătăţesc condiţiile de aderenţă ale armăturilor, ca urmare a fap-

tului că acestea nu mai sunt solicitate ciclic alternant în domeniul postelastic. Ca
urmare, se pot accepta îmbinări prin suprapunerea barelor verticale pe lungimi
mai reduse, corespunzătoare condiţiilor normale de solicitare.
iv. Faptul că stâlpii nu se plastifică îmbunătăţeşte comportarea nodurilor
grindă-stâlp.
b) d)
Acest argumente arată, pe de altă parte, că aplicarea metodei proiectării la
Fig. 7.13 Lăţimea de proiectare a tălpii întinse a grinzii la rezemarea pe stâlpi:
capacitate pentru impunerea unor mecanisme de plastificare favorabile nu în-
(a), (b) în dreptul unui stâlp interior; în dreptul unul stâlp marginal (c), (d)
seamnă sporuri deosebite de armătură, în special ca urmare a reducerii armăturii
transversale necesare.
Aceste măsuri fixează condiţiile de armare ale grinzilor pe reazeme. Eforturile
În legătură cu satisfacerea relaţiei (7.11), mai sunt de făcut câteva code încovoiere la starea ultimă (ULS) se stabilesc (vezi 5.2) în situaţia seismică de
mentarii: proiectare, în combinaţia care include:
..,_ încărcările permanente cu valorile caracteristice sau nominale;
(a) În ceea ce priveşte proiectarea grinzilor
..,_ încărcările temporare cu fracţiunea cvasipermanentă;
Factorul YRd din relaţia (7.11), care ţine seama de suprarezistenţa grinzilor dato- ..,_ acţiunea seismică cu valoarea de proiectare (valoarea caracteristică înmul-
rată deformării oţelului în domeniul de consolidare, ia, aşa cum s-a arătat, valorile ţită cu factorul de importanţă v1); se consideră separat fiecare componentă
1,3 şi 1,2 în proiectarea pentru clasa DCH, respectiv DCM. orizontală. cu excentricităţile accidentale aferente.
Factorul nu poate acoperi însă contribuţia armăturii continue paralele cu grinda Regulile de însumare a eforturilor sunt precizate la 5.2.
situată în placa planşeului monolit, la momentul capabil negativ (care întinde fibra
Valorile momentelor încovoietoare de dimensionare se obţin printr-unul din
superioară). Angajarea plăcii în rezfstenţa la încovoiere a grinzii depinde de rotirea
procedeele de calcul indicate la 5.3.
grinzii şi de mărimea incursiunii în domeniul postelastic de deformaţie. Pe baza
constatărilor experimentale, în Pl00-1 şi în EC8-1 se indică valorile lăţimii active a (b) În ceea ce priveşte dimensionarea stâlpilor
plăcii din Fig. 7.13, pentru calculul momentelor capabile pe reazemele grinzii supuse
În principiu, stâlpii pot fi dimensionaţi, asemănător grinzilor, la eforturile din
la momente negative.
calculul structural, utilizând regulile de însumare precizate pentru grinzi. După
După stabilirea cantităţilor de armare necesare, acestea se compară cu valorile determinarea armării longitudinale a stâlpilor, cu respectarea regulilor de armare, se
minime şi maxime admise, şi se alcătuieşte armarea longitudinală a grinzilor. verifică relaţia (7.11). Aceasţă condiţie este mai severă decât cerinţa de rezistenţă
VOLUMUL !I - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZO~lE SEISMICE I 87

T. POSTELNICU, D. ZAMFlf~ESCU, E. MOF«ARIU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTUP.AL DE DISIPA.RE DE ENERGIE
rezultată din calculul structural, aşa încât, în multe situaţii, este necesară sporirea această secţiune poate fi momentul rezultat din calculul structur.al, fără nici un fel de
armăturilor longitudinale ale stâlpilor până la satisfacerea relaţiei (7.11}. condiţii legate de proiectarea capacităţii.
Se poate proceda şi altfel, deducând din relaţia (7.11}, în care termenul din Codurile de proiectare seismică, [1], [2], obligă însă ca armătura de la baza
dreapta este cunoscut, suma momentelor la care urmează să fie dimensionate direct stâlpului să fie cel puţin cea rezultată din satisfacerea condiţiei (7.11) la capătul
secţiunile stâlpului de deasupra şi de dedesubtul nodului. Ţinând seama de sporul superior al stâlpului de la primul nivel. Raţiunea acestei măsuri este dată de
eforturilor din stâlpi, spre baza structurii se poate alege proporţia corectă între necesitatea dezvoltării deformaţiilor plastice pe o lungime cât' mai mare în zona
momentele de dimensionare în aceste două secţiuni. plastică esenţială de la baza stâlpilor. Dacă momentul capabil la bază, MRd,o, este
mult mai mic decât cel de la partea superioară a stâlpului, MRd,1, deschiderea de
În [14] se propune alegerea unei fracţiuni 0,45 din termenul din dreapta relaţiei
forfecare Lv = MRd,o/ Vîn zona plastică ar fi prea mică şi, la fel, capacitatea de rotire a
(6.15) pentru dimensionarea secţiunii de deasupra nodului şi 0,55 din această
articulaţiei plastice (Fig. 7.14).
valoare pentru secţiunea de sub nod. Această proporţie ţine seama, în mod rezo-
nabil, de sporul de solicitare al stâlpilor, de sus în jos, odată cu sporul forţei tăietoare
de nivel.
Dacă dimensionarea elementelor cadrului se face de jos în sus, şi dacă, aşa cum M Edc,l
se procedează de regulă, armarea stâlpilor se păstrează constantă pe toată înălţimea
nivelului, atunci, la dimensionarea stâlpului la un nivel i, este cunoscută armarea
stâlpului sub nod din dimensionarea la nivelul i - 1. În aceste condiţii, valorile
momentelor de dimensionare în stâlpi sunt complet determinate. M Edc,o
Forţele axiale luate în considerare la dimensionarea stâlpilor sunt cele furnizate
de calculul structural în situaţia de proiectare seismică, în ipoteza cea mai acoperi-
a) b)
toare pentru satisfacerea relaţiei (7.11}. Este de observat că, în realitate, în stâlpi pot
apărea valori şi mai nefavorabile decât cele astfel obţinute, valorile maxime fiind Fig. 7.14 Stabilirea momentelor de proiectare la baza stâlpului: (a) diagrama momentelor
de proiectare; (b) diagrama momentelor de proiectare corectată
cele asociate instalării mecanismului de plastificare, cu articulaţii plastice la extre-
mităţile grinzilor. Considerarea acestei ipoteze la proiectare ar complica substanţial
(c) În ceea ce priveşte asigurarea condiţiei (7.11), În cazul Încovoierii biaxiale
calculul, pe de o parte, iar plastificarea tuturor grinzilor structurii cu solicitarea
(cazul atacului oblic al cutremurului)
oţelului în domeniul de consolidare, pe toată verticala, reprezintă o stare de solic-
itare mai puţin probabilă, pe de altă parţte. Conform prevederilor Eurocodului 8, verificarea la structuri biaxiale poate fi
făcută în mod simplificat, efectuând verificarea separat, pe fiecare direcţie, cu
Această ipoteză de solicitare axială poate duce, în unele cazuri, la nesatisfacerea
momentul capabil redus cu 30% [14].
relaţiei (7.11}, dar aceasta nu atrage decât riscul unor incursiuni ocazionale limitate
ale armăturilor unor stâlpi în domeniul postelastic. Capacitatea de deformare a Verificarea de rezistenţă, corespunzătoare regulii enunţate, este:
stâlpilor, în condiţiile respectării regulilor de alcătuire curente, este suficient de mare
O, 7 'i.M Rd,c ~ 'i.M Ed,c = 'i.M Ed,b (7.14)
pentru a permite aceasta.
O discuţie aparte o impune dimensionarea armăturii stâlpilor la baza lor (în în care MEd,c şi MEd,b sunt sumele în jurul nodului ale momentelor din calculul
secţiunea teoretică de încastrare}. În principiu, momentul de dimensionare în structural în stâlpi şi, respectiv, în grinzi.
88 I PROIECTAREA STRUCTURlLOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL 11 .... PROIECTAREA STRUCTUP.ILOR DE BETON ARM/.\T 'iN ZONE SE!SM!CE I 89
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, E. MORARIU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
Relaţia (7.14) se mai poate scrie: În ceea ce priveşte montanţii verticali ai structurii, obiectivul proiectării la
capacitate este concentrarea deformaţiilor plastice numai în zona de la baza
l.MRd,c ~ - 1- l.MEd,b = 1,43 "i..MEd,b = 1,3 "i..(1,1 MEd,b):::: 1,3 "i..MRd,b (7.14)'
0,7 structurii. Motivele principale sunt următoarele două:
.,_ cerinţele de rotire plastică în pereţi rezultă în această situaţie cele mai mici,
Dacă momentele capabile ale grinzilor din jurul nodurilor sunt, în urma rotun-
aşa cum se constată în schemele din Fig. 7.15;
jirilor normale la alegerea armării efective, mai mari cu cca. 10% decât cerinţele din
..,. se evită aplicarea măsurilor severe de ductilizare a zonelor critice (potenţial
calculul structural, relaţia (7.11) coincide cu relaţia (7.14)', care asigură evitarea
plastice) pe o zonă mare din înălţimea peretelui.
plastificării stâlpilor înaintea grinzilor. Concluzia este că dimensionarea armăturii
stâlpilor din relaţia (7.11) duce la acelaşi rezultat ca şi dimensionarea simplificată la În acest scop, se adoptă o diagramă de momente de proiectare corectată
acţiuni biaxiale. (dilatată), ale cărei ordonate deasupra bazei sunt suficient de mari pentru a asi-
gura o comportare în domeniul elastic a zonei de pereţi situate deasupra zonei de
S-ar putea pune problema că acest procedeu simplificat de dimensionare nu
asigură în toate cazurile condiţia de evitare a plastificării stâlpilor la· atacul seismic la baza, care urmează să fie deformată în domeniul postelastic.
orientat oblic faţă de axele principale ale secţiunii stâlpului. În cazul acţiunii biaxiale
însă, una din componente este mult mai mică decât cealaltă, astfel încât plastificarea
simultană a grinzilor de pe ambele direcţii are o probabilitate mică de apariţie. ,--
1
Şi aici putem observa că, dacă accidental au loc plastificări ale stâlpilor în I
I
acţiunea biaxială, cerinţele de ductilitate sunt mici. I
I
Potrivit Ghidului de proiectare după ECS-1, [14] utilizarea relaţiei (7.14)' I
I
pentru determinarea directă a armăturilor din stâlpi este cel mai rapid şi eficient I
mod de dimensionare a stâlpilor. Procedeul evită procesul complicat de dimen- I
I
sionare pe baza calculului structural pentru toate combinaţiile (în cazul general, I
16) de momente încovoietoare şi forţe axiale. De asemenea, rezultă că este indicat

să nu se sporească excesiv suprarezistenţa grinzilor pentru a obţine soluţii
economice şi simplificarea procesului de proiectare. Codul naţional de proiectare /
seismică nu prevede dimensionarea armăturii stâlpilor pe baza relaţiei (7.14)'.

Motivul este acela că, în marea majoritate a cazurilor, raportul "i..MRd,b I l.MEd,b
Fig. 7.15 Reducerea cerinţelor de ductilitate prin localizarea deformaţiilor plastice
întrece valoarea 1,1 luată în considerare în (7.14)'. În această situaţie, condiţia la baza pereţilor
(7.11) rămâne cea mai severă. I
În stabilirea ordonatelor diagramei de proiectare, trebuie să se ţină seama de
7.3.2.2 Structuri cu pereţi de beton faptul că întotdeauna există diferenţe între valorile efective şi cele furnizate de
calculul structural pe modelul convenţional adoptat. Aceste diferenţe pot deveni
În cazul structurilor cu pereţi, plastificarea grinzilor de cuplare, înainte de
foarte importante după plastificarea pereţilor la bază.
plastificarea pereţilor, se realizează fără măsuri speciale de proiectare, datorită
diferenţei mari de rigiditate şi rezistenţă între elementele verticale şi orizontale ale În Fig. 7.16 sunt reprezentate schematic diagramele de proiectare date în EC8-1
structurii. pentru un perete individual şi pentru un perete cuplat.
90 I PRO!ECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I! - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'iN ZONE SEISMICE I 91
Diagrama de proiectare M Ed n
·- .. -~
1,3
DCH 1, 15
a) h) M'.Ed,o
Fig. 7.16 Diagrama de momente de proiectare potrivit prevederilor EN 1998-1:2004
Fig. 7.17 Diagrama de momente de proiectare conform Pl00-1 (CR 2 -1-1.1)
(a) pereţi necuplaţi; (b) pereţi cuplaţi
Val9rile de proiectare ale momentelor încovoietoare pe înălţimea pereţilor se

Înfăşurătoarea liniară din Fig. 7.16 este indicată în special atunci când structura
este relativ monotonă pe verticală din punctul de vedere al maselor, rigidităţii şi determină amplificând valorile M~d cu doi coeficienţi supraunitari. Aceştia sunt:
rezistenţei.
(a) Factorul kM
Dilatarea pe orizontală a diagramei de momente este asociată cu sporul
Acesta ia în considerare posibilele diferenţe între distribuţia şi mărimea
tensiunilor din armăturile verticale, produse de acţiunea forţei tăietoare în
momentelor calculate şi ale momentelor încovoietoare efective. Aceste diferenţe se
secţiunile înclinate. Decalajul a, depinde de înclinarea diagonalei considerate la
datorează, între altele, efectelor amplificării dinamice a eforturilor în structura
dimensionarea la forţe tăietoare în starea limită ultimă (a 1 = 0,5 z ctg 8, undez este
plastificată.
braţul de pârghie al eforturilor interioare, iar 8 este înclinarea diagonalei
comprimate). (b) Factorul D
În mod simplificat se ia a,= z : : : lw, unde lw este înălţimea secţiunii transversale. În cazul pereţilor necuplaţi, acest factor reprezintă raportul între MRd,o, valoarea
Din examinarea diagramelor de principiu din Fig. 7.16, se constată că, la lungimi mari momentului capabil la baza pereţilor, şi valoarea de proiectare MEd,o, în aceeaşi
în plan ale pereţilor, diagrama de proiectare poate fi foarte acoperitoare, mai cu secţiune. Factorul D pune în evidenţă sporul pe care îl înregistrează valorile mo-
seamă în cazul pereţilor cuplaţi. mentelor de pe înălţimea peretelui, simultan cu creşterea momentului de la bază,
Pl00-1 prevede o altă procedură de stabilire a diagramei momentelor de până la atingerea capacităţii de încovoiere în această secţiune. Se spune că momen-
proiectare în pereţi, evaluând valorile ordonatelor acestora pe baza regulilor tele astfel obţinute sunt cele „asociate" mecanismului de plastificare al structurii.
prezentate în Fig. 7 .17. în cazul pereţilor cuplaţi, factorul D de suprarezistenţă, care ţine seama de
Factorii care intervin la evaluarea eforturilor de încovoiere de proiectare în diferenţa între eforturile corespunzătoare mecanismului de plastificare şi cele
pereţi a fost calibraţi pe baza unor studii parametrice efectuate cu instrumentul obţinute din calculul structural sub încărcările seismice de proiectare, se calculează
calculului dinamic neliniar (Postelnicu et. al [19], [20]) cu expresia (Fig. 7.18):
Valorile M~d din diagramele din Fig. 7.16 pot diferi de cele obţinute din calculul D = MRd,O +0,85lE(v~db,iL~ )+ E(v;db,iL~ )J s q (7.15)
elastic în combinaţia seismică de încărcări, ca urmare a eventualelor redistribuţii M~d,O +E(vidb,iL~. )+ E(v~b,i~)
operate între pereţii structurali, aşa cum s-a arătat la 7.3.1.
Relaţia (7.15) este bazată pe echilibrul limită al fiecărui montant (perete).
VOLUMUL li-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 93

T. POSTELl\JICU. D. ZAMFIRESCU, E. MOf~,t..PIU
S-a notat: Creşterea momentelor încovoietoare pe înălţimea pereţilor până la insta-

V'Edb,i este forţa tăietoare din grinda „i" din stânga sau din dreapta montan- larea mecanismului de plastificare cinematic, cu toate grinzile plastificate şi cu
tului, sub încărcările seismice de proiectare (în combinaţia seismică de peretele plastificat la bază, prin amplificarea cu factorul a, este o estimare
acţiuni); aproximativă, pentru că are în vedere simple considerente de echilibru static.
VRdb,i este forţa tăietoare din grinda „i" din stânga sau din dreapta montan- În realitate, răspunsul dinamic neliniar pune în evide~ţă, pe durata atacului
tului, asociată atingerii momentului capabil, incluzând efectele supra-
seismic, configuraţii diferite ale momentelor pe înălţimea pereţilor şi amplificări
rezistenţei oţelului;
mai mari ale valorilor obţinute prin calculul structural în domeniul elastic.
L; este distanţa măsurată din axul grinzii (de la stânga, L;,, şi de la dreapta,
L/) până la centrul de greutate al secţiunii montantului considerat. În vederea calibrării cât mai corecte a coeficientului kM, sunt încă necesare
studii parametrice executate cu instrumentul calculului dinamic neliniar, utili-
zând accelerogramele cutremurelor specifice ţării noastre.
Studiile cu acest obiectiv efectuate la Universitatea Tehnică de Construcţii

din Bucureşti sugerează valori kM între 1.25 şi 1,30, apropiate de cele prevăzute
în cod.
v~db,i t ţ v;db,i La evaluarea momentului capabil la baza peretelui nu se include factorul de
suprarezistenţă asociat consolidării oţelului. Sunt două motive: efectul consolidării
(V~db,i ) (V~db,i )
oţelului este luat în considerare la un nivel înalt la evaluarea forţelor tăietoare de
proiectare din grinzile de cuplare, iar sporul de rezistenţă datorat consolidării
oţelului în armăturile verticale este destul de mic. Ultima afirmaţie se bazează pe
MRd,o (MEd,o) faptul că o bună parte din capacitatea la moment a peretelui vertical se datorează
r
Li contribuţiei forţei axiale de compresiune, pe de o parte, iar incursiunile în domeniul
de consolidare al oţelului sunt mici, sau chiar absente, pentru o bună parte din
Fig. 7.18 Schemă de determinare a factorului D la pereţi cuplaţi
armătura verticală a inimii.
Factorul 0,85 aplicat termenului care exprimă contribuţia grinzilor de a prelua Este surprinzător că în norma europeană, EN 1998-1, valorile de proiectare
momentul de răsturnare, ţine seama de posibilitatea redusă ca suprarezistenţa să fie ale momentelor din pereţi nu sunt asociate cu capacitatea de rezistenţă,
mobilizată la maxim, simultan în toate grinzile unui şir de goluri. respectiv cu mecanismul de plastificare al structurii, chiar şi pentru clădirile
I
Produsele din paranteza de la numărătorul şi numitorul expresiei (7.15) repre- proiectate pentru clasa DCH. Aceeaşi constatare se poate face şi dacă ne referim
zintă valorile momentelor generate de forţele tăietoare din grinzile de cuplare, faţă la codurile din SUA.
de axul montantului. Abandonarea proiectării la capacitate pentru structurile cu pereţi poate
Limitarea superioară a valorii Q corespunde răspunsului seismic elastic. În duce la soluţii neadecvate, având în vedere că, în multe situaţii, rezistenţa la
consecinţă, Dmax = q, valoarea factorului de reducere din tabelul 6.2. bază a acestor elemente depăşeşte substanţial, prin respectarea unor criterii
constructive, valoarea momentului încovoietor în combinaţia seismică de acţiuni.
În principiu, această limitare trebuie aplicată ansamblului structurii. Pentru
În consecinţă, momentele efective dezvoltate pe înălţimea clădirii pot depăşi
simplificare, în practică această limitare se aplică individual fiecărui perete.
94 I PROIECTARF:'.A STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li·- PROiECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 95
valorile de proiectare şi astfel se pierde controlul prin calcul al răspunsului celelalte bare, diagonale, bare verticale comprimate şi bare întinse orizontale, să fie
structural. c:Jimensionate pe baze regulilor proiectării la capacitate, pentru a evita ruperea lor
prematură.
În anumite situaţii, considerente de ordin funcţional duc la o distribuţie
La dimensionarea diagonalelor de beton trebuie să se ţină seama de faptul că
neregulată a golurilor în planul peretelui. Dacă golurile sunt relativ mici, compor
tarea de ansamblu rămâne în esenţă aceea de consolă verticală. betonul acestor elemente este solicitat bidirecţional, corespunzător direcţiilor efor-
turilor principale, atât la compresiune, cât şi la întindere {vezi 7.2.1 c). În aceste
Măsurile curente de armare constau în bordarea golurilor cu armături mai condiţii se poate conta numai pe cca. 60% din rezistenţa elementelor de beton com-
groase, care să compenseze armăturilor verticale şi orizontale întrerupte de goluri. primate axial.
Pentru limitarea deschiderilor unor fisuri înclinate la colţuri este indicat să Sf'
Pe de altă parte, este de remarcat că lucrul în stadiul elastic al armăturilor
monteze armături perpendiculare pe direcţia probabilă a acestor fisuri.
orizontale permite limitarea deplasărilor laterale ale nodurilor, respectiv limitarea
În cazul în care golurile au dimensiuni mari pentru realizarea ferestrelor şi s~geţilor orizontale ale pereţilor în ansamblu.
uşilor, pentru a evita calculul structural prin metode şi programe de calcul
În cazul structurilor de tip dual, se p·ot accepta, în mod acoperitor, aceleaşi
complexe, anevoios de aplicat, se poate recurge la metoda grinzii cu zăbrele
procedee şi valori de coeficienţi pentru stabilirea momentelor încovoietoare de
echivalente („strut and tie").
dimensionare în pereţii structurali. În schimb, valorile coeficienţilor de amplifi-
În Fig. 7.19 se prezintă principial un exemplu [22]: care a momentelor în stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situaţia
structurilor în cadre pure. În Fig. 7 .20 se reprezintă propunerile de valori ale
--------<(-----------<? o
I
I
I
I
I
I
I coeficienţilor de amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale date în
I
D
I I I
D
I
I
I
I
I
I
I
I
I
[21] de T. Paulay. Se consideră două situaţii şi anume: pereţii sunt continui pe
I I I
I I I
I
?--------- --------?
I
toată înălţimea, respectiv se întrerup la un anumit nivel.
I I I
--------<?--------
I
I I I
D
I
D
I I I
I I I
I I
I
I
I 1,0 1,0
r f
I
I
I
I I I -1'--'-f -1'--'-f
I I I
----?---------
I
I
I
I
I
I
0,7H (Q
~.
I
-·
1,2 lw
t i l~ ~·/ţ
f ţ J 0,3H
·-
Fig. 7.19 Modelul de grindă cu zăbrele pentru calculul unui perete cu goluri neregulate; barele
comprimate sunt indicate pu linie plină, iar barele Întinse cu linie Întreruptă
L """"7,?,<' '?,?,<' -;:;7,:
~
a) peretele se dezvoltă b) peretele se întrerupe
Întrucât golurile nu sunt dispuse simetric, este nevoie de câte un model pe toată înălţimea clădirii la un etaj imtermediar
pentru fiecare sens de acţiune al forţelor orizontale. Alegerea modelului trebuie Fig. 7.20 Diagrame de momente de proiectare în stâlpii structurilor duale [21]
să asigure în fiecare nod realizarea unui echilibru raţional de forţe, pe verticală şi
pe orizontală.
În finalul acestei discuţii dedicate problematicii impunerii prin proiectare a
Ductilitatea comportării este dependentă de manifestarea deformaţiilor de mecanismelor dorite de disipare de energie, prin ierarhizarea adecvată a capaci-
curgere în barele întinse verticale. Pentru a realiza aceasta, este necesar ca toate tăţilor de rezistenţă a elementelor structurale, este potrivit să se sublinieze, încă o
96 I VOLUMUL I! - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 97

T. FJOSTE:LHICU, D. ZMl/iFIRESCU, E. MORARiU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
dată, că buna funcţionare a acestui mecanism presupune îndeplinirea altor două În continuare se prezintă procedeele concrete pentru evaluarea forţelor
condiţii esenţiale şi anume: tăietoare de proiectare pentru elementele structurilor tip cadru şi pentru pereţii
IJl> să se evite ruperea prematură, în orice secţiune, produsă de mecanisme de structurali cuplaţi, sau nu, prin grinzi.
rezistenţă casantă sau insuficient de ductile (ruperea la forţa tăietoare,
ruperea aderenţei etc.); 7.4.2 Structuri in cadre de beton armat
IJl> să se înzestreze zonele critice cu o capacitate substanţială de deformare

a. Stabilirea forţei tăietoare de proiectare în grinzi
plastică.
În general, proiectarea seismică urmăreşte formarea articulaţiilor la extremi-
Modul în care se realizează în proiectare aceste condiţii este discutat în capi-
tăţile grinzilor, pe baza condiţiei (7.11). Poate apărea şi situaţia când această
tolele următoare.
condiţie nu este satisfăcută [vezi relaţiile (7.12)].
Din acest motiv, în intenţia de a nu evalua în exces mărimea forţei tăietoare

7.4 Determinarea valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare
de proiectare, respectiv pentru a nu adopta dimensiuni excesive ale secţiunii de
7 .4.1 Introducere beton şi ale armăturilor transversale, trebuie avute în vedere numai situaţiile
posibile (Fig. 7.21).
Mobilizarea mecanismelor de rezistenţă prin forfecare trebuie evitată, Expresiile generale de calcul ale forţei tăietoare de proiectare, scrise exempli-
deoarece acestea nu oferă disipare de energie la acţiunea cutremurelor puternice. cativ pentru reazemul din stânga grinzii, sunt următoarele:
Dacă armătura transversală curge, intervine o degradare de rezistenţă pe măsura
avansării solicitării ciclice. Ruperea prin forţa tăietoare a elementelor structurale
[ - · (1 J] + M+Rb,2mm· (1,EM
YRd MRb,1mm ,EM
--Re
EMRb
--Re J
EMRb
1 2
de beton armat este o rupere cu caracter casant, foarte periculoasă, fiind Vbdl,max = _ _;;;_---------'---''----------- +
TT
V (g+ip 2q ) (7.16)
1
generată, de cele mai multe ori, de ruperea betonului la eforturi combinate de lc1
forfecare şi de compresiune
şi
Din acest motiv, este necesar ca prin proiectare să se obţină o asigurare supe-
rioară faţă de ruperea din forţa tăietoare, în raport cu cea de încovoiere. Trebuie
" . - [
+ mm
YRd MRb,1 · (1
,EMRe
--
EM Rb
J] +·M-Rb,2 mm· (1 EM
EMRe J
,-·~-
Rb
v bdl,mm - -
1 2
+
TT
V (g+ip 2q )
(7.17)
conştientizat faptul ca valorile forţelor tăietoare care acţionează elementele în 1
lc1
situaţia instalării mecanismului structural de disipare de energie sunt mai mari şi,
în multe cazuri, mult mai mari decât valorile furnizate de calculul în combinaţia S-au făcut notaţiile:
seismică de încărcări. valoarea de proiectare a forţei tăietoare în extremitatea grinzii;
Pentru a evalua valorile maxime posibile ce se pot dezvolta pe durata valorile momentelor capabile din capetele 1 şi 2 ale grinzii, consi-
atacului seismic, valorile forţelor tăietoare de proiectare trebuie să fie cele care derate pe rând, în cele 2 sensuri de acţiune ale cutremurelor;
rezultă din echilibrul mecanismului de plastificare, pe o schemă cu momentele lMRcŞi lMRcb sumele valorilor de proiectare ale momentelor capabile la extre-
capabile aplicate în articulaţiile plastice. Dimensionând elementele la această mităţile stâlpilor, respectiv la extremităţile grinzilor care intră în
valoare a forţei tăietoare, armăturile transversale vor lucra, în principiu, în nod; valorile momentelor capabile în stâlpi corespund forţei
domeniul elastic, permiţând dezvoltarea articulaţiilor plastice sub eforturi de axiale în situaţia seismică de proiectare, pentru sensul considerat
încovoiere. al acţiunii seismice;
98 I PROIECTAREA STRUCTURILOf=i. DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 99
·r. POSTEL.NlCU. D. ZAfVJF!F~ESCU) E. MOF~AF~!U IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
VRd factorul care ia în considerare posibila suprarezistenţă datorată b. Stabilirea fortei tăietoare de proiectare din stâlpi
consolidării oţelului la deformare în domeniul postelastic, cu
Calculul forţei tăietoare de proiectare din stâlpi se face pe o schemă asemă
valoarea 1,2 pentru DCH şi 1,0 pentru DCM;
nătoare cu cea utilizată la grinzi. La o extremitate a stâlpului acţionează fie mo-
forţa tăietoare produsă de încărcările verticale considerate în mentul capabil al stâlpului, fie momentul care echilibrează momentele capabile ale
situaţia de proiectare seismică, în secţiunea în care se calculează; grinzilor care intră în nod. Spre deosebire de cazul grinzilor, plastificarea stâlpilor
deschiderea liberă (lumina) a grinzii. este mai rară, ca urmare a satisfacerii condiţiei (7.11) în cea mai mare parte a
cazurilor.
Relaţiile (7.16) şi {7.17) iau în considerare, în echilibrul ultim al grinzii, valorile
Face excepţie secţiunea de la baza stâlpilor, la legătura cu fundaţia, unde
maxime efective care pot apărea la extremităţile grinzii: momentul capabil, atunci
plastificarea nu poate fi evitată.
când relaţia {7.11) este satisfăcută, şi momentul rezultat din echilibrul de nod, în
situaţia în care stâlpii care converg în nod se plastifică, iar grinzile nu.
LMRbl
Yi M , LMRe,1 < LMRb,l
g +\j/2 q d Re,1 LM
Re,l
LM Re,2 > LM Rb,2
LM Re, 1 > LMRb,2
LMRe,l > LMRb,l ~-(Clo-(-------)-o~2 LMRe,2 < LMRb,2

LM Re 1 > LM Rb 1 LMRbl
M + y M - LMRe,2 ' . ' MRe,1~
Yrd Rb, I rd b,2 ~ Re,l
Rb,2
MRe,2
Fig. 7.22 Scheme pentru determinarea valorilor de proiectare ale forţei tăietoare
în stâlpii cadrelor
~f-Ho>+-(-------)-o~
LMRc,l >LMRb,l
r Yrd
M.+ MT
LMRe,1
Rb 1 - -
' LMRh. I
Yrd
LMRe,2
Rb 2 - - -
, LMRb,2
LMRc,2<LMRb,2
Expresia de calcul a forţei tăietoare de proiectare din stâlp (Fig. 7.22) este:
- YRd [ MRc,1 . ( 1, IM
mm Rb
IMc JJ +MRc,2 .( IM Rb
mm l,„l:Mc J
2
Fig. 7.21 Scheme pentru determinarea valorilor de proiectare ale forţei tăietoare Vcd,max - I (7.18)
în grinzi de cadru l,1

T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, E. MORARIU IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
7.4.3. Structuri cu pereţi de beton armat Astfel:

- pentru DCH: kv = 1,2; VRd = 1,2;
Simpla amplificare a forţei tăietoare dintr-un perete, obţinute din calculul - pentru DCM: kv = 1,0; VRd = 1,0.
structural sub încărcările seismice de proiectare, cu raportul între momentul de
Ca o măsură de siguranţă faţă de caracterul fragil, şi în consecinţă periculos, al
răsturnare corespunzător instalării mecanismului de plastificare şi momentul de
ruperilor de forţă tăietoare, forţa tăietoare de proiectare se ia cu cel puţin 50% mai
răsturnare de proiectare, nu este suficientă pentru a obţine valorile maxime ale
mare decât cea obţinută în calculul structural.
acestor eforturi care pot apărea.
În diferite momente ale răspunsului seismic, forţele depăşesc aceste valori În cazul pereţilor scurţi, cu raportul dintre înălţime şi lungime H w ::;; 2, influenţa
/w
ca urmare a efectului de amplificare dinamică, mai ales după plastificarea
structurii. modurilor superioare de vibraţie este neînsemnată, astfel încât, în acest caz, se
ia kv =1, iar c =VRdQ.
Întrucât obţinerea unor valori de calcul acoperitoare este esenţială pentru
evitarea unor ruperi premature la forţa tăietoare, codurile de proiectare intro- Valoril·e adoptate în Pl00-1 pentru kv, stabilite pe baza unor studii parametrice
duc la evaluarea forţelor tăietoare de proiectare un factor de corecţie supra- pe un domeniu relativ limitat cu instrumentul calculului dinamic neliniar, pot apărea,
unitar kv. în multe situaţii, ca neacoperitoare. Astăzi este recunoscut că în anumite condiţii
efectul modurilor superioare de vibraţie poate fi mai mare, în domeniul neliniar,
Potrivit codului de proiectare seismică Pl00-1, valoarea de proiectare, VEd, a
după plastificarea pereţilor la bază, decât cel considerat în relaţia (7.19}.
forţei tăietoare într-un perete structural se stabileşte cu relaţia:
Pentru calibrarea fundamentată a valorilor acestor factori de amplificare s-au
(7.19} iniţiat recent studii (Morariu [23]}, care au ca obiectiv final îmbunătăţirea procedurii
S-a notat: de cod în această privinţă.
forţa tăietoare rezultată din calculul structural sub încărcările seis-
1
V Ed Ideea studiului este cea care a stat şi la baza expresiei factorului de amplificare
mice de proiectare; al forţei tăietoare dată în EC8-1 şi sugerată de Eibl şi Keintzel [24].
c factor de majorare a forţei tăietoare;
Analiza comportării seismice a pereţi'lor structurali de beton armat pune în
Q raportul dintre valoarea momentului de răsturnare capabil, calculat
evidenţă faptul că aceste elemente, ca urmare a aplicării proiectării la capacitate, se
la baza peretelui, asociat mecanismului de plastificare al peretelui
plastifică numai la bază, ca efect al primului mod de vibraţie, în timp ce modurile
(sau al pereţilor cuplaţi} şi valoarea momentului de răsturnare
superioare de vibraţie corespund unei comportări elastice, afectând semnificativ
rezultat din calculul structurii sub încărcările seismice de proiectare,
răspunsul global al structurii.
stabilit cu relaţia (7.15};
I
coeficient de amplificare care ţine seama de diferenţa dintre distri- S-a constatat că este suficient ca dintre modurile superioare să se reţină numai
buţia şi mărimea forţelor tăietoare care rezultă din calculul structural modul al doilea.
şi cele corespunzătoare unui răspuns dinamic neliniar;
Expresia de calcul are forma:
VRd fact_orul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al
oţelului.
Pentru a ţine seama de cerinţele de ductilitate diferite ale construcţiilor (

y Rd M_ RdO J2 + ( /J((Tz )) iz_ qJ2 ~d I
V (7.20}
M Ed0,1 /3 1'i c;l
proiectate pentru clasele DCH şi DCM, se prevăd valori diferite ale factorilor kv şi VRd·
102 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ll -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SElSMlCE I 103
I
T. F10STELNlCU. D. ZAMF'iF<.ESCUi E, l\/10F<Af~{!U IMPUNEREA MECANISMULUI STRUCTURAL DE DISIPARE DE ENERGIE
S-a notat: Expresia {7.20) dată în EC8-1 este valabilă pentru cazul rar întâlnit al
v~.d.l forţa tăietoare de proiectare la bază, asociată primului mod de structurilor alcătuite exclusiv din pereţi în consolă, fără însă ca în cod să se facă
această precizare.
vibraţie;
M Rdo momentul capabil de proiectare la bază; Studiul citat [23] dovedeşte că aplicarea acestei relaţii .de calcul la pereţii
structurilor duale şi a structurilor cu pereţi cuplaţi, duce la rezultate prea acoperi-
M~do.i momentul de răsturnare de proiectare la bază, asociat primului
toare, ca urmare a estimării în exces a amplificării datorate modurilor superioare de
mod de vibraţie; vibraţie.
JJ(Ti ), f3(T2 ) factorii de amplificare dinamică a răspunsului, corespunzători
Cercetarea efectuată a permis fundamentarea unei formule de calcul utilizabilă
modurilor 1 şi 2;
la toate tipurile de structuri cu pereţi. Introducând şi efectul altor parametri, ca de
ţ1 , ţ2 factorii de participare modali, stabiliţi ca raport între masa
exemplu, gradul de cuplare a pereţilor, formula căpătă o formă complicată care nu
efectivă a modurilor 1, respectiv 2, şi masa totală. se reproduce aici.
Expresia {7.20) a fost testată pe un număr foarte mare de situaţii prin calcul Rezultatele obţinute prin aplicarea acestei formule au fost comparate cu cele
dinamic neliniar, utilizând un model cu plastificare distribuită. obţinute prin aplicarea expresiei {7.19) din Pl00-1, pentru a stabili în ce măsură
factorii kv dati în codul naţional sunt corecţi. Se constată că pe un domeniu larg de
Studiul a permis îmbunătăţirea expresiei forţei tăietoare de proiectare sub
perioade, definit de condiţia T1 :5 l,2Tc, valorile kv sunt practic constante.
forma:
2
Pentru valori obişnuite ale factorilor de suprarezistenţă O de ordinul a 1,5,
2
[
min{YRd M_RdO. ;1}] +(0,1 f3111ax Î {7.21) kv::::: 1,3, foarte apropiat de valoarea dată în cod. În felul acesta, studiul confirmă
q M F:dO,I (jJ /3(T1 )) că procedeul de calcul din codul naţional este adecvat, cel puţin pentru cazurile
curente de structuri cu pereţi.
Se constată că:
{a) Prin limitarea primului termen de sub radical la valoarea 1 se elimină EC8-1 prevede aplicarea expresiei {7.20) numai pentru clasa de ductilitate înaltă
factorii de amplificare superiori răspunsului seismic elastic. DCH. În cazul clădirilor proiectate pentru DCM, se ia valoarea fixă: E = 1,5.
{b) Influenţa modului 2 se exprimă în raport cu amplificare maximă {de Expresia {7.20) se aplică, în principiu, pornind de la forţele tăietoare asociate
palier) /3 max= 2,5. modului fundamental. Dacă calculul structural se face însă cu forţele tăietoare
{c) Termenul al doilea de sub radical a fost ajustat prin introducerea unui obţinute din metoda forţelor statice echiv.alente sau metoda modală cu spectre de
factor suplimentar <:p, cu scopul de a reduce caracterul prea acoperitor răspuns rezultatele vor fi acoperitoare, întrucât ambele metode evaluează,
al expresiei pentru caz~I perioadelor de vibraţie foarte lungi. aproximativ sau mai riguros analitic, contribuţia modurilor superioare de vibraţie, în
domeniul elastic de răspuns.
Pentru factorul t:p se dă relaţia:
Evaluarea forţelor în pereţii cuplaţi, momente încovoietoare şi forţe tăietoare
t:p = 1- 0.125(T - 2Tc) ~ 1 (7.22) reclamă o discuţie specială.
În cazul pereţilor cuplaţi, pentru a obţine valoarea de proiectare a forţei În Fig. 7.22a se prezintă schematic bazele a doi pereţi cu geometrie identică,
tăietoare pentru ansamblul pereţilor, în relaţia (7.21) valorile momentelor de răstur legaţi cu grinzi de cuplare. Calculul seismic în domeniul elastic furnizează valori egale
nare se referă, de asemenea, la ansamblul pereţilor. de momente pentru cei doi pereţi, însă, ca urmare a efectului indirect al forţelor
104 I PfWIF:.CTAFff:f.i. STHUCTURILOR DE BETON AHMAT ÎN ZONE SEISMICE: VOLUMUL !I·- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 105
seismice, montantul 2 va fi supus la forţa axială de compresiune N2, substanţial mai Studiul [23] sugerează, pe baza argumentelor prezentate la stabilirea
mare decât montantul 1, solicitat la forţa Ni. Dacă forţa axială produsă de acţiunile expresiei (7.20), că repartizarea forţei tăietoare aferente modului fundamental la
seismice de proiectare o depăşeşte pe cea din încărcările verticale, forţa rezultantă montanţii cuplaţi să se facă proporţional cu valoarea momentelor capabile, iar
în montantul 1 poate fi chiar întindere.
repartizarea forţei tăietoare aferente modului 2 să se facă în mod egal mon-
Întrucât la aceeaşi valoare MEd, dimensionarea armăturii verticale este dictată tanţilor. Procedura este confirmată în exemplul 2, din volumul 3.
de condiţiile montantului întins de acţiunea forţelor orizontale, cu forţa de com- În cazul unui ansamblu din n pereţi cuplaţi repartizarea forţei tăietoare se face
presiune minimă, rezultă că momentul capabil pentru montantul cu compre- cu relaţia:
siunea maximă, MRd,2, depăşeşte cu mult valoarea din calcul a momentului
necesar, MEd·
V -[ MRd,i + (c-l)]v· (7.23}
Ed,i - "M Edl
Această consecinţă a modului de dimensioare se poate urmări în Fig. 7.23b, ,t_, Rd,i n
unde sunt figurate diagramele de interacţiune N - M corespunzătoare diferitelor
valori ale coeficienţilor de armare longitudinală, w. Stabilirea forţelor tăietoare în structurile de tip dual (Fig. 7.24} prezintă
aspecte particulare.
---r
zona cu forţa
tăietoare mică
a) b)
CD -- CD --
Fig. 7.23 Efectul redistribuţiei momentelor încavaietoare între pereţi cuplaţi:
a) b) c)
(a) starea diferită de fisurare a celar dai pereţi cuplaţi;
(b) dimensionarea armăturii pentru condiţiile peretelui (1) şi valoarea MRd în peretele (2), Fig. 7.24 Efectele interacţiunii cadru-perete în structuri duale: (a) configuraţia structurii;
corespunzătoare acestei armături (b) distribuţia forţe/ar axiale în grinzi; (c) variaţia forţei tăietoare pe înălţimea peretelui
Valoarea excesivă a suprarezistenţei O din montantul 2 duce, în multe situaţii, la Interacţiunea dintre cele două tipuri de structuri care alcătuiesc ansamblul se
valori ale forţelor tăietoare de ptoiectare (vezi relaţia (7.18}) foarte dificil, chiar manifestă prin forţe de legătură care variază, nu numai ca mărime, dar şi ca semn,
imposibil, de preluat. pe înălţimea clădirii (Fig. 7.24b}. Practic, în partea de sus a clădirii, cadrul propteşte
peretele, forţele de legătură din pereţi având semn diferit de cel al acţiunii orizontale
Distribuţia unei părţi din momentul montantului 1 către montantul 2, justificată
aplicate structurii, în timp ce în partea de jos a structurii, situaţia este inversă. Ca
de diferenţa de rigiditate datorată gradului diferit de fisurare, corectează, în bună
măsură, această situaţie (Fig. 7.22b}. urmare, diagrama rezultată din calculul elastic, a forţelor tăietoare, la partea
superioară a peretelui, prezintă zone cu valori foarte mici (Fig. 7.24c}. Aceste valori
Modificarea distribuţiei momentelor duce şi la o modificare, în acelaşi sens, a trebuie considerate neacoperitoare, pentru că distribuţia efectivă de forţe variază
forţelor tăietoare din cei doi pereţi.
puternic cu rigidităţile relative ale elementelor de beton armat şi nu poate fi
VOLUMUL 11- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 107

T. POSTELNICU, O. Z1'.l,MFIRESCU, E. MORARIU DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT
evaluată suficient de riguros. De asemenea, calculul dinamic neliniar arată cu clari-

tate că forţele tăietoare în pereţi pot spori substanţial după plastificarea bazei 8. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT
pereţilor şi a altor elemente ale structurii. Pentru a ţine seama de aceste efecte
potenţiale de amplificare a forţelor tăietoare furnizate de calculul structural în do-
8.1 Dimensionarea la încovoiere
meniul elastic, EC8-1 prevede, pentru pereţii structurilor duale, diagrama înfăşu
rătoare de forţă tăietoare din Fig. 7.25. Dimensionarea la încovoiere se efectuează pentru valorile momentelor
încovoietoare de proiectare stabilite în conformitate cu regulile de ierarhizare a
rezistenţei elementelor structurale corespunzătoare metodei de proiectare la
capacitate.
Este de menţionat că şi pentru elementele bidimensionale (plăci, pereţi, grinzi

de fundaţie înalte etc.) sau elementele spaţiale se preferă evaluarea unor eforturi
secţionale, prin integrarea eforturilor unitare pe secţiunea transversală de calcul.
Sunt două motive pentru a proceda în acest fel. Pe de o parte, pe această cale se
poate pune în evidenţă comportarea de ansamblu de element de beton armat, în
special în apropierea cedării, iar pe de alta, se pot stăpâni mai bine condiţiile de
echilibru la interfaţa elementelor. Armarea elementelor pe baza unei distribuţii
elastice de eforturi unitare este convenţională şi nu se potriveşte, de regulă, cu cea
necesară în realitate.
Fig. 7.25 Diagrama de proiectare a forţei tăietoare În pereţii structurilor duale
conform EN 1998-1:2004
Dimensionarea elementelor structurale la încovoiere se face pe baza proce-
durilor utilizate pentru încărcările neseismice. În marea majoritate a cazurilor se
Codul naţional de proiectare seismică, Pl00-1, ignoră, în ultima sa redactare din poate aplica ipoteza de calcul pentru bare, respectiv ipoteza secţiunilor plane. În
2011, aspectele specifice eforturilor de proiectare din structurile duale. cazuri speciale, la elementele cu discontinuităţi geometrice şi de încărcare, sau la
Raţiunea este că, în majoritatea cazurilor, dimensiunile minime impuse pentru elemente la care, cu evidenţă, ipoteza Bernoulli se depărtează de realitate, se
secţiunea de beton şi pentru armăturile transversale, aşa cum au dovedit testele folosesc metodele de echivalare cu grinzi scurte cu zăbrele (metoda „strut and tie").
efectuate, asigură capacitatea de rezistenţă necesară a secţiunilor pereţilor la forţa
tăietoare şi în zona dinspre mijlocul înălţimii peretelui.
8.2 Dimensionarea la forţa tăietoare
8.2.1 Aspecte generale
Potrivit prevederilor EN 1998-1 şi Pl00-1, dimensionarea elementelor de beton

armat cu proporţii de bară se face, în general, cu regulile pentru elemente solicitate
static, conform SR EN 1992-1 [25].
Acestea se bazează pe modelul de grindă cu zăbrele cu noduri articulate (~IB

[26]).
108 I Pf~OIECTfa,REA STRUCTURILOR DE BETON /.l,Fd'v1P·„T ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROlECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'fN ZONE SEISMICE I 109
DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT
În Fig. 8.1 se prezintă schemele utilizate pentru verificarea armăturii transver- z înălţimea efectivă a secţiunii;
sale întinse (Fig. 8.la) şi, respectiv, a diagonalelor comprimate (Fig. 8.lb). fvwd rezistenţa de proiectare a armăturilor transversale;
8 fcd rezistenţa de proiectare a betonului comprimat uniaxial;

'1 factorul de reducere a rezistenţei betonului diagonalei comprimate;
f1 I
zi 21 I .,,- reducerea este impusă de prezenţa eforturilor unitare principale de
V
.,,..1~-------i-
I I\ :
I
~V întindere aplicate normal pe direcţia eforturilor' de compresiune, în
\ I I I '1ctge lungul fisurii înclinate (relaţia (8.16)).
\ I I z cos 81
\. J
În general, unghiul 8 variază şi, deci, poate fi ales în calcul în intervalul:
_-I I
\ o /
Zct ()
\\ / ------ 8=21°+45°
\.,,..------
a) \ h)
8.2.2 Dimensionarea grinzilor

Fig. 8.1 Schema de calcul În modelul de grindă cu zăbrele:
(a) mecanismu/ de Întindere diagonală; {b} mecanismul de compresiune diagonală
EN 1998-1 şi Pl00-1 prevăd aplicarea, şi în proiectarea seismică, a metodei de
Din examinarea comportării elementelor de beton armat la forţă tăietoare, s-a calcul la forţa tăietoare dată în SR EN 1992-1-1 pentru acţiuni neseismice.
constatat că înclinarea fisurilor înclinate şi, ca urmare, mecanismul de rezistenţă, Singura excepţie o constituie calculul zonelor critice, unde, în toate cazurile, se
depind de rezistenţa relativă a etrierilor şi a betonului comprimat. impune o valoare fixă a înclinării diagonalelor înclinate în modelul de grindă cu
Pe măsură ce fisura este mai aplecată, forţa de compresiune diagonală creşte, zăbrele cu noduri articulate, 8 = 45°, ipoteză care, aparent, duce la o dimensionare
iar numărul de etrieri interceptaţi de fisuri este mai mare. Astfel, la elementele de acoperitoare a armăturii transversale.
beton armat cu beton cu rezistenţa bună şi etrieri mai slabi, unghiurile formate de Prin fixarea înclinării fisurii critice 8 = 45° se ţine seama, într-o manieră echiva-
fisură şi axa orizontală sunt mai mici decât în cazul grinzilor de beton mai slab şi cu lentă, simplificată, de efectele parametrilor care influenţează rezistenţa la forţa
etrieri mai puternici. În modelul de grindă cu zăbrele cu noduri articulate, betonul tăietoare a elementelor de beton armat solicitate la cutremur.
din talpa comprimată nu contribuie la preluarea forţelor tăietoare într-o secţiune
În realitate, rezistenţa la forţa tăietoare a elementelor solicitate ciclic în do-
înclinată, astfel încât rezistenţa elementelor este dată numai de etrieri (Fig. 8.la).
meniul postelastic depinde de mulţi factori, care nu apar explicit în relaţiile (8.1) şi
Asw (8.2) din SR EN 1992-1-1.
VRd,s = -- z fywd ctg8 (8.1)
s În cazul general de solicitare pe lângă parametrii care ţin de alcătuirea ele-
Capacitatea de rezistenţă la ff!)rţa tăietoare în fisura înclinată cu unghiul 8 faţă mentelor, cei mai importanţi pot fi consideraţi:
de orizontală, VRd,s, este limitată superior de rezistenţa betonului la forţa din ..- valoarea efortului unitar mediu din forţa normală aplicată secţiunii, N/Ac;
diagonala comprimată, V/sin8 (Fig. 8.lb).
..- deschiderea de forfecare, Ls = M/V, la extremităţile elementului;
Vrd,max ;bwz 'lfcdSin8 cos8 = bwz f]fcd/ (tg8 + ctg8) (8.2) ..- mărimea incursiunii în domeniul postelastic de deformaţie, evidenţiată de
mărimea componentei plastice a deformaţiei; în termeni de ductilitate,
S-a notat:
pi
Asw aria ramurilor etrierilor într-un plan transversal; aceasta se exprimă prin µ 8 = µ 8 - 1, aşa cum se arată pe schema d_in
s distanţa între etrieri; Fig. 8.2.
11 O I PHOiE:CTAREi\ STmJCTUF~IL.Of~ OE: BE'.TON N;;:fl/i/\T 'fN ZOhlE: SEl~'.\MiCf: VOLUMUL 11- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 111
M
Ac= bwd este aria secţiunii transversale, unde bw este lăţimea minimă şi d este
'! M max - - - - - - - - - - înălţimea efectivă a secţiunii;
'
I
Gp{ = Qmax - Oy
I Vc este forţa tăietoare preluată de la betonul comprimat (talpa „com-
I Gpt = Omax -1
primată").
8pt I
I
ey ey
,___,______ ,__ I
I ;;.,..
pi -
µo - µo -1 Acesta se determină cu:
emax
Vc;;;; 0,16 max (0,5; lOOpror) [1-0,16 min(/; Ls/h)] .JTc Ac (8.4)
Fig. 8.2 Definirea cerinţei de deformare plastică
în care:
..,. înălţimea zonei comprimate a secţiunii de beton (a tălpii comprimate în mo- Ptot este aria tuturor armăturilor longitudinale raportate la Ac;
delul mai realist de grindă cu zăbrele cu talpa comprimată, cu rigiditate la Vw este forţa tăietoare preluată de armătura transversală şi
încovoiere, Fig. 8.3)

Vw= Pw bw Z fywd (8.5)
unde: Pw este coeficientul armăturii transversale.
În toate relaţiile de calcul, unităţile de măsură sunt meganewtonul şi metrul.
Se constată că expresia ţine seama de toate componentele mecanismului de

a) h) rezistenţă la forţa tăietoare, respectiv rezistenţa tălpii comprimate de beton,
Fig. 8.3 Modelul de calcul considerat în relaţiile (8.3), (8.4), (8.5) etrierii şi efectul forţei axiale. Primul termen, depinzând de .valoarea forţei axiale,
se ia în considerare numai pentru stâlpi.
O expresie mai cuprinzătoare pentru valoarea forţei tăietoare capabile a
elementelor de beton armat este dată în EC 8-3, cod dedicat evaluării şi reabilitării
Valorile µG 1 , în cazul elementelor proiectate pentru ,DCM, se înscriu între
construcţiilor existente. Fiind obţinute prin prelucrarea rezultatelor unui mare limitele 1,5 + 3,5, afectând relativ puţin ponderea elementului Vc din relaţia (8.3). În
număr de teste de laborator, această relaţie este considerată, în mod firesc, mult cazul proiectării pentru DCH, valorile µG 1 se înscriu în intervalul 2,5 -=-5,5, reducând
mai fidelă comportării reale a elementelor de beton armat decât relaţiile 8.1 şi 8.2 până la jumătate aportul betonului în expresia capacităţii elementului la forţa
obţinute din modelul simplu şi foarte aproximativ al grinzii cu zăbrele. Această tăietoare.
expresie (8.3) ia în considerare majoritatea factorilor care afectează capacitatea de
rezistenţă la forţa tăietoare, VR, idi;!!ntificaţi mai sus. Din comparaţia cu rezultatele obţinute prin aplicarea relaţiei (8.3) se poate
conchide că prin neglijarea completă a aportului betonului şi prin selectarea
µ~
1
VR,s = h- X min(N; 0,55Acfc) + Vw + [1-0,095 min(4,5; )] Vc (8.3) valorii e ;; 45° pentru înclinarea diagonalei comprimate, modelul de calcul la
2l 5 forţă tăietoare din Pl00-1 este foarte acoperitor. Cu toate acestea, acest model
unde, în afara celor deja definite, în expresia 8.3 apar notaţii suplimentare având este păstrat în codul de proiectare al clădirilor noi, Pl00-1, în intenţia de a se
semnificaţiile: obţine un grad înalt de asigurare faţă de ruperile fragile la forţa tăietoare.
h este înălţimea secţiunii transversale; O situaţie care primeşte prevederi particulare este cea a grinzilor la care apar
X este înălţimea zonei comprimate; solicitări alternante la forţa tăietoare, pentru cele două. sensuri ale atacului
VOLUMUL li - PF<O!ECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 113

T. POSTELNICU, E. MOf~P.J<iU
seismic. Asemenea situaţii se întâlnesc în special la grinzile mai scurte, la care Şi în această situaţie, codul de proiectare seismică consideră că procedura de
ponderea încărcărilor verticale este mai mică decât ponderea acţiunilor seismice dimensionare dată în SR EN 1992-1-1 rămâne suficient de sigură şi, deci, poate fi
de proiectare, în totalul forţei tăietoare de proiectare (Fig. 8.4). aplicată.
c) ~ <- O,5, dar Iv I

E
max
~ (2 + ~ f ctd bw d (8.7)
În această situaţie, există pericolul unei lunecări în secţiunea de la extremitatea

grinzii. La schimbarea de semn a momentului, poate apărea o fisură verticală
deschisă pe toată înălţimea secţiunii, până la recuperarea deformaţiei plastice în
armătura întinsă în ciclul precedent (vezi 3.4 şi Fig. 3.9).
Încărcările verticale aplicate grinzii pot provoca lunecarea pe verticală a grinzii

într-o ;;ecţiune care nu interceptează etrieri, deformaţie care reduce capacitatea de
rezistenţă ulterioară a grinzii (Fig. 8.Sa).
Fig. 8.4 Schemele de determinare a valorilor maxime şi minime ---- -

ale forţelor tăietoare pe reazemele grinzilor
I
Agresivitatea acţiunilor alternante în afectarea rezistenţei la forţa tăietoare
depinde de mărimea raportului ~;; VEd,min/VEd,max, între valoarea minimă şi cea
maximă a forţei tăietoare de proiectare în secţiunea de la extremitatea grinzii, şi
l I
I
I
I
f)
de valoarea absolută a eforturilor de forfecare în secţiunea grinzii. Procedeul de --~- ~
a) b)
dimensionare, dat de EC 8 şi preluat de Pl00-1, este, în consecinţă, dependent
de aceşti doi parametri.
-[
] ~-~M<l II 11111 II IE~-!
Se disting următoarele situaţii:
---~ : ~
a) ~>-0,5
În acest caz, valorile absolute în cele două sensuri ale acţiunii seismice sunt
c)
relativ distanţate, intensitatea solicitării pentru unul din sensuri fiind dominantă.
Pentru asemenea situaţii, codul de ţ>roiectare seismică prevede utilizarea procedurii Fig. 8.5 Modul de armare al grinzilor cu forţa tăietoare alternantă:
{a) cedare prin lunecare În fisura deschisă pe Întreaga Înălţime a grinzii; {b) armare cu bare dispuse
generale de dimensionare din SR EN 1992-1-1.
după diagonalele grinzii; (c) armare cu bare dispuse la 45° la extremităţile grinzii
b) ~ <- 0,5, dar lvE Imax $ (2 + ~fctd bw d (8.6}

Pentru a evita asemenea lunecări, Pl00-1 şi EC8-1 impun ca în această situaţie
În acest caz, valorile absolute ale eforturilor de forfecare, în cele două sensuri de să se prevadă armături înclinate pe două direcţii, dimensionate pentru a prelua
acţiune, sunt apropiate, dar, în oricare din aceste sensuri, valorile acestor eforturi jumătate din valoarea de proiectare a forţei tăietoare. Diferenţa de forţă tăietoare
sunt relativ modeste în raport cu capacitatea de rezistenţă a elementului, sub neacoperită de barele înclinate trebuie preluată prin etrieri verticali, armături care
acţiunea statică şi monoton crescătoare. au avantajul că sunt active pentru ambele sensuri ale forţei tăietoare.
114 I PROIECTAHE/\ STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 115
În cazul grinzilor scurte, este recomandabil ca armăturile înclinate să se dispună În aceste zone, unghiul 9 se ia egal cu 45°, pe considerentele prezentate la
în lungul diagonalelor {Fig. 8.5b). La grinzi mai lungi, apare avantajos ca armăturile să 8.2.2.
fie înclinate la 45°, pentru a avea un unghi mai favorabil de a prelua forţe normale pe
a - d1 ~ a1
axa elementului (Fig. 8.5c). Condiţia menţionată de dimensionare a armăturilor
1
înclinate cu unghi a faţă de orizontală este:
(8.8) , _ _ _ _ _ _,_ ~l
Există şi posibilitatea ca armăturile înclinate să fie grupate în carcase rigide de
armături, legate eficient prin armături transversale. În acest caz, atât armăturile
~
înclinate întinse, cât şi cele comprimate, sunt active în preluarea forţei tăietoare, aşa N( -d 1)lc1
cum se consideră la dimensionarea grinzilor de cuplare scurte ale pereţilor z =d - d1
structurali de beton armat.
8.2.3 Dimensionarea stâlpilor

Fig. 8.6 Schema de calcul a stâlpului la forţă tăietoare:
Aplicarea metodei de proiectare la capacitate prevăzută de codul de proiectare (a) forţă tăietoare corespunzătoare excentricităţii de aplicare a forţei verticale la extremităţile stâlpilor;
(b) echilibrul forţelor într-o secţiune înclinată orizontală
seismică permite, cu mare probabilitate, evitarea mecanismelor de plastificare de
etaj şi, în consecinţă, cerinţele de ductilitate în stâlpii unor structuri astfel dimen-
În cazul stâlpilor structurilor laterale, alternanţa eforturilor de forfecare este
sionate sunt modeste. Ca urmare, este de aşteptat ca acţiunea ciclică să reducă în
aproape completă, astfel încât ~:::: - 1. De asemenea, valo.area forţei tăietoare de
mult mai mică măsură capacitatea de rezistenţă la forţa tăietoare a stâlpilor, faţă de
proiectare este, de regulă, înaltă.
cazul grinzilor.
Cu toate acestea, prevederea armăturilor înclinate nu este considerată
În viziunea codului, aplicarea factorilor VRd la evaluarea forţelor tăietoare de
necesară. Prezenţa forţei axiale de compresiune şi deformaţiile plastice moderate
proiectare asigură un caracter suficient de acoperitor acţiunii de proiectare
din armăturile longitudinale, fac ca în .tazul stâlpilor să nu se înregistreze situaţii în
pentru a prelua, fără modificări, expresia rezistenţei de la forţa tăietoare dată în
care fisurile traversează complet secţiunile. Pe de altă parte, lunecarea în lungul
SR EN 1992-1-1 pentru elemente solicitate la acţiuni seismice.
rostului de lucru este împiedicată, în bună parte, de acţiunea de dorn şi efectul de
Astfel, dimensionarea etrierilor stâlpilor se face pe baza relaţiei (Fig. 8.6): strângere exercitat de barele verticale intermediare cu diametru mare, situate
(8.9) între armăturile de la extremităţi, şi care sunt solicitate preponderent în domeniul
elastic.
Ultimul termen din relaţia (8.9) reprezintă o valoare aproximativă a aportului
mecanismului de arc. Acest termen se neglijează, de regulă, în mod acoperitor, în 8.2.4 Dimensionarea pereţilor
proiectarea curentă.
Ca şi în cazul grinzilor şi stâlpilor structurilor tip cadru, pereţii structurali
Unghiul e ia valori ca pentru stâlpii proiectaţi pentru acţiuni neseismice
trebuie să fie verificaţi pentru cele două mecanisme de cedare la forţă tăietoare
(conform EC 8) între 22.5° şi 45°. De la această regulă sunt exceptate numai zonele
posibile. Acestea sunt denumite, în mod curent, rupere la compresiune diagonală,
critice (disipative) de la baza stâlpilor (deasupra fundaţiilor sau infrastructurii) unde
respectiv la întindere diagonală. ·
plastificarea nu poate fi evitată, iar cerinţele de ductilitate pot fi înalte.

În primul caz, betonul inimii se rupe la compresiune pe direcţie înclinată, la Şi pereţii proiectaţi pentru clasa de ductilitate medie urmează să suporte cicluri
eforturi principale de compresiune, înainte de curgerea armăturilor transversale. de încărcare alternative în domeniul postelastic, astfel încât rezistenţa lor va fi, în
mod firesc, afectată negativ.
În al doilea caz, ruperea intervine în secţiuni înclinate, după dezvoltarea defor-
maţiilor plastice în aceste armături. Cu toate acestea, eurocodul nu prevede pentru aceştia ad9ptarea altor expresii
Un alt mod de cedare posibil este prin lunecare în lungul rosturilor de turnare. de calcul decât cele date în EC2.
În ghidul de proiectare întocmit de autorii codului european, se arată că

Codul european şi cel naţional prevăd relaţii de calcul diferite pentru dimen-
sionarea la forţă tăietoare.
păstrarea acestei proceduri pentru structurile pentru DCM se datorează numărului
insuficient de studii experimentale care au avut ca obiect comportarea pereţilor
În continuare, se prezintă şi se comentează prevederile celor două reglementări
proiectaţi astfel.
de proiectare.
Aplicarea acestor prevederi la proiectarea structurilor cu pereţi în zone cu
A. Prevederile codului european seismicitate înaltă, cum ar fi, de exemplu, zonele cu acceleraţia maximă de
proiectare, ag ~ 0,25g, de pe teritoriul României, ar duce la următoarele con-
a. Asigurarea fată de ruperea prin compresiune înclinată
secinţe:
Dimensionarea secţiunilor de beton, respectiv evaluarea forţei tăietoarf~ ..,. Dimensiuni (grosimi) excesive, pentru practica de la noi din ţară, ale
maxime VRd,max acceptate, corespunzătoare rezistenţei betonului la compresiune, se pereţilor structurilor din clasa DCH. De exemplu, pentru structuri duale de
face diferit pentru elementele proiectate pentru DCH şi DCM, pe de o parte, şi între tip curent, cu 10-15 niveluri, grosimea necesară rezultată din calcul este de
zonele plastice şi zonele din afara acestora, pe de altă parte. Astfel: 90-120 cm. în aceste condiţii, consumurile pot deveni prohibitive şi ca
i. Pentru pereţii proiectaţi pentru clasa de ductilitate medie se preiau nemo urmare a faptului că greutatea pereţilor interiori au ponderea cea mai
dificate prevederile de dimensionare la forţă tăietoare date în EC 2-1.1 pentru pereţii mare în greutatea totală a construcţiei;
solicitaţi static monoton. ..,. Sporuri majore ale armăturilor longitudinale de încovoiere, dacă se optează
pentru clasa DCM, în raport cu cele rezultate în proiectarea pentru DCH.
ii. Pentru pereţii proiectaţi pentru clasa de ductilitate înaltă, procedura de calcul
Clasa de ductilitate medie nu este, în principiu, cea mai indicată în zonele
este următoarea:
expuse la atacul unor cutremure puternice. Pe de altă parte, sporul
11>- în afara zonelor critice, valoarea VRd,max se calculează cu relaţiile din SR EN
capacităţii de rezistenţă la încovoiere atrage şi sporul forţelor tăietoare de
1992-1, considerând ctg 8 = 1 (8 =45°), iar braţul de pârghie al eforturilor
proiectare şi, implicit, al consumurilor de beton şi armătură transversală,
interioare, z::: 0,8 fw (/w este dimensiunea pe orizontală a peretelui);
pentru a asigura rezistenţa necesară la aceste acţiuni.
11>- în zona critică de la baza ~eretelui, VRd,max se ia 0,4 din valoarea determinată
pentru zonele situate în afara acesteia. Experienţa acumulată în urma cutremurelor pe care le-a suportat teritoriul
României în ultimii 35 de ani nu pare să confirme aceste procedee de dimensionare
Această reducere a rezistenţei de proiectarea a pereţilor în zona critică de la
foarte severe.
baza acestora, pentru structuri cu cerinţe de ductilitate mari (clasa DCH), este foarte
drastică. Ea se bazează pe studiile experimentale conduse de autorii eurocodului Astfel, de exemplu, la cutremurul din 1977, construcţiile cu structura cu pereţi
(Biskinis, Roupakias, Fardis [27]), care au evidenţiat asemenea scăderi de capacitatE:~ de beton armat s-au comportat relativ bine, în pofida faptului că dimensiunile şi
a pereţilor încercaţi, în raport cu valorile obţinute prin aplicarea codului pentru armarea acestora era cu totul inadecvată şi insuficientă, ca urmare a proiectării. pe
structuri de beton armat. baza unui cod cu mult sub nivelul codurilor avansate de astăzi.
VOLUMUL 11-- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 119

T. POSTELNICU, E. MORARIU DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT
Din acest motiv, în versiunea recentă a codului naţional Pl00-1 s-au adoptat Examinarea expresiei (8.10) arată că aceasta exprimă un echilibru la limită într-o
expresii diferite pentru evaluarea rezistenţelor la compresiune diagonală, faţă de secţiune înclinată, considerată, în mod convenţional, fisura de rupere, care uneşte
cele prevăzute în codul european. punctul de aplicaţie convenţional al rezultantei forţelor orizontale cu colţul
comprimat de la baza peretelui (Fig. 8.7).
b. Asigurarea fată de rupere prin întindere diagonală
Contribuţia armăturii orizontale este dată de termenul al doilea din relaţia
Expresiile de calcul diferă în funcţie de mărimea raportului de forfecare
(8.10), care poate fi scris şi sub forma:
as= MEd/VEdlw, unde lw este lungimea secţiunii transversale a peretelui.
i. În cazul pereţilor cu proporţii de pereţi lungi şi medii, categorie definită de (8.11)
condţia as ;?: 2, calculul se efectuează conform prevederilor din EN 1992-1,
considerând înclinarea fisurii critice: 8 = 45° şi z = 0,8 lw. Se subliniază, încă o
dată, că, din punctul de vedere al dimensionării armăturii transversale, această Raportul ~ (unde Zh este proiecţia verticală a fisurii de rupere) indică numărul
înclinare este acoperitoare; sh
armăturilor transversale cu secţiunea Ah int~rceptate de fisura de rupere, iar factorul
ii. În cazul pereţilor scurţi, definiţi de un raport as< 2, se utilizează expresiile:
0,75 ia în considerare eficienţa în ansamblu a acestor armături, armăturile din
11>- pentru armăturile orizontale, condiţia de dimensionare este: apropierea colţului comprimat, unde fisura este puţin deschisă, neajungând la
(8.10) curgere.
în care: Se remarcă, de asemenea, că, spre deosebire de modelul de calcul de grindă cu

zăbrele adoptat pentru elementele de tip bară şi pereţii cu a > 2, în cazul pereţilor
Ph= Ah/bwoSh este coeficientul de armare al barelor orizontale din inima
scurţi se consideră şi aportul tălpii comprimate în prelucrarea forţei tăietoare. Acest
peretelui; bwo este grosimea peretelui, iar Sh este pasul armăturii
aport este evaluat la capacitatea de rezistenţă a elementelor fără armătură
transversale;
transversală.
fyd,h este valoarea de proiectare a limitei de curgere în armătura
orizontală din inimă; Acest model de calcul este, în principiu, identic cu modelul de calcul la forţa
este valoarea de proiectare a forţei tăietoare capabile a elemen- tăietoare bazat pe echilibrul la limită în secţiunea înclinată din STAS 10107/0-90,
telor fără armare transversală conform SR EN 1992-1. document care a precedat actualul SR EN 1992-1. Acest model apare însă nepotrivit
pentru evaluarea rezistenţe.i la forţa tăietoare a pereţilor scurţi, pentru care
V Ed majoritatea codurilor prevăd modelul de grinzi cu zăbrele multiplu ilustrat în Fig.
I -I l 8.12. În acest model, armătura orizontală este dimensionată numai pentru
zh VRd,h
jw ..
..
--------+
---'Jr
sh
fracţiunea
11>-
hw/fw din forţa tăietoare aplicată secţiunii.
pentru armăturile verticale, condiţia de dimensionare este:

(8.12)
VRd,c lliwo în care:
Fig. 8.7 Model de calcul pentru pereţi scurţi, bazat pe echilibrul forţelor orizontale Pv = ~ este coeficientul de armare al barelor verticale din inimă;
În secţiuni Înclinate bwsv
fyd,v este valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii verticale Rezistenţa unei bare de diametru dbL înglobate în betonul înconjurător este,
din inimă;
conform datelor experimentale, 1,3db? ~led l yd , dar în cod s-a dat valoarea ceva
este forţa axială în secţiune, considerată pozitivă în cazul compre-
siunii. mai mică, 1,3 Asv~ led l yd
Se constată că armătura verticală se dimensionează pe un cu totul alt model Rezultă:
decât cel corespunzător armăturii orizontale şi anume din condiţia echilibrării
componentelor verticale ale eforturilor principale de compresiune din betonul inimii, (8.14)
înclinate la 45°, egale cu eforturile din armăturile orizontale. Se ţine seama de
efectul forţei verticale în secţiunea de verificare. în care LAsj este suma ariilor barelor verticale active în acţiunea de dorn, definite
mai sus.
Se remarcă lipsa de consecvenţă a modelului de calcul şi caracterul său
pronunţat convenţional. Deoarece eficienţa mecanismului de dorn este redusă de prezenţa tensiunilor
de curgere de la bază, armăturile de încovoiere din bulbi nu sunt luate în considerare
c. Asigurarea fată de ruperea prin lunecare
în LAsj·
Verificarea se referă, în special, la rostul de execuţie din zona critică de la baza
Pentru a fi active în acţiunea de dorn, acoperirea cu beton a barei trebuie să fie
pereţilor şi constă în satisfacerea relaţiei:
suficientă, atât în direcţia grosimii pereţilor, cât şi, în cazul barelor marginale, în
(8.13) lungul peretelui (Fig. 8.8).
în care: 8d
VRd,s este valoarea de proiectare a forţei de lunecare capabile.
Semnificaţiile celor 3 termeni din membrul drept al relaţiei (6.40) corespund

celor 3 componente ale mecanismului de rezistenţă la lunecare considerate în
modelul de calcul, după cum urmează:
i. Rezistenţa de dorn a armăturilor verticale, Vdd Fig. 8.8 Acoperiri minime cu beton ale armăturilor pentru mobilizarea acţiunii
de dorn a acestora
Se consideră active barele verticale din inima peretelui şi armăturile verti-
cale suplimentare prevăzute în acest scop în elementele de margine (bulbii) ale
peretelui. ii. Rezistenţa armăturilor înclinate faţă de planul de lunecare, Vid
Vdd este dată de cea mai mică dintre rezistenţa la forfecare pură a barelor rost de lucru
verticale care traversează planul de lunecare şi rezistenţa rezultată din mobilizarea
interacţiunii barelor cu betonul în care sunt înglobate.
Rezistenţa la forfecare pură a unei bare cu secţiunea Asv este evaluată la 1

J3
Asvfyd, dar pentru a obţine valori suficient de acoperitoare, codul consideră valoarea
Fig. 8.9 Forţa de lunecare preluată de armăturile Înclinate
0,25 Asvfyd· care traversează rostul de lucru
VOLUMUL ll-' PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 123

Contribuţia acestor armături rezultă din condiţiile de echilibru (Fig. 8.9): (ii) Rezistenţa la frecare dezvoltată pe secţiunea de lunecare. Aceasta se
determină prin înmulţirea valorii forţei de compresiune prin valoarea coeficientului
Vid = IAs; fyd cos <:p (8.15)
de frecare, µ1, potrivit naturii suprafeţei de lunecare.
în care:
Valoarea forţei de compresiune provine din:
IAs; este suma ariilor tuturor barelor înclinate în ambele direcţii;
..,. Forţa de compresiune din încovoiere, MEd Iz.
<:p este unghiul format de barele înclinate şi planul de lunecare.
..,. Forţa axială aplicată secţiunii, NEd·
Este de observat că sunt considerate active atât barele întinse, cât şi cele ..,. Forţa de strângere (coasere) exercitată de armăturile verticale, IAsj.
comprimate. Pentru a fi eficiente, barele trebuie să aibe diametre cât mai mari. Se
Valoarea forţei de frecare este astfel:
recomandă ca aceste bare să fie plasate în jumătatea centrală a secţiunii peretelui,
pentru a nu spori excesiv capacitatea de rezistenţă la încovoiere şi mărirea pe
(8.18)
verticală a zonei plastice, ca urmare a sporului de rezistenţă adus de componentele
verticale ale eforturilor din armăturile înclinate. Codul prevede că numai fracţiunea aferentă înălţimii zonei comprimate din
În principiu, introducerea barelor înclinate reprezintă o soluţie la care forţa (IAsj fyd + NEd) este activă în rezistenţa prin frecare. Aceasta explică prezenţa în
trebuie să se recurgă numai atunci când suma (Vdd + Vtd) nu poate acoperi valoa- relaţia (8.16a) înălţimii normalizate a zonei comprimate: ( = x/lw.
rea forţei de lunecare de proiectare, pentru motivul că se complică şi se scum- Rezultă că valoarea rezistenţei la frecare pe secţiunea de lunecare este:
peşte lucrarea.
Vtd = mi n (V'td; V"td)
În cazul pereţilor scurţi (a :5 2), codul impune folosirea armăturilor înclinate,
care în zona critică trebuie să preia cel puţin 0,5 din valoarea forţei tăietoare de
Procedeul din EC 8 pentru evaluarea rezistenţei la lunecare apare ca destul de
proiectare.
complicat de aplicat şi inconsecvent teoretic, pentru că diferitele componente ale
iii. Rezistenţa la lunecare datorată frecării, Vfd mecanismului de rezistenţă la' lunecare, în planuri prefisurate, nu sunt simultane, ci
consecutive. De exemplu, mobiliz.area mecanismului de dorn se face numai după
În realitate, aşa cum rezultă din examinarea relaţiilor de calcul din Eurocode, Vtd
deplasări relativ mari în lungul rostului, deci numai după ruperea prin eforturi
se referă la capacitatea zonei comprimate, în secţiunea expusă lunecării, de a prelua
diagonale ale zonei comprimate a secţi'unii.
forţa tăietoare. Sunt avute în vedere două mecanisme:
(i) Rezistenţa zonei comprimate a secţiunii transversale de la baza peretelui de B. Prevederile codului naţional
a prelua eforturile de compresiune diagonale (eforturi unitare principale de
a. Asigurarea fată de ruperea prin compresiune diagonală
compresiune). Verificarea are în vedere suprafaţa de beton de dimensiuni bw şi x
/
(sau ( lw), considerând unghiul fisurilor de rupere 8 = 45°. Ruperea prin compresiune diagonală a inimii pereţilor reprezintă un mod de
Rezistenţa betonului la compresiune, solicitat bidirecţional, este:

cedare relativ frecvent în cazul structurilor solicitate ciclic dincolo de pragul elastic.
Atât comportarea structurilor cu pereţi de beton armat la acţiunea cutremurului, cât
(8.16) şi studiile de laborator confirmă această afirmaţie.
Informaţiile disponibile nu sunt însă suficiente pentru a stabili expresii de calcul

Aplicând relaţia (8.2) pentru această situaţie, rezultă:
suficient de fidele în raport cu comportarea evidenţiată în cazul unui atac seis1Ţ1ic
V'td;;;: 0,5 f] fcd ( fw bwo (8.17) major şi, în acelaşi timp, suficient de sigure. Această realitate este evidenţiată de
VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETO,N ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 125

distanţa mare între rezultatele obţinute prin aplicarea relaţiilor de verificare a Valoarea mai mare acceptată în cazul proiectării pentru clasa DCM se justifică
pereţilor la forţa tăietoare prescrise de normele din diferite ţări. prin afectarea mai mică a integrităţii betonului pentru cerinţele de ductilitate speci-
fice, în acest caz.
În aceste condiţii, la stabilirea expresiei pentru calculul lui VRd, max, în codul de
proiectare al structurilor cu pereţi (CR 2-1-1.1) şi, implicit, şi în codul de proiectare Capacitatea de rezistenţă la eforturi principale de compresiune în zona B a
seismică (Pl00-1), s-a plecat de la modelul de grindă cu zăbrele adoptat în codul de peretelui este, desigur, mai mare. Nu s-a prevăzut o relaţie diferită pentru această
proiectare al structurilor de beton (SR EN 1992-1-1). zonă şi pentru faptul că este recomandabilă păstrarea aceleiaşi secţiuni pe întreaga
înălţime a clădirii.
Apreciind simplificator că 8 = 45°, aplicarea expresiei din SR EN 1992 duce la
expresia: Compararea expresiei din codul românesc cu cele prescrise de normele ameri-
cane şi cele neo-zeelandeze duce la concluzia că acestea furnizează valori foarte
VRd,max = 0,5 bwo Z fJ /cd (8.19)
apropiate, evidenţiind faptul că procedeul din CR 2-1-1.1 este corect.
în care:
În. Fig. 8.10 sunt prezentate comparativ rezultatele obţinute prin aplicarea lui CR
z este braţul de pârghie al eforturilor interioare, care se poate aproxima 2-1-1.1, UBC 1997, SEAOC 1999, NZS 1170.5, care confirmă afirmaţia anterioară
prin 0,8 /w; (Morariu, Postelnicu [28]).
este coeficientul introdus la 8.2.1, care ţine seama de reducerea
Prevederile EN 1998-1 sunt singurele care furnizează rezultate complet diferite.
rezistenţei betonului comprimat, în situaţia în care este solicitat
transversal de eforturi de întindere (eforturile principale de compre-
siune şi de întindere sunt perpendiculare unele pe celelalte); fJ = 0,6,
conform SR EN 1992-1-1, pentru betoane obişnuite, prin aproxi-
marea relaţiei (8.16);
fcd este valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului.
Întrucât acţiunea ciclică duce la degradarea de rezistenţă a betonului, relaţia

CR2 EC8 UBC SEAOC NZS
(8.17) trebuie amendată suplimentar prin înmulţirea cu un factor subunitar.
Fig. 8.10 Valorile normalizate ale rezistenţei betonului la compresiune diagonală
Expresiile din cod:
În diferite coduri de proiectare, reper CR2.1
VEd,max =0,15 bwo lwfcd, pentru clasa DCH (8.20)

În ultimii ani, evaluarea capacităţii de rezistenţă a pereţilor de beton armat a.
VEd,max = 0,18 bwo lwfcd, pentru clasa DCM, constituit obiectul unor importante studii experimentale şi teoretice (Panagiotou et.
{
al [29], Palermo, Vecchio [30], Oraki;al [31]).

corespund unui factor de reducere de cca. 0,5.
b. Asigurarea fată de ruperea prin întindere diagonală
În vechea ediţie a codului, rezistenţa inimii de beton a peretelui era exprimată
Aplicând consecvent metoda grinzii cu zăbrele, articulate la noduri, promovată
convenţional în funcţie de rezistenţa betonului la întindere:
de SR EN 1992-1-1, armătura Ash dispusă într-un plan orizontal se obţine din relaţia
VEd,max = 2,5 bwo fw fctd, (8.21) de echilibru într-o fisură înclinată la 45°:
o valoare ceva mai mare decât cea oferită de relaţiile (8.20). VEd::::: Ash (/w I s) fyd,h (8.22)
VOLUMUL ii - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON A.RMAT ÎN ZONE SEISMICE I 127

în care: Analizând comportarea peretelui la bază, se constată că montantul întins se

s este distanţa dintre două planuri de armare orizontală consecutive; încarcă cu eforturi de încovoiere şi forfecare neînsemnate în raport cu montantul
fyd,h este rezistenţa de proiectare a armăturii orizontale. comprimat (Fig. 8.11). Aceeaşi tendinţă se manifestă şi la pereţii cuplaţi prin grinzi, la
fiecare nivel, ca urmare a gradului diferit de fisurare al celor doi montanţi. În
Scrisă mai compact, prin notarea cu IAsh a ariei tuturor armăturilor care
consecinţă, forţa tăietoare, în aceste situaţii, se transmite, în cea mai mare parte,
intersectează fisura, relaţia (8.20) capătă forma dată în cod.
prin montantul comprimat, în care valorile eforturilor principale de compresiune
(8.23) sunt foarte mari, iar satisfacerea condiţiilor (8.20) este foarte dificilă, în unele cazuri,
chiar imposibilă, practic. Situaţiile care pot apărea pot fi foarte diferite, fiind
Studiile experimentale efectuate în ţară, la INCERC Cluj, Timişoara şi
influenţate, în principal, de dimensiunea şi poziţia golului de care depinde eficienţa
Bucureşti, evidenţiază faptul că relaţiile (8.22) şi (8.23) au caracter acoperitor.
diagonalei comprimate dezvoltate în montantul comprimat. Problema a mai fost
Armătura continuă din centură, care are multe roluri, este o armătură activă în discutată la 7.4.3.
preluarea forţei tăietoare din pereţi, astfel că neglijarea aportului acesteia, cum
-·-· ·-- - - ,..---,- -
prevedeau relaţiile mai vechi ale normei de proiectare a structurilor cu pereţi, nu
este justificată.
În zona B, cu comportare elastică, degradările sunt cu siguranţă mai mici decât

în zona A. Din acest motiv, în expresia
se introduce un termen care
forţei tăietoare
modelul de grindă
în secţiunea înclinată,
cu zăbrele,
rezistenţei
exprimă contribuţia
care se
la întindere diagonală
ca o
spre deosebire de modelul curent al grinzii cu
a peretelui
zonei comprimate la preluarea
manifestă talpă continuă
zăbrele
în
~
---0---
GJ ---
-------------
-1--1--
-f->-..........
- .! -~-
+ ++
--- "@2
--~
--1--
--f--
- - - +' :C[ - - -
cu noduri articulate.
Valoarea VRd,c a forţei preluate de beton variază în funcţie de intensitatea a) î b) c)
încărcării axiale de compresiune în secţiunea peretelui. Dependenţa capacităţii Fig. 8.11 Distribuţia eforturi/or Între montantu/ Întins şi cel comprimat
de rezistenţă a betonului de mărimea efortului unitar de compresiune Ocp a fost de acţiunea forţelor laterale
evidenţiată în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pereţi structu-
Din păcate, studiile experimentale referitoare la mecanismele de rezistenţă la
rali şi este luată în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte ţări
forţa tăietoare a pereţilor cuplaţi lipsesc, motiv pentru care această problemă este
[22].
ignorată în multe coduri de proiectare seismică, inclusiv în SR EN 1998-1.
(8.24)
În absenţa unor procedee sigure pentru dimensionarea montanţilor cuplaţi la
Este de precizat faptul că determinarea lui Ocp trebuie făcută prin raportarea forţa tăietoare, apare indicat ca în alcătuirea structurii, pereţii cuplaţi să fie asociaţi
forţei axiale la întreaga secţiune de calcul a peretelui şi nu numai la aria inimii. cu pereţii plini, cu secţiuni de beton consistente, în măsură se preia o cât mai mare
parte din forţa tăietoare de nivel.
O discuţie aparte este necesară pentru pereţii cuplaţi.
Şi codul naţional prevede relaţii de calcul specifice pereţilor scurţi.

În Fig. 8.11 se prezintă cazul limită al unui perete plin, cu un gol de parter, la
care montanţii, ca urmare a cuplării rigide prin peretele de deasupra golului, se Deşi studiile experimentale consacrate comportării pereţilor scurţi, pe pi.an
deformează potrivit ipotezei secţiunilor plane. mondial, sunt relativ numeroase, ele nu au reuşit să furnizeze un model de calcul

satisfăcător pentru aceste elemente structurale. Modurile de cedare şi diferitele .., contribuţia betonului de a prelua forfecarea nu este neglijabilă în acest caz,
mecanisme de rezistenţă corespunzătoare depind de numeroşi parametri, cum sunt pentru că, în cazul pereţilor scurţi, fisura nu traversează întreaga secţiune a
forma secţiunii, cantitatea şi modul de distribuţie a armăturii verticale, valoarea peretelui; se formează o zonă comprimată semnificativă pentru echili-
efortului unitar mediu de compresiune în secţiune, modul de aplicare a încărcării brarea eforturilor armăturilor verticale distribuite la interiorul secţiunii.
.., momentele încovoietoare produse de forţele orizontale sunt preluate în
orizontale etc.
modelul din Fig. 8.12 exclusiv prin cuplul forţelor C şi T, dezvoltate la
Diferitele relaţii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare
extremităţile secţiunii de la bază.
sub încărcări şi, din acest motiv, în CR 2-1-1.1 s-a propus relaţia (8.25}, care prezintă
avantajul simplităţii şi pe acela al caracterului acoperitor. Desigur, relaţia, insuficient
testată experimental, va trebui îmbunătăţită pe măsura obţinerii de noi informaţii,
-.. -.. --... -..
', ', '(~>, ', ', ', ~t\.>., G),
'~
V
........
', ', <~: :'::\,, ', ', ', "'t':·>,

', ',, \,::~:_;::}:~CD',,
.......... ......... .........
', ', '\;:;,.\.,.

......... ......
l
printr-o condiţie mai fundamentată.
(8.25} i ~L,·~•.~.=,,,··:,',z~~~1~~8~<.t.E~.:~.·:,.~.:.·t~~~i~~
</,~'.\ ' ' ,;<·~:>
", ', ', _J
t îw
Ti- - - - ~ - - - - -te
în care: l
IAsv este suma secţiunilor armăturilor verticale din inima peretelui;
fyd,v este valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturilor verticale; Fig. 8.12 Modelul de grindă cu zăbrele pentru calculul pereţilor scurţi
la forţă tăietoare
VRd,c este forţa tăietoare preluată de beton.
Forţa tăietoare preluată de beton se evaluează cu expresia (8.24}. Peretele scurt reprezintă o grindă perete în consolă, la care încărcările (forţele
orizontale transmise de planşeu} sunt aplicate distribuit pe inima grinzii.

Expresia (8.25} rezultă din aplicarea unui model de grindă cu zăbrele („strut and
tie"}, la calculul peretelui scurt. Metoda, simplă şi sugestivă, se dovedeşte foarte Armăturile orizontale trebuie să fie capabile să „suspende" forţele care nu se
eficientă la evaluarea eforturilor în elemente şi zone de elemente structurale la care pot transmite prin compresiune bazei peretelui, în capul diagonalelor comprimate
proporţiile şi modul de încărcare nu permit adoptarea ipotezei secţiunilor plane. care transferă forţele la baza peretelui (zona 2 din Fig. 8.12).
Modelul este exemplificat în Fig. 8.12, pentru cazul simplu al unui perete în Exemplificativ, în Fig. 8.13 este reprezentat un perete al unei clădiri cu 3 niveluri,
consolă cu un nivel. în care forţele care trebuie suspendate sunt puse în eyidenţă de dreapta înclinată la
45° care pleacă din colţul comprimat al bazei peretelui.
Din analiza modelului rezultă că:
.., forţele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la fundaţie prin
diagonalele comprirrf~te formate între fisurile înclinate consecutive, al
căror efect este echilibrat de eforturile din armăturile verticale asociate
acestor zone; forţa tăietoare capabilă aferentă acestor zone este:
(1- Hw/fw} Asvfyd,v·

.., forţele orizontale aplicate zonei (2} se transmit indirect la fundaţie, prin
transferul la zona (3}, prin intermediul armăturilor orizontale întinse; forţa
Fig. 8.13 Forţe orizontale ce trebuie preluate prin armături orizontale de suspendare
tăietoare capabilă asociată zonei (2) este: L.Ashfyd,h· În peretele unei clădiri etajate

T. POSTELNICU, E. MOF~ARIU DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT
Condiţia menţionată se exprimă prin relaţia: ..._ armătura verticală, distribuită pe toată lungimea inimii pereţilor, are un
efect de coasere a fisurilor potenţiale, mai ales prin acele armături din
{8.26)
apropierea axei neutre care nu sunt deformate dincolo de pragul
în care: elastic.
v; sunt forţele orizontale transmise de la planşeu la perete, la nivelul i,
c. Asigurarea fată de ruperea prin lunecare
considerate uniform distribuite;
H; reprezintă distanţa măsurată de la bază la nivelul planşeului curent i. În structurile de beton armat pot interveni situaţii în care, ca urmare a unor
În cazul în care contactul dintre pereţi şi placa planşeului este întrerupt de condiţii de solicitare particulare, rezistenţa în secţiuni înclinate a unor elemente
golurile din planşeu, dacă eforturile de forfecare considerate uniform distribuite pe supuse la încovoiere (fără, sau cu efort axial) cu forţă tăietoare să fie superioară
toată lungimea peretelui, în suma forţelor care trebuie suspendate prin armături, rezistenţei la forfecare după alte planuri. În aceste cazuri, se pot dezvolta ruperi prin
trebuie incluse şi forţele din dreptul zonelor de planşeu întrerupte, aşa cum se arată dislocare în lungul respectivelor planuri, după mecanisme diferite de cele prezentate
în Fig. 8.14. la punctul B (b). Asemenea ruperi sunt favorizate dacă planul de lunecare este
fisurat, ca efect al unor eforturi de întindere, din acţiunea unor încărcări cu forţe sau
Rolul de suspensor poate fi îndeplinit şi de armăturile centurilor.
deformaţii, sau ca urmare a existenţei unor întreruperi de lucru impuse de
Studii teoretice, cum sunt cele raportate de Paulay, Priestley, Synge [32], au tehnologia de execuţie. De· exemplu, rosturile de turnare ale elementelor verticale
evidenţiat eficienţa, în cazul pereţilor scurţi cu cerinţe de deformare mari, a armării ale structurilor de rezistenţă, sau rosturile dintre suprabetonarea monolită şi partea
cu bare diagonale, care poate asigura un mecanism de rezistenţă stabil, ca şi în cazul prefabricată, la unele elemente cu realizare mixtă.
grinzilor scurte sau al stâlpilor scurţi.
Cedările de dislocare prin forfecare au caracter fragil şi trebuie evitate pentru
Codul românesc de proiectare seismică nu impune utilizarea armăturilor a permite dezvoltarea unor mecanisme de rupere mai avantajoase sub aspectul
înclinate, deşi rolul acestora în asigurarea unei comportări histeretice a pereţilor ductilităţii. Cunoştinţele actuale au permis dezvoltarea unor modele analitice
scurţi este unanim recunoscut. pentru stabilirea forţei de forfecare capabile, în lungul unor planuri potenţiale de
lunecare.
Tratarea acestei probleme în codul:' european este discutabilă din mai multe
puncte de vedere, aşa cum se demonstrează la A{c).
gol de
trecere
Din acest motiv, în codul de proiectare seismică, ca şi în codul de proiectare a
structurilor de beton, s-a păstrat procedeul de calcul din codurile ma·i vechi din
/
ţara noastră {STAS 10107/O), bazat pe conceptul rezistenţei la lunecare prin
/ / // // // /// / //// // / / / /
a) I b)
frecare echivalentă. Pentru o înţelegere cât mai exactă a modelului de calcul şi a
Fig. 8.14 Forţe ce trebuie preluate prin armături orizontale de suspendare la: (a) un perete cu gol de modului de aplicare în diferite situaţii, tratarea în continuare a subiectului nu se
trecere; (b) un perete cu contactul cu placa planşeului Întrerupt /oca/
limitează la cazul particular al rosturilor de lucru la pereţii de beton armat, ci are în
vedere întreaga sa problematică.
Sunt două motive care justifică această opţiune:
..._ în multe situaţii, fixarea de bază a pereţilor scurţi nu se poate realiza Modul de transmitere a forţelor de lunecare la interfaţa dintre două straturi de
practic, astfel încât nu se creează condiţiile necesare pentru dezvoltarea beton armat distincte (de vârste diferite sau, pur şi simplu, separate de o suprafaţă.
unor deformaţii plastice substanţiale; fisurată), este ilustrată schematic în Fig. 8.15.
132 I PROiECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I! -PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 133
Întrucât suprafaţa fisurii nu este netedă, ci cu asperităţi, o lunecare relativă între Pentru o utilizarea eficientă a armăturilor care traversează planul de lunecare,
cele două părţi presupune şi o separare pe direcţia normală a fisurii. Forţa de condiţia de dimensionare a acestei armături trebuie să corespundă intrării în
întindere indusă în armătura perpendiculară, pe planul potenţial de lunecare, este curgere. În aceste condiţii, forţa de forfecare, VRd,s, ce poate fi transmisă în lungul
echilibrată de o compresiune egală acţionând feţele fisurii. Această compresiune suprafeţei de forfecare, este dată de expresia:
produce o rezistenţă prin frecare la lunecarea relativă a feţelor fisurii, care se opune
forţei de forfecare. Datele experimentale pun în evidenţă faptul că este suficientă o
(8.27)
deplasare relativă de numai 0,2 mm în lungul planului de lunecare pentru a solicita
în care:
până la curgere armăturile transversale.
NEd este forţa axială de proiectare aplicată suprafeţei de lunecare;
Dacă pe planul potenţial de lunecare acţionează o forţă de compresiune, l.JJ este un coeficient subunitar prin care se ţine seama de efectele negative
aceasta, la rândul ei, generează forţa de frecare, care se adaugă forţelor de frecare ale cutremurului pe vertical. În condiţiile de însumare a acţiunilor,
datorate strângerii exercitate de armătură. conform vechiului cod, valoarea acestui factor avea valori în intervalul
Armăturile transversale care străbat planul potenţial de lunecare şi au rolul de a 0,88-0,96. Pentru simplitate s-a renunţat însă la aplicarea acestui factor
împiedica dislocarea în lungul acestuia sunt denumite curent armături de conectare ţinând-se seama şi de decalajul în timp între undele longitudinale şi
(conectori) şi pot fi dispuse perpendicular sau înclinat faţă de planul de lunecare. transversale.
Conceptul care stă la baza acestui model de calcul, cunoscut în literatura de

V V
specialitate sub denumirea de rezistenţă la forfecare prin frecare („shear friction
strength"), a fost fundamentat şi aplicat în forma utilizată astăzi în proiectare de
către A. H. Mattock [33].
În realitate, forţa tăietoare aplicată în lungul rostului este preluată prin frecarea
-E---
Suprafaţă de lunecare 811 v între feţele fisurii, rezistenţa la forfecare a protuberanţelor feţelor fisurii, şi prin
prefisurată acţiunea de dorn a armăturilor care traversează fisura.
a) b)
În modelul de calcul bazat pe con:ceptul rezistenţei la forfecare prin frecare se
V
--:;... presupune că întrega rezistenţă la forfecare se datorează frecării între feţele fisurii.
Din acest motiv, relaţiile de calcul au un caracter global, utilizând valori con-
venţionale ale coeficienţilor de frecare stabiliţi astfel încât valoarea de calcul a forţei
de forfecare capabile să fie într-un acord rezonabil cu rezultatele cercetărilor
experimentale.
~
i= =~'~~~; fy,,; sin~ prin

Este recunoscut faptul
curăţarea laptelui de ciment
că, dacă
şi
rosturile de lucru sunt tratate cu îngrijire
crearea unor asperităţi sau profilaţii artifi-
c) µr Asi fyd, i sm cp
ciale suficient de marcate (înălţimea protuberanţelor de cel puţin 5 mm), se
Fig. 8.15 Mecanismul de rezistenţă la lunecare prin frecare echivalentă: obţine o rezistenţă la forfecare comparabilă cu cea corespunzătoare betonului
(a) rost de separaţie între 2 straturi de beton de vârste diferite; (b) deplasarea relativă monolit. Pentru aceste situaţii, o valoare potrivită este µ1 =1,4. Pentru cazul unor
a celor 2 straturi şi forţele de legătură la interfaţa interceptată de armături perpendiculare pe rost;
(c) forţele de legătură în cazul armăturilor care fac un unghi r.p cu rostul de separaţie. asperităţi mai reduse (între 2 şi 5 mm), se recomandă o valoare µ1 = 1,0, iar în

cazul în care betonul este turnat pe plăci metalice sau pe beton întărit, curăţat a. Planul potenţial de lunecare este perpendicular pe axul elementului
de lapte de ciment, dar fără măsuri speciale de a i se mări rugozitatea, µ! = 0, 7. În aceste cazuri, forţa care trebuie transmisă în lungul planului potenţial de
Aceste valori, fundamentate prin cercetări experimentale [33], au fost reduse în
forfecare este chiar forţa tăietoare de calcul, VEd, în secţiunea considerată a ele-
SR EN 1992-1 [25].
mentului.
Pentru a ţine seama de degradarea suprafeţei de contact între straturile de Teoretic, conform modelului din Fig. 8.15c, forţa de strângere a barelor de
beton armat sub acţiunile ciclice ale cutremurelor puternice, în codul de proiec- armătură perpendiculare pe planul de lunecare este eficace numai în imediata
tare al construcţiilor de pereţi structurali de beton armat, CR 2-1-1.1, pentru vecinătate a barei şi numai pe zonele în care cele două feţe întinse nu pierd
valorile µ1 din relaţia (8.25) se indică valorile 0,6 pentru clasa de ductilitate înaltă contactul printr-o deschidere prea mare a fisurii. În aceste condiţii, barele con-
(DCH) şi 0,7 pentru clasa de ductilitate medie (DCM), în acord cu cerinţele de centrate la capetele unor secţiuni cu o înălţime mare, cum sunt secţiunile unor
deplasare pe care le implică proiectarea pentru cele două clase. pereţi structurali de beton armat, nu ar trebui luate în considerare în evaluarea
Analiza structurii expresiei evidenţiază utilitatea unor comentarii şi precizări forţei de strângere (coasere) a planului potenţial de lunecare.
suplimentare. Aşa cum s-a arătat, relaţia (8.25) trebuie considerată ca o relaţie globală
Astfel, pentru toată secţiunea, în care contribuţia diferitelor componente ale mecanis-
mului de rezistenţă se exprimă convenţional numai prin rezistenţa de frecare,
i. Armătura înclinată se consideră activă în preluarea forţei de lunecare numai
calibrarea coeficienţilor din relaţiile de calcul şi modul concret de aplicare al
în situaţia când această forţă o solicită la întindere, spre deosebire de cazul
acestora rezultând din confruntarea cu cercetările experimentale.
relaţiei corespunzătoare (8.13) din EN 1998-1.
Pe această bază, unele coduri de proiectare prevăd ca toate armăturile care
ii. Armătura înclinată are o acţiune mai eficientă în preluarea forţei de lunecare
contribuie la capacitatea portantă la încovoiere a secţiunii active şi care traver-
decât armătura perpendiculară pe planul de separaţie între cele două zone ale
sează planul potenţial de lunecare să fie incluse în armătura de conectare.
elementului. Relaţia (8.27) cuprinde doi termeni care conţin pe Asi, evidenţiind
dubla contribuţie a acestei armături, prin „transmiterea directă" datorată com- În cazul pereţilor structurali, acestea includ toate barele verticale din inimă
ponentei paralele cu planul, Asi fyd,i cos r.p şi, indirect, prin efectul de frecare precum şi pe cele dispuse la extremităţile secţiunii (inclusiv barele din tălpi).
datorat componentei normale de planµ! Asi/yd,i sin r.p. Trebuie subliniat, încă o dată, că mobilizarea armăturilor de conectare trebuie
asociată cu o anumită lunecare pe rost, mai mică pentru intrarea în lucru a
iii. Dacă pe planul de lunecare acţionează forţe de întindere, este necesar să
armăturilor întinse ·şi mai substanţială pentru antrenarea barelor din zona com-
se prevadă o armătură transversală suplimentară pentru preluarea acesteia,
primată. Din acest motiv, codul de proiectare naţional prevede să se considere ca
separat de armătura pentru rezistenţa de frecare. Aşa cum s-a pus în evidenţă
armătură de conectare, cu secţiunea Asv în relaţia (8.27) numai armătura inter-
prin cercetări experimentale, 7.antitatea totală de armătură pentru preluarea
mediară a inimii şi armătura situată la extremitatea întinsă a secţiunii.
efectelor forţelor de forfecare şi întindere se poate obţine prin simpla însumare
a ariilor necesare pentru preluarea separată a celor două forţe. De asemenea, este de observat că eventualele lunecări, în limite moderate,
care pot interveni în lungul rostului normal la axul peretelui, nu afectează sensibil
În practică, apar două categorii de situaţii, după cum planul potenţial de
capacitatea de rezistenţă secţională.
lunecare este perpendicular pe axul elementului (exemplul caracteristic îl constituie
rosturile orizontale de turnare ale diafragmelor verticale monolite, la nivelul plan- Fiind solicitate la întindere, armăturile de conectare trebuie ancorate ca bare
şeelor), sau paralel cu acesta (exemple: rosturile dintre elementele prefabricate şi întinse, de fiecare parte a suprafeţei de separare între cele două zone de beton
suprabetonare, rosturile verticale la pereţii structurilor din panouri mari). de vârste diferite.
136 I VOLUf\/IUL li·-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON .t\RMAT ÎN ZONE SEISMICE I 137
b. Planul potenţial de lunecare este paralel cu axul elementului În consecinţă, dimensionarea conectorilor care cos rostul vertical între elemen-
tele prefabricate trebuie să aibă un caracter acoperitor. În acest scop, forţa de
Asemenea situaţii se întâlnesc în special la structurile prefabricate, la care apar
lunecare în îmbinările verticale, paralelă cu axul peretelui, trebuie evaluată din
îmbinări paralele cu axul elementelor.
echilibrul la limită al ansamblului de piese prefabricate din Fig. 8.1.7b.
În Fig. 8.16 este reprezentat cazul unei grinzi prefabricate suprabetonate, iar
în Fig. 8.17 cel al unui perete dintr-o structură din panouri prefabricate.
Din schema din Fig. 8.16, rezultă că armătura de conectare trebuie să fie
dimensionată pentru o lunecare egală cu forţa de curgere a armăturilor din
suprabetonare, pe distanţa dintre extremitatea grinzii şi secţiunea unde se anulează
l H
momentul încovoietor, unde, teoretic, efortul din armătura grinzii se reduce la O.

a) b)
În cazul pereţilor cu panouri mari prefabricate, îmbinarea verticală a „tălpii"
profilului peretelui de inima acestuia urmăreşte să solidarizeze cele două elemente
prefabricate, pentru a obţine o comportarea similară cu cea a unui perete din
beton armat monolit.
H
Fig. 817 Evaluarea forţei de lunecare În Îmbinarea verticală
Între componentele prefabricate ale unui perete structural
Armăturile de conectare din îmbinări realizate, de obicei, din bucle suprapuse în

I betonul monolit turnat între elementele prefabricate, se dispun. asigurator pe
I
I
lungimi sporite faţă de cele rezultate strict din calcul.
I
.L_
Diagrama de 8.3 Dimensionarea rigidităţii elementelor structurale
rmntrr::
Asfyct
..;:.-- EîîL 4 ;,:-----... --... 4
Dimensiunile secţiunilor elementelor de beton armat sunt dictate de trei cate-
gorii de condiţii: de rezistenţă, de ductilitate şi de rigiditate.
Io
Problemele specifice dimensionării capacităţii de rezistenţ~ au fost discutate în
Fig. 8.16 Schema de calcul a etrierilor de conectare Între partea prefabricată a grinzii
şi suprabetonarea monolită
secţiunile anterioare ale capitolului 8, iar cele referitoare la asigurarea capacităţii de
deformaţie în domeniul postelastic (de ductilitate) sunt analizate în cap. 9.
t
Spre deosebire de cazul elementelor cu rosturi perpendiculare pe axul lor, în Spre deosebire de dimensionarea rezistenţei şi a ductilităţii, operaţii asociate
cazul elementelor la care planul potenţial de lunecare este paralel cu axul lor, stadiului ultim de solicitare, dimensionarea rigidităţii structurii se raportează nu
deplasarea de lunecare în lungul acestor planuri conduce la reducerea capacităţii de numai la exigenţele stării limită ultime, ci mai cu seamă la condiţiile stării limită de
rezistenţă la încovoiere. serviciu. Limitarea deplasărilor laterale are în vedere limitarea degradărilor com-
Din acest motiv, în zonele plastice potenţiale ale elementelor compuse în ponentelor nestructurale de arhitectură şi instalaţii ale clădirii, la cutremurele de
structuri proiectate în zone cu seismicitate înaltă se impun măsuri speciale de mai mică intensitate, mai frecvente, care se asociază cu starea limită de serviciu
realizare a conectării. (vezi 4.2 şi 4.3).
138 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARIVIAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL 11- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 139
T. r)OSTEL..l\ilCU E.
1 î\ilOF~AF~!U
În Fig. 8.18a este reprezentată schematic deformaţia unui panou al unui

Limitarea degradărilor determină, implicit, şi limitarea costurilor reparaţiilor
cadru etajat, cu o deschidere. Deformaţia axială diferită a celor doi stâlpi, coro-
necesare pentru aducerea construcţiei în situaţia anterioară seismului.
borată cu rotirea nodului, face ca unghiul QJ~, cu care se modifică unghiul drept
Criteriul pentru dimensionarea rigidităţii laterale a structurii şi pentru pro-
existent iniţial între stâlp şi grindă, să fie mai mic decât driftul unghiular dat de
tecţia componentelor nestructurale este limitarea deplasărilor relative de nivel.
deplasarea relativă de nivel orizontală. În acest caz, deformaţia reală a panoului
În codul naţional de proiectare seismică, Pl00-1, verificarea rigidităţii late- este mai puţin accentuată decât cea determinată pe baz'a deplasării relative de
rale a construcţiilor este reglementată de prevederile anexei E a acestui cod.
nivel.
Aşa cum s-a arătat la 2.3.7, deplasările laterale sub acţiunile seismice aso-
ciate SLS se evaluează într-un mod simplificat, ca o fracţiune din deplasarea
construcţiei sub acţiunea cutremurului de proiectare considerat la ULS.
Concret, verificarea se face pe baza condiţiei:
d rSLS -vqdre-
_ < dSLS
r,a (8.28)
3
S-au făcut notaţiile:
d;Ls este deplasare relativă de nivel sub acţiunea seismică de proiectare 3
asociată SLS;
X2- X1
V este un factor care stabileşte fracţiunea din forţa seismică de proiectare "''<~=--
"'1 1 h
asociată ULS care se manifestă în SLS; X2- X1
a) ~·>~ ::::~~
q este factorul de comportare specific structurii; 1 1 h
dre este deplasarea relativă de nivel;
d;,~s este valoarea admisibilă a deplasărilor relative de nivel. b)
Fig. 8.18 Calculul deformaţiilor relevante pentru verificarea deplasărilor laterale:

Pentru evaluarea dre trebuie făcute două precizări. Prima se referă la condiţiile (a) pentru un panou de cadru; (b) pentru panoul dintre doi pereţi
geometrice la care se referă această mărime. Deoarece relaţia (8.28) urmăreşte pro-
tejarea componentelor nestructurale, în primul rând a pereţilor de compartimentare În Fig. 8.18b se prezintă deformaţia unui panou aflat între doi pereţi. În acest
şi de închidere, nu este semnificativă diferenţa deplasărilor orizontale de la două caz, dimpotrivă, reducerea reală a unghiului drept dintre perete şi grindă este
I
niveluri consecutive ale clădirii, ci acea componentă a deformaţiei care modifică substanţial mai mare decât driftul unghiular stabilit convenţional în proiectarea
forma iniţială de dreptunghi a panourilor, pentru că de aceasta depinde degradarea. curentă.
Deformarea acestor panouri depinde de alungirile/scurtările elementelor verti- Rezultă că există situaţii în care este necesar ca verificarea relaţiei (8.28) să fie
cale şi de rotirile nodurilor. făcută pe baza deplasărilor pe verticală şi orizontală ale colţurilor panoului. Stabi-
Aceste deformaţii reduc, sau sporesc, „strâmbarea" dreptunghiului, mărind, lirea valorii dre, ca diferenţă a deplasărilor orizontale ale capetelor stâlpilor, este
sau reducând, unghiul dintre elementele verticale şi orizontale. În Fig. 8.18 se una aproximativă, care poate avea un caracter acoperitor (Fig. 8.18a), sau desco-
ilustrează cele două situaţii posibile. peritor (Fig. 8.18b).
VOLUMUL li -PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 141

Dacă se cunosc deplasările orizontale şi verticale ale punctelor la colţurile aceasta, nu stânjenes.c practic deformaţia laterală a cadrului. În acest fel, elemen-
panoului, mărimi pe care cele mai multe programe de calcul le furnizează, prin relaţii tele de beton armat lucrează în stadiul fisurat şi trebuiesc utilizate rigidităţi reduse.
geometrice elementare se poate determina mărimea variaţiei unghiulare care Într-un studiu dedicat acestui subiect (Freeman et. al [34]), se recomandă, în acest
intervine în verificarea la deplasări relative de nivel. scop, ca procedeu aproximativ, dar suficient de exact pentru necesităţile proiec-
tării, reducerea uniformă a modulelor de rigiditate, Eclg11 ale secţiunilor nefisurate,
cu coeficientul 0,5. Această recomandare a fost preluat.ă ca prevedere în multe
coduri de proiectare seismică a structurilor de beton armat, inclusiv în Pl00-1 şi
ECS-1.
E, este modulul de elasticitate al betonului, iar lg este momentul de inerţie al

secţiunii brute de beton.
În a doua situaţie, cadrele sunt umplute cu panouri de zidărie, care, la atacul

cutremurului de serviciu, nu-şi pierd integritatea, întrucât sunt protejate prin
limitarea adecvată a deplasărilor laterale. În acest fel, panourile de umplutură
contribuie semnificativ la rigiditatea de ansamblu a structurii. Gradul de fisurare a
elementelor fiind, în acest caz, mult limitat, se pot adopta valori ale modulului de
rigiditate egale cu Eclg, ţinând cont, în acest mod direct, şi de contribuţia armăturilor
la rigiditatea elementelor de beton armat.
Fig. 8.19 Schema de calcul a diferenţelor unghiulare realizate cu verificările SLS
Într-o construcţie cu pereţi de beton armat, rigiditatea pereţilor nestructurali
Se notează cu m1 şi m2 pantele dreptelor care trec prin punctele 1 şi 4, respectiv este, de regulă, nesemnificativă în raport cu cea a pereţilor, ceea ce face să se
2 şi 3. Rezultă: neglijeze aportul lor la rigiditatea de ansamblu a clădirilor. În consecinţă, în calcul se
va opera cu rigiditatea redusă, 0,5 Eclg, a pereţilor de beton.
Valorile admisibile ale deplasărilor relative de nivel din SLS depind de natura
pereţilor de compartimentare şi a închiderilor, şi de modul în care se realizează
şi
prinderea lor de structură. Pentru zidării de cărămidă sau blocuri din diferite
tga= m 2 -m 1 şi cJJ=rr/2-arctg m 2 -m 1 materiale, deformabilitatea scade cu creşterea rezistenţei mortarului. De aseme-
1+ m1m 2 1+ m1m2 nea, valoarea deformaţiei relative capabile este influenţată de proporţiile panoului
de zidărie înrămat, fiind cu atât mai mic cu cât panoul este mai lung în raport cu
Majoritatea programelor de calcul structural pot furniza direct valorile
înălţimea.
deformaţiilor unghiulare ale panourilor de cadru.
Valoarea 5%o prescrisă în Pl00-1 pentru componentele nestructurale execu-
A doua precizare necesară se referă la valorile de calcul ale rigidităţii, având în
tate din materiale fragile reprezintă o valoare medie, nu întotdeauna asigurătoare.
vedere că elementele de beton armat lucrează cu fisuri în zonele întinse.
Dacă componentele nestructurale sunt realizate din materiale mai deformabile se
În cazul structurilor în cadre se disting două situaţii. Într-una, structura de pot accepta drifturi unghiulare mai mari, aşa cum prevede şi codul de proiectare
beton armat este complet liberă (de exemplu, în cazul garajelor etajate deschise seismică, în care pentru asemenea situaţii se dă valoarea de 7.5%0. În principiu,
sau al tribunelor), sau are elemente de umplutură, care, fiind conectate flexibil la deformaţia relativă admisă şi, implicit, rigiditatea laterală necesară trebuie să fie
142 I PROiECTAREA srnUCTURILOR DE BETON ARMAT IN zmJE SEISMICE VOLUMUL !l - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 143
MĂSURi PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
corelate cu deformabilitatea sistemului de prindere a faţadei, garantată de fabri

cant, căreia i se pot pune condiţii din acest punct de vedere.
9. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE
Pentru structurile libere, fără componente nestructurale ataşate, şi pentrn STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
structurile legate flexibil de componentele nestructurale, care reprezintă element<'
purtate în acest caz, valorile dre sunt, în mod firesc, sporite.
9.1 Introducere
În cazul structurilor flexibile, cum sunt în primul rând structurile în cadre, 'i'11
condiţiile seismice specifice ţării noastre, caracterizate de cerinţe de deplasan, Atacul cutremurelor puternice se manifestă prin solicitarea ciclică alternantă a
foarte mari, apare necesară şi limitarea deplasărilor laterale la cutremurul d<, elementelor de beton armat, cărora li se impun deformaţii post-elastice substan-
ţiale, în ambele sensuri de acţiune.
proiectare asociat stării limită ultime (vezi 4.3). Limitarea deplasării urmăreşt(·
evitarea distrugerii complete a unor componente nestructurale (pereţii de corn Performanţa seismică a elementelor structurale de beton armat este depen-
partimentare şi de închidere, faţadele de diferite tipuri ataşate structurii), care <H dentă de proprietăţile de ductilitate la o solicitare monoton crescătoare, în primul
pune în pericol, prin desprinderea de structură, viaţa oamenilor. ciclu de încărcare, dar, în aceeaşi măsură şi de gradul în care proprietăţile iniţiale de
rezistenţă şi de deformare se conservă pe întreaga durată a cutremurelor. Altfel
Verificarea rigidităţii laterale la starea limită ultimă poate deveni condiţia de'
spus, elementele de beton armat trebuie să aibă stabilitate histeretică. Practic,
dimensionare, în special pentru zonele teritoriului României caracterizate de·
aceasta înseamnă ca buclele diagramelor forţă-deplasare trebuie să fie cât mai
perioade de control înalte (Te= 1,6 s.).
„pline" şi să păstreze această configuraţie în toate fazele acţiunii seismice. Problema
Codul prescrie o limită a deplasării relative d,'.-~:;s =2,5%, valoare care nu este a mai fost discutată succint la cap. 3.
asigurătoare în toate situaţiile. Măsura de asigurare prin calcul a unei rigidită~i În Fig. 9.la şi b se ilustrează cele două tipuri de comportare, cu şi fără stabilitate
laterale minime trebuie este însoţită şi de măsuri constructive pentru evitare;i histeretică.
dezintegrării materialelor din care sunt realizate componentele nestructuralc.
F F
Câteva măsuri din această categorie sunt date la 14.2.4.
a) b)
Fig. 9.1 Tipuri de comportare a elementelor de beton armat la acţiuni ciclice intense:
(a) comportare histeretică stabilă şi (b) instabilă
144 I F1H:}:CCT/\F'.C 1\
VOLUMUL ii - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 145
I
T. POSTEl..NiCU, D. ZAf·vff=iF<E:SCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
În primul caz, prin conservarea integrităţii betonului aflat la interiorul carcasei În proiectare se folosesc procedee cu diferite niveluri de rigurozitate, atât în
de armături longitudinale şi transversale, se pot mobiliza deformaţiile axiale ale privinţa determinării cerinţelor seismice de ductilitate, cât şi în privinţa evaluării
armăturilor în domeniul postelastic, în ambele sensuri, pe toată durata acţiunii deformaţiilor capabile ale elementelor de beton armat.
seismice, evitându-se degradările de rigiditate şi de rezistenţă. (i) Evaluarea cerinţelor seismice de deplasare
În al doilea caz, buclele corespunzătoare ciclurilor succesive se apleacă şi se (a) Metode aproximative
micşorează constant, punând în evidenţă degradarea de rigiditate, manifestată prin
Cerinţele de deplasare la starea limită ultimă se determină pe baza valorilor
reducerea pantei la încărcare, şi de rezistenţă, nivelul de forţă atins reducându-se la
deplasărilor structurale obţinute din calculul elastic al structurii sub încărcările
rândul său de la ciclu la ciclu.
seismice de proiectare. Acestea se amplifică cu factorii specifici răspunsului neliniar,
În primul caz, capacitatea de disipare de energie {evaluată prin suprafaţa indusă obţinându-se valorile deplasărilor care intervin în verificările de ductilitate la starea
în buclele histeretice) este înaltă şi rămâne practic neschimbată, în timp ce, în al limită ultimă. Deformaţiile caracteristice sunt deplasările relative de nivel şi/sau
doilea caz, capacitatea de disipare a energiei scade pe măsura avansării acţiunii rotirile de bară.
seismice. În EC8-1 cerinţele de deformaţie se evaluează într-un mod particular. Se

porneşte de la valorile aproximative ale cerinţelor de ductilitate de deplasare
Reducerea capacităţii de disipare a energiei are următoarele cauze principale:
asociate factorilor de comportare specifici diferitelor tipuri de structuri. Se aplică
.,. manifestarea deformaţiilor de lunecare de diferite tipuri: din acţiunea
relaţii simplificate între indicii de ductilitate de curbură, consideraţi parametri de
forţei tăietoare, ca urmare a pierderii parţiale a capacităţii de ancorare, a
bază în verificările de ductilitate locală, şi indicii ductilităţilor de rotire şi de deplasare
lunecării în lungul rosturilor de lucru sau a rosturilor între elemente
laterală.
prefabricate şi suprabetonare etc.; ca efect al acestor deformaţii, buclele
histeretice prezintă aspectul caracteristic al unei „ciupituri". Măsurile (b) Metode bazate pe calculul neliniar
pentru controlul deformaţiilor de lunecare sunt prezentate în secţiunile 7.4 În situaţiile în care proiectarea este bazată pe calculul seismic în domeniul
şi 8.2; neliniar, static sau dinamic, cerinţele de deformaţie în articulaţiile plastice din
.,. afectarea severă a integrităţii betonului solicitat alternativ la forţe de mecanismul structural de disipare de energie sunt furnizate direct.
compresiune foarte importante şi la forţe de întindere, care produc fisu-
La evaluarea cerinţelor de deformaţie, excitaţia este constituită de accelero-
rarea pronunţată a betonului; la limită, degradarea avansată a betonului
grame selectate pe baza regulilor indicate la 2.5.7 şi 5.3.3.
poate favoriza şi flambajul armăturilor comprimate, dacă etrierii sunt prea
distanţaţi. (ii) Evaluarea capacităţii de deformaţie
(a) Metode aproximative
Măsurile care duc la valori î?alte ale ductilităţii {vezi {9.2)) asigură, în general,
şi stabilitatea histeretică a elementelor de beton supuse la acţiunea ciclică În unele coduri de proiectare se dau valori aproximative ale capacităţilor de
seismică. deformare ale elementelor de beton armat, în funcţie de natura structurii, structuri
tip cadru sau structuri cu pereţi de beton armat, şi de clasa de ductilitate selectată
Practic, verificarea ductilităţii elementelor structurale care alcătuiesc structura
pentru proiectare.
laterală a clădirii implică două operaţii: evaluarea cerinţelor de deformaţie pentru
Capacitatea de deformaţie cu care sunt creditate elementele structurale se
cutremurul de proiectare şi evaluarea capacităţii de deformaţie în zonele plastice.
consideră realizată dacă sunt satisfăcute toate condiţiile de calcul şi cele de
Condiţia de siguranţă înseamnă cerinţa < capacitatea în toate zonele implicate în
alcătuire a secţiunilor de beton armat date în codul de proiectare.
mecanismul structural de disiparea energiei.

MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
Valorile aproximative ale rotirilor de bară sau ale deplasărilor laterale ca- Din acest motiv, trebuie minimizate efectele forţei tăietoare. Acest tip de efort
pabile sunt, în general, stabilite prin prelucrarea rezultatelor testelor de labo- creează un câmp bidimensional de eforturi care, mai ales în cazul acţiunii ciclice,
rator. produce eforturi principale şi deformaţii, teoretic, în orice direcţie înclinată. În
astfel de condiţii, nu se mai poate realiza o mobilizare eficientă a armăturilor în
în ECS-1, cod în care parametrul principal al deplasării este ductilitatea de
domeniul postelastic şi nici un control adecvat al deschiderii fisurilor sau al acţiunii
curbură, se dau expresii pentru determinarea valorii capabile a acestui parametru
de confinare ·a betonului comprimat, afectat de fisurile înclinate dezvoltate
în funcţie de caracteristicile secţiunii, între care cea mai importantă este coefi-
excesiv.
cientul de armare transversală.
Minimizarea efectelor forţei tăietoare se realizează practic printr-o evaluare
(b) Metode de nivel superior
suficient de acoperitoare a valorilor de proiectare ale acestui efort secţional şi prin
Se aplică modelul de bară încovoiată de beton armat, care furnizează adoptarea unor relaţii suficient de acoperitoare pentru determinarea capacităţii de
valorile curburilor în stadiul ultim şi respectiv la iniţierea curgerii armăturii rezistenţă la forţa tăietoare (vezi 7.4 şi 8.2).
întinse.
O altă condiţie necesară pentru mobilizarea mecanismului de plastificare dorit
Pentru stabilirea lungimii zonelor plastice se folosesc formule empirice calibrate este aceea de a se împiedica flambajul local al armăturii comprimate în zonele
pe baza datelor experimentale. potenţiale de formare a articulaţiilor plastice ale stâlpilor şi pereţilor structurali cu rol
Prin integrarea curburilor pe zona plastică se obţine valoarea rotirii capabile de seismic.
bară. Proiectarea ductilităţii elementelor structurale de beton armat succede, de

În calcul se ia în considerare efectul de confinare a betonului comprimat regulă, proiectarea rezistenţei şi rigidităţii structurii.
exercitat de armăturile transversale, utilizând modelele de confinare omologate. Aceasta implică:
IJi> evaluarea, cât mai realist, a cerinţelor de ductilitate;

IJi> evaluarea, cât mai realist, a capacităţii de deformare postelastică;
9.2 Asigurarea capacităţii de deformare în domeniul postelastic
.._ verificarea condiţiei ca cerinţele seismice să fie inferioare capacităţii, cu un
9.2.1 Condiţii generale nivel de siguranţă suficient şi cu consumuri rezonabile;
corectarea, atunci când este necesar, a detaliilor de alcătuire a unor
Un răspuns seismic favorabil presupune că, odată mecanismul de plastificare elemente de beton armat, astfel încât să se asigure satisfacerea condiţiei
instalat, articulaţiile (zonele) plastice pot dezvolta deformaţii postelastice cât mai precedente.
mari, cu alte cuvinte, să posede du.Ftilitate înaltă.
Prevederile codului naţional privitoare la proiectarea ductilităţii diferă
'
Aceste deformaţii pot fi produse, în cazul elementelor structurale de beton semnificativ de cele din codul european. Cu toate acestea, în cele ce urmează se
armat, numai de eforturile de încovoiere. Numai încovoierea produce deformaţii prezintă şi prevederile ECS-1 din două motive. Unul este acela de a justifica opor-
unidirecţionale, care pot pune în valoare capacitatea de deformaţie înaltă a tunitatea distanţării codului naţional, în această privinţă, de cel european. Al doilea
armăturilor întinse, inclusiv în cazul acţiunilor ciclice. Direcţia longitudinală a este acela de a explica bazele expresiilor de calcul pentru asigurarea ductilităţii din
eforturilor permite, de asemenea, acţiunea eficientă a armăturii transversale de ECS-1, în general lipsite de transparenţă, astfel încât acestea să poată fi aplicabile
oţel asupra zonei comprimate de beton şi asupra armăturilor longitudinale com- corect şi conştient de către inginerii români în situaţiile în care proiectează pentru
primate. străinătate.

T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
9.2.2 Evaluarea cerinţelor seismice de ductilitate în care expresia din parantezele mari reprezintă echivalentul factorului de amplifi-
care al deplasărilor elastice c, definit la 2.37, specific codului de proiectare naţional
(a) Prevederile codului european ECS-1 Pl00-1.
Din examinarea mecanismului cinematic simplificat al unei structuri etajate,
În valoarea factorului de comportare al structurii se include şi amplificarea
dezvoltat în urma atacului unui cutremur puternic (Fig. 9.2), se constată că cerinţa de
corespunzătoare construcţiilor neregulate.
ductilitate la deplasare, µ6, a structurii în ansamblu, este aproximativ egală cu cerinţa
de ductilitate locală, µa, la rotirea corzii tuturor capetelor de elemente unde se Anterior s-a arătat că factorul de comportare capătă valori care depind, în
formează articulaţii plastice. principiu, de 3 factori: de capacitatea structurii de disipare histeretică (funcţie de
numărul şi natura zonelor critice), de suprarezistenţa sistemului, exprimată prin
Rotirea de bară, definită de rotirea corzii, este ilustrată exemplificativ în Fig. 9.2
raportul au/a1, prevăzut în EN 1998 şi Pl00-1, precum şi de raportul dintre
b pentru una din extremităţile unei grinzi, ca raport între deplasarea înregistrată în
rezistenţele efective şi cele de calcul ale materialelor. Acesta din urmă nu este
punctul de inflexiune, în raport cu tangenta la axa elementului, la capătul considerat,
evider:iţiat explicit în expresia factorului q, ci este conţinut de o manieră implicită,
şi lungimea corzii, Lv, care se poate lua egală, în majoritatea cazurilor, cu lungimea de
considerând valoarea sa medie de 1,5. Această limită reprezintă valoarea minimă a
forfecare M/V.
factorului de reducere luată în considerare şi la structurile cu răspuns, principial,
~max elastic.
Cerinţa de deformaţie locală, exprimată prin intermediul factorului de

ductilitate al curburilor µw, se determină din relaţia (3.11) în care µ6 se înlocuieşte cu
µa din relaţiile {9.1) şi {9.2):
L L
µa == 1 + (µw - 1) 3 1 (1 - __E!_ ) (9.3)
dv max
Lv 2Lv
Lv
dmax EC8-1 permite o simplificare suplimentară a calculului, înlocuind relaţia {9.3),
µ8ncc =a;- între µa şi µw, prin relaţia mai simplă:
dmax
emax =y-- {9.4)
a) h)
bazată pe aproximarea: Lp1 ~ 0,18 Lv.
Fig. 9.2 Egalitatea aproximativă între cerinţele de ductilitate de ansamblu şi cerinţele de ductilitate
locală: (a) schema mecanismulupcinematic de plastificare; schema deformaţiei grinzii Pe această bază se admite că în loc de a stabili valorile necesare µw pentru
fiecare element în parte, cu relaţia (9.3), utilizând valori Lp1 determinate prin
Dacă se consideră relaţiile între cerinţele de ductilitate µ6 == µa şi factorii de calcul cerinţa de ductilitate de curbură în toate elementele .să se stabilească cu
comportare q, atunci cerinţa de ductilitate de rotire se poate aproxima cu relaţiile: relaţiile:
µa== q, dacă T'?. Te (9.1) (9.5)
(9.2) (9.6)
150 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SE!SMlCE / 151
în care µm este definit ca raportul dintre curbura corespunzătoare rezistenţei ultime În cazul particular al structurilor cu pereţi de beton armat, la care plastifi-
la 85% din momentul capabil şi curbura la curgere (Fig. 9.3). Se admite că valoarea carea la bază controlează direct forţa capabilă a întregului perete, se admite
ultimă a curburii corespunde atingerii deformaţiei ultime a betonului comprimat reducerea cerinţei de ductilitate prin împărţirea factorului q din relaţiile (9.5) şi
(Ecu2,c) sau a oţelului (Esu). (9.6), prin raportul lMRd/lMEd dintre suma momentelor capabile (de proiectare)
şi suma momentelor rezultate din calculul în situaţia seismică de proiectare, de
M la baza pereţilor structurali.
0,15 Mu
Pentru verificarea rezultatelor obţinute prin aplicarea procedeului simplificat
prevăzut în ECS-1, s-au întocmit numeroase exemple Măndoiu (35) pentru
structuri tip cadre şi Buzăianu (36) pentru structuri cu pereţi.
Se constată că, în majoritatea cazurilor, numeroasele ipoteze acoperitoare

<P li identificate mai sus fac foarte dificilă şi, nu în puţine situaţii, practic imposibilă
satisfacerea cerinţelor de ductilitate locală, aşa cum sunt structurate în Euro-
Fig. 9.3 Definiţia ductilităţii de curbură conform EN 1998-1
code.
Cerinţa de ductilitate de curbură astfel determinată reprezintă parametrul de Validitatea procedurii simplificate din EC8-1 poate fi stabilită numai prin
bază în verificarea ductilităţii locale a elementelor de beton armat. Plecând de la comparaţia cu modelele riguroase bazate pe calculul seismic neliniar.
valoarea necesară µm în fiecare zonă critică, se determină armarea transversală
Pe baza testelor efectuate se pot formula următoarele aprecieri privind pro-
necesară a acestora. Relaţiile de dimensionare şi fundamentarea acestora sunt
cedurile de evaluare a cerinţelor seismice de ductilitate:
prezentate la 9.2.4.5.
(i) Relaţia aproximativă între cerinţele de ductilitate exprimate în rotiri şi în
În aprecierea autorilor codului european [14], procedura din cod este
curburi duce la rezultate foarte diferite în raport cu cerinţele seismice deter-
acoperitoare din următoarele motive:
minate riguros pentru structuri de diferite tipuri. În unele situaţii, apare evident
• relaţia (9.4) furnizează valori acoperitoare ale cerinţei de ductilitate în
că relaţia (9.4) şi cele derivate din aceasta, (9.5) şi (9.6), furnizează rezultate inac-
raport cu cazul în care se aplică relaţia mai analitică (9.3). S-a calculat că
ceptabile.
supraestimarea cerinţelor este de ordinul 65%, în cazul stâlpilor, 35%, în
cazul grinzilor, şi de numai 10% în cazul pereţilor structurali. Pentru a justifica această afirmaţie, se prezintă mai întâi, succint, rezultatele
• cerinţa de ductilitate ar trebui calculată numai pe baza fracţiunii din unui studiu efectuat pe structuri în cadre de beton armat [35]. S-au considerat cadre
factorul de comportare corespunzător comportării histeretice; în valorile q proiectate pentru clasele M şi H, cu 2, 3, 6 şi 9 niveluri, amplasate în 4 localităţi din
stabilite prin cod, este înglobat şi raportul între valorile efective şi cele de ţară: Buc.ureşti, Focşani, Slatina şi laşi, caracterizate de valori de vârf ale acceleraţiilor
proiectare ale rezistenţelor estimate în medie prin valoarea 1,5. Întrucât cuprinse între 0,20g şi 0,40g şi de spectre elastice cu perioadele de control O, 7s, 1,0s
acest factor nu se extrage la stabilirea valorilor necesare µm, înseamnă că şi 1,6s.
gradul de acoperire creşte la 145%, în cazul stâlpilor, 95%, în cazul grinzilor,
Structurile au fost proiectate pe baza codului de proiectare seismică Pl00-1.
şi 25%, în cazul pereţilor.
• sursa de suprarezistenţă, cea exprimată prin raportul au/a.1 din compo- Obiectul studiului l-a constituit comparaţia între cerinţele de ductilitate de
nenţa factorului de comportare, este, de asemenea, ignorată la estimarea curbură (a factorilor ductilităţii de curbură necesari) obţinute prin aplicarea
cerinţei de ductilitate µe. relaţiilor (9.5) şi (9.6) şi cele obţinute prin calcul dinamic neliniar.

T. POSTELNICU, D. ZM"1FIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
În modelul pentru calculul dinamic, grinzile au fost schematizate cu articulaţii

plastice punctuale la extremităţi, iar pentru stâlpi s-a folosit un model cu plasticitate
distribuită (model cu fibre). În acest fel, considerând ipotezele curente de variaţie a
curburilor în zonele plastice, se pot determina direct cerinţele de curbură la baza
stâlpilor.
S-au utilizat 40 de accelerograme compatibile cu spectrele de proiectare

corespunzătoare şi modelul histeretic Takeda.
În Fig. 9.4 sunt reprezentate, exemplificativ pentru amplasamentul Focşani,

cerinţele de curbură în stadiul ultim obţinute prin aplicarea procedurii din EC8-1 în
comparaţie cu media cerinţelor obţinute prin calcul dinamic neliniar, în funcţie de Fig. 9.5 Cerinţe de ductilitate de deplasare la structuri în cadre determinate cu procedeul ECB-1 şi prin
perioada fundamentală de vibraţie a construcţiilor, respectiv în funcţie de numărul calcul dinamic neliniar, pentru amplasament În Focşani
de etaje al acestora.
Inconsistenţa expresiilor din EC8-1 pentru evaluarea cerinţelor de ductilitate de
curbură este valabilă şi pentru structurile cu pereţi. Pentru a dovedi aceasta, se
discută calitativ cazul a doi pereţi cuplaţi (Fig. 9.6).
o 2 3 ~ ~ ~
T, sec
Fig. 9.6 Influenţa gradului de cuplare a pereţilor asupra comportării la rupere:
(a) pereţiindependenţi (legaţi numai prin placa planşeului},
Fig. 9.4 Cerinţe de ductilitate de curbură la structuri În cadre determinate
(b} pereţi cuplaţi cu grinzi infinit rigide, (c) pereţi cuplaţi prin grinzi cu rigiditate finită
cu procedeul ECB-1 şi prin calcul dinamic neliniar, pentru amplasament În Focşani
Comportarea la rupere a pereţilor cuplaţi este influenţată de gradul de cuplare

Se constată că cerinţele de ductilitate obţinute cu procedura din EC8-1 sunt
excesiv de acoperitoare şi nu pot/; satisfăcute practic în numeroase situaţii. prin grinzi.
În cazul în care pereţii sunt legaţi numai prin placa planşeului (Fig. 9.6a), pereţii
Este de remarcat că cerinţele de ductilitate de deplasare calculate prin pro-
se comportă ca elemente independente, iar verificarea ductilităţii se face pentru
cedeul EC8-1 şi prin calcul dinamic neliniar sunt, pentru domeniul de interes,
fiecare perete în parte.
mult mai apropiate. Această constatare apare evidentă în Fig. 9.5 în care s-au re-
prezentat valorile µ8 necesare pentru acelaşi amplasament în Focşani. Rezultă cu Dacă cuplarea se face prin grinzi infinit rigide, pereţii cuplaţi, în ansamblu, se
claritate că sursa principală a valorilor excesive ale cerinţelor de ductilitate de comportă ca un element unic tip bară, care se deformează potrivit legii secţiunil?r
curbură, conform ECS-1, este relaţia 9.4. plane.
154 I PF~OiECT,r;J~EA STRUCTURILQFţ DE BETON J.\RfVlAf ÎN zor,JE: SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 155
În acest caz, condiţia de ductilitate locală se aplică ansamblului pereţilor, şi nu procedeele de stabilire a forţei de curgere, valorile cerinţelor de ductilitate se pot
fiecărui perete individual (Fig. 9.6c). modifica cu mai mult de 100%.
Gradul de cuplare a pereţilor în structurile obişnuite se înscrie între cele douiî Din acest motiv, valoarea cerinţei de deplasare în valoare absolută, şi nu în
limite, cu o comportare la rupere intermediară (Fig. 9.6c). Sensul diferit al forţelor valoare normalizată în raport cu deplasarea convenţională de curgere, este mult mai
axiale produse de forţele orizontale face ca starea de eforturi şi gradul de fisurare al potrivită pentru evaluarea structurilor. O alternativă la fel de corectă este să se
betonului din cei doi montanţi să fie diferite şi, nu în puţine situaţii, foarte diferite. exprime cerinţele de ductilitate prin intermediul componentei plastice a defor-
Ca urmare, şi cerinţele de deformare ale celor două elemente verticale sun! maţiilor din articulaţiile plastice (vezi relaţia 9.7).
substanţial diferite. Procesul de disipare de energie asociat curgerii armăturilor este'
dr max ţ
mult mai activ în peretele în care forţele orizontale induc un efort axial de întindere.
Învers, în peretele comprimat de forţele orizontale, curgerea armăturilor prin
întindere este mult mai puţin extinsă şi, uneori, poate fi chiar absentă.
În consecinţă, cerinţele de ductilitate în cei doi montanţi sunt foarte diferite şi

nu pot fi evaluate cu evidenţă cu expresia (9.4). De altfel, aceste cerinţe de ductili
tate nici nu pot fi determinate suficient de precis printr-un calcul convenţional de
drmin = d1
cod.
Comportarea specifică a pereţilor cuplaţi reprezintă încă un argument pentru a

aprecia că expresiile propuse în EC8-1 nu sunt potrivite, în foarte multe situaţii, --- ::::::::=-
.,....i.-,...,,..,....,..,..0.,..,..,.______
pentru verificarea condiţiilor de ductilitate.
Fig. 9.7 Inconsistenţa criteriului deplasării relative de nivel
(ii) Constatările de la (i) rămân valabile, într-o măsură mai mică, şi dacă IJ pentru caracterizarea cerinţelor de ductilitate pentru pereţii structurali
evaluarea cerinţelor de ductilitate se foloseşte relaţia riguroasă (9.3), şi nu relaţia
aproximativă (9.4). Într-un număr important de cazuri analizate a rezultat şi faptul c5 (b) Prevederile codului Pl00-1:2006
aproximarea valorii Lv prin raportul M/V se depărtează de realitate, mai cu seamă la
în precedenta ediţie a codului naţional de proiectare seismică verificarea ducti-
pereţii cuplaţi sau la structurile duale, în zonele în care diagramele de momente nu
lităţii locale se face în termenii deplasărilor relative de nivel. Cerinţele de deformaţie
se schimbă de semn pe înălţimea fiecărui nivel.
se obţineau din calculul structural la acţiunile seismice de proiectare, amplificate prin
În situaţiile în care se impune o verificare detaliată a proprietăţilor de ductilitate produsul cq.
ale elementelor structurale, este recomandabil ca cerinţele de deformaţie să fie Deşi foarte simplu, acest parametru, admis pentru toate tipurile de structuri, nu
('
evaluate pe baza metodelor de calcul neliniar static şi dinamic, descrise la 5.3.3. poate caracteriza semnificativ proprietăţile de deformare în domeniul postelastic în
(iii) Criteriul pe care este bazată cerinţa seismică, şi anume ductilitatea, nu este foarte numeroase situaţii. în Fig. 9. 7, unde se reprezintă un perete structural, rezultă
cel mai potrivit. Exprimând un raport între deformaţiile (deplasări laterale, rotiri, cu claritate justeţea acestei afirmaţii. Astfel, se constată că cerinţa de deformaţie
curburi) ultime şi cele corespunzătoare curgerii, valorile de ductilitate depind foarte astfel determinată este maximă la vârful construcţiei, unde eforturile sunt foarte
mult de modul în care sunt definite acestea din urmă. La 3.2 s-au prezentat mai mici, şi este minimă în zona plastică de la bază.
multe procedee de echivalare a curbelor forţă-deplasare construite pentru sistemul Din acest motiv, în noua ediţie a codului de proiectare seismică s-a renunţaţ la
MDOF, prin curbe biliniare specifice sistemelor SDOF. Alegând unul sau altul dintre acest criteriu.
VOLUMUL 11 --·PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 157

T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
(c) Prevederile codului naţional Pl00-1:2013 Cerinţele de rotire se obţin atunci împărţind săgeata la vârful consolei la
deschiderea de forfecare. Deplasările la starea limită ultimă se determină, po-
Având în vedere faptul că relaţiile (9.9), (9.10} şi (9.11) furnizează în numeroase
trivit prevederilor din cod, amplificând deplasările sub forţele seismice de
situaţii cerinţe de ductilitate nerealiste, care nu pot fi practic satisfăcute, indiferent
proiectare cu produsul cq, în care factorul de amplificare al deformatelor în do-
cât de puternică ar fi armarea transversală de confinare a zonelor comprimate de
meniul postelastic de comportare este diferit de 1 numai în domeniul T < O, 7 Te
beton, versiunea actuală a codului Pl00-1 prevede proceduri diferite de evaluare a
(vezi 2.3.6 şi relaţia 2.25).
cerinţelor seismice de ductilitate.
Deschiderile de forfecare Lv se iau egale cu cele obţinute din calculul structural
Parametrul definitoriu al deformaţiilor structurale se consideră rotirea corzii
' în domeniul elastic. Schema de calcul a cerinţei de rotire se demonstrează în Fig.
respectiv unghiul format de tangenta la axa elementului la capătul unde se iniţiază
9.8a pentru stâlpul de la baza unei structuri în cadre. De regulă, ca urmare a
curgerea şi coarda care uneşte capătul elementului cu secţiunea unde se modifică
măsurilor de ierarhizare a rezistenţei elementelor structurale în acord cu principiile
curbura elementului (punctul de inflexiune al deformatei). Pe această zonă cu
metodei de proiectare la capacitate, pentru stâlpii acestor structuri este necesară
lungimea Lv, elementul poate fi considerat o consolă încărcată cu o forţă perpen-
verificarea condiţiilor de ductilitate locală numai la bază.
diculară pe axa elementului (Fig. 9.8a).
Pentru a evita verificarea separată a condiţiilor de ductilitate locală în fiecare
din zonele critice, în cazul structurilor tip cadru se admite ca cerinţele de rotire a
corzii în grinzi să fie aproximate prin driftul unghiular de nivel, respectiv deplasările
relative de nivel raportate la înălţimea de nivel sub acţiunile seismice de proiectare
(Fig. 9.2).
În acest fel se ţine seama de variaţia deplasărilor relative de nivel pe înălţimea

construcţiei, evidenţiind zonele ce înregistrează deformaţii mai mari decât defor-
maţia medie pe înălţimea clădirii.
·"'-------'- - - - - - - În Fig. 9.8c se indică modul în care se stabilesc cerinţele de rotire pentru pereţii
a) necuplaţi, iar în Fig. 9.8d pentru pereţii cuplaţi şi pentru cei care fac parte din
b)
structurile duale.
În loc de a stabili cerinţele totale de rotire, Smax, se poate alege, drept c~iteriu al
deformaţiilor, componenta plastică a rotirii corzilor, 8p1, aşa cum se procedează, de
exemplu, în codul neozeelandez NZS:
t
8p/,max =8max-8y= Sy (cq-1) (9.7)
9.2.3 Evaluarea capacităţii de deformaţie
În codurile europene, prevederile pentru evaluarea capacităţilor de deformaţie

c) d) în domeniul postelastic al elementelor de beton armat sunt date în codul de
Fig. 9.8 Stabilirea cerinţelor seismice de deformaţie pentru: (a) structuri în cadre; evaluare seismică EC 8-3 [37], şi nu în codul de proiectare seismică a construcţiil~r
(b) pereţi necuplaţi; (c) pereţi cuplaţi şi pereţi din structuri duale noi, EC8-1.
Această opţiune este motivată, probabil, de faptul că la proiectarea construc cu dezvoltarea reală a acesteia. Întrucât cele două procedee trebuie să ducă la
ţiilor noi metodologia de verificare a deformaţiilor elementelor de beton armat nu rezultate apropiate, modelului de confinare Mander îi este asociată o lungime a
are un caracter explicit. Se dau expresii pentru calculul direct al armăturilor
zonei plastice semnificativ mai mică decât cea reală (Fig. 9.10).
transversale, necesare pentru a acoperi anumite cerinţe exprimate în indici de
ductilitate de curbură. 1.6
1.5 0.035 ,.. „.„„ •••„.......-!------·-+

În EC 8-3 se dau 3 metode de evaluare a capacităţii de deformare, care se·
1.4
discută succint pentru a se justifica opţiunea de a se reţine în codul Pl00-3 numai
1.3
una dintre ele. .....o o
~1.2 ~- o.020 i·------------+-----;;"-----1-----------.-----------+~./.-----·-1-·-„.„.. „_„.„.„~
Primul procedeu constă în utilizarea unei formule empirice relativ complicate, ~ _J w

1.1 ::.1
stabilite prin prelucrarea unor teste de laborator executate în cea mai mare parte pc
1.0 ~ EN1992-1 i
modele de stâlpi. Expresia introduce efectul unui număr mare de factori: forţa dC' I ,
compresiune
valoarea
normalizată,
relativă a braţului
coeficienţii
de forfecare,
de armare
rezistenţele
longitudinală
betonului şi
şi transversală,
ale armăturii de
:: t=T--- =--:_~
o 0.025 0.05 0.075 0.1 0.125
0.005
O.OOO
o
„.„„„.. „„.„.
0.025
--„·---·~L--...L.
0.05
-
0.075
EN1998-3
0.1 0.12
oţel, prezenţa unei eventuale armături înclinate. CJ2/fc 02/fc
Expresia empirică este folosită pentru exemplificare într-o aplicaţie din volumul ~ ~
Fig. 9.9 Variaţia rezistenţei fee
(a) şi a deformaţiei specifice ultime eeu2,, {b}
3 al lucrării.
a betonului confinat cu presiunea transversală a2
Depinzând de numeroşi parametri, expresia de calcul a rotirii plastice capabile
este incomod de aplicat, dar principalul său inconvenient este acela că, având o
:~-i~ -1
·--l ··------+~•··I --]
formă unică pentru toate tipurile de elemente (grinzi, stâlpi, pereţi), nu este
acoperitoare în numeroase cazuri.
~:-··~
Celelalte două procedee, analitice, sunt bazate pe modelul de element de beton
armat încovoiat.
Aceste
..,
..,
două metode diferă prin:
modelul de confinare pentru betonul comprimat.
lungimea selectată pentru zona cu deformaţii plastice.
L----,~.
1 =:~ :::-
o I„_···--·-·--„„--·--·-·„„„„„_ _ „________
o
I
1
--- _i._____ -- --- ____ „__________ ___l ______ „ __________.__ J______________ ------„------.1
2 4 6 8 10
h [m]
Unul dintre procedee preia} modelul de confinare din SR EN 1992-1, în timp
ce al doilea preia modelul Mander [38] utilizat în numeroase aplicaţii. Cele douii Fig. 9.10 Variaţia lungimii zonei plastice cu Înălţimea secţiunii elementelor de beton
modele duc la rezultate diferite. În Fig. 9.9 se reprezintă comparativ sporul de În modelul SR EN 1992-1-1 şi modelul EN 1998-3
rezistenţă (Fig. 9.9a) şi de deformabilitate (Fig. 9.9b) al betonului comprimat
Un dezavantaj major al celui de al doilea procedeu este acela că acceptarea
confinat cu creşterea presiunii laterale exercitate de armătura transversală. Se
constată că modelul Mander duce la sporuri excesive, nerealiste, ale deformaţiei
unor valori excesive pentru ccu2,c duce, în multe situaţii în mod artificial, iar în
cazul secţiunilor de pereţi în majoritatea cazurilor, la cedarea secţiunilor priri
specifice c ultime, Ecu2,c, a betonului comprimat confinat. Primului model de
depăşirea capacităţii de deformare a armăturii întinse.
confinare îi este asociată o lungime a zonei plastice care corespunde, în general,
VOLUMUL ii -PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 161

I
În Fig. 9.11 sunt reprezinte domeniile corespunzătoare cedării prin betonul Se constată că ruperea în armătură intervine la valori x ale înălţimii zonei
comprimat, respectiv cedării prin ruperea armăturii întinse pentru secţiunea unui comprimate din ce în ce mai mari, pe măsura creşterii valorii deformaţiei de calcul a
perete structural. betonului comprimat confinat (Fig. 9.llc).
Considerentele expuse au făcut ca în Pl00-3 să se opteze pentru modelul de

confinare din SR EN 1992-1, definit de următoarele caracteristici:
i. caracteristicile betonului confinat (Fig. 9.12):

a)
cr
confinat
- - ;;::-- "1- -1 I
'// LI--+- neconfinat
V I I
---·-·---„_., E: cu2,c I I
I I
Xi!m
b)
1.2%
Fig. 9.12 Configuraţia diagramelor caracteristice pentru beton neconfinat şi confinat
1.0%
Cedare prin
armătură întinsă Plecând de la relaţiile de principiu din SR EN 1992-1 (7.6), (7.7) şi (7.8) şi
0.8%
luând 02 = l/2apwfyw, se obţin relaţiile:
E
=::i 0.6%
w
(.)
fc,c =le (1,125 + 1,25 awv) (9.9)
0.4%
2 ( fc,c 2
0.2%
Eczc =Ec2 ( fc
fc,c
J =0,002 J, J (9.10)
0.0%
o.os 0.075 0.1 0.125 0.15 0.175
~=x/h
Ecu2,c = Ecu2 + 0,1 aWv =0,0035 + 0,1 aWv (9.11)
c)
Fig. 9.11 Influenţa valorilor Ew2,c asupra extinderii domeniilor controlate de ruperea betonului comprimat,
Pe lângă notaţiile precizate la cap. 7 mai intervin notaţiile suplimentare:
respectiv a armăturii întinse: (a} secţiunea peretelui structural; (b) distribuţia deformaţiilor specifice în secţiuni'
în situaţia atingerii simultane a deformaţiilor de rupere în beton şi în armătura de oţel; (c) delimitarea Ww =Pwfyw/f, este coeficientui mecanic al armăturii transversale de confi-
domeniilor ruperii în betonul comprimat şi în armătura întinsă, în secţiuni de pereţi de beton armat. nare;
Pw coeficientul armăturii de confinare calculat ca raport al
În Fig. 9.llb se reprezintă distribuţia deformaţiilor specifice în secţiune pentru
volumului etrierilor de confinare şi al volumului nucleului de
cazul limită în care în stadiul ultim se ating simultan deformaţiile specifice ultime ale·
beton situat la interiorul etrierilor;
betonului comprimat confinat, Ecu2,c, şi ale armăturii întinse de oţel, Esu: fyw limita de curgere a armăturii transversale;
a raportul de confinare efectiv calculat cu expresia:
~ = X/im c:::. __&_·c_uZ_,(_.·_
(9.8)
"::i!im h -
w 5 cu2.c + 5 su a= (1- sh/2bo)(1- Sh/2ho)(l - lb;2/6boho) (9.12)
162 I PF~OiECTA.f·~EA STF~UCTUF:.!L.OF?.. DE: BE:TO!\J. AHMAT 1'N ZONE .SEl~·)f\/!iCE VOLUMUL li-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 163
T. PO~STEL!\liCU, D. Zf~1\JlF!F~E~SCU
Metodele aproximative prevăzute în codul european şi în cel naţional sunt

unde:
ba, ho sunt dimensiunile miezului confinat al secţiunii de beton; foarte diferite.
este distanţa între axele barelor longitudinale fixate lateral, prin etrieri
bi În codul european EC8-1, care foloseşte ca parametru de bază al cerinţei de
şi agrafe, pe perimetrul secţiunii transversale. deformaţie indicele de ductilitate de curbură necesar, se merge mai departe în
organizarea procedeului de dimensionare a ductilităţii. J:\stfel, se propun expresii
ii. lungimea convenţională a zonei plastice
pentru determinarea directă a armării transversale necesare în zonele compri-
Dacă pentru evaluarea deformaţiei specifice ultime a beton~lui confi~a~ se mate pentru asigurarea unei anumite ductilităţi de curbură. Modul în care au
utilizează relaţia (9.11}, atunci expresia cu care trebuie evaluată lungimea plast1ca__ Lp1,
fost stabilite aceste expresii se prezintă exemplificativ pentru cazul stâlpilor la
astfel încât valorile calculate ale ductilităţii să fie în acord cu rezultatele stud11lor
9.2.4.
experimentale, este următoarea [14], [37]:
În Pl00-1 s-a adoptat o soluţie mai simplă. Astfel, nu se cere o dimensionare
Lpi =0,1L 5 +0,17 h + 0,24 dbi/y (MPa} / ~ fc ( MPa) (9.13}
expliciţă a armăturii de confinare. Se consideră, pe baza rezultatelor unui număr
mare de teste de laborator, că prin simpla adoptare a măsurilor minime de alcătuire
S-a notat: constructivă a armării zonelor critice se realizează implicit valorile capabile ale
h este înălţimea secţiunii transversale în direcţia de calcul;
rotirilor de bară date în tabelul 9.1.
dbi este diametrul armăturilor întinse.
Analizând structura relaţiei (9.13}, se constată că primul termen pune în Tabel 9.1: Valorile capabile ale rotirilor de bară
evidenţă efectul raportului ft / fy, între rezistenţa şi limita de curgere a oţelul~i din
Clasa de ductilitate
armătura longitudinală, al doilea termen, efectul fisurării înclinate de sponrev ~ Tipul de element
DCH DCM
efortului din armătura întinsă, iar ultimul termen, efectul degradării conlucram
Grinzi de cadru 3,5% 2,5%
betonului cu armătura longitudinală. Grinzi de cuplare armate cu bare diagonale 1,5% 1,5%
Valoarea LpJ astfel determinată are un caracter convenţional şi nu coincide cu

Stâlpi 3,0% 2,5%
Pereţi structurali 2,5% 2,0%
cea înregistrată efectiv în experimente.
Pentru secţiunile de tip obişnuit ale elementelor structurale şi pentru calităţile Se poate aprecia că procedeul este însă acoperitor. Studii experimentale
curente ale betonului şi oţelului utilizate, aplicarea relaţiei (9.13} duce la evidenţiază sistematic că limitele din tabel ale rotirilor capabile de bară sunt în
următoarele valori medii pentru Lp1: realitate întrecute consistent, chiar şi la elemente care potenţial sunt mai puţin
LpJ =0,4 Ls, pentru stâlpi ductile. De exemplu, în stâlpii cu proporţii de elemente scurte, alcătuiţi în
Lpi = d,3 L5 , pentru grinzi conformitate cu codul de proiectare seismică, s-au înregistrat valori ale deplasării
Lpi = 0,22 L5 , pentru pereţi structurali relative de nivel de peste 6%.
În [9] se arată că aceste valori sunt încă acoperitoare şi că, mai _ales î~ caz~I În cazul în care se aplică metodele performante de evaluare bazate pe calculul
secţiunilor puternic confinate, ar trebui considerate valori ccu2,c mai man decat dinamic neliniar, care furnizează direct şi mult mai riguros decât procedeele
cele furnizate de relaţia (9.11}. aproximative cerinţele de deplasare, pentru evaluarea capacităţii de deformare
Integrând valorile curburilor plastice pe lungimea plastică se obţin valorile

plastică în articulaţiile plastice care modelează zonele disipative ale structurii qe
beton armat se recomandă să se utilizeze modelul analitic.
capabile ale rotirilor de bară.
164 / FPOIF:.CT/.\f~'.EA STRUCTUR!l...OR DE [3ETON f 1.f?.MAT 1N ?.ONf~ SF::iSf\!llC['.:. VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 165
9.2.4 Rezultatele verificării ductilităţii locale a elementelor structurale 9.2.5 Detalierea zonelor critice
Proprietăţile de ductilitate necesare sunt satisfăcute dacă cerinţele seismice 9.2.5.1 Cerinţe pentru oţel şi beton
sunt mai mici, cel mult egale, cu proprietăţile de ductilitate capabile.
Capacitatea de rotire plastică depinde direct de proprietăţile de deformare ale
În EC8-1 verificarea acestei condiţii se face comparând valorile necesare şi cele
betonului şi oţelului. Cerinţele de deformabilitate ale materi~lelor cresc cu clasa de
capabile ale indicelui ductilităţii de curbură.
ductilitate aleasă pentru structura proiectată.
Aplicarea acestui criteriu pe un număr mare de structuri de beton armat,
Aspectele de principiu referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndepli-
proiectate în conformitate cu prevederile codului de proiectare european, a arătat
nească betonul şi oţelul pentru asigurarea proprietăţilor de deformaţie necesare ale
că, în multe situaţii, condiţia de siguranţă nu poate fi satisfăcută în condiţii eco-
elementelor de beton armat expuse atacului unor acţiuni seismice întinse au fost
nomice. În realitate, condiţiile de ductilitate pot fi îndeplinite cu relativă uşurinţă
discutate la 7.2. În această secţiune a lucrării se expun principalele prevederi ale
dacă cerinţele sunt evaluate corect. Din acest motiv, codul naţional de proiectare
codurilor de proiectare care privesc materialele.
seismică nu a preluat procedura de verificare a capacităţii de deformare în domeniul
postelastic din EC8-1, înlocuind-o cu o procedură diferită în care parametrul nu mai Cerinţele prevăzute în P100-1 şi în EC8-1 pentru beton şi oţel sunt, în principal,
este un raport de deformaţii, ci valoarea absolută a rotirii de bară. următoarele:
În Fig. 9.13 sunt reprezentate, în comparaţie, capacitatea de rotire de bară, Betonul trebuie să aibă o clasă minimă C 20/25 în construcţiile proiectate
evaluată cu modelul de bară încovoiată, împreună cu cerinţele evaluate prin calcul pentru clasa DCH şi C 20/16 pentru cele din clasa DCM. Cu cât rezistenţa betonului
dinamic neliniar şi cu procedeul prevăzut în P100-1, pentru un perete individual şi este mai mare, cu atât zona comprimată a secţiunii este mai puţin înaltă şi, deci,
doi pereţi cuplaţi ai unei structuri etajate proiectate pe baza codului [36]. Se ductilitatea de curbură mai mare. Nu este prevăzută şi o limită superioară pentru
constată marja de siguranţă consistentă oferită de soluţiile de alcătuire a pereţilor, rezistenţa betonului, pentru că studiile experimentale nu au evidenţiat nici pentru
calificate ca neadecvate, dacă s-ar aplică procedura de verificare din codul european. betonul de clasă C 90/100, sau mai mare, vreo influenţă negativă semnificativă a
deformaţiei specifice de rupere a acestor betoane asupra ductilităţii de curbură a
o. 030 .-----··----„„•• „ .... „.„„.„-----------,---------------·-„.„._„.„-.. ----------"---············„·······--------------!
elementului.
--1 oţel.
Codurile de proiectare
Astfel:
prevăd mai multe tipuri de condiţii pentru armăturile de
0.020
s:seu,cap i. Oţelul utilizat elementele structurii principale trebuie să aibă o alungire

a? 0.015 a 8u,nec P100-1 plastică uniformă înaltă. Concret, pentru toate clasele de ductilitate ale construc-
i= eu,nec VN 77
0.010 ţiilor, în afara zonelor critice, alungirea Esu înregistrată la atingerea efortului unitar
maxim, va fi cel puţin 5%. .
0.005
Pentru zonele critice ale construcţiilor proiectate pentru DCH, condiţia este
O.OOO Esu ~ 7,5%.
izolat intins comprimat
ii. Raportul consolidării oţelului, fr/fy (notaţiile au fost precizate în Fig. 7.8),
Fig. 9.13 Comparaţie între valorile capabile şi cele necesare ale rotirilor de bară stabilite trebuie să fie ~ 1,08 în zonele critice ale elementelor construcţiilor pro-iectate.
prin diferite procedee pentru un perete izolat (a), pentru doi pereţi cuplaţi, în montantul întins
(b) şi în cel comprimat (c), de forţele laterale pentru DCM şi, respectiv, DCH, în afara zonelor critice. În cazul zo-nelor critice ale
T. POSTELNICU, D. Zf\MFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
elementelor structurilor proiectate pentru DCH, condiţiile sunt: 1,15 $ Nfv ~ 1,35, În practică, este dificil să se realizeze detalierea armării diferitelor zone ale
iar raportul între valoarea caracteristică a limitei de curgere şi rezistenţa nomi- elementelor, şi chiar a diferitelor elemente ale structurii, cu oţel de diferite tipuri,
nală a oţelului: fyk, o,9s/fvk $ 1,25. astfel încât, în majoritatea cazurilor, se utilizează acelaşi tip de oţel în întreaga
structură, respectiv oţel cel puţin clasă B, în construcţiile proiectate pentru DCL şi
În cazul stâlpilor din structurile în cadre proiectate pentru DCH, condiţiile severe
DCM, şi oţel clasă C, în construcţiile proiectate pentru DCH.
impuse oţelului folosit în zonele plastice potenţiale sunt valabile pe toată înălţimea
acestor elemente.
9.2.5.2 Armătura longitudinală minimă în grinzi
Se constată că exigenţele impuse zonelor critice ale structurilor DCH sunt
îndeplinite doar de oţelurile din clasa C, în timp ce, în celelalte cazuri, condiţiile sunt Elementele încovoiate de beton armat trebuie să aibe suficientă armătură în
îndeplinite de oţelurile din clasele B şi C. zona întinsă, astfel încât momentul de iniţiere a curgerii armăturii întinse (My) să fie
mai mare decât momentul care produce fisurarea zonei întinse de beton (Mer). După
În timp ce limitarea inferioară a valorii Esu este evidentă, celelalte condiţii
fisurarea zonei întinse, efortul preluat până atunci de beton se transferă la armătura
reclamă justificări. Limitarea inferioară a raportului Nfv (valori asociate unui fractil
întinsă·. Consecinţele sunt diferite, după cum încărcarea grinzii se face cu forţe, sau
10%) se explică prin necesitatea unei dezvoltări minime a lungimii zonei plastice.
cu deformaţii.
Efectul consolidării oţelului de sporire a zonei plastice Lp1 este prezentat schematic în
Fig. 9.14 pentru un stâlp în consolă. Se poate scrie, Mu!Mv:::: ftlfv·
M
M cr---
My -
~)M::::::M
~· y- u
:. .-:
I
I
~
~u
a) b) c)
a)
c) Fig. 9.15 Cedarea grinzilor subarmate: (a) încărcate gravitaţional; (b) încărcate cu deplasări
(la cutremur); (c) distribuţia deformaţiilor specifice la rupere în cazul (b).
În cazul încărcărilor cu forţe, aşa cum se întâmplă în cazul combinaţiilor de

încărcări gravitaţionale, dacă Mer > My (Fig. 9.15a), după fisurarea zonei întinse,
b) grinda nu mai poate prelua forţele aplicate şi se rupe.
Fig. 9.14 Relaţia între mărimea zonei plastice Lp1 şi proprietăţile oţelului: în cazul acţiunii seismice, încărcările reprezintă deformaţii impuse (Fig. 9.15b).
(a) diagrama de momente; {b} distribuţia teoretică a curburilor în lungul elementului; După fisurarea betonului întins, energia eliberată duce la o creştere rapidă a
(c) diagrama caracteristică a oţelului.
deformaţiilor armăturii, care pot ajunge rapid la deformaţia specifică ultimă Esu şi
grinda se poate rupe prin ruperea armăturii (Fig. 9.15c).
Limitarea superioară a raportului fvk,o,9slfvk urmăreşte limitarea suprarezistenţei
secţiunilor şi, în consecinţă, a sporului forţelor tăietoare asociate capacităţii de Ambele tipuri de comportare tr~buie evitate şi, în acest scop, armăturile din
rezistenţă, ca şi a momentelor de proiectare din stâlpi, conform relaţiei (7.13) pentru zona întinsă a grinzii trebuie să aibă secţiune suficientă. Această condiţie treb~ie
nodurile grindă-stâlp. satisfăcută în toate zonele critice din grinzi, indiferent de semnul momentului.
168 I PROIECTAHEA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I!·-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON A.RMAT ÎN ZONE SEISMICE I 169
Dacă se admite că distribuţia eforturilor unitare în betonul nefisurat este liniară, Pentru a obţine o asigurare suplimentară la proiectare, în relaţia pentru
atunci, pentru o grindă cu secţiunea dreptunghiulară (Fig. 9.16a), condiţia menţio rezistenţa betonului la întindere se introduce valoarea medie fctm, iar pentru limita
nată se scrie, principial, astfel: de curgere, valoarea caracteristică/yk, astfel că:
As,minfy ~ 0,5 b htfct = 0,25 b h fct (9.14) . -O 5 fctm (9.17)

Ps,mm- 1 --
fyk
în care ht este înălţimea zonei întinse.
Relaţia este prevăzută în codul de proiectare seismică.
br
Prin considerarea acestor valori, se ţine seama şi de plastificarea parţială a
betonului întins înainte de fisurare (indicată cu linie întreruptă în Fig. 9.16b).
Relaţia (9.17) este acoperitoare şi pentru alte două motive:

.., armăturile sunt dispuse la marginea secţiunii, astfel încât braţul de pârghie
al armăturilor este mai mare decât cel al rezultantei eforturilor de întindere
w din betonul întins (vezi Fig. 9.16 b şic);
a) b) c) d) e) .., înălţimea efectivă d reprezintă o limită superioară a înălţimii zonei întinse.
Fig. 9.16 Dezvoltarea zonei Întinse Înainte de fisurare: (a) secţiuni dreptunghiulare; (b) şi {c) distribuţia Desigur, verificarea prevederii armăturii minime necesare se poate face prin
eforturilor unitare În secţiuni dreptunghiulare, Înainte şi după fisurarea betonului (d) secţiuni „ T" cu talpă verificarea directă a condiţiei My > Mer· Programele pentru calculul secţiunilor
În zona comprimată; (e) secţiuni „ T" cu talpă in zona Întinsă
încovoiate furnizează aceste valori.
Majoritatea grinzilor au secţiunea în formă de T (Fig. 9.16 d şi e), ca urmare a

9.2.5.3 Armătura longitudinală maximă în zonele critice ale grinzilor
conlucrării cu placa planşeului.
Pentru momente pozitive (care întind fibrele inferioare), se poate admite Ductilitatea zonelor critice de la extremităţile grinzilor este influenţată esenţial
aproximaţia, cu caracter acoperitor, că axa neutră se află în apropierea intradosului de raportul cantităţilor de armătură longitudinală prevăzute la cele două extremităţi
plăcii. Astfel, ale secţiunii.
(9.15) La grinzile de cadru obişnuite, la reazeme, armătura de la partea superioară este

substanţial mai mare decât armătura nec_esară de la partea inferioară (Fig. 9.17).
în care notaţiile pentru dimensiuni sunt cele din Fig. 9.9 d şie.
re
În cazul momentelor negative, poate admite:
r:
d I
r:
d I
I1~
\..;
/ / ) Mu
~
Rezultă astfel că valoarea coeficientului minim al armăturii întinse raportată la L~:======t::::::======~ L '----'*"lt__/_ ~u
li / ; X
secţiunea inimii grinzii, Ps,min, se poate deduce din relaţia de principiu:

a)
I
b)
~ c)
Ps,min = As,min = 0,5bdfct =O 5 fct (9.16) Fig. 9.17 Distribuţia deformaţii/or specifice Într-o secţiune de beton dublu armată (a) În cazul ruperii
b d bdfy fy I
armăturii Întinse, (b) În cazul ruperii betonului comprimat (c)
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
Indicele de ductilitate de curbură, µcp = C/Ju/C/Jy, depinde practic numai de armătură admis la partea superioară, faţă de cea de la partea inferioară, reprezintă
valoarea C/Ju, pentru că, aşa cum evidenţiază testele de laborator şi studiile teoretice, un procent de armare de circa 50%.
C/Jy are o valoarea aproape constantă, egală, în medie, cu 1,5 Ey/d.
Pentru a evita mărirea secţiunii de beton, atunci când pentru obţinerea
În principiu, capacitatea de deformare într-o secţiune corespunde fie atingerii rezistenţei la încovoiere sunt necesare armături A51 puternice, se poate spori
deformaţiei specifice în betonul comprimat, fie atingerii deformaţiei ultime a armătura comprimată. Acesta este unul din motivele pentru care, în structurile tip
armăturii întinse.
cadru amplasate în zone seismice, se impune prevederea,. la partea inferioară a
Şi într-un caz, şi în altul, valorile C/Ju depind direct de înălţimea zonei comprimate zonelor critice din vecinătatea reazemelor, a cel puţin jumătate din armătura
în stadiul ultim, Xu. prevăzută la partea superioară.
O altă cale posibilă, nu la fel de eficientă, de a spori valoarea maximă a

În cazul momentelor pozitive (care întind fibra inferioară a grinzii), C/Ju = ~
d-xu coeficientului de armare a zonei întinse este utilizarea unui beton cu calităţi de
este, de regulă, mai mare decât valoarea necesară, astfel încât asigurarea cerinţei de rezistenţă mai bune (creşte/cd în relaţia (9.18)).
ductilitate nu pune probleme (Fig. 9.17b).
Mai rar se adoptă, în cazul grinzilor, sol·uţia confinării zonelor comprimate de
~ E beton din zonele plastice, pentru că este mai scumpă şi mai dificil de realizat.
ln cazul momentelor negative, C/Ju = ~ (Fig. 9.17c).
xu
9.2.5.4 Detalierea zonelor critice ale grinzilor
În cazul grinzilor, nu se contează pe efectul de confinare al zonei comprimate a
secţiunii, astfel încât Ecu =0,0035.
În cazul grinzilor din structurile seismice tip cadru, zonele critice sunt cele
Înălţimea zonei comprimate Xu, şi, implicit, valoarea C/Ju, depind de mărimea şi situate de o parte şi de alta a oricărei secţiuni expuse la plastificare (curgere) în
raportul armăturilor de la cele două extremităţi, As1 şi A52 . Ductilitatea de curbură situaţia seismică de proiectare, cu lungimea Ier= hw (hw este înălţimea grinzii), în cazul
creşte cu sporirea secţiunii de armătură comprimată şi cu reducerea armăturii proiectării pentru DCM, şi Ier= 1,5hw pentru DCH.
întinse. As1 > As2, aşa cum s-a arătat anterior.
În Fig. 9.18 sunt ilustrate cele mai semnificative situaţii din acest punct de
Considerând simultan condiţiile de echilibru şi de compatibilitate a defor- vedere. În Fig. 9.18a se reprezintă situaţia unor grinzi de cadru, cu deschideri şi
maţiilor, conform ipotezei secţiunilor plane pentru calculul mărimii xu, se ajunge la încărcări gravitaţionale relativ mici, supuse unor acţiuni seismice majore, la care
următoarea relaţie pentru stabilirea armării maxime admisibile din zona întinsă a diagrama înfăşurătoa·re de momente, pentru sensul forţelor laterale considerate, are
grinzilor, pentru asigurarea unei anumite valori µcp; valorile maxime (în valoare absolută) în secţiunile de la ambele extremităţi ale
grinzii. În asemenea situaţie, mecanismul de plastificare are articulaţiile plastice
(9.18) situate la extremităţile grinzii.
Fig. 9.18b corespunde unor grinzi la care raportul între încărcările verticale şi
Coeficienţii de armare Pi şi P2 se stabilesc raportând secţiunile de armătură A51
orizontale face ca sub acţiunile seismice de proiectare, diagrama de momente
şi As2 la secţiunea bd, în care b reprezintă lăţimea zonei comprimate, care nu
înfăşurătoare să prezinte momentul maxim pozitiv într-o secţiune depărtată de
coincide totdeauna cu lăţimea inimii grinzii.
capătul grinzii. Dacă armătura de la partea inferioară din câmpul grinzii trece în
Pentru o valoare µcp egală cu 10, de regulă suficientă pentru cerinţele în întregime peste reazem, atunci zona plastică sub momente pozitive se formează de
articulaţiile plastice de la extremităţile solicitate la momente negative, sporul de o parte şi de alta a secţiunii de moment maxim pozitiv. Dacă se doreşte formarea
172 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SElSfVl!CE VOLUMUL ii-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 173
T. POSTELNICU, O_ ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
articulaţiei plastice la extremităţile grinzii, o parte din armătura longitudinală de jos La grinzile structu.rilor seismice care susţin stâlpi sau pereţi, există, de aseme-
trebuie întreruptă înainte de reazem. Dintre cele două situaţii ilustrate în Fig. 9.18a şi nea, posibilitatea formării unei articulaţii plastice sub moment pozitiv, chiar în zona
b, prima este superioară pentru că duce la aceeaşi rezistenţă la încovoiere la cerinţe de rezemare a elementelor verticale discontinue. În aceste zone, momentele pot
de rotire plastică mai mici. spori ca urmare a forţelor suplimentare datorate cutremurului vertical (Fig. 9.18c).
Desigur, această soluţie nu este admisă, de regulă, de cod, ·fiind tolerată numai
i· w [i
L ___
1illlllllllll I I 1 1 1 1 1 1 1~ -1
~-J-_J
1 -1
i 1111111111111111111111111111
L_~ J Ier ~Ier )
1
1
1111111111111
G]-.J
--1
i
la ultimul nivel al clădirilor, în anumite condiţii.
Lungimile mai mari ale zonelor critice adoptate în cazul structurilor proiectate
pentru DCH, în raport cu cazul structurilor proiectate pentru DCM, se explică prin
1,5hw l,5:w~ 1 ~ 3 w ~ l,5hw~
1
1 cerinţele de ductilitate aşteptate, mai mari în primul caz. În cazul grinzilor, etrierii
I
I dispuşi în zonele critice au rolul de a prelua forţa tăietoare şi de a împiedica, în
.-) .--/'
special, flambajul armăturilor comprimate. Aşa cum s-a arătat deja la (9.2.5.3),
I
I
I I capacitatea de deformare a grinzilor în domeniul postelastic se controlează printr-o
I I
I I
I I I proporţie adecvată a armăturilor comprimate şi întinse, şi, în mult mai mică măsură,
I Zer I lcr
tI t t I iI I
I
I
I
I prin confinarea betonului.
I I I
I
I I I
I În mod firesc, condiţiile codului de proiectare privind dispunerea etrierilor în
I
I
fI I : I I î zona critică (Fig. 9.18d) a grinzilor proiectate pentru DCH sunt mai severe decât în
~ )~ I
I
I
I
I
I cazul celor proiectate pentru DCM. Astfel:
~
pentru DCM, distanţa minimă pentru etrieri se ia cea mai mică dintre
)~
..,.
)$( dimensiunile: hw/4, 225 mm, 8db1, iar
a) I b) I
..,. pentru DCH, cea mai mică dintre dimensiunile: hw/4, 175 mm, 6 db1-
S-a notat:
hw înălţimea grinzii;
c)
i
L.„ _
nnITT
J
11 1111111111111
j lcr= 3hw J
I I nnm] -- _Ji db1 diametrul minim al armăturilor longitudinale.
Condiţia legată de diametrul barei longitudinale este, de regulă, cea mai severă
şi are în vedere lungimile de flambaj foarte mici ale barelor de oţel solicitate
r·
I alternant în domeniul postelastic, fapt evidenţiat de numeroase studii experi-
1---+-+--..............i;.....,-
I mentale.
d) I --;:::~::!::!::!:!:::::I:::±:::
I Diametrul minim al etrierilor este 6 mm.
9.2.S.S Detalierea zonelor critice ale stâlpilor de beton armat

d I
Mobilizarea mecanismelor de disipare a energiei seismice ale structurilor
Fig. 9.18 Localizarea zonelor critice În grinzi: (a) momentul maxim pozitiv este situat la capătul grinzii;
(b) momentul maxim pozitiv este situat În câmpul grinzii; (c) cazul în care un stâlp reazemă În etajate tip cadru de beton armat, implică, în cazul unor acţiuni seismice puternice,
câmpul grinzii; {d) condiţii constructive în zonele critice formarea articulaţiilor plastice, nu numai în grinzi, dar şi în elementele verticale. ·
Astfel, formarea articulaţiilor plastice la baza stâlpilor, la legătura cu fundaţiile, scrise într-o formă principială, în care nu sunt introduse valorile de proiectare ale
este inevitabilă şi este avută în vedere în aplicarea metodei ierarhizării capacităţii.or rezistenţelor şi eforturilor secţionale:
de rezistenţă. Plastificări ocazionale pot apărea şi în alte secţiuni ale stâlpilor.
Astfel, elementelor verticale ale structurilor trebuie să li se asigure capacitatea

de deformaţie superioară cerinţelor, prin măsuri de proiectare adecvate.
Prevederile Eurocodului pentru ductilitatea locală în zonele critice sunt

d
6 - _1.
astfel structurate încât este posibilă dimensionarea directă a armăturilor de 1- d '
confinare necesare pentru a obţine o anumită cerinţă de deformabilitate.
Expresiile pentru dimensionarea armăturilor transversale, relativ complicate, nu

posedă transparenţa necesară pentru a fi aplicate în mod conştient de utilizatorii
codului. De altfel, aceste expresii de verificare a condiţiilor de ductilitate locală nu au
fost preluate de codul naţional. a)
Cu toate acestea, pentru inginerii români aflaţi ocazional în situaţia de a întocmi

proiecte ce urmează să fie materializate în străinătate, este de interes să cunoască
baza teoretică a procedurilor din Eurocod. Acesta este motivul pentru care, în cele ce
urmează, se demonstrează modul în care au fost stabilite relaţiile de verificare a
ductilităţii locale din EC8-l, pentru stâlpii structurilor în cadre. ~
A s tAsvfy
t 1 1 fAs2fy
y
d)
f cd
În codul european, cerinţa de deformaţie este exprimată, practic, prin
b) I
valoarea necesară a factorului de ductilitate al curbelor, µcp = <Pu I <Py, stabilită de I
relaţiile (9.6) şi (9.7). Valorile ductilităţii de curbură depind, mai cu seamă, de I

-
valorile curburilor ultime, <Pu, pentru că valorile <Py ale curburii de curgere variază c)
I
I
foarte puţin. Pentru stâlpi se poate accepta valoarea medie <Py = 1185 Ey.
h :i
Ssv > Eşy I e c2;u
În cazurile obişnuite, elementele verticale ale structurilor, supuse la încărcări e)
axiale de compresiune, sunt expuse la rupere prin atingerea capacităţii de deformare I Ss2I> Esy
a betonului comprimat, Ecu,2, în fibra e'4tremă a celei mai solicitate secţiuni. Astfel, <Pu Fig. 9.19 Distribuţia eforturilor unitare şi a deformaţiilor specifice la ruperea unei secţiuni de stâlp
=Ecu,2/Xcu, în care Xcu este înălţimea zonei comprimate. comprimat excentric: (a) secţiune orizontală; (b) distribuţia eforturilor unitare;
(c) distribuţia deformaţiilor specifice; (d) diagrama caracteristică a betonului
Rezolvarea problemei implică determinarea valorii Xcu· Se consideră cazul unei comprimat (neconfinat); (e) diagrama caracteristică a oţelului
· secţiuni dreptunghiulare, armate la extremităţi cu armături având secţiunile Asi, în
Din ecuaţia de proiecţie a forţelor, în care eforturile unitare din beton şi
zona întinsă, A52, în zona comprimată, şi Asv, în zona intermediară.
armături sunt luate din curbele caracteristice ale materialelor (Fig. 9.19d şi e),
Plecând de la dimensiunile indicate în Fig. 9.19, se fac următoarele notaţii corespunzător deformaţiilor specifice impuse de ipoteza secţiunilor plane, se
pentru mărimile caracteristice, exprimate într-o formă normalizată. Expresiile sunt obţine valoarea relativă a înălţimii zonei comprimate în stadiul ultim [14]:
176 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL !I -- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 177
T POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
Deformaţiile impuse miezului de beton au valori înalte şi, pentru evaluarea

(9.19)
realistă a capacităţii de deformare, este necesar să se ţină seama de efectul
confinării betonului prin armătura transversală (Fig. 9.12).
Expresiile pentru evaluarea rezistenţelor şi deformaţiilor specifice ale betonului

La stabilirea relaţiei (9.19) s-a considerat o variaţie parabolică a eforturilor
confinat au fost date la 9.2.3.
unitare din beton, până la E = Ec2-
În continuare, notaţiile caracteristicile pentru miezul confinat de beton vor
Examinând relaţia (9.19), se constată că, în cazul stâlpilor, înălţimea zonei
capăta asterisc, pentru a le distinge de cele referitoare la întreaga secţiune. În
comprimate, de care depinde direct ductilitatea de curbură, creşte cu sporul forţei
cazurile obişnuite, la stâlpi: W1 = W2. Adaptând valorile de calcul prin raportarea la
axiale de compresiune, astfel încât realizarea exigenţelor de ductilitate se satisfac cu
secţiunea de calcul, boho, se obţine:
dificultate mai mare în cazul stâlpilor, decât în cel al grinzilor. Din acest motiv, pentru
obţinerea unei ductilităţi suficiente, de cele mai multe ori este necesar să se
acţioneze pentru sporirea deformaţiei ultime a betonului comprimat prin măsuri
eficiente de armare transversală.
în general, coeficientul armăturii intermediare este mic în raport cu v", astfel
În cazul stâlpilor, în situaţiile de solicitare maximă, la atacul cutremurelor încât se poate lua şi Wv= O.
intense, stratul de acoperire cu beton se zdrobeşte ca urmare a impunerii unor
Cu acestea, relaţia pentru determinarea înălţimii zonei comprimate normalizate
deformaţii specifice mai mari decât Ec2u, astfel încât secţiunea stâlpului rezistă prin
capătă forma simplă:
miezul său confinat (Fig. 9.20).
c * V* (9.20)
~cu = (1- Ec2,c / )
3Ecu2,c
sau, exprimând în termenii secţiunii brute ce include betonul de acoperire,:
~cu* = V (9.21)
(1. -Ec2,c / 3 Ecu2,c )fc,c

fbh ba ho
J c c c
Scriind expresia ductilităţii de curbură în termenii secţiunii confinate (a miezului

de beton cuprins la interiorul etrierilor), se obţine:
b
(9.22)
Fig. 9.20 Dimensiunile „miezului" de beton confinat al secţiunii unui stâlp.
De aici rezultă că deformaţia specifică ultimă a betonului, necesară pentru a

În aceste condiţii, secţiunea activă are dimensiunile ba şi ho, măsurate între axele
realiza o anumită valoare a ductilităţii de curbură, este:
ramurilor etrierului perimetral de diametru dbh:
(9.2~)
da=d-2(c+ dbh );
2
178 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I!- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 179
T. FOSTE7.LhllCU. D. ZJ.\!V'!F!f~E.SCU
Egalând relaţia {9.23} cu (9.11}, se poate deduce armarea de confinare nece- fundaţia, şi la extremităţile stâlpilor, în structurile cu mecanisme de plastificare de
sară, exprimată prin produsul aww. Făcând substituţiile necesare şi neglijând unii etaj (Fig. 9.21}.
termeni cu ordin de mărime inferior, se ajunge la relaţia:
bc {9.24}
CXWw:::: 18,5 µrp Ey ~cu Vd - - 0,0285
bo
Relaţia {9.24} este scrisă în termenii unor rezistenţe convenţionale, care pot fi
luate egale cu rezistenţele caracteristice ale betonului şi oţelului.
Dacă termenii ecuaţiei se scriu funcţie de rezistenţele de proiectare, se b)

a)
ajunge la:
Fig. 9.21 Localizarea zonelor critice În stâlpi cu cerinţe Înalte de ductilitate: (a) la baza unui stâlp dintr-o
structură etajată cu mecanism de plastificare tip 11 grinzi slabe-stâlpi puternici";
bc {9.25} {b) În stâlpul unei structuri cu mecanism de plastiftcare de etaj
CXWwd = 30 µrp Ey ~cu Vd - - 0,037
bo
În celelalte zone critice ale structurilor proiectate pentru clasa DCM, se dispune
Analiza gradului de siguranţă oferit de relaţia {9.25}, prin compararea cu modele
armătura transversală necesară pentru alte scopuri, de exemplu pentru fixarea
de calcul mai riguroase şi cu rezultatele cercetărilor experimentale, demonstrează că
laterală a barelor comprimate.
factorul de siguranţă este mai mare de 2 [14].
În cazul structurilor proiectate pentru clasa DCH, în zonele critice în care stâlpul
Acest grad de acoperire, relativ mare, poate fi justificat, în opinia autorilor este protejat faţă de apariţia articulaţiilor plastice (prin respectarea condiţiei (7.13}),
codului european, de importanţa capitală a stâlpilor în asigurarea stabilităţii la determinarea cerinţei de ductilitate din expresia (9.25} se va considera numai 2/3
structurii şi, parţial, faptului că în relaţie s-a neglijat termenul Wv. din factorul de comportare q selectat pentru proiectarea structurii.
Examinarea relaţiei (9.25} evidenţiază faptul că sporul relativ al forţei axiale de Relaţia {9.24} se aplică la dimensionarea armăturii transversale de confinare, în
compresiune duce la reducerea ductilităţii de curbură şi, ca urmare, la sporul ambele direcţii.
armăturii de confinare.
În cazul stâlpilor circulari, singura corecţie în raport cu dimensionarea stâl-
Pentru a evita sensibilitatea la ruperi fragile şi/sau pentru evitarea unor pilor dreptunghiulari este expresia diferită a factorului de eficienţă al armării
consumuri excesive de oţel în armăturile transversale, codul prevede ca valoarea transversale, a.
forţei axiale normalizate, Vd, să np depăşească 0,65, în cazul structurilor proiectate
Trebuie observat că dacă cerinţa de ductilitate de curbură se determină cu
pentru DCM, şi 0,55 pentru cele proiectate pentru DCH. Practic, reducerea valorilor relaţiile 9.4, 9.5 şi 9.6, nerealiste pentru numeroase situaţii, cantitatea de
vd se realizează prin creşterea dimensiunilor stâlpului şi/sau prin sporirea rezistenţei armătură transversală poate rezulta atât de mare încât nu poate fi realizată
(clasei} betonului. practic.
Aceste limitări sunt preluate şi de Pl00-1. În principiu, o relaţie de tipul relaţiei (9.25) poate fi folosită în proiectare, cu
Armătura transversală determinată cu relaţia (9.24} se prevede numai în zonele condiţia ca cerinţa de ductilitate,µ(/), să fie evaluată corect. Chiar şi în aceste condiţii,
critice unde sunt aşteptate incursiuni substanţiale în domeniul postelastic de pentru a reduce factorii de siguranţă exageraţi apare indicat ca relaţia să fie ajustată
deformaţie. Acesta este cazul zonei de la baza tuturor stâlpilor, la legătura cu sub forma:

T. POSTELNICU, O. ZAMFIP.t.:SCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
încovoietor efectiv să fie superior momentului capabil al unei secţiuni de stâlp cu

a Ww = 25 µ([JEyd~cu Vd~ - 0,035 {9.26)
ho rezistenţa mai slabă decât la bază. Măsura prelungirii armăturii de confinare pe
înălţimea stâlpului urmăreşte astfel evitarea situaţiilor în care plastificarea (curgerea)
Prevederile constructive din codul european şi din codul naţional sunt foarte
apare într-o zonă neconfinată de la mijlocul stâlpului (Fig. 9.22a şic).
asemănătoare (Fig. 9.22). În accepţia codului naţional Pl00-1, simpla respectare a
acestor măsuri poate asigura rotirile capabile de bară date în tabelul 9.1. Este de menţionat că la construcţiile în cadre la ~are pardoseala rigidă a
primului nivel este situată la o anumită distanţă de faţa superioară a fundaţiei,
Lungimea zonei critice se poate lua conform relaţiei:
zona critică se măsoară de la faţa pardoselii, dar armătura de confinare se dispune
Ier= max {he; lc1/6; 450 mm} şi sub pardoseală, până la nivelul fundaţiei. Motivul este că, în acest caz, defor-
maţiile plastice se formează deasupra nivelului pardoselii, care acţionează ca un
în care:
reazem pentru stâlpul supus acţiunilor seismice (Fig. 9.22d).
he este dimensiunea cea mai mare a secţiunii stâlpului
lc1 este înălţimea liberă (lumina)
Condiţiile de armare transversală minimă sunt:
.,. pentru stâlpii proiectaţi pentru DCM: ---i-r-

MRd-4 I
• diametrul minim al etrierilor: 6 mm I
I
• distanţa maximă a intervalului dintre etrieri este min
{bo/2; 175 mm; 8 dbL}
în care ba este dimensiunea minimă a miezului de beton (între axele barelor

funda ie
etrierilor), iar dbL este diametrul minim al armăturilor longitudinale din stâlp
a) b) c) d)
.,. pentru stâlpii proiectaţi pentru DCH
Fig. 9.22 Reguli constructive de armare transv~rsală În zonele critice ale stâlpilor: (a) la un nivel situat
• diametrul minim al etrierilor este: deasupra primelor două niveluri; (b) la primele· două niveluri; (c) variaţia momentelor de proiectare şi
variaţia (posibilă) momentelor capabile pe Înălţimea primului nivel;
(d} dezvoltarea zonei critice la baza stâlpilor la construcţii fără subsol, cu pardoseală rigidă
la distanţă de faţa superioară a fundaţiei
cu fydL şi fydw, rezistenţele de curgere ale oţelului din armăturile longitu-
dinale, respectiv, etrit1ri; Coeficientul volumetric mecanic al armăturii transversale de confinare din
zonele critice trebuie să fie, potrivit prevederilor EC8-1, minimum 0,08, atât în
• distanţa maximă între etrieri este min {bo/3; 175 mm; 6 dbL}.
proiectarea pentru DCM, cât şi pentru DCH, cu excepţia zonei critice de la baza
stâlpilor clasei de ductilitate înaltă (la legătura cu fundaţia), unde se cere ca Wd să fie
în cazul structurilor proiectate pentru DCH, la primele două niveluri, măsurile de
minimum 0,12.
armare cu etrieri prevăzute pentru zonele critice se aplică pe o distanţă 1,5 Ier de la
nivelul plăcii planşeului (Fig. 9.22b). Explicaţia acestei condiţii de alcătuire a armării Condiţiile de armare minime exprimate prin intermediul coeficienţilor mecanici
este că, în zona critică, armătura puternică de confinare sporeşte şi rezistenţa de armare au avantajul, faţă de cazul exprimării prin coeficienţii de armare geo-
betonului. Ca urmare, pot apărea situaţii în care, deasupra zonei plastice, momentul metrici, că sunt valabile pentru orice combinaţie a materialelor utilizate.
182 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DF.:. BETON J\RMJ\T ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 183
T. POSTE.LNlCU. D, Zf.~\f\/iFlHESCU
1
Datorită formei mai complicate a secţiunilor şi datorită prezenţei armăturilor

9.2.5.6 Detalierea zonelor critice ale pereţilor
verticale intermediare din inima peretelui, pentru rezolvarea problemei se poate
Problema determinării armăturii necesare de confinare diferă, într-o oarecare aplica numai metoda generală de calcul a elementelor solicitate la încovoiere,
măsură, de cea a stâlpilor, pentru că secţiunile pereţilor sunt dezvoltate prepon- bazată pe considerarea simultană a condiţiilor de echilibru ale eforturilor în
derent pe 0 direcţie, iar forma acestora poate fi variată: dreptunghiulară, cu bulbi la secţiune, a condiţiilor geometrice date de ipoteza Bernoulli şi a condiţiilor fizice
extremităţi, cu proflle în forma de T, dublu T, U etc. asociate curbelor caracteristice ale betonului şi oţelului. în mod obişnuit, calculul
trebuie realizat cu ajutorul unui program de calcul automat adecvat.
Deoarece proprietăţile betonului confinat de armarea transversală a zonelor

de capăt reprezintă necunoscuta problemei, calculul constă într-o serie de operaţii
a)
de verificare, până când valoarea Ww asigură satisfacerea în condiţii economice a
cerinţei de ductilitate µrp.
în· principiu, măsurile de confinare trebuie aplicate în zonele în care mărimea

deformaţiilor specifice impuse duce la exfolierea betonului de acoperire (Fig. 9.23).
Este logic să se considere că în planul secţiunii transversale, în această situaţie

Fig. 9.23 Modele pentru se află zona de lungime Ic, măsurată de la fibra extremă comprimată a peretelui,
calculul de rezistenţă şi
până la punctul unde se atinge deformaţia ultimă a betonului neconfinat, respectiv
pentru calculul ductilităţii de
curbură la secţiuni de pereţi Ecu2 =0,0035 (Fig. 9.24).
de beton armat:
E
h) (a) pereţi cu secţiuni Ic= Xu {1- _f.Y1_)
dreptunghiu/are (lamelare); Ecu2,c
{b} pereţi cu secţiuni întărite
fa extremităţi cu bulbi sau Valoarea Ecu2,c este aceeaşi cu cea adoptată în cazul stâlpilor (relaţia (9.11)). ·
secţiune tălpi, echivalate pentru calcul
fictivă de calcul cu secţiuni dreptunghiulare;
lw
(c) pere'ţi cu secţiuni întărite
cu tălpi, cu axa neutră în
inima peretelui;
(d) distribuţiile s la rupere şi
c)
la curgere
l >x (1-~)
c- u Scu2,c
d)
Fig. 9.24 Dimensiunile zonelor de la baza peretelui În care betonul trebuie confinat

i:~TR'u:c'Tl)1 lDil P,;::TON ;~f~1v1AT 'iN ZONE SEiSM1CF'.
184 I nocJ··
r·\. 1·E:t'Tf\ pr: 11
f"""' ~.,) ! f'•.i \ '-.... ("'•, '.,) I 1 ·~ \
'..J I 11.,,,
(;"'P
„ ,, i)F
I ~·· •• 1.... • '
T, POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI COMPORTĂRI HISTERETICE STABILE A ELEMENTELOR STRUCTURALE
În direcţia axei peretelui (Fig. 9.24), zona este definită de lungimea critică hcr, j bw2: h 5 /l0 I
măsurată de la baza peretelui, care se determină cu expresiile: .-------------, --r
r;:-
b > 2bwo bf2: hs/15
hcr = max {lw; Hw/6} S 2/w fi 0,2lw -----~
În cazul clădirilor mai înalte, se mai prevăd limitele:

b b
hs, pentru clădiri cu până la 6 niveluri
hcr S
{ Fig 9.25 Condiţii geometrice necesare pentru a nu prevedea armături
2 hs, pentru clădiri cu mai mult de 6 niveluri
de confinare la secţiuni cu bulbi sau tălpi la extremităţile pereţilor
în aceste relaţii, hs este înălţimea de nivel, Hw este înălţimea peretelui, iar lw este
lungimea (pe orizontală) a acestuia. Numeroasele exemple de calcul efectuate pentru pereţi structurali cu pro-
cedurile din EC8-1, care respectă aceste regulile constructive indicate, nu con-
În cazul pereţilor structurali, necesitatea confinării este dictată de mărimea
firmă proprietăţile de ductilitate cu care sunt creditate aceste elemente. Aceste
forţei axiale normalizate vd şi de dezvoltarea zonei comprimate. În secţiunile
reţultate pun sub semnul îndoielii validitatea prevederilor de alcătuire din EC8-1.
transversale, cele două condiţii nu sunt independente, afectând diferit înălţimea
zonei comprimate a secţiunii, de care depinde necesitatea şi amploarea măsurilor
de confinare. Din acest motiv, valoarea vd stabilită prin raportarea la dimensiunea
inimii, nu este la fel de semnificativă pentru caracterizarea ductilităţii de curbură a
secţiunii ca în cazul stâlpilor, elemente cu secţiunea pătrată sau dreptunghiulară
apropiată de pătrat. Astfel, chiar la valori Vd relativ înalte, prezenţa unor evazări
substanţiale sub formă de bulbi în zona comprimată face ca înălţimea zonei
comprimate să nu fie excesivă, iar la tălpi dezvoltate să fie chiar mică.
Din acest motiv, codurile de proiectare prevăd condiţii de alcătuire a secţiunilor

bulbilor şi tălpilor de la extremităţile pereţilor în vederea obţinerii unor proprietăţi
minimale de ductilitate.
Condiţiile de alcătuire constructivă pentru pereţii structurali de beton armat, în

codul naţional şi cel european, nu sunt la fel de apropiate ca cele pentru grinzi şi
stâlpi.
I
Prevederile constructive de alcătuire a secţiunilor de beton şi a armării pereţilor
sunt detaliate, pentru ţara noastră, în Codul de proiectare pentru construcţii cu
pereţi structurali de beton armat, CR 2.1. Numărul mare de condiţii nu face posibilă
discutarea lor aici.
EC8-1 stabileşte chiar dimensiuni minime ale elementelor de capăt ale pereţilor,
care asigură, în accepţia codului, satisfacerea implicită a condiţiilor de ductilitate
locale ale pereţilor, fără verificarea explicită prin calcul (Fig. 9.25).
T. POSTELNICU
PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
Pe de altă parte, introducerea în practica proiectării şi în codurile de pro-

10. PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU iectare seismică a metodei ierarhizării capacităţilor de rezistenţă a evidenţiat
necesitatea imperioasă de a înzestra nodurile cu suficientă rezistenţă şi rigidi-
10.1 Aspecte generale tate, astfel încât să poată fi posibilă mobilizarea mecanismu.lui structural de
disipare a energiei seismice, cu zonele plastice localizate numai la extremităţile
Prevederile de proiectare prezentate la cap. 7, 8 şi 9 s-au referit la stâlpii, grinzilor şi la baza stâlpilor, şi să se limiteze eficient deformaţiile laterale.
grinzile şi pereţii structurilor de clădiri de beton armat, nu şi la nodurile de cadru. Creşterea interesului pentru clarificarea problematicii proiectării nodurilor
Deoarece comportarea nodurilor structurilor tip cadru la acţiuni seismice este mai cadrelor de beton armat s-a manifestat prin realizarea, în ultimii 20-30 de ani, a
puţin familiară inginerilor proiectanţi, şi pentru că proiectarea lor prezintă aspecte unui număr important de studii (Paulay, Priestley [16], [39], Kitayama et. al [40])
particulare, s-a preferat prezentarea separată a problematicii proiectării acestor şi cercetări experimentale (Kitayama et. al [41], Suzuki et. al [42], Park, Hopkins
elemente.
[43]). Rezultatele obţinute au permis îmbunătăţirea procedeelor de dimensio-
Structurile în cadre ortogonale de beton armat pentru clădiri etajate cu regim nare a acestor elemente, iar prevederile de proiectare a nodurilor din codurile
de înălţime moderat reprezintă o soluţie cu multiple avantaje de ordin funcţional şi recente au înregistrat un progres semnificativ.
structural: regularitate, rezistenţă, deformabilitate. Pe de altă parte răspunsul lor Rolul structural al nodurilor impune ca acestea să satisfacă o serie de
seismic este controlabil prin calcul, cu un grad înalt de încredere. condiţii importante şi destul de dificile, care sunt prezentate în continuare.
Este de remarcat de la început că realizarea nodurilor în care se intersectează (a) Întrucât comportarea nodurilor este controlată de mecanismele de rezis-
stâlpii şi grinzile, ca elemente foarte rigide şi suficient de rezistente, reprezintă însăşi tenţă la forfecare şi de aderenţă, ambele neductile şi instabile histeretic, no-
esenţa structurilor tip cadru. durile trebuie să fie suficient de rezistente pentru a evidenţia un răspuns pre-
ponderent în domeniul elastic, fără, sau cu mici incursiuni ocazionale în
O vreme îndelungată nu s-a acordat prea multă atenţie realizării acestor
domeniul postelastic, sursele principale ale disipării de energie fiind articulaţiile
elemente, inclusiv în regiunile cu seismicitate înaltă, alcătuirea lor nefiind stabilită
plastice de la capetele grinzilor şi de la baza stâlpilor. Din acest motiv, rezistenţa
prin calcul.
efectivă a nodurilor trebuie să fie superioară celei corespunzătoare instalării
Această situaţie s-a datorat opiniei că atâta vreme cât, în urma unor cutremure mecanismului structural plastic urmărit. Este de observat că repararea nodurilor,
puternice, avarierea nodurilor cadrelor de beton armat a reprezentat un efect în eventualitatea unor degradări majore, ar fi foarte dificilă, dacă nu chiar
structural seismic relativ rar, aceste elemente· nu constituie zone critice ale acestor imposibilă, datorită lipse·i de acces. În felul acesta, rolul structural al nodurilor
structuri. este similar cu cel al îmbinărilor structurilor prefabricate în panouri mari.
O analiză mai atentă a alcătuirii 7tructurilor tip cadru vechi a arătat că atât (b) Nodul constituie parte integrantă a stâlpilor, astfel încât conservarea
rezistenţa, cât şi detalierea grinzilor şi stâlpilor, erau foarte deficitare, făcând ca integrităţii lui este necesară şi pentru asigurarea funcţiunii structurale a stâlpului.
aceste elemente să fie elemente mai slabe decât nodurile, cedând înaintea lor în (c) Integritatea nodului este decisivă pentru controlul deplasărilor laterale.
cazul unor acţiuni seismice majore.
Lunecarea armăturilor grinzilor pe lungimea nodurilor poate duce, funcţie de
Ruperea nodurilor înregistrată în urma unor cutremure puternice mai recente proporţiile acesteia, la sporul deplasărilor laterale, chiar de câteva ori, cu
(de exemplu, Loma Prieta, SUA, 1989, şi lzmit-Cocaeli, Turcia, 1999) au atras efectele cunoscute de degradare a cbmponentelor nestructurale.
atenţia asupra importanţei deosebite a realizării corecte a nodurilor pentru obţi (d) Nodul este un element structural care, ca urmare a solicitării complexe,
nerea unui răspuns seismic favorabil al structurilor în ansamblu. înglobează o mare cantitate de armătură orizontală (a grinzilor) şi verticală (a
T. POSTELNICU PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
stâlpilor), la care se adaugă armarea suplimentară specifică a nodului pentru Într-un cadru proporţionat corect, diagrama de momente este de forma
preluarea forţelor tăietoare şi pentru confinarea miezului de beton. Este necesar, din celei indicate în Fig. 10.lb, cu puncte de anulare în zona din mijlocul înălţimii
acest motiv, să se proiecteze cu mare atenţie armarea nodului, pentru ca aceasta să stâlpilor la fiecare nivel.
poată fi executată în teren, iar betonarea să fie realizată în condiţii cât mai bune.
Variaţia cu pantă mare a momentelor între valorile maxi.me de semne
Acest obiectiv se poate obţine alegând adecvat diametrele barelor şi poziţionându-le
diferite ale momentelor din stâlpi, de deasupra şi dedesubtul nodului, duce la
pe mai multe rânduri, în special în cazul armăturilor longitudinale ale grinzilor
apariţia unei forţe tăietoare de câteva ori mai mare în nod, În raport cu valorile
prelungite în nod. Pe această cale se pot reduce şi eforturile de aderenţă, uşurându
de pe înălţimea stâlpului. În Fig. 6.lc este reprezentată configuraţia diagramei de
se transmiterea eforturilor la betonul nodului.
forţe tăietoare în stâlpi, inclusiv nodul, în direcţie orizontală. Dacă se pun în
La redactarea capitolului 10 s-au folosit rezultatele unui studiu dedicat evidenţă forţele de legătură ale nodului cu grinda şi stâlpul, care pătrund într-un
comportării şi calculului nodurilor cadrelor de beton armat întocmit de Postelnicu şi nod interior, rezultă valoarea forţei tăietoare din nod, Vjhd·
Popa [44].
În cazul în care, sub acţiunea unui cutremur puternic, se instalează meca-
nismul de plastificare, forţele de compresiune-întindere din grinzi, în secţiunile de
10.2 Starea de eforturi în nodurile de cadru la limita nodului, corespund dezvoltării articulaţiilor plastice din secţiunile res-
pective.
Examinarea eforturilor secţionale în nodurile structurilor în cadre (Fig. 10.1 a)
evidenţiază faptul că aceste elemente sunt supuse la forţe tăietoare foarte mari în Consideraţii similare se pot face şi pentru evaluarea forţei tăietoare verticale
raport cu cele ce acţionează stâlpii, deasupra şi dedesubtul nodului. din nod. Din considerente de echilibru, se poate scrie următoarea relaţie
aproximativă între forţa tăietoare de proiectare orizontală, Vjhd, şi cea verticală,
Vjv (Fig. 10.ld):
(10.1)
în care hjw şi hjc sunt dimensiunile miezului de beton al nodului, cuprins între barele
de la partea superioară şi cea inferioară. ale grinzii, respectiv între armăturile
1" hjw
,r
r ~Dt\ţ
hjc
-- marginale ale stâlpului.
JVd 10.3 Mecanismul de rezistenţă la forţa tăietoare a nodurilor de cadru

[_
......
".)hd 10.3.1 Modelul Park, Paulay şi Priestley (P&P&P)
Nu există încă un model de comportare şi de calcul unanim acceptat pentru

nodurile de cadru de beton armat supuse la forţe tăietoare aplicate alternant. Dintre
modelele propuse în literatură, cel mai cunoscut şi mai convingător este cel al lui
d) Park, Paulay şi Priestley [3].
Conform acestui model, nodul preia forţa tăietoare prin două mecanisme şi
. Fig. 10.1 Starea de eforturi întrwun nod de cadru: (a) geometria şi schema de principiu a forţelor;
{b} diagrama de momente; {c) diagrama de forţe tăietoare; (d) echilibru/ forţelor tangenţiale în jurul nodului anume:
T. POSTEi..NiCU PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
(i) un mecanism de diagonală comprimată, care acţionează între colţurile beton a grinzii se descarcă la diagonala comprimată formată în nod. Pentru a corecta
nodului unde se află zonele comprimate ale secţiunilor stâlpilor şi grinzilor de la modelul de calcul, se face o ipoteză suplimentară conform căreia din eforturile
limita nodului. tangenţiale de aderenţă dezvoltate în lungul barelor de armătură ale grinzii consi-
derate, aşa cum s-a arătat, uniform distribuite, partea aferentă zonei comprimate a
(ii) un mecanism de grindă cu zăbrele, dezvoltat în tot volumul nodului,
secţiunii stâlpului se transferă componentei diagonală comprimată, iar restul, com-
constituit din:
ponentei grindă cu zăbrele a mecanismului de rezistenţă al nodului. Înălţimea zonei
..- barele orizontale (ramurile etrierilor şi agrafelor) din nod;
comprimate din secţiunea stâlpului poate fi apreciată ca fiind x, =0,8 Vd h,, pentru
..- barele verticale intermediare situate între armăturile din colţurile stâlpilor; stâlpii armaţi simetric, dacă se consideră valoarea caracteristică a rezistenţei beto-
..- un câmp de diagonale comprimate dezvoltat între fisurile înclinate produse nului la compresiune. vd reprezintă valoarea normalizată a forţei de compresiune din
de forţa tăietoare în nod. beton.
X
Pentru simplitate, eforturile de aderenţă prin care se transferă forţele de
întindere-compresiune din armăturile grinzilor la nod se consideră uniform dis-
tribuite pe lungimile barelor între secţiunile grinzilor de la marginea nodului. Pentru ti
~~==l~=--==---:::::::::-:::-~1 ~
1____ _
---------,-----
I
I
I
I
I
un nod interior, componentele mecanismului de preluare a forţei tăietoare sunt

1
I
iYRd Asblfyd I
I I
figurate în Fig. 10.2. I I I
I
(t! ID
\ I
~ I
Forţele de legătură dintre nod şi elementele care pătrund în nod, inclusiv forţele I
I
'I I
de aderenţă prin care barele grinzii se descarcă la nod, sunt reprezentate schematic I
I
I
I
I ~ :
în Fig. 10.2a unde, pentru simplitatea desenului, nu sunt figurate decât barele YRd Asb2fyd i
longitudinale ale grinzilor. ~-~i~---~-=----=~~-~3;=--=+t:=;i.E--
În Fig. 10.2b este reprezentată schematic componenta diagonală comprimată a

mecanismului de rezistenţă la forţa tăietoare, iar în Fig. 10.2c componenta grindă cu a) b)
zăbrele a acestui mecanism.
Pentru a face modelul acoperitor din punctul de vedere al schemei de

dimensionare a armăturilor orizontale din nod, se consideră momentul cel mai
defavorabil al acţiunii asupra nodului, şi anume cel în care fisura, în secţiunea supusă
la moment pozitiv a grinzii, nu se închide datorită acumulării de deformaţii plastice în
armătura de la partea superioară7n ciclul anterior. Se presupune, de asemenea, că,
în această situaţie momentul aplicat este cel corespunzător instalării mecanismului
de plastificare, cu articulaţii plastice la extremităţile grinzii. În aceste condiţii, forţa
care trebuie transmisă la nod prin aderenţă este suma forţei de curgere a armăturii
întinse de la partea superioară (din dreapta, în Fig. 10.2a) şi a forţei dezvoltate în d)
armătura comprimată Asb1 (la stânga nodului, în Fig. 10.2a), egală cu forţa de curgere
Fig. 10.2 Mecanismul de rezistenţă la forţe tăietoare într-un nod de cadru: (a) echilibrul forţelor de
din armătura de la partea inferioară, Asb2. Caracterul foarte acoperitor al acestei legătură; {b) componenta diagonală comprimată; {c) componenta grindă cu zăbrele;
ipoteze decurge din faptul că nu se ţine seama că zona comprimată a secţiunii de (d) distribuţia eforturilor unitare în armături şi distribuţia eforturilor de aderenţă.

T. POSTELNiCU PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
Pentru a obţine o dimensionare acoperitoare a armăturii orizontale din nod, se În felul acesta se poate considera că forţa tăietoare de nod, Asb1fyd - Vc, este
alege valoarea minimă a forţei de compresiune care poate apărea în stâlpul de
preluată în întregime de diagonala comprimată, o fracţiune neînsemnată fiind
deasupra nodului.
distribuită, prin aderenţă, mecanismului de grindă cu zăbrele.
Restul eforturilor de aderenţă, care acţionează pe lungimea he - Xc, se transmit
Forţa tăietoare care dimensionează armăturile orizontale în mecanismul de
componentei grindă cu zăbrele a mecanismului de rezistenţă a nodului. Suma
grindă cu zăbrele provine de la efortul din armătura comprimată a grinzii, care se
acestor forţe trebuie echilibrată de eforturile din armăturile orizontale. Se admite,
transferă nodului prin aderenţă. Aceasta se întâmplă d~torită faptului că la îndoitura
de asemenea, în mod acoperitor, că forţa tăietoare, Vc, din stâlp, se aplică diago-
armăturii comprimate nu se transmit eforturi miezului de beton.
nalei comprimate.
Diagonala comprimată este încărcată la partea inferioară a nodului de o forţă
Pe această bază, relaţia de dimensionare a armăturii orizontale totale din nod,
orizontală egală cu diferenţa dintre forţa dezvoltată în armăturile superioare întinse
Ash, în proiectarea pentru DCH, este:
şi cea din armăturile· inferioare care curg prin compresiune, adică de forţa de
(10.2) compresiune preluată prin betonul grinzii. .o parte din efortul armăturii comprimate
este transmisă, de asemenea, diagonalei nodului pe lungimea zonei comprimate din
în care y Rd =1,2 este un factor care ia în considerare posibilitatea solicitării armă secţiunea stâlpului de la limita inferioară a nodului. Restul forţei tăietoare a nodului
turii în domeniul de consolidare al oţelului, iar fvwd şi fvd reprezintă rezistenţele de este transferat mecanismului de grindă cu zăbrele prin eforturi de aderenţă, în
proiectare ale armăturii orizontale din nod, respectiv a armăturii longitudinale din lungul armăturii inferioare, pe distanţa he- Xc.
grinzi.
Rezultă următoarea expresie de dimensionare a armăturii transversale
În cazul nodurilor marginale situaţia este diferită (Fig. 10.3). Armăturile grin- orizontale a nodului marginal:
zilor sunt îndoite la marginea nodului. Când bara de la partea superioară este
{10.3)
întinsă, la îndoitura barei se aplică nodului o forţă diagonală de compresiune care
echilibrează practic întreaga forţă de întindere din bara de oţel.
La fel ca în cazul nodului interior, factorul y Rd =1,2, iar v d este calculat pe baza
C~s forţei axiale minime din stâlpul inferior. Transmiterea forţelor la nodul marginal este
ilustrată în Fig. 10.3 unde, pentru simplificarea desenului, nu s-au figurat decât
armăturile longitudinale ale grinzii.
Este important de observat că autorii modelului nu consideră necesară verifi-

carea la compresiune a diagonalei de beton. Confinarea betonului din nod, datorată
grinzilor care converg în nod şi armăturii transversale dispuse pe înălţimea nodului,
oferă, în accepţia modelului, rezistenţa necesară diagonalei comprimate.
-------- 10.3.2 Modelul EN 1998-1

10
'T" cs
C"ss
În pofida caracterului raţional al modelului P&P&P, cantitatea de armătură de
forţă tăietoare pe care o furnizează acesta este excesivă faţă de cea necesară
Fig. 10.3 Schema de încărcare a unui nod marginal. conform cercetărilor experimentale.
PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
Într-un studiu amplu, bazat pe interpretarea unui foarte mare număr de I<' .1" Modelul pentru calculul lui a II este mai simplu .. Acesta admite o stare
de laborator efectuate pe plan internaţional, Kitayama, Otani şi Aoyama 1111 i .Jl 1
onwgenă de eforturi unitare în nod, constând din:
formulat următoarele concluzii referitoare la rezistenţa la forţa tăietoare a nod11111111
,._ eforturile unitare tangenţiale, Vj, calculate cu l/jhd/bjhjc, unde bj este lăţimea
cadrelor de beton armat:
secţiunii de calcul a nodului, respectiv zona activă în preluarea forţei
,._ rezistenţa nodului, exprimată prin valorile medii, Vj = lljhd/bjhjc, M1111, 111 1 l,.1
tăietoare (Fig. 10.4). Este de subliniat faptul că aceste valori reprezintă
tăietoare din nod) ale eforturilor unitare tangenţiale, creşte, apr 11. q 11•
numai un indicator al nivelului de solicitare la forţă tăietoare, neavând o
liniar, cu coeficientul de armare orizontala a nodului, Pjh, de la vi::: O, 1 '· /,
semnificaţie fizică anume; ·
pentru Pjh =O (nod fără armătură transversală), până la cca. vi= O,'"·/.
eforturile unitare normale de compresiune, -N/Ac =-v fcd, de la baza
pentru Pjh = 0,006, unde fc rezistenta la compresiune efectivă;
stâlpului de deasupra nodului.
,._ la creşterea armăturii orizontale a nodului peste acest coeficient de ;mi 1.111',
ruperea nodului poate interveni prin zdrobirea diagonalei compr1111.1k, Având în vedere prezenţa unor eforturi de întindere, în direcţie transversală
indiferent de cantitatea armăturii tranversale a nodului şi de valoami 1111 tyl r:~forturilor aII, se consideră o valoare diminuată a rezistenţei betonului la com-
axiale normalizate în nod, vd =N/fcdAc. r1n:~siu~e, rJ fcd = 0,6 (1 - fck I 250) fcd, conform SR EN 1992-1, în care rezistenţa
t::i~racteristică a betonului la compresiune, fck, este exprimată în [MPa]. Se neglijează
Plecând de la aceste constatări, autorii EN 1998-1 au propus o metod5 l>.1/.1!.'\
pe ecuaţiile Rezistenţei Materialelor. ~f'î:~ctul confinării prin armăturile transversale ale nodului, atât asupra valorii a II
(pf'in prezenţa unor eforturi de compresiune orizontale), cât şi asupra rezistenţei
Adoptând, pentru o stare de solicitare din apropierea ruperii, un modPI 1 ·l.1„111
btncmului la compresiune.
de comportare, metoda are un evident caracter convenţional, în principiu in.11 1 1 ·p
tabii. Se obţine condiţia:
La calibrarea formulelor de calcul s-a încercat o anumită apropiere d<. ·n ii

+~V dfc~ +V/
1
11
0'11 =-V dfcd ?.-f] fcd (10.6)
tatele unor teste.
Valorile eforturilor tangenţiale se consideră uniform distribuite în s<.'< \111111«1

de unde se obţine valoarea maximă admisă a efortului tangenţial, v,:
nodului, iar valoarea forţei tăietoare se determină cu:
(10.7)
( l {) /j i
pentru cazul nodurilor interioare, şi cu sau, punând în evidenţă valoarea forţei tăietoare secţionale:
(10.8)
în cazul nodurilor marginale.

în cazul nodurilor marginale, care beneficiază numai parţial de efectul de
Calculul constă în verificarea valorilor eforturilor unitare principale, o 1 '.·1 n 11 ,
!4ln1ngere creat de prezenţa grinzilor, se contează pe 80% din capacitatea betonului,
care trebuie să fie mai mici decât rezistenţa betonului la întindere, re~p< '< t 1\/ 1.i tM:.iluată cu relaţia (10.7), ca urmare a unei confinări inferioare a nodului:
compresiune.
Pentru a obţine rezultate acoperitoare, modelele pentru calculul terl'>ll 111il1 ii {10„9)
principale diferă uşor.
VOLUMUL 11 - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 197

T. POSTELf\JICU PROIECTAREA NODURILOR DE CADRU
Modelul utilizat pentru dimensionarea armăturii transversale este cel folosit

pentru verificarea diagonalei comprimate, completat cu un câmp de eforturi
transversale (orizontale) de compresiune, -Ashfywd· Acestea reprezintă reacţiunile
care echilibrează forţele de întindere dezvoltate în etrieri la curgerea oţelului
produsă de dilatarea betonului comprimat al nodului, în apropierea ruperii.
Criteriul de dimensionare pentru armătura transversală este ca valoarea

efectului unitar principal de întindere, a 1 , să nu depăşească rezistenţa la întinderea Fig. 10.4 Aria efectivă a nodului.
betonuluiJctd·
(iii) Armăturile orizontale trebuie dispuse cât mai uniform, între barele longi-
Această condiţie duce la relaţia:
tudinale de sus şi de jos ale grinzii, pentru a realiza o funcţionare optimă a meca-
v2 nismului de grindă cu zăbrele.
P jhfywd ::". J. j J. - fctd' (10.10) (iv) Forţele de compresiune diagonale sunt echilibrate de eforturile de întin-
ctd +V d cd
dere din etrieri, ancoraţi prin petrecere pe după armăturile verticale. Prin adoptarea
în care p jh reprezintă coeficientul de armare transversală a nodului. unor armări cu mai multe ramuri de etrieri la interiorul nodului se reduc atât
deschiderile „bolţilor", cu tiranţii constituiţi de ramurile perpendiculare pe direcţia
Punând în evidenţă aria totală, Ash, a ramurilor orizontale ale etrierilor din nod forţei, cât şi valorile forţelor de aderenţă aferente. Superioritatea modului de
dispuse între armăturile grinzii de la partea superioară şi cele de la partea inferioară aranjare a armăturii cu ramuri multiple, în raport cu cel numai cu etrieri perimetrali,
a acestora, precum şi valoarea forţei tăietoare de proiectare (obţinută cu relaţiile apare evidentă din compararea schemelor din Fig. 10.Sa şi Fig. 10.5.b.
(10.4) sau (10.5) se obţine:
For e dia anale de
compresiune
Ashfywd > {Vjhd / bjhjcJ2
f ccd (10.11)
bjhjw - fccd +v dfcd
~:::;;;..,._~==,-
!
I
~
Pentru a obţine valori acoperitoare, v d din ecuaţia (10.10) se determină pentru
..,._ ,:__Vsh
valoarea minimă a forţei axiale de compresiune de deasupra nodului, în situaţia de ....;- ,__
I
proiectare seismică.
Sunt de făcut unele observaţrl în ceea ce priveşte alcătuirea armăturii Ash· a) b)
Fig. 10.5 Forţe de interacţiune între barele stâlpului şi betonul nodului. Vedere în plan.
(i) Ramurile de etrier care fac un unghi cu direcţia forţei tăietoare au o
contribuţie la rezistenţa nodului egală cu proiecţia forţei din bare pe această
(v) Armarea transversală a nodului nu trebuie să fie mai mică decât cea pre-
direcţie.
văzută în zona critică a stâlpilor. O atenţie specială trebuie avută pentru prinderea
(ii) Numai armătura dispusă la interiorul lăţimii de calcul (efective) a no- adecvată a barelor verticale de la colţurilor stâlpului, care nu beneficiază de
dului, definită în Fig. 10.4, se consideră activă în armarea transversală a „sprijinul" grinzilor care pătrund în stâlp şi care, dacă nu sunt legate suficient de d~s,
nodului. în colţuri, de etrieri, pot flamba.
10.3.3 Comparaţie între rezultatele utilizării celor două modele Pe toate graficele sunt marcate şi valorile Vmax corespunzătoare condiţiei de
verificare a eforturilor unitare principale de compresiune, stabilite cu relaţia (10.7).
EC8-1 permite folosirea alternativă a ambelor modele şi metode prezentate la
10.3.1, respectiv 10.3.2. Din acest motiv, este cu totul îndreptăţit să se cunoască în Se pot face următoarele constatări:
ce măsură rezultatele furnizate de acestea sunt compatibile. Comparaţia celor două (i) Cantitatea de armătură cerută de aplicarea relaţiei (10.10) este foarte
modele arată însă că acestea duc la rezultate destul de diferite. sensibilă la variaţia valorilor lui Vd şi Vj şi depinde de rezistent.a betonului. Cantitatea
de armătură rezultată din aplicarea metodei P&P&P este proporţională cu valorile Vj,
În Fig. 10.6 se reprezintă variaţia procentului armăturii necesare obţinut prin
depinde puţin de Vd şi nu este influenţată de calitatea betonului.
aplicarea celor două metode, împreună cu curbele corespunzatoare aplicării relaţiei
din Pl00-1 (vezi 10.3.4), exemplificativ, pentru două valori ale fortei axiale (ii) La valori relativ mari ale efortului unitar de forfecare, creşterea armăturii
normalizate şi două clase de beton. transversale nu mai este indicată deoarece intervine plafonarea corespunzătoare
depăşirii rezistenţei diagonalei comprimate, stabilite cu relaţia (10.7).
4 ------T------;--(d) 1------;
lOOp·h ------t------j---- j- ----i (iii) Reprezentarea suprapusă a cerinţelor de armare corespunzătoare celor
3 ------+-----+----
I I
I
I
-----i
I
două metode arată că modelul P&P&P cere mai multă armătură decât modelul
2.5 ------+------1----- -4------~
: I (b) I (a) : bazat pe ecuaţiile RM, la valori Vj mai mici. Situaţia este inversă dacă valorile Vj sunt
2 ------r------~-- - ------1
1.5
I
------+------b --- -t- ---~
I I I
mai mari decât o anumită limită, care depinde de calitatea betonului. Când calitatea
1 ______ L_ --
I
.JJ~L __ J __ I I betonului scade, domeniul în care ecuaţiile RM cer mai multă armătură decât
0.5 --- - - --~---- ~------~
I I I I modelul P&P&P creşte.
0 ------I-----+---- +-----1 o --
-0.5 "t------t-1--,,..;.1_ ___..--11--1----11
·1 -t-----i--,---,---..,.-----.-_, Şi mai depărtate apar rezultatele obţinute prin aplicarea celor două metode, pe
o 2 4 6 o 2 4 6 8 10 12
de o parte, şi rezultatele testelor, pe de altă parte. Studiul lui Kitayama et. al [41], pe
I V = Vjh I bj hjc ( N/mm 2) I I v = \ljh I bj hjc ( N/mm 2) I baza prelucrării unui mare număr de cercetări experimentale pe modele de noduri
a) Beton C20. vd = 0,2
b) Beton C30, vd = 0,2 de cadre de beton armat, arată că pentru o valoare dată a efortului tangenţial de
forfecare, din teste rezultă că este necesară o cantitate mult mai mică de armătură
transversală, în raport cu cea furnizată de oricare din cele două metode de
1 1.5 dimensionare. O anume apropiere se înregistrează numai pentru situaţiile cu valori

0.8 Vd relativ mari(> 0,4). Concluzia care se impune în urma acestei comparaţii-este că la
0.6
proiectarea nodurilor se poate aplica metoda care, în cazul respectiv, duce la cerinţa
0.4 0.5
0.2 minimă de armare a nodului.
o
·0.2
A doua problemă importantă care intervine la proiectarea nodurilor este
-0.5 " t - - - - - . , . . . - - - - - - , _ _ ,_ ___,
o 2 4 5
o 2 4 6 verificarea eforturilor principale de compresiune, altfel spus verificarea diagonalei
IV = Vjh I bj hjc ( N/mm 2) I Iv =Vjh I bj hjc ( N/mm 2) I comprimate.
c) Beton C20, vd= 0,4
d) Beton C30, vd = 0,4 În modelul P&P&P verificarea betonului comprimat este oarecum ignorată,
aceasta din cauza faptului că cele două mecanisme, al diagonalei comprimate şi al
Fig. 10.6 Procentele de armare orizontală a nodurilor cu oţel PC 52, pentru 2 calităţi de beton
şi 2 valori de Încărcare verticală normalizată. Curbele a, b, c, d sunt determinate, În această ordine, grinzilor cu zăbrele multiple acţionează simultan. În felul acesta, numai o fracţiune.
cu relaţiile (10.2), (10.10), (10.15) şi (10.7) [44] din forţa tăietoare aplicată nodului revine diagonalei.
În schimb, în cazul metodei din EC8-1, verificarea nodului la compresiune Astfel, verificarea nodurilor la eforturi principale de compresiune se face,
diagonală poate fi verificarea critică care dictează dimensiunile nodului şi, în anumite potrivit prevederilor Pl00-1, cu expresia:
condiţii, chiar dimensiunile stâlpilor.
(10.12)
Structura expresiei (10.7) evidenţiază faptul că pe măsură ce eforturile normale
de compresiune cresc, respectiv valorile Vd sporesc, rezistenţa diagonalei com-
primate scade foarte mult, anulându-se la valori Vd care se întâlnesc frecvent în pentru nodurile interioare, şi
structurile reale. Vj ;S; 0,25fcd (10.13)
În Fig. 10.7, variaţia eforturilor tangenţiale capabile cu variaţia forţei de com- pentru nodurile marginale, în care fcd este rezistenţa de proiectare a betonului la
presiune normalizate evidenţiază pregnant acest efect. compresiune.
Rezultă şi de aici că procedura de verificare a nodurilor prevăzută în EC8-1 este Relaţia similară cu cea din codurile americane [4] a fost inclusă şi într-o
prea acoperitoare, chiar inacceptabilă în anumite situaţii. versiune ·anterioară a codului de proiectare seismică (P 100-82) sub forma:
V max
(10.14)
(MPa)
16 în care Rt reprezintă rezistenţa de calcul la întindere conform vechiului standard

de proiectare a elementelor structurale de beton armat (STAS 10107/0-90).
14
Relaţia reţine numai dependenţa rezistenţei nodului de calitatea (rezistenţa)
12
betonului. Relaţia, deşi foarte simplă, se dovedeşte satisfăcătoare în majoritatea
10 situaţiilor şi ţine seama şi de efectul favorabil al confinării nodului de către
8 grinzile care converg în nod. Întrucât acest efect este mai puţin eficient la nodu-
rile marginale, capacitatea acestora este redusă faţă de cea a nodurilor inte-
6
rioare.
4
Exprimând în fond capacitatea betonului nodurilor la compresiune, este
2
justificat ca relaţia să· fie exprimată în funcţie de rezistenţa betonului la com-
o 7 presiune.
o 2 3 4 5 vd
Fig. 10.7 Variaţia valorii maxime a efortului unitar tangenţial din nodurile de cadru calculate: Comparaţia între rezultatele aplicării expresiilor (10.7) şi (10.12) este repre-
(a) cu expresia (10.7.) şi (b) cJexpresia (10.12), pentru 4 clase de beton zentată graficîn Fig. 10.7.
În ceea ce priveşte relaţia de dimensionare a armăturilor orizontale din nod, s-a

10.3.4 Prevederile codului naţional
urmărit corectarea neconcordanţei între rezultatele testelor fizice şi rezultatele
obţinute prin aplicarea celor două modele de calcul descrise anterior. Astfel,
Expresiile de evaluare a rezistenţei nodurilor la forţa tăietoare, date în codul
cantitatea necesară de armătură, conform modelului P&P&P, adoptată şi în Pl00-1,
naţional Pl00-1, urmăresc să corecteze neconcordanţele prevederilor din EC8-1 cu
comportarea acestor elemente, aşa cum rezultă din studiile experimentale şi din a fost redusă cu 20% şi s-a renunţat la aplicarea coeficientului y Rd. Au rezultat
performanţa acestor elemente la cutremur. expresiile de dimensionare:
(10.15) 10.4 Probleme de alcătuire constructivă
10.4.1 Ancorajul armăturilor grinzilor în nodurile de cadru

pentru nodurile interioare, şi
Eficienţa mecanismului aderenţei dintre armăturile grinzilor şi betonul

(10.16)
nodului este esenţială pentro transmiterea eforturilor la aces.ta şi, astfel, pentru
funcţionarea sistemului structural tip cadru de beton arrriat cu noduri rigide.
pentru nodurile marginale.
Acest mecanism nu poate fi descris prin modele suficient de fidele compor-
În Fig. 10.6 s-a reprezentat şi relaţia între coeficientul armării transversale
tării reale şi suficient de simple pentru aplicarea în practica proiectării. Distri-
necesare în noduri şi valoarea normalizată a efortului tangenţial mediu dată în
buţia eforturilor de aderenţă a armăturilor de la partea superioară a nodului
Pl00-1.
diferă foarte mult de condiţiile ideale existente în încercările clasice de smulgere
Verificarea prin calcul a nodurilor este necesară numai pentru structurile a barelor. Barele aflate la partea superioară a grinzii au condiţii mult mai puţin
proiectate pentru DCH, atât conform Pl00-1, cât şi conform ECS-1. favorabile de aderenţă, ca urmare a tasărij betonului proaspăt şi a acumulării de
apă sub barele orizontale. Forţa totală de aderenţă ce trebuie transmisă la nod
Pentru structurile DCM este suficientă respectarea regulilor constructive
este, în general, foarte mare, iar la baza stâlpului de deasupra nodului, pe o
prevăzute în coduri. Şi această prevedere reprezintă o recunoaştere a faptului că
anumită zonă a structurii acestuia, apar eforturi de întindere şi fisuri, astfel încât
procedeul de dimensionare a nodurilor este acoperitor.
dezvoltarea unei fisuri de despicare pe o anumită lungime în jurul barelor este
Mecanismul de grindă cu zăbrele care fundamentează relaţiile (10.15) şi inevitabilă. Pe de altă parte, distribuţia eforturilor de aderenţă pe circumferinţa
(10.16) include printre componente armătura verticală care asigură dezvoltarea armăturii nu este uniformă, valorile eforturilor de la partea inferioară a barei,
unui câmp de întinderi verticale, care echilibrează componentele verticale ale care se transmit direct la nod, fiind substanţial mai mari decât cele de la partea
diagonalelor comprimate din beton la nodurile" grinzii cu zăbrele.
11 superioară (Fig. 10.Sa). Acestea pot să fie transmise la stâlpi numai prin meca-
nismul de rezistenţă la lunecare prin frecare, ca efect al unei armături eficiente
Barele intermediare situate între armăturile de la colţuri, dispuse pe laturile
de conectare şi al forţei axiale de compresiune a stâlpului.
cu lungimea paralelă cu direcţia forţei tăietoare, pot juca acest rol.
Pentru a asigura transmiterea forţelor din armăturile orizontale ale grinzii la
Cantitatea de armătură verticală suplimentară necesară, situată între barele
nod în aceste condiţii dificile de aderenţă, se poate acţiona, în principal, pe trei
dintre colţurile stâlpilor, se determină cu relaţia:
căi:
(10.17) (i) Prin prevederea unei armături transversale pe direcţia barelor din grindă
care împreună cu forţa axială de compresiune din stâlpul de deasupra nodului
poate crea un efect de confinare. Aceasta este în măsură să îmbunătăţească
Coeficientul 2/3 ţine seama de unghiul, în mod obişnuit mai mic, format de aderenţa sub acţiuni seismice intense printr-o acţiune de strângere a fisurilor de
direcţia diagonalei comprimate a câmpului de compresiune a grinzii cu zăbrele despicare. Acest rol este jucat de armăturile intermediare verticale ale stâlpului,
cu verticala, în comparaţie cu unghiul diagonalei nodului. care participă şi la preluarea forţei tăietoare verticale din nod. Este de observat
De asemenea, prin introducerea acestui coeficient se urmăreşte diminuarea că armăturile stâlpului îndeplinesc rolul de conectori în mecanismul de rezistenţă
unor supradimensionări datorate caracterului prea acoperitor al relaţiilor de prin frecare echivalentă, fiind ancorate de o parte şi de alta a planului potenţial
dimensionare a armăturii orizontale a nodului. de rupere. Creşterea peste o anumită limită a armăturii verticale nu mai sporeşte
rezistenţa la aderenţă, întrucât intervine zdrobirea betonului la contactul cu Se examinează echilibrul unei bare de la partea superioară a grinzii, pe lungimea
nervurile barelor, iar ruperea apare prin smulgerea barei împreună cu betonul nodului. Armătura de la partea superioară,As1, este, în marea majoritate a cazurilor,
situat între nervuri (Fig. 10.8 b). mai mare decât cea de la partea inferioară, Asz. În situaţia prezentată în Fig. 10.9,
formarea articulaţiilor plastice în grinzile adiacente nodului implică atingerea
+-I1 II +- valorilor de proiectare ale momentelor capabile sub moment negativ, la stânga, şi
I
I
I
I
sub moment pozitiv, la dreapta. Aceasta înseamnă că în armăturile întinse, As1, sus,
_ _LI __________ J._
I
I I
la stânga, şi As2, jos, la dreapta, se atinge curgerea prin întindere, respectiv efortul
a) b) unitar fvd·
Fig. 10.8 Condiţii de ancorare În nod a barelor superioare ale grinzilor: Echilibrul unei bare de la partea superioară este reprezentat în Fig. 10.9b. În
(a) distribuţia eforturilor de aderenţă; (b) cedarea ancorajului prin smulgerea armăturii secţiunea din dreapta, bara comprimată este supusă unui efort unitar inferior celui
de curgere, deoarece As2 < As1·
(ii) Prin reducerea diametrelor barelor care pătrund în nod, având în vedere
condiţiile defavorabile de manifestare a aderenţei în lungul acestor bare. În cazul În· plus o anumită fracţiune din efortul de întindere din armătura As2 este
nodurilor interioare, dacă armăturile sunt continue şi traversează nodul, lungimea echilibrat de efortul din zona comprimată de beton.
pe care se poate ancora bara este dată de dimensiunile stâlpului şi singura În aceste condiţii, efortul unitar dezvoltat în armătura comprimată As2 poate fi
modalitate de a reduce valorile eforturilor unitare de aderenţă este reducerea aproximat cu:
diametrului barelor.
Se pune problema determinării diametrului maxim al barelor grinzilor cărora li

se poate asigura ancorajul în interiorul nodului.
în care factorul 0, 75 introduce contribuţia betonului în preluarea forţei de
În Fig. 10.9 se prezintă un nod interior de cadru împreună cu forţele de legătură compresiune din încovoiere.
cu grinzile situate la stânga şi la dreapta acestuia, corespunzătoare dezvoltării
Eforturile tangenţiale, rm, dezvoltate pe lungimea nodului, considerate uniform
articulaţiilor plastice (Fig. 10.9a). Diametrul barelor longitudinale este dbL·
distribuite, echilibrează suma eforturilor din armătură, la stânga şi la dreapta
,-----------,-
! I
nodului.
As1/yct : I Asl o;~1 ' . 2 d2
i:.E=- - --1 dbL hcTm =· --Vyd+
rrdbl u r ) rr .ţ
G 51 = - - J y d
( As1 )
1+ - (10.18)
~<m dbL Tr -
As1 f yd ,.......;;;=--=---=--. As1cr~1 4 4
:
I
i
I +--- : :
--=---=,,..--,,,=--'I+-- sf A 52
i( i\'\
.__!
MC-l
Rd1
I
t I )
I
(+)
M Rd
l
„J<---~-~
he l
şi
(10.19)
I I
I I
I I
I I
:r- --:>:
l
----1
Rezistenţa la smulgere a barelor este dată de rezistenţa aderenţei betonului la
I ,~ he As21f yd
armătura de oţel (rb) şi de eforturile de frecare (r1) datorate forţei de compresiune
a) b)
aplicate nodului de stâlpul superior.
Fig. 10.9 Acţiunea grinzilor asupra nodului: (a) echilibrul forţelor la formarea articulaţiilor plastice;
(b) echilibrul forţelor aplicate barelor orizontale din nod Tmax =Tb + Tf
Se poate Iua: . În Fig. 10.lOb se indică o altă soluţie care constă în întărirea armării grinzii,
Tb =2,5 f ctm 1 până la o distanţă suficientă de capătul acesteia, cu o armătură suplimentară.
Aceasta se întoarce pe verticală, sau se înclină, ajungând pe părţile opuse ale
în care f ctm este rezistenţa medie la întindere a betonului. Această valoare poate fi
grinzii, articulaţia plastică fiind plasată, teoretic, în secţiunea de la marginea zonei
considerată acoperitoare dacă se are în vedere că se neglijează ancorarea barelor
cu armătura suplimentară, unde se iniţiază curgerea armăturilor.
în afara nodului, iar condiţiile de aderenţă sunt îmbunătăţite prin efectul de con-
finare executat de etrieri, de armătura de la partea superioară a grinzilor transver- Regulile constructive recomandate privind armarea longitudinală şi transversală
sale, precum şi de betonul grinzilor care întră în nod. sunt indicate în Fig. 10a şi 10b.
Luând pentru coeficientul de frecare valoarea acoperitoareµ!= 0,25, rezultă I Secţiunea critică I Secţiunea critică
Tf =0,25vdfcd, astfel încât: _ J... _ _ _ _ _ 'IJt.-~__::;=::;.._o_.s_hh!l--,lr
I I
L1~~.!:::::::i:::::;::::::;::::::;:::;::;;::l=i:~+:i=i:::j::i:~1t
Tmax = 2,5 ferm+ 0,25 Vdfcd {10.20) I hb
I I J.
Introducând valoarea {10.20) în relaţia (10.19) şi înlocuind/cd:= 7 ferm, se obţine,
iI J_
-r----- -
v~
după rotunjire, următoarea expresie pentru diametrul maxim dbL al barelor grinzii
a) b)
care se ancorează în nod:
Fig. 10.10 Detalierea zonei plastice localizate la distanţă de feţele nodului;
. 1+0,8vd h I,, este lungimea zonei critice
d bt >IO.ferm
- A c
(10.21)
' fyd 1+0,75~
As1
10.4.2 Aspecte particulare ale ancorării armăturilor în nodurile marginale
În relaţia (10.21) nu se aplică coeficientul VRd valorii fyd, considerând că astfel se
ţine seama de faptul că o parte din eforturi se transmit şi prin mecanismul de La un nod marginal, momentul capabil al grinzii echilibrează momentele din
diagonală comprimată. Din acelaşi considerent s-a introdus şi factorul O, 75 aplicat două secţiuni de stâlpi, respectiv secţiunea de deasupra şi cea de dedesubtul
raportului ariilor. nodului, spre deosebire de situaţia nodurilor interioare, unde nodul este mărginit
de ambele părţi de grinzi. Ca urmare, la a'rmări identice ale grinzii la extremităţile
(iii) Prin alegerea poziţiilor articulaţiilor plastice la distanţă de secţiunea de dinspre stâlpul interior şi dinspre stâlpul marginal, cerinţa de deformaţie în capătul
la marginea nodului. În acest fel se evită propagarea efortului de curgere în dinspre nodul marginal este mai mare.
interiorul nodului şi, prin urmare, se evită degradarea aderenţei. În Fig. 10.10
Deformaţiile mari de întindere din armătura gnnz11 nu se compensează,
sunt indicate două soluţii din această categorie. La alegerea poziţiilor teoretice
ale articulaţiilor plastice trebuie avJt grijă ca prin reducerea distanţei dintre
uneori, la descărcare, şi fisurile la faţa grinzii nu se mai închid (Fig. 10.11). Din acest
motiv, în anumite momente forţele de compresiune din încovoiere se transmit la
articulaţiile plastice să nu sporească excesiv cerinţele de ductilitate.
nod exclusiv prin armături, nu şi prin betonul grinzii. Ca urmare a solicitării
Soluţia din Fig. 10.lOa prevede realizarea unei vute la marginea grinzii, fiind alternante, după un număr de cicluri, aderenţa betonului nodului se degradează
indicată mai ales în cazul grinzilor cu deschidere mare. Lungimea pe care se pe o porţiune relativ însemnată de la marginea grinzii. În aceste condiţii, este
propagă efortul de curgere în armăturile grinzii şi implicit rotirea capabilă pot aproape întotdeauna necesară îndoirea armăturilor grinzii la marginea exterioară a
spori substanţial, dacă variaţia înălţimii secţiunii se alege judicios, pe măsura
nodului, cea mai mare parte a forţei de ancorare fiind asigurată de reacţiunile
reducerii momentelor încovoietoare. betonului aplicate la interiorul îndoiturii armăturii. Pe de altă parte, stratul de
acoperire al armăturilor de la marginea exterioară a stâlpilor se pierde relativ uşor, Jiil- prevederea de piuliţe de ancorare pe capetele filetate ale armăturilor
nefiind protejat de grindă, dar şi ca urmare a eforturilor de aderenţă dezvoltate pe (Fig. 10.12d).
suprafaţa armăturilor stâlpilor şi a porţiunii verticale a armăturilor din grindă.
r ___
I
~ secţinnea de nnde se măsoară
_l__ ____ lnngimea de ancorare
~ 11 reit
_Jh ___ _
_31P____ ___...
1 - 1- - - - - - - - ._
1 I
_,,,,.' , - - - - - - - - - - - - - -
T I dbL ?: 0.t75hc
li~ J i
Îv~ m n ( 0.5hc, lOdb )
a) b)
Fig. 10.11 Realizarea ancorării armăturilor din grindă În nodul marginal. ----------- - -----------
În EC8-1 se fac o serie de recomandări constructive pentru armarea nodurilor

marginale, care ţin seama de condiţiile specifice ale acestora. Astfel:
~ '
p
(i) Lungimea de ancorare a armăturilor grinzii în nod se măsoară de la o dis-
tanţă de la marginea grinzii egală cu minimul dintre jumătatea înălţimii secţiunii
stâpului şi 10 ori diametrul barelor grinzii.
~
-~'
(ii) Dacă secţiunea stâlpului nu este suficientă pentru a permite un ancoraj

drept dincolo de secţiunea precizată la (i), se pot aplica soluţiile din Fig.10.12a, c
sau d, constând din:
..,. curbarea şi prelungirea pe verticală a barelor. Pentru a se putea mobiliza
:-1 ----------- :-1 -----------
Fig. 10.12 Posibilităţile de ancorare a armăturilor grinzii Într-un nod marginal:
eficient mecanismul diagonală comprimată a nodului, îndoirea barei (a) Îndoirea barelor În interiorul nodului; {b} condiţii pentru armăturile transversale montate la îndoire;
(c) prelungirea grinzii cu o consolă exterioară; (d) ancoraje mecanice.
grinzii trebuie făcută spte marginea exterioară a nodului (la mai mult de
O, 75 he de faţa interioară a stâlpului, Fig. 10.12a);
Pl00-1 nu conţine explicit asemenea proceduri pentru proiectarea nodurilor
..,. în nici un caz nu este permisă îndoirea armăturilor în afara nodului, în
marginale de cadru, pe considerentul că majoritatea cazurilor se referă la situaţii
stâlpi (figurat cu linie întreruptă în Fig. 10.12a);
particulare. Consultarea acestor reguli este însă, fără îndoială, întotdeauna recoman-
..,. pentru a evita zdrobirea betonului sub îndoitura barei, se recomandă
dabilă.
plasarea unor bare scurte la interior, ca în Fig. 10.12b;
..,. ataşarea unei console scurte, ca în Fig. 10.12c, pentru a obţine lungimea (iii) Pentru reducerea eforturilor de aderenţă, este întotdeauna preferabil să .se
de ancorare necesară; utilizeze bare cât mai subţiri. Datorită faptului că ancorajul armăturilor în nodul
ANCORAREA ŞI ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR
exterior este asigurat, în cea mai mare parte, prin îndoitura armăturilor, aici til 1 11. i1
r
este necesară limitarea diametrului armăturilor grinzii ancorate în nod, prin r (·I. 11.1.1
11. ANCORAREA ŞI ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR
(10.21).
11.1 Mecanismul aderenţei
10.4.3 Alte reguli constructive
Realizarea unor ancoraje eficiente reprezintă un obie~tiv esenţial al proiectării
Regulile constructive de armare transversală a nodului prevăzute în EC8 1 "1 111 t~lementelor de beton armat.
codul românesc de proiectare seismică sunt foarte apropiate. O utilizare completă a barelor de armătură presupune asigurarea unei lungimi
Potrivit acestor prevederi, armarea transversală a nodurilor nu trebui(• "· 1 I w de ancorare astfel aleasă încât bara să nu se smulgă din beton înainte de a epuiza
capacitatea sa de rezistenţă.
mai mică decât cea care se montează în regiunile critice ale stâlpilor '>1I11. 11 i •
dedesubtul sau deasupra nodului, care este mai mare dintre acestea. De asemenea, obţinerea unor înnădiri corecte, în măsură să realizeze un
t:r~msfer sigur al forţelor între barele înnădite, reprezintă o cerinţă fundamentală a
Ce înseamnă aceasta în mod concret? Pentru structurile DCH se impt1111 · 1 .1
t'.Jroiectării.
armătura transversală din zonele critice ale stâlpilor să reprezinte cel pu~111 1111
coeficient volumetric mecanic de armare, Wwd, de 0,08. De exemplu, pentt 11 111.i ·I Calitatea răspunsului seismic, exprimată prin stabilitatea histeretică, respectiv
5500 şi beton C30/37 rezultă un procent al armăturii orizontale, Psh, de cPI p11t.i11 conservarea capacităţii de disipare a energiei pe durata atacului seismic, este
0,185%. Trebuie îndeplinite şi alte prevederi, cum sunt cele referitoare la cfr.!.111\.i influenţată decisiv de calitatea ancorajelor şi a înnădirilor. Degradarea aderenţei este
minimă între etrieri, sh < min (6dbL; ba/3; 125 mm). Creşterea procentului dt 111.11 ii (:~chivalentă cu apariţia unor lunecări relative între barele de oţel şi betonul în care
transversale peste 0,5% nu este justificată pentru că, aşa cum arată stud1l ii l11i sunt înglobate. Degradarea aderenţei are ca efect sporirea eforturilor din armături,
Kitayama citat anterior, peste această limită rezistenţa nodului la forţa tăieto;111 · 1HI dacă ancorajele sunt suficient de mari, şi strângerea buclelor curbelor forţă-depla
mai creşte. sare, în condiţiile acţiunii ciclice alternante. Pe de altă parte, ruperea aderenţei şi
pierderea ancorajelor şi a înnădirilor reprezintă una din dintre cele mai casante
În cazul structurilor proiectate pentru DCM, nu se indică o valoare rn111111 LI
forme de cedare, care afectează grav stabilitatea locală sau generală a structurilor de
necesară coeficientului de armare, Wwd, în zonele critice ale stâlpilor, ci 11l 1: 11.li
beton armat.
condiţiile de alcătuire ale armăturilor transversale (dbh ~ max [6 mm; di)L/4;] ·;-1
min [8 dbL; ba/2; 175 mm]). Aceste condiţii corespund, în situaţii obişnuit(', 11111it Pentru a explica prevederile codurilor privitoare la măsurile de asigurare a
procente ale armăturii transversale de ordinul 0,15%. ;;rncorajelor, este oportună o foarte succintă discuţie iniţială asupra problematicii
::lderenţei dintre beton şi armăturile de oţel.
În nodurile în care pătrund grinzi pe toate cele 4 feţe ale nodului cu lăţirrw.i iii·
cel puţin 75% din dimensiunea secţiunii transversale a stâlpului armătura or 1/rn 1 La aplicarea unei forţe de întindere unei bare de oţel, care tinde să o smulgă din
tală poate fi distanţată la dublul distanţei dintre etrierii din stâlpi, dar nu m.11 1111 ilt betonul în care este înglobată, la interfaţa între beton şi armătură (pe suprafaţa
de 150 mm. laterală a barei) se dezvoltă forţe de legătură (Fig. 11.la). Componentele orizontale
ale acestor reacţiuni tind să foarfece betonul, în timp ce componentele radiale tind
să producă fisuri de despicare prin eforturile de întindere inelare, dezvoltate în
jurul barelor de oţel (Fig. 11.lb şic).
)ncleştarea" armăturii de oţel în beton reprezintă principala componentă. a

mecanismului aderenţei dintre cele două elemente. În cazul armăturilor cu suprafeţe

T. POSTELNICU ANCORAREA ŞI ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR
profilate, pierderea conlucrării cu betonul şi smulgerea sunt datorate, în mod Efectul negativ al tasării asupra conlucrării este mai mic la barele orizontale
obişnuit, fisurilor de despicare formate în lungul barei. Pierderea aderenţei poate fi situate la marginea inferioară a elementului şi mai mare la barele de la partea supe-
asociată cu depăşirea rezistenţei betonului la întindere, întrucât şi rezistenţa la rioară, acestea fiind încadrate în clasa armăturilor cu condiţii nefavorabile de
forfecare a betonului este proporţională cu rezistenţa la întindere. aderenţă.
(iv) Suprafaţa armăturilor. Barele cu suprafaţa laterală profilată asigură, evi-

,---------
1
//
----
-r---...'
---v-..' dent, o conlucrare cu betonul net superioară celei oferite de barele cu suprafaţa
I I \
netedă. În prezent, practic nu se mai foloseşte oţel cu suprafaţa netedă (neprofilată)
I I ' t I' \
I
I
I
\
-~-
JI' "-
\
I
pentru armătura principală de rezistenţă, tocmai pentru a obţine proprietăţi de
I \ i I
aderenţă superioare.
a) I b) '' _..../
/
L--------- (v) Natura solicitării. Barele comprimate prezintă aderenţă mai bună decât
cele întinse. În zonele întinse, betonul este microfisurat, situaţie care reduce
conlucrarea armăturii cu betonul.
r- -1
I I I
I I I
I tl I
I I I
I I I
Fig. 11.1 Mecanismul aderenţei la bare cu suprafaţa laterală profilată:
I I I
I I I
(a) Încercarea de smulgere; (b) eforturi de Întindere inelare În betonul din jurul barei; I I I I
(c) fisuri de despicare. I I
tt_tt_ _ _ JI
IL _ _ _
Principalii factori care influenţează conlucrarea betonului cu armăturile de oţel Fig. 11.2 Împănarea În beton a barelor comprimate.
sunt identificate astfel:
(i) Calitatea (clasa) betonului. Un beton de clasă mai bună va asigura o ade- În schimb, barele comprimate beneficiază şi de un efect favorabil suplimentar
renţă superioară în raport cu un beton mai slab, întrucât aderenţa este funcţie de de „împănare" în beton, ca efect la dilatării secţiunii transversale şi a presiunii
rezistenţa la întindere a betonului. exercitate pe capătul barei (Fig. 11.2).
(vi) Natura Încărcării. Acţiunile dinamice, ca şi cele de tip seismic, ciclice alter-
(ii) Diametrul barelor de oţel. ~a aceeaşi secţiune totală, armarea cu bare mai
numeroase şi mai subţiri este superioară, din punct de vedere al aderenţei, unei nante, degradează progresiv aderenţa betonului la armăturile de oţel, cu efecte
negative asupra comportării.
armări cu bare mai puţine şi mai groase, ca urmare a faptului că, în primul caz,
suprafaţa laterală a armăturilor este mai mare şi valorile eforturilor tangenţiale de (vii) Acoperirea cu beton a armăturilor şi distanţa dintre armături. Conlucrarea
aderenţă sunt mai mici. dintre beton şi armătura de oţel implică transmiterea eforturilor de la barele de oţel
la betonul elementelor structurale.
(iii) Poziţia armăturilor În elementu/ de beton armat. „Tasarea" betonului, mani-
festată la întărire, duce la pierderea contactului betonului cu barele de oţel, la Dacă distanţa dintre bare, sau acoperirea cu beton, nu sunt suficiente, eforturi.le
partea inferioară a acestora, şi, implicit, la reducerea aderenţei. care se dezvoltă în betonul înconjurător barelor pot depăşi rapid rezistenţa acestuia
·r. F>OSTEL..!\ilCU ANCORAREA ŞI ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR
şi, ca urmare, pot apărea fisuri de despicare ca în Fig. 11.3, pierzându-se conlucrarea. în care:
Cu cât diametrul barei este mai mare, cu atât acoperirea cu beton şi distanţa dintre fctd este rezistenţa de proiectare de întindere;
bare trebuie să fie mai mari. '71 este un coeficient care introduce influenţa condiţiilor de aderenţă:
'71=1,0 pentru aderenţă bună, condiţie îndeplinită pentru barele
Problema poate apărea mai cu seamă în zonele de înnădire ale armăturilor,
situate la partea inferioară a elementelor;
unde spaţiul dintre bare se reduce drastic, dacă nu se prevăd decalări ale secţiunilor
111=0,7 pentru barele situate la marginea superioară a elementelor de
de înnădire şi dacă nu se prevăd îndoiri adecvate ale barelor pentru a mări distanţa
dintre ele. beton armat;
'72 este un coeficient care ţine seama de condiţiile mai severe de
aderenţă ale barelor groase (d este diametrul barei):
o o o
o o '72 = (132-dbi)/100 ~ 1,0.
Dacă într-o secţiune a unei bare de oţel, de diametru db1, se doreşte să se

dezvolte un anumit efort unitar, Osd, bara trebuie prelungită dincolo de această
secţiune cu o lungime fb,rqd, suficient de mare pentru ca acest efort să poată fi
transmis prin aderenţă efortul la betonul înconjurător (Fig. 11.4).
Fig. 11.3 Fisuri de despicare În jurul barelor situate la distanţă
prea mică sau cu acoperiri insuficiente. r------- As cr sd
1
I
(viii) Confinarea (fretarea) betonului. ,,Împănarea" profilului de pe suprafaţJ I
I
laterală a armăturilor în beton produce tensiuni inelare în jurul armăturilor şi fisuri I
I
longitudinale. Prin prevederea unei armături transversale, se poate obţine o redu· I
cere a deschiderii fisurilor şi, în consecinţă, o îmbunătăţire a aderenţei. I
L ______ _
Având în minte factorii care influenţează conlucrarea betonului cu armătura Fig. 11.4 Schema de calcul a lungimii de ancorare.
şi sensul în care se manifestă această influenţă, în funcţie de situaţia concretă, se
pot alege soluţiile cele mai eficiente sub aspectul ancorajelor şi înnădirilor dintre Echilibrul barei de oţel se exprimă prin relaţia:
bare.
rrd 2
- - Osd ~ n db1 fb,rqdfbd (11.2)
4
11.2 Proiectarea ancorajelor de unde:
(J"sd dbl
Măsurile de ancorare şi înnădire a barelor sunt reglementate de SR EN 1992"·1, Ib,rqd-> - - (11.3)
ft1d 4
pentru cazul acţiunilor neseismice.
Dimensiunea lb,rqd este denumită lungimea de ancorare de referinţă, fiind
Lungimea de ancorare este dependentă de valoarea rezistenţei aderenţei,
asociată unor condiţii curente de realizare a elementelor de beton armat. Lungimea
respectiv, în termenii de siguranţă de cod, de valoarea de proiectare a efortului
de ancorare de proiectare /bd se obţine multiplicând dimensiunea h,rqd cu o serie de
unitar de aderenţă, fbd, evaluată cu expresia:
coeficienţi subunitari, conform SR EN 1992, care ţin seama de posibile condiţii
fbd =2,25 f11f12fctd (11.1) concrete favorabile de aderenţă.

De regulă, lungimea de ancorare se raportează la efortul de curgere al barei Barele trebuie îndoite cu raze de curbură suficient de mari pentru a evita
de oţel, fyd· zdrobirea betonului în zona cotului şi/sau fisurarea oţelului la curbarea acestuia.
Raza minimă la îndoiri este 2,SdbL·
Aplicarea expresiei (11.3} duce la valori ale lungimii de ancorare considerabil
mai mici decât cele utilizate în practica de la noi din ţară până la intrarea în vigoare A doua soluţie constă în prelungirea armăturilor în câmpul vecin cu cel puţin
a actualului cod de proiectare a elementelor de beton armat. lungimea de ancorare hd, dincolo de limita zonei critice.
Astfel, de exemplu, pentru beton C 30 şi oţel PC 52, rezultă: Dacă se adoptă această soluţie, la evaluarea momentelor capabile în secţiunile
grinzilor, de o parte şi de alta a stâlpilor, trebuie ţinut seama de prezenţa armăturilor
/b,rqd = 300 d 16 7d
4x2,25x2
bi=. ' 'bi prelungite din deschiderea vecină.
În secţiunile grinzilor de la marginea stâlpilor în care se dezvoltă momente

pentru bare cu d:::; 32mm, faţă de lungimi de cca. 30 db1, cât furnizau expresiile din
negative, prezenţa unor eforturi de întindere aduse de barele întinse de la partea
vechiul cod naţional (STAS 10107/0-90).
inferioară din deschiderea vecină perturbă într-o oarecare măsură, distribuţia
Ancorarea armăturilor în zona plastică (critică) este, în pnnc1p1u, interzisă, eforturilor în zona comprimată.
datorită faptului că solicitarea ciclică alternantă, dincolo de pragul de curgere,
în cazurile în care, totuşi, ancorarea (înnădirea) armăturilor se face în zona
produce inevitabil degradarea, uneori foarte severă, a conlucrării betonului cu
plastică, de exemplu, la baza unor stâlpi, lungimile de ancorare trebuie mărite
barele de oţel.
pentru a ţine seama de condiţiile nefavorabile de solicitare.
În Fig. 11.5 se indică două moduri de ancorare a barelor de la partea
Pe parcursul lucrării se indică regulile constructive pentru ancorarea armăturilor
inferioară a grinzilor, în zona de reazem, la legătura cu stâlpul cadrului. Una
de oţel în diferite tipuri de elemente structurale.
dintre soluţii este ancorarea armăturilor în nod. Lungimea de ancorare a armă
turilor se măsoară de la o distanţă 5 dbL de la faţa reazemului, pentru a com- O problemă particulară, care poate deveni critică prin implicaţii, este ancorarea
pensa uşoara lunecare a armăturii la marginea nodului. Soluţia este indicată în barelor longitudinale din grinzile de cadru în noduri, pe lungimea pe care trebuie
situaţia în care secţiunea nodului este suficient de mare pentru a cuprinde barele transferate eforturi foarte mari de la armături la beton. Din acest motiv, diametrul
ancorate. barelor grinzilor care intră în nod trebuie limitat.
Problema a fost discutată pe larg la cap.10, unde s-au fundamentat expresiile

l cr pentru stabilirea diametrelor maxime ale armăturilor ancorate în nod, precum şi
1 'I 'I
I I I I
I I detaliile de realizare a ancorajelor.
1, /I
r
11.3 Proiectarea înnădirilor
I
_I_ Dimensiunile de livrare limitate ale armăturilor obligă înnădirea lor în vederea
realizării armării elementelor şi structurilor în ansamblu.
a) b) Ca regulă generală, înnădirile în zonele critice ale elementelor sunt de evitat.

Fig. 11.5 Posibilitatea de ancorare a barelor inferioare din grinzi: Zonele de îmbinare cele mai indicate sunt, evident, zonele cu eforturi mici şi, dacă
(a) În miezul de beton al nodului; (b} în grindă, dincolo de zonele critice. este posibil, nefisurate.
218 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 219
Înnădirile armăturilor de oţel se pot realiza prin 3 tipuri de procedee: {iii) înnădiri prin suprapunere
{i) înnădiri prin sudură Deşi criticabil, mai ales sub aspectul stabilităţii comportării sub cicluri de
acţiuni ciclice, acesta rămâne, încă, cel mai utilizat sistem, datorită simplităţii sale.
Comportarea cea mai bună o au înnădirile prin sudură cap la cap, prin topire şi
Înnădirea prin suprapunere implică transmiterea efortului de la o bară la alta prin
adaos de electrod. De asemenea, aceste îmbinări nu afectează practic betonarea.
intermediul betonului. Efortul barei întrerupte se transmite betonului din jurul
Se acceptă înnădiri cu eclise, centrate pe bare pentru a evita transmiterea barei prin eforturi tangenţiale de aderenţă şi, de la acesta~ tot prin aderenţă, barei
excentrică a eforturilor de la o bară la alta. cu care se înnădeşte (Fig. 11.7).
Îmbinările prin sudarea barelor suprapuse, procedeu larg utilizat până nu de ~-------------------------~
I I
mult pe şantierele de construcţii din România, trebuie evitate. Sunt două motive: .oE- : !22222222222?22222222222227%21 : ____,.,..
..,. suprapunerea duce la o creştere locală a capacităţii de rezistenţă, cu efecte I I
necontrolate asupra dezvoltării zonei disipative; As crs

r-------------------------1
_ _ fo
_ _ eforturi de aderenţă
..,. se creează o obturare a spaţiului de betonare, mai ales la îmbinările

armăturilor din stâlpi.
-E---:
I As~
~
-
'-
- - -
----
~ ~
-
Asa~
~
--
~ : As O's
;
Regulile de realizare şi verificare a sudurilor sunt cele date în C 28-1983
Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel-beton.
Fig.11.7 Transmiterea
eforturilor între barele
! I IÎI IIIII
I
IJ~11î'll'U111 ! cr',+cr;~cr,
A s 0 s"
I I
înnădite pe lungimea de
{ii) înnădiri prin dispozitive de cuplare mecanică
suprapunere într-un !1111111111111111111[1111111111111111111!
Există o varietate largă de asemenea sisteme, care capătă o aplicare din ce în ce element întins centric. I A I
sas 1
1
mai mare, pentru că ele elimină, în mare parte, dezavantajele celorlalte sisteme.
Există sisteme care pot fi utilizate şi în zonele disipative, dacă producătorii garan-
Rezultă că betonul înconjurător barelor de armătură în zona lor de înnădire
tează buna lor comportare la acţiuni ciclice alternante în domeniul neliniar.
prin suprapunere este intens solicitat şi, din acest motiv, betonul dintre bare
Un sistem foarte avantajos îl reprezintă înnădirile cu tije filetate manşonate, trebuie să fie suficient. Spre deosebi,re de practica şantierelor, care utilizează
care elimină necesitatea scoaterii armăturilor din cofraj, sub formă de mustăţi înnădiri cu barele lipite, detaliul corect presupune un strat de beton suficient de
(Fig. 11.6). gros între bare (Fig.11.8).
I
a-a 00 eo sol
~
I
1: <lO :1 e o e 01
I
I
------
dbl
r----~-----~[
l
Fig. 11.8 Înnădirea prin
min (20 l2dbJ
suprapunere a armăturilor:
(a) cu barele lipite; <max (50 m[4dbr)
(b) cu barele depărtate
(recomandabil}. ----- ----- - ---
a) b)
Fig. 11.6 Înnădiri cu tije filetate manşonate
Când barele sunt mai depărtate, apare o comportare diferită. Comportarea înnădirilor barelor comprimate diferă de cea a armăturilor
barelor întinse. Caracteristic pentru înnădirea barelor comprimate este faptul că
Datorită faptului că efortul de întindere se transmite cu o excentricitate, ia
o fracţiune importantă din armătură, uneori, practic întreg acest efort, se
naştere o stare de solicitare care se poate schematiza printr-un model de grindă
transmite prin presiunile exercitate pe beton la capete {Fig. 11.10}.
cu zăbrele {Fig. 11.9a), cu diagonale comprimate şi montanţi întinşi.
Studii experimentale (Leonhardt, Teichen [45]) au evidenţiat, pentru barele cu
Eforturile de întindere din montanţi tind să producă fisuri longitudinale în beton
diametru ~ 20 mm, cedări prin zdrobirea betonului de· 1a capetele barelor sau
şi trebuie preluate de o armătură transversală îndesită. Se remarcă faptul că pentru
exfolierea betonului ca efect al forţei de împingere spre exterior dezvoltate la
angajarea completă a lungimii de înnădire Io, petrecerea barelor trebuie mărită cu
îndoirea barei. Comportarea înnădirii se îmbunătăţeşte substanţial dacă în
distanţa dintre bare.
zonele respective se prevăd etrieri de confinare.
Acesta este specificul ,,înnădirii la distanţă". Problema intervine frecvent la
--1
elementele de suprafaţă (plăcile planşeelor şi pereţii), unde armătura de bordare I
I
a golurilor trebuie să înlocuiască barele întrerupte de gol (Fig. 11.9b). I
I
I
conectori transversali
T T T T T T
I I I I I I
beton cu tendinţă
de exfoliere
a)
'" l 2 Iz „ 1 I ? I'? o „
r; :'._ - J- - ~ ,.._ -- - - _ _J.._ -
--" I
I
Io 1
Reţeade armături
U_
1· - y
I
-/
curente
I ~I
11 ~ I I~ .,,. I
:1 I " " ...... I
r
lz
I
I
:
li
l2
' .)
J
......
'"' ,. . ~
I
armături de bordare
5
H-
_,..... I
,
b) ;) J - '~'""'" I
I
, ' I I
R
I I
I I
__ _l
I
I I l
t~ ~ - - - ~ ~.....,,, ....... - .._ -1.- 1-. _,_

-- _J
l Fig. 11.10 Efecte locale la înnădirile barelor comprimate.
Fig. 11.9 Ancorarea (înnădirea) la distanţă: În general, zona de întrerupere a armăturilor reprezintă o zonă de disconti-
(a) mecanismul înnădirii;
nuitate a elementului de beton armat şi, implicit, o zonă de perturbare a stării de
(b) reguli pentru determinarea lungimilor barelor
de bordare a golurilor din plăci şi pereţi. eforturi, cu concentrări locale ale acestora.
Din acest motiv, decalarea înnădirii armăturilor este totdeauna indicată. De În zona înnădirii din zona disipativă a stâlpilor şi bulbilor de pereţi, se prevede o
asemenea, este indicat ca înnădirile să fie dispuse într-un mod simetric în secţiunea armare transversală specială. Aceasta se dispune pe baza următoarelor reguli
elementului. stabilite prin cercetări experimentale:
Lungimea de înnădire se stabileşte cu relaţia: .,.. aria Asta secţiunii unei ramuri a armăturii transversale va .fi:
(11.4) Ast;::: dbL fyd 5 (11.6)

50 fywd
în care factorul k este cu atât mai mare, cu cât numărul de bare înnădite în aceeaşi
în care fyd şi fywd sunt valorile de proiectare ale oţelului din armăturile longitudinale
secţiune este mai mare.
de diametru dbL, respectiv din armăturile transversale
Acest factor se calculează cu:
.,.. distanţa s dintre armăturile transversale, în zonele de înnădire prin
~
k 0,2 ~A; % S 1,5 (11.5)
suprapunere, va fi cel mult {h/4; 100 mm}, unde h este dimensiunea
As minimă a secţiunii transversale.
în care:
A~ secţiunea barelor înnădite la care axa înnădirii se situează la mai puţin

de 0,65 Io de axul înnădirii;
As este secţiunea totală a barelor.
1<- axul înnădirii
2'>
l barelor 2
3
I
3/ raxul în?ădirii
1
barelor 3
Fig.11.11 Determinarea raportului A> As (%}în relaţia (11.5.); barele 1şi2fac parte
din aceeaşi zonă de înnădire; barele 3 ies din această zonă
În exemplul din Fig. 11.11, barele 1- 1' şi 2 - 2' se consideră înnădite în aceeaşi
secţiune, în timp ce barele 3 - 3 ies din zona de înnădire a celorlalte două perechi de
1
bare. Rezultă: A~ I As = 66%.
T. POSTE:LN!CU PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
Importanţa realizării planşeelor ca diafragme rigide şi rezistente se poate urmări
12. PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE pe câteva exemple de structuri simple.
În Fig. 12.1 este reprezentată o structură ipotetică cu un nivel cu patru pereţi

12.1 Rolul planşeelor în structurile seismice transversali, având, doi câte doi, rigidităţi diferite. Pentru simpl.itate, componentele
structurii în direcţia perpendiculară sunt ignorate. Se prezintă c~mparativ deplasările
Foarte mulţi ani proiectarea planşeelor de beton armat s-a referit exclusiv la orizontale ale forţelor orizontale care revin celor 4 pereţi; în două situaţii· limită: în
dimensionarea elementelor din alcătuirea acestora la încărcări verticale, perpendi- Fig. 12.la, pentru cazul diafragmei infinit rigide, iar în cazul din Fig. 12.lb, pentru
culare pe planul lor. cazul planşeului cu rigiditate nulă în planul său.
Deşi rolul planşeelor în structuri supuse acţiunilor laterale, la început din vânt, În acest din urmă caz, planşeul lucrează ca o succesiune de 3 grinzi simplu
mai târziu şi din cutremur, a fost intuit de inginerii proiectanţi, dimensiunile mari ale rezemate pe pereţi şi trebuie să posede rezistenţa necesară pentru a prelua
planşeelor i-au făcut să nu considere dimensionarea acestora la forţe orizontale ca o eforturile pe o astfel de schemă de comportare.
problemă căreia să i se acorde o atenţie specială.
L
Comportarea structurilor la cutremur, în speţă a planşeelor acestora, a făcut să L/3 L/3 L/3
se remarce importanţa deosebită a acestor componente structurale şi necesitatea

aplicării unor măsuri specifice de calcul şi alcătuire pentru obţinerea unui răspuns a)
seismic de calitate.
Rolul planşeelor în structurile supuse acţiunii seismice este de a prelua forţele

Jd1=d2
de inerţie dezvoltate în masa lor şi de a le transmite în condiţii de rezistenţă adec-
F1=2F2 = 0,333F
vate elementelor structurii laterale. În cazul unor structuri neregulate în elevaţie, de
exemplu structuri la care elementele verticale sunt discontinue, planşeele trebuie să
b)
realizeze, cu preţul unor solicitări mari, şi retransmiterea forţelor orizontale de la
elementele întrerupte sau slăbite, la celelalte elemente ale structurii laterale.
..,..__~-+--~-+-~--'~-di
Astăzi este recunoscut pe deplin faptul că răspunsul structural optim se obţine
;:: _,,,
*
_,,,_;::::"II F = 2F * = 0,333F
2 1
în condiţiile în care planşeele sunt practic infinit rigide în planul lor şi suficient de
rezistente, astfel încât să nu se depăşească pragul de deformare elastică pentru
aceste elemente. În aceste condiţii, planşeele se comportă ca diafragme orizontale, Fig. 12.1 Influenţa rigidităţii planşeului asupra deplasărilor laterale şi eforturilor În pereţii structurii: (a)
aşa cum sunt, de altfel, denumite/dacă se are în vedere comportarea sub încărcările cazul diafragmei infinit rigide; {b) cazul diafragmei flexibile.
S-au notat F, forţa seismică orizontală, li, 12 momentele de inerţie ale pereţilor 1şi2,
aplicate în planul lor.
şi Fi, F2forţele orizontale ce revin pereţilor.
Diafragmele rigide asigură o acţiune solidară a componentelor structurii verti-

cale în preluarea acestor forţe, care permite controlul prin calcul al deplasărilor şi, Deplasarea în primul caz, identică pentru toţi pereţii, este numai jumătate din
implicit, al eforturilor în diferitele componente care alcătuiesc ansamblul structural. deplasarea pereţilor interiori, mai slabi, din al doilea caz.
Ca urmare, se utilizează un model de calcul caracterizat de numai 3 grade de Reacţiunile din pereţi, în primul caz, au valori raţionale. Calcule simple arată c.ă,
libertate la fiecare nivel: două translaţii şi o rotire. în cazul realizării planşeelor cu diafragme rigide, pereţii marginali, având rigiditatea
226 I PF~.Oil:CfAf~EA STF<tJCTUF<il..OF-<. Dr::. t3F:.TON /~.HMAT ÎN Z.Oi\JE SE!SMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 227
T. POSTEL.N!CU PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
de două ori mai mare decât pereţii interiori, preiau forţe de două ori mai mari decât La (14.3.2) se demonstrează această particularitate de comportare pentru cazul
ceilalţi. în schimb, în cazul planşeului flexibil, situaţia este exact opusă. Astfel, unei structuri parter cu acoperişul articulat pe stâlpi.
peretele mai slab se încarcă cu o forţă de două ori mai mare decât peretele tare.
Eficienţa diferită a planşeelor în răspunsul liniar şi cel neliniar al structurilor este
În realitate, planşeele au o rigiditate limitată, astfel încât situaţiile corespunză pronunţată şi în cazul structurilor duale. La aceste structuri, la nivelurilor superioare
toare se înscriu în cele două cazuri limită. forţele orizontale distribuite subsistemelor cadre şi pereţi structurali furnizate de
Ignorarea flexibilităţii planşeelor pentru forţe aplicate în planul lor poate duce calculul elastic sunt relativ apropiate, astfel încât diafragmele orizontale par slab
la dimensionări neacoperitoare. solicitate. În răspunsul seismic evidenţiat de calculul dinamic neliniar, forţele
preluate de pereţi sunt considerabil mai mari decât cele obţinute din calculul elastic.
Depărtarea prea mare dintre pereţii verticali din Fig. 12.2 face ca planşeul sz.i
Ca urmare, sunt necesare două măsuri în proiectarea structurilor duale. Una se
aibă deformaţii semnificative între aceste două elemente. Dimensionarea stâlpilor
referă la majorarea adecvată a valorilor forţelor tăietoare furnizate de calculul elastic
cadrelor interioare la forţele deduse pe modelul cu planşeu infinit rigid poate fi
curent, la partea superioară a pereţilor, iar cea de a doua la necesitatea majorării
neacoperitoare pentru aceste elemente.
valorilor eforturilor din diafragmele orizontale de la aceleaşi niveluri.
Problema a mai fost discutată la 7.2.3.

i -1·· i - i- î - i- i - 1- 1- "i
~ - - ~ ~ -~ ~ -~ ~- - -~ __ L
planşeu
---
flexibil
I I
1
I 1 1 deplasările laterale
1 1 j în ipoteza planşeului
1
m- - a
1 1
0 -
1
a.
1
a. - 0
1
m- 6 6~ _ :'.t: infinit rigid
deplasările laterale efective a)
Fig. 12.2 Influenţa deformabilităţii planşeului asupra deplasărilor şi eforturilor

În cadrele unei structuri duale.
În asemenea situaţii, modelul de calcul trebuie să considere planşeele ca ele··

mente deformabile. Se consideră, de regulă, că planşeul poate fi considerat infinit b)
rigid dacă săgeata sa (6 în Fig. 12.2) este mai mică decât deplasarea relativă de
nivel medie la nivelul considerat.
Diafragmele orizontale trebuie să lucreze în domeniul elastic de deformaţie. Fig. 12.3 Influenţa rigidităţii planşeelor asupra formei În elevaţie a deformatei stâlpilor unei structuri
În cadre cu 2 niveluri, pentru două situaţii de realizare a planşeelor.
Plastificările locale sau mai generalizate scad semnificativ rigiditatea lor şi deplasările
f
laterale cresc într-o măsură care practic nu poate fi controlată prin calculul de
Flexibilitatea diferită a planşeelor de la diferitele niveluri ale unei clădiri
proiectare obişnuit. Din acest motiv, forţele de legătură dintre structura laterală şi
etajate influenţează forma deformatei elementelor verticale ale structurii şi, în
planşeu, considerate la proiettarea diafragmelor, trebuie să fie cel puţin cele care
consecinţă, a eforturilor de încovoiere [46]. Acest efect este reprezentat calitativ în
corespund mecanismului structural de disipare a energiei.
Fig. 12.3, unde sunt comparate deformatele pereţilor al unei clădiri cu 2 niveluri.
Trebuie remarcat că rolul planşeelor, de solidarizare a componentelor struc- Rigiditatea celor două planşee este net diferită, într-un caz planşeu flexibil la etaj şi
turii laterale, creşte pe măsură ce deformaţiile acestora în domeniul postelastic infinit rigid la parter (Fig. 12.3a), în cel de al doilea caz acestea fiind dispuse inv~rs
cresc. (Fig. 12.3b).
VOLUMUL ll - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 229

T. POSTELNICU PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
12.2 Calculul şi alcătuirea diafragmelor orizontale Elementul de margine al grinzii orizontale poate avea diferite configuraţii, în
funcţie de detaliile de arhitectură din faţade şi de condiţionări structurale (Fig.
Schema de calcul utilizată în mod normal la proiectarea planşeelor ca diafragme 12.Sc). Aceste elemente pot fi proiectate ca fiind solicitate axial, la compresiune sau
este cea de grindă culcată în plan orizontal, rezemată pe elementele structurii întindere. Ele trebuie să fie continue, cu armări care, eventu;;il, pot fi variate potrivit
laterale, pereţi şi cadre. Forţele orizontale produse de acţiunea seismică apar acolo variaţiei eforturilor de încovoiere în grinda orizontală (Fig. 12'.Sb). Este indicat ca
unde sunt plasate masele, fiind proporţionale cu acestea, ca forţe de inerţie. armăturile să fie înnădite, dacă este cazul, ca elemente solicitate centric (FEMA [46]).
În plus, diafragmele trebuie să realizeze transferul forţelor de la unii pereţi la

alţii, în situaţiile în care structura laterală prezintă discontinuitate în elevaţie.
În Fig. 12.4 se prezintă două asemenea situaţii. În Fig. 12.4a, transferul forţelor
preluate de la peretele întrerupt la parter, la un alt perete, are loc în acelaşi plan, în
timp ce în cazul structurii prezentate în Fig. 12.4b, acest transfer se face între planuri
diferite.
a)
- - - --b)
a)
c)
Fig. 12.5 Eforturi de Încovoiere În diafragme: (a) schema structurii;

(b) eforturi în elementele de margine; (c) tipuri de elemente de margine.
b)
De asemenea, elementele de margine trebuie conectate adecvat la placă, care
constituie inima grinzii orizontale.
Fig. 12.4 Diafragme de "transfer": (a) transferul are loc Între elemente situate În acelaşi plan;
O componentă esenţială a proiectării planşeelor ca diafragme o reprezintă
{b} transferul are loc Între elemente situate În planuri diferite.
transmiterea forţelor orizontale la elementele structurii principale de rezistenţă. În
I
Forţele seismice de proiectare utilizate în calculul structural elastic vor fi aceste condiţii, trebuie avute în vedere particularităţile de comportare ale planşeelor
amplificate pentru a corespunde cu eforturile secţionale dezvoltate în structura ca grinzi pereţi.
adusă în stadiul de mecanism de plastificare, potrivit metodei de proiectare la

Schema generală de comportare a grinzii perete este aceea a unui arc cu
capacitate. tirant (Fig. 12.6). În masa planşeului traiectoriile eforturilor principale de com-
Diafragma - grindă orizontală este constituită din placa planşeului care presiune urmăresc forma unor arce cu configuraţii de tipul celor indicate în Fig.
îndeplineşte rolul de inimă a grinzii, iar grinzile de contur reprezintă „tălpile", 12.6a. Comportarea sub încărcări este influenţată puternic de locul unde ~e
comprimată, respectiv întinsă (Fig. 12.Sa). aplică încărcările, la partea superioară (spre extremitatea comprimată a grinzii
230 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT iN ZONE SE!SMICE VOLUMUL !I - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 231
T. FOSTE!..N!CU PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
perete, pentru sensul acţiunii seismice din Fig. 12.6a), sau la partea inferioară corespunzător în acesta, şi care să fie dimensionat pentru a prelua încărcarea
(spre extremitatea întinsă a grinzii, pentru sensul acţiunii din Fig.12.6b). Efor-- aferentă zonei de planşeu care poate descărca direct la acesta prin acţiune de arc.
turile Oy, orientate pe verticală, neglijate la grinzile obişnuite pentru că presiunea Transferând o bună parte din încărcarea planşeului la tirant, se pot relaxa valorile
fibrelor este foarte mică, nu mai pot fi ignorate în cazul grinzilor pereţi, mai ales eforturilor tangenţiale între planşeu şi pereţi, când suprafaţa de contact este prea
în cazul în care grinda este încărcată la partea inferioară. În acest caz, eforturilP mică.
Oy sunt eforturi de întindere cu valori semnificative, care, în absenţa unor armări

O schemă de descărcare la reazeme, în principiu similară, este ilustrată în Fig.
verticale adecvate, produc fisuri orizontale periculoase. Pentru a obţine o corn·
12.6c. Aceasta corespunde modelării planşeului printr-un sistem de grinzi cu zăbrele,
portare favorabilă, încărcarea „atârnată" la partea de jos trebuie transmisă prin
cu diagonale la 45°.
armături de suspendare distribuite pe lungimea plăcii la partea de sus a grinzii,
de unde se poate transmite prin compresiuni înclinate către reazem. Examinând schemele de comportare simplificate descrise în Fig. 12.6, este d~
remarcat că arcele/grinzile cu zăbrele convenţional identificate au rigidităţi diferite,
depinzând de rigidităţile reazemelor. În asemenea cazuri se vor lua măsuri de
armare care să acopere incertitudinile mecanismelor de rezistenţă ale planşeelor.
Analizând mecanismul de transmitere a încărcărilor orizontale, din planul plan-

şeului la componentele structurii principale de rezistenţă (pereţi, grinzile cadrelor),
se identifică 3 componente, ilustrate în Fig. 12.7, pentru cazul unui perete interior al
structurii:
a) h)
.,.. prin compresiunea directă pe capătul peretelui; forţa care poate fi
transmisă astfel depinde de rezistenţa la strivire a betonului în condiţiile de
compresiune locală;
.,.. prin tiranţi de oţel întinşi, care colectează forţele distribuite în inima
grinzilor pereţi, constituită de placa planşeului diafragmă; armăturile de
colectare constituie armarea ,centurii peretelui şi trebuie să fie prelungite
suficient dincolo de limita peretelui, pentru a antrena forţele orizontale
aferente;
c) .,.. prin eforturi de forfecare (lunecări) între inima peretelui şi diafragmă; dacă
Fig. 12.6 Scheme de comportare ale diafragmelor ca grinzi "pereţi":

eforturile de forfecare nu depăşesc 1,5 fctd ifctd este rezistenţa de proiectare
(a),(b) mecanismul de aic pentru două situaţii de poziţionare a pereţilor; a betonului la întindere), nu este necesar să se dispună armături transver-
(c} schema pentru preluarea încărcărilor masice prin grinzi cu zăbrele multiple. sale suplimentare faţă de armăturile curente ale plăcii. Această valoare ţine
seama de faptul că secţiunea de contact perete-placă a planşeului nu este
Ponderea părţii de planşeu care trebuie suspendată depinde şi de poziţia şi
fisurată pe toată înălţime secţiunii şi că aceasta este traversată de armă
mărimea reazemelor.
turile pentru momentele produse de încărcările verticale perpendicular pe
Se poate imagina şi un alt traseu al încărcărilor către reazeme, ilustrat ca planul plăcii. Dacă acest prag este depăşit, atunci se dispun armături de
variantă tot în Fig. 12.6b. Astfel, forţele pot fi suspendate în mod concentrat în conectare dimensionate pe baza prevederilor CR2-1-1.1, sau pe b~za
planul peretelui, dacă există un tirant de oţel în continuarea peretelui, ancorat: modelului de grindă cu zăbrele.

T. POSTEL.N!CU PROIECTAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
Forţele corespunzătoare celor 3 componente ale mecanismului de transfer al În exemplul di.n Fig. 12.7, forţele aferente suprafeţei haşurate trebuie sus-
forţelor de inerţie orizontale la elementele structurii laterale sunt notate, în ordine, pendate prin armături suficient de lungi de restul plăcii.
F1, F2 şi f3 în Fig. 12.7. Prevederea unor goluri de dimensiuni mari, de o parte sau de ambele părţi,
Trebuie remarcat că cele 3 mecanisme nu sunt la fel de rigide şi, din acest motiv, poate afecta considerabil posibilitatea de a transmite forţele de. la planşeu la perete.
nu acţionează simultan. Mobilizarea mecanismelor mai flexibile, de exemplu a Un exemplu este dat în Fig. 12.8, care poate servi pentru analiza şi rezolvarea altor
tirantului de colectare, intervine după o anumită degradare a mecanismelor mai cazuri similare.
rigide, de exemplu a celui asociat zdrobirii locale a betonului comprimat, la capătul
r-
peretelui. Evaluarea ponderii celor 3 componente ale mecanismului de transfer al 1
forţelor orizontale la perete trebuie făcută prin raţionamente inginereşti, pentru I

I
fiecare caz în parte, având în vedere şi incertitudinile care se referă la fidelitatea

modelului în raport cu comportarea reală.
x2
CR1,2 ~
~ CR1,2,3
I
I
I
I
Estimări credibile ale forţelor F1, F2 şi f3 se pot obţine dintr-un calcul al I
L __ _ I
I
planşeului pe un model de placă deformabilă pentru forţe aplicate în planul său. Este
recomandabil ca rigiditatea diafragmei să fie redusă în raport cu rigiditatea secţiunii a) b)
brute de beton, pentru a ţine seama de influenţa fisurării inevitabile a betonului
planşeului solicitat de forţa perpendiculară pe planul acestuia şi forţa aplicată în
planul planşeului. În cazurile curente, se consideră o valoare echivalentă O,Sfc pentru
modulul de elasticitate al betonului.
--~~---
I ----.
încărcări
I
I
seismice ~ ~ ~ ~ ~ ~
I
I
Fig.12.8 Influenţa golurilor mari asupra modului de transmitere

a încărcărilor planşeului la pereţi: (a) modificarea poziţiei centrului de rigiditate
~ ~ ~ ~ ~ ~ F3
al structurii verticale; (b) transmiterea încărcărilor la peretele adiacent golului;
(c) schema de rezemare a peretelui pentru încărcări normale pe peretele adiacent golului.
Golul prevăzut lângă peretele de fronton întrerupe contactul dintre pereţi şi

planşeu, practic pe toată lungimea peretelui.
Dacă nu se iau alte măsuri, peretele respectiv nu va fi mobilizat în preluarea

colector
b) c)
forţelor orizontale, astfel încât din cei trei pereţi se poate conta numai pe doi. În
a)
plus, intervine o excentricitate substanţială între centrul maselor şi centrul de
Fig.12.7 Transmiterea încărcărilor seismice din planşeu la un perete interior:
rigiditate. Angajarea peretelui se poate obţine în acest caz numai dacă se măreşte
(a} schema generală, încărcările de pe zonele haşurate trebuie suspendate de zona superioară;
(b) echilibrul forţelor; (c) Îngroşarea centurii pentru mărirea aportului forţei F1. lungimea peretelui şi/sau dacă se prevăd tiranţi de colectare eficienţi.

Pe de altă parte, peretele în discuţie este fixat precar, la nivelul planşeului, astfel În planşee sunt prezente întotdeauna un număr mai mare sau mai mic de
încât preluarea forţelor seismice perpendiculare pe planul peretelui poate fi greu goluri, pentru curţile interioare (patio-uri), cajele lifturilor, scări, sau pentru tra-
rezolvată. În cazul planşeelor cu formă neregulată, pot apărea zone sensibile, unde, versarea instalaţiilor de la un nivel la altul.
ca urmare a creşterii locale a eforturilor, pot apărea degradări importante. Golurile mici perturbă nesemnificativ starea de eforturi din diafragmă, dar
În Fig. 12.9 sunt exemplificate două asemenea situaţii. În Fig. 12.9a se prezintă golurile mari, dacă nu sunt tratate corect, pot afecta drastic siguranţa struc-
măsurile de armare necesare pentru zonele de discontinuitate a centurilor. În Fig. turii.
12.9b, planşeul are o gâtuire în zona în care se prevede o decalare în plan a
planşeului. Aici pot apărea degradări de tipul celor indicate, dacă nu se iau măsuri de
armare potrivite. Situaţia poate fi agravată de prezenţa în zona de decalare a unor
goluri pentru circulaţia pe verticală, care poate face foarte dificilă rezolvarea
structurală a acesteia.
r---- ----.., a)
1 I
I I
I I
I I
I I
I I
D
I I
I I
I I
I
L----
a)
_ _ _ _ _JI
b) D
Fig. 12.10 Structuri cu forme necompacte în plan: (a) moduri de vibraţie suplimentare;
{b} obţinerea unor forme compacte prin prevederea de rosturi.
O primă problemă care intervint:! la proiectarea planşeelor cu goluri mari

este stabilirea stării de eforturi. Proporţiile de grindă perete ale planşeelor, ele-
mente dezvoltate prioritar pe două direcţii, permit aplicarea modelului de grindă
h) cu zăbrele, cu diagonalele înscrise între goluri.
Procedeul reprezintă o aplicaţie a cunoscutei metode „diagonale şi tiranţi

11
Fig.12.9 Planşee cu discontinuităţi: ·

(a) planşeu cu lăţime variabilă, realizarea armăturilor la colţurile intrânde; (o traducere aproximativă a corespondentului anglo-saxon „strut and tie
11
, utilizat
(b) planşeu cu decalări În plan, degradări şi armări specifice în zona de "gâtuire".
ca atare pretutindeni în lume). Acest procedeu oferă rezolvări simple şi suficient de
riguroase pentru practica proiectării în numeroase probleme în care metoda
Situaţii similare apar la planşeele cu forma de U, T sau L, cu aripi mari ale
rezistenţei materialelor destinate elementelor tip bară nu poate fi aplicată.
profilului (Fig. 12.10), nerecomandate de codurile de proiectare. Este de re-
marcat că în aceste cazuri apar forme de vibraţie suplimentare, neconsiderate în În Fig. 12.11 se exemplifică modelarea unui planşeu cu goluri cu dimensiuni
proiectarea structurilor compacte, care creează eforturi de întindere mari la mari, pentru ambele sensuri de acţiune a forţelor orizontale în direcţie tra~s
colţurile intrânde. versală.
T. POSTEU\JICU PROIECTAREA PLJ\NŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE
Încărcarea grinzilor cu zăbrele se face prin penduli de compresiune sau tiranţi 4.50 4.50
de suspendare constituiţi de grinzile planşeului.

250x450
350x350
r--
250:z:ISOOO
8
'°
a) h)
Fig. 12.ll Modele de grindă cu zabrele pentru calculul planşeelor-diafragme cu goluri mari:
(a) pentru sensul N-5; (b) pentru sensul 5-N.
(a) (b)
Se pot imagina mai multe configuraţii pentru calculul aceluiaşi planşeu, cu grinzi
Fig.12.12 Influenţa prinderii parţiale intre pereţi şi planşeu: (a) structură cu 2 pereţi longitudinali
cu zăbrele descărcând prioritar prin compresiune sau prin întindere (grinzi „macaz"), şi planşeu complet; (b) structură cu 2 pereţi longitudinali şi,planşeu cu gol adiacent
cu condiţia respectării regulilor de construire a modelului „strut and tie" (FIB [26], unuia dintre pereţi. Coordonatele centrului de masă, pe direcţia perpendiculară seismului,
este păstrată constantă (greutatea structurilor este aceeaşi)
Schlaich et. al [47]).
Este de remarcat că la structurile regulate şi cu deschideri moderate, golurile Calculul a fost efectuat cu un program de element finit în domeniul elastic.
chiar de dimensiuni mai mari, influenţează relativ puţin starea de eforturi din placa-
În tabelul 12.1 sunt date valorile calculate ale forţelor de legătură F1 1 F 2 şi F3 în
diafragmă, ca şi forţele transmise la elementele structurii laterale. pereţii A şi B, în situaţia în care golul nu este prezent şi, respectiv, în cea în care este
Pentru a justifica această afirmaţie, se consideră două exemple de structuri prezent.
reprezentate în Fig. 12.12 şi Fig. 12.13. Structurile, cu destinaţia de birouri, au un
Tabelul 12.l: Valorile forţelor de legătură (În kN) intre pereţi şi planşeul diafragmă, pentru structurile
regim de înălţime P + 7 etaje şi sunt amplasate în zone seismice cu valori înalte ale din Fig.12.13a şi b. ·
acceleraţiei seismice orizontale: a9 = 0,35g. La evaluarea eforturilor în planşeul Structura (a) Structura (b)
diafragmă s-a considerat o suprarezistenţă de 60% a structurii în raport cu forţele Perete ax D Perete ax A Perete ax D Perete ax A
seismice de proiectare. F1 300 300* 475 356*
F2 o o o o
Structurile din Fig. 12.12 s~nt de tip dual, cu elementele rigide, pereţii, f3 328 328 63 336
dispuse pe contur. Se urmăreşte efectul introducerii unui gol cu dimensiunea IF 628 628 538 692
unei trame dispus la colţul clădirii. Sunt evidenţiate componentele F1 1 F2 şi f3 ale *eforturi de întindere
mecanismului de transmitere a forţelor seismice orizontale la pereţii A şi B situaţi

Valoarea mică, dar diferită de O, a forţei F 3 la peretele din axul D din structura
la cele două margini ale clădirii, dezvoltaţi pe direcţia acţiunii seismice Fx. Pentru
(b) reprezintă forţele tăietoare transmise bulbilor de grinzile de pe direcţia Y.
a ţine seama de fisurarea accentuată a legăturii între placă şi peretele A din
structura (b), în situaţia în care forţa pe capătul peretelui este întindere, în Se constată că, pentru planşeul analizat, introducerea unui gol cu dimensiu~i
model s-a aplicat o reducere drastică a rigidităţii acestei legături. relativ mari în vecinătatea unuia dintre pereţii structurali modifică relativ puţin
238 I PHOIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON l\f~~MT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 239
raportul forţelor orizontale totale transmise la perete. Se mai observă că plasarea ta

tâ 1.120
excentrică a golului produce, ca urmare a dezvoltării unor forţe totale inegale în cei 2 .~ 1.100
pereţi, şi o anumită rotire a planşeului. Pe de altă parte, se constată că valorile ni
E i.oso - - Structura (a)
eforturilor unitare asociate forţelor F1, F 2 şi F 3 sunt foarte modeste şi pot fi preluate o 1.060
c ~ Structura {b)
cu uşurinţă. QJ 1.040
(:; 1.020 - Planseu infinit rigid
Exemplul de structură reprezentat în Fig.12.13 urmăreşte să evidenţieze
~ 1.000
influenţa dimensiunilor golului din placă asupra stării de eforturi din planşeul o.
(J,1 0.980
diafragmă şi asupra rigidităţii de ansamblu a acestuia în plan orizontal. Construcţia o 1 2 3 4 5 6 7 8
analizată are o formă alungită în plan, cu raportul laturilor 7/3. Puncte
Structura este tot de tip dual, cu elementele rigide, pereţii, profil de cornier, (c)
situaţi la colţurile clădirii. Se pune problema determinării stării de eforturi în Figura 12.13 Influenţa dimensiunilor golurilor asupra deformaţiei planşeului şi asupra stării de eforturi;
(a) şi (b) tipurile de planşeu analizate şi diagramele a În secţiunea de la mijlocul planşeului;
secţiunea transversală de la mijlocul planşeului pentru situaţia în care golul central
(c) deplasările orizontale normalizate În dreptul stâlpilor
are dimensiunile unei trame (Fig. 12.13a), respectiv dimensiunile a 5 trame (Fig.
12.13b). În cazul planşeului cu un gol cu dimensiuni mici, comportarea de ansamblu
este cea de bară încovoiată la care deformaţiile respectă ipoteza Bernoulli (Fig.
12.13a). Dacă dimensiunile golului central sporesc până la dimensiunile a 5 travei,
intervine o anumită flexibilizare a planşeului. Pe lângă deformaţiile de ansamblu
ale planşeului rezemat la capete pe pereţi, apar şi deformaţii suplimentare ca
rezultat al încovoierii locale a celor două zone despărţite de gol (Fig. 12.13b).
Diagramele de eforturi unitare a în secţiunile de la mijlocul planşeului pun în

evidenţă acest efect.
În Fig 12.13c se reprezintă deformaţiile planşeului în cele două variante de

realizare.
(a)
În cazul planşeului cu gol mare, deformaţiile proprii ale acestuia duc la încăr
carea diferită a cadrelor centrale. Cu toate acestea, deplasările orizontale absolute
"""F=683kN ale planşeului sunt mici şi nu produc redistribuţii semnificative ale forţelor orizon-
F=68kN
tale între cadre, cea mai mare parte a forţelor masice transmiţându-se la pereţii
structurali de la colţuri.
Ambele exemple analizate demonstrează că la structurile de tip curent, cu

r F:::68kN
alcătuire regulată în plan şi în elevaţie, planşeele, chiar în prezenţa unor goluri
li
1'
1'
- F=683kN
1'
I mari, păstrează o rigiditate substanţială pentru forţele plasate în planul lor. Astfel,
,..__,, I ·t''< ''
în calcule se poate considera că planşeele se comportă ca diafragme infinit

t (b)
rigide.
240 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li -·PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 241
T,. POSTE-~LN!CU
PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
Prezenţa golurilor poate avea însă efecte semnificative asupra modului de

transmitere a forţelor masice la pereţi în cazul diafragmelor de transfer între 13. PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
niveluri cu proprietăţi de rezistenţă şi de rigiditate laterală diferite cum sunt, de
exemplu, planşeele de la interfaţa dintre suprastructură şi o infrastructură
13.1 Introducere
semnificativ mai puternică, prin prezenţa pereţilor suplimentari de contur.
La acest planşeu, calculul eforturilor în diafragmă este întotdeauna reco""" Orice construcţie poate fi privită în ansamblul ei ca o consolă, cu o alcătuire mai
mandat, fie că acestea sunt străpunse de goluri mari, fie că nu. Problema se mult sau mai puţin complexă, rezemată pe teren.
discută la 13.14.2 (Fig. 13.9).
Reacţiunile dezvoltate la suprafaţa de contact cu terenul trebuie să echilibreze
totalitatea încărcărilor aplicate structurii, încărcările verticale gravitaţionale şi forţele
de inerţie orizontale provocate de cutremur.
D~torită faptului că rezistenţa pământului este mult mai mică decât cea a
structurii, elementele structurale trebuie evazate la bază, mărindu-se aria de
contact cu solul până la dimensiuni care asigură că nu este depăşită rezistenţa
terenului.
Partea din zona inferioară a ansamblului structurii, care realizează transferul la

teren al acţiunilor la care este supusă aceasta, constituie infrastructura.
Faţă de partea de deasupra, suprastructura (denumită, de multe ori, pentru

simplificare, direct structură), infrastructura posedă, în general, proprietăţi de
rigiditate şi de rezistenţă substanţial mai mari. Sunt mai multe motive pentru
creşterea acestor proprietăţi la nivelul infrastructurii. Unul dintre acestea este
obţinerea unor presiuni pe teren, cât mai apropiate de cele pe care le oferă un corp
infinit rigid. În aceste condiţii, presiunile sub încărcările gravitaţionale se unifor-
mizează, iar sub totalitatea încărcărilor verticale şi orizontale seismice, presiunile pe
teren urmează o distribuţie apropiată de cea liniară. Pe de altă parte, proprietăţile
consistente de rigiditate şi de rezistenţă sunt necesare pentru a fixa, total sau parţial,
baza elementelor verticale ale suprastructurii. Cu alte cuvinte, pentru a se asigura
dezvoltarea momentelor capabile la baza acestor elemente, care astfel devine zonă
disipativă.
În alcătuirea cea mai complexă (Fig. 13.la), infrastructura înglobează pereţii

subsolurilor, pereţii de incintă, planşeele şi fundaţiile de suprafaţă sau de adân-
cime.
În funcţie de soluţiile de arhitectură, respectiv de dezvoltarea în plan a primelor

niveluri supraterane ale construcţiei, infrastructura poate cuprinde şi unul sau mai

T. POSTELNICU PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
multe niveluri de deasupra planşeului de subsol. Infrastructuri relativ complexe pot În accepţiunea prezentei lucrări, fundaţiile reprezintă deci o componentă a
apărea şi la clădiri fără subsol, ca cea ilustrată în Fig. 13.lb, unde la baza supra- infrastructurii, nu o componentă distinctă, separată, de infrastructură. S-a optat
structurii se realizează un radier casetat, rigid şi rezistent, alcătuit dintr-un sistem de pentru această terminologie pentru că, de multe ori, nu se pot separa funcţiunile
grinzi pereţi încrucişate şi două plăci. elementelor, de exemplu radierele reprezintă partea de stru.ctură care transferă
Fundaţiile reprezintă componenta infrastructurii în contact cu terenul, căruia îi forţele la teren, dar, în acelaşi timp, fac parte din ansamblul de elemente de
transmite forţele construcţiei aduse până la acest nivel. Acestea se pot realiza în beton armat care are funcţiunea de a fixa baza suprastructurilor.
diferite soluţii, în funcţie de proporţiile clădirii şi de rezistenţa terenului: fundaţii În alte lucrări se preferă să se separe fundaţiile de restul elementelor infra-
izolate, tălpi continue, reţea de grinzi, radier. Dacă stratul de teren cu proprietăţile structurii, de exemplu, pereţii şi planşeele subsolurilor, care constituie substructura.
de rezistenţă potrivite se află în profunzime, fundarea se poate face prin fundaţii de
Remarcabila lucrare a profesorilor Paulay si Priestley [18] este prima care
adâncime: piloţi, pereţi mulaţi, barete.
analizează cuprinzător ansamblul problematicii infrastructurilor (fundaţiilor) con-
La clădirile fără subsol, sau la clădirile cu proporţii modeste, infrastructura poate strucţi_ilor din beton armat, identificând tipurile cele mai importante de fundaţii şi
fi constituită numai din fundaţii (Fig. 13.lc). problemele specifice de proiectare ale acestora. Opusul citat a constituit un reper
şi pentru întocmirea prezentei secţiuni a lucrării.
13.2 Transmiterea forţelor la teren
Fundaţiile (infrastructurile) transmit la teren mai multe categorii de eforturi:

a)
forţe verticale gravitaţionale, forţe verticale rezultate din acţiunea forţelor orizontale
(care reprezintă aşa numitul efect „indirect" al forţelor laterale), momente încovo-
ietoare şi forţe orizontale de lunecare. Situaţiile posibile sunt prezentate pentru
cazul unui perete izolat în Fig. 13.2.
Se examinează pe rând efectul forţelor normale pe suprafaţa de rezemare şi cel

al forţelor transversale.
b)
În funcţie de mărimea relativă a momentului încovoietor şi a forţei axiale de
compresiune de la bază, şi de proporţiile suprafeţei de rezemare, pot apărea, în
principiu, 3 situaţii în ceea ce priveşte transmiterea momentului încovoietor şi al
forţei axiale.
c) Dacă excentricitatea forţei verticale se înscrie în sâmburele central, pe suprafaţa

de contact apar numai presiuni (Fig. 13.2a).
Dacă excentricitatea forţei verticale depăşeşte limitele sâmburelui central,

atunci forţa poate fi echilibrată de presiunile dezvoltate pe zona „activă" a
Fig.13.1 Exemple de rezolvare a infrastructurii la clădiri: fundaţiei, cu condiţia să nu se depăşească rezistenţa terenului de fundare (Fig.
(a) cu subsol; {b) fără subsol; (c) infrastructura constituită numai din fundaţii izolate. 13.2b).
î. POSTELNICU PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
zentată de cea mai mică valoare între suma forţelor de frecare pe lungimea piloţilor
şi rezistenţa armăturilor longitudinale ale acestuia. În principiu, se recomandă ca
aceasta din urmă să fie mai mare.
O contribuţie importantă la ancorarea fundaţiei pentru forţe de întindere o
t t poate avea bulbul de la capătul inferior al pilotului, care se poate împăna eficient în
,_'' ''
terenul tare.
t t
--"'
a) b) (_ _ _) c_-J De regulă, se recurge la fundarea la adâncime, atunci când straturile superficiale
tt de teren sunt prea moi, iar terenul bun de fundare este situat la adâncime. În aceste
c) cazuri, piloţii asigură echilibrarea forţelor verticale de compresiune prin aceleaşi
mecanisme, forţele de pe capătul de pilot şi forţele de frecare de pe suprafaţa
laterală a acestuia.
..___........,,.__ _-,-,-' · ...JI

Forţele laterale se transmit terenului prin frecările pe suprafaţa bazei, prin
frecările pe suprafaţa laterală şi prin presiunea pasivă pe partea frontală a fundaţiei
. I
• terenl slab (Fig. 13.2d).
d) · ·•· '' '>·,··:l
,....,.·,,-,--re:,,„„.„„„~,....,,. ., ··~ În cazul fundaţiilor de adâncime, în condiţiile în care terenul de la suprafaţa este
:/straCdei teren
;:: rezistent slab, forţa laterală se preia prin rezistenţa de forfecare a piloţilor şi a pereţilor mulaţi
~··-~ -„-·-~·~ - - -1
(Fig. 13.2e).
e)
Fig. 13.2 Transmiterea forţelor la teren prin intermediul fundaţiilor: (a) si (b) transmiterea forţelor axiale
13.3 Opţiuni pentru selectarea mecanismului de disipare de energie
şi a momentelor încovoietoare prin fundare directă; (c) idem, prin fundare la adâncime;
{d) transmiterea forţe/or orizontale la fundaţii de suprafaţă; (e) idem, la fundaţii de adâncime.
13.3.1 Infrastructuri cu răspuns elastic
Este de observat că în acest caz fundaţia trebuie să fie suficient de dezvoltată
Proiectarea seismică urmăreşte,· în majoritatea cazurilor, mobilizarea unui
pentru a asigura curgerea armăturilor de la baza pereţilor. În caz contrar, la baza
răspuns seismic în care deformaţiile plastice şi, implicit, disiparea energiei seismice
pereţilor nu se poate dezvolta o zonă plastică, cu consecinţele care decurg. Mai
să se localizeze în suprastructură, şi nu în infrastructură.
trebuie menţionat şi faptul că în situaţiile în care pământul este excavat pe adâncimi
mari, din presiunea corespunzătoare greutăţii construcţiei aplicate pe teren se poate Există argumente convingătoare pentru o astfel de abordare. Degradările
extrage, cel puţin parţial, presiune1a geologică. postcutremur sunt, la rândul lor, localizate în suprastructură, deci „la vedere", astfel
încât acestea se pot depista şi remedia, accesul fiind relativ simplu. Înzestrarea
Dacă excentricitatea forţei verticale este şi mai mare, zona activă este insu··
elementelor infrastructurii cu suficientă rezistenţă şi rigiditate crează posibilitatea
ficientă sau chiar depăşeşte limitele suprafeţei de rezemare, iar echilibrarea nu mai
fixării elementelor verticale ale structurii, stâlpi şi pereţi, la bază, unde acestea pot
este posibilă fără prevederea unor elemente capabile să preia eforturile de întin--
dezvolta deformaţii plastice. Un alt argument este acela că răspunsul neliniar al
dere, respectiv piloţi, pereţi mulaţi, barete, etc. (Fig. 13.2c}.
suprastructurii poate fi dirijat chiar cu mijloacele proiectării curente, iar controlul
Dacă straturile de teren străbătute de piloţi pot dezvolta forţe de frecare pe răspunsului structurii dimensionate poate fi realizat, cu un mare grad de cre.di-
suprafaţa laterală a acestora, atunci forţa capabilă a unui pilot întins este repre~ bilitate, prin calculul structural.
246 I l-)HOIECTARE/1. STR.UCTUHILOP DE BETON /'.lJ~lv1AT 'iN ZONE SE:iSMiCE: VOLUMUL I!- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 247
T, POSTELNICU PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
O astfel de concepţie implică, în consecinţă, realizarea unei infrastructuri cu turile cu pereţi cuplaţi cu un sistem comun de fundaţii (grinzi de fundaţie pe
răspuns în domeniul elastic de deformaţie. două direcţii, radiere).
În acest scop, în calculul elementelor care compun infrastructura, efectele În cazul infrastructurilor cu alcătuiri complexe, care susţin structuri ample,
acţiunilor de la baza suprastructurii transmise infrastructurii (fundaţiilor} sunt cele aplicarea forţelor de legătură la nivelul de fixare al acestora necesită un efort de
asociate mecanismului de plastificare al structurii, proiectat pe baza metodei la calcul aproape prohibitiv.
capacitate, considerând şi efectele posibile de suprarezistenţă corespunzătoare
În asemenea situaţii, o cale eficientă, dar aproximativă, de a evalua efortul
deformării oţelului în domeniul de consolidare.
de proiectare în elementele infrastructurii este de a amplifica eforturile produse
Codul naţional de proiectare seismică, ca şi cel european, indică următoarea de forţele seismice de proiectare printr-un factor supraunitar unic, care să
procedură pentru evaluarea efectelor EF,o ale acţiunilor forţelor de legătură aplicate exprime o suprarezistenţă globală medie a suprastructurii. Valoarea indicată în
fundaţiilor. coduri pentru acest factor este 1,5.
Pentru fundaţiile elementelor verticale individuale (pereţi sau stâlpi} se aplică Practic, aceasta înseamnă ca la calculul ansamblului structural să se consi-
relaţia (Fig. 13.3): dere, alături de acţiunile gravitaţionale în situaţia seismică de proiectare, valori
(13.1} ale forţelor de proiectare cu 50% mai mari decât forţele seismice de proiectare
(Fig. 13.4).
în care:
EF,G este valoarea efortului produs de încărcările neseismice incluse în Dacă prin modul de dimensionare al elementelor suprastructurii se ajunge la
combinaţia seismică de proiectare; valori de suprarezistenţă semnificativ mai mari, calculul trebuie reluat, considerând
este factorul de supra rezistenţă, YRd =1,2, care se ia în considerare amplificări mai mari ale eforturilor din acţiunea seismică de proiectare.
YRd
numai la structuri cu q > 3, la care incursiunile în domeniul post-elastic
pot fi semnificative;
O este raportul MRd/MEd, între momentul capabil de proiectare şi
momentul încovoietor în combinaţia seismică de proiectare;
EF,E este valoarea efortului din încărcările seismice în situaţia seismică de
proiectare.
I - -
Fig. 13.4 Amplificarea forţelor seismice orizontale pentru calculul infrastructurii

şi al terenului de fundare.
Fig. 13.3 Valorile de proiectare ale momentelor Încovoietoare de

la baza stâlpilor şi pereţilor izolaţi considerate la proiectarea fundaţiilor. 13.3.2 Infrastructuri cu răspuns inelastic
Acest mod de a evalua forţele de legătură între elementele verticale şi Asemenea infrastructuri pot interveni mai cu seamă la clădiri cu pereţi de
fundaţii poate fi aplicat şi în cazul unor structuri complexe, de exemplu struc~ beton, la care, ca urmare a unor dimensiuni impuse de alte condiţii, suprastructura
248 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON /~RMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 249
T. POSTEL.N!CU PROIECTAREA INFRASTRUCTURILOR
devine înzestrată cu o capacitate de rezistenţă excesivă. Pentru a limita nivelul deschiderea de forfecare trebuie socotită ca distanţa între secţiunea de moment
forţelor orizontale efective şi a evita, astfel, consumurile excesive de materiale în maxim, unde se iniţiază deformaţiile plastice, şi secţiunea unde momentul se
suprastructură şi infrastructură, se poate avea în vedere un răspuns neliniar al anulează.
infrastructurii, care poate deveni sediul principal de disipare de energie.
Diferenţele relativ mari între digramele de momente corespunzătoare diferi-
În astfel de cazuri, principiile ierarhizării rezistenţei elementelor structurale telor ipoteze de însumare a efectelor acţiunilor, prevăzuţe în codul de proiectare,
conform metodei de proiectare la capacitate trebuie aplicate elementelor infra- face recomandabilă, pentru anumite elemente, tratarea întregii deschideri ca zonă
structurilor. disipativă.
La proiectarea acestor infrastructuri trebuie avute în vedere următoarele În elementele verticale şi orizontale ale infrastructurii, acolo unde forţa tăie
considerente: toare devine critică, se pot adopta detalii de armare specifice grinzilor de cuplare
i. Mecanismul de disipare de energie localizat în elementele infrastructurii este înalte din structurile cu pereţi, constând din carcase diagonale (înclinate) din bare
mult mai dificil de optimizat. Capacitatea de deformare plastică a elementelor longitudinale legate strâns de etrieri puternici.
infrastructurii este limitată, astfel încât, pe ansamblu, capacitatea de disipare a iv. Dacă suprastructura va avea un răspuns elastic, atunci la proiectarea acesteia
energiei seismice este inferioară celei disponibile unor suprastructuri proiectate nu trebuie aplicate detaliile de armare specifice structurilor cu răspuns neliniar, în
pentru factori de ductilitate înaltă, µ6 =4- 6. special cele de armare transversală.
Este mai dificil să se selecteze cele mai indicate elemente pentru disiparea
de energie. Ca urmare, un ansamblu structural (suprastructura şi infrastructura) 13.4 Probleme de alcătuire şi de calcul a infrastructurilor (fundaţiilor)
nu poate fi creditat decât ca un sistem cu ductilitate limitată. Factorii de com-
portare potriviţi sunt cei situaţi în jurul valorilor specifice clasei DCH. 13.4.1 Fundaţii pentru structurile În cadre
ii. Impunerea mecanismului de disipare a energiei se realizează cu procedeele

Tipurile principale ale fundaţiilor pentru stâlpi de structuri tip cadru de beton
proiectării la capacitate, sporind adecvat valorile de dimensionare ale elementelor
armat sunt prezentate schematic în Fig. 13.5.
alese pentru a lucra în domeniul elastic şi pentru a evita ruperile fragile.
Soluţia comună este fundaţia izolată (Fig. 13.Sa). Aceasta trebuie să fie suficient
De exemplu, intersecţiile între pereţii verticali şi pereţii orizontali ai subsolu-
. de rigidă, pentru a asigura un grad cât mai înalt de încastrare a stâlpului la bază, şi
rilor, care au rolul de grinzi de fundaţie, trebuie analizate şi detaliate ca noduri de
suficient de rezistentă, astfel încât la baza stâlpului să se poată forma o articulaţie
cadru.
plastică.
Alte criterii care trebuie avuţe în vedere când se aleg zonele de deformare
Modul în care fundaţiile transmit forţele orizontale la teren poate fi doar
plastică sunt şi efectul degradărilor care însoţesc deformarea dincolo de pragul
aproximat, dacă se are în vedere variaţia posibilă a proprietăţilor mecanice ale
elastic asupra siguranţei structurale şi posibilitatea ca respectivele zone să poată fi
terenului pe întinderea. construcţiei. Din acest motiv, introducerea unor legături între
examinate cu suficientă uşurinţă după producerea unui cutremur.
fundaţiile izolate, de tip tirant sau pendul de compresiune, apare indicată pentru a
iii. Multe din elementele care fac parte din infrastructuri au proporţii de realiza, dacă este necesar, o anumită redistribuţie a forţelor orizontale între fun-
element scurt, deci sunt elemente cu ductilitate limitată. Pentru evaluarea ca~ daţiile stâlpilor. Codul european prevede obligativitatea unor asemenea legături,
pacităţii de rotire, în zonele critice ale grinzilor-pereţi de subsol trebuie apreciată care trebuie dimensionate convenţional la forţa axială de 5% din forţa axială maximă
zona plastică, care depinde de raportul de forfecare. La evaluarea acestuia, din cei doi stâlpi pe care aceasta îi uneşte.
250 I F.)FW!ECT/!.,REA. STRUCTUf~iL.OR DE BETON ARi'/iAT 'fN ZONE SEiSMlCE VOLUMUL 11- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 251
Este discutabilă însă măsura în care asemenea legături pot fi eficiente în cazul Soluţia se poate dovedi foarte avantajoasă mai ales la stâlpii marginali ai
construcţiilor la care distanţele dintre stâlpi sunt mari, de exemplu la halele de structurii, care nu rareori suportă încărcări verticale excentrice provenite din
comerţ sau la halele industriale. încărcarea consolelor şi a elementelor de închidere. Desigur, soluţia este indicată
numai dacă deschiderile între grinzi nu sunt prea mari.
+
În funcţie de raportul între momentele capabile ale stâlpilor şi ale grinzilor de
echilibrare, articulaţiile plastice pot apărea în stâlpi sau în grinzi (Fig. 13.Sc şi d).
A doua variantă poate părea mai atrăgătoare, pentru că grinzile sunt în mod
natural mai ductile decât stâlpii, elemente încărcate cu forţe axiale de compresiune,
~
a) b) c) d)
dar examinarea
părtarea pământului
stării lor după cutremur presupune desfacerea pardoselilor
din jurul grinzilor.
şi înde-
Atunci când încărcările verticale pe fundaţii sunt foarte mari şi dezvoltarea

1- 1 lor la suprafaţa necesară duce la situaţii în care distanţa dintre fundaţiile izolate
este mică, apare avantajos ca grinzile de echilibrare să fie realizate ca grinzi de
fundaţii prin introducerea unor tălpi de rezemare pe teren (Fig. 13.Se).
În anumite situaţii, la clădiri înalte şi grele, şi atunci când nivelul apei sub-
e)
î t t î
1
~ --crrrrrrnJ7b
4 diagrama de
:no~e~t~ sub
mcarcan
terane este apropiat de nivelul terenului, se poate adopta o
general (Fig. 13.Sf).
fundaţie tip radier
fJ verticale Grosimea mică a radierelor, în raport cu dimensiunile altor sisteme de

stalpi fundare, permite uneori să se evite lucrările sub nivelul apei. Soluţia poate deveni
interiori
însă oneroasă dacă deschiderile între stâlpi sunt foarte mari, pentru că implică
"transportul" pe distanţe mari, la elementele verticale, a presiunilor pe teren din
variaţia momentelor
în stâlpi pe înălţimea câmpul radierului.
pereti de subsolului
contur Acest transfer se realizează cu preţul unor valori mari ale momentelor
încovoietoare şi al unui consum mare de oţel în radier. Soluţia cu fundaţii izolate se
g) poate dovedi mai avantajoasă deoarece realizează un transfer mai direct al
Fig. 13.5 Fundaţii pentfu structuri În cadre de beton armat: presiunilor la reazeme, cu un consum de materiale mult mai mic.
(a) fundaţii izolate; (b) fundaţii cu grinzi de echilibrare;
Dacă construcţia este prevăzută cu subsol (subsoluri), ca urmare a prezenţei
(c) schema de comportare cu articularea plastică la baza stâlpului;
(d} idem, cu articularea plastică a grinzilor; (e) grinzi de fundare; (f) radier general; pereţilor, infrastructurile au rigiditate şi rezistenţă laterală mult mai mare. decât cea
(g) infrastructura complexă la clădiri cu subsol. a nivelurilor supraterane, astfel încât stâlpii sunt încastraţi la nivelul planşeului peste
subsol, iar la baza lor se formează articulaţii plastice (Fig. 13.Sg).
Dacă momentele aplicate stâlpilor sunt mari, condiţiile de rigiditate şi de re-:
zistenţă ale bazei acestora pot fi îmbunătăţite prin introducerea unor grinzi de În aceste condiţii, forţele de la baza stâlpilor se pot transmite cu uşurinţă la
„echilibrare" (Fig. 13.Sb). teren.
13.4.2 Fundaţii pentru structurile cu pereţi prin piloţi ancoraţi adecvat într-un strat cu proprietăţi mecanice superioare (Fig.
13.7b).
Tipurile de fundaţii specifice pereţilor structurali sunt ilustrate în Fig. 13.6 şi
Rezolvările pentru fundarea pereţilor cuplaţi sunt similare (Fig. 13.7c).
Fig. 13.7.
În funcţie de concepţia de proiectare adoptată, zonele disipative vor fi locali-
Dacă pereţii sunt situaţi la distanţe relativ mari şi sunt legaţi numai prin plăcile
zate la baza pereţilor sau în grinda de legătură între fundaţiile pereţilor. Impunerea
planşeelor, şi dacă clădirea nu are subsol, pereţii se fundează pe fundaţii izolate.
mecanismului dorit de disipare a energiei se realizează prin alegerea unui raport
Pereţii individuali reprezintă un stâlp dezvoltat, de regulă, prioritar într-o potrivit între momentul capabil la baza pereţilor şi cele dezvoltate în grinzile de
direcţie, cu proporţii potrivite pentru forţele orizontale mari pe care le colectează. În cuplare de la nivelul terenului (Fig. 13.7d).
consecinţă, şi dimensiunile fundaţiilor pereţilor trebuie să fie de acelaşi ordin de
mărime cu secţiunea pereţilor. Într-o apreciere foarte aproximativă, dimensiunile -;- .'""""',"• ---,~,,r '•,~:·~•·,~~
potrivite pentru fundaţia unui perete sunt cele obţinute prin amplificarea dimen-
r-- ,~i2·.: ___ .,'\i~ --1
siunilor unei fundaţii de stâlp în raportul secţiunilor peretelui şi stâlpului (Fig. 13.6).
a) b)
f--
~~~ ---*it --
:D\'-'.'.:}:\ \:_,i~: ~/~·;{i·:i:! f.},\\\\\/it,:;·„:f'f\: .:,·:}i\\): E
411- 411- 411- 411- 411-
L ______ _J
Fig. 13.6 Proporţii corecte pentru fundaţii de stâlpi şi pereţi.

c) d)
Dacă nu se respectă aceste proporţii, consecinţele sunt că la baza pereţilor (vezi
fundaţia indicată cu linie punctată în Fig. 13.6a) nu se poate dezvolta o articulaţie
plastică (efortul de curgere din arm·ături nu poate fi echilibrat) şi/sau că suprafaţa
fundaţiei este prea mică pentru a transmite la teren momentul încovoietor de la
baza peretelui. În acest caz, peretele se comportă ca un perete care balansează pe
teren (vezi 13.5). I
Fig. 13.7 Tipuri de fundaţii izolate pentru pereţi:
Dacă pereţii din acelaşi plan sunt situaţi la distanţe relativ mici, se poate adopta (a} fundaţie comună pentru mai mulţi pereţi, cu rezemare directă pe teren; (b) idem cu rezemare
la adâncime; (c) fundaţii pentru pereţi cuplaţi; (d) fundaţii cu răspuns inelastic
o fundaţie comună (Fig. 13.7a) pentru mai mulţi pereţi. Apare şi avantajul că pereţii
sunt cuplaţi la nivelul fundaţiilor cu o grindă puternică, care contribuie la unifor-
O soluţie indicată pentru structurile înalte şi grele, 11 adunate" în plan, o
mizarea presiunilor pe teren.
constituie radierele. În Fig. 13.8 se prezintă schematic fundaţia radier general a
Dacă terenul este slab şi nu suportă presiunile, sau/şi dacă la interfaţa teren- unei construcţii de tip tub perforat, constituită dintr-un ansamblu de pereţi cuplaţi,
fundaţie trebuie transmise eforturi de întindere, fundarea peretelui se realizează desfăşuraţi după un octogon.
254 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT 'iN ZONE SE!Sfv1!CE VOLUMUL !I·-- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 255
Radierul are grosimi consistente, corespunzător cerinţelor de rigiditate şi Comportarea este cea a unor grinzi verticale care au un reazem fix la nivelul
rezistenţă. Din cauza faptului că valorile eforturilor în radier, în centrul fundaţiei şi planşeului peste subsol. Variaţia diagramei de momente pe înălţimea subsolului
în zona situată sub nucleul structural, sunt foarte diferite, se poate adopta o depinde de gradul de încastrare al peretelui la nivelul fundaţiei, dar şi de rigiditatea
grosime variabilă a radierului. de translaţie a planşeului peste subsol rezemat pe pereţii exteriori (Fig. 13.9e). în
felul acesta, pereţii sunt supuşi aşa numitului efect de menghină, creat de cuplul
forţelor aplicate în dreptul planşeului şi radierului.
y
plan parter 2 r plan subsoluri
L -----· - -·~
I
- .
--!
'* --;-~-
1 1
l I
. -1
JIJl I
.
a)
2.L.. X
b)
Fig. 13.8 Fundaţie sub formă de radier general. 2-2
t·::·.t~-:- 7:··_,
La construcţiile cu subsol, pereţii perimetrului constituie o ramă rigidă care
facilitează transferul forţelor aplicate pereţilor la teren.
~·
-~-~~.·-.,,,,_....,,......,..._
.. I
în Fig. 13.9a se prezintă distribuţia în plan a elementelor structurale, la nivelul

parterului unei clădiri etajate, iar în Fig. 13.9b structura subsolului clădirii, întărită ~~~*~~;~"~\t
cu peretele perimetral de închidere. Forţele aplicate pereţilor transversali dispuşi
în frontoane (în direcţia y) sunt transmise la teren de profilul închis al pereţilor
d)
perimetrali, care se constituie ca o grindă de fundaţie spaţială rigidă.
Dacă secţiunea acestor grinzi este suficient de mare în raport cu dimensiunile

pereţilor, se poate obţine chiar o comportare de corp practic indeformabil, care
asigură o distribuţie aproape lini41ră a presiunilor pe teren (Fig. 13.9c şi d). Dacă
peretele de închidere orientat pe direcţia x are o anumită deformabilitate,
diagrama presiunilor capătă alura indicată cu linie întreruptă în Fig. 13.9d.
Pereţii longitudinali orientaţi după direcţia x dispuşi la interior se pot funda

l.M
2 Ed,o
pe câte o fundaţie izolată, cu suprafaţa de rezemare pe teren, corespunzătoare
numai forţei verticale de compresiune aferentă peretelui. Pe înălţimea sub- e) f)
Fig.13.9 Fundaţii de pereţi la construcţii cu subsol: (a), (b} dispoziţia pereţilor la subsol şi parter;
solului, peretele este fixat la nivelul planşeului peste subsol şi la nivelul plăcii
acţiunea pereţi/or transversali asupra peretelui de contur; {d} schema de lucru a peretelui de faţadă
(c)
pardoselii subsolului ca urmare a rigidităţii foarte mari a pereţilor exteriori. (e) schema de lucru a peretelui interior; (f) distribuţia momentelor În peretele interior pe Înălţimea subsoluri/or
256 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ll - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 257
La detalierea armării peretelui vertical pe înălţimea subsolului trebuie să se aibă Modelele elastice de interacţiune teren-structură au fost prezentate la 5.4.2.2,
în vedere următoarele:· iar modelele neliniare pentru teren la 5.4.4.5. Aici se reiau succint numai câteva
..,. Curgerea armăturilor verticale în 11 articulaţia" plastică dezvoltată în aspecte de principiu .
perete, deasupra planşeului peste subsol, se propagă pe o anumită
Rezultatele calculului depind în mare măsură de modelarea interacţiunii dintre
întindere şi sub acest nivel, astfel încât măsurile de armare transversală
teren şi structură. Deşi comportarea terenului este neliniară şi depinde de timp, în
specifice zonelor critice se prelungesc pe înălţimea subsolului pe o
proiectarea curentă terenul este modelat prin resorturi elastice echivalente.
distanţă egală cu lungimea zonei plastice (critice) de proiectare pentru Proprietăţile de deformaţie ale acestor resoarte sunt reprezentate de modulul de
peretele considerat. deformare k, considerat constant. Modulul de deformare nu reprezintă o pro-
..,. Fixarea peretelui la nivelul planşeului peste subsol are ca efect modi- prietate fundamentală a pământului, depinzând de numeroşi factori, între care
ficarea drastică a diagramei de forţe tăietoare. Aceasta schimbă de semn dimensiunea suprafeţei încărcate şi durata de aplicare a încărcării. Este uzual ca în
şi are valori foarte mari, în unele cazuri fiind practic imposibil de preluat. nodurile reţelei în care se discretizează grinda de fundare sau radierul, să fie plasat
Din acest motiv, nu este neraţional ca legătura de la bază să fie flexibili- câte uri resort, resortul însumând proprietăţile terenului pe aria aferentă.
zată, pentru a permite rotirea peretelui în teren.
Întrucât este evident că această modelare nu este una rafinată, iar rezultatele
Codul naţional de proiectare seismică asociază, în mod simplificat, valorile forţei calculului depind de mărimea rigidităţii resortului, este indicat să se ia în considerare
tăietoare de proiectare în perete, pe înălţimea subsolului, unei variaţii a momen- mai multe valori k în domeniul de variaţie probabil, să se efectueze de mai multe ori
telor, de la valoarea MRd,o, la nivelul planşeului, la jumătate din această valoare, la calculul structural şi să se reţină înfăşurătoare eforturilor.
nivelul pardoselii subsolului (Fig. 13.9e), cu condiţia ca acest moment să poată fi
Valorile de rigiditate ale resorturilor Winkler se pot determina printr-un
preluat de radier. procedeu iterativ, în care valorile k obţinute într-un ciclu se corectează în ciclul ur-
În asemenea situaţii, este întotdeauna recomandabil ca dimensiunea ele- mător pe baza tasărilor calculate. Calculul se continuă până când valorile obţinute
mentelor infrastructurii să se facă pe baza calculului structural efectuat pe un în două cicluri succesive se înscriu în toleranţele admise.
model complet, care să includă suprastructura, infrastructura şi terenul de
fundaţie. 13.5. Fundaţii care se rotesc în teren
Obţinerea unor soluţii avantajoase reclamă de multe ori repetarea calculului

În structurile clădirilor etajate apar în anumite situaţii dictate de consi-
pentru structurile îmbunătăţite, de la o etapă la alta.
derente funcţionale, pereţi cu o dezvoltare mare în plan. Un caz relativ frecvent
În cazul unor construcţii multietajate cu pereţi structurali, prezenţa sub- întâlnit este cel al unor pereţi situaţi în frontonul clădirilor sau la rostul dintre
solurilor reprezintă regula generală. În cazul acestor construcţii, rezemarea supra- două clădiri învecinate.
structurii se face pe o infrastructur~ complexă, alcătuită dintr-un sistem spaţial de Încărcaţi axial modest, dar cu forţe laterale importante, pereţii cu dimensiuni
pereţi (exteriori şi interiori), planşee ale subsolurilor şi radier. De cele mai multe
mari se rotesc puternic, desprinzându-se de teren pe zone întinse. Capacitatea
ori, ansamblul acestor elemente posedă rigiditatea şi rezistenţa necesare pentru terenului de a prelua prin zona activă momente de răsturnare este, de regulă,
a realiza la baza suprastructurii o cutie rigidă, care asigură încastrarea ele- inferioară capacităţii de rezistenţă la încovoiere cu forţa axială a secţiunilor de la
mentelor verticale ale suprastructurii. baza pereţilor.
Modelele pentru calculul eforturilor în pereţii infrastructurii au fost descrise la Dacă fundarea este directă, peretele, împreună cu fundaţiile, se comportă ca ~n
5.4.3. corp rigid, în rotirea sa pe teren.
În asemenea situaţii este posibilă absorbţia unei cantităţi de energie, prin feţei de rezemare a peretelui în zona de la extremităţile peretelui, unde are loc
deformarea terenului, la balansul alternativ ale pereţilor sub încărcările laterale transferul de forţe la teren. Soluţia cea mai simplă este realizarea unor fundaţii
alternante. În plus, ca urmare a ridicării maselor, o parte a energiei induse este dezvoltate în direcţie transversală (Fig. 13.lOb), legate sau nu, de perete.
temporar transformată în energie potenţială.
b) Disiparea de energie a mecanismelor bazate pe deformarea terenului de
Problematica acestui tip de pereţi a fost discutată la 6.1.2. fundare este limitată. De altfel, comportarea acestui ţip de mecanism nu este
Apar două probleme de proiectare importante: suficient clarificată, studiile dedicate acestui domeniu, deşi în creştere, rămânând
insuficiente.
a) Pereţii care se rotesc pe teren transferă forţe de compresiune considerabile
Puţine coduri de proiectare conţin prevederi la aceste categorii de pereţi.
terenului, pe suprafeţe relativ mici. Rotirea de corp rigid în jurul axei teoretice de
Între acestea, EC 8-1, ale cărui prevederi, bazate pe experienţa inginerilor francezi
răsturnare implică desprinderea de teren pe majoritatea suprafeţei de rezemare
în domeniu, apar contradictorii din mai multe puncte de vedere. Din acest motiv,
(Fig. 13.lOa).
soluţia trebuie aplicată cu deosebită prudenţă, investigând toate efectele rotirii
substanţiale a pereţilor asupra întregii structuri.
Faţă de cunoştinţele actuale, apare indicat ca sistemul să fie utilizat în zone cu

seismicitate redusă, cu considerarea la evaluarea forţelor seismice de proiectare al
unui factor de comportare q, de ordinul 3-3,5.
în realitate, structurile etajate nu sunt alcătuite, de cele mai multe ori, numai
,---- ·-
I
din pereţi individuali. Preluarea încărcărilor gravitaţionale impune completarea
L_ _ _ _
structurii cu stâlpi şi grinzi.

~pmax -- per
~Pmax < per Rotirea de corp rigid a pereţilor, elementele structurale care datorită rigidităţii
superioare preiau majoritatea încărcărilor laterale, reprezintă o deformaţie impusă
p??J??t&&?&?&????V<~
-- b l l : z o n a activa celorlalte elemente structurale cu care este legat peretele. Ca urmare, grinzile, atât
cele aflate în continuarea peretelui tn planul acestuia (Fig. 13.lla), cât şi cele
a)
I--~ b)
transversale (Fig. 13.llb),
elastic de comportare.
suferă deformaţii de încovoiere care pot depăşi domeniul
Fig. 13.10 Fundaţii de pereţi cu balans pe teren:

(a) fundaţie dreptunghiulară; (b} fundaţie cu tălpi.
I
În aceste condiţii, există pericolul ca deformarea terenului să depăşească
pragul valorilor critice, expunând peretele la o aplecare inacceptabilă, cu antre-
narea pereţilor vecini din structură, supraîncărcaţi prin redistribuţia forţelor ori-
zontale provocate de reducerea drastică a rigidităţii peretelui. Adoptarea con-
ceptului de perete cu rotire semnificativă la bază presupune, în vederea limitării a) b)
valorilor presiunilor pe teren (sub cele corespunzătoare plastificării terenului), fie

Fig. 13.11 Efectul deformaţiilor pereţilor asupra grinzilor adiacente acestora:
fundarea pe un teren din categoria celor foarte rezistente, fie dezvoltarea supra- (a) mecanismul de p!astificare; (b) deformaţiile grinzilor produse de rotirea peretelui.
În felul acesta, mecanismul structural de disipare de energie este constituit din Avantajul radierului continuu faţă de fundaţiile izolate sau de reţelele de grinzi
pereţii cu balans pe teren, cu o capacitate de preluare a momentelor limitată de cu distanţe apropiate între ele, în cazul în care raportul încărcare verticală/rezistenţa
capacitatea terenului asociată cu un sistem de stâlpi şi grinzi ductile. terenului este relativ mare, este acela că radierul tinde să egalizeze tasările şi poate
prelua cu mai multă uşurinţă, datorită descărcării bidirecţionale, efectele prezenţei
Interacţiunea pereţilor cu grinzile ductile duce la apariţia unor forţe de
locale a unor zone de teren, accidental, mai slabe.
compresiune suplimentare în pereţi, care au un efect de stabilizare a peretelui,
reducând rotirea acestuia şi, în acelaşi timp, sporesc forţele orizontale ce pot fi Radierul reprezintă o soluţie de fundare avantajoasă când elementele verticale
preluate de peretele rotit la bază. ale structurii care descarcă pe radier sunt distribuite uniform şi transmit forţe
apropiate ca valoare.
Dimensionarea grinzilor ductile trebuie să respecte regulile proiectării la
capacitate. Acest sistem structural poate fi creditat cu o capacitate superioară de În cazul unor structuri cu o distribuţie neomogenă în plan, la care în anumite
disipare a energiei faţă de un sistem alcătuit numai din pereţi cu balans pe teren, elemente se concentrează majoritatea încărcărilor acţiunilor verticale şi orizontale,
astfel încât la proiectare se poate considera o valoare mai mare a factorului de radierul general poate să reprezinte o soluţie neindicată pentru că presupune
comportare. adoptarea unor grosimi şi armări exagerate .. Acesta este, de exemplu, cazul structurii
reprezentate în Fig. 13.12b, cu un nucleu central care colectează majoritatea
încărcărilor verticale şi orizontale. Soluţia cea mai indicată este cea în care forţele
13.6 Radiere de beton armat
aferente nucleului sunt transmise la teren prin piloţi.
Dacă stratul cu capacitate înaltă de rezistenţă la compresiune şi forfecare se află Radierele intervin de cele mai multe ori la construcţii cu unul sau mai multe
la o adâncime prea mare pentru ca fundarea la adâncime pe piloţi şi pereţi mulaţi subsoluri. În alte situaţii, radierul cu o grosime mai mică decât cea a unui sistem de
(barete) să reprezinte o soluţie economică, se recurge la fundarea pe un radier grinzi de fundaţie poate fi impus şi de cota înaltă a pânzei freatice, care poate depăşi
general, respectiv pe o placă groasă continuă, sub ansamblul elementelor verticale cota pardoselii subsolului cel mai adânc. Execuţia unor subsoluri numeroase implică
ale structurii (Fig. 13.12a). excavarea unor volume mari de pământ, respectiv reducerea presiunii geologice de
Uneori pentru a aplica soluţia de fundare pe radier este necesar să se execute care se poate ţine seama la evaluarea presiunilor pe teren.
lucrări geotehnice de îmbunătăţire a proprietăţilor terenului. în principiu, la verificarea presiunilor de contact pe teren trebuie avute în
vedere trei situaţii, pentru fiecare dintre acestea utilizând-se valori limită stabilite
prin cercetarea geotehnică a terenului. Acestea sunt:
(i) verificarea presiunii nete sub încărcările gravitaţionale;
(ii) verificarea presiunii totale sub încărcările gravitaţionale totale;
(iii) verificarea presiunilor totale sub încărcările verticale şi laterale.
în prima verificare, presiunea netă reprezintă presiunea totală sub încărcările
a) verticale din care se extrage greutatea pământului excavat.
La evaluarea presiunilor în ultima verificare se consideră încărcările verticale

b) temporare cu valorile din combinaţia seismică de încărcare.
Fig.13.12 Fundaţie dală groasă radier): La construcţiile înalte se poate ţine seama de probabilitatea mică ca toa.te
(a) radier general; (b) radier executat numai sub tubul central. încărcările temporare să fie aplicate cu valoarea lor de calcul şi, ca urmare, se
poate aplica o reducere prin coeficienţii de simultaneitate subunitari daţi în În cazul piloţilor supuşi la întindere, transferul forţelor se realizează similar, prin
codurile referitoare la bazele proiectării structurale. piesele de ancoraj din capetele piloţilor şi prin frecarea pe suprafaţa laterală. Trebuie
avut în vedere faptul că mecanismul de preluare al forţelor prin frecare se degra-
Deşi alte coduri de proiectare, de exemplu cele din SUA, prevăd verificări
dează inevitabil în cazul unor acţiuni ciclice alternante. La construcţiile prăbuşite
distincte precise pentru cele trei situaţii, în codurile naţionale această diferenţiere a
după cutremur s-a constatat smulgerea unor piloţi din teren [13J.
verificărilor nu este suficient de clară (STAS 3300).
În practica proiectării se obişnuieşte să se accepte şi depăşiri limitate ale Realizarea unor fundaţii care să lucreze în domeniul elastic de deformare,
presiunilor de referinţă (acceptabile), dacă zonele în care acestea apar sunt, la astfel încât să poată fi mobilizat mecanismul de disipare a energiei în suprastruc-
rândul lor, restrânse. Aceste uşoare derogări trebuie, în principiu, să aibă acordul tură, presupune, în cazul fundaţiilor pe piloţi, satisfacerea următoarelor condiţii
inginerului geotehnician. Este de subliniat faptul că valorile de referinţă ale rezis- (Fig. 13.13a):
tenţelor pământului stabilite prin studiile geotehnice sunt mult mai acoperitoare .- sub eforturile dezvoltate în elementele verticale ale structurii, la mobili-
decât cele specifice materialelor structurale, datorită factorilor de siguranţă mult zarea mecanismului structural de disipare de energie, să nu se producă
mai mari. curgerea armăturilor din piloţi;

.- forţele laterale (tăietoare) să fie preluate printr-un alt mecanism decât
La alegerea soluţiilor constructive se poate aprecia că grosimea optimă a
forfecarea piloţilor.
radierului este aceea pentru care condiţia de rezistenţă duce la armarea minimă
constructivă pentru controlul fisurării din contracţie, respectiv 0,2% din aria Forţele orizontale pot fi transmise la teren prin frecare la nivelul fundului
radierului. plăcii de la partea superioară a piloţilor, eventual prevăzute cu nervuri create în
acest scop, prin reacţiunea terenului la împingerea exercitată de pereţii subsolului
În ceea ce priveşte armarea de încovoiere a radierelor groase, se pot avea în
şi prin frecarea pe suprafeţele laterale ale pereţilor. Acest mod de transmitere este
vedere două soluţii, fie utilizarea unor bare cu diametru relativ mic (d ::;; 25 mm),
asigurat numai dacă pământul din jurul infrastructurii este neperturbat, nu şi dacă
înnădite prin suprapunere, dar care poate duce la un număr mare de plase de
aceasta este înconjurată de umplutura necompactată.
armături la fiecare faţă a radierului, fie bare mai groase, 32-36 mm, aranjate în
cel mult două plase, dar care nu pot fi înnădite prin suprapunere, ci numai prin Dacă un asemenea transfer nu se poate realiza astfel încât deformaţiile de
sudură sau cuplaje mecanice. forfecare sub capul piloţilor să fie neglijabile, piloţii suferă distorsiuni importante,
încărcându-se nu numai cu forţe axiale, dar şi cu momente şi forţe tăietoare (Fig.
13.13b şi c). În astfel de situaţii se poate evita cu greu formarea articulaţiilor
13.7. Aspecte specifice proiectării piloţilor
plastice în piloţi şi opţiunea inginerească prudentă este ca proiectarea piloţilor să
Ridicarea nivelului de înălţime al clădirilor şi, implicit, a greutăţii clădirilor, în accepte această ipoteză şi să se alcătuiască asigurator piloţii ca elemente de beton
condiţiile unor terenuri relativ s1a9e cum sunt, de exemplu, cele din zona capi- armat ductile.
talei ţării, a făcut ca sistemul de fundare la adâncime pe piloţi să fie tot mai
Evaluarea comportării seismice a piloţilor reprezintă o problemă extrem de
folosit.
complexă şi nu poate fi făcută cu suficientă rigq;:ire. Astfel, numeroşii factori de care
La 13.2 s-au prezentat succint mecanismele de lucru ale piloţilor, criteriu depinde nu pot fi stabiliţi cu un grad de încredere înalt, iar modelele de calcul
care defineşte, de altfel, tipurile de piloţi. Piloţii proiectaţi pentru a prelua com- disponibile nu pot reproduce suficient de fidel realitatea. În afara faptului că
presiuni pot fi piloţi cu rezistenţa pe vârf, piloţi aşa-zis flotanţi, la care transferul . dimensiunile diferitelor straturi de pământ de sub construcţie nu se pot stabili cu
forţelor se realizează prin frecarea pe suprafaţa laterală, şi piloţi care mobilizează precizie la scara amprentei totale pe teren, proprietăţile acestora sunt putem.ic
ambele componente ale mecanismului de rezistenţă. influenţate de caracterul dinamic al acţiunii, de fenomenele de amortizare, de
264 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL I! - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON AF<MAT ÎN ZONE SEISMICE I 265
mişcarea terenului de tip cinematic etc. În aceste condiţii, în practica proiectării se La selectarea pentru calcul a proprietăţilor straturilor de teren, este indicat, ca şi
utilizează încă modelul de grindă rezemat elastic în teren prin resoarte elastice. la proiectarea radierelor şi a infrastructurilor complexe, să se considere mai multe
valori ale parametrilor de rigiditate şi de rezistenţă, care să acopere domeniul
probabil de variaţie al acestora.
În proiectarea piloţilor intervin două etape:

..,. determinarea dimensiunilor piloţilor pe baza rezistenţei la presiune pe cap
şi a rezistenţei de freca re;
..,. dimensionarea piloţilor ca elemente de beton armat solicitate, în cazul
general, la forţa axială, momente încovoietoare şi forţe tăietoare.
_J
I Chiar dacă proiectarea nu a urmărit dezvoltarea deformaţiilor plastice în
I
I piloţi, s.e iau măsuri pentru situaţia în care în piloţi apar accidental articulaţii
I
a) b)
,-------,
I I plastice.
c)
Codul naţional de proiectare seismică, având ca referinţă codul european,
1-· """" ···- - ·- -·· -- ·--I
1 I
prevede ca zonele cu lungimea 2d (d este diametrul pilotului), situate imediat sub
fundaţie I I
blocul de beton armat de la capătul superior al pilotului, şi zonele situate de o parte
I I
~,,.......,...,t:::::t::::l:r~....,.....,.,.,Î
şi de alta a interfeţei dintre două straturi de pământ cu. rigidităţi la forfecare foarte
2d
-l diferite, să fie alcătuite ca zone disipative (Fig. 13.13d).
I
I Rigidităţile straturilor se consideră că sunt net diferite dacă raportul modulelor
teren slab Î
2d I
1 de forfecare este mai mare ca 6.
.-r-:....-r-:.-1+-'-+-+17""7"""",......,......, -l I
teren tare ~ Se prevăd măsuri de confinare ca pentru stâlpii din clasa de ductilitate selectată
e)
pentru suprastructură şi cel puţin măsurile pentru clasa DCM.
Dacă prin concepţie se urmăreşte ca sistemul de piloţi să fie un sediu al

distribuţia
teren slab momentelor deformaţiilor plastice, codul prevede ca lungimea zonei plastice din vârful pilotului,
încovoietoare unde trebuie montată armătura de confinare, să fie sporită cu 50%. De asemenea, în
acest caz forţa tăietoare de proiectare este cea asociată formării articulaţiilor
plastice.
teren tare
Este indicat însă ca armătura de confinare să fie extinsă şi mai mult în afara
acestor zone, pentru a putea acoperi diferenţele, dificil de evaluat, între valorile
d) reale şi cele de calcul ale momentelor încovoietoare.
Fig. 13.13 Fundaţii de adâncime (piloţi): (a) piloţi solicitaţi la forţe axiale (A - aria armături/or În afara zonelor detaliate ca zone disipative, se prevede o armare transver-
longitudinale din piloţi, fyd - rezistenţa de proiectare a oţelului); (b) piloţi solicitaţi la încovoiere şi forţa
tăietoare; (c) detaliu deformaţie pilot; (d) condiţii constructive de armare; (e) transmiterea forţelor
sală minimă, dispusă la o distanţă de minimum 15 diametre ale armăturii longi.-
orizontale la teren prin piloţi şi tiranţi de oţel înclinaţi. tudinale.
T. POSTELNICU CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
Chiar în cazul piloţilor care sunt concepuţi pentru a prelua numai compresiuni,
este necesar să se prevadă o armătură longitudinală de cel puţin 0,50% din aria
secţiunii de beton. 14. CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUqll
Pentru piloţii solicitaţi la întindere, ancorarea adecvată a armăturilor în blocul

de la partea superioară este esenţială. 14.1 Introducere
Există numeroase tipuri de piloţi: piloţi din beton armat turnat în goluri forate, Până aici, în cadrul lucrării nu s-au discutat decât ocazional problemele de
piloţi prefabricaţi înfipţi prin vibrare, piloţi de beton precomprimat, piloţi din beton concepţie şi de alcătuire ale structurilor tip cadru şi structurilor cu pereţi de beton, în
armat turnaţi în cămaşă de oţel, etc. Numărul tipurilor de piloţi creşte pe măsura relaţia cu condiţiile funcţionale privind tramele şi regimul de înălţime.
progresului tehnologic şi al evoluţiei echipamentelor de execuţie.
S-a apreciat că, pentru construcţiile de tip curent, respectarea condiţiilor de
În anumite situaţii, este indicat să se execute piloţi înclinaţi lucrând la com- corectă conformare, asociate cu îndeplinirea exigenţelor de rigiditate, rezistenţă şi
presiune sau ancore înclinate de oţel pretensionat lucrând la întindere, în măsură să ductilitate prezentate pe larg în capitolele anterioare, poate duce de la sine la
preia, total sau parţial, tendinţa de deplasare laterală, sub acţiunea forţelor obţinerea unor structuri sigure faţă de acţiunile de exploatare, în primul rând faţă de
tăietoare, la baza fundaţiei (Fig. 13.13e). În felul acesta, piloţii verticali pot fi dimen- acţiunea seismică.
sionaţi pentru a prelua preponderent eforturi axiale.
Ajustarea adecvată a dimensiunilor elementelor structurale şi a armării
acestora, astfel încât condiţia general capacitate > cerinţă să nu fie îndeplinită în
exces, permite în acelaşi timp şi obţinerea unor soluţii economice.
Există însă şi categorii de construcţii la care pot apărea probleme deosebite de

proiectare, a căror rezolvare să facă necesare adoptarea unor sisteme structurale
mai deosebite şi metode de calcul specifice.
Dintre structurile pentru categoriile speciale de construcţii, în cadrul lucrării s-au

selectat structurile pentru clădiri înalte (Fig. 14.la) şi construcţiile parter cu
deschideri mari (Fig. 14.lb).
Primele sunt, de regulă, construcţii de birouri şi de locuinţe, iar celelalte adăpos

tesc competiţii sportive, activităţi industriale, cu tehnologia orientată pe orizontală,
şi, mai ales, magazine de mari dimensiuni.
I
În cele ce urmează se discută succint problematica specifică acestor două
categorii de construcţii.
268 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL !!-PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 269
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN CATEGORll SPECIALE DE CONSTRUCŢII
PLAN ACOPERIŞ
ELEVAŢIE
)<(
_J
<(
(/)
o::
LU
>
(/)
z
<(
o::
l-
J ....
NIVEL CURENT
I... 2zoo ....... I
„ ..... i · · ·ijEz:;:~ r .: :;: : '~li
LU
(/)
! !
I
i i ~.50
. ·-·-·~-·-·- i i
. ~ I --,-6it-,;şu w.-----fj;,~„„.=.„.======~=====~=~=~=====tif-=====ttj....._.....i.
·-·-· -·-·-
b)
Fig. 14.1 Structuri de beton armat pentru: (a) clădiri înalte, {b) săli cu deschideri mari
14.2 Structuri de beton armat pentru construcţii înalte

a)
14.2.1 Aspecte generale
Dezvoltarea continuă a marilor oraşe duce în mod inevitabil, la exploatarea

intensivă a terenului, în mod concret prin ridicarea spectaculoasă a regimului de
:. 390; 2700 . . .390 .. înălţime al clădirilor de locuit şi de birouri.
.3580
Pentru a realiza o construcţie înaltă avantajoasă este necesar să se satisfacă o

serie de condiţii de diferite naturi, adesea în conflict: arhitecturale, structurale,
mecanice, electrice, hidraulice etc. În fond, când se spune despre o construcţie că
J
!
I
III
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CON::~.~F~\:~C\ll

!
1.1."
este înaltă? La modul cel mai general, definim o clădire ca fiind înaltă atunci când
regimul de înălţime creează condiţii diferite pentru proiectare, execuţie şi utilizare
14.2.2 Structuri tubulare I
j
faţă de cele care se pun la construcţii mai joase. Din punct de vedere structural Ideea de bază a acestui tip de structuri, specific clădirilor turn, este de a
această caracterizare se referă în principal la preluarea acţiunilor laterale seismice apropia cât mai mult comportarea lor sub încărclrl laterale cu aceea a unei bare în
sau/şi vânt, în funcţie de poziţia geografică a amplasamentului. consolă încovoiate, cu secţiunea indeformabil~. 1'n condiţiile plasării materialului
structural cu prioritate pe conturul clădirii, cu proporţii ade.cvate ale elementelor
Este evident că trecerea de la un regim de înălţime de cca 10-15 etaje, cel
verticale şi orizontale de pe perimetru, structura multletajată se poate manifesta
normal pentru cele mai multe oraşe, la cel cu 25-30 niveluri reprezintă o creştere
ca un element individual cu secţiunea caracterizată de un braţ de pârghie al
calitativă, nu numai cantitativă. Cu alte cuvinte, structurile pentru clădirile înalte
eforturilor interioare proporţional cu dimensiunea întreag~ a laturii clădirii paralele
nu se pot obţine prin îngroşarea secţiunilor şi creşterea armării structurilor cons-
cu acţiunea seismică. Esenţa comportării acestor structuri este ilustrată schematic
trucţiilor curente, ci ele trebuie să fie rezultatul unei concepţii specifice clădirilor
în Fig. 14.2.
cu regim ridicat de înălţime.
În această secţiune a lucrării se prezintă un tip de structură care s-a impus ca

fiind printre cele mai potrivite pentru clădirile foarte înalte (clădirile turn), şi anume
-I>
structurile tubulare.
Este de observat că în practica de proiectare din zilele noastre, inginerul struc-

turist influenţează în mai mică măsură decât în trecut forma şi organizarea interioară
a clădirilor prin condiţionări de ordin structural, acestea fiind mai întotdeauna
dictate de proprietari şi arhitecţi.
D D
D
ţ
Ca urmare a creşterii ponderii componentelor estetice şi de confort în realizarea
b) c)
construcţiilor, inginerii structurişti încearcă să se adapteze acestei tendinţe, căutând a)
să facă cât mai sigure soluţiile de structură care se depărtează, uneori destul de fig. 14.2 Comportarea tip consolă verticală a structurii perimetrale rigide
mult, de cele optime. Pentru aceasta ei se bazează tot mai mult pe controlul
comportării probabile a construcţiei pe care-l poate oferi utilizarea unor instrumente Pentru a obţine un asemenea răspuns structural trebuie îndeplinite con-
de calcul sofisticate, dar mai sigure. diţiile:
.,.. structura perimetrală în ansamblul ei trebuie. să fie înzestrată cu rigidi- .
Soluţia de structură tubulară este una dintre puţinele care creează posibilitatea
tate şi rezistenţa la încovoiere (Fig. 14.2a)
satisfacerii atât a criteriilor structurale cât şi a celor de arhitectură, respectiv liberta-
1 .,.. deformaţiile de lunecare în lungul fibrelor longitudinale (verticale) să fie
tea de partiu şi tratarea variată a faţadelor, în special prin intermediul cortinelor de
reduse la maximum, cu alte cuvinte structura perimetrală trebuie să
diferite tipuri.
aibă rigiditate şi rezistenţă substanţială la lunecare, astfel încât să se
Structurile pentru clădirile înalte au făcut obiectul a numeroase lucrări de realizeze practic condiţiile care să permită valabilitatea ipotezei secţiu
specialitate. O perioadă lungă de timp problematica construcţiilor înalte a făcut chiar nilor plane (Fig. 14.2b). Aceasta înseamnă ca grinzile să fie practic infinit
obiectul unor publicaţii periodice, cum sunt cele editate de Lehigh University (SUA). rigide.
Dintre lucrările cele mai recente destinate acestui subiect se remarcă cea scrisă Desigur că forma structurală optimă pentru a obţine aceste deziderate est.e
de inginerul american Bungale S. Taranath, 1998 [49]. cea a unui sistem cu secţiune plină. Asemenea alcătuiri au unele construcţii ingi-
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
nereşti, cum sunt coşurile industriale de fum, castelele de apă sau turnurile de
răcire. I I
._ _l _1 __ 1_ 1_1_ L.. L
1
Spre deosebire de cazul acestora, la clădiri, faţadele sunt inevitabil perforate I I I I I I I
prin goluri de ferestre şi, uneori, dacă pe contur există balcoane, şi de uşi. Printr-o a)
._ J.J.
I I
I J_ l_L~
I I I I
alegere adecvată a dimensiunilor elementelor faţadei, în special a deschiderii şi I I I
._ -ţ - ·-1-1-i-+ I
înălţimii secţiunii grinzilor, care pot îngloba şi parapeţii ferestrelor, se poate
obţine o rigiditate de ansamblu a faţadei, apropiată de cea a tubului neperforat
~-JLJL r--IIL......JI~
-s:o:c-
(Fig. 14.2c). r--I-ţ-~-ţ-1-i
Este de observat că manrea rigidităţii structurii perimetrale prin îndesirea

-JD[- -JbiC
stâlpilor, faţă de interiorul clădirii, şi alegerea unor înălţimi de grindă mari nu
impun, de regulă, mărirea înălţimii de nivel. -1nr- - + _L - -
~:LJ:r
1- -I -· ·-+-1___ 1_---1-
~ _:_ 11 _;__r
3)
În aceste condiţii, structura perimetrală se proiectează pentru a prelua
I ( I
(1) (2)
întreaga încărcare laterală. Cadrele paralele cu direcţia acţiunii constituie atunci r--t----t--,
I j I I
inima profilului, iar cele perpendiculare pe direcţia acţiunii sunt aripile (tălpile) -+---------1-
1 I I I
profilului. =I I I I=
I I I I
- -t- - - - -- --·--I -
Ca urmare, mecanismul structural de rezistenţă de acţiuni orizontale pe I I I I
b) L--+----+-_J
schema de consolă verticală presupune dezvoltarea de forţe de compresiune şi
întindere, de o parte şi de alta a axei neutre. Cu alte cuvinte, ansamblul discret de (4) (5)
stâlpi şi grinzi poate fi considerat, în sens conceptual, echivalent cu un perete h/H
continuu tridimensional.
Rigiditatea de ansamblu a construcţiei la forţe orizontale sporeşte evident cu

creşterea rigidităţilor grinzilor şi stâlpilor structurii faţadelor. În Fig. 14.3 se ilus-
trează calitativ acest efect, pentru o construcţie înaltă cu structura reprezentată în
Fig. 14.3a, pentru 5 moduri de realizare a structurii perimetrale, între care şi cazul
limită al cadrelor cu grinzi infinit rigide (4) şi cel al tubului cu secţiune plină (5).
În Fig. 14.3b sunt reprezentate clt!formaţiile laterale normalizate în raport cu

deplasarea la vârful construcţiei (Postelnicu, Zamfirescu, Nedriţă [SO]).
Se constată eficienţa, din punctul de vedere al rigidităţii de ansamblu, a Deplasări orizontale

cuplării elementelor verticale prin grinzi din ce în ce mai rigide. c)
normalizate
0.2 0.4 0.6 0.8
Pentru a evidenţia cu claritate mecanismul comportării structurilor examinate
este de interes să se analizeze distribuţia forţelor axiale din stâlpii perimetrali (sau Fig. 14.3 Variaţia deplasărilor laterale la o construcţie înaltă în funcţie de rigiditatea structurii
perimetrale: {a) configuraţia structurii în plan {b) variante de realizare a structurii faţadelor
elemente verticale de perete) produse de acţiunea laterală. (c) deplasările laterale normalizate ale celor 5 variante de structură
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCTll
30000
Dacă în cazul structurii (1) din Fig. 14.3, distribuţia eforturilor este cea a unui
cadru spaţial obişnuit, la care numai planurile paralele cu direcţia forţei orizontale 20000
sunt active, pe măsură ce efectul de cuplare creşte, odată cu creşterea rigidităţii
grinzilor, distribuţia forţelor axiale se apropie din ce în ce mai mult de cea cores- 10000
punzătoare valabilităţii ipotezei secţiunilor plane pentru ansamblul structurii. În o:

E
........ o
Fig. 14.4a este evidenţiată această tendinţă prin reprezentarea suprapusă a distri- z
=.
b
buţiei eforturilor unitare a în stâlpi pentru 3 rapoarte diferite între rigidităţile -10000 -t-Var. 1
grinzilor şi stâlpilor. .....var.3

-20000
-$-Var.4
Diferenţa dintre distribuţia efectivă a forţelor din stâlpi şi cea asociată legii lui b)
-30000
Bernoulli se datorează deformaţiilor de lunecare ale elementelor care asigură 2 3 4 5 6 7 8 9
cuplarea stâlpilor (Fig.14.4b). Stâlp
Fenomenul este denumit, oarecum impropriu, efect de Întârziere datorat Fig. 14.4 Variaţia eforturilor din stâlpii perimetrali situaţi în:
lunecării, în sensul că forţele axiale din stâlpi rămân în urma valorilor corespun- (a) plan perpendicular pe direcţia acţiunii seismice; (b) plan paralel cu direcţia acţiunii seismice,
(1), (3) şi (4) reprezintă variantele de realizare a structurilor faţadelor din Fig. 14.3
zătoare unei secţiuni indeformabile.
Acest efect poate fi minimizat, dar niciodată eliminat complet. De fapt, acest 14.2.3 Utilizarea grinzilor de rigiditate mare
efect este prezent şi în cazul tuburilor neperforate. În cazul analizat, în varianta (5),
14.2.3.l Soluţii constructive
raportul obişnuit dintre latura şi grosimea peretelui tubului încadrează tubul în
categoria profilelor cu pereţi subţiri, la care deformaţiile de forfecare produc o Angajarea stâlpilor dispuşi pe perimetrul clădirii, printr-un mecanism de înco-
"strâmbare" a secţiunilor, cu afectarea valorilor deformaţiilor şi eforturilor normale. voiere de ansamblu, se poate obţine şi pe altă cale decât prin sporirea gradului lor
Problematica structurilor tubulare, sub aspect concepţional şi al realizării de cuplare prin grinzile dispuse pe faţadele clădirii. Soluţia se aplică cu precădere la
practice, a fost fundamentată în lucrările lui F.R.Khan [51]. construcţiile în care spaţiile pentru circulaţia pe verticală prin scări şi lifturi sunt
concentrate la mijlocul clădirii şi pot frsusţinute de un nucleu central.
25000
Atunci când, din diverse motive, rigidizarea faţadelor nu se poate face la nivelul
necesar (de exemplu, în cawl în care faţadele sunt prevăzute cu uşi numeroase
20000
spre balconul perimetral) se poate antrena sistemul de stâlpi perimetrali prin inter-
15000 mediul unor grinzi foarte rigide dispuse în continuarea pereţilor tubului central
o: până la stâlpii din faţadă. Pentru ca în preluarea încărcărilor să fie mobilizaţi toţi
E
........
z
=. 10000 stâlpii faţadei şi nu numai cei direct încărcaţi, este necesar ca la acelaşi nivel să se
b
prevadă şi o legătură la fel de rigidă în lungul conturului clădirii. Funcţie de pro-
5000 ....._Var.3 porţiile clădirii, asemenea legături sunt necesare la unul sau mai multe niveluri şi
-o-Var. 4 a) au înălţimea unui etaj sau mai multor etaje.

o Grinzile pot fi realizate din zăbrele metalice, din beton armat sau ca elemente
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Stâlp compozite. Poziţia eventualelor goluri de trecere prin grinzile pereţi de beton armat
trebuie aleasă cu atenţie pentru a putea realiza un mecanism de tip grindă cu Introducerea grinzii la partea superioară reduce rotirea la vârful consolei, prin
zăbrele înscris în peretele de beton, capabil să realizeze cuplarea între nucleul cuplul forţelor din stâlpi, care produce o rotire inversă celei produse de forţele
central şi stâlpii perimetrali. laterale. Diagrama de momente în nucleu se reduce, aşa cum se arată în Fig. 14.6b.
Deplasarea laterală a construcţiei se reduce semnificativ, ca şi eforturile din nucleu.
14.2.3.2 Descrierea mecanismului de rezistenţă în schimb stâlpii trebuie dimensionaţi pentru a prelua forţele axiale de compresiune-
întindere ce le revin.
Se consideră pentru simplitatea discuţiei cazul în care grinda care leagă nucleul
central de stâlpii perimetrali este plasată la vârful clădirii (Fig. 14.6). Care este nivelul cel mai potrivit pentru plasarea elementelor de rigidizare?
Este vârful construcţiei nivelul optim? Pentru a răspunde la această întrebare
Pentru a evidenţia cu claritate contribuţia legăturii de la partea superioară a trebuie avut în vedere că eficienţa legăturii depinde de doi factori:
clădirii, în schema din Fig. 14.5 se neglijează rigiditatea la încovoiere a stâlpilor şi (a) rotirea nucleului la nivelul considerat; din acest punct de vedere, vârful
grinzilor curente, şi se consideră că grinda cu înălţimea unui etaj sau două, după construcţiei este cel mai indicat nivel, pentru că acolo rotirea este mai mare
caz, induce numai eforturi axiale în stâlpii perimetrali. decât la orice nivel inferior ( Bn > Bi, în Fig. 14.Sa).
În cazul absenţei grinzii de rigidizare (Fig. 14.Sa), forţele laterale sunt preluate (b) rigiditatea legăturii, care depinde de rigiditatea axială a stâlpului până la
integral de nucleul central care este solicitat la în·covoiere conform diagramei pe nivelul considerat.
schema de consolă. Dacă grinda este plasată la un nivel i, situat la distanţa H; de bază, rotirea
înregistrată aici Bi are valoarea:
e. =~= N;H; -~ (14.1)
I L/2 EA L
S-a notat:
Li; scurtarea (alungirea) stâlpilor la nivelul i;
N; forţa axială la nivelul i;
E modulul de elasticitate al materialului;
A secţiunea stâlpilor.
M 1:;::NL/2
Punând Bi= 1, rezultă valoarea parametrului de rigiditate asociat nivelului:
EA L (14.2)
K-=-·-
1 H.I 2
Rezultă că legătura cea mai rigidă se realizează prin prinderea stâlpilor la primul
nivel.
L ~ M-NL f----- b) Cele două condiţii implică măsuri opuse, astfel că poziţia optimă a nivelului de
rigidizare trebuie determinata prin încercări.
Fig. 14.5 Efectul grinzilor rigide asupra deformaţiilor şi eforturilor din clădirile multietajate;
(a) structură cu nucleu central şi stâlpi perimetrali flexibili; Pentru o structură cu 30 niveluri [SO] s-a efectuat calculul deplasărilor la vârful
{b) structură cu ultimul nivel rigid construcţiei, corespunzătoare plasării etajului rigid, pe rând, la toate nivelurile
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, I. DAMlAN
CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
clădirii. Din examinarea diagramei d" F

sărilo I " . . m tg. 14.6, unde se reprezintă valorile de la- şi construcţiilor răstur
rezult~ ~ :v:~~I ~::~~u:':'bţ~~~e:~~:;~ttaotare difori~elor poziţii ale etajelor rig~e,
tubulare cu etaje rigide, preiau, în principal, momentele de
nare produse de acţiunile orizontale.
ea maxima este etajul 19.
Rolul de a prelua forţa tăietoare de ansamblu a construcţiei revine, în general,
30
nucleului (tubului} interior, care trebuie dimensionat în consecinţă.
25
20
li 14.2.4 Probleme specifice de proiectare la construcţii foarte înalte
li
Q)
2'15 -·-·· Dezvoltarea substanţială pe verticală a construcţiilor face ca unele aspecte ale
UJ
proiectării, care la construcţiile mai joase nu pun probleme deosebite, să poată
deveni critice în cazul construcţiilor foarte înalte. De asemenea, pot apărea şi pro-
El"~1:::1
bleme specifice numai acestei categorii de construcţii [49].
o ~-c___1 _ _L______Jl____J În continuare se identifică câteva din aceste probleme. Acestea sunt tratate
O.OOO
0.100 0.200 0.300 0.400 0.500 0.600 0.700
0.800 0.900 1.000 foarte succint, la nivel calitativ.
Deplasare normalizată
Se discută următoarele probleme:
Fig. 14.6 Determinarea poziţiei optime a etajelor rigide
a. Particularităţile proiectării cadrelor perimetrale
La construcţii mai înalte poate a ărea . . „
b. Efectele scurtării diferenţiale a stâlpilor
n:c~sitat~a realizam a două sau trei
V
niveluri rigide. În Fi . P c. Orizontalitatea planşeelor

1 6
v_ârful construcţiei do~~ n~~l:r;:~;i::~n~~~ !' v~~~lţ~~ă:~~l;~ă:lor
cug
1 laterale I~ d. Rigiditatea planşeelor
simplu de realizat practic), iar celălalt la un n· I . n e este cel mat w • e. Sistemele de închidere (anvelopa clădirii}
înălţime [SO]. ive care vanaza continuu ca pozitie pe f. Utilizarea amortizorilor
g. Sistemele de fundare
şi 2 î~-~~g c~~s~d)era~ 3 _situ:ţi~: ~rinzi de rigidizare cu înălţimea unui etaj (curbele 1
. . . , grinzi cu inalţ1mea a două niveluri ( b I 3 . . . .. . . Discuţia nu este limitată la sistemul structural tubular, ci la orice sistem care
rigide (curbele s şi 6). cur e e şi 4) ŞI gnnz1 mfm1t aparţine categoriei construcţiilor înalte.
Se constată că prin prevederea unui al d ·1 . .. (a) Particularităţile proiectării elementelor structurale ale faţadelor
scade cu încă 10-15% P ·ţ· . o1 ea etaJ ng1d deplasarea la vârf
V
o. oz1 ia optima a celui de al doil . I . În condiţiile în care stâlpii faţadelor sunt îndesiţi faţă de reţeaua de stâlpi
14. Rezultă că, pentru clădiri cu pâryă la 30 d ~ ea nive rigid este la etajul
rigid nu aduce avantaje substanţiale. e etaje, prevederea unui al doilea nivel
interioară, apar câteva aspecte caracteristice în ceea ce priveşte starea de eforturi
din elementele faţadei. Astfel:
Al treilea caz, cel în care grinzile de . 'd" . .., Elementele structurii faţadelor preiau cea mai mare parte a momentului
sunt infinit rigide, reprezintă un reper li~~~ă tzcare, s1tua~e la unul sau două niveluri, de răsturnare aplicat clădirii. În schimb, eforturile axiale şi de încovoiere
v . . · omparaţ1a cu acesta este î v "
sa ev1denţ1eze eficienţa rigidităţii relative a grinzilor. n masura din încărcările gravitaţionale sunt relativ mici. Ca urmare, eforturile din
În încheierea discuţi · d d' aşa numita acţiune indirectă a forţelor orizontale sunt preponderente.
înălţime, trebuie sublini:~ f:p~:~tev aspecte~or conceptu~le ale structurilor de mare .., Stâlpii faţadelor sunt solicitaţi la forţe axiale foarte diferite: unii stâ.lpi
ca mecanismele descrise, specifice construcţiilor sunt întinşi, iar alţii sunt supuşi la forţe axiale de compresiune foarte

mari. Ca urmare a fisurării diferite, cea mai mare parte a forţelor tăietoare iii. La îndoirea carcaselor diagonale pot apărea două fenomene (Fig. 14.7d):
aferente cadrelor perimetrale se transmit stâlpilor comprimaţi, astfel încât • deformarea carcasei la colţul comprimat, pe direcţia rezultantei, cu
aceştia pot avea o stare de solicitare critică cu forţe, atât axiale, cât şi tendinţa de a rupe betonul de acoperire; pentru a evita acest efect, la
tăietoare, foarte mari. îndoirea barelor trebuie dispuse armături verticale dimensionate din
condiţia de a prelua forţa rezultantă;
Aceşti stâlpi sunt expuşi la riscul unor ruperi fragile, extrem de periculoase.
• zdrobirea betonului sub îndoitura barelor întinse; pentru a proteja
Din acest motiv, este necesar ca structura să aibă şi alte elemente rigide, care betonul la curbarea barelor longitudinale, se dispun armături trans-
să preia forţa tăietoare aplicată construcţiei. Cel mai adesea, acest rol este îl înde- versale în măsură să distribuie eforturilor între armături şi beton pe o
plineşte un nucleu de pereţi de beton armat care închide circulaţia pe verticală a suprafaţă mai mare.
clădirii.
.,, Secţiunile substanţiale ale grinzilor de faţadă fac ca momentele capabile

.!'----+--
2: {/bd
hbw
ale acestora să fie mari. Având în vedere deschiderile mici ale cadrului de MRd
faţadă, rezultă forţe tăietoare foarte importante în grinzi, expunându-le la
diagrama momentelor
capabile la capătul grinzii
ruperi specifice prin dislocare la reazem, într-un mod asemănător cu cele ....... __ MEd
.,,
înregistrate la grinzile de cuplare armate cu bare ortogonale.
Ca urmare a faptului că barele longitudinale ale grinzilor sunt numeroase,
----
ele induc eforturi de forfecare ridicate în nodurile de cadru, care devin
zone critice ale structurii. Ancorarea barelor grinzilor în nod constituie o a)
problemă dificilă, mai ales în condiţiile unei încărcări gravitaţionale mici în

stâlp.
Dacă proporţiile grinzii permit este indicat să se aplice câteva reguli construc-
tive pentru ca grinda să constituie disipatorul de energie dorit. Cele mai impor-
tante se discută în continuare.
i. Este preferabil ca, printr-o dimensionare adecvată a rezistenţei la înco-

voiere, articulaţiile plastice să fie depărtate de stâlpii structurii (Fig. 14. 71a şi b).
Zona centrală, situată între cele două articulaţii plastice, este recomandabil să fie
armată cu carcase înclinate. Condiţiile de solicitare ale zonei mediane sunt similar
celor de la grinzile de cuplare scurfe.
Zonele de la extremitatea grinzii, proiectate pentru a lucra în stadiul elastic de

comportare, trebuie să fie suficient de lungi pentru a evita penetrarea curgerii până
la marginea nodului (Fig. 14.7a şic).
ii. Ambele carcase diagonale, atât cea întinsă, cât şi cea comprimată, sunt
Fig. 14. 7 Soluţii de armare a grinzilor rigide de faţadă (a) diagrama momentelor de proiectare
active în preluarea eforturilor de încovoiere sau din forţele ·tăietoare. Pentru a
şi diagrama momentelor capabile; (b) schema de comportare; (c) armarea grinzii;
împiedica flambajul barelor comprimate, sunt necesari etrieri deşi sau fretă. (d) echilibrul local al forţelor la îndoiturile carcasei.
iv. Dimensiunile secţiunilor grinzii trebuie să fie suficient de mari pentru deformaţiilor stâlpilor, ca urmare a transferului de încărcare spre stâlpii cu încăr
aranjarea adecvată a armăturilor, asigurându-se spaţiile necesare pentru o bună care medie mai mică.
betonare.
La structurile de beton armat, însă, datorită modului de execuţie, diferenţa de
(b) Efectele scurtării diferenţiale a stâlpilor tasare a stâlpilor din încărcările de execuţie poate fi corectat~ în bună parte, la
turnarea fiecărui planşeu.
La construcţiile foarte înalte scurtarea elastică a elementelor verticale capătă
valori semnificative. Astfel, la o construcţie de cca 50 etaje cu structura metalică, Şi în cazul construcţiilor compozite evaluarea scurtării este dificilă, datorită
scurtarea măsurată la vârful construcţiei este de cca 50-60 mm, iar la o structură din factorilor numeroşi care intervin şi care nu pot fi determinaţi suficient de precis.
beton cu aceeaşi înălţime, scurtarea este dublul acestei valori, ca urmare a efectului
Pe durata execuţiei, diferitele zone ale stâlpilor se află în situaţii diferite. Partea
curgerii lente a betonului.
inferioară este înglobată în beton, care curge lent sub încărcări care cresc progresiv,
Această scurtare nu poate fi practic evitată, ceea ce se poate face este de a lua iar partea metalică flexibilă de deasupra, încă nebetonată se scurtează relativ mult
măsuri pentru a minimiza efectele negative ale acesteia. sub greutatea proprie a structurii, ca urmare a secţiunii relativ mici a stâlpilor de
oţel.
Efectele scurtării se resimt la legătura cu faţadele cortină şi asupra orizontalităţii
planşeelor. (c) Orizontalitatea planşeelor
În cazul cortinelor a căror realizare urmează execuţia structurii, dimensiunile Obţinerea unei suprafeţe superioare plane şi orizontale a planşeelor reprezintă
elementelor verticale se pot fixa după măsurarea in-situ a structurii ridicate. o preocupare la proiectarea construcţiilor înalte. Tendinţa de a spori deschiderile
Legăturile cu structura trebuie să fie deformabile sau să permită deplasări relative planşeelor şi de a reduce grosimea planşeelor, în scopul reducerii înălţimii de
suficient de mari astfel încât să poată fi compensate deformaţiile structurii şi construcţie şi ca efect al utilizării unor materiale de rezistenţă mai mare, face ca
deformaţiile termice ale panourilor de faţadă înseşi. În caz contrar, elementele planşeele să fie expuse în mai mare măsură unor deformaţii semnificative decât la
cortinei pot fi puse sub sarcină. Probleme similare apar şi la alte elemente ne- alte tipuri de construcţii.
structurale, de exemplu, conductele cu diferite destinaţii, dacă sunt fixate rigid de
Asigurarea unei suprafeţe cât mai apropiate de orizontală este o problemă
structură.
dificil de rezolvat, mai cu seamă la planşeele din beton, datorită numeroşilor
Dacă eforturile medii de compresiune diferă între stâlpi, apar tasări diferite ale factori care intervin, al căror efect nu pot fi controlat suficient de precis prin calcul.
reazemelor grinzilor, cu modificarea distribuţiei momentelor din încărcările gravi- Măsurile care sunt preferate .astăzi sunt execuţia planşeelor cu o contrasăgeată (la
taţionale între stâlpi. rândul ei, nici valoarea necesară a acesteia nu poate fi determinată suficient de
precis) şi utilizarea unor şape autonivelante, care să corecteze neregularităţile
Scurtarea stâlpilor capătă aspecte specifice funcţie de natura materialului din
/ suprafeţei superioare a betonului turnat. Trebuie avut în vedere că execuţia
care este realizată structura.
acestei şape suplimentare îngreunează construcţia cu 3-6%.
Scurtarea stâlpilor din beton nu poate fi evaluată, practic, cu precizie, deoarece
(d) Rigiditatea planşeelor
curgerea lentă este dependentă de timp, pe de o parte, iar eforturile din beton se
transferă gradual la armătura de oţel, pe de altă parte. Tendinţa în proiectarea clădirilor înalte este de a utiliza deschideri tot mai mari
şi sisteme structurale pentru planşee din materiale tot mai rezistente şi mai uşoare.
De asemenea, stâlpi cu procente de armare diferite şi cu rapoarte diferite
între suprafaţa laterală şi volum suferă deformaţii diferite din contracţie şi curge- De exemplu, planşee din grinzi de oţel de rezistenţă înaltă şi placă de beton uşor
rea lentă. Pe de altă parte curgerea lentă acţionează şi în sensul echilibrării pe tabla cutată.
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN
CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
Flexibilitatea exagerată a planşeelor poate produce următoarele efecte ne- în proiectarea faţadelor cortină trebuie urmărite 3 obiective principale:
gative:
(i) Integritatea structurală. Aceasta implică condiţii de rezistenţă ale panou-
i. senzaţia de inconfort şi chiar de insecuritate, datorită deformaţiilor sesiza-
rilor la acţiunea vântului, ale ancorajelor, şi condiţii de rigiditate.
bile sau vibraţiilor provocate de acţiunea dinamică a unor utilaje, trecerea vehi-
culelor, activităţilor sportive sau dansului sau de simpla deplasare a persoa- (ii) Posibilitatea de mişcare. Este vorba atât de mişcările relative între faţadă şi
nelor;
structură, cât şi între componentele faţadei. Deoarece efectele mişcărilor se mani-
ii. aspectul inestetic; festă la îmbinări, performanţa faţadei depinde de detalierea corectă a îmbinărilor,
iii. degradarea sau chiar ruperea unor elemente nestructurale; care să permită atât mişcarea verticală cât şi cea orizontală în planul peretelui.
iv. transferul unei părţi din încărcarea verticală la elementele nestructurale, cum
ar fi faţadele cortină. Proiectantul trebuie să înscrie pe planuri mişcările anticipate ale structurii,
pentru ca furnizorul peretelui cortină să poată detalia corect legăturile cu structura.
Dimensionarea elementelor planşeului trebuie să evite sau să minimizeze
asemenea efecte. D~formaţiile verticale ale grinzilor de faţadă pot fi produse de greutatea
elementelor susţinute, inclusiv a faţadei, de scurtarea stâlpilor, tasarea fundaţiilor,
O atenţie particulară trebuie acordată evitării vibraţiilor, fenomen care la efectele variaţiei termice. Deformaţiile laterale relative (drifturile) sunt produse de
planşeele de tip curent, în general, nu apare.
vânt şi, în zonele seismice, în special de acţiunea cutremurului.
Planşeele cu frecvenţe mai mari de 7 Hz satisfac, în general, această condiţie. Dintre toate accidentele care pot interveni, ruperea ancorajelor care are ca
În literatură şi în normele de proiectare sunt date expresii de calcul şi diagrame
efect dezangajarea altor elemente ale faţadei şi spargerea şi căderea geamurilor
ajutătoare care pot caracteriza amploarea fenomenului de vibraţie prin încadrarea trebuie evitată prin măsuri cu grad de asigurare sporit pentru că pun în pericol viaţa
în una din următoarele categorii: vibraţii imperceptibile, slab perceptibile, per-
oamenilor.
ceptibile distinct şi puternic perceptibile, pe baza a doi parametri, frecvenţa şi
amplitudinea vibraţiilor. Este de menţionat că susceptibilitatea la vibraţii este cu Întrucât controlul prin calcul al deformaţiilor este incert datorită numeroşilor
atât mai mică cu cât numărul de cicluri este mai mic. parametri care intervin, unele norme, cum este de exemplu PlOO, prevede supli-
mentarea cerinţei de deplasare obţinute din calcul în vederea comparării cu valorile
La mai puţin de 5 cicluri, oamenii nu reacţionează.
capabile.
Performanţa structurilor din acest punct de vedere este substanţial îmbună
Deoarece pentru, cutremurul de cod pentru starea limită ultimă, nu se pot
tăţită prin ataşarea elementelor nestructurale: compartimentări, tavane, par-
asigura condiţiile de deformare structurală care să evite spargerea geamurilor, se vor
doseli care contribuie în mare măsură la amortizarea vibraţiilor.
folosi geamuri speciale care, chiar dacă se sparg, să rămână ataşate de faţade ca să
(e) Sisteme de Închidere (anve)opa clădirii) nu cadă. Asemenea geamuri sunt, de exemplu geamurile armate cu sârme subţiri.
Dacă în trecutul apropiat pereţii de închidere îndeplineau un dublu rol, acela de (iii) Etanşarea la agenţii de mediu. Trebuie evitată, în special, infiltrarea exce-
a susţine perimetral planşeul şi cel de protecţie a interiorului, astăzi funcţia de bază a sivă a aerului, care alterează condiţionarea spaţiului interior şi facilitează acumu-
faţadei este cea de sistem filtrant.
larea condensului care poate produce degradări finisajelor interioare.
Faţadele sunt supuse la forţe şi deformaţii din însorire, temperatură, apă (f) Utilizarea amortizorilor
(ploaie), vânt, acţiunea seismică, care se adaugă celor din greutatea lor proprie.
Creşterea rigidităţii laterale a clădirilor nu poate creşte oricât de mult deoarece
Cadrul prezentării nu permite abordarea detaliată a acestor probleme. consumurile şi costurile pot deveni prohibitive.
Solicitarea efectivă a structurii poate fi redusă dacă se ataşează structurii Executarea unor subsoluri adânci afectează condiţiile de rezemare ale construc-
dispozitive amortizoare, care să disipeze o parte a energiei induse de cutremur. ţiilor vechi situate pe o suprafaţă relativ mare în jurul noului turn.
Există două mari categorii de asemenea dispozitive, şi anume sistemele pasive Problemele care trebuie rezolvate sunt:
de disipare a energiei (de tip vâscos, histeretice etc.) şi sistemele de amortizare prin .,. realizarea unui perete de incintă suficient de rigid şi rezistent. Pentru a
acordarea maselor. simplifica sprijinirea lui şi condiţiile de execuţie a!e subsolului, se poate
Dispozitivele din prima categorie transformă energia cinetică în energie calorică. adopta soluţia milaneză (top-down);
Cele din a doua categorie reduc oscilaţiile clădirii prin intermediul unor mase plasate, .,. epuizarea apei în situaţia frecventă în care pânza freatică întâlneşte
de regulă, la vârful construcţiei, care oscilează în sens contrar celui în care se subsolurile clădirii, pe durata construcţiei sau în unele cazuri, permanent.
deplasează clădirea. Coborârea nivelului apei poate crea efecte negative clădirilor vecine, fiind
necesare măsuri care să le elimine în cât mai mare măsură;
Sistemul este indicat cu precădere pentru limitarea deplasărilor din acţiunea
.,. tasări suplimentare ale construcţiilor vecine datorată greutăţii clădirii
vântului.
noi.
Amortizorii exteriori au fost utilizaţi cu succes la realizarea unor construcţii
Rezemarea pe teren a construcţiilor foarte înalte se realizează, de cele mai
foarte înalte.
multe ori prin unul din următoarele sisteme:
(g) Sisteme de fundare
(i) radiere groase, atunci când încărcarea adusă de structură este relativ
Realizarea în condiţii economice a unui sistem de fundare eficient pentru uniformă. Dacă suprafaţa de rezemare poate fi evazată suficient şi momentele de
structuri reprezintă una dintre cele mai dificile probleme cu care este confruntat răsturnare nu sunt prea mari (cutremurul de proiectare la amplasament este
proiectantul unor structuri foarte înalte. Atât forţele verticale, cât şi forţele laterale, relativ mic) atunci este posibil ca echilibrarea forţelor verticale şi orizontale să se
au valori foarte mari şi ele trebuie transmise unei zone limitate de teren, material cu facă prin intermediul unei zone active suficient de mari, fără să fie necesari piloţi.
rezistenţe mult mai mici decât ale betonului armat sau oţelului din care este în situaţia când în anumite zone apar concentrări de eforturi se poate îngroşa local
realizată structura. radierul.
Spre deosebire de numeroase oraşe importante din lume (de exemplu, Chicago, (ii) infrastructuri de tip cutie rigidă şi rezistentă, alcătuită din radier, plăcile şi
oraşul zgârie-norilor) aşezate pe terenuri tari (cu rezistenţe de 3-4 MPa) Bucureştiul, pereţii subsolurilor, inclusiv cei dispuşi pe contur. O astfel de infrastructură are rolul
oraşul de pe teritoriul românesc cu cel mai mare risc seismic, este aşezat pe terenuri radierului masiv prezentat la (i). Dacă momentele de răsturnare nu pot fi transmise
aluvionare relativ slabe, ceea ce este de natură să complice mult realizare.a la teren printr-o fundare directă prin radier, se prevăd piloţi, coloane sau barete,
fundaţiilor. care să transfere încărcările la stratul profund rezistent şi să preia eforturi de
t întindere. Şi în acest caz poate fi necesar să se prevadă un radier care să realizeze
De multe ori, din păcate, blocurile turn sunt realizate în mijlocul oraşului şi se
transferu) de la suprastructură la ansamblul piloţilor.
dezvoltă şi la adâncime pe înălţimea mai multor subsoluri, ceea ce face necesară
(iii) fundaţii izolate, sub elementele structurii verticale, sau grinzi de fundaţie,
excavarea unei cantităţi de pământ egale, ca greutate, cu o fracţiune importantă din
sub mai multe asemenea elemente, dacă rezistenţa terenului este foarte bună.
greutatea construcţiei. Presiunea netă pe care o poate prelua terenul la adâncimea
Forţele de compresiune se transmit prin presiunile pe talpa fundaţiei în timp ce
săpăturii depinde de rezistenţa terenului.
întinderile se preiau prin tiranţi pretensionaţi ancoraţi în stratul rezistent.
Pentru a realiza o fundaţie compensată, în cazul unui teren slab ar însemna
teoretic, să se excaveze o cantitate de pământ egală cu greutatea construcţiei. Problematica infrastructurilor este tratată la cap. 13.
288 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ii - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 289
În cazul structurilor pentru construcţii cu foarte multe etaje, se aplică principiile Proiectarea acestor construcţii nu este însă complet clarificată, motiv pentru
generale prezentate acolo. Desigur, creşterea regimului de înălţime duce la o care acest tip de structură, atât de frecvent utilizat, nu este reglementat explicit în
creştere semnificativă a dimensiunilor infrastructurilor. codurile de proiectare. Dacă se realizează condiţiile pentru o comportare de dia-
fragmă rigidă a planşeului de acoperiş, este raţional să se aleagă valori semnificativ
La construcţiile înalte, limitarea deformaţiilor la nivelul terenului are o impor-
mai mari ale factorului de comportare q, decât cele specifice sistemelor pendul
tanţă deosebită. De exemplu, rotirea pe teren se traduce printr-o deplasare ori-
invers, ca urmare a numărului mare de stâlpi ductili angajaţi· în răspunsul seismic.
zontală proporţională cu cota nivelului. De asemenea, tasările relative produc
deformaţii semnificative ale grinzilor. Din acest motiv controlul deformaţiilor tere- În favoarea acestei opţiuni pledează şi excelenta comportare a numărului mare
nului prin calc.ul trebuie să se bazeze pe date cât mai sigure despre proprietăţile de hale prefabricate de beton armat proiectate în România pe baza vechii generaţii
terenului şi pe metode de calcul suficient de riguroase. de coduri seismice, considerate astăzi complet depăşite, la cutremurele puternice
Pentru a controla cât mai sigur răspunsul seismic al unor structuri atât de ample din 1977, 1986 şi 1990.
şi complexe, modelul de calcul trebuie să cuprindă întreg ansamblul suprastructură Ve~ificarea la deplasări relative de nivel la aceste construcţii ridică probleme
infrastructură, incluzând conlucrarea cu terenul. Dimensiunile construcţiei fac ca de ordin practic. Deşi încărcările axiale şi ·orizontale aferente singurului nivel al
efortul de calcul şi de interpretare a rezultatelor să fie considerabil. clădirii sunt relativ mici, flexibilitatea înaltă a stâlpilor înalţi lucrând în consolă face
ca secţiunile stâlpilor să fie dimensionate, aparent, de condiţia de rigiditate. Dintre
cele două condiţii de rigiditate, cea mai severă este cea asociată stării limită ultime
14.3 Structuri parter cu stâlpi în consolă
(ULS).
14.3.1 Probleme de proiectare particulare În realitate, condiţia de limitare a deplasării laterale în stadiul ultim, echi-
valentă în cazul stâlpilor în consolă cu condiţia de limitare a rotirii de bară (rotirea
Halele parter cu structura de beton sau oţel reprezintă o categorie de con-
corzii), reprezintă o condiţie de limitare a cerinţei de ductilitate, astfel încât să nu
strucţii larg răspândită pe plan naţional şi internaţional, în special pentru clădiri de
fie depăşită capacitatea de deformare în domeniul post-elastic ale structurii (vezi
producţie industrială, clădiri comerciale şi depozite.
relaţia (9.1)).
Tipul structural, practic generalizat pentru aceste construcţii, este cu acoperiş
Este de observat însă că pentru cazul halelor parter,· limita admisă a driftului
articulat pe stâlpi în consolă de beton armat, încastraţi în fundaţii.
unghiular de 2,5 %, prevăzută în coduri, este foarte acoperitoare. Atât testele de
În principiu, modul particular de alcătuire a acestor structuri ar duce la înca- laborator, cât şi calculul bazat pe normele curente, atestă faptul că stâlpii în consolă
drarea lor în categoria sistemelor tip pendul invers. Într-adevăr, ambele condiţii de ai halelor parter, caracterizaţi de valori vd moderate, pot suporta, fără degradări
apartenenţă la această categorie sunt îndeplinite, respectiv mai mult de 50% din majore, deplasări laterale de ordinul 7-8%. Din acest motiv, structurile parter cu
masa totală este concentrată în treihiea superioară a construcţiei, iar disiparea de stâlpi în consolă au căpătat în ultima ediţie a codului naţional de proiectare seismică
energie se realizează la baza unui singur element. valori mai mari ale factorului de comportare decât în versiunile precedente.
Codul de proiectare seismică exclude însă halele parter din categoria pendulului În ceea ce priveşte verificarea la deplasări laterale în condiţiile stării limită de
invers, dacă sunt îndeplinite două condiţii: capetele stâlpilor sunt legate printr-o serviciu, care urmăreşte protejarea componentelor nestructurale la atacurile unor
diafragmă rigidă, iar forţa axială normalizată vd < 0,25. Prima condiţie asigură cutremure cu frecvenţa mai mare, calea cea mai raţională este aceea de a utiliza
preluarea solidară, de către toţi stâlpii halei, a forţei laterale totale. A doua condiţie tipuri de elemente de închidere şi sisteme de legătură ale acestora cu stâlpii
asigură o capacitate semnificativă de ductilitate în stâlpi. structurii, care să suporte deplasările relative produse de acţiunile seismice asociate
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN CATEGORII SPECIALE OE CONSTRUCŢII
acestei stări limită. Astăzi există asemenea sisteme, mult mai eficiente decât cele
utilizate până în urmă cu 20 de ani.
La anumite valori ale încărcărilor pe planşeul de acoperiş, ale deschiderilor şi

ale înălţimii construcţiei, economicitatea soluţiei depinde în mod esenţial de
secţiunile şi de armarea stâlpilor şi a fundaţiilor acestora. Dimensiunile stâlpilor
sunt impuse de satisfacerea condiţiilor de rezistenţă, rigiditate şi deformabilitate
(ductilitate) pentru zona seismică a amplasamentului. În cazul fundaţiilor pentru a) b)
care trebuie asigurat un răspuns seismic elastic, dimensiunile depind de condiţiile Fig. 14.8 Hale de comerţ parter:
de rigiditate, iar armarea de condiţiile de rezistenţă. (a) alcătuirea schematică a structurii; {b) modul pentru o tramă
Existenţa mai multor condiţii de dimensionare a stâlpilor face ca soluţia să nu fie

Etapele principale ale unui ciclu de proiectare sunt următoarele:
unică, iar rezultatele proiectării să nu fie aceleaşi pentru aceleaşi condiţii geometrice
şi de încărcări ale halei, în birouri de proiectare diferite. Simplitatea extremă a tipului i. Se alege o valoare iniţială pentru forţa axială normalizată, Vd = N/AJcd, care
de structură perm.ite însă efectuarea, la fiecare proiect, a unui studiu care să reprezintă parametrul problemei.
furnizeze soluţia cea mai avantajoasă din punct de vedere al costului sau al con- ii. Se determină secţiunea de beton a stâlpului corespunzătoare lui vd.
sumului de materiale, beton şi/sau oţel.
iii. Se dimensionează armăturile longitudinale şi transversale ale stâlpilor pe
În acest scop, se poate aplica metoda de calcul cea mai avansată de care se baza prevederilor codului de proiectare. În primul ciclu se aleg armături corespun-
dispune, respectiv calculul dinamic neliniar. Motivul pentru care clasa structurilor zătoare condiţiilor minime de armare.
parter este tratată separat în lucrare este tocmai acela de a demonstra modul de
utilizare al acestui instrument performant la proiectarea structurilor. iv. Se determină valorile maxime ale curburii în secţiunile de bază şi a deplasării
de vârf pe care le poate dezvolta stâlpul cu alcătuirea dată.
14.3.2 Procedeul de proiectare
v. Prin calcul dinamic neliniar se verifică dacă cerinţa seismică de deplasare,
pentru condiţiile seismice ale amplasamentului este inferioară capacităţii de depla-
Idea procedeului de proiectare poate fi exprimată succint astfel (Postelnicu,
sare. În caz afirmativ, se stabileşte valoarea factorului de comportare q cores-
Damian [52]):
punzătoare rezistenţei stâlpului.
Pentru o structură cu geometrie cunoscută, respectiv cu forţa axială pe stâlp
În caz contrar, soluţia se ignoră şi se alege o altă soluţie de armare, sporită faţă
cunoscută, se determină cea mai avantajoasă (economică) secţiune a stâlpului
de cea .din primul ciclu, şi se reiau operaţiile (ii)„.(v).
de beton armat, într-o anumită zonlă seismică. Soluţia optimă rezultă din compa-
raţia de cazuri de stâlpi care satisfac cerinţele seismice. Pentru un număr rezonabil de cazuri, corespunzând unor soluţii raţionale de
armare, se repetă ciclul de operaţii, se obţin diferite valori q şi se determină
Pentru a realiza o prezentare mai transparentă a procedeului, se demonstrează
valoarea maximă a factorului q utilizabilă în cazul unei anumite valori Vd. Se aplică
aplicarea lui pe un caz concret, acela al unei construcţii parter cu trame de 12 x 12 m,
cu înălţimea de 5,0 m, în condiţiile seismice ale oraşului Bucureşti (Fig. 14.8). algoritmul precedent pentru un set raţional de valori Vd.
Analiza a fost efectuată pentru două variante de calitate a materialelor: beton În final, adoptând un criteriu de optimizare din setul astfel obţinut, se alege
C20/25 şi oţel PC 52 şi respectiv C35/45 şi BST500. soluţia cea mai favorabilă dintre toate soluţiile studiate.
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU, L DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
(a) Modelul structural şi modelarea acţiunii Considerarea efectului P - L\ are mai multe repercusiuni asupra comportării
histeretice de tip Takeda a sistemului cu un singur grad de libertate dinamică.
Se consideră pentru început modelul unui stâlp izolat. De fapt, în cazul unor
Dintre acestea, cele mai importante sunt modificarea generală a curbei forţă
construcţii cu suprafaţă mare şi trame identice, se poate accepta un asemenea
deplasare şi mutarea punctului de la care se începe reîncărcarea. Aceste efecte
model, cel puţin într-o fază preliminară de proiectare, în care se urmăreşte
sunt prezentate principial în Fig. 14.10. Curba forţă-deplasare s-a trasat folosind
evidenţierea comportării şi a parametrilor de care depinde eficienţa soluţiei.
modelul de calcul prescris în metodologia de nivel 3 din P .100-3. Au fost folosite
Evaluarea răspunsului fiind efectuată prin calul dinamic neliniar, trebuie aleşi
valorile medii ale rezistenţelor, la care s-a aplicat sporul datorat confinării.
parametrii acţiunii seismice şi modelul histeretic al elementului de beton armat. Fracţiunea din amortizarea critică s-a luat 5%.
Pentru reprezentarea acţiunii seismice s-au utilizat 20 de accelerograme compatibile
cu spectrul de proiectare la amplasament, considerabil mai multe decât numărul
-Fară P·Delta LL
minim, 7, cerut de codul de proiectare seismică.
-Cu P-Delta
În evaluarea răspunsului seismic s-a considerat efectul P - L\, respectiv s-a
efectuat un calcul de ordinul li corespunzător echilibrului pe poziţia deformată a
structurii. Denumirea P - L\ este utilizată de multă vreme pentru a defini sporul
de moment şi de deformaţie produs de „excentricizarea 11 forţelor axiale faţă de
axa deformată a structurii. Dacă s-ar folosi notaţiile utilizate astăzi pentru forţa
axială şi deformaţii, ar trebui să se vorbească de efectul N- d.
Dreapta de referinţă
S-a folosit modelul histeretic Takeda, considerat drept cel mai simplu model, la reîncărcare
bazat pe un singur parametru, pentru caracterizarea comportării complexe a
elementelor de beton armat. În modelul Takeda, un parametru esenţial este
Fig. 14.10 Modificarea răspunsului modelului hysteretic Takeda
cel al degradării de rigiditate la descărcare pentru care s-a adoptat valoarea în calculul de ordinul li
medie a= 0,15. În cazul în care descărcarea se face fără degradare de rigiditate,
a= O (Fig. 14.9). Modul de construire a acestui model a fost discutat la 5.3.3.3. (b) Rezultatele calculului
Colapsul structural corespunde situaţiei în care se depăşeşte deplasarea (rotirea

de bară) capabilă pentru un stâlp individual. În P 100-1 se admite ca în cazul folosirii
a cel puţin 7 accelerograme rezultatele să fie mediate.
Aşadar, în principiu, cerinţa de deplasare poate fi obţinută prin mediere. Totuşi,

în cazul sistemelor ce ţin seama de efectul P - L\, panta postelastică poate deveni
negativă, manifestată prin deformaţii nedefinite, ceea ce duce, de multe ori, la
instabilitate dinamică, astfel încât medierea rezultatelor nu mai poate fi aplicată. De
aceea, în studiu probabilitatea de colaps se defineşte convenţional, într-un mod
foarte simplu, ca numărul de cazuri (din cele analizate) în care se produce cedarea,
raportat la numărul total de accelerograme. Soluţiile acceptabile sunt considerate
Fig. 14.9 Efectul degradării de rigiditate la descărcare (modelul Takeda)
asupra modificării diagramei forţă~deplasare cele pentru care probabilitatea de cedare, P, %, astfel definită, este sub 5%.
T. POSTELNICU, D. ZAMFIRESCU,!. DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
În marea majoritate a cazurilor, colapsul este datorat efectelor de ordinul 2. Această dependenţă apare cu evidenţă în Fig. 14.11 a şi b, pentru secţiuni
Cedarea prin încovoiere apare doar izolat, în cazul unor stâlpi cu armătura trans- caracterizate de aceeaşi valoare Vd şi acelaşi procent de armare transversală,
versală minimă conform codului. Pe%.
Rezultatele obţinute sunt în acord cu relaţia cunoscută între capacitatea de în situaţiile în care ruperea este influenţată puternic de efectele de ordinul
deformare, forţa axială normalizată şi rezistenţă, depinzând de armarea longitudi- 2, calitatea răspunsului este influenţată decisiv de panta post-elastică 6 a curbei
nală şi transversală, pentru situaţiile în care cerinţele de deplasare se înscriu în limi- forţă-deplasare. În elementele de beton armat, panta asce'ndentă postelastică se
tele de deformabilitate ale stâlpilor. La valori Vd mici, armăturile sunt, la rândul lor, datorează, în principal, proprietăţilor de consolidare a oţelului.
mici, iar la valori Vd relativ mari(> 0,25), cantitatea de armătură necesară este mare.
Se constată că la stâlpii la care ~ ==O, nu poate fi practic satisfăcută condiţia de
În Fig. 14.11 sunt trasate curbele simplificate de probabilitate de cedare, funcţie siguranţă exprimată prin valoarea convenţională Pc s; 5%.
de factorul q ales, respectiv de armarea longitudinală.
în Fig. 14.12 se reprezintă variaţia Pc cu valoarea procentului de armare
transversală, la secţiuni caracterizate de valori identice ale lui Vd şi ale procentului de
80 armare longitudinală, p%.
Este de remarcat faptul că în situaţiile în care creşterea capacită·ţii de deformare

depinde de realizarea unei confinări eficiente, utilizarea unui beton rezistent trebuie
a)
asociată cu folosirea unui oţel cu rezistenţă superioară.
100
o '--·~::......i.._;;:~~~--'-~~-.L..~~L--~-L~--l
3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 80
q
::ol:!
e.... 60
::r
o
(,)
o:- 40
20
b)
o
3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.C
q
Fig. 14.12 Dependenţa siguranţei structurale (probabilitatea de colaps)

de procentu/ de armare transversal
Obiectivul proiectării este obţinerea unei soluţii economice. Criteriul poate fi

Fig. 14.11 Dependenţa siguranţei structurale (probabilităţii de colaps) de panta la încărcare
în domeniul poste/astic pentru stâlpi din beton C35/45 armaţi cu oţel BST 500: consumul de material, beton sau oţel, sau costul total. Pentru fiecare valoare Vd
(a) variaţia cu valorile q; (b) variaţia cu procentul de armare longitudinal selectată se determină soluţia economică care corespunde unui stâlp cu secţiune de
296 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li·-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 297
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, !. DAMIAN CATEGORII SPECIALE DE CONSTRUCŢII
beton dată, respectiv cu armările longitudinală şi transversală optime. Pe baza

rezistenţei la încovoiere corespunzătoare alcătuirii stâlpului, se determină factorul
qmax corespunzător valorii vd analizate. 4
În tabelele 14.1 şi 14.2 se prezintă costurile calculate în RON pentru câteva

secţiuni de stâlpi, respectiv pentru câteva valori vd, corespunzătoare secţiunilor de
beton şi oţel optime, pentru două combinaţii de calităţi de beton şi oţel. cr
Cu As s-a notat simbolic cantitatea de armătură longitudinală a stâlpilor.
Tabelul 14.1: Soluţii optime pentru stâlpi din C35/45 şi BSTSOO

a)
Cost arm.
Secţiune Vd q Pe[%] p[%] Cost beton Cost etrieri Cost/stâlp o '--~~~'--~~~'--~~~'--~~~--~~~
long. 0.08 0.12 0.16 0.2 0.24 0.28
450X450 0.274 4 0.572 3.649 304.47 676 191 1171

500X500 0.222 4.81 0.515 1.825 375.89 417 211 1004
5 ...
600X600 0.154 4.25 0.52 1.047 541.28 345 311 1198 ....
700X700 0.098 2.33 0.57 1.081 736.74 485 454 1675 4

~~
V
3
Tabelul 14.2: Soluţii optime pentru stâlpi din C20/25 şi PC52 cr
Cost arm. 2
Secţiune Vd q pe[%] p[%) Cost beton Cost etrieri Cost/stâlp
long.
400X400 0.193 4.68 0.664 2.85 304.92 417 171 893

b)
450X450 0.152 4.74 0.571 1.756 385.91 325 190 902 o
0.08 0.12 0.16 ' 0.20 0.24 0.28
550X550 0.102 3.83 0.571 1.088 576.49 301 288 1166
Fig. 14.13 Fai::torul de reducere optim funcţie de forţa axială normalizată:

Valorile vd rezulta nerotunjite corespunând secţiunilor alese cu laturile multiplu {a) soluţie C20/25 şi PC52; {b) soluţie C35/45 şi BSTSOO
de 50 mm.
Ca o concluzie generală, se observă că pentru ambele combinaţii de materiale, o
Valoarea optimă a factorului de c6mportare pentru o construcţie cu gabarite
forţă axială adimensională de 0,1-0,2 produce cel mai mic cost. În acest domeniu,
date este maxima valorilor qmax determinate pentru domeniul de valori vd
factorii de reducere optimi pot ajunge până la 5, însă o valoare de 4 pare să fie justă
considerat. Variaţia valorilor qmax cu variaţia valorilor forţelor axiale normalizate
pentru majoritatea cazurilor. Dintre cele 2 tipuri de soluţii analizate, armarea cu oţel
este prezentată în Fig. 14.13a şi b, pentru aceleaşi două combinaţii de beton şi
cu proprietăţi fizico-mecanice superioare duce la un cost mai mic, datorită faptului
oţel.
că armarea transversală necesară rezultă din calcul şi nu din condiţii minime impuse
Criteriul considerat în aceste relaţii este acela al costului total, determinat de cod. În cazul structurilor analizate, secţiunea necesară a etrierilor rezultă, în
pe baza unor preţuri convenţionale compatibile cu cele de pe piaţa actuală. principal, din condiţia de ductilitate secţională, şi nu din calculul la forţă tăietoare.
Se pot alege şi alte criterii de optimizare a structurii. În exemplul de proiectare

din volumul 3 al lucrării, criteriul ales este valoarea maximă a momentului capabil la
grinzi
baza stâlpilor. Un asemenea criteriu este de interes dacă se urmăreşte minimizarea principale
consumurilor de materiale în fundaţii care intervin cu pondere mare în costul total al grinzi
secundare
structurii.
pane
metalice
În finalul acestei discuţii se impune o remarcă importantă. Concluziile formulate - 'contravântuiri
sunt valabile numai dacă, dimensionarea secţiunii de beton nu este impusă de m stâlpi
condiţiile asociate SLS. Această situaţie se analizează în exemplul de proiectare

menţionat.
(c) Influenţa rigidităţii structurii acoperişului

a)
O problemă controversată în proiectarea structurilor parter se referă la
necesitatea realizării planşeului de acoperiş ca şaibă practic infinit rigidă în planul
său. Această problemă apare mai cu seamă la structurile de hale parter cu înveli- 0.20 - - - - - - - - - - - , . . - - - - - - , - - - - ,
toare din tablă cutată, prinsă pe pane.
Inginerii proiectanţi au păreri diferite în ceea ce priveşte eficacitatea contra-

vântuirilor, existând păreri că prezenţa acestora nu modifică semnificativ depla-
sările stâlpilor la atacul seismic şi, deci, nu sunt necesare. Pentru a evidenţia
influenţa modului de realizare a structurii acoperişului, se prezintă cazul unei hale -Diafragma rigida
..,._Cu contravantuiri
parter cu stâlpi în consolă, cu câte 6 deschideri a 12 m în ambele direcţii. -Fara contravantuiri b)
o.oa L __ ___.l__ __L..._ _..J...___ _,____ __.__ ___.
S-au considerat 3 cazuri de realizare a acoperişului: 2 3 4 5 6 7

Pozitie stalp
i. fără contravântuiri; în acest caz, acţiunea de diafragmă a acoperişului este
0.4
neglijabilă, având în vedere faptul că tabla cutată utilizată în mod obişnuit nu are
rigiditate în plan orizontal, mai cu seamă în direcţia perpendiculară pe unde;
0.3
ii. cu contravântuiri diagonale din oţel beton în deschiderile (traveele) peri-

metrale (Fig. 14.12); ICI 0.2
,/
I ;
--
\
\
diafragmă infinit rigidă, varianla considerată ca reper.
-O-Diafragma rigida
iii. I -o-Cu contravantuiri
0.1
...._ Fara contravantuiri
În Fig. 14.14 sunt reprezentate deplasările maxime înregistrate de un şir de c)
stâlpi dispuşi pe o latură perpendiculară pe direcţia acţiunii seismice, în cele 3 o
1 " 2 3 4 5 6 7
variante de alcătuire a acoperişului. În Fig. 14.14b sunt reprezentate comparativ Pozitie stalp
deplasările laterale maxime ale celor 7 stâlpi dintr-un rând, pentru cutremurul Fig.14.14 Influenţa rigidităţii planşeului de acoperiş asupra deplasărilor stâlpilor:
asociat stării limită se serviciu {SLS), iar în Fig. 14.14c deplasările aceloraşi stâlpi (a) modelul de calcul al acoperişului contravântuit;
(b) deplasările maxime ale stâlpilor la SLS (domeniul elastic de comportare);
pentru cutremurul de proiectare asociat stării limită ultime (ULS). (c) deplasările maxime ale stâlpilor la ULS (domeniul inelastic de comportare).
T. POSTELNICU, O. ZAMFIRESCU, I. DAMIAN STRUCTURI ÎN CADRE DE BETON ARMAT CU PANOURI DE ZIDĂRIE
Rezultatele prezentate au fost obţinute considerând ca excitaţie seismică a

accelerograma cutremurului de la 4 martie 1977, componenta N-S.
15. STRUCTURI ÎN CADRE DE BETON ARMAT
Se constată că în cazul SLS diferenţa între deplasările maxime ale stâlpilor în CU PANOURI DE ZIDĂRIE
variantele (ii) şi (iii) este destul de mare. Explicaţia este aceea că stâlpii lucrează în
domeniul elastic, rigiditatea lor fiind relativ mare în raport cu cea a contravântui-
15.1 Efectele interacţiunii cadrelor de beton armat
rilor. Ca urmare, contravântuirile nu apar ca foarte eficiente în acest caz. În
cu pereţii de zidărie
schimb, în cazul acţiunii cutremurului de proiectare, deplasările laterale în cele
două variante sunt foarte apropiate. Aceasta se explică prin faptul că rigiditatea
Necesitatea compartimentării şi închiderii pe contur a construcţiilor duce la
postelastică a stâlpilor plastificaţi la bază este foarte mică în raport cu cea a contra-
introducerea unor panouri din diferite materiale între stâlpii şi grinzile cadrelor.
vântuirilor, care reuşesc să realizeze obiectivul structural dorit, acela de a unifor-
miza deplasările stâlpilor, protejând în felul acesta învelitoare de tablă cutată şi Deşi soluţiile pentru astfel de panouri s-au diversificat foarte mult în ultima
legăturile acesteia cu restul structurii acoperişului. vreme, .de exemplu soluţiile de compartimentare uşoară de tip RIGIPS sau faţadele
cortină pentru închiderea construcţiilor, soluţia tradiţională cu panouri din zidărie
În cazul variantei (i), practic fiecare şir de stâlpi lucrează individual în preluarea
din blocuri ceramice păstrează încă un domeniu larg de aplicare. Există, de altfel,
acţiunii seismice. Se constată diferenţa semnificativă între deplasările liniilor
situaţii când pereţii de zidărie nu pot fi evitaţi, cum ar fi, de exemplu, în jurul
stâlpilor marginali ale liniilor de stâlpi interiori, datorată masei aferente mai mici.
circulaţiilor pe verticală, la rosturile între clădiri, în încăperi unde trebuie fixate de
Ca urmare, liniile de stâlpi marginale şi cele interioare vor avea perioade proprii de
pereţi obiecte grele etc.
vibraţie diferite şi vor oscila defazat, .situaţie care duce la solicitare nefavorabilă a
învelitoarei, expusă la degradări însemnate. Până nu demult, la proiectarea clădirilor cu structura în cadre cu panouri de
umplutură din zidărie, pereţii erau consideraţi, în orice situaţie, elemente nestruc-
Rezultă cu claritate că acoperişurile din tablă cutată trebuie contravântuite,
turale purtate, iar prezenţa lor în construcţii se lua în considerare numai prin
acţiunea de solidarizare a stâlpilor fiind eficientă, mai ales în domeniul postelastic
de deformaţie.
adăugarea greutăţii pereţilor la celelalt~ încărcări verticale.
Deşi majoritatea codurilor de proiectare actuale tratează problematica con-

lucrării dintre structura în cadre şi pereţi, în practica proiectării aceasta rămâne
ignorată în foarte multe cazuri.
Interacţiunea dintre structură şi pereţi, în situaţia în care este realizat contactul.

între zidărie şi stâlpii şi grinzile cadrului, se manifestă, de multe ori, negativ, dar, pe
t de altă parte, pereţii de umplutură au salvat de la prăbµşire, în numeroase situaţii,
construcţii vechi cu schelet slab de beton armat supuse atacului unor cutremure
severe.
Interacţiunea între cele două componente ale construcţiei afectează compor-

tarea de ansamblu şi/sau comportarea locală a elementelor de beton armat.
Cele mai importante aspecte ale interacţiunii asupra comportării între~ii ·

structuri sunt identificate în continuare.
302 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ll - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 303
T. POSTELNICU STRUCTURI ÎN CADRE DE BETON ARMAT CU PANOURI DE ZIDĂRIE
i. Umplerea spaţiilor dintre elementele cadrelor cu zidărie duce la creşterea iv. Distribuţia neregulată, la diferitele niveluri ale clădirii, a pereţilor din zidărie
rigidităţii laterale a structurii. Ca urmare, perioada proprie a construcţiei scade. La poate crea diferenţe majore între rigidităţile relative de nivel între aceste niveluri
cadre flexibile, în zone caracterizate de perioade de colţ mai scurte, forţele seismice şi, în anumite situaţii, chiar condiţii de etaj flexibil şi/sau etaj slab (Fig. 15.3a). Şi
sporesc, prin ,apropierea dinspre dreapta de vârful răspunsului în spectrul de cadrele împănate cu panouri de zidărie pe toată verticala clădirii pot pune în
acceleraţii (Fig. 15.1).
evidenţă o astfel de comportare. La aceste construcţii, avarierea zidăriei nearmate,
Cadre cu panouri de zidărie sau insuficient armate, intervine, de regulă, la primul nivel'. Prin ieşirea din lucru a
panoului de umplutură la parter, într-un anumit moment al acţiunii seismice,
structura se transformă într-una cu primul nivel slab, unde se concentrează în
continuare deformaţiile plastice.
Din schema aproximativă a comportării .structurii din Fig.15.3b, rezultă că

cerinţa de ductilitate la elementele primului nivel este mult mai mare decât în
T >
cazul unei structuri cu deformaţie uniformă pe verticală. În alte situaţii, prin
b) c) distribuţia neregulată a panourilor de zidărie, de la nivel la nivel, se deviază traseul
Fig. 15.1 Efectul panourilor de zidărie Împănate asupra valorii forţelor seismice de proiectare În structuri forţelor orizontale spre teren, cu consecinţele cunoscute (Fig. 15.3c) discutate la
În cadre: (a) spectrul răspunsului elastic; {b) cadre libere; (c) cadre Împănate cu zidărie. 6.2.3.
~max
.J
ii. Rigidizarea prin împănarea unor cadre ale structurii, în timp ce altele sunt
~~
libere, schimbă distribuţia forţelor seismice orizontale între diferitele planuri ale
structurii.
iii. Dispunerea necontrolată în plan a pereţilor despărţitori de închidere poate

duce la o sensibilizare accentuată a structurii faţă de fenomenul răsucirii de
ansamblu.
În Fig. 15.2 se ilustrează o asemenea situaţie, în care plasarea pereţilor pe două

laturi ale construcţiei, în vecinătatea altor clădiri, excentrizează substanţial poziţia
a) b) c)
centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate, situat în apropierea unui colţ al
clădirii. Fig. 15.3 Efectele distribuţiei neregulate a pereţilor de zidărie pe Înălţimea clădirii:
(a) crearea unor niveluri "moi"; {b) apariţia unor condiţii de nivel slab la parterul clădirii
pereţi de
În urma avarierii zidăriei; (c) devierea traseului forţelor laterale.
închidere ,din
zidărie b-77.~l~~t::F~=...,-==-=,,..,...~-=c-„
Atunci când contactul pe conturul interior al unui panou de cadru este întrerupt
pe o anumită lungime, în zona respectivă pot apărea, local, concentrări de eforturi
importante, ignorate în calculul obişnuit al structurii.
În Fig. 15.4 se ilustrează mai multe asemenea situaţii.

Ix
În Fig. 15.4a se prezintă cazul în care zidăria este întreruptă prin goluri de
Fig. 15.2 Structură În cadre etajate, cu pereţi de zidărie pe două laturi adiacente. ferestre sau supralumini. În proiectarea curentă a cadrului pur se dirijează for-
marea articulaţiilor plastice la extremităţile grinzilor. Prezenţa peretelui inhibă 15.2 Strategii de proiectare a cadrelor cu panouri de zidărie
formarea articulaţiilor plastice în grinzi, forţând formarea articulaţiilor plastice la
extremităţile porţiunii libere a stâlpilor. Ca urmare, cresc dramatic forţa tăietoare În proiectarea seismică a structurilor în cadre etajate, cu pereţi de comparti-
din stâlpi şi forţa tăietoare de bază a structurii. mentare şi de închidere de zidărie, se pot avea în vedere două abordări:
a. Panourile de zidărie plasate între elementele cadrului, în contact direct cu
Valoarea mică a raportului de forfecare expune stâlpii la ruperi casante,
acestea, sunt considerate elemente structurale, parte constitutivă a mecanismului
pentru evitarea acestora fiind necesare măsuri substanţiale de armare trans-
structural pentru forţele laterale. Într-o astfel de concepţie, panourile joacă rolul
versală a zonei implicate. În acest scop, printre altele, codul de proiectare seismic
inimilor de zidărie ale pereţilor compoziţi, cu bulbi şi stâlpi de beton armat la
prevede ca la structurile în cadre cu pereţi de zidărie, ambele extremităţi ale
extremităţi. Când se alege aceasta soluţie, panourile de zidărie trebuie armate
stâlpilor să fie considerate zone critice {disipative).
adecvat cu armături conectate eficient de elementele cadrului.
În Fig. 15.4b se prezintă situaţia, principial similară, în care prezenţa pereţilor b. Nu se contează pe aportul structural al panourilor de zidărie, dar, prin
de zidărie duce la concentrarea deformaţiilor pe zona de grindă de deasupra măsuri de proiectare adecvate, se evită efectele negative ale interacţiunii zidăriei
golului de uşă. cu elementele cadrului.
În acest al doilea caz există două opţiuni:

să se proiecteze o structură suficient de rigidă, astfel încât să fie limitate
drastic deplasările relative de nivel; în acest fel, pentru cutremurul de
I serviciu considerat în starea
îndeplini această condiţie,

pentru a se evita
limită de serviciu (SLS) nu sunt
formaţiile de forfecare capabile ale pereţilor de zidărie. În cazul cutre-
murului de proiectare considerat în starea limită ultimă
astfel încât trebuie luate
căderea pereţilor şi
depăşite
{ULS), nu se poate
măsuri
accidentarea persoanelor;
constructive
de-
..- să se prevadă măsuri prin care să se elimine contactul direct între panourile
de zidărie şi elementele cadrului; în aceste cazuri, legăturile flexibile între
cele două componente ale construcţiei trebuie să asigure o prindere stabilă
a panourilor în timpul cutremurelor.
Abordarea de tip {a) reclamă calculul eforturilor şi· dimensionarea structurală a

b)
panourilor pe un model de perete compozit. Aspectele specifice ale acestor pro-
Fig. 15.4 Influenţa umplerii parţiale cu ~idărie asupra eforturilor din elementele cadrelor: bleme se discută la 15.3. În ceea ce priveşte varianta {b) de proiectare, sunt de făcut
(a) cazul unui gol de fereastră; (b) cazul unui gol de uşă.
o serie de comentarii.
Pentru a ţine seama de incertitudinile legate de efectele de interacţiune între Codul naţional de proiectare seismică, ca şi cel european, are în vedere înde-
cadrele de beton armat şi panourile de umplutură, codul de proiectare prevede plinirea exigenţelor de rigiditate pentru cutremurul de serviciu prin limitarea
pentru aceste structuri condiţii mai severe de armare transversală a grinzilor şi deplasărilor relative de nivel la 5%o din înălţimea nivelului. Nu este însă sigur că
stâlpilor, decât în cazul cadrelor "pure" sau al structurilor care nu angajează defor- prin această verificare componentele nestructurale vor fi protejate în toate cazu-
marea pereţilor. rile. Unul din motive este că distorsiunea capabilă a peretelui depinde de mai mulţi
306 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMfff ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL ll - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 307
tencuială
factori, între care proprietăţile de rezistenţă şi de deformare ale materialelor şi
raportul dimensiunilor panoului de zidărie. Astfel, pot apărea situaţiiI în care driftul
acceptat de cod să nu fie acoperitor. Pe de altă parte, calculul aproximativ al cerin-
ţelor de deplasare prevăzut în cod poate fi, la rândul său, neacoperitor. Aplicarea
calculului dinamic neliniar a evidenţiat, în destul de numeroase cazuri, că şi pentru
cutremurul de serviciu asociat SLS se depăşeşte nivelul elastic de comportare al 20 mm luft
structurii de beton armat. Raţiunea pentru care se menţine totuşi condiţia de L60 X 60 X 3
pâslă minerală
verificare menţionată este că, deşi aceasta nu elimină posibilitatea apariţiei unor
semirigidă
degradări în pereţii de zidărie, se presupune că, prin limitarea impusă, acestea armată
rămân la un nivel acceptabil.
a) b)
Aparent, soluţia izolării panoului de zidărie este cea mai potrivită. Practic,
aceasta înseamnă că se interpune un strat de material flexibil între panou şi ele- Fig. 15.5 Detalii de izolare a pereţilor de compartimentare de structura de beton armat:
{a) secţiune orizontală; (b) secţiune verticală.
mentele cadrului. Nici această soluţie nu poate fi realizată cu eficienţa dorită. Astfel,
la partea de jos, deasupra planşeului inferior, izolarea nu este tehnic posibilă.
O problemă dificilă în cazul panourilor de zidărie izolate este preluarea for- 15.3 Rezistenţa panourilor de zidărie ca elemente structurale
ţelor perpendiculare pe planul lor şi transmiterea acestora la elementele cadru-
15.3.1 Rezistenţa la forţe aplicate în planul panourilor
lui. În principiu, stratul de separ.are trebuie să împiedice mobilizarea panoului în
preluarea forţelor seismice în planul lui, dar trebuie să fie suficient de rigid şi Se discută numai mecanismele de rezistenţă, fără a detalia expresiile pentru
rezistent pentru a transmite la reazeme reacţiunile perpendiculare pe plan. calculul zidăriilor, care fac obiectul codurilor dedicate construcţiilor executate din
Eliminarea contactului direct între panou şi stâlpii şi grinzile cadrului împiedică acest material (MORT, [54]).
manifestarea mecanismului de arc care contribuie semnificativ la rezistenţa pere- Pentru discuţie se are în vedere cazul zidăriei simple, nearmate.
telui, în condiţiile în care acest contact există (15.3.2). Din acest motiv, de multe ori
Tipurile de deformaţii specifice celor două componen.te structurale sunt de-
este necesară armarea panoului, care trebuie să traverseze stratul de izolare şi să
formaţiile de încovoiere, pentru elementele de beton armat, şi deformaţiile de
se ancoreze În elementele cadrului. Conectarea se poate realiza, cel mai simplu,
forfecare, pentru panourile de zidărie.
prin ancore postinstalate În .elementele de beton armat turnate înaintea execuţiei
pereţilor, care se înnădesc în armăturile din panoul de zidărie. La un anumit nivel al forţelor orizontale, incompatibilitatea dintre cele două
tipuri de deformaţii are ca efect se.pararea stâlpilor, pe anumite zone, de panoul
Dacă sunt necesare armături verficale, acestea se grupează în stâlpişori de zidărie. Se pune în evidenţă, în grosimea peretelui, o diagonală comprimată
(sâmburi) de beton armat, sau, mai rar în construcţiile din ţara noastră, în golurile
între colţurile ochiului de cadru (Fig. 15.6a).
verticale suprapuse din blocurile ceramice. Aceste dificultăţi fac ca izolarea
panourilor să nu capete o aplicare prea extinsă. Contactul între betonul stâlpului cu zidăria se reduce până la cca. 1/5 +1/4 din
înălţimea liberă a stâlpului.
Cu caracter exemplificativ, în Fig. 15.5 se prezintă o soluţie de izolare mai
frecvent utilizată (Lazăr [53]), în varianta în care blocurile sunt realizate din beton Structura se poate schematiza prin cadrul de beton armat cu contravântuiri
celular, cu nut şi feder. care modelează acţiunea zidăriei (Fig. 15.6b).
308 I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA srnuCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 309
'(!/
lct
Lăţimea activă a diagonalei înscrise în panoul de zidărie depinde de dimen-
siunile peretelui de umplutură şi ale elementelor cadrului de beton armat, de
proprietăţile de deformare ale materialelor, de proporţiile panoului, respectiv de
înclinarea diagonalei (Hamburger, Chakadreo [56]).
În [18] se propune o lăţime a diagonalei a =0,25 Id, în care Id este lungimea

diagonalei, aproximaţie acceptabilă pentru cazurile curente.
Schema schimbă orientarea diagonalelor la schimbarea sensului acţiunii ori-

zontale.
b)
Acţiunea ciclică degradează, într-o măsură mai mare sau mai mică, rigiditatea şi
rezistenţa zidăriei. Sub încărcările orizontale, cadrul cu zidărie de umplutură se
comportă, în esenţă, ca un perete cu înălţimea secţiunii egală cu proiecţia pe
orizontală a cadrului.
Modurile de rupere ale ansamblului cadru-pereţi de zidărie sunt următoarele

_[ ]_ (54]:
lei c)
..,. ruperea la încovoiere; acest mod de cedare se manifestă prin ruperea
- ~„--+_a1_sm_e_ _
r,f h
J-
- armăturilor verticale din stâlpul întins, prin pierderea rezistenţei înnădirilor
~
a/cos 8 acestora, sau prin ruperea la compresiune a stâlpului de margine în care

forţele orizontale produc compresiune;
ruperea la compresiune a diagonalei; zdrobirea diagonalei comprimate
este precedată de apariţia unor fisuri diagonale produse de eforturile
unitare principale din inima de zidărie. Aceste fisuri delimitează diagona-
- _[
d)
] __ _L e)
]_
lele comprimate;
..,. ruperea prin lunecare; în funcţie de parametrii geometrici şi ai încărcărilor,
de rezistenţa materialelor utilizate, eforturile tangenţiale produse de com-
ponenta orizontală a forţei de compresiune diagonală pot întrece rezis-
tenţa zidăriei situate în zona de la mijlocul înălţimii nivelului, după iniţierea
lunecării (Fig. 15.6 f şie).
MRd
'--~-~~~~~-E--
Întrucât rezistenţa la forfecare a zidăriei se degradează puternic sub acţiunea
g)
seismică alternantă, forţa tăietoare capabilă de ansamblu este reprezentată de forţa
j) tăietoare asociată mobilizării mecanismului de plastificare a structurii de beton
Fig. 15.6 Modele de comportare pentru cadre Împănate cu zidărie: (a) interacţiunea cadru-zidărie; armat.
(b) mode cu diagonale echivalente; (c) model cu diagonale echivalente pentru panouri perforate de goluri;
(d} acţiunea diagonalei asupra grinzii; (e) acţiunea diagonalei asupra stâlpului;(!) interacţiunea cadruMpanou În cazul în care panoul de zidărie este perforat de goluri, contribuţia structurală.
de zidărie după forfecarea zidăriei; (g) echilibru la limită pentru situaţia(!). a acestuia se reduce drastic.
31 O I PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 311
T. POSTELNICU
STRUCTURI ÎN CADRE DE BETON ARMAT CU PANOURI DE ZIDĂRIE
În literatură sunt propuse scheme de comportare ca cele din Fig. 15.6c, dar
eficienţa acestora este foarte discutabilă şi, din acest motiv, efortul de a efectua ,----- I
I I
calculul pe asemenea modele nu este justificat.
Întrucât, în practică, prin modul de execuţie al zidăriei de umplutură este

posibil să nu se realizeze un contact între pereţii şi elementele de beton armat ale
I
I
I
IL
+
_______ _J
I
I
I
I
cadrului, este posibil ca în grinda cu zăbrele cu noduri rigide acţiunea diagonalei să

se aplice excentric faţă de axul nodului (Fig. 15.6d şie).
Ca urmare, grinzile şi stâlpii trebuie verificaţi la acţiunea unor forţe tăietoare

I Ţ
semnificative, aplicate în apropierea reazemelor. Verificările se efectuează pe I I

I I
schemele prevăzute de SR EN 1992-1 pentru asemenea situaţii. I ~ I
I I
În realitate, în cazul în care pereţii de zidărie înscrişi în ochiurile cadrului de I I
li I
beton armat sunt concepuţi ca o componentă structurală, acestea vor fi
dimensionate şi armate în consecinţă.
a)
15.3.2 Rezistenţa la forţe perpendiculare pe planul peretelui
Dacă pe conturul peretelui de zidărie sunt prevăzute legături eficiente cu

elementele cadrului de beton armat, calculul eforturilor în pereţi produse de forţele
de inerţie normale pe planul peretelui se face pe o schemă similară panourilor
plăcilor de planşeu sub acţiunea încărcărilor gravitaţionale (Fig. 15. 7).
În situaţia în care conectarea este realizată pe toate laturile, panourile de

zidărie se calculează ca o placă simplu rezemată pe toate cele 4 laturi, lucrând pe c
două direcţii. Dacă se prevăd numai legături orizontale, panoul de zidărie se

descarcă numai pe o direcţie, cea orizontală (Fig. 15.7b).
În general, rigiditatea panourilor de zidărie în direcţie perpendiculară pe

planul său se neglijează în calculul structural.
Rezistenţa la încovoiere a zidăriei de cărămidă este, de regulă, mică, insufi-

cientă pentru a prelua forţa de inerţie cu valori semnificative. Peretele poate b) c)
beneficia, însă, de mobilizarea unui mecanism de arc, în situaţia în care zidăria

Fig. 15.7 Mecanismul de rezistenţă al pereţilor nearmaţi fa forţe perpendiculare pe planul lor:
suferă o uşoară deplanare, în momentul fisurării zonei întinse din zona de moment {a) scheme de calcul ale momentelor încovoietoare;
încovoietor maxim de la mijlocul peretelui. (b) deformaţia peretelui după fisurarea zidăriei; (c} schema comportării.
O asemenea acţiune apare şi la plăcile de planşeu cu· reazeme, care pot fi Aportul mecanismului de arc este condiţionat de existenţa unor grinzi rigide în.
considerate fixe.
plan vertical şi de un contact sigur între peretele de zidărie şi aceste grinzi.
T. POSTELNICU BIBLIOGRAFIE
Dacă se poate conta pe acţiunea de arc la preluarea eforturilor transversale,

deplasarea laterală a panoului se poate calcula cu expresia [6]: BIBLIOGRAFIE
0,002( h;,) (15.1)

d::::: hei [1] MORT (2013). P 100-1, Cod de proiectare seismică. Partea 1-a: Prevederi de
I + I - 0,002( h;, J' proiectare pentru clădiri
[2] CEN (2004). EN 1998-1/EC 8-1, Proiectarea structurilor pentru rezistenţă la
în care hc1 este înălţimea liberă a stâlpului, iar teste grosime a peretelui.
cutremur. Partea 1: Reguli generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri
Conform lucrării citate, se indică valori hc1 /t maxime sub care calculul panou-
rilor sub încărcările inerţiale normale pe plan nu mai este necesar. Aceste valori
[3] SEAOC (1999), Recommended lateral forces. Requirements and commentary,
Sacramento, California
depind de starea limită pentru care se face verificarea şi de zona seismică.
Pierderea contactului dintre perete şi grindă de la partea superioară a panoului [4] l~BO (1997), Uniform building code, Whittier, California
afectează negativ eficienţa mecanismului de arc.
[5] FEMA (1997), NEHRP Recommended provisions for the Development of
Un astfel de „luft" între peretele de zidărie şi intradosul grinzii se datorează, seismic regulations for new buildings and other structures. Provisions and
de cele mai multe ori, dificultăţii de a realiza ultima asiză a zidăriei şi a ultimului commentary. FEMA, Washington
strat de mortar în contact continuu cu grinda. Contracţia mortarului poate contri-
bui, la rândul său, la desprinderea peretelui de grindă. [6] ASCE (2007). Seismic rehabilitation of existing buildings, Standard ASCE/SEI
41-06
Apariţia unor spaţii libere înguste între cele două elemente se poate datora şi
efectelor acţiunii orizontale aplicate în planul peretelui. În Fig. 15.6 e~te pusă în [7] Clough,R. W., Penzian, J., (1993), Dynamics of structures, Mc. Graw-Hill
evidenţă o asemenea situaţie. De asemenea, degradarea inevitabilă, într-o pro-
[8] Dynamics of structures. Theory and applications to
Chopra, A. K., (2007),
porţie mai mare sau mai mică, a peretelui, ca efect al acţiunii laterale în planul său,
earthquake engineering {3rd Edition), Pearson Prentice Hall, New Jersey
compromite, într-o măsură mai mare sau mai mică, eficienţa mecanismului de arc.
[9] Rutenberg, A., Tso, W. K., (2004), Horizontally irregular structures: some
Este evident, de asemenea, că plasarea unor goluri de uşi şi de ferestre poate
recent developments, Performance-Based Seismic Design/Concepts and
reduce până la anulare efectul benefic al acţiunii de arc. Având în vedere incerti-
lmplementatiori -Workshop, Bled, 2004, PEER Report 2004/2005, 369-383
tudinile mari privind comportarea pereţilor de zidărie simplă, apare totdeauna
recomandabilă armarea lor. [10] Goel,R.K., thopra, A. K., {1990), lnelastic seismic response of one-story
În finalul succintei discuţii dedicate1interacţiunii între structura tip cadru şi
asimmetric-plan systems, Report No. UBC/EERC- 90/14, Berkeley
pereţii de compartimentare şi de închidere, se poate conchide că soluţiile adop- [11] Postelnicu, T., Zamfirescu, D., Gabor, M., {1997), Simplified procedures for the
tate în mod curent în proiectare ignoră, în numeroase cazuri, aspecte esenţiale inelastic tarsian analysis of structures, 11th EECE, Paris
ale comportării acestor elemente. Se impune, din acest motiv, o abordare mai
[12] Kober, D., (2010), Aspecte specifice ale răspunsului seismic de torsiune În
riguroasă în practica proiectării a problematicii structurilor în cadre împănate cu
zidărie, în vederea obţinerii unui răspuns seismic favorabil. O direcţie de urmărit
domeniul neliniar, Teza de doctorat, UTCB
este dezvoltarea unor soluţii noi de pereţi de închidere şi de compartimentare, [13] FIB (2003), Seismic assessment and retrofit of reinforced concrete buildings~
care să evite inconvenientele soluţiilor aplicate în prezent. State-of-art report, Bulletin 24
BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE
[14] Fardis, N. M. & all, (2005). Designers guide to EN 1998-1 and EN 1998-5, [29] Panagiotou, M., Restrepo, J. I., Conte, J. P., (2007), Shake table test of a 7-
Thomas Telford Publishing story ful/ scale RC structural wall bui/ding slice, Phase /: Rectangular wall
[15] Earthquake Engineering Online Archive (Nisee e-library), William Godden (voi. Section, SSRP 07-07 Report, Department of Structural Engineering, University
4), Collection: GoddenJ72 of San Diego
[16] Earthquake Engineering Online Archive (Nisee e-library), Peter Clarck Kobe [30] Palermo, D., Vecchio, F. J., (2002), Behaviour and analysis of RC walls
Collection, K0082 subjected to reversed cyclic loading, Publication No.2002-01, Department of

Civil Engineering, University ofToronto, Canada
[17] Park, R., Paulay, T., (1975), Reinforced concrete structures, John Wiley & Sons
[31] Orak~al, K., Massone, L. M., Wallace, J. W., (2006), Analytical modeling of RC
[18] Paulay, T., Priestley, M. J. N., {1992), Seismic design of reinforced concrete and walls for predicting flexura/ and coupled shear - Flexura/ responses, PEER
masonry buildings, John Wiley & Sons 2006/07, Berkeley
[19] Postelnicu, T., Gabor, M., Zamfirescu, D., Testarea modificărilor unor prevederi [32] . Paulay, T., Priestley, M. J. N., Synge, A. J., (1982), Ductility in earthquake
ale normativului P 100, Revista Construcţii nr.8, Bucureşti resisting squat shear wa//s, Journal ACI, voi. 79, No. 4, 257-269
[20] Postelnicu, T., lordăchescu, A., Zamfirescu, D., {1995), Particular aspects [33] Mattock, A. H., Hawkins, N. M., (1972), Shear transfer in reinforced concrete -
regarding seismic design in Romania, lOth ECEE, Viena Recent research, PCI Journal, March-April 1972
[21] Paulay, T., {1987), A seismic design strategy for hybrid structures, 5th [34] Freeman, S. A., Czarnecki, R. M., Honda, K. K., (1980), Significance of
Canadian Conference on Earthquake Engineering stiffness assumptions an lateral forces criteria, ACI Publication SP-63, ACI,
[22] Paulay, T., {1996), Seismic design of concrete structures-The present needs of Detroit, 437-457
societies, llth WCEE, 1996 [35] Măndoiu,A. (2012). Studiu comparativ al aplicării procedeelor de verificare a
[23] Morariu, E., (2012), Contribuţii la Îmbunătăţirea procedurilor de proiectare a ductilităţii la cadre de beton armat, conform codurilor de proiectare naţional şi
structurilor cu pereţi de beton armat, Teza de doctorat, UTCB european, Lucrare de dizertaţie, UTCB
[24] Eibl,J., Keintzel, E., (1998). Seismic shear forces in Reinforced Concrete [36] Buzăianu, B., (2012), Studiu comparativ al aplicării procedeelor de verificare a
cantilever shear walls, 9th WCEE, Tokyo ductilităţii la structuri cu pereţi de beton armat, conform codurilor de pro-
iectare naţional şi european, Lucrare de dizertaţie, UTCB
[25] CEN {2004), SR EN 1992-1/EC 2-1, Proiectarea structurilor de beton, Partea 1-:
a, Reguli generale şi reguli pentru clădiri [37] CEN (2005). EN 1998-1-3/EC 8-3, Design of structures for earthquake
/ resistance, Part 3: Assessment and retrofitting of buildings
[26] FIB {2010), Structural concrete, voi. 2, Bulletin No. 52
[38] Mander, J.B., Priestley, M. J. N., Park, R., {1988), Observed stress - strain
[27] Biskinis, D. E., Roupakias, G. K. and Fardis, M. N., {2004), Degradation of shear
behaviour of confined concrete, Journal of Structural Engineering, Voi. 114,
strength of reinforced concrete members with inelastic cyclic displacements,
No. 8, 1827-1849
ACI Structural Journal, 101, No.6, 2004
[39] Paulay, T., Park, R., Priestley, M. J. N., {1978), Reinforced concrete beam,
[28] Morariu, E., Postelnicu, T., (2011), Sinteză critică a prevederi/or codurilor de
column joints under seismic actions, Journal of ACI, voi. 75, No. 11, 2.50-
proiectare pentru dimensionarea pereţilor structurilor, Revista AICPS nr. 1-2
300
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
[40] Kitayama, K., Otani, S., Aoyama, H., (1992), Development of design criteria for [53] Lazăr, D., Instrucţiuni tehnice cu detalii pentru realizarea compartimentărilor
the reinforced concrete interior beam - column Joints, ACI, SP 123 din zidărie la Arena Naţională din Bucureşti
[41] Kitayama, K., Asami, S., Otani, S., Aoyama, H., (1986), Behaviour of RC 30 [54] MDRT (2012), Cod de proiectare pentru structuri din zidărie
Beam-Column Connections with Slabs, Transactions of JCI, vol.8, 38-388
[55] Petrovici, R., (2008), Proiectarea cladirilor din zidărie, Editura Universitară
[42] Suzuki, N., Otani, S., Kobayashi, V.,. (1984), Three - dimensional beam - "Ion Mincu"
column subassemblages under bidirectional earthquake loadings, 8th WCEE,
[56] Hamburger, R. O., Chakradeo, A., (1993), Methodology for seismic capacity
San Francisco, voi. 6, 453-460
evaluation of steel-frame buildings with infill unreinforced masonry, Pro-
[43] Park, R., Hopkins, D. C., (1989). USA/New Zeeland/Japan/China Collaborative ceedings of the 1993 National Earthquake Conference, Central US
Research Project of the seismic design of RC beam - column - slab joints, Earthquake Consortium, Memphis, Tennessy, voi. li, 173-191
Bulletin of the NZ National Society for Earthquake Engineering, vol.22, No.2,
122-126
[44] Postelnicu, T., Popa, V., (2009), Proiectarea nodurilor de cadru În codurile de
proiectare actuale, Revista AICPS 2-3
[45] Leonhardt, F., Teichen, K. T., (1972), Druck-Stosse von Bewehrungssttiben,

Deutscher Auschuss fUr Stahlbeton, Bulletin No. 222, 1-53
[46] FEMA (1992). NEHRP Handbook for seismic evaluation of existing buildings,
Earthquake Hazards Reduction Series, 47
[47] Schlaich, J., Schăfer, K., Jennewein, M., (1987), Toward a consistent design of
structural concrete, Journal of PCI, 32, 74-150
[48] Şteolea, M., Postelnicu, T., (2012), Aspecte specifice ale proiectării seismice a
planşeelor structurilor de beton armat, Raport de cercetare, UTCB
[49] Taranath, S. B., (1998), Steel, concrete and compozite design of tal/ buildings,
Mc.Graw Hill
t
[SO] Postelnicu, T., Zamfirescu, D., Nedriţă, V., (2008), Structuri de beton armat
pentru construcţii Înalte În Bucureşti, Revista AICPS 1- 2
[51] Khan, F. R., (1966), Current trends in concrete high-rise buildings, Symposium
on Tall Buildings - University of Southhampton, April, 1966
[52] Postelnicu, T., Damian, I., (2010), Posibilităţi de optimizare a structurilor de

hale, Revista AICPS 4. No. 4

Vol 2 - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vol 2 - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionuţ Damian Dan Zamfirescu

Tudor Postelnicu Eugen Morariu

1. INTRODUCERE {T. Postelnicu) „„.„.„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„.„„.„„„„„.„„„„„„„„.„. 15

3. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT

Lucrarea este structurată în trei volume.

Primul volum prezintă problemele generale ale proiectării seismice. După o

De altfel, cunoaşterea codului european prezintă interes pentru inginerii proiec-

Având în vedere că, în numeroase situaţii, prevederile codului nu sunt, şi nici nu

Tipurile de structuri acoperite de codul de proiectare naţional Pl00-1 sunt cele

Nu se dau reguli pentru structurile alcătuite din dale rezemate punctual pe

14 VOLUMUL 11-· PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 15

ponente structurale: noduri de cadru, infrastructuri, planşee diafragme, care

6.1.1 Clasificarea elementelor de beton armat

VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 19

Codul de proiectare nu oferă deocamdată proceduri de dimensionare

Principala problemă de rezistenţă apare în montantul comprimat unde se

VOLUMUL I!- PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 21

F, ..,. capacitatea de rezistenţă la forţa tăietoare trebuie să fie suficientă pentru

a) h) c) b. Structuri cu pereţi cuplaţi.

VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 23

iii. Sisteme duale

În această categorie intră structurile rezultate din asocierea cadrelor şi pereţilor

Structurile duale reunesc avantajele ambelor tipuri de structuri. Astfel, struc-

şi de ductilitatea superioară a structurilor în cadre, mobilizată în situaţiile în care

În schimb, performanţa ansamblului dual poate fi controlată mai greu prin

VOLUMUL !I - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 25

VOLUMUL li - PROIECTAREA STRUCTURILOR DE BETON ARMAT ÎN ZONE SEISMICE I 27

ra j a I a 1 a I gulile minime prescrise de normele de proiectare a structurilor de beton armat

Codurile nu stabilesc un criteriu cantitativ pentru a considera în ce condiţii se

Se admite, în general, că rigiditatea planşeului nu se depărtează semni-

tizare al încărcărilor orizontale la subsistemele structurii laterale, dacă săgeata

(6.2) acţionează, în special, la clădirile de formă alungită.

Fig. 6.10 Deplasările extremităţilor planşeului

Rezultatele sunt expuse în tabelul 6.1.

Fig. 6.12 Schemele structurilor 6-10

Tabel 6.1: Parametrii rigidităţii la torsiune pefltru structurile 1-5 structura

Tipul 3: Structuri cu torsiune împiedicată.

Cele S variante, notate structurile 11-15, se obţin prin translarea pereţilor

extremităţile clădirii (Fig. 6.13). ~~~}___Lj,__§___~„--§.-·-%--~-J-_L~}

Fig. 6.13 Schemele structuri/or 11 -15

situat în centrul clădirii, cu dimensiunea unei travei.

~-:-t-cr---- I -: ~-r- I La structurile cu nesimetrii importante în planul co11strucţiei, sensibilitatea la

1-1-1-1-1·--1 distanţa dintre pereţii transversali. Aceasta se datorează aportului important al

Fig. 6.14 Schemele structurilor 16-18

Considerentele anterioare s-au referit la răspunsul seismic convenţional de

Răspunsul seismic neliniar de torsiune constituie obiectul unor lucrări impor-

Vulnerabilitatea înaltă la torsiune este responsabilă în relativ numeroase situaţii

În Fig. 6.15 se reprezintă o clădire ruptă, ca efect al torsiunii, în urma cutre-

Cele 4 faţade de clădiri prezentau diferenţe foarte mari de rigiditate şi rezis-

Un caz asemănător se prezintă în Fig. 6.16, reprezentând o clădire din Atena

(iii) Variaţia rigidităţii şi a capacităţii cu rezistenţa, pe înălţimea clădirii, nu

Prevederile de la (ii) şi (iii) urmăresc să evite concentrarea cerinţelor de

Pentru a ilustra modul în care se poate ajunge la astfel de accidente, s-a

Excitaţia seismică utilizată este apropiată de accelerograma cutremurului

În Fig. 6.20b se reprezintă deformaţia cadrului în momentul de solicitare

A. Neregularitatea în plan (Fig. 6.21)

a) d1> 1,2 (d1 + d2)/2

! o a) Sensibilitate (neregularitate) la torsiune b) Colţuri intrânde

(v) Structura nu prezintă discontinuităţi pe verticală care să devieze traseul

Aceeaşi caracterizare o au şi situaţiile în care rigiditatea efectivă a diafragmei n n

(iv) Retrageri în plan (Fig. 6.21d) k;< 0,7 k;+1

structura laterală, structura se încadrează în categoria structurilor neregulate.

(vii) Neregularitatea distribuţiei maselor (Fig. 6.22b) Vi> 0,8 Vi+l

A doua opţiune are în vedere înzestrarea structurilor cu o rezistenţă suficientă

extremităţile clădirii (Fig. 6.13). ~~~}_Lj,§___~„--§.-·-%--~-J-_L~}