Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoric Palatul Ostirii
Istoric Palatul Ostirii
Imobilele corpurilor de trupă din incinta Curţii domneşti din Iaşi, deşi refăcute după
incendiul din 1784, deveniseră neîncăpătoare.
Urmaşul lui Mihail Sturza, Grigore Al. Ghica, după ce a înfiinţat batalionul al doilea de
pedestrime al „străjii pământeşti”, s-a gândit să urgenteze construirea cazărmii de la Copou.
Cu toate greutăţile cauzate de grava criză economică în care se zbătea ţara, foametea
făcând ravagii, plus datoria de un milion de „carboave” pretinsă de guvernul ţarist drept
cheltuieli pentru trupele sale care înăbuşiseră revoluţia de la 1848, domnitorul Grigore Al. Ghica
a dispus ca la 22 iunie 1852 să se facă „ţeremonia punerii pietrei de temelie la noua cazarmă de
infanterie ce are a se zidi la Copou”.
După anul 1866, guvernul, la cererea ieşenilor, a însărcinat pe arhitectul Carol Kugler să
revizuiască şi să reducă vechiul proiect al cazărmii lui Grigore Al. Ghica. Deşi Carol Kugler s-a
conformat indicaţiilor primite, şi proiectul său a fost apreciat ca fiind prea mare şi prea costisitor.
Un nou proiect, al arhitectului P.A.Tebal, din 1870, mult redus faţă de cele anterioare, care
prevedea un spaţiu de cazare pentru două mii de ostaşi, este avizat favorabil de guvern, la
insistenţele colonelului Cernat, comandantul Diviziei a IV-a. Lucrările, reluate în 1872, s-au
terminat de-abia în toamna anului 1880.
Actuala clădire nu este decât o aripă a edificiului proiectat în timpul domniei lui Grigore
Al. Ghica, fiindcă s-au lăsat la o parte corpul central şi aripa dreaptă. Temeliile nefolosibile s-au
distrus. Lângă construcţia terminată în 1889 s-au mai înălţat una, mai mică, cu două nivele,
pentru escadronul de jandarmi călări, pavilioane pentru spitalul militar, depozite de muniţii,
manutanţa, grajduri etc.
Edificiul fostei cazărmi de la Copou, unul din cele mai mari din Iaşi, are, ca elemente
arhitecturale exterioare distincte, patru turnuri masive de colţ, cu creneluri, turnuleţe şi
numeroase alte elemente decorative, cu precădere gotice şi alte detalii caracteristice.
Deşi construcţia a durat circa treizeci de ani şi planul iniţial a suferit prefaceri şi reduceri
masive, edificiul de la Copou rămâne unul din principalele monumente de arhitectură ale Iaşului,
proiectat la mijlocul secolului al XIX-lea.
Clădirea este monument istoric, aşa cum apare la pagina 99 a Listei monumentelor
istorice din Iaşi.