VOINTA

Intelegerea puterii vointei ne ofera strategii pentru dezvoltarea

autocontrolului si o ambitie mai mare sa ne urmam scopurile cele mai
importante. Pentru a reusi sa-ti dezvolti autocontrolul, trebuie sa stii unde dai
gres. Daca ar fi suficient sa ne stabilim teluri si etape pentru a ale strabate pana la
atingerea obiectivului, atunci toate rezolutiile noastre de anul nou ar fi implinite.
Stim ca nu-i asa.
Ca sa ne putem imbunatati autocontrolul trebuie sa aflam cum si de ce ne
pierdem controlul. Daca aflam ce ne face sa cedam nu insemna ca ne programam
pentru esec, ci dimpotriva ca putem sa evitam capcanele care ne fac sa ne
pierdem vointa.
Un test de vointa ar fi sa rezistam la prajitura, cumparaturile, tigara, etc. Adica sa
spunem NU. Insa asta e doar o parte a vointei. Uneori e mai important sa spui DA.
Ca de exemplu sa nu mai aman mersul la sala sau sa incep sa invat.
Vreau si nu vreau sunt doua aspecte ale autocontrolului, insa avem nevoie de a
treia putere: sa ne amintim ce ne dorim cu adevarat. Puterea lui imi doresc. Chiar
daca pe moment pare ca eu chiar imi doresc prajitura, imi doresc si sa imi imbrac
rochiile, sau sa promovez sesiunea desi nu am chef sa invat din timp.
De ce avem vointa?
Sa ne gandim ca atunci cand ne duceam existenta intr-un trib si depindeam de
alti Homo sapiens pentru supravietuire, am invatat sa nu calcam pe nimeni pe
coada, sa ne partajam resursele, si a nu furam partenerele altor membri de trib
deoarece putem fi ucisi. Adica se impunea putin autocontrol. Si asta presupunea
sa nu-i punem si pe ceilalti in pericol. Nevoia de a ne adapta, de a coopera si de a
avea relatii pe termen lung a pus presiune pe creierul nostru timpuriu, incurajand
dezvolatrea unor strategii de autocontrol. Am devenit ceea ce suntem ca reactive
la aceste necesitati.
De ce conteaza acum?
Oamenii care isi controleaza mai bine atentia emotiile si actiunile o duc mai bine
indiferent cum privim lucrurile. De multe ori este mai important decat inteligenta
in obtinerea succesului academic si in relatii pare sa fie mai important decat
empatia(adica e important sa ne tinem gura). Testul marshmallow pare sa fie
edifcator:).
Sediul vointei a fost localizat la nivelul cortexului prefrontal, care in preistorie era
raspunzator de controlarea miscarilor fizice. La oameni el ocupa o portiune mai
mare decat la alte specii de aceea nu le vedem abtinandu-se de la mancare.
Robert Sapolsky crede ca rolul cortexului este sa ne influenteze sa alegem calea
mai dificila.
Regiunea stanga superioara este specializata in puterea lui “ vreau”, partea
dreapta vizeaza puterea lui “nu vreau’’ si a treia regiune localizara in centrul
cortexului ne aminteste ce ne dorim cu adevarat.
Putem sa ne antrenam creierul sa aiba vointa?
Creierul este receptiv la experienta. Adultii care invata sa faca jonglerii dezvolta
mai mult amaterie cenusie in acele regiuni din creier responsabile cu urmarirea
obiectelor in miscare. Am putea sa ne provocam sa rezistam ciocolatei din sertar
insa putem face in schimb un lucru simplu si nedureros ca meditatia. In timpul
meditatiei circulatia sangelui spre cortexul prefrontal se intensifica similar cu ce se
intampla in muschi cand ridicam greutati.
O tehnica de meditatie simpla este concentrarea atentiei asupra respiratiei.
Reduce stresul si invata mintea sa gestioneze preocuparile interioare si tentatiile
exterioare.
La fel de simplu si ajuta mult sunt exercitiile de incetinire a respiratiei si foarte
eficient in combaterea starilor de neliniste.
Exercitiul fizic face miracole pentru vointa, reduce poftele, elimina stresul
cotidian, sportul fiind un antidepresiv foarte eficient. Ca este vorba de plimbare,
dans,yoga, gradinarit, pilates sau altele mai hard, atat vreme cat ne miscam des
sunt eficiente.
Somnul este un aliat important in cresterea vointei. Daca ne privam de somn in
mod constant ne vom controla mai greu emotiile, sa ne concentram atentia, sau
se ne descurcam cu provocari din zona lui “vreau”. Cand suntem obositi, celulele
nu reusesc sa absoarba glucoza din sange sin oi ne simtim vlaguiti si poftim la
duciuri si cafea. Cercetatorii numesc asta “usoara disfunctie a cortexului
prefrontal”. Uneori un pui de somn la mijlocul zilei ne restabileste concentrarea si
autocontrolul.
Autocontrolul cronic creste probabilitatea de a ne imbolnavi, pentru ca nu putem
controla tot ce gandim, simtim, spunem. Metoda cea mai buna sa ne reface dupa
situatii zilnice care impugn autocontrol, este relaxarea. Care duce la cresterea
variabilitatii ritmului cardiac, activeaza sistemul nervos parasimpatic si relaxeaza
sitemul nervos simpatic. Dar nu relaxare prin vin si tv ci relaxare fizzica si mentala
adevarata.
Viata moderna ne solicita intensiv autocontrolul, ceea ce ne poate secatui de
vointa. S-a descoperit ca autocontrolul este la cel mai inalt nivel dimineata si se
deterioareaza constantpana seara.
Roy Baumeister a emis ipoteza ca autocontrolul se asemna cu un muschi. Cand e
folosit oboseste. Astfel a aparut idea ca vointa este o resursa limitata. Intr-un test
unor subiecti li s-a cerut sa se uite la un film trist. Jumatate din ei au primit
instructiuni sa se comporte asa cum o fac in mod normal,iar cealalta jumatate a
primit indtructiuni sa-si reprime emotiile. Dupa film au primit cu totii un obiect pe
care sa-l stranga cat mai multa vreme in mana. Cei care-si reprimasera emotiile au
cedat mult mai repede. Multe lucruri despre care nu credem ca in mod normal
necesita vointa, se bazeaza chiar pe acesta resursa. Incercarea de a impresiona pe
cineva la o intalnire sau sa ne adaptam intr-un mediu care ne depaseste valorile,
cand vrem sa ignoram lucrurile care ne distrag atentia, folosim o doza de vointa.
Chiar daca ingerarea unei cantitati de zahar ne poate amplifica vointa pe termen
scurt, pe termen lung dopajul cu zahar nu este o strategie buna de autocontrol.
Un plan mai bun este sa ne asiguram ca ne hranim corpul cu alimente care
furnizeaza energie pe termen lung.
Cum ne antrenam “muschiul” metaforic al vointei? Prin realizarea consecventa a
oricarui act marunt de autocontrol ca imbunatatirea posturii, mici exercitii fizice,
sa ne abtinem de la un tic verbal.
Autorizarea morala?
Faptul ca ne comportam bine ne permite sa pacatuim. Cand avem o parere buna
despre noi suntem mai putin preocupati sa analizam daca alegerea noastra e
corecta. Autorizarea morala ma scuteste de raspundere cand mi se cere sa facem
un lucru bun. Justificarea este am fost atat de bun incat merit o recompensa. Cei
care erau solicitati sa faca donatii, daca isi aminteau de o donatie anterioara,
donau mai putini bani comparative cu cei care nu-si aminteau. Totusi daca ne
amintim de ce refuzam un lucru face, asta sa dispara fenomenul autorizarii
morale.
Neurostiintele considera ca exista un singur lucru pentru imbunatatirea
autocontrolului: puterea atentiei. Sa fim cu bagare de seama cand facem o
alegere, sa nu o facem pe pilot automat. Sa observam cand tergiversam
lucrurilesau cand folosim un comportament laudabil sa ne justificam ingaduinta
de sine. Puterea atentiei insemna sa ne aducem aminte ce ne dorim cu adevarat.

Kelly McGonigal, Puterea vointei,Ed. Litera 2015

David Eagleman, Creierul Povestea noastra, Ed. Humanitas 2015