A. Vasile - Exceptiile Procesuale in NCPC

Andreea Vasile
Excepţiile procesuale
în noul Cod de procedură civilă
Excepţiile de procedură
Excepţiile de fond
Procedura de invocare si
/ soluţionare
/
O rd in e a de soluţionare
http://bîblîotecaham angîu.ro 1 8 —D e c —2 0 1 3
C o p y rig h t ® 2013
E d itu ra H a m a n g iu SRL
E ditura a c re d ita ta CNCS 'C o n s iliu l N a ţio n a l al C e rc e tă rii Ş tiin ţific e
Toate d r e p tu rile re ze rva te E d itu r ii H a m a n g iu

N icio p a rte d in această lu c ra re nu p o a te f i co p ia tă
fa râ a c o rd u l scris al E d itu r ii H a m a n g iu
D e scrie re a C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i

VASILE, ANDREEA
E x c e p ţiile p ro c e s u a le în n o u l C od d e p ro c e d u ră c iv ilă / A n d re e a
Vasile, - B u c u r e ş ti: E ditura H am a ng iu , 2013
Index
ISBN 9 7 8 -6 0 6 -5 2 2 -4 6 3 -6
3 4 7 .9 1 /.9 5 (4 9 8 )
E d itu ra H a m a n g iu : V ânzări:
B u cu re şti, Str. Col. Pope ia 0 2 1 .3 3 6 .0 1 .2 5
nr. 36 , s e c to r 5 0 3 1 .4 2 5 .4 2 .2 4
0 .R 5 , CP. 91 0 7 8 8-673 .20 9
T el./F ax: E^mail:

0 2 1 .3 3 6 .0 4 .4 3 re d d c tie @ h d m d n g iu .ro
0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 0 d is trib u tîe @ fia m a n g iu .ro
0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 1
A n d reea V asile
Judecător la Curtea de Apel Bucureşti
Cuvânt-înainte
P rezenta lucrare a fo st iniţial co ncepută ca un com pendiu al celor

m ai im portante teorii despre excepţiile procesuale exprim ate sub im periul
vechiului C od d e procedură civilă, dorindu-se a fi un instrum ent util atât în
folosul practicienilor aflaţi la în ce p u t d e carieră, c â t şi în folosul ce lo r mai
experim entaţi, în căutare d e noi argum entări.
C a urm are a intrării în vig o a re a noului C od d e procedură civilă la
15 februarie 2013, dem ersul teoretic a fo st deturnat în m od inevitabil spre
dispoziţiile noii codificări, din necesitatea d e a ilustra asem ănările şi d ife
renţele în raport d e ve ch e a reglem entare. Lucrarea a păstrat însă în m are
parte caracterul d e com pendiu, urm ărind a centraliza, spre folosul tu tu ro r
ce lo r angrenaţi în procesul de desluşire a noii reglem entări, opiniile deja
exprim ate de cei m ai im portanţi teoreticieni d e la acest m om ent. Au fost
urm ărite atât un sco p sintetic, c â t şi unul analitic, de identificare a e ve n
tu a le lo r disensiuni d e interpretare şi aplicare a prevederilor noului C od de
procedură civilă şi de înce rcare d e unificare a acestora.
Lucrarea cuprinde o analiză generală cu privire la excepţiile proce
suale. detaliind apoi aspecte concrete, teoretice şi practice, referitoare
la to a te categoriile de excepţii, d e fond sau d e procedură, ce a r putea fi
invocate în cadrul procesului civil, precum şi cu privire la incidente pro
cesuale asupra că ro ra planează încă dubiul calificării ca excepţii. Fără
a se pretinde exhaustiv, com entariul doreşte să satisfacă a tâ t interesul
teoretic, d e însu şire a noilor reglem entări, cât şi pe cel practic, de corectă
interpretare şi aplicare a acestora.
A n d re e a V a s ile
Abrevieri
A.U .B. A n a le le U niversităţii din Bucureşti

alin. alineatul
art. articolul
B. Of. Buletinul O ficial
B.J. Buletinul jurisprudenţei pe anul...
6 .J. baza d e date B aza de date, Ed. AII Beck
C .c iv . 1864 C odul civil din 1864
C. muncii C odul muncii
C.A. C urtea de Apel

C.D. C ulegere d e decizii
C.E.D .O . C urtea E uropeană a D repturilor Om ului

C.J. revista C urierul Judiciar
C.J.C.E. C urtea de Justitie

} a C om unităţilor
I
Europene
C.P.C. C odul d e procedură civilă din 1865
C.P.P C odul d e procedură penală (Legea

nr. 29/1968)
C.S.J. C urtea S uprem ă d e Justiţie
C onvenţia
t C onvenţia europeană a d re p tu rilo r om ului
ed. ediţia
Ed. Editura
I.C .C J . în a lta C urte d e C asaţie şi Justiţie
J.O .C .E ./U .E . Jurnalul O ficial al C om unitătii/U niunii

Europene
Jud. Judecătoria
M. Of. M onitorul O ficial al R om âniei, P artea I
NCC noul C od civil (Legea nr. 287/2009)
VIII E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
NCPC noul C od de procedură civilă

(Legea nr. 134/2010)
NCPP noul C od de procedură penală

(Legea nr. 135/2010)
nr. num ărul
O .G . O rdonanţa G uvernului
O .U.G . O rdonanţa d e urgenţă a G uvernului
op. cit. - opera citată
P- pagina
P-R. revista P andectele R om âne
R.R.D. R evista rom ână de drept
R.R.D.P. R evista rom ână de drept privat
s. secţia
s. civ. şi d e propr. secţia civilă şi d e proprietate intelectuală
inî.
s, civ., min. şi fam. secţia civilă şi pentru cauze cu m inori şi

d e fam ilie
S .C J . S tudii şi cercetări juridice
Trib. Tribunalul
urm. urm ătoarele
voi. volum ul
Cuprins
C a p ito lu l I. C o n s id e ra ţii g e n e ra le p riv in d e x c e p ţiile

p r o c e s u a le __________________________________________________ 1
S ecţiunea 1. N oţiu nea d e excep ţie p ro cesu ală_________________ 1
§1. A părarea ca m od d e exercitare a dreptului la a c ţiu n e _______ 1
§2. D efiniţia excepţiei p ro c e s u a le _________________________ 11
S ecţiu n ea a 2-a. C lasificarea e x c e p ţiilo r p ro c e s u a le _________ 13
§1. E xcepţii de procedură şi excepţii d e fo n d ________________ 13
§2. E xcepţii dilatorli şi excepţii perem ptorii (d irim a n te )_______14
§3, E xcepţii absolute şi excepţii relative_____________________15
S ecţiu n ea a 3â. R e g im u l ju rid ic g e n e ra l a l e x c e p ţiilo r
p r o c e s u a le _____________________________________________ 17
§1. R eglem entarea din C odul de procedură civilă din 1866 __ 17
§2. R eglem entarea din noul C od de procedură c iv ilă ________19
2.1. P rincipiul c o n tra d ic to ria lită ţii_______________________ 20
2.2. Instanţa com petentă să soluţioneze excepţiile
p ro c e s u a le _______________________________________ 20
2.3. R eguli de procedură referitoare la soluţionarea
excepţiilor p ro ce su a le ______________________________ 21
2.3.1. Invocarea e xce p ţiilo r p ro c e s u a le ______________21
2.3.2. P rocedura de soluţionare a excepţiilor
procesuale_____________________________________ 27
S ecţiunea a 4-a. O rdinea d e so lu ţion are a e x c e p ţiilo r________35
C a p ito lu l al ll-le a . E x c e p ţiile d e p r o c e d u r ă ______________________ 56

S ecţiu n ea 1. E xcep ţia d e n e c o m p e te n ţă _____________________56
§1. Noţiuni g e n e ra le ______________________________________ 56
§2. P roblem e de aplicare în tim p a legii procesuale c iv ile ____ 58
2.1. A plicarea dispoziţiilor Legii nr. 2 0 2 /2 0 1 0 ____________ 58
2.2. A plicarea dispoziţiilor noului C od de procedură
c iv ilă _____________________________________________ 59
§3. C om petenţa m aterială a instanţelor ju d e c ă to re ş ti________60
3.1. C om petenţa m aterială a judecătoriei _______________ 61
3.2. C om petenţa m aterială a trib u n a lu lu i________________ 70
3.3. C om petenţa m aterială a curţii de a p e l_______________ 73
X________________ E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
3.4. C om petenţa m aterială a înaltei C urţi de C asaţie şi

Justitie
, 76
3.5. Reguli speciale privind determ inarea com petenţei
du p ă vâloarea obiectului cererii introductive
d e in s ta n ţă _______________________________________ 77
3.5.1. Reguli generale _____________________________ 78
3.5.2. Form ularea mai m ultor capete de c e re re _______84
3.5.3. C erere form ulată de m ai m ultl reclam anţi 87
3.5.4. C ererile privind co nstatarea nulităţii absolute,
anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic,
precum şi cele privind co nstatarea existenţei sau
inexistenţei unui d re p t____________________________88
3.5.5. C ererea de plată p a r ţia lă _____________________91
3.5.6. C ererea privind prestaţiile s u c c e s iv e __________ 92
3.5.7. C ererile în m aterie im o b ilia ră _________________ 93
3.5.8. C ererile în m aterie de m oştenire_______________ 93
3.6. C ontestatia la executare 94
§4. C om petenţa teritorială a instanţelor ju d e c ă to re ş ti________95
4.1. C om petenţa teritorială d e drept c o m u n _______________ 96
4.2. C om petenţa teritorială alte rn a tivă (fa c u lta tiv ă )________ 98
4.3. C om petenţa teritorială exclusivă (e x c e p ţio n a lă )____ 107
§5. D ispoziţii speciale ____________________________________ 118
§6. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei de
necom petenţă ______________________________________ 122
S ecţiu n ea a 2â. E xcep ţia n e le g a îe i co m p u n eri sau
c o n s titu iri a in s ta n te i 137
§1. C om punerea şi constituirea instanţei __________________ 137
§2. Incidente procedurale privind com punerea sau
constituirea instantei__________________________________139
2.1. Incom patibilitatea. N oţiune şi c a z u r i_______________ 139
2.2. Invocarea şi soluţionarea incidentului
incom patibilităţii___________________________________150
2.3. A bţinerea şi recuzarea____________________________154
2.4. P rocedura d e soluţionare a incidentelor abţinerii şi
recuzării. A dm isibilitatea cererii d e r e c u z a r e ________159
S ecţiu n ea a 3-a^ E xcep ţia n u tităţii a c te lo r d e p ro c e d u ră _____ 171

§1. N oţiunea d e a c t de procedură. C lasificarea nulităţilor
acte lor de procedură_________________________________ 171
C uprins XI
§2. C azurile de nulitate a acte lor de procedură _____________ 172

2.1. N ulitatea condiţionată
, 172
2.2. N ulitatea necondiţionată 176
2.3. N ulitatea unor acte d e p ro c e d u ră __________________ 179
§3. P rocedura d e soluţionare a excepţiei nulităţii____________ 212
3.1. Invocarea nulităţii__________________________________ 212
3.2. S oluţionarea excepţiei nulităţii _____________________ 218
3.3. îndreptarea neregularităţilor actului d e procedură.
A coperirea nulităţii 218
§4. E fectele n u lită ţii_______________________________________219
S ecţiu n ea a 4-a. E xcep ţia iip s e i d o v e zii c a lită ţii de
re p re z e n ta n t____________________________________________ 2 2 2
§1. R eprezentarea părţilor în ju d e ca tă _____________________222
1.1. F orm ele reprezentării _____________________________ 222
1.2. R eprezentarea convenţională a persoanelor
fiz ic e _____________________________________________ 224
1.2.1. R eprezentarea prin m andatar neavocat _______224
1.2.2. M andatul judiciar. Form ă şl c o n ţin u t___________ 226
1.2.3. R eprezentarea convenţională prin a v o c a t____ 227
1.2.4. înce tarea m andatului ju d ic ia r _________________ 229
1.3. R eprezentarea convenţională a p e rsoanelor juridice
şi a e n tităţilor fără personalitate ju rid ic ă ______________230
§2, D ovada calităţii de reprezentant________________________ 231
§3, Invocarea lipsei dovezii calităţii d e reprezentant.
S a n c ţiu n e ____________________________________________ 232
S ecţiunea a 5-a. E xcepţia ta rd iv ită ţii_________________________235
§1. T erm enele p ro c e d u ra le _______________________________ 235
1.1. Noţiune şi c la s ific a re ______________________________ 235
1.2. C alculul term enelor procedurale. C azurile de
e ch ip o le n tă _______________________________________ 236
1.3. S ancţiuni incidente în cazul nerespectării term enelor
p rocedurale _______________________________________ 237
§2. D ecăderea. Invocare, condiţiile şl cazurile în care
intervine. E fe c te ______________________________________ 238
§3. R epunerea în te rm e n __________________________________ 241
§4. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei
tardivitătii 244
§5. P rincipalele cazuri de aplicare a sancţiunii d e că d e rii____ 245
XII_______________ E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
S ecţiu n ea a 6-a. E xcep ţia n e tim b r ă r ii_______________________ 24 8

§1. Sediul m ateriei. A specte de aplicare a legii în tim p _______ 248
§2. T axele judiciare de tim b r u _____________________________ 253
2.1. C alculul ta xe lo r judiciare de tim b ru _________________ 253
2.2. Plata ta xe lo r judiciare de tim bru. S ancţiunea
neîndeplinirii obligaţiei d e plată _____________________ 261
netim brării sau a insuficientei tim b r ă r i__________________ 266
S ecţiu n ea a 7-a. E xcep ţia p e rim ă rii_________________________ 26 9
§1. P erim area. N oţiune şi natură ju rid ic ă ____________________269
§2. O biectul şi condiţiile perim ării. T erm enul d e perim are __269
§3. P rocedura d e soluţionare a incidentului p e rim ă rii________ 275
§4. P erim area in s ta n ţe i___________________________________ 280
§5. P erim area executării s ilit e _____________________________ 281
S ecţiu n ea a d-a. E xcep ţia litis p e n d e n ţe i_____________________28 2
§1. LItispendenţa. R eglem entare şl condiţii ________________ 282
§2. R egim ul ju rid ic al invocării şl soluţionării excepţiei
litispendenţei__________________________________________ 286
S ecţiunea a $-a. E xcepţia co nexităţii ş i excepţia d is ju n g e rii_ 2 9 0
§1. C o n e x ita te a __________________________________________ 290
1.1. R eglem entare şi c o n d iţii___________________________ 290
1.2. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei
c o n e x ită tii_________________________________________ 293
§2. D isjungerea ca u ze lo r c o n e x a te ________________________ 296
2.1. C ondiţii 296
2.2. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei
d is ju n g e rii_________________________________________ 297
C a p ito lu l a l lll-le a . E x c e p ţiile d e f o n d ___________________________ 300

S ecţiu n ea 1. E xcep ţia d e n e/n d ep iin ire a p ro ced u rii
p realab ile ş i exc e p ţia p re m a tu rită ţii _____________________300
§1. Regim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei de
neîndeplinire a procedurii prealabile ____________________300
§2. P rocedura prealabilă prevăzută d e Legea nr. 554/2004 _ 307
§3. Inform area părţilor cu privire la avantajele m edierii ______ 311
§4. S om aţia în procedura ordonanţei d e p la tă _______________ 313
§5. P rocedura prealabilă în m ateria publicităţii Im o b ilia re ____ 314
C uprins XIII

prem aturităţii _______________________________________ 315
S ecţiu n ea a 2-a. E xcep ţia Hpsei cap acităţii p rocesuafe
d e fo lo sinţă ş i excep ţia iip s e i c a p a c ită ţii p ro cesu aie
d e e x e rc iţiu ____________________________________________ 321
§1. C apacitatea procesuală - condiţie d e exercitare a
acţiunii c iv ile _________________________________________321
§2. C apacitatea procesuală d e folosinţă a persoanelor
fizice şi ju rid ic e ______________________________________ 322
§3. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei lipsei
capacităţii procesuale d e fo lo s in ţă _____________________330
§4. C apacitatea procesuală d e exerciţiu a persoanelor
fizice şi ju rid ice _____________________________________ 336
lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu _______________ 349
S ecţiu n ea a 3â. E xcepţia lip s e i in teresu iu i_________________ 354
§1. Interesul - condiţie de exercitare a acţiunii c iv ile ________354
lipsei d e interes______________________________________ 360
S ecţiu n ea a 4-a. E xcep ţia lip s e i calită ţii p ro cesu ale

ac tiv e ş i p a s iv e _______________________________________ 362
§1. C alitatea procesuală - co ndiţie d e exercitare a
acţiunii c iv ile _________________________________________362
§2. Ju stifica re a calităţii p ro c e s u a le _______________________ 363
§3. T ransm iterea calităţii procesuale _____________________377
lipsei calităţii procesuale _____________________________ 385
S ecţiu n ea a 5-a. E xcepţia lip s e i o b iectu lu i c e r e r ii__________ 388
S ecţiu n ea a 6-a. E xcep ţia au to rită ţii d e lu cru ju d e c a t _______393
§1. A utoritatea de lucru ju d e ca t şi puterea d e lucru ju d e ca t _ 393
§2. E lem entele autorităţii lucrului ju d e ca t__________________ 398
§3. C ondiţiile pentru ca o hotărâre să aibă autoritate
de lucru ju d e c a t_____________________________________ 408
§4. Excepţia autorităţii de lucru ju d e c a t___________________ 414
S ecţiu n ea a 7-a^ E xcep ţia p re s c rip ţie i d re p tu lu i m a te ria l la
acţiun e_________________________________________________418
§1. D e fin iţie ____________________________________________ 418
XIV______________ E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
§2. Funcţiile p re s c rip ţie i_________________________________ 419

§3. D ilem e te o re tice privind legitim itatea e x c e p ţie i_________ 419
§4. Sediul m a te rie i______________________________________ 422
§5. C aracterul norm elor care reglem entează prescripţia
extinctivă_____________________________________________423
5.1. S ub im periul C odului civil din 1 8 6 4 _________________423
5.2. S ub im periul noului C od c iv il______________________ 423
§6. N atura juridică a prescripţiei dreptului m aterial la
a c ţiu n e ______________________________________________ 424
§7. R egim ul ju rid ic al excepţiei prescripţiei dreptului
m aterial la acţiune 427
7.1. P otrivit reglem entărilor C odului civil din 1 8 6 4 ________ 427
7.2. P otrivit reglem entărilor noului C od c iv il_____________ 429
7.3. P rocedura d e soluţionare a excepţiei prescripţiei
dreptului m aterial la a c ţiu n e ________________________440
§8. E xcepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea
s i li t ă ________________________________________________ 441
S ecţiu n ea a 6â. E xcep ţia ca ra c te ru lu i s u b s id ia r a i acţiu n ii
în co n statare fată
I d e a c *ţiu n ea în realizare ----------------------------- 444
§1. N oţiunea, reglem entarea şi trăsăturile acţiunii în
constatare ___________________________________________ 444
§2. C ondiţiile d e exercitare a acţiunii în c o n s ta ta re _________ 445
§3. C lasificarea a cţiu n ilo r în c o n s ta ta re ____________________ 450
§4. T im brajul şi com petenţa în acţiunile în co n sta ta re ________452
§5. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei ______ 453
S ecţiu n ea a E xistă s au n u o excep ţie a
in a d m isib iiită tii ? 455
Index 461
Capitolul I. Consideraţii generale
privind excepţiile procesuale
S ecţiu n ea 1. N o ţiu n e a d e excep ţie p ro cesu ala
§1. Apărarea ca mod de exercitare a d rep tu lu i la acţiune

1. Excepţiile procesuale reprezintă o instituţie fundam entală a dreptului
procesual civil, un im portant m ijloc d e asigurare a respectării legii în proce
sul civil, având funcţii bine definite în ansam blul m ecanism ului procesual.
în general, pentru d e fin ire a e x c e p ţiilo r p ro c e s u a le se porneşte de
la n o ţiu n e a d e „a p ă ra re ", care este una dintre fo rm e le în care se poate
exercita dreptul la acţiune. A cesta poate fi privit ca un d re p t com plex, de
natură procesuală, al cărui conţinut este fo rm a t dintr-o pluralitate d e pre
rogative, dintre care am intim sesizarea instanţei, adm inistrarea probelor,
apărările şi excepţiile, căile de atac etc.
în s e n s la rg , apărarea cuprinde to a te m ijloacele folosite d e pârât pen
tru înlăturarea tem porară sau definitivă a pretenţiilor form ulate d e recla
m ant, fie prin întârzierea judecăţii, fie prin respingerea acţiunii în fond.
A şadar, lato sensu, acest concept se referă atât la com baterea în fond a
p retenţiilor reclam antului, cât şi la apărări care privesc încă lca re a dispo
ziţiilor legale de organizare judecătorească, d e co m petenţă sau de pro
cedură.
însă, în s e n s m a i re s trâ n s , noţiunea d e „apărare” se referă exclusiv la
m ijloacele folosite de pârât pentru a se opune pretenţiilor reclam antului ce
vizează fondul dreptului dedus judecăţii, invocând fie inexistenţa raportului
juridic, fie stingerea lui dintr-o cauză ulterioară sau com bătând direct, pe
bază de probe, pretenţiile din acţiune. A ceasta este considerată a fi a p ă
ra re a p ro p rlu -z is ă sa u a p ă ra re a d e fo n d , spre deosebire d e m ijloacele
care privesc condiţiile form ale d e exercitare a acţiunii, ce poartă denu*
m irea de „a p ă ra re p ro c e d u ra lă *’ s a u „a p ă ra re p e c a le d e e x c e p ţie '’ .
în acelaşi sens, potrivit ari. 31 N CPC, intitulat ,.Apărări”. apărările fo r
m ulate în ju stiţie pot fi de fond sau procedurale. S unt apărări d e fond. de
exem plu: excepţia de neexecutare a contractului sinalagm atic opusă de
pârât; uzucapiunea, în sistem ul C odului civil din 1864, în situaţia în care,
în tr-o acţiune în revendicare im obiliară, pârâtul invocă efectele uzucapiunii
prin interm ediul întâm pinării şi nu form ulează îm potriva reclam antului o
cerere reconvenţională având ca obiect constatarea dreptului său de pro
prietate asupra im obilului prin efectul uzucapiunii; excepţia nulităţii actului
ju rid ic pe care se întem eiază pretenţia reclam antului.
2 C onsideraţii generale privind excepţiile procesuale
în legătură cu regim ul ju rid ic al apărărilor de fond, în literatura juridi-

s-a reţinut că apărările d e lo n d pot fi cuprinse în întâm pinare sau în
notele d e şedinţă, existând şl posibilitatea invocării lo r verbal oricând în
fa ţa instanţei, fiind consem nate de că tre grefier in înch eierea d e şedinţă.
A p ărarea d e fond nu este supusă tim brării (de aceea nici întâm pinarea
nu este supusă tim brării), în tru câ t nu reprezintă o pretenţie proprie a celui
care o invocă, ci num ai un m ijloc de respingere a p retenţiilor form ulate îm
potriva sa. De asem enea, apărarea de fond nu poate fi disjunsă d e restul
pretenţiilor, întrucât nu face obiectul unei cereri al cărei m od de soluţionare
trebuie să se regăsească în dispozitiv şi nici al unei ju decăţi separate de
cererile form ulate în cauză; totodată, analiza sa este strâns legată de cea
a cererii în raport de care a fo st invocată.
2. D acă apărarea d e fond com bate, în to t cursul procesului, tem eiu*
rile d e fa p t şi de d re p t ale pretenţiei reclam antului, apărarea procedurală
sau pe cale d e excepţie nu pune în discuţie te m e in icia dreptului subiectiv
d e d u s judecăţii, d a r nici nu îl recunoaşte, urm ărind d o a r paralizarea a cţi
unii reclam antului.
P rincipalele deosebiri'^’ d in tre ap ărările de fo n d şi excep ţiile p ro
cesu ale sunt:
a) potrivit scopului urm ărit, printr*o apărare de fond se urm ăreşte
respingerea acţiunii ca neîntem eiată, deoarece se discută însuşi fondul
dreptului dedus judecăţii; printr-o excepţie se urm ăreşte îm piedicarea
instanţei să intre în cercetarea fondului. A stfel, adm iterea excepţiei îm
piedică reclam antul să îşi valorifice dreptul până nu înlătură neajunsul
procedural care a constituit obiectul excepţiei ridicate;
b) su b aspectul efectelo r produse, hotărârea dată asupra unei a p ă
rări d e fon d dobândeşte autoritate de lucru judecat, p e când hotărârea
asupra unei excepţii (de regulă, înch eierea d e şedinţă) are autoritate de
lucru judecat num ai în ceea ce priveşte m odul de rezolvare a excepţiei,
adică num ai în fa ţa acelei instanţe. Cu alte cuvinte, excepţiile lasă neatins
fondul cauzei, ju d e ca ta putând continua în anum ite condiţii. Iar partea
având posibilitatea să realizeze dreptul său. De la această regulă există
o derogare im portantă, în cazul excepţiilor d e fond, care au de regulă un
ca ra cte r perem ptoriu, în cazul adm iterii lor;
c) în ce e a ce priveşte tratam en tu l juridic, apărările de fond pot fi
efectuate d e părţi în to t cursul judecăţii, pe când excepţiile pot fi Invocate
num ai în anum ite condiţii, ia r unele dintre ele num ai in lim in e litis.
S-au m ai retinut urm ătoarele deosebirile^:
D.N. Theohari, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe

articole, voi. I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 87.
Al. Bacaci, Excepţiile de procedură în procesul civil. Ed. Dacia, Cluj Napoca,
1983, p. 10.
V. Dănăilă, în G. B oroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe
articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 547-548.
I. N oţiunea de excepţie procesuală
a) apărarea este un m ijloc procesual pus exclusiv la îndem âna p â

râtului, în tim p ce excepţia poate fi invocată, în condiţiile legii, şi d e alţi
participanţi la proces, inclusiv d e că tre instanţă sau de către procuror;
b) excepţiile procesuale preced apărărilor în ceea ce priveşte m om en
tu l soluţionării lor;
c) excepţiile opresc sau dilată procesul fără a perm ite fin a liza re a lui,
în tim p ce apărarea în sens strict perm ite şi c h ia r im pune încheierea pro
cesului şl anihilarea cererii reclam antului prin dem onstrarea inexistenţei
dreptului afirm at;
d) rezolvarea excepţiilor presupune fie pronunţarea unei hotărâri prin
care se finalizează procesul, fără antam area fondului, fie pronunţarea unei
încheieri interlocutorii, în tim p ce asupra apărărilor propriu-zise instanţa
fie se pronunţă prin încheieri preparatorii (cum este cazul probelor), fie
dă răspuns acestora în procesul de deliberare, de zvo lta t ulterior în suita
considerentelor-
Mai adăugăm că, în opinia noastră, apărările de fond pot fi făcute
oricând, fără a se putea opune reclam antul, dar singura diferenţă dedusă
din nerespectarea term enului d e depunere a întâm pinării este aceea că
pârâtul care a fo rm u la t apărarea de fond peste term enul d e depunere a
întâm pinării va fi decăzut din dreptul de a invoca excepţii relative şi de a
propune probe [art. 2 0 8 alin. (2) N CPC] raportat la acea a p ă rare de fond,
ceea ce a r putea face ca, în final, această apărare să fie ineficientă prin
neputinţa dovedirii ei (din culpa pârâtului).
E xistă şi o categorie distinctă de m ijloace d e apărare, şi anum e e x c e p
ţiile in v o c a te în c ă ile d e a ta c, în special de către apelant sau recurent.
De exem plu, apelantul/recurentul se foloseşte de excepţii, denum ite ca
atare, invocând în realitate critici îm potriva hotărârii prim ei instanţe, cum
a r fi excepţia necom petenţei prim ei instanţe, excepţia lipsei calităţii proce
suale, a lipsei interesului acţiunii etc., cărora prim a Instanţă le -a r fi dat o
rezolvare greşită în litigiul soluţionat o ri care nu au fo st invocate în prim a
fa z ă procesuală şi pe care doreşte să le repună în discuţie în apel/recurs.
în tr-o asem enea situaţie, instanţa de apel/recurs nu va aprecia aceste
m ijloace ca excepţii procesuale, potrivit art. 248 N C PC (chiar dacă d e n u
m irea lo r este proprie excepţiilor procesuale), ci le va considera ca m otive
de apel/de recurs, analizând te m e in icia lo r în procesul de deliberare
asupra apelului/recursului.
Prin e x c e p ţii p ro c e s u a le în a p e l se înţeleg acele apărări procedurale
care vize a ză neregularităţi ale cererii de apel (de exem plu, lipsa calităţii
procesuale se poate referi la faptul că apelantul nu a fo st parte in judecata
în prim ă instanţă, lipsa interesului va viza inexistenţa folosului practic al
apelantului, ţinând seam a de faptul că procesul a fo st câ ştig a t d e el în
prim ă instanţă etc.) şi num ai acestea v o r constitui excepţiile propriu-zise
ale apelului'^'.
Idem, p. 548.
O consecinţă suplim entară a acestei corecte observaţii este că, în

prim a silu â iie . instanţa înve stită cu calea d e atac nu se pronunţă prin
dispozitiv decât asupra apelului sau a recursului prin adm itere sau respin
gere, în tim p ce, în a doua situaţie, instanţa se va pronunţa pe excepţie şi
apoi asupra apelului sau recursului.
3. S ub aspectul c o n s a c ră rii le g is la tiv e , legiuitorul a folosit noţiunea
d e „excepţie” în a m b e le s e n s u ri. A stfel, a tâ t C odul civil din 1864, c â t şi
C odul civil din 2009 (în continuare, d enum it noul C od civil) au în vedere
apă ra re a în sens larg, iar, d e regulă, C odul d e procedură civilă are în v e
dere noţiunea d e ^.excepţie procesuală*' în se n s restrâns.
A şa cum se a ra lă în doctrină^'J, în prezent, „există încă neconcordanlă
între legislaţia civilă şi cea procesuală civilă cu privire la accepţiunea pe
care o conferă noţiunii d e excepţie. Pentru procedurişti, noţiunea de ex*
cepţie are un sens foarte precis; ea este o obiecţie, care, fără să angajeze
fondul pricinii d e care este străină, are tocm ai rolul d e a evita sau d e a
în tâ rzia cercetarea acestuia. Legile m ateriale depăşesc aceste lim ite şi
folosesc term enul într-un se n s mai larg, în care sunt cuprinse to a te posi
bilităţile d e apărare ale pârâtului’'.
S ituaţii în care noţiunea d e „excepţie” este fo lo sită pentru a desem na
apărări de fond întâlnim în urm ătoarele te xte legale:
- a r i . 1 0 4 7 C . civ, 1864: dreptul codebitorului solidar de a opune credi
torului toate e x c e p ţiile care îi sunt personale; în prezent, p otrivii art. 1448
N CC, debitorul solidar poate să opună creditorului to a te m ijlo a c e le d e
a p ă ra re care îl sunt personale; noua prevedere confirm ă sensul te rm e
nului d e „excepţie"’ fo lo sit de reglem entarea anterioară;
- art. 1653 alin. (2) C . civ. 1864: anularea unei obligaţii în tem eiul unei
e x c e p ţii personale a debitorului; în prezent, art. 2288 N CC prevede că se
pot garanta obligaţiile d e care debitorul principal se poate libera invocând
incapacitatea sa;
- b e n e fic iu l de discuţiune şi d e diviziune; potrivit art. 1447 NCC, cre d i
torul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi
poată opune beneficiul de diviziune; art. 2294 alin. (1) NCC, cu denum irea
m arginală „B eneficiul de discuţiune” , prevede că: „F id e iu so ru l convenţio-
n a i sa u le g a l a re facultatea d e a cere cre d ito ru lu i să urm ărească m a i întâi
b unurile d e b itorului principal, d a că n u a renunţat la a c e s t ben e ficiu m m o d
e x p re ^ \ ia r a ri. 2296 NCC: „E x c e p ţiile in v o c a te d e fid e lu s o r. Fldeiuso-
rul, c h ia r solidar, p o a te opune cre d ito rilo r to a te m ijloacele d e a p ă rare p e
c a re ie p u te a opune d e b ito ru l principal, afa ră d e cele c a re îl s u n t strict
p e rso n a le acestuia din urm ă sa u care s u n t excluse p rin angajam entul
a s u m a t d e fideiusor’] art. 2298 alin. (1), intitulat „B eneficiul de diviziune",
dispune că: „P rin e fe ctu l b e n e ficiu lu i d e diviziune, fiecare fid e iu so r poate
Tăbârcă. Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a 2-a revăzută şi adăugită,

Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2006, p. 47.
http://bîblîotecaham arigîu.ro 1 8 —D e c —2 0 1 3
ce re cre d ito ru lu i să îşi dividă m a l în tâ i acţiunea ş i să o reducă la partea

fiecăruia";
- invocarea nulităţii unui act ju rid ic pe cale de excepţie, conform ari. 2
din D ecretul nr. 167/1958; potrivit art. 1247 alin. (2) NCC, nulitatea a b
solută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune
sau de excepţie;
- excepţiile cam biale, conform art. 19 din Legea asupra cam biei şi
biletului la ordin nr. 58/1934;
- exceptio p iu riu m concubentium , din acţiunea în stabilirea paternităţii;
- excepţia d e neexecutare a contractului sinalagm atic; în prezent, e x
cepţia este reglem entată d e art. 1556 NCC.
- art. 1095 alin. (3) NCC: „E xcepţia de reducţiune este im prescriptibilă
extinctiV'-,
- art. 1319 NCC, cu titlul m arginal „E xcepţiile contractantului cedat” :
„C o n tra cta n tu l c e d a t p o a te o p u n e cesionarului toate excepţiile ce rezultă
din contract. C ontractantul c e d a t n u p o a te invoca însă faţă de ce sio n a r
vicii d e consim ţăm ânt, p re c u m ş i orice a p ă ră ri sa u e x ce p ţii născute din
raporturile sale cu ce d e n tu l decât dacă şiâ re ze rva t a c e s t d re p t atunci
câ n d a co n sim ţit ia substituiri'-,
- art. 1448 NCC: „E xcep ţii ş i a p ă ră ri co n tra c red ito ru iu i com un.
(1) D e b ito ru l s o lid a r p o a te să o p u n ă cre d ito ru lu i toate m ijloacele de a p ă
rare care îi s u n t personale, p re cu m ş i p e cele c a re s u n t com une tu tu ro r
codebitoriior. E l n u p o a te însă folosi m ijloacele d e a p ă rare care s u n t p u r
p ersonale a ltu i codebitor. (2) D e b ito ru l s o lid a r care, p rin fapta creditorului,
este lip sit d e o g a ra n ţie sa u de u n d re p t p e care a r fi p u tu t să îl valorifice
p rin su brogaţie este lib e ra t de datorie p â n ă la concurenţa valorii a ce lo r
g a ra n ţii sa u drepturi')
4. în ce e a ce priveşte asem ăn ările dintre cele două noţiuni, în doctrină
au fo st consacrate urm ătoarele puncte comune^^^:
a) am bele sunt o fo rm ă d e m anifestare a acţiunii civile, trebuind să
îndepline ască to a te condiţiile de exerciţiu ale acesteia;
b) am bele sunt m ijloace de apărare şi deci pot fi invocate prin întâm
pinare;
c) uneori, în cazul adm iterii, pot îm piedica o nouă sesizare a instanţei,
pentru că s-a r opune autoritatea d e lucru judecat;
d) am bele se invocă în raport cu toate părţile „fireşti” ale unui proces.
5. în acest context, este necesar să analizăm succint şi urm ătoarele
noţiuni:
»
A) C hestiu n ea p reju d icială vize a ză un aspect ce trebuie să fo rm e
ze obiectul unei ju decăţi prealabile şi distincte, soluţia pronunţată asupra
acestuia având efect de lucru ju d e ca t în raport de to a te litigiile ulterioare
Idem, p. 54.
în care se va invoca aceeaşi problemă^^l C hestiunile prejudiciale sunt

p ro b le m e d e fa p t s a u d e d re p t, c h ia r d e p ro c e d u ră , p re a la b ile a b o r
d ă rii fo n d u lu i ş i c a re , p o tr iv it le g ii, s u n t d e c o m p e te n ţa e x c lu s iv ă a
u n e i a lte in s ta n ţe '^ l In doctrină s-a a lirm a t că o chestiune prejudicială
este reperabilă su b urm ătoarele două aspecte: a) intră în co m petenţa de
soluţionare a unei alte jurisd icţii sau a unei alte autorităţi; b) rezolvarea ce
a fo st dată chestiunii prejudiciale este obligatorie pentru instanţa în fata
că re ia e a a fo st invocată^^L
S unt chestiuni prejudiciale: cazurile expres prevăzute d e art. 413
N C PC (când dezlegarea cauzei depinde, în to t sau în parte, de existenţa
sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, când s*a
în ce p u t urm ărirea penală pentru o infracţiune care a r avea o înrâurire h o
tărâtoare asupra hotărârii ce urm ează să se dea, dacă legea nu prevede
altfel) sau cazul prevăzut d e art. 412 alin. (1) pct. 7 N C PC (atunci când
instanţa form ulează o ce re re de pronunţare a unei hotărâri prelim inare
a d re sa tă C urţii de Justiţie a Uniunii E uropene, potrivit p revederilor trata-
te lo r pe care se întem eiază U niunea Europeană^^*), solicitarea adresată
înaltei C urţi d e a pronunţa o hotărâre prin care să se dea rezolvare de
principiu unei chestiuni d e d re p t (art. 5 1 9 şi urm. NCPC), cazul prevăzut
d e art. 19 alin. (2) CPP. O altă situaţie cunoscută de chestiune prejudicială
(în doctrină se a firm ă că intră în această categorie prin asim ilare) este e x
cepţia d e neconstituţionalltate, asupra că re ia se pronunţă exclusiv C urtea
C onstituţională, în ca zu rile şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992,
republicată'^'.
C azul d e suspendare legală de d re p t prevăzut d e art. 19 alin. (2) C PP
(judecarea în fa ţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă
a cauzei penale, situaţia fiind întâlnită atunci când instanţa civilă a fost
sesizată cu ju d e ca re a unei acţiuni în repararea pagubei pricinuite prin
infracţiune) este distinct d e cel prevăzut de art. 4 1 3 alin. (1) pct. 2 NCPC.
care priveşte o ipoteză de suspendare legală facultativă a judecăţii, infrac
ţiunea, în ipoteza suspendării facultative a judecăţii, fiind d o a r un elem ent
ce are legătură cu situaţia de fa p t exam inată de instanţa civilă, neconsti-
D.N. Theohari, op. cit., p. 88.

G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013. p. 238.
/. Deleanu, Tratat de procedura civilă, voi. I, Ed. W olters Kluwer, Bucureşti, 2010,
p, 5S4. apudG .C . Frenţiu. O .'L Bâldean. Noul Cod ..., p. 238.
1^] Pentru opinia că procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile
este o procedură suhgeneris, iar nu o chestiune prejudicială, a se vedea /. Deleanu,
Proceduri prefigurate pentnj asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către
instanţele judecătoreşti. în R.R.D.P. nr. 1/2010, p. 94. In sensul că procedura este o
„veritabilă chestiune prejudicială", a se vedea /. Leş. Noul Cod de procedură civilă.
Comentariu pe articole. VoL I. Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011» p. 208.
f®' A. Constanda, în G. Boro/(coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe
articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 332.
tu in d însăşi fa p ta ilicită a cărei existenţă este analizată d re p t condiţie a

răspunderii civile delictuale ce constituie fundam entul pretenţiei deduse
spre soluţionare instanţei civile.
Un alt caz d e chestiune prejudicială, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004
a contenciosului adm inistrativ, l-a reprezentat e x c e p ţia d e n e le g a lita te , ce
revenea în com petenţa instanţei de contencios adm inistrativ; an. 4 din
Legea nr. 554/2004 a fo st m odificat prin Legea nr. 76/2012, astfel încât,
odată cu Intrarea în vigoare a noului C od de procedură civilă, această
excepţie se va soluţiona d e către instanţa învestită cu fondul litigiului şi
în faţa căreia a fost invocată excepţia, atunci când constată că de actul
adm inistrativ cu caracter Individual depinde soluţionarea litigiului pe fond,
pronunţându-se asupra excepţiei fie printr-o încheiere interlocutorie, fie
prin hotărârea pe care o va pronunţa in cauză. In situaţia in care instanţa
se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocuîo-
rle, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. în cazul în care a constatat
nelegalitatea actului adm inistrativ cu caracter individual, instanţa în faţa
căreia a fo st invocată excepţia d e nelegalitate va soluţiona cauza, fără
a ţin e seam a d e actul a cărui nelegalitate a to st constatată. R ezultă că,
în p re z e n t, e x c e p ţia d e n e le g a lita te re p re z in tă o c h e s tiu n e p re a la b ilă
s o lu ţio n ă rii fo n d u lu i, în c o m p e te n ţa a c e le ia ş i in s ta n ţe .
Se mai observă că, su b aspectul aplicării legii în tim p, instanţele au
interpretat în sensul că noua form ă a ari. 4 din Legea contenciosului adm i
nistrativ se aplică num ai proceselor începute după d a ta intrării în vigoare
a noului C od d e procedură civilă; astfel, unei excepţii de nelegalitate in
vocate d u p ă data d e 15 februarie 2013, d a r în cadrul unui proces început
a n te rio r acestei date, i se va aplica regim ul ju rid ic din Legea nr. 554/2004
în form a anterioară m odificării prin Legea nr. 76/2012.
De reţinut că această procedură este aplicabilă d o a r în privinţa acte
lo r adm inistrative cu caracter individual. P otrivit art. 4 alin. (4) din Legea
nr. 554/2004, actele adm inistrative cu caracter norm ativ nu pot form a
obiect al excepţiei de nelegalitate, controlul ju d e că to re sc exercitându-se
exclusiv d e către instanta d e contencios adm inistrativ, în cadrul acţiunii
în anulare.
B) C h e s tiu n ile p re a la b ile reprezintă apărările invocate d e părţi şi care
v o r fi soluţionate, spre deosebire d e chestiunile prejudiciale, de in s ta n ţa
s e s iz a tă c u s o lu ţio n a re a c e re rii p rin c ip a le .
Spre exem plu, judecătoria în a cărei circum scripţie este situat un teren,
fiind sesizată cu o ce re re având ca obiect partajul acestuia, va exam ina
şi apărarea pârâtului, invocată prin întâm pinare, cu privire la nulitatea de
d re p t a actului ju rid ic d e care se prevalează reclam antul în susţinerea
coproprietăţii asupra bunului respectiv, fără a mai trim ite problem a nulităţii
instanţei com petente, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC^’ ^.
D.N. Theohari, op. cit,, p. 88-89.
Un a lt exem plu a r fl urm ătorul: pârâtul Invocă un aspect considerat de

el ca excepţie procesuală (de exem plu, excepţia d e neexecutare a con
tractului); Instanţa va trebui să pună în discuţie calificarea acestei excepţii
ca apărare de fond, pentru a explica astfel de ce nu se va pronunţa în mod
distinct pe ea, ci odată cu soluţionarea fondului; or, incidentul procedural
cre a t (calificarea excepţiei ca apărare d e fond) reprezintă o chestiune
prealabilă ce intră în com petenţa d e soluţionare a instanţei sesizate cu
soluţionarea cauzei.
C) Prin .J n c id e n te p ro c e d u ra le '* se înţeleg a tâ t excepţiile procesuale,
c â t şi a lte Incidente de natură să am âne sau să îm piedice desfăşurarea
procesului, cum a r fi cererea de suspendare; cererea d e am ânare a jude-
cării cauzei; cererea de trim itere a dosarului că tre o a ltă secţie a aceleiaşi
instanţe pentru necom petenţă fun cţională etc.
R eferitor la c o m p e te n ţa d e s o lu ţio n a re a incidentelor procedurale,
ari- 124 alin. (2) N C PC prevede expres că incidentele procedurale sunt
soluţionate de instanţa în fa ţa că re ia se invocă, în afa ră d e cazurile în
care legea prevede în m od expres altfel. Cu to a te că în C odul a n te rio r nu
exista un astfel de te xt general, ci num ai dispoziţii privitoare la cererea
reconvenţională sau cererile d e atragere a te rţilo r în proces, regula solu
ţionării acestora d e către instanţa în ve stită cu ce re re a principală se aplica
în tem eiul principiului continuităţii com pletului de judecată.
C apacitatea Instanţei de a rezolva Incidentele procedurale d ă expresie
„com petenţei sale funcţionale'’, nu com petenţei sale de atribuţiune sau
teritoriale.
C u titlu d e exem plu, s-a r în ca d ra în cate goria „in cid e n te lo r procedu
rale”: incidentele cu privire la judecată, suspendarea, întreruperea sau
stingerea acesteia; Incidentele cu privire la diferitele m ăsuri ordonate de
instanţă şi cele care pot apărea cu ocazia executării lo r (de exem plu,
ordonarea expertizei, num irea experţilor, recuzarea acestora); Incidente
le cu privire la probe (refuzul înfăţişării înscrisului, ve rifica re a înscrisului,
interdicţia sau scutirea de a fi m artor etc.); incidentele cu privire la nulitatea
a cte lo r d e procedură; incidentele cu privire la alcătuirea instanţei sau a
com pletului de ju d e ca tă (incom patibilitatea, recuzarea etc.)^’ l
Prin excepţie d e la regula m enţionată mai sus, a şa cum s-a reţinut în
doctrină^^^ există şi incidente procedurale care se soluţionează de alte
Instanţe [cum a r fi cererea de recuzare privind pe toţi judecătorii d e la o
instanţă judecătorească, cererile de străm utare a procesului civil, dele
garea instanţei (art, 147 N C PC )]; în acest ca z este vorba tocm ai despre
excepţiile enunţate de le giuitor în partea finală a art. 124 alin. (2) NCPC.
D rept excepţii, alin. (1) al art. 124 N C PC prevede că instanţa com pe
te n tă să judece ce re re a principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şl
I. Defeanu. T r a la t..., voi. 1.2010, p. 583.

f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. p. 209.
excepţiilor, în afara celo r care co n stitu ie ch estiun i p reju d iclaie şi care.

p otrivii legii, sunt de com petenţa exclusivă a altei instanţe.
Prezentăm în continuare un incident procedural întâlnit în practica ju
diciară a ultim ilor ani, şi anum e excep ţia de n econ ven ţion aiitate, care
în m od ce rt nu este o excepţie în sensul procedural. Prin invocarea unei
excepţii d e neconvenţionalitate înţelegem situaţia în care o parte invocă
prevalenţa uno r texte d in C onvenţia euro peană a d rep tu rilo r om ului,
d rep t raţiu n e pentru în lătu rarea ap licării, în to talitate sau parţială, a
uno r texte d in legislaţia rom ânească, co nsid erate a in tra în conflict
cu norm a d in C onvenţie.
P otrivit prevederilor art. 20 din C onstituţie, intitulat y,Tratatele in te rn a '
ţionale p riv in d drepturile o m u lu i”, „(1 ) D ispoziţiile constituţionale p rivin d
drepturile ş i lib e rtă ţile ce tă ţe n ilo r v o r fi interpretate ş i a p licate în concor
danţă cu D eclaraţia U niversală a D re p tu rilo r O m ului, cu p a cte le ş i cu ce
lelalte tra ta te la care R om ânia este parte. (2) D acă există neconcordanţe
între p a cte le ş i tratatele p rivito a re la drepturile fun dam entale a le omului,
la care R om ânia este parte, ş i legile interne, a u p rio rita te reglem entările
internaţionale, cu excepţia ca zu lu i în care C onstituţia sa u legile interne
conţin d isp o ziţii m a i favo rabil^'.
C a urm are a acestei prevederi constituţionale, instanţa este înd reptă
ţită să facă aplicarea directă a norm ei convenţionale, înlăturând aplicarea
norm ei interne contrare.
U rm ătoarele precizări sunt necesare:
- form a procedurală prin care se poate face o astfel de invocare este
cla r aceea a ap ărării de fond, deci prin întâm pinare sau la prim ul term en
de ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate, când întâm pinarea nu este
obligatorie; în tru câ t în sine neconvenţionalitatea unei norm e interne pre
supune de fa p t o interpretare a unei reguli de drept intern, considerăm că
poate fi invocată şi direct în calea d e atac, nereprezentând un aspect nou
dedus judecăţii, în m ăsura în care norm a de drept intern a fo st deja invoca-
tă până la acel m om ent; nefiind excepţie procesuală în sine, nu determ ină
am ânarea judecăţii cauzei şi nici îm piedicarea judecării cauzei pe fond;
- instanţa se va pronunţa asupra ei ca şi asupra unei apărări, odată
cu an alizarea fo n d u lu i cauzei;
- dacă o consideră întem eiată, se va pro nu n ţa pe fo n d în sensul
avu t în ved ere de C onvenţie;
- dacă o consideră neîntem eiată, s e va arăta în co n sid eren te de ce
norm a internă nu e co n trară Convenţiei;
- considerăm că aprecierea instanţei interne cu privire la neconven
ţionalitatea unei norm e interne trebuie să fie făcută cu stricteţe, având în
vedere strict practica deja consacrată cu Curţii, fără a se crea raţiona
m ente noi ce nu au fo st dezvoltate d e C urte; adm item doar că în acele
situaţii în care practica C urţii este suficient de dezvoltată şi clară, pentru
ca instanţa internă să poată aprecia că norm a internă este contrară norm ei
convenţionale, se poate face o asem enea prevalenţă a norm ei convenţi
onale; acolo unde instanţa internă este confruntată cu situaţii d e fa p t noi,

nu se poate „im agina” ce a r putea statua C urtea. A ducem ca argum ent,
în acest sens, faptul concret că instanţa trebuie să îşi m otiveze hotărârea
prin invocarea a ce lo r cazuri din practica instanţei europene care, corobo
rate cu prevederea din C onvenţie, determ ină înlăturarea aplicării norm ei
interne; or, faptul că e plauzibil ca o anum ită interpretare să fie dată de
C urte, cât tim p nu există nicio cauză deja soluţionată ce poate fi invocată
în acest sens. pentru susţinerea m otivării hotărârii interne, nu poate fi
acceptat, în opinia noastră.
în p ra c tic a a n te rio a ră n o u lu i C o d , s-a reţinut urm ătoarea soluţie cu
privire la neconvenţionalitatea dispoziţiilor art. 4 0 3 alin. (4) CPCi’ >: „Prin
ce re re a form ulată la data de 31.07.2009, petenta SC M .T. S R L a solicitat
instanţei, în tem eiul ari. 4 0 3 alin. (4) C P C , suspendarea provizorie a e xe
cutării silite pornite îm potriva sa în dosarul nr. 186/2009 al BEJ N.A.G.,
până la soluţionarea cererii d e suspendare d e către instanţă.
S e arată în m otivare, în esenţă, că prin sentinţa com ercială nr. 535/
28.05.2009 a Tribunalului C om ercial Argeş, s-a adm is acţiunea creditoarei
SC T .l. S R L şi a fo st som ată să plătească acesteia sum a de 1.814.791,97
lei, deşi (a term enul când s-a ju d e ca t cauza procedura d e citare cu d e b i
to a re a s-a realizat cu încălcarea art. 92^ C P C şi art. 4 alin. (3) din O.G.
nr. 5/2001. îm potriva acestei sentinţe a form ulat acţiune în anulare cu
urm ătorul term en de ju d e ca tă la 12.08.2009. Cu toate acestea, intim ata
a procedat la executarea silită, dispunându-se înfiinţarea popririi asupra
tu tu ro r conturilor societăţii, avăndu-se la bază un titlu care nu are caracter
executoriu, tocm ai pentru că sentinţa respectivă a fo st atacată cu acţiu-
ne în anulare. Mai ara tă petenta că sunt înd e p lin ite condiţiile im puse de
art. 4 0 3 alin. (4) C P C . deoarece p e rolul instanţei exista form ulată con
testaţie la executare în cadrul căreia a solicitat şi suspendarea executării
în tem eiul art. 4 0 3 alin. (1) CPC, se ju stifică luarea m ăsurii provizorii,
deoarece poprirea s-a în fiin ţa t în baza unei sentinţe care nu are caracter
d e titlu executoriu şi deci nu poate a ve a nici putere executorie prin prism a
d isp o ziţiilo r art. 9 din O .G . nr. 5/2001. în ceea ce priveşte cauţiunea, p e
te n ta a arătat că existând înfiinţată poprirea pe conturile sale, se află în
im posibilitate de a dispune cu privire la orice sum ă existentă în vreun cont
al său. Mai m ult, în tem eiul art. 6 din C onvenţia europeană, are garantat
un d re p t efe ctiv şi real de acces la o instanţă pentru stabilirea drepturilor
sale, ia r im punerea unei cauţiuni într-un cuantum excesiv a r fi de natură
să-i îng rădească accesul la instanţă. în sensul că, deşi există, el devine
te o re tic şi iluzoriu.
La term enul de judecată, petenta, prin apărător, a form ulat o cerere de
a ju to r public ju d icia r în ceea ce priveşte stabilirea cauţiunii, a Invocat apoi
excepţia d e neconvenţionalitate a art. 4 0 3 alin. (4) C P C raportat la art. 6
Jud. Piteşti, s. civ., înch. din şedintâ camerei de consiliu din 4 august 2009, irevo
cabilă. www.junspnjdenta.com .
I. N oţiunea de excepţie procesuală 11
din C onvenţia europeană. în ce e a ce priveşte cuantum ul cauţiunii, iar pe

lo n d , a solicitat adm iterea cererii d e suspendare provizorie a executării.
A nalizând în scrisurile cauzei, instanţa a constatat că cererea d e ajutor
public ju d icia r este inadm isibilă prin prism a dispoziţiilor exprese ale O.U.G.
nr. 51/2008, care nu include în sfera sa d e aplicare şi cauţiunile datorate
şi al c ă ro r scop este altul, respectiv acela de a asigura celui în d re p tă ţit o
e ventuală despăgubire.
In ceea ce priveşte excepţia de neconvenţionalitate a art. 4 0 3 alin. (4)
CPC, instanţa a a preciat că este întem eiată. A stfel, acest te xt instituie
m ai m ult decât o condiţie d e adm isibilitate prin plata cauţiunii, pentru că el
condiţionează posibilitatea d e suspendare provizorie a executării, num ai
dacă s-a plătit cauţiunea în cuantum ul determ inat de text.
în speţa de faţă. cuantum ul cauţiunii este exorbitant, iar d a că nu este
achitat nu există posibilitatea nici pentru instanţă d e a se pronunţa pe cere
rea de suspendare, deci textul instituie în m od cla r o îngrădire a accesului
la instanţă, în sensul art. 6 din C onvenţia europeană, dreptul d e acces
la un tribunal fiind îngrădit prin im punerea unei obligaţii de plată a unei
sum e de bani care depăşeşte cu m ult posibilităţile d e plată ale petentei,
în condiţiile în care deja m ăsura popririi a fo st în fiin ţa tă pe conturile sale
(cauza W e issm a n c. Rom âniei).
De aceea, în tem eiul art. 11 şi art. 2 0 din C onstituţia României, instanţa
urm ează să facă direct aplicabile în cauză dispoziţiile C onvenţiei şl ale
jurisprudenţei dezvoltate în aplicarea sa, în ce e a ce priveşte obligaţia de
plată a cauţiunii, şi să tre a că la soluţionarea cererii fără a m ai avea în
vedere acest aspect.
în ce e a ce priveşte fondul cererii petentei, instanţa pipăind fondul,
a a preciat că. fa ţă d e neregularităţile titlului executoriu ce a fo st pus în
executare, respectiv existenţa unei cereri în anulare form ulate îm potriva
acestuia, neregularităţi ce v o r fi analizate în detaliu cu ocazia soluţionării
contestaţiei la executare, se im pune suspendarea provizorie a executării
silite până la soluţionarea de către instanţă a cererii d e suspendare"*.
§2. D e fin iţia e x c e p ţie i procesuale

6. S trict procedural, excepţia poate fi considerată, aşa cum s-a sublini
at în literatura de specialitate, u n re fu z al p â râ tu lu i d e a d is c u ta în fo n d
p re te n ţia re c la m a n tu lu i.
în doctrina juridică, au fo st conturate m ai m ulte încercări de definire
a excepţiei procesuale, ce a mai com pletă fiind următoarea^î; „U nul dintre
m ijloacele prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau
instanţa, din oficiu, invocă, fără a pune în discuţie fondul dreptului, neregu
larităţi procedurale privitoare la com punerea instanţei, com petenţa aces
te ia ori la actele d e procedură sau lipsuri referitoare la dreptul m aterial la
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 99.
acţiune, urm ărind, după caz. declinarea com petenţei, am ânarea judecăţii,
refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii".
7. în prezent» avem şi o d e fin iţie le g a lă a excepţiei procesuale, con-
sa cra tă de dispoziţiile art. 2 4 5 N CPC, potrivit că ro ra excepţia procesuală
este m ijlo c u l p rin care, în condiţiile legii, p a rte a Interesată, p ro cu ro ru l sau
instanţa invocă, fără să p u n ă în discuţie fondul dreptului, neregularitâţi p ro
cedurale p rivitoare la com punerea co m p le tu lu i s a u constituirea instanţei,
com petenţa in sta n ţe i o ri fa pro ce d u ra d e ju d e c a tă s a u lip su ri referitoare la
d re p tu l la a cţiu n e urm ărind, după caz, declinarea com petenţei, am ânarea
ju d e că ţii, refacerea u n o r a c te o ri anularea, respingerea sa u perim area
cererii.
Sunt evidenţiate astfel anum ite elem ente care ţin d e structura şi funcţia
excepţiei:
a) excepţia procesuală este un m ijloc te h n ic prin care se pun în discu
ţie a num ite neregularităţi;
b) excepţia procesuală nu pune în discuţie fondul dreptului;
c) excepţia procesuală urm ăreşte, după caz, declinarea com petenţei,
am ânarea judecăţii, refacerea u n o r acte ori anularea, perim area sau res-
pingerea cererii (însă nu ca nefondată)^^l
D efiniţia sintetizează ideile principale exprim ate în doctrină cu privire
la noţiunea d e excepţie procesuală, fiind „cuprinzătoare şi sem nificativă
pentru determ inarea conceptului”^^l
I') V'. Dănăilâ, op. C it. p. 546.

S ecţiu n ea a 2 -o . C lasificarea excep ţiilo r
procesuale
§1. Excepţii de procedură şt excepţii de fond

8. C riteriul acestei clasificări îl reprezintă o biectul excepţiilor, iar
sediul acestei clasificări se află, în prezent, In prevederile art. 2 4 8 alin. (1)
N C PC [corespondent art. 137 alin. (1) C PC ], potrivit căruia „instanţa se
va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor d e procedură, precum şi asupra
ce lo r d e fond care fac inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea d e probe
ori. d u p ă caz, cercetarea în fond a cauzei”.
E xcep ţiile de procedură sunt cele prin care se invocă neregulile pro
cedurale, fiind avută în vedere în acest sens şi clasificarea n o rm e lo r pro-
cedurale în norm e d e organizare judecătorească, norm e d e com petenţă
şi norm e d e procedură propriu-zise.
9. In doctrină s-a a preciat şi că> după obiectul lor, excepţiile care pot fi
ridicate în cursul procesului civil a r form a trei grupări distincte: excepţii de
procedură, excepţii bazate pe lipsa condiţiilor cerute pentru exerciţiul
acţiunii şl excepţii d e tond'^l
Din prim a categorie fa c parte acele excepţii care vize a ză nerespecta-
rea regulilor referitoare la com punerea sau constituirea instanţei (excepţia
privind nelegala com punere sau constituire a instanţei, excepţia de incom*
patibilitate, excepţia de recuzare), excepţiile care vizează nerespectarea
regulilor referitoare la co m petenţa instanţei, precum şl excepţiile care v i
zează nerespectarea regulilor referitoare la procedura d e ju d e ca tă (litis-
pendenţa, conexitatea, lipsa dovezii calităţii d e reprezentant, perim area,
e xcepţia exercitării abuzive a drepturilor procedurale).
în cea de-a d o u a cate gorie sunt incluse situaţiile când pârâtul invocă
inexistenţa te o re tică a dreptului reclam at, adică atunci când, fă ră a con*
te sta fap tele şi datele cuprinse în ce re re a reclam antului, el susţine că
pretenţia dedusă din existenţa lo r nu pune în evidenţă un interes ocrotit
de lege, adică un d re p t subiectivaşi
In sfârşit, excepţiile de fond sunt cele bazate pe tranzacţie, pe com
prom is, pe lucru judecat, pe achiesare, pe com pensaţie, pe novaţie etc.
10. într-o altă opinie, se apreciază că excep ţiile de fo n d sunt doar trei
(excepţia lipsei calităţii, excepţia autorităţii lucrului ju d e ca t şi excepţia pre
scripţiei extinctive a dreptului la acţiune), în tim p ce unele instituţii juridice
(cum a r fi tranzacţia, com pensaţia legală) nu sunt excepţii d e procedură,
ci apărări d e fond. legislaţia noastră civilă num indu-le astfel deoarece
E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, voi. 1, Institutul de Arte Grafice „Lupta”

N. Strcilă, Bucureşti, 1932, p. 218-223.
® Idem, p. 220.
apar în m od Incidental într-un proces pendinte. întocm ai unor excepţii de

procedură^^l
11. O pinia la care achiesăm este aceea care înţelege prin excepţii
de fo n d acele m ijlo ace prin care s e invocă n eîn d ep lln irea condiţiilor
p rivitoare la punerea în fu n c ţiu n e a d rep tu lu i la acţiune, respectiv in
vocarea unor lipsuri referitoare la exerciţiul d rep tu lu i la acţiune:
- excepţiile care sancţionează lipsa condiţiilor d e exerciţiu al acţiunii
civile (lipsa capacităţii, lipsa interesului şi a calităţii);
- excepţiile strâns legate d e exercitarea dreptului la acţiune sau acelea
ce cuprind condiţii prescrise d e lege, prin care dreptul la acţiune este
îngrădit, lim itat în ceea ce priveşte exercitarea unor drepturi com ponente
ale sale.
De regulă, excepţiile de procedură au un efect eterogen, în tim p ce
excepţiile d e fond au un caracter om ogen, ducând la anularea cererii,
respingerea cererii ca prescrisă, inadm isibilă, prem atură etc.
T răsătu ra com ună a excepţiilor d e fond este aceea că sunt în strânsă
legătură cu dreptul su b iectiv d edu s ju d ecăţii; ele nu pun în d iscuţie
în su şi fo ndul d rep tu lu i subiectiv, ci privesc acel elem ent al dreptului
subiectiv care îl constituie posibilitatea de a se recurge, în ca z d e nevoie,
la forţa de constrângere a statului.
12. D octrina anterioară noului C od a statuat în m od unanim că excep
ţia lipsei capacităţii p ro cesu ale d e exerciţiu este o excepţie d e fond,
a tâ t tim p c â t capacitatea procesuală reprezintă o co ndiţie de exerciţiu al
acţiunii, ia r faptul că această excepţie este tratată d e le giuitor în art. 161
CPC îm preună cu excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant, su b titlul
„E xcepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru ju d e c a f. nu este de
natură să atragă o a ltă concluzie. S>a a ră ta t că regim ul ju rid ic al acestei
excepţii nu se află num ai în art. 161 CPC, ci şi în art. 4 3 CPC, unirea lor
în cadrul aceluiaşi capitol justificăndu-se prin a lte considerente, legate
de efectul im ediat dilatoriu, urm at de efectul perem ptoriu. Noul C od de
procedură civilă m enţine acest caracter, potrivit art. 57 NCPC.
§2. Excepţîi dilatorli şi excepţii perem ptorii (dirim ante)

13. A ceastă clasificare are d re p t criteriu efectul pe c a re excepţiile
tin d să îl realizeze.
E xcepţiile d ilato rii sunt acele excepţii care tind să ducă (a am ânarea
judecăţii, declinarea com petenţei sau refacerea unor acte (excepţia nele-
galei citări, excepţia d e recuzare, excepţia d e incom patibilitate, excepţia
d e conexitate, litispendenţa etc.).
E xcepţiile perem ptorii tind la respingerea cererii sau la stingerea
procesului (prescripţia, autoritatea de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii
/. Leş, Principii şi instituţii de drspt procesual civil, voi. I, Ed. Lumina Lex, Bucu
reşti, 1998, p. 230.
II. C lasificarea e xce p ţiilo r procesuale_______________________________
sau capacităţii procesuale, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant,

perim area).
E xistă şi o categorie interm ediară d e excepţii, care d ebu tează prin a
avea un efe c t dilatoriu şi sfârşesc prin a avea un efe c t peremptoriu^^
în această categorie încadrându-se:
- excepţia d e netim brare a cererii;
- excepţia lipsei capacităţii d e exerciţiu;
- excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant;
- excepţia lipsei sem năturii d e pe cererea d e chem are în judecată.
14. Este posibil ca aceeaşi excepţie să producă efecte diferite. Astfel,
excepţia de necom petenţă poate determ ina d eclinarea ju d ecării cauzei,
dacă este vorba d e o a ltă instanţă com petentă sau despre com petenţa
unui organ cu activitate jurisdicţională; resp ing erea cererii ca in ad m isi
bilă. dacă este vo rb a despre com petenţa unui organ fără activitate ju ris
dicţională; resp ing erea cererii c a nefiind d e co m p eten ţa instanţelor
rom âne, dacă se invocă co m petenţa unei instanţe d intr-o altă ţară, care
nu este m em bră a Uniunii E uropene. în raport d e dispoziţiile art. 1070
N C PC (corespondent art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la regle
m entarea raporturilor de d re p t internaţional privat, abrogată prin Legea
nr. 76/2012).
D acă se invocă com petenţa exclusivă a unei instanţe dintr-un stat
m em bru al Uniunii E uropene, fa ţă de dispoziţiile art. 2 5 al R egulam entului
(C E) nr. 44/2001 al C onsiliului din 22 decem brie 2 0 0 0 privind com peten
ţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în m aterie civilă şi
com ercială, instanţa rom ână se declară, din oficiu, necom petentă şi va
respinge cererea ca nefiind de com petenţa instanţelor române,
§3. Excepţii absolute şi excepţii relative

15. C riteriul acestei clasificări îl reprezintă caracteru l im perativ sau
d isp o zitiv al norm ei pro cedu rale încălcate.
E xcep ţiile ab solu te privesc încă lca re a unor norm e im perative şi pot
fi Invocate de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în
orice fa z ă a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
E xcep ţiile relative privesc încălcarea unor norm e dispozitive şi pot fi
invocate num ai de partea interesată la prim ul term en ce a urm at încălcării.
16. In prezent, aceste categorii sunt reglem entate expres d e dispozi
ţiile art. 246 N CPC: J 1 ) E xcepţiile a b so lu te s u n t cele p rin care se invocă
încălcarea u n o r no rm e d e ordine publică. (2) E xcepţiile relative s u n t cele
Astfel, după invocarea excepţiei, partea împotriva căreia excepţia este invocată
poate complini neregularitatea sesizată prin excepţie, în acest mod beneficiind de o
amânare a cauzei, producându-se efectul dilatoriu al excepţiei. în cazul complinirii nere-
gulantăţii, excepţia se va respinge, fiind produs doar efectul său dilatoriu. Dacă neregu-
laritatea rămâne neacoperită, atunci excepţia se va admite, iar efectul său peremptoriu
se va produce pe deplin, instanţa finalizând procesul {V. Dânâifă, op. cit., p. 549).
p rin c a re s e invocă încălcarea u n o r no rm e care o cro te sc cu precădere

interesele p ă rtilo f\
S e reţine că această subsecţiune a C odului legiferează aspecte te o
retice ce erau consacrate în doctrină şi îm părtă şite unanim şi d e practica
ju d icia ră , cum a r fi c la s ific a re a e x c e p ţiilo r în a b s o lu te ş i re la tiv e (după
interesul o cro tit prin norm a încălcată, respectiv ordinea publică sau inte-
resele părţilor). O bservăm că, în definirea noţiunii d e e x c e p ţii re la tiv e ,
se are în vedere fap tul că prin ele se Invocă încă lca re a unor norm e care
ocrotesc c u p re c ă d e re interesele părţilor; deducem , pe cale de interpre-
tare, că a r putea exista excepţii care să pună în discuţie a tâ t un interes de
o rd in e publică, cât şi un interes privat; dacă este p rio rita r interesul privat,
atunci calificarea excepţiei este ca fiind una relativă.
S ecţiu n ea a 3 -a . R e g im u l ju rid ic g e n e ra l
a l e x c e p ţiilo r p rocesuale
§1. Reglem entarea din Codul de procedură civilă din 1865

17. A rticolele din C odul d e procedură civilă din 1865 incidente în m a
te rie au fo st urm ătoarele:
- art, 115 C P C , care prevede că întâm pinarea trebuie să cuprindă
excepţiile de procedură pe care pârâtul le opune reclam antului; prin Legea
n r 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării procese-
art. 115 CPC a fo st m odificat. în sensul că întâm pinarea va cuprinde
excep ţiile d e p ro cedu ră p e care pârâtul le ridică la cererea recla
m antului, m odificarea fiind num ai de natură gram aticală, fără im plicaţii
procedurale;
- art. 136 C P C , potrivit căruia excepţiile de procedură care nu au
fo st propuse în condiţiile art. 115 (prin întâm pinare) şi art. 132 (la prim a
zi de înfăţişare) nu v o r mat putea fi invocate în cursul judecăţii, în afară
de cele d e ordine publică; prin Legea n r 202/2010, art. 136 CPC a fost
m odificat cu urm ătorul conţinut: „E xce p ţiile d e pro ce d u ră care n u a u fost
p ropuse în condiţiite art. 115 ş i art. 132 n u v o r m a i putea fi invocate în
c u rs u l ju d e că ţii, afa ră de cele d e ordine publică, c a re p o t fi invocate în
c u rs u l procesului, în ca zu rile ş i co n d iţiile le g ir. M odificarea a constat în
introducerea sintagm ei finale „c a re p o t fi invocate în c u rs u l procesului, în
ca zu rile ş i co n d iţiile le g ii\ ca urm are a faptului că, prin introducerea unui
nou articol - art. 159^ C P C a fo st m odificat regim ul ju rid ic de invocare
a excepţiei de necom petenţă;
- art. 137 alin. (1) CPC, care prevede că instanţa se va pronunţa
îna inte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor d e procedură
şi a ce lo r de fond care fa c de prisos, în totul sau în parte, cercetarea
fon dului pricinii;
- art. 137 alin. (2) C P C , care perm ite u nirea excep ţiilo r cu fondul,
dacă pentru dovedirea tem einiciei excepţiei este necesară adm inistrarea
de probe com une cu cele privitoare la dovada fondului cererii.
18. R eferitor la p o sib ilitatea unirii excep ţiilo r cu fondul, unii autori^^^
„au interpretat regula din art. 137 alin. (2) CPC în sensul că excepţiile nu
v o r putea fi unite cu fondul decât d a că pentru judecarea lo r este nevoie să
se adm inistreze dovezi sau ele sunt în strânsă legătură cu fondul pricinii'".
M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.

D. Radu. G. Popescu, Aspecte juridice şi practice ale excepţiei de inadmisibilitate
in procesul civil, în R.R.D. nr. 9/1987, p, 154.
A şa cum se ara tă în tr-o a ltă lucrare^^^ ca aderare la opinia exprim ată

d e âlţi juriştii^^, form a negativă realirm ă regula din prim ul alineat, potrivit
că re ia excepţia se soluţionează îna intea fondului. E xcepţia poate fi unită
cu fondul când pentru soluţionarea acesteia urm ează să se adm inistre-
ze dovezi care. totodată, sunt în legătură cu soluţionarea fondului; nu
este vorba d e probe necesare pentru soluţionarea excepţiei sau pentru
soluţionarea fondului, ci d e probe n ecesare so lu ţio n ării excep ţiei şi
soluţionării
I fondului.
Se mai arată că, ch ia r şi în ipoteza unor probe com une, unirea e x
cepţiei cu fondul este o p osibilitate pentru instanţă, ia r nu o obligaţie.
D acă instanţa respinge excepţia, probele în baza că ro ra a fo s t soluţionată
excepţia răm ân câştigate cauzei, instanţa unnând a adm inistra num ai d o
vezile care nu au fo st necesare şi pentru rezolvarea excepţiei.
E xem plul devenit clasic în doctrină^^^ este invocarea excep ţiei lipsei
calităţii p rocesuale active întrô a cţiu n e reală. A stabili că lipseşte ca-
litatea procesuală activă în tr-o acţiune reală înseam nă a stabili că recla
m antul nu este titularul dreptului real şi că acţiunea nu este întem eiată.
Prin urm are, trebuie adm inistrate aceleaşi probe atât pentru soluţionarea
excepţiei, cât şi pentru soluţionarea fondului. Dacă din probe rezultă că
excepţia este întem eiată, cererea va fi respinsă ca fiind Introdusă de o
persoană fără calitate procesuală, iar nu ca nefondată. însă respingerea
excepţiei nu duce autom at la adm iterea acţiunii, soluţia depinzând şl de
a lte apărări.
19. C ăile prin care poate ti invocată excep ţia (depinde şi de carac-
terul absolut sau relativ, evident) sunt: întâm pinarea; intervenţia scrisă sau
o ra lă la prim a zi de înfăţişare; pe parcursul dezbaterilor; apelul; recursul;
contestaţia în anulare d e d re p t com un; contestaţia în anulare specială;
revizuirea.
20. D acă instanţa găseşte excep ţia în tem eiată, aceasta este adm isă
prin în ch eiere, când se co n tin u ă ju d e ca ta (de exem plu, în vederea refa
cerii procedurii d e citare) sau h o tărâre p rin care s e d ezîn vesteşte de
so lu ţion area cauzei, când adm iterea excepţiei im pune declinarea com
petenţei, respingerea acţiunii sau anularea acesteia.
în ipoteza în care găseşte întem eiate una sau m ai m ulte excepţii, a
c ă ro r adm itere nu pune însă capăt litigiului în întregul său, instanţa se
pronunţă prin încheiere interlocutorie asupra respectivelor excepţii şi con-
Th. Mrejeru, Excepţii procesuale privind instanţa şi procedura de judecată, ed.

a 2-a, Ed. RAI. Bucureşti, p. 30.
V.M. Ciobânu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul nr. 9-12/
1990, p. 154.
1®^ fbidem.
III. R egim ul ju rid ic general dl excepţiilor procesuale 19
tin u ă judecata pe aspectele răm ase nesoluţionate, pronunţând în final o

hotărâre^^l
In practica judiciară, s-a încetăţenit m etoda d e a dispune scoaterea
din citat!V a copârâtului faţă de care a fo st adm isă excepţia lipsei cali
tăţii p rocesuale pasive prin încheiere, urm ând a se continua judecarea
cauzei fără citarea acestui pârât scos din cauză; prin sentinţa finală, se
face şi m enţiunea respingerii acţiunii fa ţă d e acesta ca fiind introdusă faţă
de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, pentru a perm ite părţii
interesate (un a lt pârât sau reclam antul) să atace soluţia de adm itere a
excepţiei. Deşi nu are un suport procedural expres, această m ăsură apre
ciem că este utilă, deoarece, pe de o parte, evită tehnica disjungerii (care
duce la îm bucătăţirea inutilă a dosarului şl la com plicaţii ulterioare, mai ales
dacă în calea de atac se va aprecia că excepţia trebuia respinsă), iar. pe
de a ltă parte, evită discutarea excepţiei abia d u p ă adm inistrarea probelor,
deşi nu este o excepţie care în sine să necesite adm inistrarea d e probe.
20. Dacă instanţa consideră că excep ţia e s te neîntem eiată, o res
pinge prin în c h e ie re cu caracter in terlo cu to rlu , dispunând continuarea
judecăţii, încheierea putând fi atacată doar odată cu fondul.
în practică s-a reţinut că încheierile prin care instanţa se pronunţă
asupra excepţiilor sunt, în orice caz, susceptibile d e a fi atacate cu apel
num ai odată cu hotărârea, câtă vre m e sunt încheieri care nu întrerup
cursul judecăţii, conform art. 282 alin. (2) CPC. Nu este posibil din punct
de vedere procedural ca, în cazul fiecărei excepţii adm ise, instanţa să
pronunţe o hotărâre - supusă căilor de atac - şi să disjungă restul cauzei,
fragm entând în m od nejustificat judecata, prin pronunţarea m ai m ultor
hotărâri succesive, fiecare supusă că ilo r de atac prevăzute d e lege‘^1
§2. Reglem entarea din noul Cod de procedură civilă

21. Noul C od de procedură civilă reuneşte. în prezent, în Subsecţiunea
a 2-a - E xcepţiile procesuale, din S ecţiunea a 2-a - C ercetarea proce
sului, C apitolul II - Judecata, T itlul I - P rocedura în fa ţa prim ei instanţe.
C artea a ll-a - P rocedura contencioasă, într-un sin g u r fascicul, instituţia
procesuală a excepţiilor, prin organizarea unor reglem entări pe care ante
rio r legislaţia le prevedea în secţiuni separate ori care reprezentau studii
doctrinare asim ilate în ju risprudenţă în m od statorniciei
22. S ub aspectul aplicării în tim p a d isp o ziţiilor nou lui C od de pro
ced u ră civilă, reţinem urm ătoarele:
P otrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind C odul d e procedură civilă, „(1 ) D ispoziţiile C odului
de procedură civilă $e aplică n u m a i p ro ce se lo r ş i exe cu tă rilo r silite m ce-
C.A. Bucureşti, s. a IV-a clv., dec. nr. 502/2004, în G. Boroi, O. Spineanu^Matei,

Codul de procedură civilâ adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2011. p. 280.
Ibidem.
^ V. Dânâflâ. op. cil., p. 546.
p u te după intrarea acestuia în vigoare. (2) P rocesele începute p rin cereri

depuse, în condiţiile iegii, la poştă, unităţi m ilitare sa u locuri de deţinere /na-
in te de data in tră rii în vigoare a C odului d e procedură civilă răm ân supuse
le g ii vechi, c h ia r dacă s u n t înregistrate la instanţă după această d a tâ \
Prin urm are, dispoziţiile din noul C od se aplică num ai c e re rilo r de ch e
m are în judecată form ulate după data de 15 februarie 2013 inclusiv, având
în vedere depunere a la poştă după 15 februarie 2013.
2.1. Principiul contradictorialltdţîî

23. Noul C od de procedură civilă reglem entează într*un capitol sepa-
rat, respectiv C apitolul II din T itlul prelim inar, principiile fundam entale ale
procesului civil.
A ceste principii erau reglem entate fie parţial în C odul anterior, fie în
Legea d e organizare Judecătorească sau în R egulam entul d e organizare
şi fun cţionare a instanţelor judecătoreşti. Noul C od le sistem atizează, re-
glem entându-Ie într-un capitol special,
Din perspectiva excepţiilor procesuale, este im portantă prevederea din
art. 14 alin. (5) N CPC. referitoare la principiul conîradictorialităţii, care dis
pune că Jn sta n ţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei p ă rţilo r
toate cererile, excepţiile ş i îm prejurările d e fa p t s a u de d re p t in vo ca t^'.
A ceastă prevedere nu face decât să legifereze ce e a ce oricum repre
zenta un principiu recunoscut de doctrină şi practica ju d icia ră şi a cărui
aplicaţie practică se face în toate dispoziţiile procedurale cuprinse în Cod.
2.2. Instanţa competentă sa soluţioneze excepţiile procesuale

24. A rticolul 1 2 4 din C apitolul IM, intitulat.,D ispoziţii speciale'', din Titlul
III al C ărţii I, reglem entează instanţa com petentă să se pronunţe a su
pra apărărilor şi incidentelor procedurale: „(1 ) In s ta n ţa c o m p e te n tă să
ju d e c e c e re re a p rin c ip a lă se va pro n u n ţa ş i asupra a p ă ră rilo r ş i excepţii
lor, în afa ra c e lo r care constituie ch e stiu n i prejudiciale ş i care, p o triv it legii,
s u n t d e com petenţa exclusivă a a lte i instanţe. (2) Incidentele procedurale
s u n t solutionate
I de instanta f în fata
’ căreia se invocă,’ în afa ră d e cazurile
în care legea prevede în m o d expre^'.
A ceasta este consacrarea regulii „judecătorul acţiunii este şi ju d e că to
rul excepţiei’' sau am putea spune .Judecătorul acţiunii este şi judecătorul
incidentelor procedurale”.
A stfel, com petenţa instanţei sesizate d e reclam ant se întinde, ca regu
lă, asupra întregii pricini, sub to a te aspectele ei, pronunţându-se şi asupra
tu tu ro r m ijloacelor de apărare ale pârâtului, asupra excepţiilor invocate şi
incidentelor procedurale ivite în cursul judecăţii pentru a sigurarea unei
judecăţi unitare. Nu este vorba despre extinderea com petenţei, ca în situa
ţiile m entionate în ari. 123 N C PC referitoare la cererile accesorii, adltio-
nale şi incidentale, în tru câ t form ularea apărărilor în legătură cu cererea
principală, în sens larg, nu echivalează cu o lărgire a cadrului procesual.
astfel în câ t exam inarea lo r revine în m od fire s c instantei

I înve stite cu so-
Iuţionarea cererii phncipale^^^
2.3. Reguli de procedură referitoare la soluţionarea excepţiilor proce

suale
2.3.1. Invocarea excepţiilor procesuale
25. în ce e a ce priveşte actul procedural prin care s e p ot invoca
excep ţiile p rocesuale (în fun cţie şi d e caracterul absolut sau relativ al
acestora), este vorba despre:
- întâm pinare depusă de pârât. P otrivit prevederilor art. 2 0 5 alin. (2)
lit. b) N CPC, întâm pinarea va cuprinde excepţiile procesuale pe care p â
râtul le invocă faţă de cererea reclam antului. N einvocarea acestora prin în
tâm pinare în term enul prevăzut d e lege atra g e san cţiunea decăd erii pâ*
râtului din dreptul d e a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara
ce lo r de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel (a n . 208 NCPC);
- întâm pinare d e p u să d e reclam ant la cererea reconvenţională form u
lată de pârât (ari. 209 NCPC);
- cererea d e inten/enţie principală sau forţată;
- întâm pinarea d e p u să în cazul form ulării unei cereri de intervenţie
voluntară principală [art. 65 alin. (3) NCPC];
- întâm pinare depusă d e cel ch e m a t în ju d e ca tă îm potriva cererii de
intervenţie forţată^^^;
- întâm pinare d e p u să de cel ch e m a t în garanţie (art. 74 NCPC);
- întâm pinare depusă după adm iterea în principiu a cererii d e arătare
a titularului dreptului de către terţul indicat, prin raportare la art. 7 7 alin. (2)
cu trim itere la a ri. 6 5 alin. (3) NCPC;
- note sim ilare întâmpinării^^^, prin care cel introdus fo rţa t în cauză, din
oficiu, trebuie să indice excepţiile, dovezile şi celelalte m ijloace d e apărare
de care înţelege să se fo losească (art. 7 9 NCPC);
- intervenţia scrisă sau o ra lă la prim ul term en de judecată, d e către
pârât, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, sau pe parcursul dezbateri
lor, în etapa cercetării procesului şi îna inte de a se pune concluzii în fond,
la prim ul term en după săvârşirea neregularităţii procedurale, de către părţi,
dacă excepţia relativă se iveşte după depunerea întâm pinării, respectiv în
to t cursul procesului, dacă este vorba de o excepţie absolută; intervenţia
orală este consem nată în înch eierea d e şedinţă;
- întâm pinarea intim atului la cererea d e apel/recurs/contestaţie în anu
lare/revizuire etc.; cu privire la invocarea excepţiilor procesuale în căile de
atac s-a exprim at opinia (pe care o susţinem ), în sensul că neregularităţile
procedurale invocate prin cererea de apel/recurs/contestaţie în anulare/
revizuire reprezintă to t atâtea m otive d e apel/recurs/contestaţie în anulare/
Constanda, op. cil., p. 330.

D.N. Theohari, op. cil., p. 207.
^ Idem, p. 231.
revizuire, iar nu excepţii procesuale, asupra cărora in stania trebuie să se

pronunţe cu prioritate, conform art. 248 NCPC. Instanţa de control ju d icia r
va adm ite sau va respinge ce re re a d e apel/recurs/contestaţie în anulare/
revizuire, iar nu „e xcepţia procesuală” din cererea respecţivăi’ l
2 6 . 0 discuţie m ai am plă necesită problem atica p e rs o a n e lo r care pot
invoca excepţiile procesuale şi a m o m e n tu lu i până la care pot fi invocate
excepţiile.
26.1. în ce e a ce priveşte e x c e p ţiile a b s o lu te , potrivit prevederilor
a ri. 2 4 7 alin. (1) N CPC, excepţiile a b so lu te p o t fi invocate d e p a rte s a u de
instanţă in orice sta re a procesului, dacă p rin lege n u se prevede altfel. Ele
p o t fi ridicate înaintea in sta n ţe i de re cu rs n u m a i dacă, p e n tru soluţionare,
n u este necesară adm inistrarea a lto r d ovezi fn afa ra în scrisu rilo r noi.
S e obsen/ă că art. 247 N C PC păstrează, în principiu, regim ul ju rid ic al
excepţiilor absolute stabilit d e vechea reglem entare în art. 136 CPC, care
prevedea, în fo rm a m odificată prin Legea nr. 202/2010, că excepţiile de
procedură care nu au fo st propuse în condiţiile a ri. 115 şi ari, 132 nu vor
mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară d e cele d e ordine publică,
care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.
Au un regim ju rid ic derogatoriu:
- e x c e p ţia d e n e c o m p e te n ţă m a te ria lă ş i e x c e p ţia d e n e c o m p e -
te n ta te r ito ria lă e x c lu s iv ă ; sunt excepţii d e ordine publică care nu pot fi
invocate însă decât în condiţiile art. 130 alin. (2) N CPC, adică de instanţă
din oficiu sau de părţi la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal
citate în fa ţa prim ei instanţe, d a r nu m ai târziu de term inarea cercetării
judecătoreşti.
în legătură cu acest aspect s-a arătat că, potrivit art. 390 N CPC, în a in
te de a se trece la dezbaterea fondului, d u p ă epuizarea cercetării judecă-
toreşti, anum ite chestiuni procesuale pot fi puse în discuţie din oficiu sau la
cererea părţilor, dacă nu au fo st soluţionate în cursul cercetării procesului,
precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.
D acă acestea vizează ch ia r lăm urirea naturii litigiului, ceea ce poate să
im plice o necom petenţă d e ordine publică din categoria ce lo r arătate, ar
fi excesiv totuşi ca respectiva necom petenţă să nu poată fi invocată din
ca u za stadiului procesului, de vre m e ce acesta este m om entul procesual
în care invocarea sa apare ca posibilă'^l
în se n s co n tra r s-a reţinut că îm prejurarea că art. 3 9 0 N C PC îngăduie
ca excepţii procesuale să fie puse în discuţia părţilor şi după te rm in a
rea cercetării procesului nu înseam nă că textul se abate de la art. 130
alin. (2) N C PC referitor la invocarea necom petenţei m ateriale şi teritoria
le de ordine publică, pentru că art. 390 N C PC are în vedere e x c e p ţiile
M. Tăbârcă, Drept procesual cIvIL Voi. II - Procedura contencioasâ în faţa primei

instanţe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, Ed. UniversulJuridic,
Bucureşti. 2013, p. 249. A se vedea şi supra, paragraful 2.
•2) K Dănâilâ, op. cit., p. 550-551.
p ro c e s u a le c a re n u a u fo s t s o lu ţio n a te In cursul cercetării procesului.

A şadar, excepţiile procesuale n u p o t să fie in v o c a te , ci pot d o a r să lie
soluţionate după acest m om ent procesual. In egală m ăsură, nici instanţa
de control ju d ic ia r nu a r mai putea invoca, din oliciu, nesocotirea d e către
instanţele inferioare a norm elor im perative d e com petenţă m aterială sau
teritorială^^*.
Cu privire la această dezbatere în contradictoriu, opinăm că, în princi
piu, noul C od nu este la fel de relaxat ca şi vechiul C od în ce e a ce priveşte
m om entul procesual până la care se poate invoca excepţia de necom -
petenţă d e ordine publică; câtă vrem e textul stabileşte un term en-lim ită,
acela al prim ului term en de ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate în faţa
prim ei instanţe, d a r nu m ai târziu de term inarea cercetării judecătoreşti,
apreciem că nicio interpretare care perm ite invocarea acestei excepţii
după acest m om ent nu poate fi acceptată; în exem plul d a t de prim a a u
toare, considerăm că de fapt problem a care se pune în asem enea situaţie
reprezintă o problem ă d e stabilire a cadrului procesual concret (obiect şi
cauză), aspect care nu poate reieşi din dezbateri sau din cercetarea ju d e
cătorească, ci trebuie lăm urit şi stabilit în m od cla r de la început; orice alte
nelăm uriri apărute pe acest aspect, după term inarea cercetării ju d e că to
reşti, nu pot fi rezolvate prin schim barea a ceea ce s-a con sid e ra t iniţial a
fi obiectul cererii introductive, ci reprezintă un aspect im putabil reclam an
tului care nu a stabilit în m od co re ct cadrul procesual; sim plul fa p t că s-a
produs o confuzie cu privire la natura litigiului nu este d e natură să ducă
la naşterea posibilităţii de depăşire a term enului procesual de invocare a
excepţiei d e necom petenţă d e o rd in e publică. S untem d e acord însă că
astfel de situaţii precum ce a enunţată d e reputata autoare pot apărea, dar
că redresarea situaţiei trebuie fă cu tă prin alte m ijloace procesuale decât
adm iterea excepţiei de necom petenţă d e ordine publică cu depăşirea te r
m enului procesual (eventual, partea interesată şi vătăm ată poate form ula
o nouă acţiune cu indicarea corectă a naturii litigiului).
A şa cum s-a observat în doctrină^^', textul om ite să prevadă dacă
excepţiile absolute pot fi invocate şi d e către p ro c u ro r, om isiune care
s-a m enţinut şi în ceea ce priveşte excepţia de necom petenţă absolută.
A şa cum a a preciat autorul citat^^^, se pune întrebarea dacă om isiunea
legiuitorului este întâm plătoare, ia r răspunsul la întrebare nu este atât de
sim plu pe cât a r sugera art. 245 N CPC, care defineşte excepţiile proce
suale şi m enţionează că pot fi invocate d e p a rte a in te re s a tă , p ro c u ro r
s a u in s ta n tă .
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I - Teoria generală, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, p. 685.
/, Leş, Noul Cod de procedură c iv ilă .... voi. I, p. 383; L Deleânu, Consideraţii cu
privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor Proiectului noului Cod de proce
dură civilă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 37.
^ I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 379.
A m bii autori citaţi susţin te z a că procurorul poate invoca excepţiile

absolute, deoarece, în ca z contrar, a r fi g olit de consistenţă rolul M iniste-
rului Public, conform art. 92 alin. (2) şi {4) N CPC; la fel ca instanţa, procu
rorul trebuie să poată invoca necom petenţa instanţei, d a că aceasta este
d e ordine publică;
- excep ţia perim ării; deşi această instituţie este reglem entată prin
norm e d e ordine publică, potrivit art. 4 2 0 alin. (3) N CPC, perim area cererii
d e chem are In judecată nu poate fi ridicată pentru prim a dată în apel; în
aceste condiţii, cu atât mai mult, perim area nu ar putea fi invocată pentru
prim a oară în recurs^^^.
în toate situaţiile, orice excepţie procesuală invocată din oficiu d e către
instanţă trebuie pusă în d iscuţia co n trad icto rie a părţilor, în prealabil
soluţionării
3 sale^^l
26.2. E xcepţiile relative pot fi invocate d e pa rte a c a re ju s tific ă un
interes, c e l m a i târziu ia p rim u l term en d e ju d e c a tă după să vâ rşire a ne*
re g u la rită ţii procedurale, în etapa c e rce tă rii p ro ce su lu i ş i îna inte d e a se
p u n e co n clu zii în fo n d [a r\. 247 alin. (2) NCPC).
T extul instituie d o u ă condiţii cum ulative, ce trebuie respectate:
- prim ul term en d e ju d ecată d u p ă săvârşirea n ereg ularităţii pro*
cedurale;
- în ain te de a se pune concluzii în fond, moment^^’ ce sem nifică în-
chiderea pentru părţi în mod absolut a posibilităţii de invocare a excepţiei.
R ezultă că excepţiile relative v o r putea fi invocate prin întâm pinare de
că tre pârât, în cazul in care încă lca re a norm elor legale relative preexistă
m om entului depunerii sale sau. dacă încă lca re a norm ei legale relative a
intervenit în cursul procesului, de oricare parte interesată, la prim ul term en
d e ju d e ca tă d u p ă săvârşirea neregularităţii procedurale şi îna inte d e a
se pune concluzii în fond, sub sancţiunea decăderii. S -a apreciativi că
san cţiunea decăd erii o p erează im perativ, şi anum e invocarea tardivă
a excepţiei poate fi o pu să şi d e instanţă d in o ficiu , nu doar de cel în
avantajul căruia intervine decăderea, aducându-se ca argum ent decizii ale
Curţii C onstituţionale, în care s-a reţinut că „e xcepţia relativă este d o a r o
m odalitate de organizare a apărării şi că regimul său procesual nu suprim ă
acest d re p t al părţii, cu atât mai m ult cu cât legea procesuală co nsacra şi
instituţia repunerii în term en ca m odalitate d e evitare a unui absolutism al
legii procesuale care a r putea să vatăm e drepturile litiganţilor”(^l
1^1 V.Dănăilă. op. c it. p. 551.

D,N. Theohari. M. Eftimie, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă.
Comentariu pe articole, voi. I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 62.
1^' V. Dănăilă, op. cit., p. 552.
fbidem.
f®' C.C., Dec. nr. 128/2002. în acelaşi sens: Dec. nr. 353/2002, Dec. nr. 314/2002;
Dec. nr, 17/2003, apud V. Dănăilă, op, cil., p. 552.
In literatura d e specialitate s-a arătat că. d e ş i e x c e p ţia re la tiv ă n u va

p u te a f l p u s ă în d is c u ţie d e in s ta n ţă , to tu ş i, în baza r o lu lu i să u a c tiv ,
a c e a s ta p o a te să a tra g ă a te n ţia p ă rţii în d re p t să o in v o c e , d a că nu
este a sistată d e avocat ori de m andatari licenţiaţi în drept, asupra drep
tului său d e a invoca excepţia; d a că instanţa nu a procedat în acest fel,
ia r partea interesată nu a invocat excepţia relativă, nu se va putea obţine
desfiinţarea hotărârii pe m otiv că s -a în că lca t principiul rolului activ al ju-
decătorului'^l
In legătură cu a c e a s tă o pinie s-au a d u s drept contraargum ente ur
m ătoarele:
- rolul activ al judecătorului, argum entat în b a za fostului art. 129
alin. (2) C P C , nu trebuie, în niciun caz, să rupă garanţia d e echidistanţă
pe care instanţa trebuie să o m enţină faţă de părţi, în acord cu obligaţia
sa d e im parţialitate, ca garant al aplicării tu tu ro r p rin cip iilo r procesuale pe
care codul le prescrie. De altfel, o obligaţie a judecătorului de a atrage
atenţia părţilor asupra d re p tu rilo r p e care le au în calitatea lo r procesuală,
cum ar putea fi dreptul invocării unei excepţii relative, nu mai subzistă în
noua reglem entare;
- argum entul că partea neasistată a r putea beneficia d e astfel de aten
ţionări din pa rte a instanţei nu mai este ju stifica t d e nicio dispoziţie proce
suală [art. 118 alin. (3) C P C im punea pentru instanţă anum ite obligaţii
fa ţă de pârâtul neasistat. în dezavantajul reclam antului, care nu putea
opune a num ite decăderi celeilalte părţi], cu a tâ t m ai m ult cu cât s -a r crea
părţii un avantaj prin com paraţie cu cealaltă parte, care nu a r mai avea
beneficiul decăderii^^l
In acelaşi se n s contrar, s-a mai reţinut*^^ că principiul rolului a ctiv al
judecătorului trebuie rezum at la obligaţia instanţei de a pune în vedere
părţii că poate invoca excepţii relative, fără însă a indica care excepţii
anum e. N um ai în acest m od nu s-a r aduce atingere prin rolul activ ce lo r
lalte principii de bază ale procesului civil: cel al egalităţii d e şanse şi cel
al disponibilităţii. In noua reglem entare, potrivit art. 22 alin. (2) teza a ll-a
N CPC, instanţa poate să pună în dezbaterea părţilor orice îm prejurări
de fa p t sau d e drept, ch ia r dacă nu sunt m enţionate în cerere sau în
întâm pinare. Prin îm prejurare d e drept se poate înţelege şi evidenţierea
posibilităţii d e invocare a excepţiilor relative. A ceastă interpretare vine
în s ă în contradicţie cu art. 8 N CPC. care garantează egalitatea de şanse
a părţilor. Pentru egalitate d e şanse, a r trebui ca instanţa să indice şi
celeilalte părţi cum a r trebui să se apere îm potriva excepţiei, ce e a ce ar
V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste
grilă, ed. â 5-a, Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2011, p. 242; M, Tăbârcă, Drept procesual
civil. voi. I, ed. a 2*a, Ed. Universul Juridic. Bucureşti. 2008. p. 511.
•21 V. Dănăilă, op. cit., p. 551-552.
Al. Suciu, Excepţiile de procedură în noul Cod de procedură civilă, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012. p. 37-38.
duce lâ destabilizarea întregului sistem de judecată. De asem enea, soluţia

instanţei asupra excepţiei va fi d e adm itere, din m om ent ce instanţa este
ce a care a sem nalat-o. Nu în ultim ul rând, interesul urm ărit d e o excepţie
relativă este particular, al pârtii, m otiv pentru care instanţa nu are dreptul
d e a-i „susţine interesele” .
C u privire la această dezbatere în contradictoriu, reţinem urm ătoarele
aspecte cu care suntem d e acord:
- d e p la n o şl strict form al, ari. 22 alin. (2) teza a ll-a N C PC nu inter
zice instanţei să aducă la cunoştinţă părţii interesate că poate invoca o
excepţie relativă;
- pe d e a ltă parte, d a că instanţa a sem nalat o asem enea excepţie,
acest lucru nu înseam nă că d e p la n o excepţia va fi adm isă; instanţa sesi
zează ceea ce consideră a fi un dubiu, urm ând ca, în fun cţie de susţinerile
părţilor, să procedeze la adm iterea sau la respingerea excepţiei;
- instanţa trebuie să albă în vedere, într-adevăr, respectarea egalităţii
d e şanse şi păstrarea echilibrului în tre interesele private ale părţilor aflate
în opoziţie. Or, inform area uneia dintre părţi că poate invoca o excepţie
relativă la care aceasta nu se gândise şi care, probabil, nu a r fi fo st invo*
cată altfel reprezintă o încălcare a c e lo r d o u ă principii enunţate anterior,
încă lcare ce nu poate fi justificată nicicum prin lipsa de pregătire juridică a
părţii; astfel, se ajunge ca lipsa d e pregătire ju rid ică să fie suplinită, pentru
o parte nediligentă, de pregătirea ju rid ică a instanţei, în tim p ce partea dili
gentă, care are un apărător, nu beneficiază d e acelaşi tratam ent.
Prin urm are, considerăm că nu putem identifica, la acest mom ent,
nicio situaţie în care instanţa a r fi înd reptăţită să aducă la cun o ştin ţa unei
părţi fap tul că poate invoca o excepţie relativă, fără a se putea susţine
încă lca re a principiului egalităţii de arm e dintre părţi.
26.3. Alin. (3) al art. 2 4 7 N C PC aduce u n p lu s d e lim ita re p o s ib ilită ţii
d e in v o c a re a e x c e p ţiilo r: „C u toate acestea, p ă rţile s u n t o bligate să in
voce toate m ijloacele d e a p ă rare ş i toate excepţiile p ro ce su a le d e îndată
ce le s u n t cunoscute, fn ca z contrar, e le v o r răspunde p e n tru p agubele
p ricin u ite p ă rţii adverse, dispoziţiile art. 184-186 fiin d a p lica b il^'.
Lim itarea devine utilă mai ales în cazul excepţiilor absolute; aşa cum
se arată în doctrină^^^, „form ularea este d e o exigenţă deosebită; aceasta
înseam nă că neregularitatea procedurală trebuie invocată ch ia r în şedinţa
în care s-a ivit, dacă partea interesată In a o ridica a fo st prezentă^. Cu
to a te acestea, nerespectarea acestui term en nu atrage sancţiunea decă-
derii, care nu este prevăzută expres de lege, ci sancţiunea aplicabilă este
acordarea de d e s p ă g u b iri; nu se poate reţine astfel m odificarea lim itelor
invocării excepţiilor absolute şi relative prin alin. (3) al art, 247 NCPC.
26.4. în ceea ce priveşte in v o c a re a e x c e p ţiilo r p ro c e s u a le în c a ile
d e a ta c, aceasta se realizează în două m oduri:
i. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 384.
- d e reclam ant/pârât, care prom ovează o cale de atac. prin cererea

de sesizare a in sla n le i com petente cu soluţionarea căii de atac sau prin
în tâm pinarea intim atului;
- in cursul judecăţii că ilo r d e atac, pentru excepţiile absolute sau ex-
cepţiile relative privind neregularităţi care au intervenit după sesizarea
instantei
* >
cu calea d e atac.
In a p e l. excepţiile absolute pot fi invocate în orice stare a procesu
lui, dacă prin lege nu se prevede altfel, ia r excepţiile relative Intervenite
după pronunţarea sentinţei prim ei instanţe, în aceleaşi condiţii ca în faţa
prim ei instanţe. C u privire la neregularităţile existente în cursul procesu
lui în prim ă instanţă şi care nu au fo st invocate d e pa rte a interesată în
condiţiile a ri. 2 4 7 alin. (2) N C PC a intervenit decăderea. De asem enea,
excepţiile invocate şi respinse de instanţa d e fond pot fi invocate d o a r ca
m otiv de apel sau d e recurs.
N oua reglem entare aduce o lim ita re în in v o c a re a e x c e p ţiilo r a b s o
lu te în re c u rs , în sensul că acestea pot fi ridicate îna intea instanţei de
recurs num ai dacă. pentru soluţionare, n u e s te n e c e s a ră a d m in is tra re a
a lto r d o v e z i în a fa ra în s c r is u r ilo r n o i, spre deosebire d e co ndiţia pre*
văzută d e art. 162 C P C - să n u fie n e v o ie d e v e rific a re a îm p re ju ră rilo r
d e fa p t d in a fa ra d o s a ru lu i.
Cu privire la vechea reglem entare, în literatura de specialitate s -a re
ţin u t că, în tru câ t art. 3 0 5 CPC îngăduie ca în etapa recursului să se a d
m inistreze num ai proba cu înscrisuri, a face „o verificare a îm prejurărilor
de fapt în afa ra dosarului"' înseam nă a adm inistra în etapa recursului alte
probe decât înscrisurile^'l într*o altă opinie, ori d e câte ori depunerea de
înscrisuri noi în recurs im plică o ve rificare a îm prejurărilor de fa p t în afara
a cte lor şl lucrărilor deja existente, excepţia de ordine publică nu poate fi
ridicată îna intea instanţei d e recurs^^L
S -a apreciat, totodată, că, în cazul în care excepţia nu va putea fi
d ovedită prin înscrisurile noi, deşi reglem entarea art. 2 4 7 alin. (1) NCPC
sugerează inadm isibilitatea sa în recurs, soluţia corectă este re s p in g e re a
sa c a neîntemeiată^^!. A stfel, nu se poate susţine că excepţia, ca apărare
procedurală, poate fi vreodată inadm isibilă; în fun cţie d e condiţiile pro
cedurale, poate deveni însă nefondată, şl pentru circum stanţe care au
legătură cu term enele şi condiţiile d e invocare.
2 .3 .2 . P ro c e d u ra d e s o lu ţio n a r e o e x c e p ţiilo r p ro c e s u a le
27. Ca Incident procedural, excepţia se va solu ţio n a cu prioritate faţă

de actele de cercetare a cauzei în fond. Mai m ult, excepţia, prin neregu
larităţile pe care le aduce în d iscu ţie şi a că ro r soluţionare o im pune, are
M, Tăbârcă. Gh, Buta, Codul de procedură civilă com entai şi adnotat, Ed. Uni
versul Juridic, Bucureşti, 2008.
G.C. Frenfiu, D .-L Băldean, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 500.
^ Ibidem.
uneori rolul de a sim plifica cercetarea judecătorea scă sau de a ajuta la o

bună adm inistrare a a cte lo r judecăţii^î.
în acest sens, conform prevederilor art. 2 3 7 alin. (2) pct. 1 N CPC, solu
ţionarea excepţiilor se face în etapa d e cercetare a procesului, etapă în
care se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor
ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este
cazul. Faţă de prevederile art. 240 N CPC, cercetarea procesului are loc
în faţa Judecătorului, In cam era d e consiliu, cu citarea părţilor. Iar în căile
d e atac, cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă pu
blică. Potrivit ari. XII din Legea nr. 2/2013, până la data de 31 decem brie
2015, cercetarea procesului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea
nu prevede altfel.
28. S ubsecţiunea a 2*a din S ecţiunea referitoare la etapa cercetării
procesului se ocupă în m od special d e procedura soluţionării excepţiilor
procesuale.
R egula g enerală stabilită de noul C od d e procedură civilă este ca
instanţa să se p ro n u n ţe m a i in tâ i asupra e xce p ţiilo r d e procedură, precum
ş i asupra c e lo r de fo n d care fac inutilă, în to t sa u în parte, adm inistrarea de
p ro b e ori, după caz, cercetarea in fo n d a c a u ze i [ar\. 2 4 8 alin. {1) NCPC].
D octrina a reţinut în acest sens că precizarea din art. 248 alin. (1)
N C PC are In vedere, generic, regula ca excep ţia p rocesuală s ă fie re*
zo ivată în ain te d e an aliza fo n d u lu i, in diferent d e soluţia c e u rm ează
să fie d ată acesteia (de adm itere sau respingere)^^^.
Pentru a face o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 248 N CPC, în primul
rând, instanţa trebuie să califice în m od co rect excep ţiile invocate şi
sa stabilească ord in ea d e so lu ţio n are a acesto ra atunci când ele sunt
invocate sim ultan.
D acă nu este vorba despre o excepţie procesuală (de exem plu, se
Invocă neregularităţi ale judecăţii în prim ă instanţă în m otivele d e apel,
care v o r fi tratate ca m otive de apel), instanţa nu va proceda la punerea ei
în discuţie sau soluţionarea el în condiţiile dispoziţiilor legale.
D ar apreciem că, pentru o ju d e ca tă transparentă şl pentru a fi lăm urite
părţile, se im pune punerea în discuţie în contradictoriu cu părţile a ca lifi
cării aşa-zisei excepţii ca apărare d e fond sau, eventual, invers, d a că este
cazul; instanţa se va pronunţa prin înch eiere asupra acestui aspect, ca
asupra unei chestiuni prealabile.
D acă invocarea e xce p ţiilo r de că tre parte se face sub o denum ire g re
şită, instanţa trebuie să stabilească denum irea co re ctă a excepţiei.
C onsiderăm că inclusiv acest aspect trebuie pus în discuţie sub form a
calificării excepţiei invocate de pârât (în contencios adm inistrativ, se pune
deseori problem a delim itării exacte între excepţia lipsei procedurii preala-
V. Dănăitâ. op. cit., p. 553.

Pentru detalii, a se vedea W, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II ...» 2013,
p. 265-
bile, excepţia prem aturităţii şi excepţia Inadm lslbilitâlil; dacă partea invocă
una dintre ele, d a r d e fa p t are în vedere o altă excepţie decât cea expres
invocată, Instanţa trebuie să pună In discuţie, anterior discutării efective
â excepţiei propriu-zise, calificarea prin denum irea co re ctă a excepţiei.
Totodată, atunci când instanţa invocă excepţia din oficiu, e a are obliga
ţia identificării explicite a excepţiei, d a r şi a p rem iselor de fa p t şi d e drept
avute In vedere la invocarea sa, pentru a face raţionam entul previzibil
pentru părţi, d a r m ai ales pentru a asigura acestora posibilitatea d e a se
a păra în legătură cu excepţia în cunoştinţă de ca u ză şi in m od efectiv.
Este suficient ca instanţa să arate tem eiul d e d re p t şi/sau de fa p t care
a născut necesitatea dezbaterii pe cale d e excepţie, ia r nu ch ia r şi m oti
varea pentru care urm ează să a dm ită sau să respingă ulterior excepţia.
A bia după punerea în discuţie a a ce sto r aspecte prelim inare, care servesc
identificării excepţiilor procesuale invocate, instanţa va proceda la punerea
lo r în dezbatere^'l
29. R eferitor la procedura d e soluţionare, trebuie reţinute prevederile
art. 14 alin. (5) N CPC, potrivit că ro ra instanţa este o b lig ată, în orice
p roces, să pună în d iscu ţia p ărţilo r, în co ntrad icto riu , to ate cererile,
excep ţiile şi îm p reju rările d e fa p t sau de d rep t invocate, dispoziţii re
luate şi de art. 224 N CPC. care prevede că instanţa este obligată, în orice
proces, să pună în discuţia părţilor to a te cererile, excepţiile, îm prejurările
de fa p t sau tem eiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invo*
cate din oficiu; pentru aceasta instanţa va da cuvântul autorului excepţi
ei, adversarului său procesual şi procurorului, în cazul participării sale în
proces, ia r în cazul excepţiei invocate din oficiu, punerea în discuţie se va
face în ordinea firească^^l
30. Potrivit dispoziţiilor art. 2 2 3 alin. (2) şi (3) N CPC, dacă la orice
term en fix a t pentru ju d e ca tă se înfăţişează num ai una dintre părţi, instan
ţa, după ce va cerceta toate lucrările din d o sa r şi va asculta susţinerile
părţii prezente, se va pronunţa pe tem eiul dovezilor adm inistrate, exam i*
nănd şi excepţiile şi ap ărările părţii care lipseşte. A ceastă dispoziţie se
aplică în m od core sp u n ză to r şi în cazul în care lipsesc am bele părţi, deşi
au fo st legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a ce ru t în scris judecarea
cauzei în lipsă.
Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tu tu ro r solicitărilo r fo r
m ulate în scris de către părţi, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind
susceptibilă de a fi desfiinţată în că ile d e atac, în condiţiile legii. A cest
lucru este norm al, deoarece form a scrisă a cererilor este regula, conform
art. 148 N CPC; lipsa părţii care a form ulat o cerere scrisă sau a invocat
în scris excepţii nu duce la considerarea ca Inexistente a acestor excepţii.
31. P otrivit art. 248 alin. (3) N CPC, d acă instanţa nu s e poate pro
n u n ţa d e în d ată asupra excepţiei invocate, va am âna ju d e ca ta şi va
V. D ă n m . op. Olt., p. 654.

® ibidem.
stabili un term en scurt în ved erea so lu ţio n ării excepţiei. R ezultă că

invocarea şi punerea în dezbatere a excepţiilor In acord cu regulile d e mai
su s presupun şi soluţionarea lo r prioritară în fa z a cercetării procesului,
care va putea avea loc fie la acelaşi term en , fie la un term en ulterior;
soluţionarea la un term en ulterior este im pusă uneori ch ia r d e regimul
procesual al anum itor excepţii, caz în care părţilor li se pot încuviinţa probe
în apărările form ulate în legătură cu o anum ită excepţie (de exem plu, re-
clam antului i se pot încuviinţa, la cerere, probe pentru a dovedi actele sau
fap tele pârâtului care au fo st de natură să între ru p ă cursul unei prescripţii.
Iar pârâtului i se pot încu viinţa probe în apărare, astfel în câ t procedura
d e soluţionare a excepţiei im pune o am ânare legată d e adm inistrarea de
probe pe aceste aspecte)^^l
S intagm a ,,nu se poate pro nu n ţa d e în d ată asu p ra excepţiei'* \re-
buie înţele asă în sensul că. pentru soluţionarea excepţiei, este necesar
să se am âne ju d e ca ta pentru adm inistrarea de dovezi în acest scop. iar
nu în sensul că pentru delibera rea asupra acesteia este nevoie d e timp^^l
A plicarea art. 2 4 8 alin. (3) N C PC presupune fap tul că, în respectarea
principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, instanţa a pus
în discuţia părţilor excepţia, în tru câ t num ai în aceste condiţii s-a r putea
„pronunţa” asupra ei. Faptul că textul se referă la excepţia „invocată" nu
înseam nă că nu s -a r putea proceda în sensul arătat decât dacă părţile
sunt prezente. în lipsa părţilor legal citate şi care au ce ru t ju d e ca ta în
lipsă, „invocarea” excepţiei apare consem nată în înch eierea d e şedinţă^^l
în Ipoteza în care pentru term enul scurt dat în vederea soluţionării e x
cepţiei este necesară citarea părţilor, aprecierea valabilităţii procedurii de
citare se va face în condiţiile art. 159 teza a ll-a N CPC, potrivit căruia ju*
decătorul poate să dispună scurtarea term enului de înm ănare a citaţiei. S-a
apreciat că, în acest caz, la rubrica „obiectul cererii” din cuprinsul citaţiei va
trebui m enţionată excepţia ce urm ează să fie analizată, precum şi fondul
litigiului respectiv, pentru a se evita astfel o nouă am ânare generată de
faptul că, după respingerea excepţiei, nu a r putea fi săvârşite alte acte de
procedură pe m otiv că părţile au fo st citate num ai pentru analiza excepţiei^"**.
32. Noul C od d e procedură civilă mai prevede [în art. 371 alin. (2)
pct. 1]. în cazul procedurii de ad m in istrare a p ro b elo r prin avocaţi, că
term en ul adm inistrării probelor p o ate fi prelungit, dacă în cursul adm i
nistrării probelor se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra
căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe, cu tim p ul necesar
soluţionării excep ţiei sau in ciden tu lui. în acest sens, potrivit art. 373
NCPC, dacă în cursul adm inistrării probelor d e către avocaţi, una dintre
V. Dănăilă, op. cit., p. 555.

P' Pentaj detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II .... 2013,
p. 265.
1^) Idem, p. 265-266-
Idem, p. 266.
părţi form ulează o cerere, invocă o excepţie» inadm isibilitatea vreunei

p robe sau orice a lt incident privind adm inistrarea probelor, ea va sesiza
instanţa care, cu citarea celeilalte pârii, prin încheiere dată în cam era de
consiliu, se va pronunţa de îndată, ia r când este necesar, în cel m ult 15
zile de la data la care a fo st sesizată.
33. Şi, în sfârşit, art. 3 9 0 N CPC, intitulat „C hestiunile prealabile dez*
baterilor în fond’', prevede că, îna inte de a se trece la dezbaterea fondului
cauzei, instanţa, d in o ficiu sau la so licitarea p ărţilo r, pune în d iscuţia
acesto ra cererile, excep ţiile procesuale şi apărările care nu au fo st so
lu ţio nate în cursul cercetării p rocesului, precu m ş i cele care, potrivit
legii, p ot fi invocate în o rice stare a procesului.
A stfel. în prealabil dezbaterii fondului dreptului, pot fi puse în discuţia
părţilor, la solicitarea acestora ori din oficiu, excepţiile procesuale care
au fo st invocate în term enele legale, d a r care, din diferite m otive, nu au
fo st soluţionate în cursul cercetării procesului. O asem enea situaţie este
posibilă dacă instanţa a om is să su p u n ă d e zbaterilor contradictorii aceste
excepţii o ri să se pronunţe asupra lor. nu şi atunci când instanţa, în acea
etapă, în aplicarea art. 2 4 8 alin. (4) N CPC, a unit cu fondul o excepţie
procesuală, asupra căreia se va pronunţa d u p ă înch iderea d e zbaterilor în
fond. De asem enea, pot fi discutate în contradictoriu excepţiile procesuale
care, potrivit legii, pot fi invocate în orice sta re a procesului, avându-se în
vedere, totodată, obligaţia părţilor de a invoca to a te m ijloacele de apărare
şi excepţiile procesuale d e în d a tă ce le sunt cunoscute, sub sancţiunea
de despăgubiri pentru pagubele pricinuite părţii adverse, în conform itate
cu ari. 2 4 7 alin. (3) N C P O ^l
34. Pentru ca excepţiile procesuale să fie rezo lvate în prealabil fo n
dului. este necesar ca acestea să facă inutilă, în to t sau în parte, a d m i
nistrarea d e probe ori, d u p ă caz. cercetarea în fond a cauzei.
In situaţia in care excepţia procesuală nu a fo st soluţionată în cursul
cercetării procesului ori a fo st invocată îna inte de a se tre ce la dezbaterea
fondului, în condiţiile d isp o ziţiilo r ari, 390 N CPC, ch ia r dacă din dezbateri
rezultă că a r fi necesar ca, pentru analiza fondului, să fie com pletate sau
refăcute unele probe, în condiţiile art. 391 N CPC, judecătorul nu va mai
face aplicarea acestui din urm ă text. ci va rezolva, cu prioritate, excepţia.
Mai m ult, analiza excepţiei procesuale se poate face ch ia r dacă nu
sunt adm inistrate to a te dovezile ce au fo st încuviinţate pentru soluţiona
rea fondului. Iar pentru soluţionarea excepţiei, nici nu trebuie să se revină
asupra probelor propuse pentru rezolvarea fondului, în tem eiul dispoziţiilor
ari. 2 5 9 NCPCi^l
S intagm a „fac inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea d e probe” tre
buie înţeleasă în sensul că probele a că ro r adm inistrare devine inutilă prin
rezolvarea excepţiei procesuale, fuseseră încuviinţate pentru soluţionarea
Constanda, op. cil., p. 731-732.

® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 264.
fondului, Iar nu pentru ch ia r dovedirea excepţiei. Dacă probele au fost

încuviinţate pentru dovedirea excepţiei, cel m ult, instanţa poate să revină
asupra acelora a că ro r adm inistrare nu mai este necesară^'l
35. U nirea excep ţiilo r p rocesuale cu ad m in istrarea probelor, re
sp ectiv cu fo ndul cau zei. Art. 2 4 8 alin. (4) N C PC reia regula din art. 137
alin. ( 1) C PD î, cu corectivul că se au în vedere d o u ă m om ente procesua
le, care pot deveni inutile ca urm are a adm iterii excepţiei: adm inistrarea
de p ro be sau cercetarea în fo n d a cauzei. Pe de altă parte^î, legiuitorul
a pus pe acelaşi plan excepţiile d e procedură cu excepţiile de tond, nesta-
bllind o ierarhie între aceste două categorii de excepţii.
Potrivit art. 2 4 8 alin. (4) N CPC, ^êxcepţiile v o r putea fi unite cu adm inis-
trarea probelor, re sp e ctiv cu for)du! c a u ze i n u m a i d a că p e n tru Judecarea
lo r este necesar să se adm inistreze aceleaşi d ovezi ca ş i pe n tru finalizarea
e ta p e i cercetării p ro c e s u lu i sau, d u p ă caz, p e n tru soluţionarea fon dului'.
S untem de acord cu autorul citat anterior. în sensul că noua reglem en
tare se releră în m od expres la posibilitatea unirii excepţiei cu procedura
d e adm inistrare a probelor, textul actual fiind mal bine elaborat, existând
excepţii a că ro r soluţionare depinde d e adm inistrarea dovezilor, ia r nu de
soluţionarea fondului.
U nirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, în
condiţiile ari. 2 4 8 alin. (4) N CPC, este justificată num ai în cazul în care
aceste probe sunt aceleaşi cu pro bele care servesc verificării tem ei*
niciei dreptului afirm at în ju stiţie o rî celor cerute de reclam an t pentru
infirm area acestu i drept^^'.
S -a a preciat că, în etap a d e cercetare a p rocesului, excepţia poate
să fie unită cu adm inistrarea probelor atunci când, a tâ t pentru term inarea
etapei cercetării - care se apreciază prin raportare la oricare dintre actele
m enţionate în art. 2 3 7 alin. (2) N C PC cât şi pentru soluţionarea excepţiei
este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi, ia r în etapa dezbaterilor
asu p ra fondului, excepţia poate să fie unită cu fondul cauzei atunci când
probele ce se adm inistrează, în condiţiile art. 391 N CPC, sunt necesare
a tâ t pentru soluţionarea excepţiei, cât şi pentru soluţionarea fondului^^l
S -a su sţin u t d e a sem enea că a aprecia ca principiu că natura a n u m i
to r excepţii (de regulă cele d e fo n d ) ori că situaţia adm inistrării d e probe
pentru ju sta soluţionare a unei excepţii constituie îm prejurări care im pun
unirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, reprezintă
ni ibidem.
Potrivit ari, 137 alin. (1) CPC: „Instânţa $e va pronunţa m ai întâi asupra excepţiilor
de procedură, precum ş i asupra ce lo r de fond care fac de prisos, în toiul sau în parte,
cercetarea în fond a pricinir.
i Leş, Noul Cod de procedură o i v l l ă v o i . I, p. 385.
1^) V'. Dănăilâ, op. Cit., p. 555.
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 268.
o practică greşită realizată în detrim entul unei bune gestionări a proce-

sului^'l
A dm inistrarea p ro b elo r se desfăşoară ?n etapa cercetării procesului,
conform art. 237 alin. (2) pct. 7 şi art. 240 N CPC, în cam era de consiliu,
cu citarea părţilor (a se ve d e a şi art. XII din Legea nr. 2/2013). T o t în
această etapă trebuie soluţionate, potrivit ari. 2 3 7 alin. (2) pct. 1 NCPC,
şi excepţiile procesuale. Instanţa se va pronunţa m ai întâi asupra excepţi
ilor şi d o a r d a că pentru soluţionarea lor este nevoie de probe com une cu
fondul, va am âna pronunţarea după adm inistrarea dovezilor. P ronunţarea
va a ve a loc însă to t în cam era d e consiliu, îna inte de a declara închisă
fa z a cercetării procesului.
E xistă posibilitatea, potrivit ari. 390 NCPC, ca nu toate excepţiile să fie
soluţionate în faza cercetării judecătoreşti, instanţa având posibilitatea să
dispună unirea excepţiilor cu fondul, şi nu cu adm inistrarea probelor. S-a
apreciat în doctrină că „nu vedem utilitatea unirii unei excepţii cu fondul,
odată ce instanţa nu mai poate adm inistra alte probe după închiderea fazei
cercetării procesului. Nu găsim nicio justificare pentru care instanţa nu s-ar
pronunţa asupra excepţiei înainte de term inarea cercetării judecătoreşti
şi a r uni excepţia cu faza dezbaterilor în fond. T otuşi, noul C od prevede
această variantă, probabil pentru situaţia în care instanţa apreciază că
pledoariile finale v o r ajuta în soluţionarea excepţiei^'^^l
P otrivit unei a lte opinii, cu o cazia deliberării, atunci când exam inează
probele adm inistrate atât pentru dovedirea excepţiei, c â t şi pentru d o ve
direa fondului, judecătorul va ve d e a m ai întâi dacă excepţia este sau nu
întem eiată şi, în fun cţie d e soluţia la care se va opri în privinţa acesteia,
va exam ina (sau nul) şi fondul dreptului^^^.
36. Nu se a d u c m odificări în ceea ce priveşte actul procedural de
so lu ţio n are a excepţiei: încheiere, d a că se respinge excepţia sau se
adm ite, d a r instanţa răm âne în continuare învestită; sentinţă sau decizie,
dacă se adm ite excepţia şi instanţa se dezînvesteşte.
S oluţionarea excepţiilor se face printr-o în ch eiere interlocutorie» a su
pra căreia instanţa nu va mai reveni în cursul procesului, e a putând fi
atacată num ai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel; încheierea
interlocutorie este definită prin ari. 235 N C PC ca fiind aceea prin care, fă ră
a se h otărî în to tu l asupra p rocesului, se soluţionează excepţii proce
suale. incidente procedurale o ri alte chestiuni litigioase.
în doctrină^^J a fo s t critica tă definiţia d e mai sus, cu m otivarea că sunt
excepţii care. în ca z d e adm itere, d u c la soluţionarea definitivă a proce
sului în fa ţa acelei instanţe (prescripţia sau autoritatea d e lucru judecat),
hotărându-se în to t asupra procesului.
V. Dărtăiiă, Op. cit,, p. 555-556.

A l Suciu, Op. Oit-, p. 44.
^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 263.
I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 371.
C onsiderăm că, în lum ina acestei o b s e rv a ţii textul critica t („fără a se

h otărî în totul asupra procesului”) se poate înţelege în sensul că n u e s te
o c o n d iţie o b lig a to rie ca e x c e p ţia p ro c e s u a lă , in c id e n tu l p ro c e d u ra l
sa u c h e s tiu n e a litig io a s ă s ă d u c ă la s o lu ţio n a re a în tre g u lu i p ro c e s ,
ci poate soluţiona d o a r o parte din acesta, fără ca înch eierea să îşi piardă
caracterul interlocutoriu; dar, am adăuga noi, că, atunci c â n d s e s o lu -
ţio n e a z ă o e x c e p ţie p rin c a re se h o tă ră ş te în t o t a s u p ra p ro c e s u lu i
(nu ne putem Im agina însă un incident procedural sau o altă chestiune
litigioasă care să poată duce vreodată la soluţionarea în to t a procesului),
se pronunţă o s e n tin ţă /d e c iz ie , iar nu o încheiere; înch eierea presupune,
prin esenţă, co n tinuarea procesului, ch ia r şi după soluţionarea unei ex*
cepţii procesuale, a unui incident procedural ori a altei chestiuni litigioase,
în sprijinul acestei afirm aţii vin şi dispoziţiile art. 243 N CPC, potrivit cărora
J n ca z u l în care, în cu rsu l cercetării procesului, re clam antul renunţă la
ju d e ca re a ce re rii de ctie m a re în ju d e c a tă o ri la d re p tu l pretins, intervine
învoiala p ă rţilo r s a u s u n t a d m ise ce re ri o ri e xce p ţii c a re p u n c a p ă t în în-
tregim e procesului, fără a m a i fi necesară dezbaterea asupra fondului
în cam era d e consiliu sa u în şedinţă pubiică, ju d e c ă to ru l se va pronunţa
asupra c a u ze i p rin h o tă râ ri'.
în plus. ceea ce s>a avut în vedere în cadrul definirii noţiunii de înche-
iere interlocutorie este situaţia respingerii excepţiei ca nefondate; astfel,
fiind respinsă excepţia, se pronunţă o înch eiere care este interlocutorie;
în cazul adm iterii, se pronunţă o sentinţă sau decizie care se bucură de
autoritate d e lucru judecat, provizorie sau definitivă (adică esenţa m inim ă
a caracterului interlocutoriu).
H otărârea prin care s-a adm is excepţia este supusă aceleiaşi căi de
atac ca şi hotărârea ce urm a să se pronunţe asupra fondului, d a că legea
nu prevede altfel ch ia r în legătură cu soluţionarea excepţiei respective [de
exem plu, legea prevede altfel în art. 132 alin. (3) şl (4), art. 421 alin. (2)
NCPC
M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 266-267.
S ecţiu n ea a 4 -a . O rd in e a d e s o lu ţio n a re
a excep ţiilo r
37. Cu privire la ordinea de soluţionare a excepţiilor, au fo st extrapo

late în doctrina anterioară noului C od d e procedură civilă^^^ două reguli:
1) v o r fi invocate m ai în tâi acele excepţii care fac d e p risos cerce
tarea fo n d u lu i (necom petenţa, prescripţia» autoritatea lucrului judecat);
2) se im pune invocarea m ai în tâ i a acelei excepţii care face de
p risos cercetarea celei care u rm ează (autoritatea d e lucru judecat, apoi
p rescripţia dreptului la acţiune).
38. în tr-o form ă anterioară a C odului de procedură civilă din 1865,
art. 111 bis prevedea ca ordine de invocare a excepţiilor: nulitatea actelor
de procedură; necom petenţa; litispendenţa; conexitatea. A ceastă enum e
rare, dincolo d e faptul că este insuficientă, este şi inexactă. A stfel, pe
de o parte, sunt num eroase excepţii neincluse în enum erare; pe de altă
parte, se ara tă în doctrină'^^ că necom petenţa trebuie să prim eze fa ţă de
ve rifica re a valabilităţii acte lor de procedură; d e asem enea, nu se poate
discuta litispendenţa sau conexitatea decât de către instanţa com petentă.
Cu privire la invocarea concom itentă a excep ţiei de n ecom petenţa
şi a netim brării, iniţial T ribunalul Suprem^^> a hotărât că prim ează ne-
tim brarea. A ceastă hotărâre a fo st contestată în doctrină^^J, p e m otiv că
tim brajul poate fi stabilit d o a r d e instanţa com petentă. A celaşi a u to r a
reţinut că excepţia au torităţii lucrului ju d ecat prim ează faţă de excepţia
prescripţiei d rep tu lu i la acţiune, aspect care a fo st rezolvat to t printr-o
hotărâre a instanţei suprem e.
39. A ceastă problem ă d e drept, deşi foarte d e s întâlnită, a fo st tratată
la m odul concret, cu exem ple, doar d e câţiva autori'®', astfel încât vom pro
ceda în continuare, având în vedere im portanţa subiectului, la prezentarea
detaliată a o p in iilo r acestora.
A stfel, pentru procesele în cep u te în a in te d e d ata de 15 feb ru arie
2013, C odul d e procedură civilă din 1865 nu arată în c e o rdine trebuie
so lu ţio n ate excep ţiile in vo cate co n co m iten t în ain tea instanţei, ci se
lim itează la precizarea că excepţiile treb u ie rezolvate înaintea fondului.
/, Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1995, p. 176.
Th. Mrejeru, op. olt., p. 32.
‘^^Trib. Suprem, s. civ.. dec. nr. 214/1971, în C.D. 1971, p. 190-191.
Al. Bacaci, op. cit., p. 32.
E. Merovanu, Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară, Ed. Librăriei Juridice,
Bucureşti, 1944, p. 110; M Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 75; M Tăbârcă. Ordinea
de soluţionare a unor excepţii procesuale Invocate concomitent înaintea instanţei în
procesul civil. în Dreptul nr. 11/2003, p. 107-123; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l....
p. 447-462; G.C. Frenţiu. D.-L. Bâldean, Noul Cod ..., p. 468-473.
în doclrină^'^ s-a arătat că ju d ecăto ru l tre b u ie să d edu că ord in ea de

so iu ţio n are a excep ţiilo r d in caracteru l şi efectele pe care le produc
d iferitele excepţii în cadrul procesului civil.
Pentru determ inarea ordinii în care instanţa se pronunţă asupra e x
ce p ţiilo r procesuale invocate concom itent, trebuie avute în vedere, p e de
o parte, criteriul im pus de legiuitor în art. 137 alin. (1) CPC, iar, pe de altă
parte, criteriul propus d e doctrină. De la ca z la caz, ordinea se determ ină
folosind num ai unul dintre criterii ori ambele» atunci când unul singur nu
este suficient pentru dem ersul propus^^*.
40. P entru procesele în cep u te după data d e 15 feb ru arie 2013»
ce e a ce reglem entează pentru prim a oară noul C od d e procedură civilă,
în art. 2 4 8 alin. (2), este regula că, în cazul în care s-au in vo cat sim ul
tan m ai m u lte excepţii, instanţa va d eterm in a ord in ea d e soluţionare
în fu n cţie d e efectele pe care acestea le produc. A ce st te xt aduce în
d iscu ţie controversata problem ă a ordinii de soluţionare a excepţiilor pro
cesuale.
A şa cum se ara tă în doctrina recentă^^^, „din econom ia reglem entări
lo r în m ateria e xce p ţiilo r procesuale rezultă, pe de o parte, anterioritatea
invocării şi rezolvării lo r în raport cu abordarea fondului, dar, pe de altă
parte, regretabil, nu şi sim ultaneitatea invocării tu tu ro r excepţiilor pe care
partea le are la îndem ână la un anum it m om ent procesual. A ceastă lacună
legislativă nu poate îm piedica instanţa să-l condam ne pe acela care. cu
rea-credinţă, abuziv, num ai în scopul tergiversării soluţionării procesului
sau pentru a-şi şicana adversarul, Invocă succesiv diferite excepţii, pe
care le -a rii putut invoca deodată”. în acest sens, art. 2 4 7 alin. (3) N C PC
prevede că părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare şi
to a te excepţiile procesuale d e în d ată c e le su nt cu noscute. în caz con
trar. ele v o r răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile
a ri. 184-186 N C PC fiind aplicabile.
Se mai ara tă că din textul art. 2 4 8 alin. (1) N C PC pot fi deduse două
reguli:
1) v o r fi invocate m ai în tâi acele excep ţii care fac d e prisos cer
cetarea fondului;
2) s-ar im pune invocarea m ai în tâi a acelei excepţii care face de
prisos cercetarea celei care urm ează.
Se mai stabileşte în m od expres şi p o sib ilitatea d e a co rd are a unui
term en scu rt în vederea soluţionării excepţiei, dar num ai ca m ăsură e x
cepţională. regula fiin d so lu ţio n area de îndată.
I. Leş, notă la dec. civ. nr. 1098/1978 a Trib. jud. Sibiu, în R.R.D. nr. 9/1980,
p. 43-45.
M. Tăbârcâ, Ordinea de soluţionare a unorexoepţii procesuale invocate concomi
tent înaintea instanţei în procesul civil, în Dreptul nr. 11/2003, p. 107*123.
/. Deleanu, Constderaţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederi
lor Proiectului noului Cod de procedură civilă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 38.
IV. O rdinea d e soluţionare a e xce p ţiilo r 37
In legătură cu ordinea d e soluţionare a excepţiilor procesuale, doctrina

a mai reţinui urm ătoarele reguli^^^:
1) a n te rio r stabilirii ordinii de soluţionare a e xce p ţiilo r invocate sim ul
tan, instanţa trebuie să le raporteze la aceeaşi acţiune. A stfel, va stabili,
în acelaşi proces, concursul priorităţii în tre excepţiile care privesc cererea
principală, separat d e cele care vize a ză cererea reconvenţională sau o
altă cerere form ulată în acel proces. Este util ca instanţa să delim iteze
excepţiile în funcţie d e actul de procedură sau acţiunea la care se referă
(astfel, unele excepţii pot viza ce re re a de chem are în ju d e ca tă o ri lipsuri
ale dreptului la acţiune aparţinând reclam antului, d u p ă cum altele vizează
aceste aspecte ale unei cereri reconvenţionale o ri pe cele ale unei cereri
de intervenţie etc.) şi. în fun cţie de aceasta, să ordoneze logic soluţiona
rea lor;
2 ) în fapt, ordinea de soluţionare a e xce p ţiilo r va a ve a în vedere efec
te le pe care excepţiile le-ar produce în cazul adm iterii lor, de la caz la caz;
cu alte cuvinte'^’, efectele care trebuie avute în vedere de către instanţă
constau în faptul că, în situaţia adm iterii uneia dintre excepţii, ar deveni
inutilă analizarea celorlalte;
3) în cazul în care excepţiile produc acelaşi efect, instanţa va trebui să
stabilească ordinea de prioritate a unei excepţii fa ţă de alta, în fun cţie de
m odul în care efectul celei dintâi se poate repercuta, logic, asupra alteia,
ulterioare, apreciind cazual;
4 ) problem a stabilirii ordinii soluţionării se pune d o a r atunci când, la
acelaşi term en de ju decată, instanţa se a flă în fa ţa mai m ultor excepţii,
fără a a ve a relevanţă fap tul că excepţiile s-au invocat de aceeaşi parte
sau de părţi diferite^^^;
5) deşi textul alin. (2) al art. 248 NCPC se referă (a sesizarea sim ultană
a instanţei ou mai m ulte excepţii, problem a determ inării ordinii d e soluţio
nare a excepţiilor poate interveni şi atunci când excepţiile s-au invocat la
m om ente diferite, de m ai m ulte părţi din proces sau chiar de aceeaşi parte,
însă instanţa se pronunţă în acelaşi tim p asupra tuturor<‘’l
41. C eea ce trebuie subliniat este că excep ţiile, deşi Invocate co n
co m itent, nu p ot li (ca regulă, pentru că vom vedea cel puţin o excepţie)
so lu ţio n ate concom itent, deoarece adm iterea unei excepţii poate deter
m ina inutilitatea cercetării ce lo rla lte excepţii.
42. V om prezenta în co ntinuare ipotezele de lucru im aginate în doctri
nă. tocm ai pentru im portanţa practică a soluţiilor propuse.
V. Dărtă'iiă, Op. Cit,, p. 554-555.

V. Dănăifă, C A . Anghelescu. V.H.D. ConstanUnsscu. Excepţiile în procesul civil.
Jurisprudenţă comentată şi reglementarea din noul Cod de procedură civilă, Ed. Ha-
mangiu» Bucureşti» 2012, p. 9.
G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 468.
Ibidem; M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 269.
1) S e Invocă concomltenti^h
- excepţia de tard ivita te a apelului;
- excepţia d e nulitate a sentinţei decurgând din nesem narea m inutei;
- excepţia lipsei de calitate procesuală activă.
în condiţiile în care prim ele d o u ă sunt excepţii d e procedură, ia r cea
de>a tre ia este o excepţie d e fond şi ţinând seam a de fap tul că, potrivit
ari. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) N CPC, se cercetează mai
întâi excepţiile d e procedură, precum şl cele d e fond care fac d e prisos,
în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii (prin urm are, excepţiile
d e fond se analizează ulterior), Instanţa va trebui să determ ine care dintre
cele două excepţii d e procedură trebuie analizată cu prioritate. Mai întâi
instanţa va trebui să se pronunţe cu privire la excep ţia d e tard ivita te a
apelului, deoarece nerespectarea term enului im perativ de declarare a căii
d e atac determ ină, ca e fe ct al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat
în term enul legal. Prin constatarea decăderii, adm iterea acestei excepţii
exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.
P otrivit ordinii prevăzute d e ari. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248
alin. (1) N CPC, a r urm a să se analizeze, dacă se respinge excepţia de
tardivitate a apelului, cea de>a doua excepţie d e procedură. Ţinând însă
seam a de criteriul caracterului şi efectelor pe care tind să le realizeze di-
feritele excepţii, autoarea citată a a preciat că a doua excepţie ce trebuie
ana liza tă este cea privind calitatea p rocesuală a reclam antului, deoa-
rece num ai cel care are calitate procesuală în apel poate să-şi exprim e
punctul d e vedere, să pună concluzii asupra excepţiei privind nulitatea
sentinţei. Dacă se respinge şi excepţia d e fond, va fi cercetată excep ţia
privind nulitatea hotărârii prim ei instanţe.
Din acest punct de vedere, credem că treb u ie făcu tă d istin cţia în tre
calitatea p rocesuală în ap el şi calitatea p rocesuală activă invocată în
ap el d rep t m otiv de apel.
în cazul în care cea de-a treia excepţie invocată este calitatea proce-
suală în apel (de exem plu, se form ulează apel de o persoană despre care
se invocă faptul că nu a fo st parte la ju d e ca ta d e prim ă instanţă), suntem
d e acord cu soluţia propusă de autoarea citată.
D acă însă cea de>a tre ia excepţie invocată este calitatea procesuală
a ctivă invocată în apel ca m otiv d e apel, considerăm că ce a d e -a doua
excepţie ce trebuie analizată este cea privind nulitatea hotărârii prim ei
instanţe pentru lipsa sem năturii, pentru că această a treia excepţie, ca
m otiv de apel, reprezintă de fa p t fondul cererii d e apel.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 77-78; M. Tâbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II 2013, p. 273-274; G.C. Freniiu, D .-L Băldean, C o d u l.... p. 448; G.C. Frenţiu,
D .-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 468,
43. 2) S e Invocă concomitent'^

- excepţia im unităţii d e ju risd icţie a pârâtului;
- excepţia lipsei dovezii calităţii d e rep rezen tan t al reclam antului;
Excepţia care poate fi ca lifica tă d re p t excepţie d e procedură este cea
privind lipsa d o vezii calităţii d e reprezentant, m otiv pentru care, in co n
diţiile art. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 2 4 8 alin. (1) N CPC, aceasta va fi
cercetată mal întâi. în situaţia in care excepţia d e procedură este respinsă,
v a fi analizată ulterior problem a calităţii p ro cesu ale a reclam antului,
deoarece el a declanşat procesul, astfel în câ t trebuie sta b ilit dacă în per
soana sa sunt întrunite to a te cerinţele pentru desfăşurarea procesului civil.
Dacă şi această excepţie este a preciată ca neîntem eiată, va fi cercetată
cea de-a d o u a excepţie d e fond.
44. 3) S e invocă concomitent*^^:
- excepţia recuzării;
- excepţia incom patibilităţii;
- excepţia lipsei de calitate procesuală (activă sau pasivă).
Pentru procesele în cep u te în a in te d e d ata de 15 feb ru arie 2013,
s-a apreciat că prim ele două excepţii invocate sunt excepţii de procedură,
astfel încât instanta } va trebui să detennine mai întâi ordinea de soluţionare
I
în tre ele şi apoi să analizeze excepţia de fond. N um ai un com plet legal
com pus, ca e fe ct al soluţionării excepţiei d e incom patibilitate sau recu
zare, se poate pronunţa asupra calităţii procesuale a părţilor. Excepţia
incom patibilităţii este apreciată nu doar d e judecătorul vizat, ci d e întreg
com pletul d e judecată, care se pronunţa printr-o încheiere care poate fi
atacată num ai odată cu fondul.
Se va analiza mai în tâi excepţia recuzării şi num ai după soluţionarea
a cesteia - fie în sensul adm iterii, cu consecinţa înlocuirii judecătorului, fie
în sensul respingerii va fi verificată situaţia la care se referă art. 24 CPC.
P otrivit art. 31 alin. final C P C , în cursul judecării cererii d e recuzare nu se
poate face nici un act d e procedură. C a atare, nu va putea fi analizată nici
incom patibilitatea.
în tr-o altă opinie^^^ s-a considerat că în prim ul rând se im pu n e so lu
ţio n area excep ţiei incom patibilităţii. Un judecător aflat în tr-o situaţie de
incom patibilitate expres prevăzută de art. 2 4 C P C (corespondent art. 41
N CPC) nu poate participa la judecată» ceea ce înseam nă că nu poate
face parte nici din com pletul d e ju d e ca tă care soluţionează cererea de
recuzare, dacă recuzarea priveşte alt m em bru al com pletului decât judecă-
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p, 78; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil.

Voi. II 2013, p. 274; G.C. Frenpu, O .-L Băldean, Codul .... p. 448; G.C. Frenp'u,
D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 468-469.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p, 79; G.C. Frenpu, D.-L. Băldean. Codul
p. 448-449; G.C. Frenpu, D .-L Băldean. Noul Cod .... p. 469.
^ G.C. Frenpu. D.-L. Băldean, C o d u l..., p. 448,
torul incom patibil. De asem enea, dacă recuzarea se referă la Judecătorul

incom patibil, co nstatarea stării de incom patibilitate determ ină răm ânerea
fără o b ie ct a cererii de recuzare.
R ecuzarea trebuie soluţionată d e un com plet ai cărui m em bri nu se
a flă în vreuna dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 4 C P C (cores
pondent art. 41 NCPC), care interzic participarea la judecarea unei cauze
a celui ce este într-un a dintre situatiile am intite.
S -a a preciat de aceeaşi autori că excep ţia in co m p atib ilităţii, apoi
â recuzării prim ează şi în fa ţa altor excepţii, cum a r fi ce a a nulităţii ce-
rerii de chem are în judecată, litispendenţei, perim ării, autorităţii d e lucru
judecat, lipsa uneia dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (calitate,
capacitate, interes), lipsa dovezii calităţii d e reprezentant, a prem aturităţii,
a lipsei procedurii prealabile, a necom petenţei. C ele două excepţii nu
p rim ează în faţa excep ţiei străm u tării, in să prim ează în faţa excepţiei
n etim brării. A ceasta întrucât, pe de o parte, un ju d e că to r incom patibil,
respectiv un ju d e că to r în privinţa căruia s-a form ulat o cerere d e recuzare
nu poate proceda la stabilirea taxei ju d icia re de tim bru a n te rio r prim ului
term en de judecată^^^ şi, cu a tâ t m ai m ult, la prim ul term en d e judecată
stabilit. Pe d e altă parte, analiza îndeplinirii o b lig a ţiilo r stabilite de instanţă
nu se poate realiza de un com plet d e judecată în com punerea căruia intră
un m em bru incom patibil sau în privinţa căruia există form ulată o cerere de
recuzare. A ceastă opinie este m enţinută şi în raport de dispoziţiile noului
C od de procedură civilăiî.
Pentru procesele în cep u te după data d e 15 feb ru arie 2013, cu privi
re la incom patibilitate, s-a exprim at şi opinia potrivit căreia, instituind num ai
cazuri d e incom patibilitate cu privire la care se poate fo rm u la declaraţie
d e abţinere sau cerere de recuzare, noul C od de procedură civilă a elim i*
nat, ca m od d e in vo care a acestui incident procedural, excep ţia de
incom patibilitate'^l
în acelaşi sens, în tr-o altă opinie s-a a preciat că, potrivit noii regle
m entări. m ijloacele procesuale prin care se invocă incom patibilitatea pe
parcursul procesului sunt abţinerea şi recuzarea. în tru câ t în etapa proce
suală în care se a fla ju d e ca ta la un m om ent dat, incom patibilitatea poate
constitui d o a r un m otiv de abţinere sau d e recuzare, înseam nă că, până
la pronunţarea hotărârii finale în a ce a etapă procesuală (indiferent că ju
decata este în prim ă instanţă sau în tr-o cale de atac), e a nu poate s ă fie
Potrivit art. 97 alin. (1) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecă

toreşti. dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de preşedintele
sau unul din judecătorii completului, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii
judecăţii, în cadrul acestor măsuri induzându-se. după părerea noastră, şi cele privitoa
re la calculul taxelor de timbru datorate şi com unicarea cuantumului legal datorat părţii
obligate la plată.
•2) G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 469.
D.N. Theohah, op. cit., p. 127.
Invocată pe cale d e excep ţie, ci num ai prin fo rm ularea unei declaraţii

d e ab ţin
* ere o ri a unei cereri d e recuzare'').
A ceasta este şi părerea noastră, dispoziţiile legale fiind cla re din acest
p unct d e vedere; to a te incidentele procedurale care îna inte puteau fi în*
cadrate în noţiunea d e incom patibilitate devin acum m otive d e abţine
re sau d e recuzare. D istincţia este im portantă, sub aspectul com punerii
com pletului învestit cu soluţionarea incidentului, în com punerea căruia nu
m ai poate intra niciodată cel care fa c e obiectul incidentului d e incom pati
bilitate (în sensul reglem entării anterioare), cum se întâm pla sub im periul
vechiului Cod.
Pentru a ve d e a dacă instanţa ori părţile a r putea invoca direct în căile
d e atac - fie prrn ce re re a d e exercitare a căii d e atac, fie ca excepţie -
neleg ala co m p u n ere a co m p letu lui decurgând din incom patibilitate,
trebuie stabilit în ce cazuri incom patibilitatea este reglem entată prin norm e
im perative, răspunsul dat d e doctrină în acest caz fiind acela că, în căile de
atac, problem a nelegalei com puneri a com pletului întem eiate pe existenţa
incom patibilităţii poate viza num ai aspectele d e la a ri. 41 N CPC, pentru
că num ai în privinţa acestora nici părţile şi nici judecătorul aflat în situaţia
respectivă nu au un drept de apreciere'^^.
In condiţiile în care recuzarea reprezintă m ijlocul prin care se invocă,
p rintr-o cerere form ulată potrivit dispoziţiilor art. 4 7 N CPC, existenţa unui
caz d e incom patibilitate, rezultă că recuzarea nu poate co nstitu i obiect
al unei excepţii procesuale. în această situaţie s-a pus problem a d e a
şti cum trebuie procedat dacă, după ce este adm isă declaraţia de abţinere
sau cererea de recuzare, judecătorul respectiv continuă să participe la
judecată, răspunsul d a t fiind în sensul că a r putea fi invocată excepţia
n eleg alei co m p un eri a co m p letu lui, care decurge din adm iterea decla
raţiei de abţinere sau a cererii d e recuzare'^).
S -a reţinut totuşi că. dacă se invocă excepţia litispendenţei, excepţia
in co m p atibilităţii ju d ecăto ru lu i ş i excep ţia lipsei d e calitate p ro cesu
ală (activă sau pasivă), se va soluţiona mai întâi incom patibilitatea şi,
indiferent după cum excepţia este adm isă sau respinsă, com pletul alcătuit
cu judecătorii răm aşi după soluţionarea excepţiei incom patibilităţii se va
pronunţa cu privire la excepţia lipsei d e calitate procesuală, în condiţiile
în care identitatea de părţi este o cerinţă pentru existenţa litispendenţei'^l
45. 4) S e invocă concomitent^®^:
- excepţia lipsei procedurii prealabile;
M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ...► 2013, p. 295.

It/idem,
Idem, p. 297-298.
W M, Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 274-275.
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 79-80; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil.
Voi. II ..., 2013, p. 275-276; G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 449; G.C. Frenfiu,
D .'L Băldean, Noul Cod ..., p. 470.
- exceplid necom petenţei;

- excepţia conexităţii.
In condiţiile în care excepţia de necom petenţă şi excepţia conexităţii
sunt excepţii d e procedură, ia r excepţia lipsei procedurii prealabile este o
excepţie d e fond. în tru câ t priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii
ju d icia re , deci pentru sesizarea instanţei, dintre excepţiile de procedu-
ră, instanţa va analiza mai întâi excep ţia d e necom petenţă, deoarece
num ai o instanţă com petentă, dacă se respinge excepţia de necom peten
ţă, poate să analizeze celelalte două excepţii. în situaţia în care excepţia
d e necom petenţă se a dm ite ca e fe ct al declinării la o altă instanţă sau
organ cu activitate jurisdicţională o ri al respingerii cererii ca inadm isibilă
sau al respingerii ca nefiind de com petenţa insta n ţe lo r rom âne, instanţa
nu m ai este învestită, astfel încât nu m ai poate cerceta nicio problem ă
d e d u să judecăţii.
D acă se respinge excepţia d e necom petenţă. pentru stabilirea ordinii
d e soluţionare a celorlalte d o u ă excepţii, trebuie avut în vedere criteriul
efectu lu i pe care acestea tin d să-l realizeze. în cazul în care, atunci când
legea o im pune, nu a fost parcursă procedura prealabilă, sancţiunea este
respingerea cererii ca inadm isibilă. Prin urm are, dintre cele d o u ă excepţii
trebuie cercetată cu prioritate această excepţie de fond, pentru că prin
adm iterea ei nu se mai pune problem a analizării excep ţiei conexităţii,
d e vre m e ce nu mai sunt dosare de conexat-
46. 5) Se invocă concomitent^’^:
- excepţia litispendenţel;
- excepţia conexităţii;
- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclam antului.
C ele trei excepţii sunt excepţii d e procedură, astfel în câ t stabilirea
ordinii de soluţionare a acestora are în vedere criteriul efectelor pe care
le produc. Instanţa trebuie să analizeze mal întâi excep ţia lipsei dovezii
câiităţii d e reprezentant, deoarece, dacă se adm ite această excepţie,
se anulează acţiunea şi nu se m ai pune problem a conexităţii sau litispen-
denţei în raport cu ce re re a anulată, iar reprezentantul trebuie să-şi d o ve
dească această calitate pentru a putea pune concluzii asupra celorlalte
excepţii.
în cazul în care se respinge excepţia lipsei dovezii calităţii d e repre
zentant, instanţa se va pronunţa asupra excepţiei litispendenţel. întrucât
aceasta face posibilă reunirea proceselor identice la instanţa care a fost
mai întâi sesizată sau la instanţa superioară d e fond. conform art. 163
alin. (3) C P C , respectiv art. 138 alin. (3) şi (4) N CPC. Dacă pricinile
identice se afla în ain tea uno r instanţe de grad egal. se im pune ca
litispendenţa să fie exam inată cu prioritate, pentru că, d a că se dispune
M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale .... p. 80*81; M. Tâbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II 2013. p. 276: G.C. Frenţiu. D.-L. Băldean, C o d u l..., p. 449-450; G.C. Frenţiu,
D .-L Băldean, Noul Cod ..., P- 470.
şl conexarea, această ultim ă m ăsură trebuie să privească to a te dosarele

identice, care să li lo s t deja grupate. în situaţia în care una d in tre pricinile
id en tice s e află în prim ă instanţă, iar cealaltă în apel. trebuie analizată
In prim ul rând litispendenţa, pentru că, în acest caz, reunirea pricinilor
se face la instanţa superioară, astfel în câ t nu se va mai pune problem a
conexităţii, care im pune ca pricinile să fie în fa ţa unor instanţe d e grad
egal [art. 164 alin. (1) C P C , respectiv arî. 139 alin. (1) N C P C ]. D acă s-ar
dispune mai întâi co nexarea şi apoi reunirea pricinilo r identice la instanţa
superioară de fond, s-a r ajunge ca, în privinţa cauzei conexate în prim ă
instanţă cu pricina identică, părţile să fie lipsite de un grad de jurisdicţie.
47. 6) S e invocă concom itentei;
- excepţia privind nelegala co m p u n ere sau co n stitu ire a instanţei;
- excepţia lipsei p ro cedu rii prealabile;
- excepţia litispendenţei.
în acest caz se exam inează mai întâi excepţia d e procedură privitoa
re la nelegala co m p u n ere a instanţei, în tru câ t num ai un com plet legal
com pus sau constituit se poate pronunţa asupra celorlalte excepţii. A ceas
tă excepţie prim ează şi în fa ţa excep ţiei lipsei procedurii de citare, a
in ad m isib ilitătii
I căii d e atacul
D upă pronunţarea asupra acestei excepţii trebuie analizată excepţia
lipsei procedurii prealabile, întrucât, d a că se adm ite, cererea va fi res
pinsă ca inadm isibilă şi nu se va mal pune problem a litispendenţei.
- excepţia inadm isibilităţii acţiunii în constatare;
- excepţia prem aturităţii;
- excepţia lipsei de interes.
O rdinea d e soluţionare a c e lo r trei excepţii d e fond va fi determ inată
fo losind criteriu l efectelo r pe care acestea tin d să le realizeze. Prim a
excepţie cercetată va fi ce a privind inadm isibilitatea acţiunii, pentru a se
determ ina astfel cadrul procesual în care v o r fi cercetate celelalte două, în
situaţia în care aceasta a r fi respinsă. A tât prem aturitatea, cât şl lipsa Inte
resului se v o r aprecia în concret, prin raportare la acţiunea în constatare.
A vând în vedere că, în acţiunea în constatare, dreptul poate fi afectat
de un term en care nu era îm plinit la m om entul sesizării instanţei, rezultă că
cea de-a doua excepţie ce trebuie analizată este cea referitoare la interes,
adică trebuie stabilit m ai întâi folosul practic pe care îl are reclam antul
pentru a se constata un drept, ch ia r a fe ctat d e term en. în situaţia în care
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 81; /W. Tăbârcă. Drept procesual civil.
Voi. I I ..., 2013, p. 276-277; G.C. Frenţiu, D ,-L Bâldean, C o d u l..., p. 450; G.C. Frenţiu,
D .-L Băldean, Noul Cod p. 470,
G.C, Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod p. 470.
^ M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 82-83; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.
Voi. II ..., 2013, p. 277: G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 450; G.C. Frenţiu,
D .-L Băidean, Noul Cod ..., p. 470.
s>a apreciat că reclam antul are interes in form ularea acţiunii in constatare,
va fi analizată şi excepţia prem aturităţii, care va trebui respinsă, întrucât
co ndiţia ca dreptul să nu fie afectat d e un term en suspensiv trebuie in d e -
plinită num ai în cazul unei cereri în realizare.
49. 8) Se invocă concomitent^^*:
- excepţia de n etim b rare a cererii principale;
- excepţia tard ivităţii cererii reconvenţionale;
- excepţia necom petenţei.
P otrivit doctrinei şi practicii an terioare nou lui C od d e procedură
civilă, toate aceste excepţii sunt excepţii d e procedură, astfel încât va fi fo
losit criteriul efectelo r pentru determ inarea ordinii în care v o r fi analizate.
S-a apreciat constant că. într-un asem enea concurs d e excepţii, trebu
ie analizată m ai în tâi excepţia privitoare la tim brarea cererii principale,
deoarece „taxele d e tim bru se plătesc anticipat, adică înainte d e prim irea,
efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau îna inte d e prestarea sen/i*
ciulul. In atare situaţie, instanţa nu putea să pună în d iscu ţia părţilor alte
problem e legate d e ju d e ca re a litigiului dedus el spre soluţionare, inainte
d e satisfacerea ta xe lo r d e tim b ru ”(^l
In acelaşi sens, într-o altă lucrare'^' se arată că prioritate trebuie acor
dată excep ţiei d e n etim brare a acţiun ii principale. întrucât instanţa nu
poate proceda la ve rifica re a com petenţei sale decât dacă este legal se
sizată.
Or, neplata ta xe lo r ju d icia re d e tim bru fa c e ca instanţa să nu fie legal
sesizată, astfel că nu poate proceda la verificarea propriei com petenţe sau
la analiza oricăror alte excepţii (cum a r fi, spre exem plu, nulitatea cererii de
chem are în judecată, a cererii de apel sau recurs, tardivitatea prom ovării
căii d e atac, nelegala constituire a com pletului d e ju d e ca tă eXc.y^l
în sens contraH^' s-a reţinut că p rim a excep ţie pe care trebuie să o
analizeze Instanţa este ce a referitoare la co m p eten ţă, deoarece, in con
d iţiile art. 105 alin. (1) C P C , actele d e procedură săvârşite d e judecătorul
necom petent sunt nule. în acest caz, nulitatea nici nu este condiţionată
d e producerea vreunei vătăm ări, fiind suficient ca actul d e procedură să
aparţină unei instanţe necom petente. A r urm a deci ca hotărârea prin care
l'î M Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 83-85; G.C. Frenpu, O.-L. Băldean,

C o d u l.... p. 450-461; G.C. Frenpu, D .-L Băldean. Noul Cod ..., p, 470-471.
Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 214/1971, în C.D. 1971, p, 191.
Excepţia timbrajului primează oricărei alte excepţii procedurale (C.A. Bucureşti, s.
corn., dec. nr. 659/1999, în Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul
1999, p. 238).
1^' G.C. Frenpu, D.-L. Băldean. C o d u l..., p. 460.
în sens conlrar, potrivit căruia instanţa necompetentă nu poate pune în discuţia
părţilor măsuri privitoare la taxele judiciare de timbru, a se vedea C.A. Bucureşti, s.
com.. dec. nr. 345/2000. în Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anii
2000-2001, p. 80.
M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 84.
se anulează ce re re a ca netim brată să fie lovită de nulitate» indiferent dacă

rezolvarea dată excepţiei netim brării este corectă sau nu.
Ne raliem şi noi acestei din urm ă opinii, considerând că instanţa tre
b uie să fie, în a in te de toate, co m p eten tă, pentru a se pronunţa pe orice
fel de alte excepţii sau incidente invocate în cauză. D acă excepţia d e ne-
com petentă se respinge, va fi cercetată excep ţia p rivito are la tim brarea
cererii principale, în tru câ t reclam antul este cel care a declanşat proce
dura judiciară, astfel în câ t trebuie lăm urite cu prioritate toate problem ele
legate d e această cerere.
F aţă d e independenţa procesuală d e care se bucură cererea recon-
venţională, indiferent d a că se adm ite sau se respinge excepţia privitoa*
re la tim brarea cererii principale, va fi analizată şi excep ţia tard ivităţii
cererii reco n ven ţio n ale. D esigur că. dacă s-a r adm ite excepţia privind
netim brarea, nu se va mai pune problem a ca părţile să convină, potrivit
art. 135 CPC, judecarea îm preună a ce lo r d o u ă cereri. Prin urm are, în
această ultim ă situaţie, nu se pune problem a unei ordini d e soluţionare,
netim brarea cererii principaie şl tardivitatea reconvenţionalel putând
fi so lu tio n ate concom itent.
i
Pentru pro cesele în cep u te după data d e 15 feb ru arie 2013, doc-
trina^^^ a reţinut că, dacă la prim ul term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt
legal citate se invocă m ai m ulte excepţii concom itent, necom petenţa se
an alizează cu prioritate; această constatare este va la b ilă şi d a că nu se
invocă excepţia d e necom petenţă, întrucât, potrivit art. 131 N CPC, ve rifi
carea com petenţei din oficiu este prim ul act d e procedură pe care instanţa
trebuie să îl îndeplinească.
R eferitor la ord in ea d e so lu ţio n are a excep ţiei de n etim b rare şl a
excepţiei de necom petenţă. s-a apreciat că acest subiect nu a r trebui să
m at ridice problem e în practică, date fiind verificările form ale prealabile pe
care le efectuează com pletul de Judecată, inclusiv cu privire la tim braj, şi
m ăsurile pe care acesta le poate adopta, conform art. 2 0 0 N CPC. Astfel,
sancţiunea anulării cererii pentru netim brare sau insuficientă tim brare,
prevăzută d e art. 197 N CPC, poate fi dispusă îna inte de fixarea prim ului
term en d e judecată, prin înch eiere d a tă în ca m e ra d e consiliu, supusă
reexam inării, Ia m om entul începerii cercetării judecătoreşti problem a tim -
brajului fiind deja tranşată.
O rdinea de soluţionare a ce lo r d o u ă excepţii răm âne de actualitate
doar dacă se acceptă faptul că, neexistănd o dezbatere contradictorie
asupra tim brajului, pârâtul poate invoca excepţia netim brării până la prim ul
term en la care părţile sunt legal citate, situaţie în care nu există niciun
m otiv pentru a nu se lua în d iscu ţie cu prioritate excepţia netim brării, dat
fiind că tim brarea cererii reprezintă o co ndiţie de in ve stire legală a instan
ţei, ia r com pletul d e judecată căruia i s -a repartizat cauza în m od aleatoriu
are atribuţia d e a verifica şi ch ia r d e a se pronunţa asupra tim brajului,
Constanda, op, cit., p. 343.
conform art. 2 0 0 N CPC, ch ia r îna inte d e verificarea propriei com petenţe

d e soluţionare a cauzei.
in tr-o opinie contrară^î, s-a arătat că s e va s o lu ţio n a m a i în tâ i e x c e p
ţia d e n e c o m p e te n ţă , în tru câ t soluţia pronunţată d e o instanţă necom pe-
te n tă asupra excepţiei de netim brare este susceptibilă de desfiinţare prin
exerciţiul că ilo r de atac; s-au avut în vedere şi argum entele exprim ate în
doctrina anterioară^^h potrivit art. 105 alin. (1) CPC (art. 176 pct. 3 NCPC).
actele d e procedură săvârşite d e un Judecător cu încălcarea norm elor de
co m petenţă d e ordine publică sau privată v o r fi d eclarate nule în condiţiile
prevăzute d e lege; este vo rb a d e o nulitate necondiţionată de producerea
vreunei vătăm ări, în sensul că este suficient ca actul d e procedură să
aparţină unei instanţe necom petente. A stfel, dacă instanţa necom petentă
ar analiza cu prioritate problem a tim brării, Iar hotărârea prin care a adm is
această excepţie este atacată cu apel sau cu recurs, a tâ t cu privire la
m odul de soluţionare a excepţiei privitoare la tim brare, cât şi a necom -
petenţei, instanţa d e control judiciar, obligată să analizeze am bele critici,
constatând că instanţa care a pronunţat hotărârea a fo st necom petentă,
este obligată, fa ţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2), respectiv art. 304 pct. 3
şi ari. 312 alin. (6’ ) şi art. 3 1 3 C P C [art. 480 alin. (4). respectiv art. 488
alin. (1) pct. 3, art. 497 şi art. 498 alin. (2) teza finală NCPC). să trim ită
pricina spre soluţionare instanţei judecătoreşti com petente ori să respingă
ce re re a ca inadm isibilă sau ca nefiind de com petenţa Instanţelor rom âne.
A ceasta este şi opinia pe care o îm brăţişăm , considerând că legala
învestire a instanţei com petente prim ează fa ţă de legala învestire prin
achitarea taxelor judiciare d e tim bru; d e altfel, dacă instanţa necom petentă
este ce a care stabileşte tim brajul, ca urm are a casării pentru necom pe
tenţă, actul procesual d e stabilire a tim brajului devine nul; num ai Instanţa
co m petentă poate aprecia în m od valabil asupra cuantum ului tim brajului
datorat d e reclam ant, fiind unul dintre actele procesuale accesorii învestirii
sale.
în acelaşi sens s-a apreciat că, dacă se invocă e x c e p ţia d e n u lita te
a c e re rii d e c h e m a re în ju d e c a tă p e n tru n e tim b ra re , e x c e p ţia n e c o m -
p e te n ţe i ş i e x c e p ţia c o n e x ită ţii, se va solu ţio n a m ai întâi excepţia de
necom petenţă, apoi ce a privitoare la tim bra], ca una legată de învestirea
instanţei; d a că este adm isă, cererea va fi anulată, lăsând fără obiect ex-
ceptia conexităţii^^l
In legătură cu excepţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii,
având în vedere că aceasta vizează legala sesizare a instanţei şi consti-
D./V. Theohari, op, cit-, p. 474-475; G,C. Frentiu, D .-l. Bâldean. Noul Cod
p. 470-471.
M. Tâbârcă, Drept procesual civil, voi. I. Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2005,
p. 504-505, A se vedea şi M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 272-273.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 272-273.
tu ie plata serviciului ce urm ează a fi prestat de aceasta, s-a mai arătat^'^

că in slânţa se va pronunţa cu prioritate asupra sa fa ţă d e e x c e p ţia in a d -
m is ib ilită ţii d e c u rg â n d d in lip s a p ro c e d u rii p re a la b ile , e x c e p ţia lip s e i
c a p a c ită ţii p ro c e s u a le d e fo lo s in ţă s a u d e e x e rc iţiu , e x c e p ţia lip s e i
c a lită ţii p ro c e s u a le a c tiv e sa u p a s iv e , e x c e p ţia a u to rită ţii d e lu c ru
ju d e c a t, e x c e p ţia p re s c rip ţie i d r e p tu lu i la a c ţiu n e , e x c e p ţia lip s e i d e
in te re s etc.
50. 9) S e invocă concomitent^^^:
- excepţia n e tim b ră rii cererii principale;
- excepţia ta r d iv ită ţii cererii reconvenţionale;
- excepţia n e le g a le i c o m p u n e ri s a u c o n s titu ir i a in s ta n ţe i.
Pentru re g le m e n ta re a a n te rio a ră , argum entele m enţionate mai sus,
privitoare la necesitatea soluţionării mai întâi a excepţiei d e necom petenţă,
îşi pot găsi aplicare şl în acest caz. Instanţa trebuie să verifice c u p r io
rita te le g a la sa c o m p u n e re , şi nu excepţia netim brării, deoarece num ai
un com plet legal com pus sau constituit poate să se pronunţe asupra o ri
cărei chestiuni privitoare la litigiul cu care a fo st sesizată Instanţa. După
adm iterea sau respingerea excepţiei privitoare la alcătuirea com pletului,
va fi ana liza tă e x c e p ţia n e tim b ră rii c e re rii p rin c ip a le şi apoi e x c e p ţia
ta r d iv ită tii
* c e re rii re c o n v e n ţio
I n a le .
S oluţia preconizată în reglem entarea noului C od d e procedură civilă în
privinţa ordinii d e soluţionare a excepţiei de netim brare şi a excepţiei ne
legalei com puneri sau constituiri a instanţei este aceeaşi, prioritate având
cea de-a doua excepţie, pentru considerentul că o instanţă nelegal com
pusă sau co n stitu ită nu poate statua asupra niciunei problem e de drept^^l
A ceeaşi este soluţia şi în cazul invocării e x c e p ţie i n e tim b ră rii c ă ii d e
a ta c ş l ce a a le g a lită ţii c o n s titu ir ii c o m p le tu lu i d e ju d e c a tă . O astfel de
ipoteză poate fi întâlnită în situaţia în care partea interesată declară calea
de atac indicată în hotărârea atacată, alta decât cea legală, fără a tim bra
cererea d e declarare a căii de atac. S pre exem plu, îm potriva hotărârii
prim ei instanţe partea declară recurs, conform dispozitivului hotărârii ata
cate. C auza se în registrează la instanţa de control ju d icia r ca recurs, deşi
litigiul este susceptibil de apel. în tr-o astfel de situaţie, se im pune o recali
ficare a căii d e atac, cu consecinţe directe asupra com punerii com pletului
de ju decată. S -a a preciat că prioritară este excepţia legalei constituiri a
com pletului d e judecată^^l
C onstatăm în s ă că această opinie trebuie nuanţată şi în raport de
dispoziţiile art. 4 5 7 alin. (3) NCPC, potrivit cărora: „D acă instanţa respinge
ca inadm isibilă calea d e a ta c neprevăzută d e lege, exercitată d e partea
D.N. Theohari, op. cit., p. 474-475.

® M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 85-86; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.
Voi. II .-.,2 0 1 3 , p. 278-279.
^ D.N. Theohari, op. cil., p. 475.
G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod .... p. 471.
interesată în considerarea m e n ţiu n ii inexacte din cu p rin su l h o tă râ rii cu p ri

vire la calea d e atac, hotărârea p ro n u n ţa tă d e instanţa de co n tro i ju d ic ia r
va fi com unicată, din oficiu, tu tu ro r p ă rţilo r care a u lu a t p a rte la ju d e ca ta
în c a re s-a p ro n u n ţa t hotărârea atacată. D e la data co m u n ică rii începe să
curgă, dacă este cazul, term enul pe n tru exercitarea că ii de a ta c prevăzute
d e lege", şl ale art. 152 N CPC, conform că ro ra „C e re re a d e chem are în
ju d e c a tă s a u p e n tru exercitarea u n e i c ă i d e a ta c este va la b il făcută c h ia r
dacă po a rtă o denum ire g re ş ită \
C u a lte cuvinte, d u p ă părerea noastră, noul C od nu interzice recalili’
carea căii de atac greşit declarate d e parte, dar, d a că totuşi instanţa, In
loc să recalifice, respinge recursul ca inadm isibil, arătând că partea avea
d e sch isă d o a r calea apelului, acest lucru nu duce la pierderea dreptului
d e a face calea de atac corectă, în condiţiile de mai sus; or. în această
situaţie, practic, instanţa a procedat la respingerea excepţiei greşitei com
puneri a com pletului (în considerarea faptului că partea a declarat expres
recurs), ca z în care va trebui să discute aspectul tim brajului. ajungându-se
la situaţia în care partea achită ta xe le ju d icia re d e tim bru d e d o u ă ori
pentru aceeaşi cale d e atac (odată pentru recursul inadm isibil şi a doua
o a ră pentru apel), ce e a ce nu este echitabil; prin urm are, considerăm că
Instanţa trebuie să procedeze la recalificarea recursului ca apel, fa ţă de
dispoziţiile art. 152 N C PC (prin adm iterea excepţiei d e nelegală com pu
nere a com pletului) şi să se constituie apoi în com plet de apel, ca apoi să
discute excepţia de netim brare, d a că este cazul.
D octrina recentă'^' s-a exprim at în sensul că instanţa, în tr-o asem enea
situaţie. în c a re partea declară calea d e atac greşit indicată d e judecător
în dispozitiv, se va proceda (a punerea în dezbatere a calificării corecte
a căii de atac şi la Invocarea inadm isibllităţii căii d e atac greşit form ulate
d e parte, deoarece norm a com entată d ă expresie principiului că o cale
d e atac neprevăzută de lege este inadm isibilă, astfel că instanţa învestită
cu soluţionarea el nu va mai fi înd reptăţită să o convertească în tr-o cale
d e atac adm isibilă; se mai arată că drepturile părţilor nu sunt în vreun
fel prejudiciate, ci, dim potrivă, au posibilitatea şi răgazul de a-şl adapta
conduita procesuală la dispoziţiile legii. Se mai arată, d e asem enea, că
art. 152 N C PC presupune că doar partea a d enum it greşit calea d e atac.
în tim p ce hotărârea judecătorea scă a ta ca tă o indică corect, caz în care
instanţa o va califica potrivit d isp o ziţiilo r legale incidente, art. 457 NCPC
nefiind aplicabil.
A preciem şl noi că, în ipoteza în care hotărârea ju d e că to re a scă a ta
cată indică corect calea de atac şi d o a r partea greşeşte, art. 4 5 7 N C PC
nu este aplicabil, urm ând a se proceda fără problem e la corecta calificare
a căii d e atac.
C- Negrilă, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe

Nu înţelegem de ce însă, atunci când greşeala pârtii se suprapune

unei erori făcute d e instanţă, partea trebuie sancţionată cu respingerea
căii de atac ca inadm isibilă; apreciem că textul a fo st cre a t pentru a evita
vătă m area părţii, dacă se respinge, din eroare, calea de atac ca inadm i-
sibilă, d a r în niciun caz nu putem interpreta că textul instituie o interdicţie
de recalificare şi că o b lig ă la respingerea căii de atac ca inadm isibilă; de
asem enea, nu putem reţine nici că partea nu suferă niciun prejudiciu,
acesta constând in eventualul tim braj achitat de d o u ă ori (cum am expli
cat mai sus) şi ch ia r în pierderea d e tim p; să nu uităm că, potrivit noului
Cod, procedura ordonanţei preşedinţiale prevede apel, ia r nu recurs, şi
că o astfel d e situaţie, prin aplicarea strictă a art. 4 5 7 N CPC, a r d u ce la
întârzierea ju d e că rii căii d e atac fixate în tr-o procedură urgentă.
5 1 .1 0 ) Se invocă concomitent!^ h
- excepţia s tră m u tă rii pricinii;
- excepţia lr)c o m p a tib llltă ţil s a u a re c u z ă rii;
-e x c e p ţia n u lită ţii cererii principale, conform art. 133 C P C , respectiv
art. 196 NCPC.
T oate cele trei excepţii enum erate sunt excepţii d e procedură. Dintre
acestea, trebuie cercetată mai întâi e x c e p ţia s tră m u tă rii p r ic in ii (excep
ţia străm utării poate fi invocată atunci când, după adm iterea cererii de stră*
m utare, instanţa de la care a fo st străm utată pricina continuă să judece), şi
nu cea privitoare la legalitatea com punerii com pletului de judecată, pentru
că, analizând această excepţie, instanţa nu mai face o judecată, deoarece
nu ea este ce a care trebuie să aprecieze asupra străm utării, astfel încât
greşita ei com punere să afecteze legalitatea actului de procedură pe care
îl pronunţă- în cazul în care constată că s -a d ispus străm utarea, instanţa
nu pronunţă o hotărâre de declinare a com petenţei că tre noua instanţă,
pentru că o astfel de hotărâre se pronunţă dacă instanţa sesizată nu este
com petentă, iar, în acest caz. instanţa nu m ai poate continua ju d e ca ta nu
pentru că nu este com petentă, ci pentru că a intervenit incidentul proce
dural m enţionat. Prin încheiere, se va constata că s-a dispus străm utarea,
se va adm ite excepţia şi se va dispune trim iterea dosarului la instanţa la
care pricina fuse se străm utată.
în ipoteza în care se constată că instanţa care a fo st sesizată cu cere
rea d e străm utare nu a adm is-o, d u p ă respingerea excepţiei străm utării,
s e v a analiza le g a lita te a c o m p u n e rii c o m p le tu lu i şi ulterior se va verifica
c e re re a d e c h e m a re în judecată.
5 2 .1 1 ) Se invocă concomitent^^^:
- excepţia lipsei de c a lita te procesuală activă;
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 86*87; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II ...,2 0 1 3 , p. 279-280.
^ M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 87; Tăbârcă, Drept procesual civil.
Voi. II ..., 2013, p. 280: G.C. Freniiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 451; G.C. Frenfiu,
D .-L Băldear), Noul Cod .... p. 471.
- excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului;

- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclam antului.
P rim a excepţie analizată, conform criteriului prevăzut de art. 137
alin. (1) CPC, respectiv art. 2 4 8 alin. (1) N CPC, este excepţia de proce
d u ră privitoare la lipsa dovezii calităţii d e reprezentant, in cazul în care
se respinge această excepţie, urm ează a fi cercetată excepţia d e fond pri>
vitoare la lipsa de calitate procesuală, deoarece capacitatea procesuală
d e exerciţiu» care defineşte aptitudinea celui care are folosinţa dreptului
d e a sta în proces, este urm area firească a capacităţii d e folosinţă. Dacă
nu există dreptul, nu este de conceput nici exerciţiul lui. In cazul în care
S’ d a preciat că reclam antul are folosinţa dreptului şi. deci. calitate proce*
suală, va fi analizată excep ţia p rivito are la cap acitatea p rocesuală de
exerciţiu.
*
E xcepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant are prioritate şi în faţa
excep ţiei lipsei cap acităţii p rocesuale de fo lo sinţă. în cazul Invocării
concom itente a a ce sto r două excepţii.
5 3 .1 2 ) Se invocă concomitent^^^;
- excepţia au torităţii lucrului ju d e c a t {excepţie d e fond);
- excepţia litispen d en ţei (excepţie de procedură);
- excepţia perim ării cererii (excepţie de procedură).
S -a a preciat că instanţa trebuie să analizeze mai întâi excep ţia peri*
m ării, şi nu a litispendenţei. cu m otivarea că, d a că ordinea a r fi Inversată,
a r în se m n a să se reunească pricini care nu au răm as, fiecare dintre ele,
în nelucrare (sau nu au răm as în nelucrare în acelaşi tim p), astfel încât
sancţiunea perim ării să le afecteze în egală m ăsură. N um ai în situaţia
în care am bele litigii identice a u răm as în nelucrare la aceeaşi dată, s-ar
putea discuta mai întâi excepţia litispendenţei, pentru ca apoi perim area
să fie aplicată pricinilo r reunite.
în cazul in care se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile perim ării,
va fi cercetată excep ţia litispendenţei, în tru câ t autoritatea d e lucru ju d e
c a t priveşte to a te cererile între care există litispendenţă. De aceea este
d e preferat ca ele să fie m ai întâi reunite şi apoi să se discute auto ritatea
de lucru ju decat. Dacă s-a r analiza autoritatea d e lucru ju d e ca t înaintea
litispendenţei şi s-a r adm ite excepţia, a r mai răm âne de soluţionat cealaltă
pricină identică, iar părţile şi ch ia r instanţa, dacă a r trebui să le citeze, ar
fi nevoite să facă o cheltuială în plus.
în cazul în care s-a r invoca excep ţia co n exităţii, excep ţia litispen
denţei şi excep ţia perim ării cererii de ch em are în ju d ecată (toate
excepţii de procedură), ordinea a r fi urm ătoarea: excepţia perim ării; e x
ce p ţia litispendenţei şi excepţia conexităţii (astfel în câ t conexitatea să fie
M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 88; G.C. Frenfiu. D.-L. Băldean, Codul
P- 451; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 471.
apreciată în raport cu singura ce re re răm asă după adm iterea excepţiei

litispendenţei)!^^
5 4 .1 3 ) Se invocă concomltent^^^:
- excepţia lipsei de interes;
D intre cele trei excepţii d e fond (întrucâ t sunt în legătură cu exerci
ţiul dreptului la acţiune) excepţia care trebuie cercetată cu prioritate este
cea privitoare la calitatea p rocesuală activă, în tru câ t este necesar să se
determ ine mal întâi d a că reclam antul este titularul dreptului dedus ju d e
căţii şi apoi să se analizeze „calitatea dreptului'', respectiv dacă este sau
nu actual. C â t tim p interesul se cercetează prin raportare la un anum it
drept, tre buie sta b ilit cu prioritate dacă, atunci când dreptul este afectat
de un term en, la data sesizării instanţei term enul se îm plinise ori nu. Prin
urm are, dacă se respinge excepţia privind lipsa de calitate procesuală
activă, urm ează să se analizeze excep ţia prem aturităţii. D acă se res
pinge şi această excepţie, se va aprecia fo lo su l practic al reclam antului
pentru a ju stifica form ularea acţiunii.
5 5 .1 4 ) S e invocă concomitent^^^:
- excepţia lipsei cap acităţii procesuale de folosinţă;
- excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant.
în condiţiile în care singura excepţie d e procedură este cea referitoa
re la lipsa dovezii calităţii de reprezentant, a ceasta trebuie analizată
prim a, potrivit art. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 2 4 8 alin. (1) N CPC. în
cazul în care excepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant este respinsă,
va fi verificată excepţia privind lipsa capacităţii procesuale d e folosinţă,
pentru că, mat întâi> trebuie stabilit dacă dreptul există sau nu în patrim o
niul reclam antului şi abia apoi d a că este sau nu afectat de term en.
5 6 .1 5 ) Se invocă concomitent*^^:
- excepţia n ulităţii cererii principale;
- excepţia n ulităţii încheierii d e şedinţă;
- excepţia n ulităţii raportului de expertiză.
In condiţiile în care to a te excepţiile e num erate sunt de procedură, tre
buie determ inate efectele pe care le va produce adm iterea (or. astfel încât
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 280.

^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 88-89; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil.
Voi. I I 2013. p. 277-278; G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 451; G.C. Frenţiu,
D .-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 472.
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 89; Tăbârcâ, Drept procesual civil.
Voi. II ..., 2013, p. 281; G.C. Frenpu, O .-L Băldean. Codul .... p. 451; G.C. Frentiu,
D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 472.
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale p. 89*90; M Tăbârcâ, Drept procesual civil.
Voi. II ...,2 0 1 3 , p. 281.
să se determ ine şl ordinea de soluţionare. A stfel, va trebui soluţionată mai

întâi excep ţia p rivito are la cererea de ch em are în ju d ecată, deoarece
anularea cererii introductive d e instanţă nu m ai pune problem a exam inării
celorlalte excepţii. în situaţia în care în ch eierea de ş e d in ţă este anterioa
ră raportului d e exp ertiză şi a n u la re a ei a r atrage şi anularea a cte lo r ur
mătoare, conform art. 106 alin. (1) C P C , respectiv art. 179 alin. (3) NCPC,
inclusiv a raportului d e expertiză, atunci excep ţia p rivitoare la în ch eiere
trebuie cercetată îna intea celei privitoare la expertiză. Dacă în ch eierea
este ulterioară raportului d e expertiză sau cele două acte d e procedu
ră nu depind unul de celălalt, instanţa se poate pronunţa în orice ordine.
5 7 .1 6 ) Se Invocă concomitent^'^:
- excepţia in ad m isib ilităţii apelului sau recursului;
- excepţia nelegalei co m p un eri sau co nstitu iri a com pletului d e ju*
decată;
- excepţia lipsei procedurii d e citare.
Instanţa trebuie să verifice cu prioritate excep ţia d e procedură pri
vin d alcătu irea sa, în condiţiile în care num ai în tr-o com punere sau con-
stituire legală poate să se pronunţe asupra celorlalte excepţii. După solu-
ţionarea prim ei excepţii - fie în sensul adm iterii, fie în sensul respingerii - ,
va fi soluţionată problem a lip s e i procedurii d e citare, deoarece, potrivit
a ri. 8 5 CPC, respectiv art. 153 alin, (1) N CPC, judecătorul nu poate hotărî
asupra unei cereri decât d u p ă citarea sau înfăţişarea părţilor, afară num ai
d a că legea nu dispune altfel. Or, pentru cercetarea excepţiei privitoare
la fnadm isibilitatea căli d e atac, legiuitorul nu a stabilit derogări de la
regula citării.
5 8 .1 7 ) Se Invocă concomitent^^*:
- excepţia im un ităţii de jurisdicţie;
- excepţia depăşirii a trib u ţiilo r puterii judecătoreşti;
- excepţia de necom petenţă.
E xcepţia depăşirii a trib u ţiilo r puterii judecătoreşti este o excepţie de
fond, deoarece priveşte exerciţiul dreptului la acţiune la un anum e m om ent
legislativ. Nu poate fi prom ovată nicio acţiune prin care să se urm ărească
obţinerea unei hotărâri prin care să se încalce sfera de activitate a d ife ri
te lo r autorităti ale statului.
P rim a excepţie care va fi cercetată este ce a privitoare la co m p eten ţa
instanţei, fiind singura excepţie d e procedură. D acă se respinge această
excepţie, va fi analizată excep ţia depăşirii a trib u ţiilo r puterii ju d ecăto
reşti, întrucât num ai d a că se stabileşte că litigiul intră în sfera atribuţiilor
instanţelor judecătoreşti, se poate verifica ulterior dacă pârâtul beneficiază
o ri nu de im un itate d e jurisdicţie.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 90; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II .... 2013, p. 281-282.
M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale .... p. 90-91.
5 9 .1 8 ) Se invocă concom itent'^’:

- excepţia d e necom petenţă;
- excepţia p rescrip ţiei dreptului la acţiune:
- excepţia lipsei de calitate procesuală (activă sau pasivă).
Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excep ţiei d e procedura
a necom peten ţei. în m ăsura în care se respinge această excepţie, s-a
apreciat că trebuie analizată excepţia privitoare ia caiitatea procesuală.
A ceasta deoarece cursul p rescripţiei dreptului la acţiune poate suferi o
serie de m odificări (întrerupere, suspendare), iar aceste m odificări trebuie
analizate şi prin raportare la persoana îm potriva că re ia curge term enul de
prescripţie, deci o persoană care să a ib ă calitate procesuală.
6 0 .1 9 ) S e invocă concomitent'^^:
- excepţia inadm isibiiităţii;
- excepţia tardivităţii.
Se va analiza mai întâi excep ţia inadm isibiiităţii, în scopul determ i
nării cadrului procesual în care se v o r analiza celelalte excepţii, în situaţia
în care excepţia s-a r respinge. N um ai în acest caz se va analiza excepţia
tardivitătii.
*
61. 20) S e invocă concomitentf^^:
- excepţia nulităţii căii d e atac;
- excepţia tard ivităţii pro m o vării căii d e atac.
Prim a excepţie care se im pune a fi analizată este excepţia tardivi
tăţii prom ovării căii de atac, întrucât încălcarea term enului im perativ de
declarare a căii d e atac atrage decăderea părţii din dreptul de a o mai exer
cita, situaţie în care analiza celorlalte excepţii s-a r exclude. în cazul în care
această excepţie este respinsă, se analizează excepţia nulităţii căii d e atac.
6 2 .2 1 ) S e invocă concomitent*^^
- excepţia nulităţii recu rsu lui pentru nem otivare;
- excepţia inadm isibiiităţii recursului;
- excepţia de neconstituţionalitate.
D eoarece excepţia nulităţii recursului pentru nem otivare este una de
procedură, aceasta prim ează fa ţă de excepţia inadm isibiiităţii recursului,
care este una de fond. în acelaşi tim p, num ai în condiţiile în care instanţa
de control ju d icia r este legal sesizată cu o ce re re de recurs care înd epli
neşte toate condiţiile d e fond şi de form ă im perativ cerute de lege, poate
analiza dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată are sau nu legătură
cu fondul cauzei, d a că se im pune sau nu sesizarea C urţii C onstituţionale
cu soluţionarea excepţiei.
Idem, p. 91; G.C. Frenţiu. D.-L. Băldean. Noul Cod ..., p. 472.
G.C. Frenţiu, D^-L Băldean, C o d u l..., p. 452.
^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 472.
Ibidem.
63. 22) Se invocă concom itent:

- excepţia de tard ivita te a contestaţiei electorale;
- excepţia de n econ stitu ţion alitate a unor dispoziţii legale din legea
electorală.
S -a apreciat în practica judecătorea scă că, In esenţă, excepţia de ne-
constituţionalitate îm bracă caracterul norm elor cu privire la care se invocă
neconform itatea cu legea suprem ă. Dacă dispoziţiile legale atacate sunt
d e fond, atunci excepţia d e neconstituţionalitate, ca incident procedural,
trebuie soluţionată după soluţionarea excepţiilor de procedură invocate
în cauză. N um ai dacă norm a atacată ca fiind neconstitutională este de
procedură, respectiv este a ta ca t exact textul de lege care stă la baza in-
vocării unei excepţii de procedură, atunci excepţia d e neconstituţionalitate
trebuie să aibă prioritate.
64. 23) Se invocă concomitent'^^:
- excepţia lipsei d e interes;
- excepţia p rescripţiei d rep tu lu i m aterial la acţiune.
în condiţiile invocării concom itente a a ce sto r două excepţii d e fond,
prioritară este excep ţia lipsei de interes, în tru câ t se im pune stabilirea
mai întâi a folosului practic urm ărit d e reclam ant prin prom ovarea acţiunii.
N um ai dacă se respinge excepţia lipsei de interes, instanţa poate analiza
excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune.
65. 24) Se invocă concomitent'^*:
- excepţia p rescripţiei d rep tu lu i m aterial la acţiune;
- excepţia Inadm îsibilităţii cererii ca urm are a neîndepllnirii procedurii
concilierii directe prevăzute d e art. 7 2 0 ' alin. (1) CPC.
S -a apreciat că ordinea de soluţionare a ce lo r două excepţii, prin rapor
tare la efectele pe care le-ar produce fiecare dintre ele în cazul adm iterii
lor, respectiv a face d e prisos analiza celeilalte excepţii, im pune analizarea
cu prioritate a in ad m îsib ilităţii cererii. A ceastă ordine se im pune şi ca
urm are a interpretării dispoziţiilor art. 109 alin. (2) CPC, în lipsa îndeplinirii
unei proceduri prealabile, instanţa nefiind în m od legal înve stită cu cererea
şi neputând cerceta, deci, d a că în privinţa dreptului supus judecăţii a inter
ve n it sau nu prescripţia extinctivă. T rebuie avute în vedere şi m odificările
a d u se dispoziţiilor art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010, respectiv regle
m entarea în cadrul unui nou alin. (3) a im posibilităţii instanţei d e a invoca
din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, aceasta putând li realizată
num ai d e către pârât, prin întâm pinare, sub sancţiunea decăderii, prevede
re ce a fo st preluată din noua reglem entare a C odului de procedură civilă,
respectiv ce a din art. 193 aiin. (2) NCPC.
66. 25) Se invocă concomitent'^*:
- excepţia au torităţii d e lucru judecat;
•‘ 1 G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 472.

V. DătnăHă. C A . Angheiescu, V.H.D. Constantinescu, op, cit., p, 26-27.
tdem. p. 55; G.C. Frenţiu, D .-L Bâidean, Noul Cod ..., p. 473.
- excepţia p re s c r ip ţie i d re p tu lu i m a te ria l la a c ţiu n e .

S*a a preciat că excepţia autorităţii d e lucru ju d e ca t a r trebui analizată
a n te rio r excepţiei prescripţiei extinctive, deoarece, în cazul în care cea
dintâi ar fi adm isă, constatându-se că în tre părţi a m ai existat anterior
un litigiu cu acelaşi obiect şl aceeaşi cauză, a r deveni Inutilă cercetarea
incidenţei prescripţiei extinctive, care, în unele situaţii, poate presupune
şi necesitatea adm inistrării unor probe ce a r d u ce la m ărirea duratei de
soluţionare a litigiului.
în esenţă, scopul excepţiei autorităţii d e lucru ju d e ca t este acela d e a
se îm piedica declanşarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi şi cu privire
la acelaşi o b ie ct şi aceeaşi cauză; d a că se adm inistrează probe cu privire
la prescripţie, deja s-a declanşat un nou proces privind acelaşi raport
juridic, ceea ce încalcă însăşi esenţa autorităţii d e lucru judecat, ca etect
al hotărârii judecătoreşti irevocabile.
67. 26) Se invocă concomltent^^^:
- excepţia lipsei c a p a c ită ţii procesuale de folosinţă;
- excepţia lipsei c a lită ţii procesuale;
- excepţia p re s c r ip ţie i dreptului la acţiune.
C ea dintâi excepţie care trebuie cercetată este excepţia de fond, p e
rem ptorie şi absolută a lip s e i c a p a c ită ţii p ro c e s u a le d e fo lo s in ţă , apoi
e x c e p ţia lip s e i d e c a lita te p ro c e s u a lă . în raport cu e x c e p ţia p re s c rip ţie i
d re p tu lu i la a c ţiu n e , eventuale m odificări ale cursului prescripţiei trebuind
analizate prin raportare la persoana îm potriva căreia curge term enul de
prescripţie, persoană care să albă capacitate de folosinţă şi calitate pro
cesuală. N um ai în m ăsura în care se resping prim ele două excepţii poate
fi şi trebu ie analizată excepţia privitoare la prescripţia dreptului la acţiune.
- excepţia tardivităţii recursului;
- excepţia netim brării recursului.
Instanţa a reţinut ca p rio rita r aspectul privind tim brajul şi cum recuren
tul nu a fă cu t dovada îndeplinirii obligaţiei d e plată a taxe lor de tim bru până
la term enul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1997 (în prezent,
ale 0 -U .G . nr. 60/2013), recursul a fo st anulat ca netim brat.
î’ î G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 473.

® C-A, laşi, s. clv., min. şl fam., dec. nr. 6 d in 6 Ianuarie 2010, www.jurisprudenta.org.
Capitolul al ll-lea. Excepţiile
de procedură
S ecţiu n ea 1. E xcepţia d e n e c o m p e te n ţa
§1. N o ţiu n i g e n e ra le
69. C om petenţa reprezintă aptitudinea recunoscută d e lege unei in
sta n ţe judecătoreşti sau unui a lt organ cu activitate jurisdicţională de a
solu ţio n a o a num ită pricină.
C om petenţa se raportează la instanţa judecătorea scă sau la un alt
organ cu activitate jurisdicţională, ia r nu la judecători.
70. Aşa cum s-a arătat în doctrină'^', o prim ă clasificare a norm elor de
co m petenţă este aceea în norm e de c o m p e te n ţă g e n e ra lă şi norm e de
c o m p e te n ţă ju ris d ic ţio n a lă , d u p ă cum delim itarea se face prin raportare
la organe din sistem e d iferite ori la organe din cadrul aceluiaşi sistem .
C om petenţa jurisdicţională se clasifică în com petenţă m a te ria lă şi te*
rito ria lă , după cum delim itarea se face între instanţe judecătoreşti de grad
diferit sau între instanţe d e acelaşi grad.
C om petenţa teritorială se îm p a rte în trei categorii: com petenţa te rito
rială d e d re p t c o m u n , com petenţa teritorială â lte rn a tiv ă s a u fa c u lta tiv ă
şi com petenţa teritorială e x c lu s iv ă s a u e x c e p ţio n a lă .
71. O a doua clasificare a norm elor d e com petenţă, în funcţie de carac
terul lor. îm parte norm ele d e com petenţă în a b s o lu te şi re la tiv e .
Din coroborarea prevederilor art. 159 CPC cu art. 19 C P C (care îşi are
corespond e nt în art. 126 N CPC) a rezultat regula potrivit căreia com pe
te n ţa generală, com petenţa m aterială şi com petenţa teritorială exclusivă
au caracter absolut, ia r caracter relativ are num ai com petenţa teritorială în
pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia ca zu rilo r prevăzute d e art. 13-16
CPC.
72. D upă intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, a fost m odificat
art. 159 C P C după cum urm ează:
„(1 ) N ecom petenţa este d e o rd in e publică s a u privată. N ecom petenţa
este d e ordine pu b lică :
1. în ca z u l în că lcă rii co m p e te n te i generale, c â n d p ro c e s u l n u este de
com petenţa in sta n ţe lo r judecătoreşti;
2. în c a z u l încălcării co m p e te n ţe i m ateriale, c â n d p ro c e s u l este de
com petenţa u n e i instanţe d e a lt g ra d ;
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I. Ed. AII Beck,
I. E xcepţia d e necom petenţă 57
3. în ca z u l în că lcă rii co m p e te n ţe i teritoriale exclusive, c â n d p ro ce su l

este d e com petenţa u n e i a lte instanţe d e a c e la ş i g ra d ş i p ă rţile n u o p o t
înlătura.
(2) fn toate celelalte cazuri, necom petenţă este d e ordine p riva tă ”.
R eglem entarea reprezintă o preluare a clasificării norm elor d e com
petentă din doctrină, fiind cuprinsă şi în noul C od de procedură civilă, la
art. 129. Deşi strict procedural, m odificarea se aplica num ai proceselor
începute d u p ă intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nefiind o m odi
ficare de substantă, ci o legiferare a principiilor doctrinare aplicabile şi
conform C odului d e procedură civilă, aceasta era incidenţă şi proceselor
anterioare.
73. în re g le m e n ta re a a c tu a lă , re g u la s u s -m e n ţio n a tă s e m e n ţin e ,
în sensul că au c a ra c te r a b s o lu t com petenţa generală, com petenţa ma*
te ria lă şi com petenţa teritorială exclusivă, ia r c a ra c te r re la tiv num ai com
petenţa teritorială când se referă la litigii cu privire la bunuri, cu excepţia
cazurilor prevăzute d e art. 117-120 NCPC.
74. C o n s e c in ţe le p ra c tic e ale acestei a doua clasificări sunt urm ă-
toarele^î;
- norm ele de co m petenţă absolută sunt obligatorii a tâ t pentru părţi,
cât şi pentru instanţă;
- încă lca re a norm elor d e co m petenţă absolută poate fi invocată de
oricare dintre părţi, ch ia r şi d e către reclam antul care a sesizat instanţa
necom petentă, d e procuror sau de instanţă din oficiu;
- nesocotirea norm elor d e com petenţă relativă poate fi invocată numai
de pârât, deoarece aceste norm e sunt stabilite în favoarea sa, fiind sin
gurul în d re p t să aprecieze d a că este sau nu In interesul său să opună
n ecom petenţă relativă;
- a n te rio r Legii nr. 202/2010: necom petenţă absolută putea fi invo
cată oricând în cursul procesului, atât la ju d e ca ta în prim ă instanţă, cât
şi direct în apel sau în recurs; necom petenţă relativă putea fi invocată
num ai in lim in e litis, adică prin întâm pinare sau cel m ai târziu la prim a
zi d e înfăţişare, d a r fără să se fi intrat în cercetarea fondului. N einvoca-
rea necom petenţei relative în term en avea d re p t co nsecinţă decăderea
pârâtului din dreptul d e a mai invoca această încălcare a dispoziţiilor de
com petenţă relativă;
- d u p ă intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010: necom petenţă m ateri
ală şi teritorială d e ordine publică poate fi invocată la prim a zi d e înfăţişare
în fa ţa prim ei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra
fondului. N ecom petenţă d e ordine privată poate fi invocată doar d e către
pârât prin întâm pinare sau, când întâm pinarea nu este obligatorie, cel mai
târziu la prim a zi d e înfăţişare;
Idem, p. 6-7.
58___________________________________________ E xcepţiile de procedură
- în reglem entarea noului C od de procedură civilă, potrivit a ri. 130:

necom petenţa generală a in sta n te lcr judecătoreşti poate fi invocată de
părţi ori d e către ju d e că to r oricând, adică în o rice stare a pricinii, atât în
prim ă instanţă, c â t şi în apel sau în recurs; necom petenţa m aterială sau
ce a teritorială d e ordine publică poate fi invocată de părţi ori d e către ju
d e că to r la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate în faţa
prim ei instanţe; necom petenţa de ordine privată poate fi invocată num ai de
că tre pârât prin întâm pinare sau, când întâm pinarea nu este obligatorie,
cel mai târziu la prim ul term en de ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate
în fa ţa prim ei instanţe.
§2. P ro b le m e d e a p lic a re în tim p a le g ii p ro ce su a le c iv ile
2.1. Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010

75. C a problem ă d e aplicare a legii procesuale civile în tim p, dispoziţi
ile tranzitorii cuprinse in Legea nr. 202/2010 se com pletează cu prevede*
rile art. 725 CPC.
C onform dispoziţiilor a rt. XXII d in L e g e a n r. 202/2010, dispoziţiile
art. 20, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (5 '), art. 136, art. 158 alin. (3).
a ri. 159, art. 1 5 9 \ art. 281 art. 297 alin. (1), a ri. 3 0 4 pot. 3. ari. 312
alin. (6^), art. 315 alin. (3 ') şi ale art. 329-330’ CPC, cu m odificările şi com
pletările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin Legea nr. 202/2010, se
aplică num ai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul
legii, începute, respectiv form ulate d u p ă intrarea în vig o a re a acestei legi.
Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 2 5 noiem brie 2010.
fa ţă de prevederile art. XXVIII, care prevăd că această lege intră în vigoare
în 3 0 zile d e la data publicării în M onitorul O ficial (fiind publicată în M. Of.
nr. 714 din 2 6 octom brie 2010).
C alcularea term enului se face conform dispoziţiilor Legii nr. 24/2000
privind tehnica legislativă, iar nu conform dispoziţiilor art. 101 C P C (nefiind
un term en procedural, ci un term en d e d re p t constituţional) şi nici co n
form dispoziţiilor art. 1887-1889 C. civ. 1864, cum s-a sugerat (din acelaşi
m otiv, nefiind un term en d e d re p t m aterial civil).
76. A vând în vedere dispoziţiile ari. 7 2 5 CPC, sub aspectul c o m p e
te n ţe i in s ta n ţe i, dacă instanţa era com petentă în raport de norm a în v i
goare la data introducerii cererii (dată anterioară intrării în vigoare a Legii
nr. 202/2010), atunci instanţa răm âne com petentă. D acă aceasta nu era
însă co m petentă fa ţă d e regulile vechi d e procedură, se poate invoca n e
com petenţa în funcţie de norm a veche, însă declinarea se va face în raport
d e norm a nouă. Cu alte cuvinte, prem isa ca instanţa înve stită anterior
intrării în vigoare a m odificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 să răm ână
co m petentă este ca aceasta să fi fo st legal sesizată conform norm elor în
vigoare la data introducerii cererii de chem are în judecată.
De la a c e a s tă re g u lă a s u p ra v ie ţu irii le g ii v e c h i e x is tă în s ă o ex-
c e p ţie , expres introdusă prin Legea nr. 202/2010, respectiv prin ari. XIII.
potrivit că ru ia la art. 4 din Legea nr. 221/2009, d u p ă alin. (5) se introduce

un nou alineat, alin. (6), ou urm ătorul cuprins: „H otărârea pronuntată potri
vit alin. (4) este supusă recursului, care este de com petenţa curţii de apel” .
De asem enea, art. 5 alin. (2) se m odifică şi va avea urm ătorul cuprins:
„H otărârile judecătoreşti pronunţate în tem eiul prevederilor alin, (1) lit. a) şi
b) sunt supuse recursului, care este de com petenţa curţii de apel, şi sunt
puse în executare de M inisterul F inanţelor Publice, prin direcţiile generale
ale finanţelor publice judeţene, respectiv a m unicipiului Bucureşti” . Rezultă
că, în această situaţie, devine incidenţă regula reglem entată d e art. 725
alin. (3) CPC, potrivit cu care hotărârile pronunţate înainte de intrarea în
vigoare a legii noi răm ân supuse că ilo r d e atac şi term enelor prevăzute de
legea sub care au fo st pronunţate. A stfel. în raport de această dată - data
pronunţării sentinţei d a că sentinţa este anterioară datei d e 25.11.2010
(data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010), se aplică regulile d e califica
re a căii d e atac (apel sau recurs) în fun cţie de valoare sau d e existenţa
capătului d e cerere nepathm onial d e constatare a caracterului politic al
condam nării; d a că sentinţa este ulterioară datei d e 25.11.2010, indiferent
de valoare sau d e existenţa acestui capăt de cerere nepatrim onial, calea
de atac este recursul.
2.2. Aplicarea dispoziţiilor nouluî Cod de procedură civîlă
77. P otrivit art. 2 5 alin. (2) N CPC, procesele în curs d e ju d e ca tă la

data schim bării com petenţei instanţelor legal înve stite v o r continua să fie
judecate d e acele instanţe, potrivit legii sub care au început, acest articol
constituind o preluare a art. 725 alin. (2) teza I CPC (cu adăugarea m enţiu
nii că v o r f i ju d e c a te c o n fo rm le g ii s u b c a re a u în c e p u t, spre deosebire
de vechiul cod în care norm ele d e procedură erau de im ediată aplicare).
De exem plu, d a că ju d e ca ta unei cereri d e chem are în ju d e ca tă era, la
data introducerii acesteia, d e com petenţa în prim ă instanţă a ju d e că to ri
ei, iar, în cursul procesului, această com petenţă se m odifică în favoarea
tribunalului, judecătoria nu*şi va declina com petenţa, ci va continua să
soluţioneze cauza.
S pre deosebire de art. 725 alin. (2) te z a a ll-a C P C , noua reglem en
tare prevede că, în caz d e tr im ite r e s p re re ju d e c a re , d is p o z iţiile le g a le
p riv ito a re (a c o m p e te n ţă , în v ig o a re la d a ta c â n d a în c e p u t p ro c e s u l,
ră m â n a p lic a b ile , ia r nu dispoziţiile legii noi. De exem plu, dacă la data
înregistrării cererii de chem are în judecată, legea în vigoare stab ilea com
petenţa d e soluţionare în prim ă instanţă în fa vo a re a judecătoriei, iar, pe
parcursul judecării căii d e atac declarate îm potriva hotărârii pronunţate de
judecătorie, această com petenţă se m odifică în favoarea tribunalului, în
ipoteza adm iterii căii de atac cu trim iterea cauzei spre rejudecare, aceas
ta se va face către instanţa com petentă potrivit legii în vigoare la data
înregistrării cererii d e chem are în judecată, adică d e către judecătorie^'^
78. Alin. (3) al art. 2 5 N C PC reglem entează o situaţie particulară şi

d e excepţie, a ce e a în care instanţa iniţial în vestită e s te desfiinţată,
dosarele aflate în curs d e soluţionare pe rolul acestei instanţe urm ând a
fi trim is e din o ficiu instanţei co m p eten te, determ in ată potrivit legii
noi d e procedură, iar nu conform regulilor de com petenţă în vigoare la
d a ta sesizării instanţei desfiinţate. O perează, aşadar, principiul aplicării
im ediate a noilor norm e de procedură civilă. Dispoziţia im perativă cuprinsă
în alin. (3) al art. 25 vizează exclusiv a p licarea norm elor d e com petenţă^'l
§3. C om petenţa m aterială a instanţelor judecătoreşti

79. C om petenţa m aterială presupune d elim itarea în tre instanţe de
grad d ife rit şi este reglem entată d e norm e d e ordine publică, având un
caracter absolut.
80. In ceea ce priveşte reglem entarea noului C od de procedură
civilă, se reţine că, su b aspectul com petenţei m ateriale a instanţelor, ca
m odificare esenţială, dispare distincţia dintre litigiile com erciale şi cele
civile. Se păstrează concepţia tradiţională de stabilire a com petenţei m a
teriale în raport de: natura pricinii; valoarea obiectului cererii; organul em i-
te n t (în m ateria contenciosului adm inistrativ).
S ub aspectul obiectului co n cret al cererilor, nu există m odificări de
substanţă, prin enum erările cuprinse la art. 9 4 şi art. 95 N C PC fiind m en-
ţinute> în principiu, com petenţele m ateriale aplicabile şi anterior. Spre d e
osebire însă de reglem entarea anterioară, trib u n alu l d evin e instanţă de
drept com un în ceea c e priveşte ju d ecata în prim ă instanţă. Tribunalul
va Judeca ca instanţă de recurs num ai în cazurile prevăzute de lege şi va
soluţiona apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate d e judecătorii
în prim ă instanţă.
Din punct d e vedere al criteriului valorii pricinii:
- tribunalul devine instanţă cu plenitudine d e com petenţă pentru ju
decata d e prim ă instanţă, fa ţă d e prevederile art. 9 4 pct. 1 lit. j) NCPC;
- curţile de apel devin instanţe de com un în ceea ce priveşte judecarea
ap elu rilo r, iar
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca, ca regulă, recursuri.
Ju d ec ăto riile devin instanţe d e excep ţie în m aterie civilă, renun-
ţândU’ Se la principiul plenitudinii de com petenţă a acestora. A cestea par
a deveni, aşa cum se arată în doctrină^^^, „veritabile instanţe pentru m icile
creanţe” .
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d p . 37.

I. Leş, Competenţa în concepţia Proiectului Codului de procedură civilă, în Liber
Amicorum - Studii juridice în onoarea Prof. dr, Nicolae Popa, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2009, p. 66.
3.1. Competenţa materială a judecătoriei

81. în reglem entarea anterioară, potrivit prevederilor ari. 1 C P C , ante
rior m odificării aduse prin Legea nr. 202/2011, judecătoriile judecau: 1. în
prim ă instanţă, to a te procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege
în com petenţa a lto r instanţe; 2. plângerile îm potriva hotărârilor autorităţilor
adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale a lto r organe cu
astfel de activitate, în cazurile prevăzute d e lege; 3. în orice alte m aterii
date prin lege în com petenţa lor.
A stfel, judecătoria era instanţă de drept com un în ceea ce priveşte
ju d ecata de p rim ă instanţă.
Legea n r 202/2010 a m odificat art. 1 CPC, în sensul că a introdus
p c t 1 \ cu urm ătorul cuprins: judecătoriile judecă J n prim ă ş i ultim ă instan-
tăr p ro ce se le ş i ce re rile p rivir)d cre a riţe a v â n d ca o b ie ct p la ta unei sum e
d e b a n i d e p â n ă la 2 .0 0 0 le i ln c lu s i\/\
Cu privire la aceste m odificări, s-a sta b ilit în practică că suprim area
căilor de atac cu privire la cererile ?n pretenţii d e până la 2.000 lei inclusiv
nu se ap ilcă atu n ci când cererea d e plată a sum ei d e bani este a c c e
sorie unui cap ăt principal, cum a r fi cererea în reziliere, în rezoluţiune
sau în anularea unul act juridic.
O altă problem ă care s-a discu ta t în practică a fo st situaţia cererii
avân d ca o biect plata ch eltu ielilo r restan te la în treţin ere, fo rm ulată
d e aso ciaţia d e p roprietari, care so licită co n co m iten t şi evacu area
ch iriaşu lu i pentru neplata acesto r cote. într-o opinie, s-a statuat că
cererea în evacuare a r fi accesorie fa ţă d e pretenţia bănească, caz în
care hotărârea în întregul ei a r fi irevocabilă. O altă opinie a fo st aceea
că textul trebuie să fie de strictă interpretare şl nu poate fi extins nici prin
aplicarea principiului accesoriul urm ează principalul, astfel că prim ul capăt
de cerere va fi soluţionat irevocabil, ia r cel de-al doilea va avea calea de
atac prevăzută d e lege.
S untem d e acord cu cea de-a d o u a opinie, nefiind prim a situaţie în
care o hotărâre judecătorea scă beneficiază de un regim ju rid ic diferit sub
aspectul căilor de atac ce pot fi form ulate, atunci când sunt soluţionate mai
m ulte capete d e cerere. D a r considerăm că nu se poate reţine In argu
m entaţie că evacuarea este un capăt accesoriu, ci este to t un capăt prin
cipal (capătul accesoriu fiind cel care nu poate fi form ulat singur, neavând
existenţă de sine stătătoare, ci num ai îm preună cu capătul principal); or,
evacuarea poate fi un petit d e sine stă tă to r al unei cereri d e chem are
în judecată. Prin urm are, fiind o cerere cu două capete principale, este
norm al ca cele două capete să îşi urm eze regim ul ju rid ic pe care l-ar fi
avut d a că nu a r fi fo st form ulate îm preună, pentru că altfel s -a r ajunge la
suprim area artificială şi dependentă d e vo in ţa exclusivă a reclam antului
(care are interes să devină irevocabilă întreaga hotărâre) a unei căi de
atac, de care, altfel, partea adversă a r fi beneficiat.
în raport d e art. 725 alin. (1) CPC, textul este d e im e d ia tă a p ilc a re ,

fiind incident unei hotărâri pronuntate după intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010, ch ia r dacă ce re re a d e chem are în Judecată este anterioară
acestei date. D acă hotărârea este pronunţată a n te rio r datei d e intrare în
vigoare a legii noi, e a răm âne supusă recursului.
82. în re g le m e n ta re a a c tu a lă , regulile referitoare la com petenţa de
d re p t com un în ce e a ce priveşte ju d e ca ta în prim ă instanţă se m odifică
fundam ental aşa cum am arătat m ai sus. în sensul că. spre deosebire
d e com petenţa generală a tribunalelor, com petenţa ju d e că to riilo r este,
în prezent, lim itată la m ateriile expres prevăzute d e lege. Judecătoriile
v o r ju d e ca în prim ă instanţă num aî cererile enum erate lim itativ d e dispo-
ziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a)-j) N CPC, fă ră a s e d is tin g e d u p ă c u m
o b ie c tu l a c e s to ra e s te s a u n u e s te e v a lu a b il în b a n i. S -a retinut astfel^^^
o schim bare fundam entală d e concepţie în reglem entarea com petenţei
ratione m ateriaei în acest sens, nu în cazul tu tu ro r cererilor cu caracter
patrim onial com petenţa d e prim ă instanţă se determ ină în fun cţie d e cri
teriul valoric, legiuitorul prevăzând excepţii, în funcţie de obiectul cauzei.
83. A stfel, ju d e c ă to ria s o lu ţio n e a z ă , în p rim ă in s ta n ţă , cererile
date în com petenţa sa fie după natura litigiului - cele enum erate la pct. 1
lit. a)-i) d e la art. 9 4 alin. (1) N C PC - fie d u p ă va lo a re a obiectului c e re rii-
cele de la pct. 1 lit. A cestea sunt urm ătoarele:
1) c e re rile d a te d e C o d u l c iv il în c o m p e te n ţa in s ta n ţe i d e tu te lă
ş i d e fa m ilie , în a fa ră d e c a z u rile în c a re p rin le g e s e p re v e d e în m o d
e x p re s a ltfe l [a rt. 94 p c t. 1 lit. a) N C P C ]. A vând în vedere prevederile
a ri. 2 2 9 alin. (1) şi alin. (2) Irt. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C odul civil, precum şi art. 76 din
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
C odul de procedură civilă^^^, cererile form ulate după data intrării în vigoare
a noului C od civil, de com petenţa judecătoriei, ca instanţă de tutelă şi de
fam ilie, se soluţionează, până la m odificarea Legii nr. 304/2004 în sensul
reglem entării prin lege a organizării şi funcţionării instanţei d e tutelă, de
secţiile sau com pletele specializate pentru m inori şi fam ilie, înfiinţate în
conform itate cu a ri. 3 9 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
I'] A, Constanda. Unele considerdţii relative la valoarea obiectului cererii în

reglementarea actuală ş iîn contextul noului Cod de procedură civilă, în R.R.J. nr. 3/2011,
p. 243; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 158.
•2) A, Constanda, op. cil-, p. 273.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012, până la organizarea instanţelor de tutelă şi
familie, judecătoriile sau. după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori
şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi fam ilie, având competenţa stabilită
potrivit noului Cod civil, noului Cod de procedură civilă, acestei legi, precum şi reglemen
tărilor speciale în vigoare.
C ererile date d e noul C od civil in com petenţa instanţei d e tutelă şi de

ta m ilie suntf’ i:
- procedurile prevăzute de noul C od civil privind ocrotirea persoanei
liz ic e {din T itlul III al Cărţii I „D espre persoane”), potrivit art. 107 NCC;
de exem plu: num irea tutorelui, în lipsa unui tutore desem nat, înlocuirea
tutorelui, constituirea consiliului de fam ilie; m ăsuri legate d e exercitarea
tutelei, atât cu privire la persoana, cât şi la bunurile m inorului, precum :
stabilirea reşedinţei m inorului, inventarierea bunurilor; to a te procedurile
legate d e ocrotirea interzisului ju d e că to re sc şi de instituire a curatelei.
P otrivit art. 935 N CPC, cererea d e punere sub interdicţie judecătorească
a unei persoane se soluţionează d e instanţa d e tutelă, respectiv de jude-
cătorie, în tem eiuî ari. 114 alin. (1) N CPC. raportat la art. 9 4 pct. 1 lit. a)
N C PC şi la art. 106 alin. (2) NCC, care include interdicţia judecătorească
în cadrul m ăsurilor de ocrotire a persoanei majore;
- toate m ăsurile şi litigiile prevăzute în C artea a ll-a „D espre fa m ilie ” a
noului C od civil, potrivit art. 2 6 5 NCC; de exem plu: acţiunea în constata
rea nulităţii absolute sau în anularea căsătoriei; toate litigiile referitoare la
drepturile şi obligaţiile patrim oniale ale so ţilo r (C apitolul VI al C ărţii a ll*a
din C odul civil); divorţul şi litigii privitoare la efectele divorţului asupra ra
porturilor patrim oniale dintre soti (art. 385-395 N CC şi art. 914 NCPC)
şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii (art. 396-404 NCC); acţiunile
privind filiaţia; toate litigiile în legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti
şi cu obligaţia d e întreţinere;
- cererile d e ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale (Legea
nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea d re p tu rilo r copilului), altele
decât cele care sunt de com petenţa în prim ă instanţă a tribunalului [respec
tiv cererile referitoare la adopţie - art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004
privind procedura adopţiei, republicată; cauzele privind stabilirea m ăsurilor
de protecţie specială prevăzute d e Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
prom ovarea d re p tu rilo r copilului - art. 124 din Legea nr. 272/2004];
2) c e re rile re fe rito a re la în r e g is tră rile în re g is tre le d e s ta re c iv ilă ,
p o tr iv it le g ii [a rt. 9 4 p c t. 1 lit. b) N C P C ]. Este vorba despre ce re rile pre
văzute d e Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de sta re civilă, republi-
catăi^^, referitoare la: refuzul efectuării unei înregistrări de stare civilă, când
persoana interesată are dreptul d e a se siza judecătoria în raza căreia
dom iciliază (art. 9 din lege); înregistrarea tardivă a naşterii [art. 18 alin. (2)
din lege]; anularea, com pletarea sau m odificarea actelor de stare civilă şi a
m enţiunilor înscrise pe acestea [art. 5 7 alin. (2) şi (3) din lege]>^^; respectiv,
în funcţie d e aplicarea legii în tim p, d e noul C od civil, art. 9 9 alin. (3) şi
Pentru detalii, a se vedea A, Constanda. op. cit,, p. 274-275.

M. Of- nr. 339 din 18 mai 2012.
^ Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare
civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de com
petenta Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
(4) referitoare Id stabilirea ori contestarea stării civile a unei persoane şi

a ri. 100 privind anularea, com pletarea, m odificarea acte lor de stare civilă.
în cazul în care aceste cereri a u ca ra cte r accesoriu, sunt de com pe
te n ţa instanţei înve stite cu ce re re a principală, p otrivii art. 123 N CPC. De
exem plu, cererea privind încu viinţarea adopţiei şi m odificarea corespun
zătoare a actului d e sta re civilă este d e co m petenţa tribunalului!^^;
3) cererile avân d ca o biect ad m in istrarea clădirilo r cu m ai m ulte
etaje, ap artam en te sau spaţii aflate în pro prietatea exclusivă a unor
persoane d iferite, precu m şi cele privind rap o rtu rile ju rid ice stabilite
de aso ciaţiile d e proprietari cu alte p ersoane fizice sau persoane
ju rid ice, după c a z [art. 9 4 pct. 1 lit. c) N C P C ]. Este vorba despre două
categorii de cereri, respectiv:
- cererile având ca obiect adm inistrarea clădirilo r cu mai m ulte etaje,
apartam ente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane
diferitorul S unt vizate urm ătoarele raporturi juridice: cele stabilite între a so
ciaţia d e proprietari şi m em brii acesteia; cererile stabilite în tre asociaţia
d e proprietari şi organele acesteia; cererile form ulate d e asociaţia de pro
prietari îm potriva proprietarilor o ri cele form ulate de proprietari îm potriva
asociaţiei. în legătură cu drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de
proprietar în tr-o clădire cu mai m ulte apartam ente sau spaţii^^^;
- cererile privind raporturile juridice stabilite d e asociaţiile d e proprietari
cu alte persoane fizice sau juridice, respectiv cu tertii care nu sunt proprie
tarii apartam entelor sau sp a ţiilo r aflate în clădirile cu m ai m ulte etaje sau
apartam ente (furnizor de utilităţi, adm inistratori, bănci şi alţii asem enea).
T oate aceste cereri intră în com petenţa d e prim ă instanţă a ju d e că to
riei. indiferent de caracterul lor patrim onial sau nepatrim onial şi indiferent
d e va lo a re a obiectului litigiuluHî;
4) cererile d e evacu are [art. 94 pct. 1 lit. d ) N C P C ], indiferent d e v a
loarea obiectului cererii. Judecătoria este co m petentă indiferent d e cauza
evacuării, respectiv înce tarea contractului, lipsa titlului, neachitarea chi-
riei^^l
S u n t excluse cererile d e evacuare accesorii unei cereri în executarea,
anularea, constatarea nulităţii ori rezilierea unui contract de locaţiune, pre
darea bunului închiriat, în acest caz com petenţa fiind stabilită în funcţie
d e valoarea cererii patrim oniale, rezultată prin aplicarea art. 101 alin. (3)
Gh.-L. Zidsru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în noul

Cod de procedură civilă. Competenţa materială <l), în R.R.D.P. nr. 3/2011.
Raporturile juridice stabilite între asociaţiile de proprietari şi proprietarii spaţiilor
locuite, precum şi raporturile dintre aceştia în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe care
le au prin ocuparea spaţiilor respective sunt reglementate de Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (M. Of. nr. 490 din 23
iulie 2007).
Art. 646-666 NOC.
G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 160.
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 523.
N CPC. La o valoare d e până la 200.000 lei inclusiv, com petenţa de prim ă

instanţă aparţine judecătoriei, ia r peste această valoare, tribunalului.
In doctrină s-a apreciat că, atunci când tem eiul evacuării este neplata
chiriei, proprietarul trebuie să ceară şi rezilierea contractului d e închiriere,
în caz co n tra r evacuarea nefiind posibilă; în această situaţie evacuarea
are ca ra cte r accesoriu^'l
C ererea d e evacuare lo rm u la tă pe calea ordonanţei preşedinţiale
revine în com petenţa d e prim ă instanţă a judecătoriei, potrivit ari. 997
N CPC; la te l şi cererile lo rm u la te în tem eiul T itlului XI al C ărţii a V l-a
privind evacuarea din im obilele folosite sau ocupate fără drept, potrivit
art. 1035 NCPC;
5) ce rerile referitoare la zid u rile şî şan ţu rile com une, d istanţa
co n stru cţiilo r şi p lantaţiilor, dreptul d e trecere, precum şl la orice
servituti sau a lte lim itări a le dreptului d e p ro p rietate p revăzu te de
lege, stab ilite d e părţi ori in stitu ite pe cale ju d ecăto rească [art. 94
pct. 1 lit. e) N C P C ], indiferent d e valoarea obiectului cererii. Este vorba
despre cererile decurgând din raporturile de vecinătate, şi anum e: cererile
referitoare la zidurile şi şanţurile com une; cererile referitoare la distanţa
construcţiilor şi plantaţiilor; cererile referitoare la dreptul de trecere; cere
rile referitoare la orice a lte servituţi sau lim itări ale dreptului d e proprietate
(legale, convenţionale şi judiciare)^^*;
6) cererile p rivitoare la străm u tarea d e h otare şl cererile în grănl-
ţu ire [art. 9 4 pct. 1 lit. f) NCPC], indiferent de valoarea obiectului cererii.
S unt avute în vedere cererile prin care se valorifică obligaţia d e grăniţuire
consacrată de art. 560 NCC. Prin urm are, scopul acţiunii în grăniţuire
form ulate în tem eiul a ri. 560 N CC este determ inarea graniţei dintre cele
două terenuri, prin sem ne exterioare^^l S -a apreciat în doctrină că acţiunea
în străm utare de hotare are caracter principal atunci când reclam antul
susţine că hotarul m aterializat pe teren nu corespunde lim ite lo r reale (ne
contestate) ale proprietăţilor ce lo r două părţi şi solicită restabilirea am pla
sam entului co re ct al hotarului, pe lim ita de proprietate'*’^;
7 ) cererile p osesorii [art. 9 4 pct. 1 lit. g) NCPC]. P otrivit art. 1002
N CPC, cererile posesorii sunt adm isibile num ai în ca zu rile şi condiţiile
prevăzute d e C odul civil, respectiv ari. 949-952 şi art. 642 alin. (2).
C um ulul posesori ului cu petitoriul, care să atragă şi discuţii sub aspec
tul com petenţei m ateriale, nu este perm is. A ceasta deoarece, art. 1003
alin. (2) N CPC, stabilind reguli privitoare la ju d e ca ta cererii posesorii, pre
vede că sunt inadm isibile orice cereri prin care se solicită protecţia unui
Idem, p. 524.
® G.C. Frenţiu, D.-L. Băfdean, Noul Cod ..., p. 161; M. Tăbârcă, Drept procesual
civil. Voi. I .... 20’l 3 , p. 525.
^ Gh.’ L Zidaru, Competenţa materială în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 173.
G.C. Frenţiu, D .-L Băfdean, Noul Cod ..., p. 1 6 M 6 2 .
d re p t In legătură cu bunul în litigiu. Instanţa care ju d e că petitoriul poate

să d ispună însă şi asupra posesiei^'^;
8) cererile privind obligaţiile de a face sau d e a nu face neevalua
bile în bani, in diferent d e izvorul lor contractual sau extracontractual,
cu excepţia celo r date de lege în com petenţa altor instanţe [art. 94
pct. 1 lit. h) NCPC]. Excepţie fac cererile referitoare la obligaţiile d e a
face sau de a nu face neevaluabile în bani, cu privire la care este stabilită
expres com petenţa altor instanţe. Spre exem plu, cererile în contencios a d
m inistrativ şi fiscal, precum obligarea autorităţii publice la em iterea unui act
adm inistrativ, cererile din m ateria proprietăţii intelectuale, cererile privind
raporturi juridice d e m uncă, d e asigurări sociale, d e expropriere, privind
navigaţia civilă şi activitatea în porturi etc.. de com petenţa tribunalului, după
criteriul naturii cererii. Drept urm are, judecătoria este com petentă numai
d a că obligaţia de a face sau d e a nu face, neevaluabilă în bani, este în \e-
gătură cu un raport juridic civil sau între profesionişti^^l P e r a contrario, dacă
obligaţia este evaluabilă în bani, com petenţa m aterială se va determ ina în
funcţie d e criteriul valorii obiectului litigiului, respectiv valoarea arătată de
reclam ant [art. 9 8 alin. (1) N CPC], ia r atunci când cererile au ca obiect un
d re p t de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, după valoarea
im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fisca le (art. 104 NCPC);
Astfel, în ceea ce priveşte litigiile neevaluabile în bani, trebuie făcute
urm ătoarele distinctil.
- litigiile neevaluabile în bani, având ca obiect obligaţie de a face sau
d e a nu face, în tre neprofesionişti, sunt în com petenţa judecătoriilor;
- litigiile neevaluabile în bani, având ca obiect obligaţie de a face sau
d e a nu face, între profesionişti, sunt, după părerea noastră, de com pe
te n ţa judecătoriei, d e asem enea, cât tim p lit. h) nu d istinge după calitatea
părţilor;
- litigiile neevaluabile în bani, ce nu au ca obiect obligaţie de a face sau
d e a nu face, în tre profesionişti sau neprofesionişti, s u n t de com petenţa
tribunalului, fa ţă de prevederile art. 9 5 pct. 1 N C PC („toate cererile care nu
sunt date prin lege în com petenţa altor instanţe’*), dacă legea nu prevede
o altă com petenţă;
- cererile privind obligaţiile d e a face sau d e a nu face, neevaluabile
în bani, date d e lege în co m petenţa a lto r instanţe, în considerarea naturii
cererii, v o r fi d e com petenţa acelei instanţe indicate de legea specială;
9) cererile de îm p ărţeală ju d iciară, in diferent de valo are [art. 94
pct. 1 lit. I) N C P C ]. Este vorba d e cererile fo rm u la te pe cale principală.
In ipoteza în care cererea de îm părţeală judiciară are caracterul unei cereri
accesorii sau al unei cereri incidentale în proces, com petenţa se va d e
te rm in a d u p ă valoarea obiectului cererii principale, în raport cu dispoziţiile
art. 9 8 alin. (1) NCPC.
I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 527,

|2) Ibidem,
I. E xcepţia d e necom petenlă 67
C ererea privind partajul bun u rilo r co m u n e ale s o ţilo r revine în com

petenţa m ateriaiă a judecătoriei, în baza art. 9 4 pct. 1 lit. a) NCPC. în acest
sens, printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa
suprem ă a stabilit că, indiferent de valoarea m asei partajărilor, com pe-
te n ţa d e a soluţiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor com une
dobândite de soţi în tim pul căsătoriei revine judecătoriei, a tâ t în cazul în
care aceste cereri au fo st introduse concom itent cu acţiunea principală
de desfacere a căsătoriei, cât şi atunci când sunt form ulate separat. S-a
considerat că o cerere de partajare a b u n u rilo r com une întem eiată pe
dispoziţiile art. 3 6 C. fam . (corespunzător ari. 3 5 8 NCC) nu poate fi prim ită
d ecât ca o ce re re accesorie acţiunii principale d e divorţ, indiferent dacă a
fo st form ulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei,
fiind evident că soluţionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul com pe
tenţei m ateriale, în raport cu criteriul valoric, ci num ai ţinându-se seam a de
obiectul acţiunii principale, respectiv desfacerea căsătoriei. Pentru iden
tita te de raţiune, aceeaşi soluţie se im pune şi în cazul c e re rilo r form ulate
de soţi în tim pul căsătoriei pentru îm p ă rţire a b u n u rilo r com une‘^1
A ceastă com petenţă se m enţine ch ia r dacă bunul face obiect al unui
aport la societăţi, asociaţii sau fundaţii, conform art. 348 NCC, nefiind
vo rb a despre un litigiu între profesionişti^^l
în legătură cu partajul în m aterie d e m oştenire, în doctrină s-au e x
prim at m ai multe opinii. într-o opinie^^^, s-a apreciat că, în tru câ t norm a nu
distinge, această com petenţă aparţine judecătoriei şi în cazul cererilor de
îm părţe ală ju d icia ră în m aterie succesorală. D ispoziţiile art. 105 NCPC
referitoare la valoarea obiectului c e re rilo r în m aterie de m oştenire nu pot
fi considerate derogatorii de la regula prevăzută d e art. 9 4 pct. 1 lit. i)
N CPC. în tru câ t sunt form ulate generic. în tim p ce o derogare a r fi trebuit
reglem entată explicit în privinţa cererilor d e îm părţeală în această materie.
Din coroborarea norm elor în discuţie ar rezulta că su nt su pu se criteriului
valoric to ate cererile provenind dintr-o succesiune, cu excepţia celor
d e îm p ărţeală ju d iciară, care su nt d e co m p eten ţa în prim ă Instanţă a
ju d ecăto riei, in diferent de valoarea obiectului cererii.
în acelaşi sens^*’^ s-a reţinut, d e această dată cu privire la orice cerere
de îm părţeală, că, ch ia r dacă odată cu partajul se pune în discuţie şi sursa
coproprietăţii - de exem plu, se invocă nulitatea titlului de proprietate, se
contestă validitatea testam entului, se face o cerere de reducţiune sau de
raport etc. - ori în m aterie succesorală, se cere şi deschiderea succesiunii,
stabilirea m oştenitorilor, a co te lo r acestora şi a m asei succesorale, nu se
im pune distribuirea com petenţei în tre judecătorie şi tribunal, în fun cţie de
C.S.J.. Secţiile Unite, Dec. nr. VIII/2000, M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001;
G.C. Frenpu. D .-L Băldean. Noul C o d p . 163.
A. Constanda, op. cil., p. 277.
^ Ibidem.
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 528.
criteriul valorii acestor cereri. în tru câ t toate cererile m enliona te au drept

sco p lin a l partajul, v o r face corp com un cu acesta şi v o r fi ju d ecate în
prim ă instanţă la Judecătorie.
într*o altă opinie^î, pornind d e la prevederile art. 105 NCPC, conform
că ro ra în m aterie d e m oştenire com petenţa după va lo a re se determ ină
fără a se scădea sarcinile sau datoriile m oştenirii, s>a concluzionat că, în
ipoteza m oştenirii, legiuitorul a dorit stabilirea com petenţei m ateriale în
fun cţie de valoarea obiectului cererii, şi anum e valoarea cererii principale.
Nu putem porni de la scopul final, afirm ând că, indiferent d e cererile form u
late, reclam antul urm ăreşte sistarea stării d e indiviziune, astfel că aceasta
a r constitui cererea principală. Nu întotdeauna sistarea stării de indiviziune
constituie ce re re a principală, existând situaţii în care m odalitatea sistării
indiviziunii depinde d e o altă cerere, care, în baza ari. 3 0 alin. (4) NCPC,
devine principală. Spre exem plu, în situaţia în care se solicită anularea
unui certificat d e m oştenitor sau reducţiunea unul testam ent, asem enea
cereri au caracter principal, d e m odul lo r d e rezolvare depinzând sistarea
stării d e indiviziune;
10) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare d e până la 200.000
lei inclusiv, in diferent de calitatea p ărţilo r, p ro fesionişti sau neprofe-
slonişti [art. 94 pot. 1 llt. j) N C P C ]. P e r a contraria, cererile patrim oniale
al că ro r obiect are o valoare de peste 200.000 lei revin în com petenţa de
prim ă instanţă a tribunalului.
S -a reţinut opinia^^) conform căreia au caracter patrim onial atât ce
rerile ce au ca obiect plata unei sum e d e bani sau obţinerea altei valori
econom ice, cât şi cererile care nu tind la obţinerea unei astfel de valori,
d a r decurg dintr-un raport ju rid ic cu caracter patrim onial. A şadar, criteriile
determ inante su b acest aspect sunt caracterul patrim onial al raportului
ju rid ic şi finalitatea patrim onială a cererii.
S unt cereri evaluabile în bani, de exemplu^^^: cererea prin care recla
m antul solicită obligarea pârâtului să-i întocm ească act de vânzare ori
ce re re a prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de
a c t d e vânzare sau de contract; ce re re a d e raport al donaţiilor; ce re re a de
reducţiune testam entară; cererea în co nstatarea existenţei sau inexisten
ţe i unui drept privitor la bunuri evaluabile în banH^^; cererea în constatarea
sim ulaţiei unui act privitor la bunuri evaluabile în bani; ce re re a în regres
şl în revocare; ce re re a în nulitatea (anularea) unui act ju rid ic care are ca
G.C, Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 163,

G h.-L Zidaru, Competenta materială ..., în R.R D.P. nr. 3/2011. p. 178.
M. Tăbârcâ, Drept procesuaf civil. Voi. I ..., 2013» p. 534*536.
Potrivii Deciziei nr. 32/2008 (M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008) a înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Secţiile Unite, cererile în materie civilă şi comercială
având ca obiect constatarea existenţei ori inexistenţei unui drept patrimonial, constata
rea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patri
moniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind
restabilirea situatiei anterioare.
obiect un drept subiectiv cu conţinut patrim onial; cererea privind rezoluţi-

unea unui contract sau a nlecontract d e vânzare, d e iocaţiune, donaţie etc.
Se observă, fa ţă d e reglem entarea anterioară, m odificarea criteriului
valoric, în sensul că se dau în com petenţa judecătoriei cererile evaluabile
în bani până la 200.000 Iei inclusiv, ceea ce va atrage o creştere a com pe
ten ţei m ateriale a tribunalelor, în dauna judecătoriilor. Noul C od a urm ărit
tranşarea lim itei d e com petenţă va lo rică între judecătorii şi tribunale, in
diferent dacă este vorba despre litigii între profesionişti sau neprofesio-
nişti (indiferent dacă este vo rb a despre litigii civile sau litigii com erciale,
conform clasificării anterioare). A stfel, ceea ce va interesa în prim ul rând
pentru stabilirea com petenţei m ateriale, judecătorie sau tribunal, în cazul
unei cereri evaluabile în bani, va fi valoarea obiectului litigiului, ia r nu
calitatea părţilor.
84. H otărârile pronunţate de ju d e că to rii în prim ă instanţă, prevăzute
de art. 9 4 pot. 1 lit. a)-j) N CPC, sunt supuse num ai apelului la tribunal,
ia r hotărârile pronuntate d e tribunal în apel sunt definitive, potrivit art. 634
alin. (1) p o t-4 NCPC.
85. în ce e a ce priveşte co ntro lu l de leg alitate al h otărârilo r a u to ri
tă ţilo r ad m in istraţiei publice cu activitate ju risd icţio n ală şi ale altor
org an e cu astfel de activitate (art. 94 pct. 3 NCPC), fa ţă d e reglem enta
rea anterioară (ari. 1 pct. 2 C PC ), se rem arcă d o a r o m odificare form ală, în
sensul că este generic indicat cadrul procesual ai controlului judecătoresc,
al unei căi de atac, în loc de a se preciza că ju d e că to ria soluţionează
„plângerile” îm potriva hotărârilor a ce sto r organe. A ce st control intervine
num ai dacă este expres prevăzut d e lege^'l Jud e că to ria pronunţă o ho
tă râ re definitivă-
86. Potrivit art. 94 pct. 4 N CPC, judecătoriile ju d e că şi orice alte cereri
d ate prin lege în co m p eten ţa lor» fie norm e speciale din noul C od de
procedură civilă, c â t şi din a lte acte norm ative. Pentru anum ite judecătorii
este stabilită o co m p eten ţă exclusivă, cum a r fi Judecătoria S ectorului 1
B ucureşti, care soluţionează cererile referitoare la anularea, m odificarea
sau com pletarea acte lor de stare civilă sau m enţiunilo r înscrise p e aces
tea, în cazul în care cererea este făcută de un cetăţean străin ori d e un
cetăţean rom ân cu dom iciliul în străinătate, conform art. 5 7 alin. (3) din
Legea nr. 119/1996, republicată; cererile form ulate în procese de drept
A Constanda, op. c it. p. 278. Aşa cum s-a arătat în doctrina anterioară noului
Cod, referitor la dispoziţiile ari. 1 pct. 2 CPC, noţiunile de .plângere” şi de .hotărâre"
primesc o accepţiune mai largă, în sensul că noţiunea de „plângere” se referă la orice
cale de atac împotriva hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţională din afara siste
mului instanţelor judecătoreşti, iar noţiunea de „hotărâre” include toate actele ce provin
de la organele din afara sistem ului judecătoresc şi asupra cărora judecătoria exercită
un control judecătoresc, pronunţând o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de apel. Se
deosebeşte controlul judecătoresc astfel definit de controlul Judiciar, care este realizat
numai asupra hotărârilor judecătoreşti. în cadrul căilor de atac.
privat cu elem ente d e extraneitate, d e com petenţa instanţelor rom âne,

în situaţiile în care nu poate fi identificată instanţa com petentă să judece
cauza, conform a ri. 1071 alin. (2) NCPC.
3.2. Competenţa materială a tribunalului

87. Pentru p ro c e s e le în c e p u te în a in te d e d a ta d e 15 fe b ru a rie 2013,
tribunalul este in s ta n ţă d e d re p t c o m u n în ce e a c e p riv e ş te ju d e c a ta
a p e lu r ilo r şi instanţă d e excepţie în ce e a ce priveşte judecarea în prim ă
instanţă şi în recurs.
88. Pentru p ro c e s e le în c e p u te d u p ă d a ta d e 15 fe b ru a rie 2013,
ca noutate se reţine fap tul că, în ce e a ce priveşte ju d e c a ta în p rim ă in
s ta n ţă , tribunalul devine in s ta n ţă d e d re p t c o m u n pentru orice cerere
care nu este dată d e lege în co m petenţa altei instanţe, nefiind necesară o
prevedere specială în acest sens.
A ceastă com petenţă rezultă din prevederile art. 95 pct. 1 N CPC, care
stabileşte şi c o m p e te n ţa g e n e ra lă a tribunalului, deoarece exclude din
co m petenţa sa cererile date prin lege în „com petenţa a lto r instanţe”, fiind
vorba nu num ai d e alte instanţe judecătoreşti, care sunt m enţionate de
ari. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. ci şi de orice alte organe cu a ctivi
ta te jurisdicţională^'l
C om petenţa tribunalului în prim ă instanţă se determ ină în fun cţie de^^^:
1) c r ite r iu l v a lo ric ;
2) lip s a u n e i d is p o z iţii le g a le p rin c a re o c e re re să fie a tr ib u ită în
c o m p e te n ţa u n e i a n u m ite in s ta n ţe .
89. A stfel, tribunalul va ju d e ca în prim ă instanţă:
- cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent
d e calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, cu excepţia celor
date în com petenţa ju d e că to riilo r potrivit art. 9 4 pct. 1 lit. a)-i) NCPC;
- c e r e r ile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesio
nişti sau neprofesionişti. în afară d e cele date în com petenţa altor instanţe;
- cererile evaluabile sau neevaluabile în bani, indiferent de calitatea
părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, în baza unor norm e speciale, fie
din noul C od de procedură civilă, fie din alte acte norm ative.
în raport d e m a te ria vizată, exem plificativ este vorba despre:
- cereri privind navigaţia civilă şl activitatea în porturi;
- cereri în m aterie de contencios adm inistrativ şi fiscal, şi anum e litigi’
ile privind actele adm inistrative em ise sau încheiate d e autorităţile publice
locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi im pozite, contribuţii,
datorii vam ale, precum şi accesorii ale acestora d e până la 1.000.000 de
lei [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004];
- cereri în m aterie de conflicte de m uncă şi de asigurări sociale, astfel
cum este determ inată această cate gorie de litigii prin dispoziţiile C odului
l'M - Constanda, op. cit., p. 279-280.

Pentru detalii, M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p, 546.
m uncii, ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social, ale Legii nr. 263/2010
privind sistem ul unitar d e pensii publice, precum şi prin cele cuprinse în
legi speciale (spre exem plu, O .U .G . nr. 96/2003 privind protecţia m aterni
tăţii la locurile d e m uncă, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse
în tre fem ei şi bărbaţi, republicată); în prezent, potrivit art. 201 alin. (1) din
Legea nr. 62/2011, în fo rm a m odificată prin Legea nr. 76/2012: „T ribuna
lul şi curtea d e apel soluţionează cererea (privind înce tarea grevei, n.n.)
sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea
conflictelor colective de m uncă’', iar potrivit art. 208 şi art. 2 1 0 din Legea
nr. 62/2011. în form a m odificată prin Legea nr. 2/2013: „C onflictele indi
viduale de m uncă se soluţionează în prim ă instanţă d e către trib u n a r;
„C ererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale d e m uncă se
adresează tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are dom iciliul sau locul
de m uncă reclam antul".
- cererile în m aterie salarlală form ulate d e personalul din sistem ul
justiţiei;
- cereri în m aterie d e expropriere. în tem eiul Legii nr. 33/1994, re
publicată, privind exproprierea pentru ca u ză d e utilitate publică, al Legii
nr. 255/2010 privind expropriere a pentru cauză d e utilitate publică, nece
sară realizării unor obiective d e interes naţional, judeţean şi local;
- cererile în m ateria adopţiei, în tem eiul art. 7 4 alin. (3) al Legii
nr. 273/2004. republicată;
- cererile form ulate în condiţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi
prom ovarea d re p tu rilo r copilului;
- cererile în m ateria recunoaşterii şi executării hotărârilor străine
(a ri. 1098 şi ari. 1102 NCPC);
- ce re rile privind m odificarea co ntractelor aflate în curs d e executare,
prin elim inarea cla u ze lo r abuzive din contractele d e adeziune [art. 8 şi
art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele
încheiate între profesionişti şi consum atori];
- cereri privind declararea ju d e că to re a scă a m orţii sau anularea unei
asem enea hotărâri;
- cereri privind luarea m ăsurilor necesare pentru a îm piedica sau a
fa c e să înceteze orice atingere ilicită adusă Integrităţii corpului uman,
precum şi pentru a dispune repararea d a u n e lo r m ateriale şi m orale su
ferite;
- cereri privitoare la apă ra re a d re p tu rilo r nepatrim oniale;
- cererile privind repararea pagubei m ateriale sau a daunei m orale în
cazul condam nării p e nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în
m od nelegaf;
- cereri form ulate de către procuror pentru desfiinţarea totală sau par
ţia lă a unui în scris falsificat.
O discuţie aprinsă în doctrină, cu începuturi d e soluţii contradictorii, a
n ăscut întrebarea care este instanţa co m petentă să soluţioneze litig iile
în m a te ria d re p tu rilo r d e p ro p rie ta te in te le c tu a lă .
Astfel, legile speciale care ia c trim itere la com petenţa din C odul de
procedură civilă şi nu prevăd o norm ă specială trebuie înţelese, pentru
acţiunile introduse d u p ă data de 15 februarie 2013, ca făcâ nd trim itere la
noul C od de procedură civilă. Or, actualul cod nu mai prevede com petenţa
specială a tribunalului în m aterie de proprietate intelectuală, din co nside
rente care scapă unei raţiuni aparente, astfel că o acţiun e în contraface-
re n eevalu ab ilă în bani (o b lig aţie de a fa c e sau d e a nu fa c e ) sau cu
o valoare d e până în 200.000 lei in clusiv se înca drează în dispoziţiile
art. 94 lit. h) sau respectiv lit. j) NCPC, fără a exista o posibilitate reală de
a se înlătura această aplicabilitate. N um ai acţiunile în contrafacere care
au o valoare ce depăşeşte criteriul d e 200.000 lei ajung să fie judecate,
potrivit noului C od, de tribunal, a şa cum se întâm pla potrivit reglem entării
anterioare.
Prin urm are, conform reglem entării actuale, literalm ente interpretată,
acţiunea în contrafacere intră în co m petenţa judecătoriei, în baza norm ei
speciale sau a tribunalului, ca instanţă d e drept com un, în ceea ce priveşte
ju d e ca ta de prim ă instanţă.
A ceastă dualitate de reglem entare nu face decât să dilueze speciali*
zarea instanţelor şi nu este în favoarea unei practici unitare.
C u toate acestea, nu putem fi de acord cu o interpretare mai generoa-
să, propusă de unii autori, care a r duce la m enţinerea de p la n o a com pe
ten ţei tribunalului în prim ă instanţă, deoarece norm ele d e com petenţă
m aterială sunt de ordine publică; nu există un argum ent procedural de
te xt care să perm ită respingerea excepţiei d e necom petenţă a judecătoriei
în ipotezele sus-m enţionate, sim plul „bun sim ţ” ju rid ic neputând d u ce la
încă lca re a unei norm e exprese im perative.
90. Ca instanţă de a p e l tribunalul judecă apelurile declarate îm p o
triva hotărârilor pronunţate de ju d e că to rii în prim ă instanţă (art. 95 pct. 2
N C P C ). şi anum e hotărârile pronunţate în cererile prevăzute d e art. 94
pct. 1 lit. a)-j) N CPC, precum şi în alte cereri date în com petenţa judecă
toriei, prin norm e speciale, şi care sunt susceptibile d e a fi atacate cu apel
(spre exem plu, hotărâri pronunţate d e ju d e că to rie ca instanţă d e execu
tare). H otărârile prevăzute d e ari, 9 4 pct. 1 sunt supuse num ai apelului,
potrivit art. 483 alin. (2) N CPC, ia r h o tărârile p ro n u n ţate de trib un al în
ap el su nt d efin itive şl co n stitu ie titlu rî execu to rii, în sensul art. 634
pct. 4 NCPO^J.
R ezultă că tribunalul are com petenţă, ca instanţă de apel, d a că sunt
îndeplinite cum ulativ două condiţii^^^:
- judecătoria a pronunţat o hotărâre în prim ă instanţă; şi
- nu există un te xt d e lege care să prevadă că hotărârea pronunţată
în prim ă instanţă este dată fără drept de apel ori este susceptibilă num ai
d e recurs.
G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. Noul Cod ..., p. 174.

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013. p. 567.
91. Ca instanţă de recurs, tribunalul ju d e că num ai recursurile în ca

zurile anum e prevăzute d e lege (art. 95 pct. 3 NCPC), cum a r fi recursurile
exercitate îm potriva încheierii de suspendare; hotărârii de renunţare la ju
decată şi la dreptul pretins; hotărârii de perim are; hotărârii care consfinţeş-
te tranzacţia părţilor, atunci când acestea sunt pronunţate de judecătorie.
De asem enea, tribunalul judecă recursurile date în com petenţa sa prin
legi speciale, cum a r fi recursul îm potriva hotărârilor judecătoriei date în
aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în R om ânia; în m ateria Legii
nr. 47/1992 privind organizarea şi fun cţionarea C urţii C onstituţionale.
92. A şa cum am arătat mai sus. în tem eiu l uno r norm e speciale, fie
din noul C od de procedură civilă, fie din a lte acte norm ative, tribunalele
judecă şi orice alte cereri date prin lege în com petenţa lo r (în prim ă instan
ţă sau, d u p ă caz, într-o cale de atac), potrivit art. 95 pct. 4 NCPC. Este
vo rb a despre o co m p eten ţa m aterială exclusivă.
Cu titlu exem plificativ, alături d e unele dintre cererile m enţionate la
com petenţa în prim ă instanţă a tribunalului, am intim :
- cererile şi căile de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 a societă
ţilor, d e com petenţa instanţelor judecătoreşti, care se soluţionează d e tri
bunalul în a cărui circum scripţie îşi are societatea sediul principal (art. 63
din Legea nr. 31/1990, republicată);
- to a te procedurile prevăzute d e Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8 din lege. care sunt de
com petenţa tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul.
Dacă în cadrul tribunalului a fo st creată o secţie specială de insolvenţă sau
un com plet specializat d e insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine com
petenţa pentru derularea procedurilor prevăzute d e această lege [art. 6
alin. (1) din Legea nr. 85/2006];
- acţiunile form ulate în tem eiul Legii nr. 10/2001 privind regim ul juridic
al unor im obile preluate în m od abuziv în perioada 6 m artie 1945 - 22 d e
cem brie 1989, republicată etc.
P rin norm e speciale, com petenţa d e soluţionare a a n u m ito r cauze
aparţine T rib u n alu lu i B ucureşti, în prim ă instanţă, în prim ă şi ultim ă in*
stanţă sau, d u p ă caz, în calea d e atac specifică m ateriei respective (de
exem plu, în m ateria brevetelor de invenţii indicate în Legea nr. 64/1991,
a m ărcilor şi a indicaţiilor geografice conform Legii nr. 84/1998; în m aterie
de adopţie).
3.3. Competenţa materială a curţii de apel

93. Pentru procesele în cep u te înainte de data de 15 feb ru arie 2013,
curţile de apel sunt instanţe d e excepţie în privinţa judecării apelurilor,
având în vedere că tribunalele sunt instanţe de excepţie în ceea ce priveŞ’
te ju d e ca ta în prim ă instanţă. în condiţiile în care tribunalele sunt instanţe
de apel d e drept com un, înseam nă că instanţele de recurs de drept
com un sunt curţile d e apel.
94. Prin L e g e a n r. 202/2010, curţile de apel au devenit instanţe de

recurs pentru urm ătoarele cereri:
1) în ce e a ce priveşte cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate
prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, acestea sunt d e com pe-
te n ta tribunalului, conform ari, 2 pct. 1 lit. h) CPC, indiferent d e valoarea
sum ei solicitate cu titlu de despăgubiri. A vând in vedere redactarea dată
art. 282^ CPC prin Legea nr. 202/2010, hotărârile date d e tribunal în prim ă
instanţă cu privire la cererile din această categorie v o r fi supuse d o a r re-
cursului la curtea d e apel, indiferent d e valoarea pretenţiilor;
2) în cazul cererilor având ca o b ie ct constatarea caracterului politic al
condam nării în tem eiul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 privind con*
dam nările cu caracter politic şi m ăsurile adm inistrative asim ilate acestora,
hotărârea dată în prim ă instanţă d e tribunal este supusă d o a r recursului
la curtea de apel;
3) de asem enea, hotărârile pronunţate în cererile d e acordare a despă
g ubirilor şi d e repunere în drepturi form ulate în tem eiul art. 5 alin. (1) liL a)
şi b) din Legea nr. 221/2009, care sunt de com petenţa în prim ă instanţă a
tribunalului, sunt supuse recursului la curtea de apel;
4) potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia
sau, d u p ă caz. dispoziţia m otivată d e respingere a notificării sau a cere-
rii d e restituire în natură poate fi a ta ca tă de persoana care se pretinde
înd reptăţită la secţia civilă a tribunalului In a cărui circum scripţie se află
sediul unităţii deţinătoare sau, d u p ă caz, al entităţii învestite cu soluţi-
onarea notificării, în term en de 30 d e zile de la com unicare, hotărârea
tribunalului fiind supusă recursului, care este de com petenţa curţii de apel.
potrivit art. 96 pct. 1 NCPC, curţile d e apel judecă, în p rim ă in s ta n ţă ,
c e re rile în m a te rie d e c o n te n c io s a d m in is tra tiv ş i fis c a l, p o tr iv it le g ii
s p e c ia le .
Este vorba despre litigiile privind actele adm inistrative em ise sau în
cheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe
şi im pozite, contribuţii, datorii vam ale, precum şi accesorii ale acestora
mai m ari de 1.000.000 d e lei, care se soluţionează în fond de secţiile de
contencios adm inistrativ şi fisca l ale curţilor d e apel. d a că prin lege orga
nică specială nu se prevede altfel [art. 10 alin. (1) te z a a ll-a din Legea
nr. 554/2004].
Se retine că textul m odificat nu va duce la o interpretare d iferită de
ce a d e până acum cu privire la m odul d e aplicare a ce lo r d o u ă criterii,
va lo ric şi ierarhic.
A stfel, acest te xt d e lege instituie două criterii alternative, d a r care
se aplică în d o u ă situaţii diferite: c r ite r iu l v a lo r ic în ce e a ce priveşte
litigiile referitoare la taxe şi im pozite, contribuţii, datorii vam ale, precum
şl accesorii ale acestora; c r ite r iu l o rg a n u lu i e m ite n t în ceea ce priveşte
restul litigiilor privind actele adm inistrative. A stfel, pentru litigiile privind
actele adm inistrative em ise sau înch eiate d e autohtăţiie pubiice iocale
sau judeţene, precum şi pentru ceie releritoâre ia taxe şi im pozite, co n
tribuţii, datorii vam ale şi accesorii ale acestora, de până la 1.000.000 lei,
instanţa d e fond com petentă m aterial este tribunalul; pentru cauzele având
ca obiect acte adm inistrative em ise sau încheiate d e autorităţile publice
centrale, precum şi cele referitoare la taxe şi im pozite, contribuţii, datorii
va m a le şi accesorii ale acestora, d e peste 1.000.000 lei, instanţa d e fond
com petentă m aterial este cu rte a d e apel.
C auza ce va avea ca obiect contestarea unei decizii d e im punere, prin
care s-au stabilit în sarcina societăţii reclam ante obligaţii fiscale în sum a
m ai m ică de 1.000.000 lei, ch ia r d a că em itentul actului adm inistrativ-tiscal
prin care au fo st stabilite obligaţiile deduse judecăţii este o autoritate ce n
trală, va fi de com petenţa m aterială a tribunalului, ia r nu a curţii d e apel.
De asem enea, potrivit art. 10 alin. (1^) din aceeaşi lege, to a te cererile
privind actele adm inistrative em ise de autorităţile publice centrale care au
ca obiect sum e reprezentând finanţarea neram bursabilă din partea Uniunii
E uropene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond d e secţiile de
contencios adm inistrativ şi fiscal ale cu rţilo r de apel.
C urtea d e apel m ai judecă, în prim ă instanţă, acţiunea în anularea
hotărârii arbitrale (art. 610 NCPC); ce re re a d e străm utare întem eiată pe
m otiv d e bănuială legitim ă, dacă instanţa d e la care se cere străm utarea
este o judecătorie sau un tribunal din circum scripţia acesteia [art. 142
alin. (1) NCPC).
H otărârea pe care o pronunţă curtea de apel în prim ă instanţă poate să
fie atacată num ai cu recurs, nu şi cu apel, având în vedere că îna lta Curte
de C asaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară curţii de apel, nu are
com petenţa d e a judeca în apel. potrivit art. 97 pot. 1 NCPC^^l
96. Ca In s ta n ţe d e a p e l, curţile d e apel ju d e că apelurile declarate îm
potriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prim ă instanţă (art. 96 pct. 2
NCPC). C urtea d e apel devine astfel instanţă d e d re p t com un pentru so
luţionarea a p elurilor d eclarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunal
în prim ă instanţă, cu excepţia ce lo r care sunt susceptibile d e a fi atacate
num ai cu recurs sau sunt date fără drept de apel.
în anum ite m aterii, prin norm e speciale se prevede în m od expres
com petenţa c u riilo r de a judeca în apel, spre exem plu: apelurile declarate
îm potriva în ch e ie rilo r date d e preşedintele tribunalului sau curţii de apel
în procedura necontencioasă judiciară, conform art. 5 3 7 alin. (3) NCPC;
apelurile îm potriva hotărârilor pronunţate de ju decătorul-sindic în tem eiul
art. 11 din Legea nr. 85/2006, potrivit art. 8 din acelaşi act norm ativ.
97. C a in s ta n ţe d e re c u rs , curţile de apel judecă recursurile în cazuri
le anum e prevăzute d e lege, potrivit art. 96 pct. 3 N CPC. A stfel, curţile de
apel pot solu ţio n a recursuri îm potriva hotărârilor date în apel d e tribunale,
Idem, p. 576.
a ce lo r date de tribunale în prim ă instanţă şi în alte cereri date prin lege în

com petenţa lor, care, potrivit legii, sunt supuse num ai recursului, precum şi
în alte cazuri expres prevăzute d e lege. De exem plu, recursurile îm potriva
hotărârilor pronunţate în fond d e trib u n a le în m ateria contenciosului a d m i
nistrativ; recursurile îm potriva hotărârii tribunalului privind liberul acces la
inform aţiile d e interes public [art. 22 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 544/2001 .
98. De asem enea, curtea d e apel va judeca o ric e a lte c e re ri d a te p rin
le g e în c o m p e te n ţa lo r, potrivit ari. 9 6 pct. 3 N CPC. E xem plificativ, am in
tim : contestaţia îm potriva deciziei de returnare a străinilor d e pe teritoriul
R om âniei (art. 8 4 alin. (1) din O .U .G . nr. 194/2002 privind regim ul străi
nilor în R om ânia, republicată]; contestaţia îm potriva H otărârea C om isiei
superioare de disciplină a U niunii N aţionale a E xecutorilor Judecătoreşti
art. 4 8 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,
republicată].
99. Se obsen/ă şi reglem entarea unei c o m p e te n ţe m a te ria le s p e c ia le
în fa v o a re a C u rţii d e A p e l B u c u re ş ti, care poate judeca, între altele:
- acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul
unui sta t m em bru al Uniunii E uropene, introdusă d e statul interesat îm
potriva posesorului sau detentorulul bunului [art. 6 8 alin. (1) din Legea
nr. 182/2000 privind protejarea patrim oniului cultural naţional m obil, re
publicată];
- c e r e r ile prevăzute d e Legea concurenţei nr. 21/1996;
- apelul îm potriva hotărârii arbitrale privind form a definitivă a m etodo-
logiilor negociate de organism ele de gestiune colectivă, cuprinzând drep-
tu rile patrim oniale cuvenite titu la rilo r d e drepturi de au to r ori d e drepturi
conexe (art. 131^ alin. (9) din Legea nr. 8/1 996 privind dreptul de au to r şi
drepturile conexe];
- apelul îm potriva deciziei pronunţate de T ribunalul B ucureşti cu privi
re la cererea d e înregistrare a unui partid politic sau la cererea prin care
M inisterul P ublic solicită înce tarea activităţii partidului şi radierea acestuia
din R egistrul partidelor politice, conform art. 21 alin. (2) şi art. 2 6 alin. (3)
din Legea nr. 14/2003, republicată.
3.4. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şî Justiţie

100. Pentru p ro c e s e le în c e p u te d u p ă d a ta d e 15 fe b ru a rie 2013.
noul C od d e procedură civilă prevede, în art. 97, că îna lta C urte de C asaţie
şl Justiţie judecă:
1) recursurile declarate îm potriva hotărârilor c u riilo r de apel, precum
şi a a lto r hotărâri, în cazurile prevăzute d e lege, cum a r fi recursurile îm
potriva sen tin ţe lo r pronunţate d e secţiile de contencios adm inistrativ şi
fiscal ale cu rţilo r d e apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede
altfel; recursurile d eclarate îm potriva hotărârilor pronunţate d e cu riile de
apel în apel; recursurile şi cererile judecate în prim ă instanţă de Secţia
penală a înaltei C u rii de C asaţie şi Justiţie; recursul îm potriva sentinţei
C urţii d e Apel B ucureşti prin care se dispun restituirea bunului cultural şi

acordarea despăgubirilor [art. 70 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 182/2000
privind protejarea patrim oniului cultural naţional mobil, republicată] etc.;
2) recursurile în interesul legii;
3) cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru d e z
legarea unor problem e d e drept, instituţie nou-introdusă prin noul C od de
procedură civilă, reglem entată în cuprinsul art. 519-521;
4) orice alte cereri date in com petenţa sa prin legea d e procedură
sau prin legi speciale, cum a r li cererile d e delegare a instanţei, conform
a r t - 147 NCPC; contestaţiile îm potriva hotărârilor consiliului de adm inistra
ţie al B ăncii N aţionale a R om âniei [art. 275 alin. (2) din O .U.G . nr. 99/2006
privind instituţiile d e c re d it şi a d ecvarea c a p ita lu lu i.
101. C o m p le te le d e 5 ju d e c ă to ri judecă: recursurile şi cererile jude*
cate în prim ă instanţă de Secţia penală a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie;
ca instanţă disciplinară; în alte cauze date prin lege în com petenţa lor.
C om pletul d e 5 judecători exam inează adm isibilitatea recursului în
cam era de consiliu, fără citarea părţilor. In cazul în care constată că cere
rea de recurs este form ulată îm potriva unei hotărâri care nu este supusă
niciunei căi d e atac, a unei încheieri care nu se ata că decât odată cu
fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare,
dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadm isibilă.
C onflictul de com petentă
r , dintre două secţii « ale înaltei C urţi
t d e C asaţie
•
şi Justitie se soluţionează d e C om pletul d e 5 judecători [art. 136 alin. (3)
NCPC]!
P otrivit art. 4 1 0 N CPC, în cazul renunţării la însuşi dreptul pretins în
fa ţa unei secţii a înaltei C urţi d e C asaţie şi Justiţie, recursul se ju d e că de
C om pletul d e 5 judecători.
C onform art. 421 alin. (2) teza a ll-a N CPC, când perim area se co n
stată d e o secţie a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie, recursul se judecă
de C om pletul d e 5 judecători.
3.5. Reguli speciale privind determinarea competenţei după valoarea

obiectului cererii introductive de instanţă
102. C o re s p u n z ă to r d is p o z iţiilo r C o d u lu i d e p ro c e d u ră c iv ilă d in
1865, discuţii s-au purtat în doctrina ju rid ică şi, m ai ales, în p ractica ju d i
ciară în ceea ce priveşte c rite r iu l v a lo ric , prevăzut la art. 2 pct. 1 lit. a)
şi b) CPC.
S -a reţinut^'^ astfel că v a lo a re a o b ie c tu lu i lit ig iu lu i s e s ta b ile ş te de
c ă tre re c la m a n t, care. potrivit ari. 112 pct. 3 C P C , trebuie să arate în
cererea de chem are în judecată obiectul cererii şi valoarea lui. în principiu,
pârâtul sau instanţa din oficiu nu a r putea să conteste evaluarea făcută
de către reclam ant pentru a se dispune declinarea com petenţei, deoarece
a r fi necesară aprecierea valorii pretenţiei form ulate de reclam ant în func-
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 34.
ţie de probele ce a r urm a să se adm inistreze în acest scop, ceea ce ar

echivala cu o soluţionare pe fond a litigiului. în m ăsura în care evaluarea
obiectului litigiului nu a r fi în legătură directă cu soluţionarea fondului pre
tenţiei, S’ â r putea contesta evaluarea făcută de către reclam ant, în scopul
invocării e x c e p ţie i d e n e c o m p e te n ţa m a te ria lă .
M o m e n tu l la c a re se s ta b ile ş te v a lo a re a o b ie c tu lu i lit ig iu lu i este
acela al sesizării instanţei, deci al introducerii cererii d e chem are în ju
decată, în acest sens fiind şi ari. 18^ CPC. A stfel, d a că reclam antul îşi
restrânge pretenţiile d u p ă introducerea cererii d e chem are în judecată,
această restrângere nu poate determ ina o m odificare a com petenţei m a
te ria le a instanţei legal sesizate cu cererea iniţială, dacă această valoare
s-a r reduce sub lim ita criteriului valoric. D acă în s ă se produce o restrân
gere sau m ajorare a pretenţiilor ca urm are a îndreptării unei erori de calcul
săvârşite cu o cazia evaluării pretenţiilor, s-a a preciat în doctrină^'i că in
stanţa îşi va declina com petenţa.
103. în re g le m e n ta re a a c tu a lă , art. 98-106, S ecţiunea a 2 -3 din C api
tolul I din T itlul III al noului C od consacră, cu caracter d e noutate, regulile
d e determ inare a com petenţei d u p ă valoarea obiectului cererii introductive
d e instanţă, reguli m enite să pună capăt unor controverse din doctrina
ju rid ică pentru urm ătoarele situaţii: mai m ulte capete principale de cerere;
ce re re form ulată de m ai m ulţi reclam anţi; cerere privitoare la executarea,
co nstatare a nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui
a c t ju rid ic, ch ia r d a că nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia a n te
rioară, precum şi cerere privind constatarea existenţei sau inexistenţei
unui drept; cerere d e plată parţială; cerere privind prestaţii succesive;
ce re re în m aterie im obiliară; cerere în m aterie de m oştenire; situaţia în
care ulterior învestirii instanţei intervin m odificări în ceea ce priveşte cu a n
tum ul valorii aceluiaşi obiect.
3.5.1. Reguli generale

104. Art. 9 8 alin. (1) N C P C stabileşte, ca regulă d e principiu, im pera-
tivă, determ inarea com petenţei m ateriale în cazul cererilor evaluabile în
bani. având, aşadar, caracter patrim onial. în fun cţie de v a lo a re a o b le c *
tu lu l c a p ă tu lu i p rin c ip a l d e ce re re .
P reţuirea valorii obiectului se face, potrivit ari. 194 lit. c) NCPC, de
către reclam ant prin cererea de chem are în judecată, pentru determ inarea
com petenţei fiind relevantă aprecierea acestuia, şi nu ce e a ce judecătorul
îi poate acorda reclam antului prin hotărârea finală^^l
105. R eferitor la m o m e n tu l la c a re se s ta b ile ş te v a lo a re a o b ie c tu lu i
litig iu lu i, în doctrină s-a m enţinut opinia potrivit că re ia valoarea obiectului
l'î Idem. p, 36.

M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 619-620.
cererii se stabileşte în raport cu m om entul sesizării instanţei, acesta

Iiind m om entul în care reclam antul are obligaţia d e a estim a valoarea^'l
A ceastă regulă este confirm ată şi de prevederile ari. 106 N CPC, potri
v it că ro ra instanţa le g a l înve stită p o triv it d isp o ziţiilo r referitoare la com pe
tenţă după valoarea o b ie ctu lu i c e re rii răm âne com petentă să ju d e c e ch ia r
dacă, u lte rio r învestirii, intervin m o d ifică ri în ceea ce p rive şte cuantum ul
va lo rii a ce lu ia şi obiect; aceste d isp o ziţii s u n t aplicabile ş i la ju d e ca re a
c ă ilo r d e atac. A ceste dispoziţii reiau» practic, soluţia existentă şi în re
glem entarea anterioară, în art. 18^ CPC, dar cu adăugarea ipotezei că
se aplică şi pentru caile de atac, aspect care însă putea fi dedus şi prin
trim iterile care se fac, In cadrul procedurilor d e soluţionare a căilor de atac,
la aplicarea dispoziţiilor din cadrul procedurii de judecată în prim ă instanţă,
în m ăsura în care nu sunt contrare regulilor specifice căii de atac.
De altfel, C urtea C onstituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, cu privire
la dispoziţiile ari. 18^ C P C , că norm a procedurală este incidenţă în cazul
litigiilor evaluabile în bani d o a r cu privire la m o d ificările su rven ite pe
parcursul desfăşu rării pro cesu lu i şi num ai în situaţia în care aceste
m odificări se referă la o biectul in d icat în actul de în vestire, respectiv
în cererea d e ch em are în ju d ecată. Textul are o valoare d e principiu,
deoarece confirm ă regula potrivit căreia com petenţa se fixează în c ă din
m om entul sesizării instanţei, cererea de chem are în judecată, ca elem ent
al acţiunii civile, individualizând instanţa. în virtu te a acestui te xt de lege,
instanţa ju d e că to re a scă înve stită prin cererea de chem are în judecată îşi
prelungeşte com petenţa cu privire la soluţionarea litigiului al cărui obiect
şi>a m odificat valoarea. O atare soluţie legislativă este justificată d e nece
sitatea realizării unei bune adm inistrări a justiţiei, printr-o ju d e ca tă a cauzei
în tr-u n term en rezonabil, finalitatea prevederilor analizate fiind aceea de
a evita declinările de co m petenţă im puse d e m ajorarea sau m icşorarea
cuantum ului obiectului supus litigiului^^l
106. în legătură cu regula prevăzută de art. 106 NCPC, în doctrină
s-au fă cu t urm ătoarele precizările^:
- sintagm a „instanţa legal înve stită’' trebuie înţeleasă în sensul că in*
stanţa răm âne înve stită cu ju d e ca re a pricinii dacă, în fun cţie d e valoarea
iniţială a o biectu lu i, a fo st com petentă la data sesizării;
- în cazul în care reclam antul adresată judecătoriei o cerere cu o
valoare d e până la 200.000 lei inclusiv şi. ulterior, in condiţiile art. 204
alin. (2) pct. 2 N CPC, m ăreşte cuantum ul p retenţiilor la peste 200.000
lei. cu m otivarea că pe du ra ta procesului s-a m ărit şi datoria pârâtului
fa ţă de el, eventual, ca urm are a procesului inflaţionist, nu se va dispune
declinarea în fa vo a re a tribunalului, având în vedere şi dispoziţiile art. 98
Gh.‘ L. Zidaru, Competenţa materială ..., în R.R.O.P. nr. 3/2011, p. 202;

G.C. Frenţfu. D .-L BiKiean, Noul C o d .... p. 202-203.
^ C.C., Dec. nr. 83/2007, M. Of. nr. 122 din 19 febnjarle 2007.
^ M. Tăt)ârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 634-636.
alin. (2) N CPC, care stabilesc, ca principiu, fap tul că la stabilirea valorii
nu sunt avute în vedere prestaţiile periodice „ajunse la scadenţă în cursul
Judecăţii”;
- dacă în prim ă instanţă este sesizat tribunalul şi, ulterior, reclam antul
reduce valoarea p retenţiilor sale sub 200,000 lei. în tru câ t pe parcursul
procesului pârâtul şl>a executat în parte obligaţia, tribunalul nu-şi va de-
clin a com petenţa la judecătorie, deoarece la data sesizării era com petent;
- ch ia r d a că reclam antul m icşorează sau m ajorează pretenţiile sub/
peste valoarea prevăzută d e art. 9 4 pct. 1 lit. j) N CPC, cu m otivarea că
valoarea iniţială a fost stabilită în urm a unor erori, d e calcul ori d e a p re
cie re asupra întinderii o b lig a ţiilo r pârâtului (de exem plu, reclam antul nu
a ştiut că pârâtul executase o parte din obligaţie înainte d e sesizarea
instanţei), instanţa sesizată nu-şi poate declina com petenţa. De vre m e ce,
potrivit art. 192 alin. (2) N CPC, procesul înce pe prin înregistrarea cererii
la instanţă, în condiţiile legii. înseam nă că nu este posibilă declinarea de
com petenţă nici atunci când reclam antul restrânge sau m ajorează preten
ţiile îna inte ch ia r de prim ul term en de judecată;
- având în vedere art. 106 alin. (1) teza fin a lă N CPC, introdusă prin
expresia „ch ia r dacă” , sim plul fa p t că printr-un raport de expertiză a fost
stabilită o a ltă valoare decât aceea din cererea d e chem are în judecată,
ia r reclam antul cere noua valoare, nu este de natură să justifice declinarea
de com petenţă;
- în cazul in care, la prim ul term en d e judecată la care este legal citat,
reclam antul m o d ifica în su şi o biectul cereriî de ch em are în judecată,
co m petenţa poate să fie d eterm inată în raport d e noua valoare, aceasta
deoarece art. 106 alin. (1) N C P C se referă la m odificări in ceea c e pri*
veşte cu antum ul valorii aceluiaşi obiect;
- atunci când însuşi obiectul procesului se m odifică, in condiţiile pre
văzute d e art. 2 0 4 alin. (1) şi (3) N CPC, s-a r putea pune problem a d e
clinării de com petenţă în fun cţie de noul obiect, în situaţia în care pentru
d eterm inarea com petenţei interesează natura/m ateria obiectului, ia r nu
valoarea lui;
- eventualele m odificări ale valorii, generate de durata procesului ori
d e atitudinea părţilor, nu sunt d e natură a influenţa felul căii d e atac în
litigiul respectiv.
1 0 7 .0 altă regulă prevăzută în m od expres este aceea potrivit căreia,
pentru sta b ilire a valorii, nu s e v o r avea în vedere:
- acceso riile p retenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile,
fructele, cheltuielile sau altele asem enea, indiferent de data scadenţei, şi
- nici prestaţiile p erio d ice aju n se la scad en ţă în cursul judecăţii
art. 98 alin. (2) NCPC].
P e r a contraria, s-a r putea considera că prestaţiile periodice ajunse la
scadenţă a n te rio r introducerii cererii de chem are în ju d e ca tă v o r fi avute
în vedere la stabilirea valorii obiectului cererii.
A ceastă norm ă are o sferă d e a p licare d iferită de cea din art. 103
NCPC, şi anum e c e re ri ce a u ca o b ie c t p re s ta ţii p e rio d ic e în c a z u l în
c a re d u ra ta e x is te n ţe i d re p tu lu i e s te d e te rm in a tă , fiind relevant criteriul
va lo ric pentru determ inarea com petenţei în raport d e pretenţia din capătul
principal de cerere'^l
în condiţiile în care accesoriile pretenţiei principale nu pot să fie cum u-
late cu pretenţia principală nici d a că acestea s u n i exigibile la declanşarea
procesului, în cererea d e chem are in judecată accesoriile trebuie cu a n ti
ficate distinct d e pretenţia principală*^^
în form a iniţială, a n te rio r m odificării prin Legea nr. 76/2012, acest text
de lege prevedea că, pentru stabilirea valorii, nu se v o r avea în vedere
dobânzile, penalităţile, fru cte le sau alte asem enea venituri ori cheltuieli
cerute ca accesorii pretenţiei principale, scadente ori ajunse la scadenţă
în cursul judecăţii. De asem enea, nu se v o r a ve a în vedere nici prestaţiile
periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. Cu privire la această dis
poziţie legală, au fo st exprim ate două păreri diferite în doctrină: p e d e o
parte, opinia anterioară noului C od. potrivit căreia veniturile sau dobânzile
pe un interval prem ergător sesizării instanţei sunt certe, astfel că intră
în determ inarea obiectului cererii şi influenţează com petenţa; pe de altă
parte, opinia că d o a r v a lo a re a c a p ă tu lu i p rin c ip a l este ce a care de te r
m ină com petenţa, ia r nu va lo a re a c e re rilo r accesorii, fără distincţie după
data exigibilităţii lor.
în tr-o opinie exprim ată cu privire la noul Codi^>, se ara tă că, din co
roborarea art. 9 6 alin. (1) şi (2) din noul C od. rezultă această din urm ă
soluţie. A stfel, se susţine că „nu este cla r d e ce legiuitorul a r fi fo lo sit două
sintagm e diferite («scadente», respectiv «ajunse la scadenţă»), de vrem e
ce am bele s-a r raporta la perioada ulterioară sesizării instanţei; p e d e altă
parte, a r fi contrazis conţinutul lipsit d e e ch ivo c al art. 9 6 alin. (1)” .
F aţă de logica evidentă a acestei interpretări, nu putem decât să fim
de acord cu aceasta şi să conchidem că p re te n ţiile a c c e s o rii n u p o t fi
lu a te în c a lc u l la s ta b ilire a c o m p e te n ţe i.
însă, aşa cum se ara tă de către autorul citat anterior, p re te n ţiile a c
c e s o rii s c a d e n te a n te rio r in tro d u c e r ii c e re rii d e c h e m a re în ju d e c a tă
sunt avute In vedere pentru s ta b ilire a tim b ra ju lu i.
108. C o n te s ta re a v a lo rii c e re rii d e c h e m a re în ju d e c a tă . Se introdu
ce prin alin. (3) al art. 98 N C P C o precizare: J n ca z de contestaţie, valoa
rea se stab ileşte după înscrisurile p re ze n ta te ş i exp lica ţiile date d e p ă rţr.
în tru câ t norm a nu distinge, pot să conteste valoarea cererii d e chem a
re în judecată nu num ai pârâtul, ci şi reclam antul, care poate pretinde că
s-a aflat în eroare; valoarea poate să fie contestată şi d e instanţă din oficiu;
sunt avute în vedere prevederile art. 130 alin. (2) NCPC, potrivit cărora
Constanda, op. cit., p. 288.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 621.
^ G h .L Zidaru, Competenta m alenală ..., înR .R .D .P . nr, 3/2011, p. 202.
necom petenţa m aterială şi teritorială d e ordine publică trebuie invocată de

părţi ori de către ju d e că to r la prim ul term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt
legal citate în fa ţa prim ei instanţe'^^, şi cele ale art. 131 N CPC, conform
că ro ra instanţa a re obligaţia de a-şi verifica din oficiu com petenţa, scop în
care. dacă socoteşte că sunt necesare lăm uriri o ri probe suplim entare, va
pune in discuţia părţilor această chestiune şi va acorda un sin g u r term en
d e judecată^^l
C ontestarea valorii pentru stabilirea com petenţei este lim ita tă , în
tim p , la p rim u l te rm e n d e ju d e c a tă la care părţile sunt legal citate în
fa ţa prim ei instanţe.
în doctrină s*a reţinut că judecătorul trebuie să solicite părţii care con*
te stă valoarea cererii de chem are în judecată să ara te cla r la ce aspect
se referă. întrucât cererea pârâtului poate să reprezinte şi o contestare
a însuşi fondului pretenţiei. De exem plu, atunci când obiectul litigiului îl
reprezintă o sum ă d e bani, contestarea cuantum ului, în m od evident, p ri
veşte fonduH^l în acelaşi sens, s -a a preciat că o b ie c ţiile p o t f i fă c u te
d o a r d a c ă v a lo a re a o b ie c tu lu i c e re rii n u e s te s trâ n s le g a tă d e în s u ş i
fo n d u l d re p tu lu i, deoarece, dacă există o asem enea legătură, contestaţia
tin d e la respingerea, în to t sau în parte, a cererii de chem are în judecată.
A stfel, dacă se revendică un bun, stabilirea valoni acestuia nu influen-
ţea ză cu nim ic soluţia pe fond, care va depinde exclusiv d e faptul dacă
reclam antul îşi va dovedi sau nu dreptul de proprietate asupra bunului
respectiv. Dacă însă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei
sum e d e bani, indiferent cu ce titlu, va lo a re a litigiului nu poate fi disociată
d e fondul propriu-zis al pretenţiei formulate'^L
Nu se poate susţine că, atunci când stabileşte valoarea necesară pen
tru determ inarea com petenţei, judecătorul se antepronunţă asupra litigiului
cu care a fo st învestit, pentru că ceea ce face este d o a r să aprecieze
cuantum ul acestuia, în tem eiul criteriilor prevăzute la art. 98-106 NCPC^^l
în ceea ce priveşte dom eniul d e aplicare a dispoziţiilor art. 9 8 alin. (3)
N CPC, s-a m enţionat şi că, deşi acest te xt este situat în secţiunea privind
d eterm inarea com petenţei d u p ă valoarea obiectului cererii introductive
d e instanţă, având în vedere că se referă la m odul de contestare a valorii
obiectului cererii, a şa cum este indicată aceasta d e că tre reclam ant, el
poate şi trebuie ap lica t şi în situaţia contestării valorii obiectului cererii
indicate de reclam ant, atunci când această contestare se face în vederea
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I 2013. p. 621.

A. Constanda, op. cit., p. 287,
l^î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 622.
1^^ V,M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept p r o c e s u a l 2011, p. 141
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 622.
stabilirii corecte a taxei de tim bru^'l în acest sens prevede art. 31 alin. (2)
din noua reglem entare a taxe lor ju d icia re d e tim bru - O .U .G . nr. 80/2013.
109. în ju risprudenţa anterioară noului C od d e procedură civilă^^^, s-a
statuat că atributul d e soluţionare a c e re rii p riv in d a c tu a liz a re a d e s
p ă g u b irilo r, stabilite prin hotărâre ju d e că to re a scă irevocabilă, nu este
determ inat de criteriul valoric, ci de n a tu ra litig iu lu i, respectiv de faptul că
reprezintă o cerere accesorie d e com petenţa instanţei care a ju d e ca t cere
rea principală şi a sta b ilit irevocabil condiţiile răspunderii civile delictuale.
110. O problem ă care s -a pus în practica ju d icia ră anterioară noului
C od d e procedură civilă destul d e frecvent este ce se întâm plă în Ip o te za
u n e i c e re ri a v â n d ca o b ie c t u n im o b il (de exem plu, revendicare), d a că
n u 5 - a p u s p ro b le m a e v a lu ă rii a c e s tu i b u n d e la în c e p u t, c i a b ia d u p ă
u n a n u m it tim p , perioadă în care s -a produs şi o creştere sem nificativă
a valorii bunului im obil, ca efect al evoluţiei p re ţu rilo r pe piaţa im obiliară.
Deşi în a ceastă situaţie nu se poate vorbi despre o creştere a obiectului
cererii (care, în m aterialitatea lui, răm âne acelaşi), se produce o creştere
a valorii acestui bun. S e întâm plă mai ales în cazul dosarelor cu mai m ulte
cicluri procesuale, cu trim itere spre rejudecare sau atunci când iniţial se
are în vedere valoarea indicată de reclam ant, iar apoi. în cadrul probelor
se adm inistrează şi proba cu expertiza preţuitoare, care constată o valoare
m ult mai m are a im obilului.
A preciem , în o p in ia noastră, că, a tâ t tim p cât este vorba despre prim a
evaluare făcută cu m ijloace adecvate (expertiză sau alte m ijloace accepta
te d e lege), până la acel m om ent nepunându-se problem a evaluării nici de
către părţi şi nici d e că tre instanţă, instanţa nu poate decât să stabilească
com petenţa în fun cţie d e această valoare, deoarece este vorba despre
va lo a re a obiectului cu care a fo st învestită, d a r care nu a fo st legal sta
bilită până la acel m om ent. Nu se încalcă astfel prevederile ari, 18' CPC
{corespondent art. 106 NCPC).
D acă însă este vorba despre o nouă expertiză, care aduce o nouă va
loare, indiferent de soluţia pe fondul cauzei (unde, în funcţie d e datele din
dreptul material, poate fi avută în vedere fie valoarea din vechea expertiză,
fie valoarea din noua expertiză), apreciem că. su b aspectul com petenţei,
nu mai poate inten/eni o m odificare, cât tim p problem a evaluării im obilului
s-a pus şi a fo st rezolvată de la început, com petenţa fiind deja stabilită
sub acest aspect.
111. în p re z e n t, alin. (3) al art. 98 N C PC trebuie coroborat cu dispozi
ţiile art. 104 N CPC, care prevăd că, J n ce re rile a v â n d ca o b ie ct u n drept
d e p ro p rie ta te sa u a lte d re p tu ri reale asupra unui im obil, valoarea lo r se
determ ină în fun cţie d e valoarea im pozabilă, stabilită p o triv it le g isla ţie i ffs-
A.G. Ţambulea, Vânzarea. Hotărâri care ţin loc de contract. Comentarii şi jurispru-
d e n ţl, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 27,
® C-S.J-, s. civ., dec. nr. 583/2002, în B J . 2002, p. 283-284.
ca le ; în ca z u l in care valoarea im pozabilă n u este stabilită, s u n t aplicabile

d isp o ziţiile art. 9 8 N C P C \
C eea ce se poate deduce, pe cale de interpretare gram aticală a tex>
tul ui, d u p ă părerea noastră, este că, în prezent, se lim itează probaţiunea
sub aspectul valorii obiectului cererii, atunci când aceasta este o cerere
în m aterie im obiliară, la în scrisu ri (valoarea im pozabilă, cu prioritate şi,
num ai în subsidiar, alte înscrisuri) şi exp licaţiile părţilor.
C um a statuat doctrlna^^^ legiuitorul a recurs la un criteriu obiectiv,
având d re p t co nsecinţă evitarea unui veritabil litigiu d e tond în legătură cu
valoarea cererii principale.
Legiuitorul a exclu s ad m isib ilitatea efectu ării expertizei, cu scopul
d e a se evita prelungirea duratei procesului pentru acest motiv^^l
S.5.2. Form ularea m a i m u lto r capete de cerere
112. Pentru pro cesele în cep u te în a in te d e data d e 15 feb ru arie

2013, sunt aplicabile urm ătoarele reguli:
- dacă s-au form ulat mai m ulte capete de cerere, fără ca unele să con*
stituie principalul, ia r celelalte accesoriul, to ate su m ele tre b u ie adunate
pentru a se stabili valoarea litigiului şi deci, instanţa com petentă;
- d a că avem un cap ăt d e cerere principal (debitul principal) şi mai
m ulte capete acceso rii (dobânda, penalităţi), co m petenţa se determ ină
în fu n c ţie de valoarea cap ătu lu i principal. La această regulă, practica
a adăugat o singură excepţie: când se solicită debite accesorii pentru o
perioadă anterioară introducerii cererii, având în vedere că acestea repre*
zin tă sum e certe şi exigibile, se consideră că se a d u n ă la va lo a re a debi
tului principal pentru determ inarea com petenţei. D ar această opinie este
com bătută prin invocarea prevederilor art. 17 CPC, potrivit căruia cererile
accesorii şi Incidentale sunt în căderea instanţei com petente să judece
ce re re a principală, regulă care a fo st interpretată^^^ în sensul că derogă in-
clusiv de la regulile de com petenţă m aterială. R ezultă că valoarea obiec
tului cererii principale este aceea care determ ină instanţa com petentă şi
atu n ci când s e fo rm u lează cereri incidentale, ch ia r şi atunci când, din
punctul d e vedere al valorii lor, a r fi fo st de co m petenţa unei alte instanţe,
d a că a r fi fo st form ulate p e cale principală;
- dacă avem m ai m ulte raporturi juridice deduse judecăţii prin ace-
eaşi acţiune, distingem d u p ă cum e vorba d e raporturi ju rid ice distincte
(caz în care se are în vedere valoarea fiecărei pretenţii în parte) sau
raporturi de so lid aritate sau in d ivizib ilitate (caz în care co m petenţa se
stab ileşte în funcţie d e valoarea to tală pretinsă d e reclam ant);
f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 179.

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 622; A.G. Ţambulea, op. olt.,
p. 28.
Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 37.
- în ipoteza unor c e re ri c o n e x a te , acestea îşi păstrează individualita-

le â , co m petenţa stabilindu>se fa ţă d e fie c a re c e re re în p a rte , raportat la
prevederile art. 164 alin. (1) C P C , potrivit cu care co nexarea nu se poate
la c e cu încălcarea norm elor d e com petenţă absolută.
noul C od d e procedură civilă aduce ca noutate d e soluţie rezolvarea pro-
blem ei instanţei com petente m aterial atunci când c e re re a c u p rin d e m ai
m u lte c a p e te , d e o p o triv ă p rin c ip a le (art. 99).
Se face distincţia dacă aceste capete de cerere sunt întem eiate pe
fa p te sau cauze diferite, respectiv sunt întem eiate pe un titlu com un ori
având aceeaşi cauză sau c h ia r cauze diferite, d a r aflate în strânsă legă
tură.
Ipoteza este ce a a unei pluralităţi de cereri principale, susceptibile fie*
care d e a fi judecate separat.
P rin „ t it lu c o m u n *' se înţelege, de exem plu, situaţia unei cereri de
chem are în ju d e ca tă d e anulare a trei contracte de vânzare pentru acelaşi
m otiv; ca exem plu de situaţie în care c a u z e le s u n t d ife rite , d a r în s tr â n
să le g ă tu ră , putem am inti ipoteza anulării actului d e vânzare şi a actelor
subsecvente.
In fun cţie1 d e distinctia I făcută,' d o u ă s o lu ţii
* d e v in in c id e n te :
1) în prim a situaţie, d is ju n g e re a şi d e c lin a re a c ă tre in s ta n ţa c o m p e
te n tă ; s-a apreciat!'^ că, în această ipoteză, com petenţa după m aterie va
fi determ inată în raport cu va lo a re a (este vorba de valoarea reală a obiec
tului» şi nu de cea în scrisă în actul juridic, ce poate constitui, eventual, un
reper), cu natura sau obiectul fiecărei pretenţii distincte, d u p ă cum este
vorba despre o ce re re evaluabilă sau neevaluabilă în bani.
în ju risprudenţa anterioară noului C od d e procedură civilă, s-a reţinut
că, în ipoteza în care niciunul dintre contractele a că ro r constare a nulităţii
absolute se solicită nu depăşeşte valoarea de 500.000 lei [în prezent, de
200.000 lei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) N C P C ], co m petenţa m aterială a
instanţei d e judecată se determ ină în fun cţie d e valoarea obiectului din fie
care contract. Faptul că acestea vizează cote din acelaşi imobil, că am bele
vizează întregul im obil nu este d e natură să ducă la concluzia că valoarea
pricinii depăşeşte sum a de 500.000 lei, întrucât valoarea obiectului pricinii
se raportează la fiecare contract în m od separat, şi nu cum ulat‘^l
S oluţia disjungerii trebuie aplicată şi în cazul în care nu există v re o le
gătură în tre capetele principale d e cerere, iar am bele sunt de com petenţa
aceleiaşi instanţe. D isjungerea nu este urm ată de declinarea com petenţei
de soluţionare a cauzei, ci d e înregistrarea într-un d o sa r separat, la a ce
eaşi instanţă'^^;
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 203.

^ C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5021/R din 2 decembrie 2011, în G.C. Frentiu,
O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 203.
^ A. Constanda, op, cit., p. 290.
2) In a d o u a situaţie, s o lu ţio n a re a d e c ă tre In s ta n ţa m a l în a ltă în

g ra d (deci, ori declinarea, oh păstrarea spre soluţionare, în fun cţie de
instanţa care a fo st sesizată).
Din m om ent ce legea prevede că declinarea operează în favoarea
instanţei d e grad m ai înalt, în doctrină s-a apreciat că această soluţie nu
poate fi extinsă şi pentru cazul In care com petenţa aparţine unor instanţe
d e acelaşi grad. c h ia r dacă a r fi vorba despre secţii specializate ori c o m
plete specializate diferite. în acest caz. urm ează a se face aplicarea art. 99
alin. (1) N C P O ^l
R egula prevăzută de alin. (2) al art. 99 N C PC are în vedere pretenţiile
conexe care au fo s t deduse judecăţii prin aceeaşi cerere d e chem are în
ju decată, şi nu cele care au fo st form ulate prin cereri d e chem are în ju d e
cată d iferite şi ulterior reunite, în condiţiile art. 139 N CPC. Legătura dintre
capetele principale d e cerere se analizează în aceleaşi condiţii ca în cazul
conexităţii reglem entate d e a ri. 139 NCPC.
A ceeaşi soluţie trebuie adoptată şi în cazul pretenţiilor cu titlu principal
ale aceluiaşi reclam ant îm potriva mai m ultor pârâţi, astfel că, d a că printre
acestea sunt m ai m ulte capete principale d e cerere îm potriva aceluiaşi
pârât, acestea nu se cum ulează. A şadar, se v o r cuantifica pretenţiile fie
cărui capăt principal d e cerere al reclam antului, indiferent d e pârât, iar
d a că atrag com petenţa unor instanţe de grad diferit, instanţa com petentă
pentru soluţionarea întregii cauze este cea de grad mai înalt^^l
S ituaţia c re a n ţe i s o lid a re s a u in d iv iz ib ile , îm p o triv a m a i m u lto r
p â râ ţi, are un ca ra cte r p articu lar atunci când nu se poate defalca partea
fiecărui pârât, astfel în câ t să se evalueze pretenţiile reclam antului fa ţă de
fiecare p â râ t în parte. S e poate considera că art. 99 are în vedere ipoteza
mai m ultor pretenţii care au o cauză com ună, însă doar atunci când este
posibilă cuantificarea lo r separată. în cazul în care nu se poate face aceas
tă evaluare, com petenţa se determ ină după valoarea totală a creanţei^^l
114. Atunci când s u n t c o n e x a te m a i m u lte c e re ri, regula incidenţă
este ce a prevăzută d e art. 9 8 alin. (1) N CPC; în acest caz com petenţa nu
se determ ină prin cu m ularea valorii cererilor conexate, ci, prin prorogare,
va răm âne com petentă instanţa la care s-au reunit procesele^"*l
115. în absenţa unei derogări exprese d e la regula din art. 9 8 alin. (1)
N CPC, to t v a lo a re a o b ie c tu lu i c a p ă tu lu i p rin c ip a l d e c e re re determ ină
com petenţa, ch ia r dacă se form ulează c e re ri in c id e n ta le (cerere recon-
venţională. cereri d e intervenţie voluntară sau forţată etc.), indiferent dacă,
în considerarea valorii lor, aceste din urm ă cereri m entlonate a r fi fo st de
Idem. p. 291.
•2) Idem, p. 290-291.
f. Deleanu, T r a t a t v o i . 1,2010, p, 516, ap udA . Constanda, op. cit., p. 291
com petenţa unei a lte instanţe In cazul în care a r fi fo st form ulate pe cale
principală‘^1
3 .5 .3 . C e re re f o r m u la t a d e m a i m u lţ i r e c la m a n ţi
116. In ipoteza în care cererea este form ulată de m ai m ulţi reclam anţi
îm p o triva aceluiaşi p ârât (coparticipare procesuală activă), invocând
raporturi ju rid ice d istin cte şi n eaflate în tr-o legătură care să facă ne
cesară ju d ecarea lor îm p reu n ă, determ inarea instanţei com petente se
face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei
pretenţii în parte [art. 100 alin. (1) NCPC].
A ceastă regulă se a p lică şi atunci când unul sau mai m ulţi reclam anţi
form ulează, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, pretenţii îm p o
triv a m ai m ultor pârâţi (co p articip are p rocesuală pasivă), invocând ra
porturi ju rid ice distincte şi fără legătură între ele [art. 100 alin. (1) N C PC .
în acest caz, stabilirea instanţei com petente nu se face în fun cţie de
valoarea cum ulată a tu tu ro r pretenţiilor, ci în fu n c ţie d e valoarea fie c ă
rei pretenţii în parte^^l De exem plu, atunci când reclam anţii îl cheam ă
în ju d e ca tă pe acelaşi p â râ t pentru a fi o bligat la plata preţului convenit
prin contractele d e vânzare încheiate cu fiecare dintre ei, com petenţa se
d eterm ină în raport d e fiecare pretenţie în parte.
P e r a contrario, în situaţiile în care raporturile ju rid ice dintre reclam anţi
şi p â râ t sau mai m ulţi pârâţi derivă d intr-un titlu com un, au aceeaşi cauză
ori o cauză diferită, d a r se află în strânsă legătură, com petenţa se de te r
m ină în fun cţie d e valoarea cu m u lată a tu tu ro r pretenţiilor.
P roblem a care se ridică este aceea dacă textul prevede sau nu o b li
gativitatea d isjun g erii cererilor. A preciem că, în ipoteza în care cererile
astfel introduse de mai m ulţi reclam anţi ar fi de co m p eten ţa m aterială a
u no r instanţe d iferite ca grad, disjungerea se im pune, pentru identitate
de raţiune cu ipoteza de la art. 9 9 alin. (1) NCPC; dacă a r fi de co m p eten
ţa aceleiaşi instanţe, atunci disjungerea este la latitudinea judecătorului,
în funcţie şi de com portam entul procesual al pârâtului (voinţa reclam anţilor
fiind cla r în sensul nedisjungerii, din m om ent ce au introdus o singură
cerere de chem are în judecată); a r fi o situaţie în care disjungerea a r trebui
cântărită prin prism a bunei adm inistrări a justiţiei.
în doctrină s-a mai reţinut că interpretarea p e r a co n tra rio a art. 100
N C PC perm ite concluzia că, în ca z d e coparticipare procesuală, activă
sau pasivă, d a că în tre cei care form ează litisconsorţiul există raporturi
de so lid aritate sau indivizibilitate, com petenţa se va stabili în fun cţie de
va lo a re a arătată în capătul principal d e cerere, aşa cum dispune art. 98
alin. (1) N CPC. în niciun caz nu se va ţin e seam a de partea fiecărui recla
m ant sau pârât, câtă vrem e a fo st dedusă judecăţii o singură creanţă^^l
Constanda, op. cil., p. 288.

^ Idem. p. 292.
3.5.4. Cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezo-

Iuţiunea sau rezilierea actului juridic, precum şi cele privind constatarea
existenţei sau inexistenţei unui drept
117. în practica ju d icia ră anterioară noului C od de procedură civilă, o
problem ă spinoasă a tâ t din punct de vedere al com petenţei m ateriale de
prim ă instanţă, c â t şi din punct d e vedere al calificării căii d e atac apare în
cazul cererilor privind constatarea nulităţii unui act ju rid ic având un obiect
evaluabil în bani. S e poate pune aceeaşi problem ă şl în cazul cererilor
având ca obiect rezoluţiunea, rezilierea sau revocarea unui act juridic.
A stfel, în tr-o prim ă fa z ă a practicii, s-a con sid e ra t în m od unanim că
aceste cereri (constatare nulitate sau anulare a c t ju rid ic, rezoluţiune sau
reziliere act juridic) sunt neevaluabile în bani, cu consecinţele de rigoare:
co m petenţa judecătoriei, calea de atac a apelului. în practică a fo st con-
tu rată şi o a d o u a opinie, care a câ ştig a t to t mai m ult teren, fiind sprijinită
şl de opinii doctrinare'^'. A stfel, se ara tă că. în realitate, ch ia r d a că nu se
form ulează şi o cerere d e restituire a preţului sau, după caz, a bunului
vândut, ce re re a de constatare a nulităţii contractului urm ăreşte un scop
patrim onial şi, în caz de adm itere, are un astfel d e efect, prin aceea că
determ ină reîntoarcerea dreptului înstrăinat în patrim oniul vânzătorului,
d re p t care este evaluabil în bani.
P roblem a de d re p t a fo st rezolvată ulterior printr-o decizie dată într-un
recurs în interesul legii, în sensul că prin D ecizia nr. 32 din 9 Iunie 2009^'.
îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie, constituită în S ecţii U nite, a stabilit că
„d isp o ziţiile art. 1 p c t 1, art. 2 pct. 1 fit. a) ş i b) ş i a k . 282^ aiin. (1) C P C
se interpretează în s e n su l că, în vederea d e term inării co m p e te n ţe i m ate-
riale d e soluţionare în p rim ă instanţă ş i a că ilo r d e atac, s u n t evaluabile
în b a n i litig iile civile ş i com erciale a v â n d ca o b ie c t constatarea existenţei
sa u in e xiste n ţe i u n u i d re p t patrim onial, constatarea nulităţii, anularea,
rezoluţiunea, rezilierea u n o r a c te ju rid ic e p riv in d d re p tu ri patrim oniale,
in d ife re n t dacă este fo rm u la t p e titu l accesoriu p riv in d restabilirea situ a ţie i
a n te rio a re ”.
118. Noul C od d e procedură civilă cuprinde precizări şi cu privire la
aceste cazu ri sp eciale, d e s întâlnite în practica ju d icia ră şi deosebit de
controversate, prin ari. 101.
A stfel, se stabileşte că, în cererile privitoare la execu tarea unui con
tra c t ori a unui a lt a c t juridic, In cererile privind co nstatarea nulităţii
ab solu te, anularea, rezo lu ţiu nea sau rezilierea actu lu i ju rid ic, chiar
d a că nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în
cererile privind co nstatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, pentru
stabilirea com petenţei instanţei se va ţin e seam a de valoarea obiectului
acestu ia sau, după caz, de aceea a părţii d in obiectul d edu s judecăţii.
I'' G. Borof, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I .... p. 16.
M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.
C ererile la care se referă art. 101 alin. (2) N C PC sunt patrim oniale,
lâ lă d e Decizia nr. 32/2008, care are în vedere „cererile evaluabile în bani''.
In legătură cu aceasta. în doctrină^î s-a con sid e ra t că nu se poate pune
sem nul egalităţii între cereri patrim oniale - prin care se valorifică un drept
patrim onial, real sau d e creanţă - şi cereri evaluabile în bani, în term enii
noului C od de procedură civilă; sim pla raportare la un drept patrim onial va>
lorificat sau protejat prin acţiune nu este suficientă pentru sta b ilire a valorii
obiectului cererii, fiind necesar un reper pentru cuantificarea conţinutului
dreptului. în acest sens, pentru desem narea unei cereri ca fiind evaluabilă
în bani este necesar ca valoarea obiectului cererii să fie determ inată sau
cel puţin determ inabilă prin raportare la un elem ent pecuniar din conţinutul
raportului juridic dedus judecăţii, în ca z contrar neaplicându-se criteriul va
loric. Prin prism a a ce sto r consideraţii, se poate aprecia că o cerere având
ca o b ie ct o obligaţie d e a face sau d e a nu face, ch ia r dacă va lo rifică un
drept patrim onial, este evaluabilă în bani d o a r dacă valoarea obiectului
este d eterm in ată ori determ inabilă.
119. S e reţine că, pentru stabilirea com petenţei (ceea ce înseam nă că
nu se fac aprecieri asupra fondului raportului ju rid ic litigios) determ inantă
este valoarea a ceea c e s-a d edu s judecăţii d in obiectul actului juridic
cu privire la care se solicită executarea, constatarea nulităţii absolute,
anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, precum şi constatarea
existenţei sau inexistenţei unul drept. Nu interesează, pentru determ ina
rea com petenţei, va lo a re a din ce re re a d e repunere în situaţia anterioară,
pentru că o asem enea cerere este una accesorie, de com petenţa instanţei
care ju d e că cererea principală^^l
A stfel. în cazul unei cereri având ca o b ie ct un antecontract, se are
în vedere valoarea bunului ce face o biectul an teco ntractu lui, ia r nu
valoarea avansului, deşi în practică sâ observat că acest lucru face s a r
cina tim brajului destul d e oneroasă. S e arată că^^^ este posibil ca valoarea
în scrisă în act să fie ori m ai m ică, ori mai m are decât va lo a re a a ctu a lă a
bunului respectiv; ce e a ce prezintă im portanţă este valoarea interesului
litigios al reclam antului, e va lu a t potrivit unor criterii econom ice, la data
începerii procesului,
T o t astfel, s-a a preciat că^^>:
- d a că se cere predarea lucrului vândut, va fi avut în vedere preţul
co nvenit d e părţi prin co ntract, pentru că, practic, aceasta este nOva-
luarea" fă cu tă d e am bele părţi cu privire la bunul asupra căruia poartă
executarea, iar nu, eventual, valoarea p e care bunul a r avea-o la data in
troducerii acţiunii. A ceasta trebuie să fie soluţia şi atunci când prin contract

® M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 627, 628.
G h .L Zidaru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în Noul
Cod de procedură civilă. Competenţa materială (I). în R.R.D.P. nr. 3/2011, p, 178.
M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 627.
s-a stabilit o dată d e predare ulterioară m om entului realizării acordului de

voinţe;
- dacă se cere predarea lucrului ce form ează obiectul unui contract de
furnizare, se va ţin e cont de preţul prevăzut în contract sau în lege, aşa
cum prevede art. 1768 NCC;
- d a că se cere executarea unui contract d e schim b, va fi avută în
vedere, atunci când este cazul, preţuirea bunurilor făcută d e părţi prin
contract sau, in lipsă, valoarea arătată de către reclam ant in cererea de
chem are în judecată.
120. Este binevenită precizarea din alin. (3) al art. 101 N CPC, care
corelează valoarea o biectu lu i unei cereri referitoare la co n tracte de
locaţiune ori de leasing, precum şi la predarea sau restituirea bunului
în c h iria t ori aren d at, de ch iria sau aren d a anuală.
V a fi avut în vedere cuantum ul chiriei sau arendei care tre b u ie ach i
tată în cursul unui an, potrivit contractului înch eiat d e părţi, şi nu cuan-
tum ul chiriei sau arendei care a fo st achitată până la m om entul sesizării
instantei^^^.
Ipoteza cererii având ca obiect executarea obligaţiei de plată a chiriei
nu este acoperită d e alin. (3) al art. 101 NCPC, astfel încât se aplică regula
din alin. (1) al art. 101 N CPC, valoarea obiectului cererii calculându-se prin
înm ulţirea cuantum ului chiriei contractate cu perioada d e tim p pentru care
obligaţia nu a fo st îndeplinită^^l
A ceastă regulă se aplică prin analogie, conform art. 103 N CPC, şi în
situaţia c e re rilo r care au ca obiect un d rep t la prestaţii succesive, dacă
d urata existen ţei d rep tu lu i este nedeterm inată.
121. în practica ju d icia ră anterioară noului C od de procedură civilă
S’ â m ai pus problem a dacă se are în vedere, la evaluarea acestui obiect,
preţul co ntractu lu i sau un a lt criteriu.
A stfel, într>o decizie d e speţă^^^, îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie a
a ră ta t că, la stabilirea com petenţei m ateriale după valoare, în cadrul a c
ţiunii în nulitatea actului juridic, trebuie avut in vedere preţul co nsem nat
în co ntractu l d e vânzare-cu m p ărare, deoarece, cât tim p nu este con
testat. preţul constituie singurul elem ent d e apreciere d e natură obiectivă,
neavând relevanţă pentru stabilirea com petenţei după valoare estim area
im obilului fă cu tă de un organ fiscal şi valoarea sta b ilită ulterior în cadrul
unui proces pe cale d e expertiză, deoarece, în aceste din urm ă situaţii,
sta b ilire a com petenţei m ateriale a r depinde în totalitate de un fa cto r su
biectiv şi, în orice caz, exterior actului ju rid ic ce se cere a fi anulat. Cum
acţiunea reclam antului nu este în revendicare im obiliară, în tru câ t nu se
pot contesta legăturile ce există în tre acţiunea în nulitate şi contract, şi
Idem, p. 628.
A. Constanda, op. cit., p. 295.
I.C .C J., 8. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5198/2005, www.scj.ro.
cum prin nulitate se urm ăreşte sancţionarea actului ju rid ic cu lipsirea lui de
e lectele contrare norm elor ju rid ice edictate pentru înch eierea sa valabilă,
înseam nă că la stabilirea instanţei com petente să soluţioneze acţiunea
are relevan ţă exclu siva cuantum ul preţului stip u lat în actul a cărui
n ulitate se cere în ju stiţie, iar nu a lte evaluări străine contractului.
în doctrină^’ l s-a reţinut că, potrivit prevederilor ari. 112 pct. 3 CPC
coresponde nt art. 194 lit. o) N C P C ], preţuirea obiectului cererii de ch e
m are în ju d e ca tă se face de către reclam ant. D acă se cere anularea sau
constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cum părare, nim ic nu îl poate
îm piedica pe reclam ant să arate că valoarea bunului litigios este alta decât
cea m enţionată în contract, ca atunci când, d e pildă, a avut loc trecerea
unei perioade înse m nate de tim p însoţite de o devalorizare a m onedei ori
de o creştere a valorii bunului, ori când se invocă, d e exem plu, că preţul
vânzării este neserios. Se arată că, în Ipoteza în care această valoare
este contestată ori instanţa are în d o ieli cu p rivire (a evaluarea făcu tă
de reclam ant, se poate dispune adm inistrarea de dovezi pe acest aspect,
de care depind stabilirea tim brajului, d a r şi a instanţei com petente şi a căii
de atac ce se poate exercita. S e mai reţine că, într*o acţiune în pretenţii,
e valuarea fă cu tă d e reclam ant prin ce re re a de chem are în ju d e ca tă este
singura determ inantă, deoarece a adm inistra probe cu privire la întinderea
acestora înseam nă ch ia r ju d e ca re a fondului cauzei.
122. în literatura ju rid ică actuală, a fo st exprim ată opinia conform că
reia com petenţa în aceste cazuri se estim ează şi se stabileşte în raport
cu valoarea d e circu laţie a bunului ce form ează obiectul dreptului liti
gios, la data introducerii acţiunii, stabilită în condiţiile art. 98 şi art. 104
NCPC, iar nu în fun cţie de valoarea indicată în actul ju rid ic respectiv, care
poate fi m ult anterior cererii de chem are în judecată^^l
3.5.5. Cererea de p la ta p a rţia la

123. C onform art. 102 N CPC. când prin acţiune se cere plata unei părţi
dintr*o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după p artea pretinsă de
reclam an t ca fiin d exigibilă, ia r nu valoarea întregii creanţe.
Este vorba d e pretenţia din cererea d e chem are în judecată, de sum a
efectiv cerută - pe care, în m od evident, reclam antul o consideră e xig ib i
lă şi nu de întreaga creanţă/partea de creanţă exigibilă la data form ulării
cererii^^J.
A plicarea acestui te xt legal presupune ca reclam antul să fi solicitat
de la bun în ce p u t plata parţială a creanţei, nefiind vizate situaţiile în care
G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 16-17.

G h .-L Zidanj, Competenţa materială .... în R.R.D.P. nr, 3/2011, p. 204; G.C.
Frenpu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p, 205.
A Constanda, op. cit., p. 297; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013,
p- 628.
pârâtul a achitat pe parcursul judecăţii o parte din sum a solicitată iniţial de

că tre reciam anl, iar reclam antul şi-a restrâns pretenţiile^').
O biectul cererilor la care se referă art. 102 N C PC II reprezintă p la ta
u n e i s u m e d e b a n i, in d ife re n t d e ca u za ra p o r tu lu i ju r id ic , de natură
contractua lă sau delictuală. D acă respectiva creanţă are un tem ei co n
tractual, obiectul cererii se suprapune cu dom eniul de aplicare al art. 101
N C PC alin. (1), care prevede că în cererile privitoare la executarea unui
contract, pentru stabilirea valorii obiectului cererii interesează partea din
obiectul dedus judecăţii^^^.
3.5.6. Cererea p rivin d prestaţiile succesive

124. C onform art. 103 N CPC, în cererile care au ca obiect un d re p t la
prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterm inată,
valoarea lo r se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.
S -a a preciat în doctrină că textul este aplicabil dacă^^^:
1) se solicită obligarea la executarea în viito r a pre sta ţiilo r succesive;
în cazul prestaţiilor periodice ajunse la scadenţă îna inte d e declanşarea
procesului, valoarea se determ ină prin cum ularea acestora; şi
2) du ra ta dreptului la obţinerea pre sta ţiilo r care se execută succesiv
este nedeterm inată.
P e r a contraria, atunci când durata existenţei dreptului este d e te rm i
nată, va lo a re a obiectului cererii se stabileşte d u p ă valoarea tu tu ro r pre*
sta tiilo r succesive.
125. S unt vizate, spre exem plu, contractul d e întreţinere, contractul
d e rentă via g e ră şi altele asem enea, vânzarea cu p la ta preţului în rate.
locaţiunea pe durată determinată^^*.
De exem plu, dacă după ce s-a obţinut evacuarea chiriaşului, se solicită
obligarea acestuia la plata chiriei datorate până la data eliberării efective a
locuinţei, in condiţiile art. 1831 alin. (2) NCC, pentru determ inarea valorii
obiectului litigiului în scopul aprecierii com petenţei se va avea în vedere
valoarea chiriei datorate într-un an. La fel se va proceda in cazul în care
se solicită p la ta rentei viagere, a pensiei d e întreţinere sau a arendei a
cărei durată nu a fo st stabilită; a ri. 103 N C PC nu este incident în cazul
c e re rilo r având ca o b ie ct obligaţia legală d e întreţinere, care, în to a te ca-
zurile, sunt de com petenţa d e prim ă instanţă a judecătoriei, potrivit ari, 94
pct. 1 lit. a) NCPCisi.
A. Constânda, op. cit., p. 297,

Ibidem.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 629.
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 629.
3.5.7. Cererile în m aterie im obilia ra

126. C onform ari. 104 NCPC, în cererile având ca obiect un d re p t de
proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lo r se de*
term ină în funcţie de v a lo a re a im p o z a b ilă , s ta b ilita p o tr iv it le g is la ţie i
fis c a le .
D acă va lo a re a im pozabilă nu este stabilită, sunt aplicabile dispoziţiile
art. 98 N CPC; astfel. în acest caz, com petenţa se determ ină după va
loarea arătată d e că tre reclam ant în capătul principal de cerere, ia r crite
riul valorii d e circulaţie a im obilului, după aprecierea reclam antului, poate
ju stifica alegerea unei anum e instanţe; valoarea poate fi contestată, în
condiţiile art. 98 alin. (3) NCPC.
In cazul în care cererea privitoare la im obil are ca obiect un d re p t de
creanţă, se va tin e seam a, d u p ă caz, de regulile în scrise în art. 101-103
NCPO^'.
T extul este aplicabil astfel c e r e r ilo r re a le im o b ilia re : ce re re a în re
vendicarea im obilului; cererile confesorii şi negatorii; ce re re a în constata
rea existenţei ori a inexistenţei unui drept real; cereri în m aterie d e ipotecă,
gaj, drept d e preferinţă, drept de retenţie; cererea în constatarea dobândirii
dreptului d e proprietate prin efectul uzucapiuniL
C ererile posesorii şi cererile în grăniţuire nu sunt supuse criteriului
valoric, fiind de com petenta Judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. f) şi g)
NCPO^J.
3.5.8. Cererile în m aterie de moştenire

127. Potrivit art. 105 N CPC. în m aterie de m oştenire, com petenţa după
va lo a re se determ ină fără scăderea sa rcin ilo r sau datoriilor m oştenirii
Astfel, în cazul cererilor în m aterie d e m oştenire, la stabilirea valorii vor
fi avute în vedere inclusiv sarcinile sau d a toriile m oştenirii, întregul activ
cuprins în m asa succesorală, a cărui valoare este estim ată d e reclam ant,
în cazul în care in m asa succesorală sunt incluse şl im obile, va fi avută
în vedere valoarea im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fisca le (conform
art. 1 0 4 N C P C P .
în doctrină sunt fă cu te d o u ă precizări importante^^^:
- în situaţia în care în m asa succesorală se află şi b u n u ri im o b ile , se
aplică cu prioritate regula din art. 106 NCPC;
- a r t . 105 N C PC nu se aplică c e re r ilo r d e îm p ă rţe a lă ju d ic ia ră , care,
potrivit art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC, sunt date în com petenţa de prim ă Instanţă
a ju d e c ă to riilo r, indiferent d e va lo a re a lor.
•’ J Idem, p. 630.
^ G.C. Frenţiu, D .-L Băidean, Noul Cod ..., p. 206-207.
I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 184.
3.6. Contestaţia la executare
128. S ub aspectul c o m p e te n ţe i d e s o lu ţio n a re a c o n te s ta ţiilo r la

e x e c u ta re , în reglem entarea anterioară, prin Decizia nr. X V din 5 februarie
2007>^' pronunţată de îna lta C urte de C asaţie şi Justiţie, constituită în Secţii
Unite, în cadrul unui recurs în interesul legii, s*a sta b ilit că revine ju d e c ă -
io n e l com petenţa de soluţionare în prim ă instanţă a contestaţiei fo rm u
late îm potriva executării silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează
lăm urirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu em ană
d e la un organ d e Jurisdicţie. Pe de altă parte, com petenţa d e soluţionare
a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce
reprezintă o hotărâre judecătorea scă com ercială sau un a lt titlu com ercial
em is d e un organ jurisdicţional, revine, d u p ă caz, in s ta n ţe i c o m e rc ia le
sa u o rg a n u lu i ju ris d ic ţio n a l c a re a p ro n u n ţa t h o tă râ re a c e s e e xe cu tă .
P roblem a care a apărut în practica judiciară a fo st aceea a contestaţi-
ilor la executare propriu-zise form ulate îm potriva unor acte d e executare
silită, având ca izvor o parte din considerentele deciziei a m intite anterior.
A stfel, se ara tă că:
„D e fapt, cu privire la instanţa com petentă să soluţioneze căile de atac
în contestaţiile la executare nu există practică neunitară, divergenţele de
opinie apărând în ce e a ce priveşte secţia din cadrul instanţei de control
ju d icia r la care trebuie să se înregistreze asem enea pricini.
S ub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare şi aplicare
d iferită a legii, deoarece, cu excepţia înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie,
secţiile celorlalte instanţe - acolo unde există secţii specializate - nu au o
co m petenţă proprie prevăzută în texte d e lege susceptibile de interpretări
diferite.
A stfel, com petenţa d e soluţionare a căii de atac se verifică în raport
cu nivelul Instanţei, îm părţirea pe secţii fiind o chestiune d e organizare
judecătorească.
C u to a te acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc
ca, atunci când contestaţia la executare propriu^zisă sau contestaţia la
titlu vizează un titlu em is In m aterie com ercială, acestea să se înd repte la
se cţia com ercială - dacă aceasta există - a instanţei com petente.
S ub acest aspect, nu poate fi prim it punctul d e vedere exprim at în
unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contesta
ţie la executare propriu-zisă, natura litigiului răm âne fără relevanţă.
A ceasta cu a tâ t m ai m ult cu cât există posibilitatea ca. în tr-o atare
contestaţie, să se invoce şi apărări d e fond, a că ro r natură com ercială să
fie indiscutabilă*’.
A ceastă m otivare vine în contradicţie cu dispozitivul deciziei în inte
resul legii, ce e a ce a fo st de natură să creeze opinii d iferite în practica
secţiilor civile şi com erciale ale instanţelor d e control judiciar. Ca o opinie
M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007,
m ajoritară, s-a a preciat că. fa ţă de caracterul obligatoriu al dispozitivului,

se vor ju d eca d e secţiile com erciale num ai acele contestaţii la execu
tare în cadrul cărora se invocă apărări d e fo n d cu caracter com ercial.
129. în prezent, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2011, co n
form cărora, d a că legea specială prevede că anum ite cauze sunt de
com petenţa trib u n a le lo r com erciale ori, d u p ă caz, de com petenţa secţiilor
com erciale ale trib u n a le lo r sau c u riilo r d e apel, d u p ă intrarea în vigoare a
noului C od civil, com petenţa de ju d e ca tă revine tribunalelor specializate
sau, d u p ă caz, se cţiilo r civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit ari. 228
al Legii nr. 71/2011, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225
al Legii nr. 7 1 /2 0 1 1>^^ contestaţiile la executare se ju d e că după aceleaşi
reguli, neliind identificată o m odificare d e esenţă sub acest aspect; secţiile
„com erciale” , devenite civile, îşi păstrează com pletele specializate, care
v o r prelua aceleaşi cauze. C redem însă că nu se v a m ai putea ridica
problem a co m p eten ţei fu n cţio n ale, cât tim p nu m ai există distincţia
de regim jurisdicţional în tre contestaţiile la executare în m aterie civilă
şi cele în m aterie com ercială, ceea ce va elim ina posibilitatea unei d e
clinări între secţii (având în vedere dispoziţiile noului C od de procedură
civilă, care prevăd posibilitatea declinării com petenţei în tre secţii, posibi
litate tradusă, în reglem entarea anterioară, prin trim iterile adm inistrative).
§4. C om petenţa te rito ria lă a instanţelor judecătoreşti

130. Prin com petenţa teritorială se delim itează co m p eten ţa în tre in
stan ţele d e acelaşi grad.
C om petenţa teritorială este d e trei feluri:
a) co m p eten ţa terito rială d e d rep t com un, când ce re re a se introdu
ce la instanţa de d re p t com un din punct de vedere teritorial, dar părţile pot
conveni să se judece şi la o a ltă instanţă;
b) co m p eten ţa terito rială altern ativă sau facultativă, când recla
m antul are alegerea între d o u ă sau mai m ulte instanţe deopotrivă com
petente;
c) co m p eten ţa terito rială sau excep ţion ală, când cererea trebuie
introdusă la o anum ită instanţă, lă ră a exista pentru părţi posibilitatea de
a stabili o altă instantă.
t
131. N orm ele de com petenţă teritorială sunt norm e ju rid ice d e ordine
privată, dacă este vorba d e pricini privitoare la bunuri, cu excepţia ca
zu rilo r prevăzute d e art. 13*16 CPC, respectiv art. 117-121 N CPC, însă
sunt norm e ju rid ice de o rd in e publică în m aterie de persoane, în alte
Potrivit ari. 225 alin, (1) din Legea nr. 71/2011: „(1) Secţiile comerciale existente
lâ dâtâ intrării în vigoare â Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor
reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere
al instantei” .
pricini care nu sunt cu privire la bunuri, precum şi în cazurile prevăzute de

a n . 13-16 CPC, respectiv art. 117-121 N C PC ‘^1
4.1. Competenţa teritorială de drept comun

132. Este reglem entată d e art. 5 C P C . în cazul pârâtului persoană
fizică, şi d e art. 7 alin. (1) CPC, în cazul pârâtului persoană juridică, res
pectiv. în reglem entarea actuală, d e a ri. 107 NCPC.
R egula g enerală este ca reclam antul să sesizeze instanţa com peten
tă din punct de vedere m aterial (judecătorie, tribunal, curte d e apel), în a
cărei circum scripţie îşi are do m iciliu l pârâtul p ersoană fizică, respectiv
sediul pârâtul p ersoană ju rid ică (în reglem entarea anterioară, textul de
lege făce a referire la sed iu l principal al pârâtului p ersoană ju rid ică de
drept privat).
133. Prin „dom iciliu” se înţelege nu d o a r locuinţa statornică sau princi
pală a pârâtului, ci ad resa unde pârâtul locu ieşte efectiv la m om entul
introducerii cererii d e c h em are în Judecată, astfel încât o schim bare
ulterioară a dom iciliului nu influenţează com petenţa.
134. în ce e a ce priveşte persoana juridică, referirea la sediu din
reglem entarea actuală este va la b ilă pentru o rice persoană ju rid ică de
d re p t public sau privat, d e la a ceastă regulă fiind prevăzute derogări prin
a ri. 109-111 NCPC.
R egula generală are în vedere, în cazul persoanei ju rid ice d e drept
privat, sediul principal, resp ectiv sed iu l m en ţio n at în actul d e consti*
tu ire sau în statut.
A ri. 109 N CPC, cu titlul m arginal .,Cazul persoanei Juridice care are
dezm em brăm inte*\ se referă la ipoteza sed iilo r secundare ale persoanei
ju rid ice d e d rep t privat, şi anum e dezm em brăm intele fără personalitate
juridică ale acesteia, precum sucursale, reprezentanţe teritoriale, agenţii,
puncte de lucru.
în conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea socie
tă ţilo r nr. 31/1990, republicată, term enul d e „sediu"’, fără a fi însoţit de
m enţiunea ..secundar^ ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică,
este fo lo sit cu sensul d e „sediu social” sau „sediu principal”'^^
în sensul art. 6 alin. ( V ) din Legea nr. 85/2006 privind procedura in-
solvenţei, sediul debito ru lu i este cel cu care figurează acesta în regis-
trul com erţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
135. P otrivit reglem entării anterioare, pentru ipoteza în care pârâtul
a re dom iciliul în străinătate, cunoscut sau nu, cererea se va introduce la
instanţa reşedinţei sale d in ţară, ia r dacă aceasta nu poate fi cunoscută,
co m petenţa revine instanţei în a cărei rază terito rială îş i are dom iciliul
G. Borof, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I..., p. 47.
A. Constanda, op. cit,, p. 304-305.
sau reşedinţa reclam antul, situaţie în care acesta din urm ă are dreptul
de â opta, legea reglem entând o com petentă altem ativă. A ceeaşi soluţie
este incidenţă şi în cazul în care pârâtul nu a re dom iciliul cu n o scu t în
tară.
' -
In prezent, textul ari. 108 N C PC preia, cu unele diferenţe, regula din
art. 5 teza a ll-a C P C , în sensul că are în vedere doar cazul pârâtului
cu dom iciliul sau sed iu l n ecun o scu t, ia r reglem entări privind ipoteza
în care pârâtul are dom iciliul în străinătate se regăsesc în C artea a V ll-a
referitoare la procesul civil internaţional.
De asem enea. în codul actual este reglem entată şi situaţia în care
pârâtul p ersoană ju rid ică nu are un sediu cunoscut, caz în care cere*
rea se introduce la instanţa în a cărei circum scripţie se a flă reprezentanţa
acestuia, ia r d a că nu are nici reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a
cărei circum scripţie reclam antul îşi are dom iciliul, sediul, reşedinţa ori re*
prezentanţa, după caz.
136. A rt. 5 şi art. 7 alin. (1) C P C , respectiv art. 107 N C PC reprezintă
dreptul com un în m ateria com petenţei teritoriale, aplicându-se ori de câte
ori nu există o dispoziţie legală care să stab ilească o a ltă instanţă com
petentă din punct d e vedere teritorial în privinţa urm ătoarele cereri: cere
rile p erso n ale m obiliare; cererile p erso n ale Im obiliare; cererile reale
m obiliare; cererile referitoare la starea ş i cap acitatea p erso an elo r (cu
caracter exclusiv. în această situaţie).
137. N orm a ju rid ică potrivit că re ia ce re re a se face la instanţa d om ici
liului pârâtului are valoarea unei norm e d e drept com un în m ateria com pe
ten ţei teritoriale, d e natură dispozitivă, ceea ce presupune posibilitatea
derogării, prin acordul ta c it sau expres al părţilor. E xcepţiile d e la această
regulă sunt consacrate expres de legiuitor şi au caracter im perativ, ceea
ce sem nifică Im posibilitatea derogării^'l
138. în practica judiciară anterioară noului C od de procedură civilă, s*a
apreciat că, în ipoteza în care reclam antul indică un dom iciliu procedural
ales, respectiv la avocatul acestuia, acest dom iciliu nu poate atrage com
petenţa instanţei din raza teritorială a acelui dom iciliu. D acă s-a r adm ite
determ inarea com petenţei în raport d e dom iciliul/sediul apărătorului ales
sau al m andatarului reclam antului, sâr ajunge la situaţia în care recla
m antului i s-a r perm ite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie
de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de
dom iciliul mandatarului^^l
139. A rt. 107 alin. (2) N C P C prevede expres că o schim bare interve*
nită ulterior sesizării instanţei cu privire la dom iciliul, respectiv sediul p â
râtului nu produce m odificarea com petenţei. Cu alte cuvinte, com petenţa
î’ î G .a Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 209.

® I.C.C.J., s. a ll-a civ., dec, nr. 3442 din 13 septembrie 2012, www.scj.ro.
se câştigă şi răm âne câştigată în favoarea instanţei legal înve stite la data
introducerii cererii d e chem are în judecată.
în acelaşi sens, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, tribunalul sau, d u p ă caz, tribunalul com ercial, în
a cărui circum scripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării
instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, răm âne com -
petent să soluţioneze cauza indiferent d e schim bările ulterioare de sediu
ale debitorului.
140. C om petenţa teritorială reglem entată prin legi speciale are carac
te r absolut, părţile neputând-o înlăturatul
4.2. Competenţa teritoriala alternativă (facultativă)
141. în cazul com petenţei teritoriale alternative, p e lângă instanţa de

la dom iciliul sau sediul pârâtului, legea reglem entează şi com petenţa altor
instanţe. Astfel:
1 4 2 .1 ) în conform itate cu prevederile art. 6 C P C , resp ectiv art. 113
aiîn . (2) N CPC, când pârâtul exercită în m od statornic, în afara d om ici
liului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, com ercială,
industrială sau altele asem enea, cererea d e chem are în judecată se poate
introduce şl la Instanţa în circu m scripţia căreia s e află locul activităţii
respective, pentru obligaţiile patrim oniale născute sau care urm ează să
se execute în acel loc.
S>a reţinut în doctrină^^^ că norm a se referă d o a r la p ersoanele fizice,
atu n ci când au calitatea d e pârât, întrucât, în cazul persoanelor juridi-
ce, este prevăzută o regulă sim ila ră în a ri. 109 N C P C ; totodată, în textul
articolului se folo se şte doar noţiunea de „dom iciliu", nu şi ce a d e „sediu” .
N orm a evocă noţiunea d e „dom iciliu profesional". în legătură cu care
art. 96 N CC prevede: „C el care exploatează o întreprindere are dom iciliul
şi la locul acelei întreprinderi, în to t ceea ce priveşte obligaţiile patrim oniale
ce s-au născut sau urm ează a se executa în acel loc”. întrucât prim a parte
a definiţiei trim ite im plicit la noţiunea de „profesionist", în sensul art. 3 NCC
şi art. 8 din Legea de punere în aplicare a acestuia, rezultă că art. 113
alin. (2) N C PC este aplicabil în cazul unui pro fesio n ist p ersoană fizică.
143. 2) P otrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) C P C . resp ectiv art. 109
NCPC, cererea d e chem are în ju d e ca tă îm potriva unei persoane juridice
d e drept privat se poate face şl la instanţa locului unde ea are un dez-
m em brăm ân t fără p erso nalitate juridică, pentru obligaţiile ce urm ează
a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin repre
zentantul dezm em brăm ântului ori din fapte săvârşite de acesta.
Pentru persoana ju rid ică care are sedii secundare, se aplică regula
din art. 107 N CPC, art. 109 N C PC având caracter derogator num ai pentru
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 210.

A. Constanda, op. cit,, p. 313.
silualiile expres prevăzute, atunci când pretenţiile form ulate îm potriva per>
soanei juridice vizează obligaţiile legate d e respectivul sediu secundar^'L
144. 3) C onform dispoziţiilor art. 7 alin. (3) C P C , resp ectiv art. 110
NCPC, în cazul c e re rilo r în care pârât este o asociaţie, o societate sau
altă entitate fără personalitate Juridică, care poate sta în judecată^î, sub
aspect teritorial, instanţa co m petentă este ce a pentru persoana căreia,
potrivit înţelegerii dintre m em bri, i s-a încredinţat conducerea sau adm inis
tra re a acesteia, Iar d a că o asem enea persoană nu a fo st desem nată prin
convenţia m em brilor, se va avea în vedere instanţa co m p eten tă pentru
oricare d in tre m em brii entităţii respective. C om petenţa este alternativă
în acest ultim caz, reclam antul având dreptul de alegere.
Legea [ari. 7 alin. (3) CPC, art. 58 N CPC] prevede dreptul reclam antu
lui de a cere instanţei num irea unui curator, care să reprezinte interesele
asociaţilor, atunci când aceştia nu au încredinţat ei înşişi conducerea sau
adm inistrarea unei anum ite persoane. N um irea curatorului se face ulterior
înve stirii instanţei alese d e reclam ant, astfel că e a nu va putea determ ina
o schim bare a com petenţei teritoriale. în favoarea instanţei de la dom iciliul
curatorului^^J.
145. 4) în conform itate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) C P C . ce
rerile înd reptate îm potriva statului, d ire cţiilo r generale, regiilor publice,
caselor autonom e şi adm inistraţiilor com erciale se pot face (a instanţele
din ca pitala ţărit sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are dom iciliul
reclam antul. C ând mai m ulte judecătorii din circum scripţia aceluiaşi tri
bunal sunt deopotrivă com petente, cererile în care figurează persoanele
arătate se introduc la ju d e că to ria din iocalitatea de reşedinţă a judeţului,
ia r în C apitală, la Jud e că to ria S ectorului 4.
R eglem entarea actuală renunţă la opţiunea în favoarea instanţelor din
capitala ţării ori din reşedinţa judeţului d e dom iciliu al reclam antului, stabi
lind prin art. 111 N CPC, că cererile îndreptate îm potriva statului, autorită
ţilo r şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice
de d re p t public pot fi Introduse la instanţa de la d o m iciliu l sau sediul
reclam an tu lu i ori la instanţa de la sediul pârâtului.
In situaţia în care statul este pârât şi se optează pentru instanţa de la
sediul pârâtului, com petenţa se raportează la sediul reprezentantului legal
al statului, d e obicei M inisterul F inanţelor Publice^^'.
în m ateria contenciosului adm inistrativ, potrivit art. 10 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, reclam antul se poate adresa instanţei d e la dom iciliul
Idem, p. 304.
^ Unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică i se recunoaşte
dreptul de a sta în judecată, în reglementarea anterioară, dacă are organe proprii de
conducere [potrivit art. 41 alin. (2) CPC], iar, în prezent, dacă este constituită potrivit legii
[potrivit art- 56 alin. (2) NCPC).
^ G.C. Frenţiu, O .-L Băidean, Noul Cod p, 213.
A. Constanda, op, cit., p. 306.
100__________________________________________ E xcepţiile de procedură
său sau de la dom iciliul pârâtului. D acă reclam antul a o p ta t pentru instanţa
d e lâ dom iciliului pârâtului, nu se poate invoca excepţia necom petenţei
teritoriale. Or. norm a specială se aplică cu prioritate^'l
146. 5 ) P otrivit prevederilor art. 9 CPC, resp ectiv art. 112 NCPC,
atunci când ce re re a este îndreptată îm potriva m ai m u lto r pârâţi, com pe
te n ţa teritorială aparţine o ricăreia d in tre in stan ţele de d om iciliu ale
pârâţilor, însă, în cazul în care printre pârâţi sunt şi debitori obligaţi a cce
soriu, cererea se introduce la instanţa com petentă pentru oricare dintre
debitorii principali.
A ceastă dispoziţie se aplică: cererilor personale; cererilor reale m obi
liare. Nu se a p lică cererilor reale im obiliare, care se introduc la instanţele
prevăzute de art. 13 CPC, respectiv ari. 117 NOPC.
Pentru a evita abuzurile de d re p t procesual, în doctrină'^’ s*a subliniat
necesitatea ca obiectul cererii d e chem are In ju d e ca tă să se refere la o
oblig aţie com ună a p ârâţilo r sau ca o blig aţiile p ârâţilo r să aibă ace*
eaşi cauză ori c a în tre obiectul şi cau za cererilor în d rep tate îm potriva
fiecăru i p ârât să ex is te o strânsă legătură, deci aceste dispoziţii legale
se com pletează fie cu art. 4 7 CPC, respectiv art. 59 NOPC (copartici
parea procesuală pasivă), fie cu art. 164 C P C . respectiv art. 139 NCPC
(conexitatea).
De asem enea, s-a arătat^^^ că, în cazul în care unii dintre pârâţi au d o
m iciliul cunoscut, iar altora II se cunoaşte num ai reşedinţa, ce re re a poate
fi introdusă la instanţa unuia dintre pârâţii cu dom iciliul cunoscut. Dacă nu
se cunoaşte dom iciliul niclunuia dintre pârâţi, cererea poate fi introdusă
la instanţa de la reşedinţa oricăruia dintre ei, deoarece art. 112 N CPC, ca
o rice norm ă specială, se com pletează cu dreptul com un în m aterie, deci
cu ari. 107 NCPC.
A rt. 112 N C P C alin. (2) N C PC conţine o dispoziţie nouă, care reflectă
o soluţie consacrată în doctrină, în condiţiile reglem entării anterioare, în
cazul în care pârâtul este ch em at în ju d ecată num ai în scopul sesizării
instanţei co m p eten te pentru el, instanţă favo rab ilă pentru reclam ant,
care invocă dom iciliul acelui pârât. în această situaţie, oricare dintre pârâţi
poate invoca necom petenţa la prim ul term en d e judecată la care părţile
sunt legal citate în fa ţa prim ei instanţe, sub sancţiunea decăderii. N ecom
petenţa poate fi invocată num ai de că tre pârâţi, iar nu şi d e către celelalte
părţi, d e procuror sau d e instanţă din oficiu.
Prin ipoteză, instanţa sesizată d e către reclam ant nu tre b u ie sa fie
co m p eten tă să so lu ţion eze cauza, în caz co n tra r alegerea instanţei
dintre cele deopotrivă com petente aparţinând reclam antului, în aplica-
•‘ î G.C. Frenţiu. D .-L Băfdeân, Noul C o d p - 214.

G. Borof, Codul de procedură civilă com entat şl adnotat, voi. I p . 49.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ed. a 3-a,
Ed. AII Beck, Bucureşti. 2005, p. 148-149, ăpud G.C. Frentiu, D .-L Băldean, Noul Cod
...p .2 1 5 .
rea dispoziţiilor ari. 116 coroborate cu ari. 112 aiin. (1) N CPC, urm ând
a se respinge excepţia d e necom petenţă eventual invocată. In principiu,
operează alegerea de com petenţă în ca zu rile şi condiţiile prevăzute de
art. 126 N CPC, în s ă o eventuală convenţie nu s-a r putea în ch e ia decât
cu ceilalţi pârâţi, nu şi cu pârâtul fictiv^^L
în această ipoteză, reclam antul cheam ă în judecată o p ersoană fără
calitate p ro cesu ală pasivă, în afa ra unui raport de conexitate cu cererile
celorlalţi pârâţi, exclusiv în scopul sesizării instanţei com petente pentru
aceasta, reţinându-se în doctrină^^^ că este necesar să se invoce şi lipsa
calităţii procesuale a pârâtului, pentru că, num ai dacă s -a r reţine lipsa sa
de calitate procesuală, s*ar putea constata necom petenţă instanţei.
147. 6 ) Pentru procesele în cep u te în a in te d e data de 15 feb ru arie
2013, art. 10 CPC stabileşte că, în afară de instanţa dom iciliului pârâtului,
m ai sunt com petente urm ătoarele instanţe:
a) în cererile p rivitoare la execu tarea, anularea, rezo lu ţiu nea sau
rezilierea unui contract, instanţa locului p revăzu t în co n tract pentru
execu tarea, fie ch iar în parte, a obligaţiei. R ezultă că această dispo
ziţie se aplică num ai d a că părţile au prevăzut în contract locul executării
obligaţiei. Nu se aplică în cazul cererii d e rezoluţiune a contractului de
vânzare*cum părare privind un bun imobil, form ulată d e vânzător, acţiunea
fiind calificată în mod expres ca reală de ari. 1368 C. civ, 1864. în noul Cod
civil această acţiune nu mai este reglem entată ca acţiune reală, ci mixtă,
ca şi restul a cţiu n ilo r în desfiinţarea unui act ju rid ic prin care s*a transm is
sau s -a co n stitu it un drept real, ce e a ce va atra g e Incidenţa prevederilor
art. 10 pct. 1 CPC;
b) în cererile c e izvorăsc dintr-un raport d e locaţiune a unui Im obil,
în acţiu n ile în ju stificare sau în p restaţie tab u lară, instanţa locului
unde s e a flă im obilul. P rin cereri izvorâte dintr-un raport de locaţiune
înţelegem urm ătoarele tipuri d e cereri: ce re re a de predare silită a im obi
lului form ulată d e locatar; cererea d e obligare a locatorului la efectuarea
reparaţiilor necesare pe tim pul locaţiunii; cererea referitoare la obligaţia
de garanţie a locatorului; cererea privind plata chiriei; ce re re a d e reziliere;
cererea d e evacuare,
A cţiunea în justificare reprezintă acţiunea prin care se solicită transfer-
m area în înscriere definitivă a unei înscrieri provizorii în cartea funciară.
A cţiu n e a în prestaţie tab ulară reprezintă acţiunea prin care se solicită
în scrie re a unui d re p t real im obilia r în cartea funciară, atunci când cel care
a transm is sau constituit dreptul refuză să predea unicul în scris doveditor
ce se află în posesia sa;
c) în c ererile c e izvorăsc d in tr-o cam bie, cec sau b ilet la ordin,
instanţa locului de plată;
Constanda, op. cil., p. 307,

® G.C. Frenţiu, O .-L Băfdean, Noul Cod ..., p. 215.
d) în cererile izvorâte d intr-un co n tract de tran sp o rt, instanţa Io*

cului de p lecare sau de sosire;
e) în cererile făcu te de ascendenţi sau d e descendenţi pentru pen
sie d e în tretin
I ere,' instanta
* d om iciliului reclam antului.
C u privire la acest ultim caz, în doctrina*^' juridică au fo st fă cu te câteva
precizări:
- se aplică şi în cazul cererilor privind restituirea alocaţiei de stat
pentru copii;
- este o dispoziţie d e fa vo a re pentru creditorul obligaţiei de întreţinere
(deci, atunci când se solicită acordarea sau m ajorarea pensiei de în tre ţi
nere), nu şi atunci când debitorul întreţinerii solicită reducerea pensiei sau
sistarea acesteia;
- nu se aplică d a că se solicită pensie d e întreţinere p e cale accesorie;
- nu se aplică d a că este vorba d e în tre ţin e re a datorată între soţi sau
între foştii soţi sau în celelalte cazuri prevăzute de ari. 8 6 C . fam . (în pre
zent, art. 516, art. 524, art. 525 NCC), dacă nu este vo rb a d e ascendent
sau d e descendent;
f) în cererile ce izvorăsc dintr-un fap t ilicit, instanţa în circum scrip
ţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
148. Pentru p ro cesele în cep u te după data d e 15 feb ru arie 2013,
dispoziţiile ari. 113 N C PC cuprind m ici m odificări în raport d e reglem en
ta re a anterioară:
A ) se rem arcă, în pream bulul alin. (1), precizarea in term inis a extinde
rii o p ţiunilor de instanţe egal com petente, aflate la îndem âna reclam antu
lui, respectiv „in sta n ţe le prevăzute la art. 107-112” , ce e a ce nu reprezintă
decât o consacrare expresă a unei constatări care se desprindea prin
deducţie şi în reglem entarea anterioară; în art. 10 C P C se prevedeau
alte instanţe com petente „în afa ră de instanţa dom iciliului pârâtului” , fără
vreo referire la celelalte norm e d e com petenţă, fie com petenţa d e drept
com un (art. 7 C PC ), fie co m petenţa teritorială alternativă (art. 6, art. 8,
ari. 9, art. 11 C P C P ;
B ) se introduc dispoziţii noi d e com petenţă:
- Instanţa d om iciliului reclam antului, în cererile privitoare la stabili
rea filiaţiei (ari. 113 pct. 1 NCPC); este vorba despre cererile denum ite ge
neric în noul C od civil „acţiuni privind filiaţia” (art. 421-440 NCC), precum
şl de cea din art. 4 4 3 NCC, care tind la stabilirea filiaţiei fa ţă de m am ă ori
fa ţă d e tată, fiind plasate în aceeaşi secţiune intitulată „S ta b ilire a filia ţie i” ;
- instanţa în a cărei circu m scripţie dom iciliază creditorul recla
m ant, în cererile referitoare la obligaţia d e întreţinere, inclusiv cele privind
alocaţiile d e stat pentru copii (art. 113 pct. 2 NCPC); se m enţin precizările
fă cu te în doctrina anterioară noului Cod;
G. Borof, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I..., p. 51

- instanţa locului unde s e află im obilul, pentru cererile în prestalie

la b u ia ră , în justificare tab uiară sau în rectificare tab ulară (art. 113 pct. 5
NCPC);
- instanţa d om iciliului co nsu m atorulu i, în cererile având ca obiect
executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilie
rea sau denunţarea unilaterală a contractului înch eiat cu un profesionist
sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consum ato
rilor (ari. 113 pct. 8 NCPC);
C) se păstrează celelalte dispoziţii din actuala reglem entare, cu mici
reform ulări:
- instanţa locului prevăzut în co n tract pentru executarea, fie chiar
în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, re
zoluţiunea sau rezilierea unul contract (art. 113 pct. 3 NCPC);
R edăm în continuare o soluţie din practica anterioară noului C od, prin
care s-a reţinut că, „potrivit art. 10 pct. 1 C P C , în cererile privitoare la
executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, în afară
de instanţa dom iciliului pârâtului, mai este co m petentă şi instanţa locului
prevăzut în contract pentru executarea, fie ch ia r în parte, a obligaţiunii.
In tr-o speţă s-a decis că. dacă într-un contract d e îm prum ut d e consum aţie
nu s-a prevăzut un asem enea loc. se aplică art. 5 CPC. S oluţia este justă
întrucât - aşa cum reţine m otivarea deciziei din recurs —în caz d e învoială,
convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă, respectiv, prin
prism a dispoziţiilor art. 1104 alin. (3) C . civ.1864 [corespondent art. 1494
alin. (1) lit. c) N C C ], potrivit cărora, dacă părţile n-au convenit altfel, plata
este cherabilă. D om iciliul debitorului, fiind locul plăţii, determ ină, ca atare,
şi com petenţa teritorială {ratione personae ve llo ci) în sensul ari. 5 C PC "‘^'.
P otrivit art. 1494 alin. (1) NCC, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă
locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în tem eiul co n
tractului, al practicilor statornicite între părţi o ri al uzanţelor:
a) obligaţiile băneşti trebuie executate la dom iciliul sau, d u p ă caz,
sediul creditorului d e la data plăţii;
b) obligaţia d e a preda un lucru individual determ inat trebuie executată
în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului;
c) celelalte obligaţii se execută la dom iciliul sau» după caz, sediul d e
bitorului la data încheierii contractului.
- instanţa locului unde se află im obilul, pentru cererile ce izvorăsc
dintr-un raport de locaţiune a im obilului (art. 113 pct. 4 NCPC);
- instanţa locului de p lecare sau de sosire, pentru cererile ce izvo
răsc dintr-un contract de tra n sp o rt (ari. 113 pct. 6 NCPC);
C.S.J.. s. civ., dec. nr. 20/2002, în Buletinul jurisprudenţei pe anul 2002, Ed. AII
Beck, Bucureşti, 2004, p. 313-315, cu comentariu de P. P&rju, în Dreptul nr. 11/2002,
p- 248.
- instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce iz-

vorăsc d in lr-o cam bie, cec, bilet la ordin sau dinlr-un a lt titlu d e valoare
(art. 1 1 3 p c t. 7 NCPC);
- instanţa în a cărei circu m scripţie s-a săvârşit fap ta ilicită sau
s-a produs p rejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o
a sem enea faptă (ari. 113 pct. 1 NCPC);
D) se elim ină câte va dispoziţii ce adăugau o co m petenţă alternativă:
- în cererile îm potriva unei fem ei căsătorite care are reşedinţa obiş
nuită deosebită de aceea a soţului, instanţa reşedinţei fem eii; această
dispoziţie se considera oricum ca fiind abrogată im plicit, ca urm are a co n
sacrării principiului constituţional al egalităţii sexelor;
- în cererile fă cu te de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de
întreţinere, instanţa dom iciliului reclam antului.
149. 7) A rt. 114 a lin . (2) N C P C reglem entează un nou ca z d e com pe
tenţă teritorială alternativă: cererile privind autorizarea de către instanţa
de tu telă şi d e fam ilie a încheierii uno r acte juridice, când actul juridic
a cărui au to rizare s e so licită priveşte un im obil, adm it o com petenţă
alte rn a tivă în tre instanţa de tutelă şi de fa m ilie în a cărei circum scripţie
teritorială îşi are dom iciliul sau reşedinţa persoana ocrotită şi instanţa în a
cărei circum scripţie teritorială este situat im obilul. în ipoteza în care părţile
aleg instanţa d e la locul situării im obilului, se instituie în sarcina acestei
instanţe obligaţia legală de a com unica o copie de pe hotărârea pronunţată
instanţei d e tutelă şi d e fam ilie în a cărei circum scripţie teritorială îşi are
dom iciliul sau reşedinţa cel ocrotit.
150. 8) A rt. 11 CPC prevede că, în m aterie de asigurare, cererea
p rivitoare la d espăgu b iri se va putea face şi la instanţa în circum scripţia
căreia se află: 1) dom iciliul asiguratului; 2) bunurile asigurate; 3) locul unde
s-a produs accidentul.
îna lta C urte d e C asaţie şi Justitie, S e d iile Unite, adm iţând recursul
în interesul legii privind aplicarea art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind so
cie tă ţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, prin D ecizia nr. XXI-
11/2007^^1, a sta b ilit că „n a tu ra juridică a acţiunii în regres exercitată de
asig u ră to r îm potriva p e rsoanelor culpabile d e producerea unui accident
este com ercială, ia r nu civilă” ; în prezent, începând cu data de 1 octom brie
2011, data intrării în vigoare a noului C od civil, procesele şi cererile în
ju s tiţie considerate anterior com erciale sunt civile.
A rt. 115 N C PC reia prevederile ari. 11 CPC, cu excepţia alin. (3).
introdus prin Legea nr. 76/2012, iar la alin. (4) se stabileşte în plus că
dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se a p lică nici în m aterie d e asigurări aeriene.
A stfel, în cazul acţiunii în d esp ăg u b iri, în m aterie d e asigurare»
legea co n fe ră reclam antului dreptul d e a opta între instanţa dom iciliului
pârâtului şi instanţa de la dom iciliul/sediul asiguratului, instanţa în a cărei
M. Of. nr. 123 din 15 februarie 2008.
rază te n lo h a lă se află bunurile a sigurate ori Instanţa de la locul producerii

riscului a sigurat [art. 115 alin . (1) NCPC].
N orm a de com petenţă teritorială alternativă se aplică num ai dacă ce
rerea are ca o b ie ct despăgubiri, constând în plata indem nizaţiei de asigu-
rare. în cazul asigurării de bunuri, ori a sum ei asigurate, în cazul asigurării
de persoane, fiind inaplicabil, spre exem plu, atunci când s-a r cere plata
prim elor de asigurare‘^l
P otrivit art. 115 alin. (3) NCPC, în m ateria asigurării o blig ato rii de
răsp u nd ere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă la
instanţa de la dom iciliul pârâtului sau la instanţa dom iciliului sau, după
caz, a sediului său.
C ererea prevăzută de alin. (3) al art. 115 N C PC la îndem âna terţului
prejudiciat este ce a la care se referea art. 4 2 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările şi reasigurările în R om ânia, te xt abrogat prin Legea
nr. 71/2011 şi preluat în ari. 2224 NCC. A siguratul nu se poate prevala,
însă, de calitatea d e te rţ prejudiciat pentru a solicita de la societatea cu
care a înch eiat o asigurare de bunuri, pe tem eiul răspunderii delictuale,
contravaloarea prejudiciului suferit prin producerea riscului asigurat^^l
1 5 1 .9) în art. 13 alin. (2) CPC, respectiv art. 117 alin . (2) N C PC este
reglem entată o com petenţă teritorială alternativă pentru cererile privitoare
la im obile, în cazul în care im obilul este situ at în circu m scrip ţiile m ai
m u lto r instanţe şi dom iciliul sau reşedinţa pârâtului nu se află în
vreuna d intre aceste circum scripţii. în această situaţie, reclam antul va
alege oricare dintre Instanţele în circum scripţiile că ro ra se a flă Imobilul.
1 5 2 .1 0 ) A legerea d e d om iciliu/com peten ţă prin convenţia părţilor
reprezintă un ca z d e com petenţă teritorială alternativă dacă alegerea s-a
fă cu t în favo area părţii care ulterior va declan şa procesul civil, deci
în favoarea viitorului reclam ant, caz în care reclam antul poate sesiza fie
instanţa aleasă prin convenţie, fie instanţa com petentă teritorial potrivit
regulilor de d re p t com un. D acă alegerea s-a fă cu t în interesul am belor
părţi sau num ai în interesul pârâtului, reclam antul este ţinut să acţioneze
la instanţa aleasă prin convenţie.
1 5 3 .1 1 ) Cazul cererii în care judecătorul este parte. Art. 127 NCPC,
ce nu are coresponde nt în codul anterior, reglem entează situaţia particu
lară a litigiilor în care este im plicat un judecător, în calitate de reclam ant
ori de pârât. în situaţia în care ju d ecăto ru l are calitatea de reclam ant,
acesta nu poate sesiza instanţa com petentă, dacă este a ce e a la care
judecătorul îşi desfăşoară activitatea. A cesta are alegerea între mai m ulte
alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor.
D acă ju d ecăto ru l are calitatea de pârât, reclam antul poate aleg e să
sesizeze fie instanţa com petentă, ch ia r d a că este ce a la care judecătorul
M. Tăbărcăi, Drept procesual voi. I, 2008, p. 290.

® C.A. Ploieşti, dec. nr. 112/2009, portal.just.ro, apudA . Constanda, op. olt., p. 317.
pârât îşi desfăşoară activitatea, fie una dintre instanţele indicate d e textul
legal.
în doctrină s-a subliniat că a tâ t în prim a, c â t şi în cea de-a doua ipo
teză, atunci când reclam antul nu se adresează instanţei com petente, in-
ten /ine o prorogare legală a com petenţei teritoriale. D eoarece. în am bele
cazuri, reclam antul are alegerea în tre instanţe deopotrivă com petente,
este vorba despre o co m petenţă teritorială alternativă (facultativă)*^ l
C u privire la p rim a ip o te z ă , apreciem că nu se poate susţine că este
vorba despre o com petenţă facultativă, pentru urm ătoarele argum ente.
A stfel, faţă de prevederile art. 4 2 alin. (1) pct. 13 N CPC, care instituie
d re p t ca z d e incom patibilitate a judecătorului situaţia în care „e xistă alte
e iem ente care n a sc în m o d întem eiat in d o ie ii cu p rivire la im parţialitatea
s ă \ considerăm că ari. 127 N C PC instituie o prezum ţie legală de lipsă
d e aparenţă a im parţialităţii judecătorului, peste care nu se poate trece
num ai prin voinţa reclam antului unită cu pasivitatea pârâtului; prin urmare,
în tr-o astfel d e situaţie, apreciem că norm a de com petenţă este d e o rd in e
p u b lic ă , ia r nu facultativă, putând fi invocată din oficiu de către instanţă
excepţia de necom petenţă m aterială, în ipoteza în care reclam antul alege
să sesizeze instanţa la care are calitatea de judecător.
Pe de a ltă parte, alin. (1) al ari. 127 N C PC foloseşte im perativul „va
sesiza”, în tim p ce alin. (2) arată că „poate sesiza”; apreciem că legiuitorul
a avut în vedere o obligaţie a reclam antului în ipoteza de la alin. (1) şi o
facultate a acestuia în ipoteza d e la alin. (2).
154. T u tu ro r ca zu rilo r de com petenţă alternativă li se aplică urm ătoa
rele re g u li c o m u n e :
- alegerea în tre m ai m ulte instanţe deopotrivă com petente revine re
clam antului (art. 12 C P C , respectiv art. 116 NCPC);
- după ce a fă cu t această alegere, reclam antul nu mai poate reveni
asupra ei, ia r nici pârâtul şi nici instanţa din oficiu nu a r putea să invoce
declinarea com petenţei.
155. In literatura de specialitate s-a pus problem a dacă, în cazul în
care c e re re a d e c h e m a re în ju d e c a tă a f o s t in tro d u s ă d e c ă tre p ro
c u ro r. în condiţiile prevăzute de art. 9 2 N CPC. titularul dreptului nu s-a r
putea prevala de dispoziţiile art. 116 N CPC, pentru a face o alegere de
co m petenţă d iferită de ce a a procurorului. în tr-o opinie, s-a a preciat că
răspunsul este negativ, aceasta deoarece instanţa sesizată de procuror
este, prin definiţie, com petentă, nem aiputând să îşi decline com petenţa,
de vrem e ce alegerea de com petenţă s-a fă cu t d e un organ căruia legea
îi recunoaşte legitim are procesuală activă'^l S -a su sţin u i însă şi opinia
contrară, arătându-se, pe de o parte, că declanşarea acţiunii d e către
reprezentantul M inisterului P ublic nu îl poate lipsi pe titularul real al aces*

V.M. O obanu, G. Boroi. Drept p r o c e s u a l p . 154; G.C. Freniiu, D .-L Băidean,
Noul Cod ...,p . 226.
te ia de avantajele pe care legea I le-a cre a t prin regulile de com petenţă

teritorială alternativă, iar. p e d e altă parte, s -a r ajunge la acelaşi rezultat
dacă reclam antul a r renunţa la judecată, introducând apoi cererea la ce a
laltă instantă^^l
4.3. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională)

1 5 6 .1 ) C ererile p rivito are la bunurile Im obile. P otrivit dispoziţiilor
art. 13 alin. (1) C P C , cererile privitoare la bunurile im obile se fa c num ai la
instanţa în circum scripţia că re ia se a flă im obilele. Se au în vedere num ai
cererile reale im obiliare. în cazul în care im obilul este situat în circum -
scripţiile mai m ultor instanţe şi dom iciliul sau reşedinţa pârâtului se află în
vreuna dintre aceste circum scripţii, cererea se va face la instanţa d o m i
ciliului sau reşedinţei p ârâtu lu i [art. 13 alin. (2) CPC].
în noua reglem entare, art. 117 N CPC, deşi intitulat „cererile privitoare
la im obile”, precizează în ch ia r conţinutul lui că se referă la „cererile privi-
to a re la drepturile reale im obiliare” . S ub aspectul com petenţei în această
situaţie, nu se a d u c m odificări, alin. (1) al acestu i articol stabilind com
petenţa instanţei în a cărei circum scripţie este situat im obilul, ia r alin. (2)
are un conţinut identic cu a ri. 13 alin. (2) CPC.
O noutate este reprezentată de introducerea alin . (3) al acestui arti
col, în sensul că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asem ănare, şi în
cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare
la în g răd irile d rep tu lu i d e p roprietate im obiliară, precum şi în cazul
celor de îm părţeală ju d iciară a unui im obil, când indiviziunea nu rezultă
din succesiune.
157. C a şi sistem atizare, se constată^^' urm ătoarele:
a) cererile reale im o b iliare sunt guvernate d e art. 13 C P C . respectiv
art. 117 NCPC;
b) cererilo r p erso n ale im obiliare, pentru ipotezele strict reglem enta*
te, le sunt aplicabile prevederile ari. 10 pct. 1 sau 2 C P C , respectiv ari. 113
pct. 3 sau 4 NCPC;
c) cererile p erso n ale im obiliare, pentru a lte ipoteze decât cele strict
reglem entate de a ri. 10 pct. 1 şi 2 CPC, sunt reglem entate de ari. 5 CPC,
respectiv art. 107 NCPC;
d) aceste dispoziţii nu se aplică nici a c ţiu n ilo r reale m ixte (cererile
prin care se valorifică în acelaşi tim p un d re p t real şi un drept de creanţă
ce izvorăsc din acelaşi act ju rid ic sau între care există o legătură d e in
terdependenţă). când incident este art. 10 pct. 1 CPC, respectiv art. 113
pct. 3 N CPC. în cazul în care cererea priveşte un im obil, locul p revă
z u t în co n tract pentru execu tarea o blig aţiei co in cid e cu locul situării
im obilului.
/. Deleanu, Tratai de procedură civilă, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti. 2005, p. 423,
nota de subsol 1 .
^ G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I .... p. 54.
în literatura de specialitate se arată^^^ că acţiu n ea care vizează p ro *

n un ţarea unei hotărâri care să ţin ă ioc d e co n tract de schim b, când
părţile au înch eiat un antecontract d e schim b, este o acţiun e personală,
ia r nu mixtă, deoarece antecontractui de schim b nu este tra n sia tiv de
proprietate, ci d ă naştere d o a r unui drept d e creanţă, ce are ca obligaţie
corelativă o obligaţie de a face, şi anum e obligaţia de a încheia ulterior
contractul tra n sia tiv d e proprietate.
158. E xem ple d e acţiuni care intră sub incidenţa art. 13 CPC, respectiv
art. 1 1 7 N C P C :
- ce re re a în revendicare im obiliară;
- ce re re a confesorie sau negatorre im obiliară;
- cererea în grăniţuire şi privitoare la îngrădirile dreptului d e proprietate
im obiliară;
- cererile în m aterie d e ipotecă, gaj, drept d e preferinţă, d re p t d e re-
tenţiefî;
- cererile posesorii im obiliare;
- cererile în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui d re p t real
(art. 125 N C P C trim ite im plicit şi la art. 117 în privinţa regulilor aplicabile
pentru determ inarea com petentei te rito ria le ^ ;
- acţiunile prin care se urm ăreşte valorificarea unui d re p t de copro*
prietate^“l
C ererea vân zăto ru lu i d e rezolutiune
I a unui co n tract d e vânzare
im obiliară, acţiune reală potrivit C odului civil din 1864, are, în prezent,
un caracter m ixt, ca şi restul a cţiu n ilo r în desfiinţarea unui a c t Juridic prin
care s-a transm is sau s-a constituit un d re p t real, care va atrage aplicarea
prevederilor art. 10 pct. 1 C P C , respectiv art. 113 pct. 3 NCPC.
159. în privinţa cererii d e partaj, pentru reglem entarea an terioară
se fa c urm ătoarele distinctii:
- pentru partajul succesoral, art. 13 CPC nu se aplică, art. 14 CPC
fiind prioritar;
- d a că partajul se cere în m od accesoriu unei cereri de anulare a
căsătoriei sau d e divorţ, se aplică art. 17 CPC, instanţa com petentă fiind
ce a pentru ju d e ca re a cererii principale;
- prin D ecizia nr. VIII din 21 decem brie 200Qi®> s*a stabilit că, indiferent
d e valoarea m asei partajabile, com petenţa d e a soluţiona cererile având
ca o b ie ct p artajarea bun u rilo r co m u n e d o b ân d ite de soţi în tim pul
căsătoriei revine judecătoriei, a tâ t în cazul în care aceste cereri au fost
introduse concom itent cu acţiunea principală d e desfacere a căsătoriei,
c â t şi atunci când sunt fon nulate separat.
G. Boroi. O. Spineanu-Matei, C o d u l.... ed, a 3-a* p. 67.

A Constanda, op. oit., p. 318.
Idem, p. 319.
M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001.
U lterior, prin m odificarea a d u să C odului d e procedură civilă, art. 2

pct. 1 lit. b) C P C â prevăzut în m od expres că c e re rile d e p a rta j s u n t
în to td e a u n a d e c o m p e te n ţa ju d e c ă to rie i.
în m otivarea deciziei, s-a reţinut că o rice cerere de partajare a bunu-
rilo r com une, întem eiată pe dispoziţiile art, 3 6 C . fam ,, nu poate fi privită
d ecât ca o ce re re accesorie la acţiunea principală de divorţ, indiferent
dacă a fo st form ulată odată cu aceasta sau separat, d u p ă desfacerea
căsătoriei, astfel încât este evident că soluţionarea ei nu poate fi atribuită,
sub aspectul com petenţei m ateriale, în raport cu criteriul valoric instituit
prin art. 2 pcî. 1 lit. b) C P C , ci num ai ţinându-se seam a de obiectul acţiunii
principale, respectiv desfacerea căsătoriei.
în a c tu a la re g le m e n ta re , spre deosebire de art. 13 CPC, art. 117
N C PC prevede expres com petenţa Instanţei d e la locul im obilului pentru
c e re rile d e îm p ă rţe a lă ju d ic ia ră a u n u i im o b il, c u e x c e p ţia c a z u rilo r
c â n d in d iv iz iu n e a re z u ltă d in s u c c e s iu n e : s-a a preciat în doctrinăi'^ că,
în ca z contrar, s-a r aplica dispoziţiile de d re p t com un, respectiv art. 107
N CPC, în tru câ t art. 118 N C P C se aplică num ai până la ieşirea din indi-
viziune.
în sfe ra d e aplicare a dispoziţiilor art. 117 N C PC intră şi c e re rile de
îm p ă rţe a lă a u n u i b u n c o m u n a l s o ţilo r, cu condiţia să fie form ulate
p e c a le p rin c ip a lă , d u p ă desfacerea sau înce tarea căsătoriei ori chiar
în tim pul regim ului com unităţii legale (art. 36 C . fam . sau art. 3 5 8 NCC,
pentru com unitatea dobândită d u p ă data intrării în vigoare a noului Cod
civil)^2i.
D acă îm p ă rţire a bunurilor com une se solicită în procesul d e divorţ sau
odată cu cererea în anularea ori constatarea nulităţii absolute a căsătoriei,
ia r în m asa de îm părţit se află şl un im obil, com petenţa aparţine Instanţei
sesizate cu ce re re a principală, în aplicarea prevederilor art. 123 NCPD^'.
în doctrină'**^, s-a m ai pus problem a d e a şti care este instanţa com pe
te n tă din punct d e vedere teritorial în c a z u l în c a re p rin tre b u n u rile p a r
ta ja b ile s e a flă d o u ă s a u m a i m u lte îm o b ile s itu a te în c ir c u m s c r ip ţii
ju d e c ă to re ş ti d ife rite . S oluţia propusă a fo st aplicarea alin. (2) al art. 13
CPC, deşi acesta se referă la un im obil aflat în circum scripţiile teritoriale
ale mai m ultor Instanţe, ia r nu la mal m ulte im obile situate în circum scripţii
judecătoreşti diferite.
în condiţiile în care nici în actuala reglem entare nu există un te xt de
lege expres pentru această situaţie (prin ipoteză, nu se are în vedere par
tajul succesoral sau cel realizat pe cale accesorie într-un proces de divorţ
sau de anulare a căsătoriei), se m enţine aceeaşi soluţie, apreciindu-se că
este necesar să se recunoască posibilitatea soluţionării cererii d e partaj de
G.C. Frenţiu. D.-L. Băldeăn. Noul Cod ..., p. 227,

^ Ibidem: G.C, Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod p, 227,
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi, I,.., p. 55.
o singură instanţă, fiind exagerat să se pretindă că partajarea bunurilor tre

buie fă cu tă în mai m ulte etape, adică în fa ţa unor instanţe diferite; pentru
determ inarea com petenţei se pot aplica dispoziţiile art. 117 alin. (2) NCPC,
în sensul că a r aparţine instanţei de la dom iciliul pârâtului, d a că acesta
se află în vreuna din circum scripţiile instanţelor în raza că ro ra se găsesc
acele im obile, ia r în ca z contrar, este com petentă oricare instanţă în a
cărei rază teritorială se află vreunul dintre im obilele ce form ează obiectul
partajului, alegerea urm ând a fi făcută de către reclamant^^l
1 6 0 .2 ) C ererile în m aterie d e m oştenire. în conform itate cu prevede*
rile art. 14 CPC, preluate, cu unele m odificări, şi de art. 118 N CPC, cere-
rile în m aterie de m oştenire sunt de com petenţa instanţei celui d in urm ă
dom iciliu al defunctului. C om petenţa teritorială exclusivă în m aterie de
m oştenire înce tează la m om entul sistării stării d e indiviziune succesorală,
potrivit a ri. 118 alin. (1) partea introductivă NCPC,
161. Pentru definirea noţiunii d e dom iciliu, se are în vedere ultim a
locuinţă e fectiva a lui d e c u iu s , indiferent d a că a fo st sau nu în scrisă în
actul său d e identitate.
în acest sens. în practica ju d icia ră anterioară noului C od de procedu
ră civilă, s-a arătat că „de regulă, dovada ultim ului dom iciliu se face cu
m enţiunile din actul de identitate sau certificatul d e deces al persoanei
care lasă m oştenirea. N im ic nu se opune, însă, ca, prin orice alt m ijloc de
dovadă, să se probeze că dom iciliul persoanei este într*o altă localitate
decât aceea unde a fo st înregistrată. A cest dom iciliu reprezintă locuinţa
statornică şi principală a defunctei (având în vedere şi perioada în d e lu n
gată d e tim p cât a locuit la acea adresă şi oare confirm ă ideea autoarei
părţilor de a se stabili perm anent în localitatea respectivă), ch ia r d a că nu
este tre cu t în actul d e identitate al persoanei şi nici în evidenţele inform a-
tizate, fiind relevant, din punct d e vedere juridic, în stabilirea com petenţei
teritoriale, în condiţiile art. 14 C P C ”^^l
D acă ultim ul dom iciliu nu este cunoscut sau nu se află p e teritoriul
R om âniei, art. 954 alin. (3) N C C asim ilează locul deschiderii succesiunii
cu locul din ţară aflat în circum scripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu
condiţia ca în acea circum scripţie să existe cel puţin un im obil al defunctu
lui ori, în lipsă, un bun m obil al acestuia. în absenţa unor bunuri situate în
Rom ânia, locul deschiderii m oştenirii este în circum scripţia notarului public
cel dintâi sesizat. în doctrină s-a apreciat că este de discutat dacă această
norm ă este utilă pentru determ inarea com petenţei în ipoteza în care ulti
mul dom iciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află în România^^l
A, Constanda, op. olt., p. 319-320,

dec. nr. 2018/2011. în A. Constanda, op. cil,, p. 320.
Pentru detalii, a se vedea A. Constanda, op. cit., p. 321,
162. în sfera de aplicare a art. 14 pct. 1 CPC, respectiv a art. 118

alin. (1) pct. 1 N CPC, privind cererile p rivito are la valid itatea sau e x e
cu tarea d isp o ziţiilo r testam entare*’ intră urm ătoarele acţiuni:
- cererile pentru anularea unui testam ent;
- cererea pentru constatarea validităţii unui testam ent;
- ce re re a pentru executarea dispoziţiilor unui testam ent, atunci când
va lid ita te a acestuia nu este contestată.
163. în sfera de aplicare a art. 14 pct. 2 CPC, respectiv a ari. 118
alin. (1) pct. 2 NCPC, referitoare la „cererile p rivitoare la m oştenire ş i ta
sarcin ile acesteia [dispoziţie introdusă prin art. 118, n.n.], precum şi cele
p rivito are la pretenţiile p e care m o şten itorii (e-ar avea unul îm potriva
a ltu ia'’ intră urm ătoarele acţiuni:
t
- cererea în anularea certificatului d e m oştenitor;
- cererea pentru reducţiunea liberalltăţilor excesive;
- cererea pentru raportul donaţiilor;
- cererea referitoare la conservarea sau adm inistrarea bunurilor;
- cererea în anularea sau rezoluţiunea vânzării de drepturi succeso
rale;
- ce re re a de ieşire din indiviziune succesorală, inclusiv cu privire la
im obile;
- petiţia d e ereditate.
T extul se referă la orice fel de cereri care privesc m oştenirea sau m oş
tenitorii, indiferent d e felul acestora (legali sau testam entari).
A ceste dispoziţii nu su nt incidente^'' în cazul în care m oştenitorii
valorifică d repturi culese din su ccesiu n e îm p o triva te rţilo r debitori
ai lui d e cuius, ci, în tr-o astfel de situaţie, co m p eten ţa terito rială se
stab ileşte p o trivit regulii d e d rep t co m u n sau altor norm e legale inci
dente în m aterie.
In cazul cererilor d e ieşire din indiviziune cu privire la im obile din m asa
succesorală, instanţa d e la ultim ul dom iciliu al defunctului, şi nu cea d e la
locul im obilului, este com petentă dacă, d e exem plu, s-a dezbătut succe
siunea şi c h ia r s*a realizat partajul bunurilor m enţionate în certificatul de
m oştenitor, însă se solicită îm părţeala a lto r im obile succesorale, desco
perite ulterior sau pentru care s -a em is titlul de proprietate^^L
D acă s-a realizat partajul între m oştenitori, în sensul că s-a atribuit
unuia dintre ei cota-parte indiviză ce aparţinea defunctului din dreptul de
proprietate asupra unui im obil, iar ulterior acel m oştenitor îl cheam ă în
ju d e ca tă pe coproprietarul bunului, solicitând partajul, este com petentă
instanţa d e la locul situării im obilului, şi nu de la ultim ul dom iciliu al de*
tunetului, coproprietar al imobilului^^l
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi. I..., p. 56.

I.C.C.J., dec. nr. 1049/2003 şl nr. 6205/2004, www.scj.ro, apud A. Constanda.
op. c it, p, 321-322.
^ I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 5523/2011, în A. Constanda, op. cit., p. 322,
164. în sfe ra d e aplicare a art. 14 pct. 3 C P C , respectiv a ari. 118

alin. (1) pct. 3 N CPC, privind „cererile legatarilor sau ale creditorilor d e
functului îm potriva vreunuia dintre m oştenitori sau îm potriva executorului
te s ta m e n ta r intră urm ătoarele cereri:
- ce re re a pentru predarea unui legat cu titlu particular;
- cereri ale creditorilor contractuali ai defunctului întem eiate pe con
tracte înch eiate cu defunctul;
- cereri ale creditorilor m oştenirii pentru pretenţii în tem eiul unui titlu
posterior deschiderii succesiunii {de exem plu, cererea privind plata chel-
tu ie lilo r de înm orm ântare etc.).
în literatura ju rid ică s-a subliniat fap tul că aceste dispoziţii se aplică
în privinţa tu tu ro r cred ito rilo r care au pretenţii îm p o triv a succesiunii,
adică atât în privinţa creditorilo r personali ai defunctului, cât şi a ce lo r care
au devenit creditori ai succesiunii d u p ă deschiderea ei^^l
Nu se ap lică în cazul unei acţiuni in tro d u se d e m oştenitori îm p o
triva cred itorulu i succesiunii; în această ipoteză com petenţa teritorială
se determ ină potrivit dreptului com un.
165. Art. 14 C P C , respectiv art. 118 N C PC se aplică num ai în cazul
unor acţiuni personale in tro d u se d e cred itori, nu şi în cazul cererilor
m ixte sau reale.
A ceste dispoziţii sunt aplicabile şi cererilo r u lterioare ieşirii d in indi*
viziu ne, care au ca o b iect co ntestarea partajului sau care d erivă din
partaj, cum a r fi nulitatea partajului ori cererea privind obligaţia d e garanţie
asupra bunului com un, care se adresează to t instanţei ultim ului dom iciliu
al defunctului. A ceasta deoarece, dacă se adm ite o astfel de acţiune, se va
efectua o nouă îm părţeală sau v o r li obligaţi la despăgubiri com oştenitorii,
ce e a ce ju stifică sesizarea instanţei d e la art. 118 NCPCi^l
166. în practica ju d icia ră anterioară noului C od de procedură civilă s-a
pus în mod frecvent problem a care este instanţa com petentă în cazul unei
cereri de partaj succesoral cu privire la mai m ulte m oşteniri succesive.
in tr-o prim ă opinie, s-a apreciat că se are în vedere instanţa com -
peten tă de la ultim ul d om iciliu al d efunctului care a d eced at prim ul,
a vându-se în vedere prem isa că e vorba d e succesiuni transm ise succe
s iv şi care se m oştenesc şi de către defuncţii ale că ro r succesiuni s*au
d e sch is mai târziu. A ceastă opinie, deşi logică, nu are un su p o rt legal,
a şa că apreciem că în această situaţie este co m p eten tă o ricare dintre
in stan tele
f d e la u ltim ele d om icilii ale tu tu ro r d efu n cţilo
f r a le căror
su ccesiu n i s e dezbat^^l
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l...» p. 158.

G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 67: M Tăbâr-
câ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 671.
In ceea ce priveşte p roced ura su c c e s o ra lă notaria lă, sub aspectul com peten
ţei, art. 15 din Legea nr. 36/1995, republicată (M. Of. nr. 72 din 4 februarie 2013), pre
vede competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritoriala a
A ceastă ultim ă soluţie este confirm ată de reglem entarea actuală, re
spectiv art. 118 alin. (2) NCPC.
Pentru a fi aplicabilă, este necesar să existe o legătură In tre cereri,
sens în care legiuitorul im pune condiţia ca m oştenirile să fie „deschise suc
cesiv", respectiv atunci când cei care au decedat succesiv se m oştenesc
unii pe alţii. în absenţa oricărei legături, nu este aplicabil art. 11S alin. (2),
ci alin. (1 j pentru fiecare cerere în parte, im punându-se disjungerea lor^^'.
167. 3) C e re rile în m a te rie d e s o c ie ta te . P otrivit d isp o ziţiilo r a rt. 15
CPC, ce re rile în m aterie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt,
sunt d e com petenta in s ta n ţe i lo c u lu i u n d e s o c ie ta te a îş i a re s e d iu l ei
p rin c ip a l.
A rt. 119 N C PC preia aceste dispoziţii, cu o singură diferenţă d e redac
tare în ce e a ce priveşte sfe ra d e aplicare, respectiv textul actual prevede
că se aplică d o a r c e re rilo r form ulate până la sfârşitul lichidării sau, după
caz, p â n ă la radierea societăţii.
O prevedere sim ila ră conţine art. 6 3 din Legea nr. 31/1990, republica
tă, m odificată prin Legea nr. 71/2011: „C ererile şl căile d e atac prevăzute
de prezenta lege, d e com petenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează
de tribunalul în a cărui circum scripţie îşi are societatea sediul p rin cip a r.
R egula are in vedere cererile privitoare la to a te societăţile de natura
ce lo r reglem entate în noul C od civil, care au personalitate ju rid ică ‘^l
Cu privire la cererile în m aterie d e societate. în doctrlnă^^^ s -a precizat
că legea vize a ză două dom enii d e aplicare a regulilor d e co m petenţă te
ritorială exclusivă, şl anum e: a) dom eniul societăţilor, indiferent d e form a,
natura şi form a d e activitate a acestora {a se ve d e a art. 1881 N C C ); b) d o
m eniul litigiilor în m aterie de societate, indiferent dacă aceasta este pârâtă
sau reclam antă în proces.
De exem plu: cererea pentru anularea actului d e constituire a socie
tăţii, cererea prin care un asociat pretinde restituirea sum elor cheltuite în
contul societăţii, cea pentru repararea daunelor aduse societăţii d e către
un asociat, cererea d e excludere a unui asociat, cererea pentru dizolvarea
judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. în cazul m o ş te n irilo r s u c c e

sive, moştenitorii au posibilitâtea de a alege com petenţa oricăruia dintre notarii publici
care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională
din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre
autori care a decedat cel din urmă. Dacă într-o circumscripţie teritorială sunt mai mulţi
notari publici, potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 36/1995. republicată, competenţa
de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar public sesizat. Notarul
public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt notar public din
circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop registrul de evidenţă a suc
cesiunilor, potrivit regulamentului.
Constanda, op. cit., p. 322.
^ Idem. p. 323.
^ /. Deleanu, T ra ta t.... voi. I, 2010, p. 574.
societăţii, ce a pentru num irea lichidatorilor, o p oziţia referitoare la bilanţul

d e lichidare şi la repartizarea activului societăţii.
E lem entul determ inant în stabilirea com petenţei este sediul principal
al societăţii, precizat în actul constitutiv şi în statut. Instanţa va trebui să ia
în considerare sediul real, şi nu cel fictiv al societăţii^'l
Părţi în proces sunt fie asociaţii în tre ei, fie societatea, pe de o parte,
şi asociaţii, p e d e cealaltă parte, ia r cererea trebuie să privească raporturi
juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate.
Nu sunt supuse sferei de a p licare a acestui articol litigiile dintre soci’
etate sau asociaţi, pe d e o parte, şi terţe persoane, pe d e altă parte. în
aceste situaţii aplicându-se dreptul com un.
Lim ita în tim p a aplicării acestui articol este lichidarea în fap t a socie
tăţii. adică până la m om entul îm părţirii întregului activ al societăţii.
Legiuitorul introduce sintagm a „sfârşitul lichidării sau radierea socie*
tă ţii”, iar, în acest context, trebuie p recizat că, în înţelesul art. 1930 NCC.
lichidarea nu este identică cu dizolvarea societăţii, lichidarea fiind o con-
secinţă a dizolvării [art. 1930 alin. (2) NCC]. C ert este că trebuie să se
parcurgă întreaga procedură de lichidare, de la înlocuirea organelor d e ad*
m inistraţie curentă şi până la radierea societăţii din registrul co m e rţu lu i^ l
R egula este incidenţă şi în cazul în care litigiul vizează un im obil din
raza teritorială a unei alte instanţe decât a ce e a unde socie ta te a îşi are
sediul principal.
A vând în vedere cele m enţionate mai sus, rezultă că, în cazul în care
un te rţ form ulează o cerere d e chem are în ju d e ca tă îm potriva unei soci
etăţi. cu privire la un d re p t real asupra unui im obil, instanţa com petentă
este ce a în a cărei rază teritorială este situat im obilul, nem aifiind vo rb a de
o ce re re în m aterie d e societate. La fel şi in cazul in care acţiunea reală
im obiliară este exercitată de societate îm potriva unui terţ.
168. 4) C ereri p rivitoare la in so lven ţă sau co nco rd atu l preventiv.
In conform itate cu dispoziţiile art. 16 CPC, cererile în m ateria reorganizării
Judiciare şi a falim entului sunt d e co m p eten ţa exclusivă a trib u n alu lu i în
circu m scripţia căru ia s e a flă sediul principal al debitorului.
R eglem entarea actuală, respectiv art. 120 NOPC, prevede că cererile
în m ateria insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de com petenţa
exclusivă a tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are sediul debitorul.
Se observă că, spre deosebire d e dispoziţiile ari. 16 CPC, norm a nu
mai prevede că este vorba despre sediul principal, ceea ce înseam nă că
interesează şi un eventual dezm em brăm ânt fără personalitate juridlcă^î
în sta b ilire a com petenţei teritoriale se are în vedere sediul debitorului,
în scris în registrul com erţului, în registrul societăţilor a g ricole sau în regis
trul asociaţiilor şi fun daţiilor în m om entul înregistrării cererii de deschide-

Ibidem,
re a procedurii, o rice m odificare ulterioară răm ânând fără efecte juridice

asupra com petentei‘^1
In literatura d e specialitate, s-a apreciat că cererile introduse de a d m i
nistratorul sau lichidatorul ju d ic ia r îm potriva u n o r te rţi debitori ai celui aflat
în reorganizare ju d icia ră sau falim ent sunt d e com petenţa instanţei în a
cărei circum scripţie teritorială com erciantul îşi are sediul principal, num ai
în cazul în care cererile introduse îm potriva te rţilo r îşi au cauza în reorga
nizarea judiciară sau în falim ent. în sensul că nu a r fi existat sau, mai bine
zis, existenţa lo r a r fi fo st întâm plătoare în lipsa procedurii reorganizării
judiciare sau a falim entului. D im potrivă. în cazul celorlalte cereri, care nu
sunt cereri în m aterie de reorganizare ju d icia ră sau falim ent, ci d o a r cereri
care, eventual, a r interesa reorganizarea ju d icia ră sau falim entul, com pe
te n ţa teritorială se determ ină potrivit regulilor de drept com un'^l
A plicabilitatea regulii este extinsă d e noua reglem entare şi la cererile în
m aterie de concordat preventiv, rezultate din aplicarea Legii nr. 381/2009
privind introducerea concordatului preventiv şi a m andatului ad-hoâ^\ care
sunt, asem enea cererilor în m aterie d e insolvenţă reglem entate prin Legea
nr. 85/2006, de com petenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circum scrip*
ţie debitorul îşi are sediul.
169. 5) C e re rile îm p o triv a u n u i c o n s u m a to r. Cu titlu de noutate,
art. 121 N C PC prevede, pentru cererile form ulate de un profesionist îm
potriva unui consum ator, com petenţa teritorială exclusivă a in s ta n ţe i în a
c ă re i c ir c u m s c rip ţie s e a flă d o m ic iliu l c o n s u m a to ru lu i.
N orm a nu distinge în funcţie de natura contractuală sau extracontrac-
tu a lă a raportului ju rid ic substanţial dedus judecăţii.
A ceastă ipoteză diferă fa ţă d e situaţia reglem entată de art. 113 pct. 8
N CPC, care prevede dreptul de alegere a instanţei com petente teritorial
de către consum atorul reclam ant pentru acţiunile decurgând din contractul
încheiat cu un profesionist sau cererile având ca o b ie ct repararea pagu
be lo r produse consum atorilor.
A r t - 121 teza a ll-a N C PC face trim itere Ia dispoziţiile art. 126 alin. (2)
N CPC, perm iţând alegerea de com petenţă prin convenţia părţilor, ceea
ce reprezintă o derogare de la dispoziţiile art. 126 alin, (1) N CPC, care
în doctrină se apreciază ca art. 8 din Legea nr. 85/2006 reglementează compe

tenta materială şi teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială
îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în
registrul societăţilor agricole sau în registnji asociaţiilor şi fundaţiilor. Pornind de la ex
presia „toate procedurile sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are
sediul debitorul” (în forma anterioară modificării art. 6 prin Legea nr. 169/2010 - n.n.).
se consideră că mutarea sediului după momentul efectuării notificărilor privind deschi
derea procedurii nu produce niciun efect In privinţa competenţei teritoriale a instanţei
{S tD . Cărpenaru, V. Nemeş, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenţei. Legea nr. 85/2008.
Comentarii pe articole» Ed. Hamangiu» Bucureşti» 2006, p. 47-48).
^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p. 152.
^ f^. Of. nr. 870 din 14 decembrie 2009.
prevăd că o asem enea alegere nu se poate face în cazurile d e com petentă

teritorială exclusivă. A stfel, după naşterea dreptului la despăgubire, consu
m atorul poate să renunţe la com petenţa exclusivă, prorogând com petenţa
în favoarea altei instanţe, inclusiv pentru cererile form ulate de profesionist.
O rice convenţie contrară în acest sens este con sid e ra tă nescrisă, fiind
nulă absolut^'l
în doctrină^^^. s-a apreciat că prevederile referitoare la stabilirea com pe
ten ţei teritoriale în cazul cererilor având ca parte un consum ator sunt a p li
cabile ch ia r şi atunci când aceste cereri s u n t form ulate potrivit dispoziţiilor
d e d re p t com un în m aterie contractuală, nefilnd necesar a se invoca a p li
carea unei norm e speciale referitoare la protecţia consum atorilor; calitatea
părţilor este cea care determ ină aplicabilitatea norm ei d e com petenţă.
170. 6) C ereri în legătură cu in cidentele privind arb itraju l. C a nou*
tate, art. 128 N C PC prevede în favoarea trib u n alu lu i în circum scripţia
căruia are loc arb itrajul com petenţa d e a solu ţio n a incidentele privind
arbitrajul reglem entat d e cod.
A ceastă norm ă este corelativă dispoziţiilor art. 547 NCPC, în sensul că
piedicile care pot apărea în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, cum
a r fi form ularea unei cereri de recuzare a unui arbitru, de num ire a unui ar
bitru sau a unui supraarbitru, pot fi înlăturate de tribunalul în circum scripţia
că ru ia are loc arbitrajul, la ce re re a uneia dintre părţi^^L
A ri. 128 N C PC este incident ch ia r dacă există convenţie arbitrală, în
trucât aceasta înlătură com petenţa instanţelor judecătoreşti pentru soluţio
narea în fond a litigiului care face obiectul ei, nu şi pentru soluţionarea inci
d e n te lo r legate d e arbitraj, d e natura c e lo r prevăzute de art. 547 NCPD'*'.
171. 7) C ereri p rivito are la persoane. în pricinile referitoare la per
soane, com petenţa teritorială este exclusivă. Pentru astfel de cauze, legea
fie stabileşte o anum ită instanţă com petentă din punct de vedere teritorial,
fie alteori se aplică dreptul com un {art. 5 C P C , respectiv art. 107 NCPC),
dar, în am bele ipoteze, aşa cum s-a arătat în doctrină^^^ com petenţa te ri
to ria lă are caracter absolut.
A şa cum s-a subliniat de către acelaşi autor, pentru a stabili caracterul
d e o rd in e publică sau de ordine privată al norm elor de com petenţă te rito
rială reglem entate de art. 5 CPC, respectiv art. 107 N CPC, trebuie să se
aibă în vedere n atura pricinii.
în doctrina ce a nalizează noua reglem entare s-a reţinut că din inter
pretarea p e r a c o n tra rio a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2)
pct. 3 N C P C rezultă că, în procesele privitoare la persoane, com petenţa
G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 235,

Gh.‘ L. Zidaru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în noul
Cod de procedură civilă. Competenţa teritorială {II), în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.
A, Constanda, op. cit-, p. 337.
G. Boroi, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I..., p. 60.
le h to riâ lă este exclusivă, d e vrem e ce au ca o b ie ct ,,drep1uri'’ de care

părţile nu pot să dispună^’ L
C e re ri în m a te rie d e tu te iă ş i fa m iiie . A rt. 114 alin. (1) N C PC re
g lem entează o co m petenţă teritorială exclusivă, în sensul că, d a că prin
norm e speciale nu se prevede expres altfel, cererile anum e prevăzute de
acest articol sunt d e com petenţa instanţei de tutelă şi de fa m ilie în a cărei
circum scripţie teritorială îşi are dom iciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
In sfera de aplicare a acestor dispoziţii intră cererile pe care însuşi
legiuitorul le califică astfel, respectiv:
- cererile m enţionate în T itlul III „O crotirea persoanei fizice” din C artea
I „D espre persoane” a noului C od civil (art. 104-186 NCC), precum şi
- cererile privind ocrotirea copilului prevăzute prin legi speciale, dacă
nu se prevede o a ltă com petenţă.
C ererile prevăzute d e art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 N C PC nu intră în
sfera de aplicare a acestei norm e.
Pentru celelalte cereri privind persoanele, altele decât cele din art. 113
şi a r t - 114 N CPC, se aplică regula generală în m ateria com petenţei te rito
riale, dacă nu există o a ltă norm ă de com petenţă.
C ereri pentru care se prevede expres instanţa com petentă teritorial să
le soluţioneze, prin norm e speciale ale noului C od de procedură civilă sau
ale a lto r acte norm ative, sunt:
- ce re re a de punere sub interdicţie judecătorea scă a unei persoane:
instanţa de tutelă în a cărei circum scripţie aceasta îşi are dom iciliul per
soana respectivă (a ri. 935 NCPC);
- cererile privind sta b ilire a m ăsurilor de protecţie specială prevăzute
de Legea nr. 272/2004: Instanţa d e la dom iciliul copilului, ia r d a că d om ici
liul copilului nu este cunoscut, instanţa în a cărei circum scripţie teritorială
a fo st găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004);
- ce re re a de instituire a tutelei: instanţa în a cărei circum scripţie te
ritorială dom icilia ză sau a fo st g ă sit copilul [art. 40 alin. (2) din Legea
nr. 272/2004];
- cererea d e instituire a curatele!: instanta de tutelă d e la dom iciliul
persoanei care urm ează a fi pusă sub curatelă, respectiv d e la ultim ul
său dom iciliu din ţară, pentru ipoteza în care acea persoană lipseşte de la
dom iciliu sau este dispărută ori. d u p ă caz, instanţa de la locul unde trebuie
luate m ăsurile urgente (art. 179 coroborat cu art. 178 NCC);
- divorţul: instanţa de tutelă în circum scripţia căreia se află, ca regulă,
cea din urm ă locuinţă com ună a soţilor, cu excepţiile prevăzute de lege
(art. 9 1 4 NCPC);
- cererea d e declarare a m orţii unei persoane: instanţa d e tu te lă în
a cărei circum scripţie acea persoană a a v u t ultim ul dom iciliu cunoscut
(art. 9 4 3 NCPC);
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 679.
- cererile referitoare la adopţie: instanţa de tutelă în a cărei rază teri*

to ria lă se află dom iciliul adoptatului; cauzele pentru ju d e ca re a cărora nu
se poate determ ina instanţa com petentă se judecă d e T ribunalul B ucu
reşti [art. 7 4 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei,
republicată];
- cererea pentru înregistrarea tardivă a naşterii: instanţa în a cărei rază
teritorială are dom iciliul persoana interesată sau unde are sediul sen/iciul
d e protecţie specială a copilului [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996
cu privire la actele d e sta re c iv ilă .
C ereri care se soluţionează potrivit regulii generale, deoarece nu se
prevede expres instanţa com petentă teritorial să le soluţioneze sunt, de
exem plu, cererea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei şi cererea
în anularea căsătoriei^^L
172. A lte c a z u ri. Este vorba d e o com petenţă exclusivă în cazul ur
m ătoarelor cereri:
- în m aterie contravenţională;
- cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs
d e soluţionare sau soluţionată deja d e o instanţă ori care au ca obiect
eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instan
ţe. Art. 334 C P C , respectiv art. 529 N C PC obligă instanţa să îşi verifice
din oficiu com petenţa. Se arată că raţiunea acestui text^^^ este aceea că.
neexistând părţi cu interese contrarii, nu a r mai avea cine să invoce ne-
co m petenţa teritorială.
§5. Dispoziţii speciale

173. S ub d enum irea „D ispoziţii speciale", legiuitorul a enum erat în
a r i - 17-19 CPC, respectiv ari. 122-128 N C PC reguli de soluţionare a ce
rerilor care interesează instituţia d e d re p t procesual a com petenţei juris-
dicţionale, a tâ t cea m aterială, cât şi cea teritorială.
174. Prin a rt. 123 N C PC se m enţine, cu mici m odificări, regula pre
văzută de art. 17 CPC, de ju d e c a re a c e re r ilo r a c c e s o rii, a d iţio n a le şl
in c id e n ta le d e in s ta n ţa c o m p e te n tă p e n tru c e re re a p rin c ip a lă , chiar
d a că a r fi d e c o m p e te n ţa m a te ria lă sa u te r ito ria lă a altei instanţe ju d e
cătoreşti. A ctuala reglem entare cuprinde şi o excepţie, respectiv cererile
prevăzute la art. 120 N CPC. S e co nsacră astfel o prorogare legală de
com petenţă, care va opera şi în privinţa r e g u lilo r d e o rd in e p u b lic ă re
fe rito a re la c o m p e te n ţă , c u e x c e p ţia c e re rilo r în m a te rie d e fa lim e n t şi
c o n c o rd a t p re v e n tiv , care răm ân în com petenţa exclusivă a tribunalului
specializat.
R egulă este aplicabilă indiferent d a că este vorba despre norm e de
com petenţă cuprinse în cod ori în acte norm ative speciale.
Pentru detalii, a se vedea A. Constanda, op. cit., p. 313-316.

G. Boroi, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I .... p. 62.
C onform art. 3 0 alin. (3)-(6) N CPC, c e re re a p rin c ip a lă e s te c e re re a

in tro d u c tiv ă d e in s ta n ţă , ia r e a poate cuprinde a tâ t capete d e cerere
principale, cât şi capete de cerere accesorii; cererile accesorii sunt acele
cereri a că ro r soluţionare depinde d e soluţia dată unui capăt de cerere
principal; constituie ce re re adiţională acea ce re re prin care o parte m odi
fică pretenţiile sale anterioare (cerere m odificatoare); cererile incidentale
sunt cererile form ulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.
Prorogarea nu poate avea loc cu încă lca re a norm elor d e c o m p e te n ţă
g e n e ra lă , cu excepţia cazurilor în care legiuitorul prevede expres co n
trariul. A stfel, potrivit art. 1072 şi a ri. 1073 N CPC, atunci când instanţa
rom ână este co m petentă a soluţiona cererea principală, judecă, în con*
diţiile expres prevăzute, a tâ t chestiunile prelim inare, cât şi cererile inci
dentale^^'.
în literatura ju rid ică s-a afirmat^^' că cererile accesorii şi incidentale, in
diferent de valoarea lor, sunt d e com petenţa instanţei înve stite cu cererea
principală num ai dacă, prin n a tu ra o b ie c tu lu i, a p a rţin a c e le ia ş i m a te rii:
civilă, penală, m inori şi fam ilie, contencios adm inistrativ şi fiscal, conflicte
de m uncă şi asigurări sociale, societăţi com erciale, registrul com erţului,
insolvenţă, concurenţă neloială, m aritim ă şi fluvială. A ceasta deoarece,
în cadrul Instanţelor judecătoreşti, funcţionează secţii şl com plete sp e
cializate, în conform itate cu norm ele de organizare ju d icia ră cuprinse în
Legea nr. 304/2004, la care trebuie să ne raportăm pentru determ inarea
com petenţei m ateriale d e atribuţiune.
în cazul în care, d u p ă prorogarea de com petenţă, instanţa dispune
disjungerea cererii incidentale şi fo rm a re a unui nou dosar, com petenţa
soluţionării cererii disjunse va reveni instanţei care soluţionează cererea
principală, şl nu celei căreia l-ar fi revenit co m petenţa în cazul în care
cererea s-a r fi form ulat p e cale principală. în acelaşi sens, potrivit dispo
ziţiilor art. 99 alin. (4) din R egulam entul d e ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, în ca z d e disjungere, dosarul nou-form at se repartizează
aceluiaşi com plet, pentru respectarea principiului continuităţii.
Potrivit ari. 123 alin. (3) NCPC, când instanţa este exclusiv com petentă
pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv com petentă pentru to a te părţile.
175. P revedere procedurală nouă. a rt. 124 N C PC reglem entează si
tuaţii referitoare la întinderea com petenţei, recunoscute şi analizate în
doctrină:
- instanţa înve stită cu soluţionarea cererii principale are com petenţa
de a se pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara ce lo r care
constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt d e com petenţa
exclusivă a altei instante;
Constanda, op. cil., p. 330,

® M. Tâbârcă, Gh. Buta, C o d u l p . 126.
- în sensul alin. (2) al art. 124 N CPC, Incidentele procedurale sunt

şi ele soluţionate, d e regulă, d e instanţa în fa ţa căreia au fo st invocate,
excepţiile fiind de strictă şi lim itată aplicare;
- se reglem entează ch estiu n ea preju d icială, care poate fi reprezen-
ta tă de: excepţia de neconstituţionalitate, care se soluţionează de către
C urtea C onstituţională; întrebarea prelim inară, care se soluţionează de
C urtea E uropeană de Justiţie de la Luxem burg ele.;
- c a urm are a m odificărilor aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004, excep
ţia d e nelegalitate a unui act adm inistrativ unilateral revine în com petenţa
instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în fond şi în fa ţa căreia s-a invo
cat, ia r nu exclusiv instanţei d e contencios adm inistrativ, astfel că această
chestiune nu m ai este una prejudicială, ci d o a r o chestiune prealabilă
soluţionării fondului, în com petenţa aceleiaşi instanţe.
176. A rt. 125 N C P C redă, cu o m odificare form ală, conţinutul art. 18
CPC, în sensul că se prevede acelaşi criteriu pentru determ inarea com pe
ten ţei instanţei în cazul c e re rilo r pentru constatarea existenţei sau inexis
ten ţei unul drept, respectiv regulile ap licab ile cererilo r avân d ca obiect
realizarea dreptului.
177. Prin art. 126 NC PC se m enţine, din reglem entarea anterioară
(art. 18 C PC ), alegerea d e co m p eten ţă în m aterie d e bunuri, d a r şi în
m ateria altor procese c e p resupun d repturi de care p ărţile pot d isp u
ne, m ai puţin în cazul co m p eten ţei exclusive.
Prorogarea convenţională de com petenţă presupune îndeplinirea a n u
m ito r condiţii:
1) părţile să aibă capacitatea procesuală d e exerciţiu, iar consim ţă’
m ântui lo r să fie liber şi neviciat;
2) convenţia părţilor să fie expresă, în sensul ca din cuprinsul său să
rezulte explicit opţiunea pentru o anum ită instanţă, alta decât ce a care ar
fi, în m od norm al, com petentă;
3) în convenţie să se determ ine exact instanţa aleasă;
4) Instanţa aleasă d e părţi să nu fie necom petentă absolut; astfel,
părţile pot să deroge d e la regulile d e co m petenţă în cazul com petenţei
teritoriale reglem entate de norm e de ordine privată şi doar în pricini refe
ritoare la bunuri şi la alte drepturi d e care părţile pot să dispună.
C a şi form ă procedurală, alegerea d e co m p eten ţă se poate face în
scris sau prin d eclaraţie verb ală în fa ţa instanţei.
în doctrină s-a susţinut o p in ia conform că re ia convenţia atributivă de
com petenţă nu are efecte faţă de terţi, însă ea se extinde şl asupra catego
riei avânzilor-cauză, fo rm a tă din succesorii universali şi cu titlu universal,
succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari. De asem enea, este
adm isibilă în principiu renunţarea d e către părţi la clauza atributivă de
com petenţă, co nsecinţa norm ală a caracterului convenţional al prorogării,
în situaţia în care prorogarea a fo st convenită în interesul şi beneficiul
uneia dintre părţi (spre exem plu, dom iciliui aies), ea poate renunţa uniia-
terai ia acest beneficiului
C onform alin. (2) al art. 126 N CPC, în litig iile d in m a te ria p ro te c ţie i
d r e p tu r ilo r c o n s u m a to rilo r, precum şi în alte cazuri prevăzute d e lege,
alegerea de com petenţă se poate face num ai după naşterea dreptului
la despăgubire, o rice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.
A ceastă prevedere fa c e aplicarea n u lită ţilo r d e d re p t, în sensul că o
asem enea clauză este nulă, fără a fi necesară d eclararea ei ca nulă d e o
instanţă judecătorească.
178. Prin a rt. 127 N CPC, se introduce o noţiune nouă, aceea d e c o m
p e te n ţă fa c u lta tiv ă , care se referă la o cate gorie specială d e cereri, re
spectiv cele în care un judecător, procuror, asistent ju d icia r sau grefier
are calitatea d e reclam ant într*o cerere d e com petenţa instanţei la care
îşi desfăşoară activitatea, ca z în care va sesiza una dintre instanţele ju d e
cătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scripţia oricăreia dintre curţile de
apel învecinate cu curtea d e apel în a cărei circum scripţie se a flă instanţa
la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre in
stanţele de acelaşi grad prevăzute anterior [art. 127 alin. (1) N C PC .
Pentru ipoteza inversă, respectiv cererile introduse îm potriva unui ju
decător, procuror, asiste n t ju d icia r sau g re fie r care îşi desfăşoară a ctivi
ta te a la instanţa com petentă să ju d e ce cauza, reclam antul poate sesiza
una dintre instanţele judecătoreşti d e acelaşi grad aflate în circum scripţia
oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea d e apel în a cărei
circum scripţie se află instanţa care ar fi fost com petentă, potrivit legii.
C aracterul fa cu lta tiv rezultă din folosirea verbului „p o a te ”, ce e a ce duce
la concluzia că partea interesată decide dacă să se prevaleze sau nu de
această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.
în doctrinarul s -a reţinut necesitatea îndeplinirii urm ătoarelor condiţii
cum ulative:
1) existe n ţa unei cauze în curs de soluţionare p e rolul unei instanţe;
2 ) una dintre părţile în litigiu, reclam ant sau pârât, în num e propriu sau
în calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror sau un auxiliar
al ju stiţie i (asistent ju d ic ia r sau grefier), care să îşi desfăşoare activitatea
profesională la instanţa com petentă să judece cauza;
3) partea, persoană fizică sau juridică, să introducă cererea de ch e
m are în ju d e ca tă la o altă instanţă com petentă m aterial, dar şi teritorial, în
condiţiile d e vecin ă ta te prevăzute de lege. în cazul în care judecătorul are
calitatea d e reclam ant, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe ju d e
cătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scripţia oricăreia dintre curţile de
apel înve cinate cu curtea d e apel în a cărei circum scripţie se a flă instanţa
la care îşi desfăşoară activitatea. A ceastă obligaţie nu există în ipoteza
/. Deleanu, T ra ta t..., voi. I, 2010. p. 607; G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod
... ,p . 240-241.
® G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod p. 242.
judecătorului pârât, fiind dreptul reclam antului d e a sesiza sau nu o altă

instanţă de acelaşi grad aflată în circum scripţia oricăreia dintre cu riile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circum scripţie se a flă instanţa
care a r li fo s t com petentă, potrivit legii;
4) partea să solicite declinarea com petenţei teritoriale până la prim ul
term en de ju d e ca tă la care este legal citată.
Legea nu adm ite, printr-o dispoziţie expresă, necesară, o declinare
d e com petenţă prin vo in ţa părţilor, în cadrul acestei proceduri, în cazurile
d e co m petenţă teritorială exclusivă. In consecinţă, e a răm âne specifică
judecăţii în fa ţa prim ei instanţe, pentru că num ai la acest nivel mai este po
sib ilă reglarea com petentei teritoriale de ordine privată, în sensul art. 130
alin. (3) N C PC ‘^1
C u privire la ipoteza d e la alin. (1), apreciem că nu se poate susţine
că este vorba despre o com petenţă facultativă, pentru urm ătoarele a rg u
mente.
A stfel, fa ţă de prevederile art. 4 2 alin. (1) pct. 13 N CPC, care instituie
d re p t ca z d e incom patibilitate a judecătorului situaţia în care „e xistă alte
e lem ente care n a sc în m o d fntem eiat in d o ie li cu p rivire la im parţialitatea
sa” , considerăm că art. 127 N C PC instituie o prezum ţie legală de lipsă
d e aparenţă a im parţialităţii judecătorului, peste care nu se poate trece
num ai prin vo in ţa reclam antului unită cu pasivitatea pârâtului; prin urmare,
în tr-o astfel d e situaţie, apreciem că norm a de com petenţă este d e o rd in e
p u b lic ă , ia r nu facultativă, putând fi invocată din oficiu de către instanţă
excepţia de necom petenţă m aterială, în ipoteza în care reclam antul alege
să sesizeze instanţa la care are calitatea de judecător.
Pe de a ltă parte. alin. (1) al ari. 127 N C PC foloseşte im perativul „va
sesiza”, în tim p ce alin. (2) arată că „poate sesiza”; apreciem că legiuitorul
a avut în vedere o obligaţie a reclam antului în ipoteza de la alin. (1) şi o
facultate a acestuia în ipoteza d e la alin. (2).
§6. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei de necom*

p etenţă
179. în fun cţie de obiectul său, excepţia de necom petenţă este o e x
c e p ţie d e p ro c e d u ră , a şa cum rezultă, de altfel, ch ia r din denum irea
secţiunii în care este tratată; este d ila to rie , întrucât scopul adm iterii sale
este, prin declinarea com petenţei, am ânarea soluţionării fondului litigiu*
lui. Dacă însă, prin adm iterea excepţiei se urm ăreşte respingerea cererii,
pentru că este d e com petenţa unui organ fără activitate jurisdicţională ori
d e com petenţa unei instanţe străine, atunci excepţia d e necom petenţă
este d lrlm a n tă (perem ptorie); în funcţie d e caracterul norm ei încălcate,
excepţia d e necom petenţă poate fi a b s o lu tă sau re la tiv ă , după cum com -
petenţa însăşi este absolută sau relativă.
Ibidem,
180. R eglem entarea din art. 129 N C PC reprezintă o p re lu a re a c la

s ific ă r ii n o rm e lo r d e c o m p e te n ţă din doctrină, fiind introdusă în codul
anterior, în ari. 159, în urm a m odificării aduse prin Legea nr. 202/2010.
N ecom petenţă este generată d e încălcarea norm elor d e com petenţă
prescrise de lege. fiind, în fun cţie de caracterul norm elor încălcate, de
ordine publică sau de ordine privată.
A rt. 129 N C PC prevede expres şi lim itativ cazurile de n e c o m p e te n ţă
d e o rd in e p u b lic ă :
1) când litigiul nu este de co m petenţa instanţelor judecătoreşti şi se
în ca lcă com petenţa generală;
2 ) când acţiunea este de co m petenţa unei instanţe de a lt grad decât
cea sesizată şi se încalcă co m petenţa m aterială;
3 ) când cauza este d e com petenţa unei alte instanţe de acelaşi grad
şi părţile nu o pot înlătura şi se încalcă com petenţa teritorială exclusivă;
este vorba despre cazurile d e com petenţă exclusivă prevăzute de art. 117-
121 NCPC.
N e c o m p e te n ţă e s te d e o rd in e p riv a tă în celelalte situaţii decât cele
trei strict şi lim itativ m enţionate.
D ispoziţiile art. 129 N C PC se com pletează cu cele ale art. 126 alin. (1)
N CPC. potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor
născute, şi prin declaraţie ve rb a lă în fa ţa instanţei ca procesele privitoare
la bunuri şl la alte drepturi de care acestea pot să d ispună să fie Judecate
de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, a r fi com petente teritorial
să le judece, în afară de cazul când această com petenţă este exclusivă.
R ezultă că necom petenţă este de ordine privată când se încalcă com -
petenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 117-121 N C PC - şi în pricinile privitoare la alte drepturi
de care părţile pot să dispună.
T re b u ie avute în vedere şi dispoziţiile art. 123 N CPC. care stabilesc
com petenţa d e soluţionare a c e re rilo r accesorii, adiţionale şi incidentale
de instanţa care judecă cererea principală, ch ia r d a că a r fi de com petenţa
m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti. Este vorba d e o
derogare d e la dispoziţiile art. 129 NCPC, textul fiind plasat, de altfel, în
partea d enum ită „D ispoziţii speciale**, care trebuie aplicate cu precădere
în ipoteza existenţei u n o r norm e contrarei'^
181. M ijlo a c e le p ro c e s u a le d e in v o c a re a necom petenţel sunt:
- excepţia d e necom petenţă, atunci când necom petenţă instanţei sesi
zate cu o ce re re d e chem are în judecată sau cu o cale d e atac se invocă
în cursul judecăţii;
- căile d e atac form ulate îm potriva hotărârii, când instanţa se dezîn-
vesteşte prin pronunţarea uneia dintre hotărârile prevăzute d e art. 424
NCPC.
182. S ub aspectul p ro c e d u rii d e In v o c a re a e x c e p ţie i, art. 130 NCPC,

ce preia cu unele am endam ente dispoziţiile art. 159^ CPC, indică sfera
persoanelor şl a m om entelor până la care poate fi Invocată excepţia de
necom petenţă, aducând precizări cu privire la necom petenţa d e ordine
privată.
Se reţin urm ătoarele reguli:
1) N e c o m p e te n ţa g e n e ra lă a instanţelor judecătoreşti poale fi invoca
tă d e p ă rţi o ri d e c ă tre ju d e c ă to r „ în o ric e s ta re a p r ic in ii” , prin această
sintagm ă înţelegându-se că se poale invoca inclusiv în fa ţa instanţelor de
control judiciar-
Astfel, excepţia poate să fie invocată^^^:
- în prim ă instanţă, c h ia r şi după term inarea cercetării procesului, în
tem eiul art. 390 NCPC;
- d ir e c t în apel;
- direct în recurs, cu co ndiţia ca excepţia să nu fi putut fi invocată pe
calea apelului sau în cursul judecării apelului, fa ţă de lim itările art. 488
alin. (2) N C PC şi, im plicit, ale art. 4 8 8 alin. (1) pot. 3 NCPC.
în ceea ce priveşte invocarea în căile extraordinare d e atac, se reţine
că necom petenţa generală nu poate constitui m otiv d e contestaţie în a n u
lare, în condiţiile în care. potrivit art. 5 0 3 alin. (2) pct. 1 N CPC. hotărârea
d a tă în recurs poate să fie atacată cu contestaţie în anulare atunci când
a fo st pronunţată de o instanţă necom petentă absolut şi, deşi se invoca
se excepţia corespunzătoare, instanţa d e recurs a om is să se pronunţe
asupra acesteia. P rin urm are, adm isibilitatea contestaţiei în anulare în te
m eiată pe necom petenţa absolută este condiţionată d e invocarea excep*
ţiei necom petenţei în recurs. Cu a tâ t m ai m ult, necom petenţa generală
nu poate să fie invocată în calea extraordinară de atac prin Interm ediul
excepţiei.
De asem enea, necom petenţa generală nu poate constitui m otiv de
revizuire a unei hotărâri şi, în această cale extraordinară de atac, necom -
petenţa instanţei care a pronunţat hotărârea nu poate să fie invocată nici
pe cale de excepţie.
T extul se corelează cu prevederile art. 1070 alin. (2) N C PC referitoare
la c o m p e te n ţa in te rn a ţio n a lă a in s ta n ţe lo r ro m â n e , în conform itate cu
care „N ecom petenţa internaţională a instanţei rom âne poate fi invocată
în orice stare a procesului, ch ia r şi direct în căile d e atac. D ispoziţiile
art. 1066 răm ân aplicabile’'.
A vând în vedere trim iterea la dispoziţiile art. 1066 N CPC. în doctrină*^^
s -a obsen/at că părţile pot deroga, prin convenţia lor. d e la norm ele ce
reglem entează com petenţa internaţională a instanţei rom âne, în condiţiile
în care este perm isă alegerea de com petenţă prin înţelegerea părţilor, fie
expresă, fie tacită, prin neinvocarea excepţiei de necom petenţă de către
l'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 683-684.

12) Idem. p. 339-340.
pârâtul prezent. P rin urm are. în cazul prorogării voluntare d e com petenţă
a Instanţei rom âne, în m ăsura în care alegerea de com petentă produce
efecte, instanţa rom ână răm âne com petentă a Judeca cererea, potrivit
dispoziţiilor art. 1066 alin. (2) N CPC. în situaţia în care nu inten/ine alege
rea forului ori convenţia nu produce efecte, necom petenţă internaţională
a instanţei rom âne se poate invoca d e că tre părţi ori de către judecător,
în o rice stare a pricinii.
A ceastă regulă se aplică fără vreo derogare in celelalte cazuri de ne
com petenţă generală a instanţelor judecătoreşti, atunci când, potrivit legii,
com petenţa aparţine unui alt organ de jurisdicţie o ri cu activitate jurisdicţi-
onală (de exem plu, C urtea C onstituţională se pronunţă asupra excepţiilor
de neconstituţionalitate etc.).
2) N e c o m p e te n ţă m a te ria lă ş i te r ito ria lă d e o rd in e p u b lic ă trebuie
invocată d e p ă rţi o r i d e c ă tre ju d e c ă to r la p rim u l te rm e n d e ju d e c a tă
la c a re p ă rţile s u n t le g a l c ita te în fa ţa p rim e i in s ta n ţe . în fo rm a Iniţială,
textul art. 130 N C PC prevedea ca lim ită „nu mai târziu d e term inarea c e r
cetării procesului în fa ţa prim ei instanţe”, form ularea fiind e lim in a tă prin
Legea nr. 76/2012.
A ceastă nouă lim itare a m om entului procesual d e invocare a necom -
petenţei de ordine publică reprezintă o continuare a viziunii procedurale
introduse prin Legea nr. 202/2010, cu diferenţa elim inării noţiunii de „prim ă
zi d e înfăţişare” şi a posibilităţii invocării excepţiei până la începerea d e z
baterilor asupra fondului.
Cu privire la această lim itare, un reputat autoK '’ a realizat o critică a
textului de lege, arătând că lim ita procesuală până la care poate fi invo*
cată excepţia d e necom petenţă, ch ia r în cazul încălcării unor norm e de
com petenţă publică, apare ca fiind „paradoxală, eliptică şi inoportună’*;
paradoxală, pentru că intră în contradicţie cu regula posibilităţii invocării
excepţiilor de ordine publică în orice stare a procesului şi în anum ite co n
diţii, ch ia r în fa ţa instanţei d e recurs; eliptică, pentru că nu evocă situaţia
în care norm ele d e com petenţă publică sunt norm e de com petenţă exclu
sivă; inoportună, pentru că se poate ajunge la substituirea unor instanţe
în prerogativele jurisdicţionale ale altora.
în condiţiile în care norm a nu prevede nicio cerinţă de form ă, excepţia
de necom petenţă p o a te f i in v o c a tă ş i v e rb a l, în fa ţa instanţei de ju d e ca
tă, consem nându-se în înch eierea d e şedinţă de la acel term en, inclusiv
de către pârât, care nu este o bligat să form uleze excepţia d e necom pe
tenţă m aterială şi teritorială de ordine publică prin întâmpinare^^'.
în legătură cu m om entul până la care se poate invoca excepţia, se
reţin urm ătoarele:
I’' ' /. Deleanu, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor

Proiectului noului Cod de pro ce d u ri civilă, în R.R.D.P, nr. 4/2009, p. 54.
® A. Constanda, op, cit., p. 341.
- necom petenţa absolută nu mai poate fi invocată direct in apel sau

în recurs;
- instanţa de control ju d icia r nu a r mai putea invoca, din oficiu, în că l
carea de că tre instanţele inferioare a norm elor im perative d e com petenţă
m aterială sau teritorială;
- necom petenţa absolută a instanţei d e control ju d icia r poate fi invo-
cată până la prim ul term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate;
- necom petenţa m aterială sau teritorială absolută nu mai poate să fie
invocată nici în cursul rejudecării după anularea sau casarea cu trim itere,
în condiţiile art. 4 8 0 alin. (3) şi ari. 498 alin. {2) NCPC, pentru că, în aceste
cazuri, a exista t un term en până la care trebuia invocată excepţia d e ne-
co m petenţă şi s-a finalizat şi etapa cercetării procesului. D o a r dacă a n u
larea sau casarea s-a dispus pentru lipsă de procedură în c ă de la debutul
judecăţii şi lipsa de procedură s-a perpetuai pe lo t parcursul procesului,
devin incidente prevederile art. 130 alin. (2) NCPC^^^;
- în cazul în care excepţia a fo s t invocată potrivit d isp o ziţiilo r art. 130
N CPC, însă prim a instanţă a respins-o sau a om is să o soluţioneze, e x
ce p ţia va putea fi reiterată în cadrul căii de atac a apelului, exclusiv ca
m otiv de apel, nu şi d e că tre intim at sau din oficiu ori de către procuror;
d a că excepţia este întem eiată, conform dispoziţiilor art. 4 8 0 alin. (4) şi (5)
N CPC, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trim ite cauza spre
judecare instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională
com petent ori, d u p ă caz, va ju d e ca în fond. S oluţia trim iterii cauzei spre
ju d e ca re la instanţa com petentă este va la b ilă şi în cazul recursului, astfel
cum rezultă din prevederile art. 498 alin. (2) coroborat cu art. 4 9 7 N CPC, la
care acesta face trim itere, casarea hotărârii pronunţate d e către o instanţă
necom petentă absolut dispunându-se d o a r dacă excepţia cu acest obiect
a fo st invocată în condiţiile art. 130 alin. (2 ) NCPC^^^.
3) N ecom petenţa d e o rdine privată poate fi Invocată d o a r d e către
pârât prin în tâm p in are sau, dacă în tâm p in area nu este obligatorie,
cel m ai târziu la prim ul term en d e ju d ecată la care p ărţile s u n t legal
citate în faţa prim ei instanţe.
S e constată dispariţia noţiunii d e „p rim ă zi de înfăţişare” (potrivit co
dului anterior, prim ul term en cu procedura d e citare legal îndeplinită şi la
care părţile pot pune concluzii), care este înlocuită cu noţiunea d e „prim
term en la care părţile sunt legal citate” . A ceastă m odificare este de natură
să accelereze desfăşurarea procesului, deoarece co ndiţia suplim entară
a posibilităţii d e a pune concluzii este d e natură, de regulă, să ducă la
am ânări sau la m odificări, com pletări de cereri sau invocări de incidente
procedurale suplim entare.
I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 683-684.

A Constanda, op. cit,, p. 341.
S -a observat în doctrină^^J că art. 118 alin. (3) C P C nu are corespon

dent în reglem entarea actuală, astfel că şi pârâtul care nu este reprezentat
sau asistat de avocat trebuie să respecte aceleaşi cerinţe d e invocare.
A vând în vedere prevederea expresă din 130 alin. (4) N CPC, potrivit
căreia, daca n eco m p eten ţă nu este d e o rdine p ublica, partea care a
făcu t cererea la o Instanţă n ecom petentă nu va putea cere declararea
necom petenţei, rezultă că reclam antul nu va putea invoca necom petenţă
de ordine privată, în tru câ t neregularitatea a fo st provocată prin fa p ta pro
prie, acceptând com petenta instanţei sesizate prin introducerea cererii la
acea instanţă. De asem enea, nu pot invoca necom petenţă de ordine p ri
v a tă Instanţa, din oficiu, procurorul, inten/enientul principal, intervenientul
accesoriu, cel chem at în ju d e ca tă pentru că a r putea pretinde aceleaşi
drepturi ca şi reclam antul (art. 70 N C P C ), cel ch e m a t în garanţie şi nici
cel arătat ca titu la r al dreptului.
In legătură cu m om entul până la care se poate invoca excepţia, dacă
necom petenţă de ordine privată a fo st invocată cu respectarea condiţiilor
legale, ia r instanţa, după caz, a respins excepţia sau a om is să se pronun
ţe asupra ei, necom petenţă prim ei instanţe poate constitui num ai m otiv
d e apel; în raport d e dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 N CPC. constituie
m otiv d e recurs num ai încă lca re a com petenţei d e ordine publică a altei
instanţe, invocată în condiţiile legii. De asem enea, nu a r putea fi invocată
în apel necom petenţă relativă a prim ei instanţe prin interm ediul excepţiei
şi nici din oficiu, d e către instanţa d e apel. La fel în recurs, contestaţie în
anulare, revizuire.
N einvocarea excepţiei de necom petenţă m aterială şi teritorială de
ordine publică, respectiv a celei de necom petenţă de ordine privată în te r
m enul stabilit atrage decăd erea părţii din dreptul d e a mai invoca necom -
petenţa în calea de atac a apelului, recursului, contestaţiei în anulare sau
a revizuiriii^l
183. O problem ă interesantă a fo st ridicată d e un reputat doctrinar^^^,
respectiv care este situaţia procurorului.
A preciem că procurorul p o ate invoca excep ţiile ab solu te, deoarece
altfel a r fi golit de consistenţă rolul M inisterului Public, conform a ri. 92
alin. (2) şi (4) N CPC; precum instanţa, procurorul trebuie să poată invoca
necom petenţă, dacă aceasta este de ordine publică. Nu suntem de acord
cu interpretarea strict sistem atică, prin raportare la dispoziţiile art. 247
N CPC, potrivit că ro ra „excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de
Instanţă în orice stare a procesului, d a că prin lege nu se prevede altfel” ,
în sensul că era necesar un te xt expres pentru ca excepţia de necom -
petenţă absolută să ft putut fi invocată şi de procuror; câtă vre m e există
art. 9 2 alin. (2) şi (4), iar art. 2 4 7 N C PC nu interzice expres procurorului
Ibidem.
^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 244.
^ I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 218.
să Invoce excepţia de necom petenţă d e ordine publică, considerăm că

acesta o poate invoca.
184. T o t în doctrină'^^ s-a pus problem a dacă art. 131 alin. (1) NCPC,
care îl obligă pe ju d e că to r să'Şi verifice com petenţa printr-o încheiere
Interlocutorie, dată la prim ul term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt legal
citate în ţa ţa prim ei instanţe, nu contravine cu art. 130 alin. (2) NCPC,
care im pune părţilor, su b pedeapsa decăderii, să invoce necom petenţă
m aterială şi teritorială exclusivă până la acelaşi m om ent procesual?
S -a d a t un răspuns negativ. P otrivit art. 131 alin. (1) N CPC, la prim ul
term en de judecată (a care părţile sunt legal citate în fa ţa prim ei instanţe,
judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stab ilească dacă in-
stanţa sesizată este com petentă general, m aterial şi teritorial să judece
pricina, consem nând în cuprinsul încheierii d e şedinţă cu caracter inter*
locutoriu tem eiurile d e d re p t pentru care constată co m petenţa instanţei
sesizate. Pentru a face aceste verificări, instanţa trebuie să pună în dez-
baterea contradictorie a părţilor com petenţa, deoarece judecătorul nu are
cum să „stabilească" şi să „consem neze" în înch eiere decât aspecte în
legătură cu care părţile a u putut să se exprime^î.
Textele invocate sunt com plem entare şi trebuie interpretate în sensul
că ve rifica re a com petenţei d e că tre instanţă nu îm piedică partea în drept
ca, la acelaşi term en, să invoce excepţia d e necom petenţă m aterială sau
teritorială exclusivă, astfel în câ t chestiunea com petenţei să fie analizată
şi soluţionată definitiv, indiferent că iniţiativa aparţine instanţei sau părţii
Interesate.
Pe d e altă pane, art. 131 alin. (1) N CPC, care se referă la caracterul
interlocutoriu al încheierii date în urm a verificării com petenţei, ceea ce
înseam nă că nu se m ai poate reveni asupra ei, nu poate deroga de la
ari. 130 alin. (1) N CPC, care îngăduie ca necom petenţă generală să poată
fi Invocată oricând, deci şi d u p ă prim ul term en la care părţile au fo st legal
citate în fa ţa prim ei instanţe.
De asem enea, potrivit art. 131 alin. (2) N CPC, în m od excepţional,
în cazul în care pentru stabilirea com petenţei s u n t necesare lăm uriri ori
probe suplim entare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia
părţilor şi va a c o rd a u n s in g u r te rm e n în a c e s t s c o p .
In legătură cu obligaţia judecătorului d e a-şi verifica com petenţa,
redăm în continuare o soluţie din practica anterioară noului C od, însoţită
M. Tăbârcă, Drept procesuaf civil. Voi. I 2013, p. 687*689.

S-â apreciat în doctrină că lipsa din cuprinsul încheierii de şedinţă a menţiunii cu
privire la com petenţa instanţei sesizate nu atrage nicio sancţiune şi nu este de natură
să producă niciun prejudiciu părţilor, chiar dacă, teoretic, ar putea constitui motiv de
apel sau recurs, atât timp cât se recunoaşte legal dreptul de invocare a excepţiilor de
necompetenţă, iar părţile nu uzează de acest drept (G.C. Frenfiu. D.-L. Băldean, Noul
Cod ... ,p . 248).
de un com entariu al unul au to r reputat'^^: „în cazul prevăzut d e art. 2 pot. 1

lit. b) C P C (m o d ilica l prin art. I pcl. 1 din O .U .G . nr. 138/2000, punct
ulterior modUicat prin ari. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005) repartizarea
pricinilo r între tribunale şi judecătorii se face, cu unele excepţii expres
reglem entate, d u p ă criteriul valorii obiectului litigiului (determ inată la data
sesizării instanţei). D upă cum textul art. 13 alin. (1) CPC prevede că ce
rerile privitoare la bunuri im obile se fa c num ai la instanţa în circum scripţia
căreia se află acestea. D ispoziţiile legal enunţate au caracter im perativ şi
atrag nulitatea acte lor procedurale săvârşite cu încă lca re a lor. De aceea,
instanţele au obligaţia ca, prem ergător cercetării fondului şi respectând
cadrul procesual prescris d e art. 137 alin. (1) CPC, să*şi verifice, potrivit
norm elor legale enunţate, com petenţa m aterială şi, corelativ, com petenţa
teritorială exclusivă. într>o speţă, având ca obiect constatarea dreptului de
proprietate asupra unui im obil, instanţele, ignorând în întregul lo r aceste
reguli, au tre cu t la cercetarea în fond a pricinii, fără a-şi ve rifica com pe
te n ţa prin a afla, mai întâi, valoarea im obilului şl, apoi, instanţa in a cărei
circum scripţie este situat- R espectiv, trecând cu vederea că obiectul a c
ţiunii, fiind patrim onial, era susceptibil d e evaluare (chiar dacă acţiunea
era num ai în constatarea dreptului), a u reţinut că este dată com petenţa de
prim ă instanţă a tribunalului violând, ca atare (prin consecinţe) şl norm ele
de com petenţă teritorială exclusivă'’.
185. S o lu ţio n a re a e x c e p ţie i. Art. 132 N C PC prevede soluţiile pe care
le poate pronunţa instanţa în cazul invocării necom petenţei. A stfel, potrivit
art. 132 alin. (1) NCPC, când în faţa instanţei de judecată se pune în discu
ţie com petenţa acesteia, din oficiu sau la ce re re a părţilor, e a este obligată
să stabilească instanţa judecătorea scă com petentă ori, dacă este cazul,
un a lt organ cu activitate jurisdicţională com petent.
D eşi nu se prevede în mod expres, obligaţia instanţei de a m otiva
soluţia dată rezultă im plicit din term enii folosiţi: „se pune în discuţie com
petenţa acesteia''; prin urm are, afirm aţia că jurisdicţia sesizată nu este
com petentă echivalează cu absenţa m otivării, fără obligaţia instanţei de a
o analiza. De asem enea, atunci când instanţa invocă din oficiu necom pe-
tenţa, trebuie să arate jurisdicţia considerată com petentă, pentru ca părţile
să aibă posibilitatea de a face apărări sub acest aspect^^l
Instanţa poate să pronunţe una dintre urm ătoarele soluţii:
1) d a că se declară com petentă, re s p in g e e x c e p ţia ;
2 ) d a că se declară necom petentă, a d m ite e x c e p ţia şi, d u p ă caz:
- d e c lin ă c o m p e te n ţa în fa vo a re a unei alte instanţe sau organ cu
activitate jurisdicţională, dosarul fiind trim is d e în d a tă instanţei judecă*
toreşti com petente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională
com petent;
C.S.J., s. civ,, dec. nr. 1292/2002, cu comentariu de P. Perju, în Dreptul nr. 1/2002,
p- 247, 248.
® M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 690.
- resp ing e cererea c a inadm isibilă, dacă este d e com petenta unul
organ al statului lă ră activitate jurisdicţională;
- resp ing e cererea ca nefiind de co m p eten ţa instanţei ju d ecăto
reşti, în cazul arbitrajului ad-hoc; în situaţia arbitrajului instituţionalizat, in*
stanţa îşi va declina com petenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe
lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în tem eiul hotărârii
d e declinare, va lua m ăsurile necesare în vederea constituirii tribunalului
arbitrai, potrivit art. 554 alin. (1) NCPC;
- resp ing e cererea c a nefiind d e co m p eten ţa in stan ţelo r rom âne,
atunci când apreciază că este de com petenţa unei instanţe din a lt stat.
P otrivit an. 1070 alin. {1) N C P C , instanţa sesizată ve rifică din oficiu co m
peten ţa s a internaţio n ală procedând conform regulilor interne privind
com petenţa. Iar d a că stabileşte că nu este com petentă nici ea, nici o altă
instanţă rom ână, respinge cererea ca nefiind d e co m petenţa ju risd icţi
ei rom âne, sub rezerva aplicării p revederilor ari. 1069 N CPC. H otărârea
instanţei e ste supusă recursului la instanţa ierarhic superioară. Faţă de
dispoziţiile art. 148 din C onstituţia R om âniei, potrivit cărora ca urm are a
aderării, prevederile tra ta te lo r constitutive ale Uniunii E uropene, precum
şi celelalte reglem entări com unitare cu ca ra cte r obligatoriu, au prioritate
fa ţă d e dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederi-
lor actului de aderare şi d e dispoziţiile R egulam entului (C E) nr. 44/2001
al C onsiliului din 2 2 decem brie 2 0 0 0 privind com petenţa judiciară, recu
noaşterea şi executarea hotărârilor în m aterie civilă şi com ercială, trebuie
înţeles că art. 1070 NCPC se aplică num ai dacă litigiul este de com petenţa
unei instanţe dintr-un sta t care nu este m em bru al Uniunii Europene.
186. în cazul respingerii excepţiei, instanţa pronunţă o în ch eiere inter-
locutorie, care poate fi atacată num ai odată cu fondul; înch eierea trebuie
critica tă în m od expres, apelul sau, d u p ă caz, recursul îm potriva hotărârii
finale neconsiderându-se a fi exercitat, Im plicit, şi îm potriva încheierilor
prem ergătoare^'^
187. Dacă se adm ite excepţia, prin sentinţă sau decizie se va stabili
instanţa com petentă sau organul jurisdicţional com petent, căruia i se va
declina judecarea cauzei.
în ipoteza în care instanţa îşi declină com petenţa către o altă instanţă
ju d e că to re a scă sau către un organ cu activitate jurisdicţională, hotărârea
nu este su pu să niciunei căi d e atac.
D acă instanţa se declară necom petentă şi respinge cererea ca inadm i
sibilă în tru câ t este de com petenţa unul organ fără activitate jurisdicţională
sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne, h otărârea este supusă
num ai recursului la instanţa ierarhic superioară.
Ibidem,
188. H otărârea de declinare a com petenţei prezintă a num ite particu-

iarităţi^'^:
- dezinvesteşte instanţa care şi-a declarat necom petenţă şi învesteşte
instanţa sau organul cu activitate jurisd icţio n a lă în fa vo a re a cărora s-a
pronunţat declinarea;
- are autoritate de lucru ju d e ca t pentru instanţa care se dezînvesteşte,
nu şi pentru instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională considerate
ca fiind com petente, care v o r putea, la rândul lor, să-şi decline com pe
tenţa;
- nu este supusă niciunei căi de atac. în sensul că nu poate fi atacată
cu apel sau recurs, dar nici cu revizuire sau contestaţie în anulare. Nu se
poate reţine în acest caz că soluţia instanţei nu este cenzurabilă deloc;
instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională cărora le-a fo st trim is d o
sarul îşi pot verifica com petenţa şi să decidă, după caz, declinarea înapoi
la instanţa iniţială (când apare un conflict negativ de com petenţă) sau la o
altă instanţă o ri la un organ cu activitate jurisdicţională;
- actele d e procedură îndeplinite de instanţa necom petentă sunt lovite
de nulitate necondiţionată d e existenţa unei vătăm ări, potrivit dispoziţiilor
ari. 176 pct. 3 N CPC; fa c excepţie probele, cu privire la care ari. 137
NCPC, ce preia dispoziţiile art. 160 C P C , prevede că, în cazul declară
rii necom petenţei, dovezile adm inistrate în fa ţa instanţei necom petente
răm ân câştigate judecăţii şi instanţa com petentă înve stită cu soluţionarea
cauzei nu va dispune refacerea lo r decât pentru m otive tem einice; apre
cierea m otivelor răm âne la a precierea instanţei.
S -a reţinut că ari. 137 N C PC este aplicabil, cât tim p nu distinge, atât în
situaţia în care o instanţă a dm ite excepţia de necom petenţă şi îşi declină
com petenţa, c â t şi în situaţia în care instanţa d e control ju d icia r adm ite
calea de atac prin care s-a invocat respingerea greşită a excepţiei de
necom petenţă şi anulează sau, d u p ă caz, casează hotărârea şi trim ite
cauza spre ju d e ca re instanţei com petente sau altui organ cu activitate
jurisdicţională com petent.
189. C a noutate legislativă, în m ateria c o n flic tu lu i d e c o m p e te n ţă ,
noul C od d e procedură civilă cuprinde, în a ri. 136, dispoziţii d e natură
să dizolve o co ntroversă ve ch e a practicienilor, în sensul că dispoziţiile
privitoare la excepţia de necom petenţă şi la conflictul d e com petenţă se
a p lic ă p rin a s e m ă n a re ş i în c a z u l s e c ţiilo r s p e c ia liz a te a le a c e le ia ş i
in s ta n ţe ju d e c ă to re ş ti, p re c u m ş i în c a z u l c o m p le te lo r s p e c ia liz a te
d in c a d ru l a c e le ia ş i in s ta n ţe .
Este vorba d e secţii ori com plete cu specializări diferite, d e natura celor
prevăzute în art. 35 şi a ri. 3 6 din Legea n r 304/2004 privind organizarea
judiciară, astfel cum a fo st m odificată prin Legea nr. 76/2012. Nu se pune
problem a vreunui conflict în privinţa secţiilor sau a com pletelor cu aceeaşi
Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013.
p. 692-695.
specializare, pentru care operează principiile repartizării aleatorii a ca u ze

lo r şi al continuităţii instanţei'^L
190. A preciem util să facem un com entariu asupra unei decizii date
d e că tre instanţa suprem ă, în raport de c o m p e te n ţa d e p rim ă In s ta n ţă
în s o lu ţio n a re a u n e i ca u ze '^l
„R eclam antul C.M . a în ve stii judecătoria, ca instanţă de fond, cu o ac*
ţiu n e în nulitatea absolută a 10 contracte de îm prum ut, ce re re înregistrată
la 2 9 noiem brie 2 0 0 7 la Jud e că to ria S ector 1 Bucureşti.
Judecătoria S e cto r 1 B ucureşti, prin sentinţa nr. 8980 din 2 7 iunie
2008, a adm is cererea de intervenţie accesorie form ulată de inten/enientul
B.A. şi a respins cererea prom ovată de reclam antul C.M . în contradictoriu
cu pârâtul P.AJ.
191. T ribunalul B ucureşti, S ecţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 1701 din
2 2 decem brie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat d e reclam antul
C.M.
192. C urtea d e A pel B ucureşti, S ecţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu
m inori şi d e fam ilie, prin decizia nr. 1250 din 6 octom brie 2009, a adm is
recursul d eclarat d e reclam ant, a casat decizia tribunalului şi sentinţa ju
decătoriei şi a trim is ca u za pentru rejudecare instanţei com petente “ T ri
bunalul B ucureşti. Pentru a hotărî astfel. C urtea de apel a fă cu t aplicarea
prevederilor ari. 329 alin. (3) C P C cu trim itere la D ecizia nr. 3 2 din 9 iunie
2 0 0 8 pronunţată de îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie în interesul legii,
prin care s-a statuat asupra caracterului evaluabil în bani al litigiilor civile
şi com erciale având ca obiect co nstatarea existenţei sau inexistenţei unui
d re p t patrim onial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea
unor acte ju rid ice privind drepturi patrim oniale. R eţinând că la data publi
cării D eciziei nr. 32/2008 - 1 0 decem brie 2008 apelul asupra sentinţei
ju d e că to rie i nu fusese soluţionat ch ia r dacă la m om entul pronunţării se n
tinţei decizia în interesul legii nu era publicată. C urtea d e apel, în aplicarea
acesteia, a reţinut că acţiunea prom ovată d e că tre reclam ant este evalua
bilă în bani. că va lo a re a acesteia depăşeşte pragul d e 500.000 lei im pus
d e ari. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) CPC, că, în consecinţă, tribunalul a pronunţat
o soluţie nelegală, cu încălcarea norm elor im perative ce determ ină com pe
te n ţa m aterială de soluţionare a cauzei, sens în care. stabilind com petenţa
d e prim ă instanţă pentru tribunal, a trim is cauza spre rejudecare în fond
T ribunalului Bucureşti.
193. Judecând ca instanţă de fond. T ribunalul B ucureşti. S ecţia a V-a
civilă, a pronunţat sentinţa nr. 1167 din 22 septem brie 2010, prin care a
adm is acţiunea reclam antului şi a constatat nulitatea celor 10 contracte de
îm prum ut, respingând cererea de inten/enţie în interesul pârâtului P.AJ.,
form ulată d e că tre intervenlentul B.A.
l'M - Constanda, op. cit-, p. 349.

l.C .C J .. s. â ll-â civ., dec. nr. 1752 din 23 aprilie 2013. irevocabilă, nepublicată.
194. C urtea de A pel B ucureşti, S ecţia a IX-a civilă şi pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de m uncă şi asigurări sociale,
prin decizia nr. 268/A din 2 4 noiem brie 2011, a respins excepţia privind
caracterul neavenit al apelului form ulat de către apelantul intervenient
accesoriu îm potriva încheierii d e şedinţă din 8 septem brie 2 0 1 0 a T rib u
nalului B ucureşti, precum şi apelurile declarate d e că tre pârât şi d e către
intervenientul accesoriu îm potriva sentinţei.
195. A ceastă decizie a fo st atacată cu recurs de către pârâtul P.A.I.
şi d e că tre intervenientul accesoriu B.A., recurs înregistrat la îna lta Curte
de C asaţie şi Justiţie, secţia a (l-a civilă. La term enul sta b ilit pentru so
luţionarea recursurilor, îna lta C urte a pus în discuţia părţilor excepţia de
ordine publică de necom petenţă m aterială a acestei instanţe, excepţie
constituită în m otiv d e recurs d e ordine publică, conform art. 306 alin. (2)
CPC, raportat la ari, 304 pct, 3 CPC.
îna lta C urte, în aplicarea art. 159 alin. (1) pct. 2 şi art. 159^ alin. (4)
CPC, având în vedere parcursul procesual al cauzei şi dispoziţiile art. 329
alin. (3) şl art. 2 pot. 1 lit. b) CPC, a pus în discuţia părţilor com petenţa sa,
m otivat şi de faptul că instanţa de apel, prin decizia nr. 1250 din data de
6 octom brie 2009 pronunţată de C urtea de A pel B ucureşti, secţia a ll-a
civilă şi pentru cauze cu m inori şi d e fam ilie, nu poate stabili nici direct, nici
indirect co m petenţa m aterială a înaltei Curţi. M otivul de recurs d e ordine
publică a fo st con sid e ra t fon dai, pentru considerentele care urm ează:
Jud e că to ria fo st înve stită ca instanţă de fond la data 2 9 noiem brie
2007, Iar la această dată com petenţa d e soluţionare a litigiilor com erci
ale şi civile era distinct reglem entată prin art. 1 şi respectiv art. 2 CPC.
Astfel, în m aterie civilă, ju d e că to ria era şi este com petentă să judece ce
rerile neevaluabile în bani şi litigiile evaluabile până la pragul va lo ric de
500.000 lei, peste acest prag com petenţa aparţinând tribunalului, ca in
stanţă d e fond. în m aterie com ercială, tribunalul e ra com petent să judece
ca prim ă instanţă cererile al c ă ro r obiect a ve a o valoare de peste 100.000
lei, precum şi procesele şi cererile în această m aterie al că ro r obiect era
neevaluabil în bani, conform art. 2 pct. 1 lit. a) CPC.
D ispoziţia cu acest conţinut, art. 2 pct. 1 lit. a) C P C . a fo st abrogată
prin art. 219 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009. T otodată, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, «D acă prin
prezenta lege n u se p re ve d e altfel, p ro ce se le ş i cererile în m a te rie civilă
s a u com ercială în curs d e soluţionare la data in tră rii în vigoare a C odului
civil se soluţionează d e că tre instanţele le g a i învestite, în conform itate cu
dispoziţiile legale, m ateriale ş i procedurale în vigoare la data c â n d acestea
a u fo st pornite».
îna lta C urte constată că la data de 29 noiem brie 2007. dată la care
a cţiunea a fo st prom ovată, ju d e că to ria a fo s t legal în ve stită ca instanţă de
fond. A stfel cum s-a arătat, în m aterie civilă, judecătoria era com petentă
să judece to a te procesele şi cererile. In afa ră de cele d a le prin lege în

co m petenţa a lto r instanţe (art. 1 pct. 1 CPC).
A ri. 2 pct. 1 lit. b) C P C a dat în com petenţa tribunalului în m aterie civilă
procesele şl cererile al că ro r obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu
excepţiile pe care le enum eră, printre care şi cererile neevaluabile în bani,
d e com petenţa judecătoriei, iar art. 2 pct. 1 lit. a), în prezent abrogat, -
procesele şi cererile în m aterie com ercială al că ro r o b ie ct avea o valoare
d e peste 100.000 lei, precum şl cererile In această m aterie al c ă ro r obiect
era neevaluabil.
Litigiul d e fa ţă a fost şi este calificat cu un litigiu în m aterie civilă, ia r nu
com ercială, calificare în raport cu care a fo st soluţionat d e instanţa civilă.
Prin decizia nr. 1250 din 6 octom brie 2009. C urtea de Apel Bucureşti,
soluţionând recursul reclam antului şl făcând aplicarea D eciziei în interesul
legii nr. 32/2008, a reţinut caracterul evaluabil în bani al obiectului cererii,
d e peste 500.000 lei, nu pe cel neevaluabil avut în vedere d e Instanţele
anterioare, şi a stabilit co m petenţa d e soluţionare în prim ă instanţă pentru
tribunal.
196. îna lta C urte constată că, p e de o parte, instanţa de apel a fă cu t o
aplicare eronată a prevederilor art. 329 alin. (3) CPC cu privire la a p lica
rea D eciziei nr. 32/2008 în interesul legii, reţinând incidenţa acesteia cu
privire la un proces aflat In calea d e atac a apelului fără să conteste că. la
m om entul prom ovării acţiunii, judecătoria a fo st legal învestită.
Or, potrivit art. 329 CPC, în redactarea de la acea epocă, co ndiţia de
adm isibilitate a recursului în Interesul legii era ca problem ele d e drept
obiect al acestuia să fi fo st «soluţionate diferit d e instanţele judecătoreşti»,
indiferent d e caracterul hotărârii şi nivelul instanţei, spre deosebire de
redactarea actuală care im pune caracterul irevocabil al hotărârilor exam i-
nate, soluţiile pronunţate num ai în interesul legii neavând nici atunci, nici
în prezent efect asupra hotărârilor judecătoreşti exam inate.
197. Pe d e a ltă parte, problem a de drept soluţionată prin recursul în
Interesul legii este o problem ă de com petenţă a Instanţelor, aşa în câ t D e
cizia în interesul legii nr. 32/2008 este sub incidenţa dispoziţiilor art. 725
alin. (2) C P C în ceea ce priveşte aplicarea ei la situaţii tranzitorii, ia r potrivit
acestor dispoziţii: <^Procesele in c u rs d e ju d e c a tă la data sch im b ă rii com *
p e te n ţe i in sta n ţe lo r le g a l învestite v o r continua să fie ju d e c a te de acele
instanţe», în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011,
precitate. în vigoare la data prom ovării recursurilor.
in a lta C urte constată, aşadar, că, prin efe ctele deciziei nr. 1250 din 6
octom brie 2009, C urtea d e A pel B ucureşti a stabilit com petenţa de soluţio
nare a recursurilor d e fa ţă cu încălcarea dispoziţiilor tranzitorii m enţionate
privind com petenţa instanţelor legal învestite. Făcând aplicarea dispo*
ziţiilo r art. 2 2 C P C şi constatând că nicio altă instanţă aflată In Ierarhia
instanţelor judecătoreşti nu poate crea un conflict de com petenţă cu înalta
C urte de C asaţie şi Justiţie, sens în care prezenta decizie are va lo a re de
declinator de com petenţă. îna lta C urte stabileşte com petenţa d e soluţio
nare a recursurilor în ca u za de fa ţă pentru C urtea de Apel Bucureşti.
Ca atare, constatând că, în ceea ce priveşte cererea d e chem are în
judecată, judecătoria a lo s t legal înve stită la data pornirii procesului - 29
noiem brie 2007 în a lta C urte a adm is recursurile d eclarate sub aspec
tu l m otivului de ordine publică înca drat în ari. 304^ CPC, a casat deci
zia instanţei d e apel şi sentinţa tribunalului şi a trim is cauza Judecătoriei
S e cto r 1 B ucureşti, legal înve stită ca instanţă de fo n d \
198. A preciem că decizia d e m ai su s poate fi considerată susceptibilă
de a fi încălcat d o u ă principii, unul d e natură procesuală, iar altul de natură
m aterială:
- din punct d e vedere procesual, prin a doua decizie d e casare, sub
aspectul com petenţei prim ei instanţe, s-a în c ă lc a t puterea de lucru ju
d ecat a prim ei decizii d e casare d ate d e curtea d e apel; ch ia r dacă a
doua decizie a fo st dată d e instanţa suprem ă, apreciem că, a tâ t tim p cât
soluţia d e casare dată d e instanţa anterioară (prin trim itere d e la ju d e că to
rie la tribunal) a răm as irevocabilă, instanţa suprem ă, ca orice altă Instanţă
înve stită ulterior cu ju d e ca re a acestei cauze, era ţinută de problem a de
drept astfel soluţionată. A ltfel, se înlătură în m od neperm is autoritatea de
lucru ju d e ca t a unei decizii de casare irevocabilă a unei instanţe d e recurs,
num ai p e considerentul că instanţa ulterior înve stită cu judecarea unui alt
recurs în aceeaşi cauză este ierarhic superioară şi nu poate fi a fe ctată de
stabilirea „greşită'" a com petenţei d e către instanţa inferioară; nu suntem
de acord cu acest principiu, mai ales că, sub im periul Legii nr. 202/2010
şi al N CPC, acest lucru se va întâm pla cu regularitate, din m om ent ce
invocarea necom petenţei m ateriale se va putea face m ult m ai restrictiv;
n erespectarea term enului procedural d e invocare va duce la stabilirea
com petenţei de soluţionare a unei cauze în fa vo a re a unor instanţe care
în m od norm al nu erau com petente, inclusiv sub aspectul căilor d e atac
(câtă vre m e necom petenţă m aterială a prim ei instanţe nu va mai putea fi
invocată direct în calea de atac);
- din punct d e vedere material, apreciem că aplicarea Deciziei în inte
resul legii nr. 32/2008 direct în apel era nu num ai posibilă, dar şl obli
gatorie, neflind vorba despre o schim bare a com petenţei, ci despre o
corectă stabilire a com petenţei greşit stabilite în prim ă instanţă.
A stfel, prin D ecizia în interesul legii nr. 32/2008 a fo st adm is recursul
în interesul legii şi s-a sta b ilit că dispoziţiile ari. 1 pct. 1 , ari. 2 pcl. 1 lit. a)
şi b) şi a ri. 2 8 2 ' alin. (1) C P C se interpretează în sensul că, în vederea
determ inării com petenţei m ateriale de soluţionare în prim ă instanţă şi în
căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi com erciale având
ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui d re p t patrim onial,
constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice
privind drepturi patrim oniale, indiferent dacă este form ulat petitul accesoriu
privind restabilirea situaţiei anterioare.
199. C onsiderăm că. prin această decizie, instanţa suprem ă a inter-

p retat dispoziţiile legale privind com petenţa, neputându-se vorbi despre o
m odificare a com petenţei, cum a statuat instanţa suprem ă: fiind o decizie
interpretativă, aceasta face corp com un cu textul de lege interpretat, de-
venind aplicabilă d e la data existenţei norm ei interpretate; este adevărat
că nu m ai poate fi aplicată această interpretare în cazul hotărârilor jude-
cătoreşti irevocabile, d a r în cazul proceselor în curs la data deciziei de
interpretare, prin aceasta înţelegând ch ia r procese în apel sau în recurs
îna inte d e pronunţarea deciziei irevocabile din recurs, cum era cazul în
speţa de faţă, aplicarea este nu num ai posibilă, d a r şi obligatorie; la data
soluţionării cauzei, nu se aplicau dispoziţiile Legii nr. 202/2010, astfel că
aspectul necom petenţei m ateriale a prim ei instanţe putea fi invocat din
oficiu d e instanţa d e apel sau de recurs, direct in calea d e atac.
Secţiunea a 2-a. Excepţia nelegalei com puneri
sau c o n s titu iri a in stan te i
200. Incom patibilitatea, abţinerea şi recuzarea reprezintă incidente

privind aicătu irea instanţei, fiind reglem entate d e norm e de organizare
judecătorească, Iar nu de norm e d e com petenţă. A ceastă distincţie are
im portanţă sub aspectul la p tu lu i că nerespectarea a ce sto r norm e nu ar
putea fi invocată prin interm ediul contestaţiei în anulare de d re p t com un.
A ceste incidente pot privi a tât judecătorul, cât şi alţi m em bri ai com
pletului d e ju d ecată, cum a r fi procurorul, grefierul, m agistratul-asistent
etc.
§1. Com punerea şi constituirea instanţei

201. P rin „co m p un erea in stan ţei" se înţelege alcătuirea instanţei cu
num ărul de judecători prevăzut d e lege.
în condiţiile Legii privind organizarea ju d icia ră nr. 304/2004, republi-
cată [art. 54 alin. (1)], cauzele date. potrivit legii. în com petenţa d e prim ă
instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel, se ju d e că în com
plet fo rm a t dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de
m uncă şi d e asigurări sociale.
La ju d e ca ta a p elurilor şi a recursurilor se aplică întotdeauna siste*
m ul colegialităţii. A stfel, potrivit art. 5 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004,
republicată, apelurile se ju d e că în com plet fo rm a t din doi judecători, iar
recursurile, în com plet fo rm a t din trei judecători, cu excepţia cazurilor în
care legea prevede altfel.
A vând în vedere principiul accesorium se q u itu r pnncipale, contestaţia
la titlu, contestaţia în anulare, revizuirea, cererea de îndreptare a erorilor
m ateriale, cererea d e lăm urire şi com pletare a hotărârii, care sunt cereri
subsecvente fa ţă d e pricina în care a fo st pronunţată hotărârea a cărei
îndreptare, lăm urire sau com pletare, revizuire ori anulare se solicită, vor
fi soluţionate în aceeaşi com punere în care s-a pronunţat hotărârea re
spectivă.
Potrivit art. 613 alin. (1) NCPC, curtea d e apel va ju d e ca acţiunea în
anularea hotărârii arbitrale în com pletul prevăzut de lege pentru judecata
în prim ă instanţă.
202. „C on stitu irea in stan ţei’* d esem nează alcătuirea com pletului de
ju d e ca tă cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege, adică, pe
lângă judecători, cu grefier, m agistrat-asistent, procuror, asistenţi judiciari
(in conflictele d e m uncă şi asigurări sociale) etc.
203. Prin n eleg ala co m p u n ere a co m p letu lui se înţelege că pricina
a fo st ju d e ca tă de un n u m ă r m ai m ic sau m ai m are d e judecători decât
cel im pus d e lege de către un ju d e că to r incom patibil sau d e către un jude-
câ to r stagiar, deşi cauza era de co m petenţa unui judecător definitiv etc.,

ia r nelegala co n stitu ire a co m p letu lui presupune că instanţa nu a fost
alcătuită cu to a te organele şi persoanele prevăzute de lege.
în noua reglem entare, potrivit prevederilor art. 19 N CPC, „judecătorul
învestit cu soluţionarea cauzei nu poate li în lo cu it pe du ra ta procesului
decât pentru m otive tem einice, în condiţiile legii” .
A stfel, judecătorul care a participat la to a te fa ze le procesului este cel
care trebuie să pronunţe hotărârea.
Dar, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, „ca sa re a unor hotărâri
se poate cere num ai (...) dacă hotărârea a fo st pronunţată d e alt judecător
decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau d e un alt
com plet de ju d e ca tă decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei
ori a cărui com punere a fo st schim bată, cu încălcarea legii’*.
în acest sens, d a că cel care a pronunţat hotărârea a participat la d e z
baterea în fond, d a r nu şi la cercetarea judecătorea scă sau la ad m in istra
rea probelor, această îm prejurare nu constituie m otiv de casare.
C u privire la greşita constituire, art. 488 alin. (1) pct. 1 N C P C se referă
la casarea unor hotărâri d a că acestea au fo st pronunţate de un com plet
ce nu a fo st alcătuit potrivit dispoziţiilor legale.
204. E xcepţia n eleg alei co m p un eri sau co nstitu iri a com pletului
de judecată este o excepţie de procedură, dilatorie şi absolută, norm e
le care reglem entează com punerea sau constituirea instanţei fiind norm e
de organizare judiciară, im perative (cu excepţia norm elor d e ordine privată
ale art. 4 2 NCPC).
Instanţa se pronunţă asupra excepţiei, indiferent de soluţie, printr-o în
ch eiere In terlo cu to rle (care leagă instanţa, în sensul că ulterior nu poate
reveni asu pra soluţiei date prin această încheiere), care poate fi atacată
num ai odată cu fondul.
D acă a fo st pronunţată o hotărâre de prim ă instanţă, încălcarea a ce s
to r reguli poate fi invocată în apel, iar dacă hotărârea este definitivă (este
dată fără d re p t de apel o ri este dată în apel), pe calea recursului.
N elegala com punere sau constituire a instanţei nu p o ate fi invocată
în calea extraordin ară d e atac a revizuirii, deoarece această critică nu
figurează printre m otivele lim itativ prevăzute pentru exerciţiul acesteia.
Spre deosebire d e reglem entarea anterioară, dacă hotărârea dată în
recurs a fo st pronunţată cu încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea
instanţei şi, deşi s-a invocat excepţia corespunzătoare, instanţa d e recurs
a om is să se pronunţe asupra ei, p o ate să fie exercitată co ntestaţia
în anulare, în conform itate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC.
205. încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la com punerea sau co n
stituirea instanţei atrage nulitatea hotărârii pronunţate; este vorba de o
n ulitate n econ d iţio n ată d e existen ţa unei vătăm ări, potrivit dispoziţiilor
art. 176 pct. 4 NCPC.
II. Excepţia nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei 139
§2. Incidente procedurale privind com punerea sau constituirea in

stanţei
2.1. Incompatibilitatea. Noţiune şi cazuri
206. Incom patibilitatea reprezintă s itu a ţia în c a re u n ju d e c ă to r e s te

o p r it s ă ia p a rte la s o lu ţio n a re a u n e i p r ic in i d e te rm in a te , în c a z u rile
e x p re s p re v ă z u te d e le g e , s u b p re z u m ţia c ă n u p o a te să fie im p a rţia l.
Incom patibilitatea s e a p re c ia z ă în c o n c re t, „ la s p e ţă '’, şi nu în gene
ral, prin raportare la condiţiile în care o persoană poate să devină judecător.
A şa cum s-a arătat în doctrină^^^ e a nu se confundă nici cu incompatibilltăţile
im puse m agistraţilor prin C onstituţie, prin Legea nr. 303/2004 privind sta
tutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi Legea n r 161/2003 privind
unele m ăsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea dem nităţilor
publice, a fun cţiilor publice şi în m ediul de afaceri, prevenirea şi sancţio
narea corupţiei. întrucât acestea se referă la e x e rc ita re a fu n c ţie i d e m a
g is tra t.
207. în re g le m e n ta re a a n te rio a ră , referindu-se num ai la judecători,
incom patibilitatea este un in c id e n t r e fe rito r la c o m p u n e re a in s ta n ţe i,
neaplicându-se altor participanţi la procesul civil.
In literatura de specialitate^^’ s*a reţinut şi opinia în sensul că situaţiile
de incom patibilitate prevăzute la art. 2 4 C P C sunt aplicabile şi a s is te n
ţ ilo r ju d ic ia ri, având în vedere prevederile art. 111 alin. (2) din Legea
nr. 304/2004, republicată, conform că ro ra dispoziţiile privind obligaţiile, in
terdicţiile şl incom patibilltăţile judecătorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.
în prezent, noul C od d e procedură civilă prevede, în art. 54, că dis
poziţiile privind incom patibilitatea se aplică în m od core sp u n ză to r şi pro
curorilor. m agistraţilor-asistenţi, a sistenţilor ju d icia ri şi grefierilor; aşadar,
incidenţa incom patibilităţii se extinde şi la ceilalţi participanţi, m otiv pentru
care incom patibilitatea a devenit un in c id e n t p ro c e d u ra l c a re p riv e ş te
ş i c o n s titu ire a in s ta n ţe i'^ l
208. Pentru p ro c e s e le în c e p u te în a in te d e d a ta d e 15 fe b ru a rie
2013, art. 2 4 alin. (1) C P C reglem entează d o u ă c a z u ri d e in c o m p a ti
b ilita te :
1) c â n d ju d e c ă to ru l c a re a s o lu ţio n a t c a u z a în fo n d e s te d e s e m
n a t să p a rtic ip e la s o lu ţio n a re a a p e lu lu i s a u a re c u rs u lu i îm p o triv a
p ro p rie i h o tă râ ri s a u la re ju d e c a re a c a u ze i d u p ă c a s a re a c u trim ite re .
T extul a re în vedere s itu a ţia c a s ă rii c u trim ite re , nu şi pe a ce e a a
casării cu reţinere spre rejudecarea fondului, ca z în care ju d e că to rii care
au soluţionat calea d e atac, adm iţând-o, pot participa la ju d e ca re a fo n d u
lui, pentru că nu sunt incom patibili.
M. Tăibărcă, Excepţiile procesuale p. 47.

^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, C o d u l.... p. 140.
^ D.N. Theohan, op. cit,, p. 117; G.C, Frenţiu, D.-L. Băiâean, Noul Cod ..., p. 56.
Im punând incom patibilitatea în ca z d e rejudecare d u p ă casarea cu

trim itere, art. 2 4 C P C nu face distincţie în privinţa soluţiei date d e judecă
tor. C u toate acestea, în doctrină''^ şi în practicăi^^ s-a reţinut că nu există
incom patibilitate decât d acă ju d ecăto ru l s-a p ro n u n ţat asupra fondului
sau asu p ra unei alte p roblem e litigioase, nu şi atunci când s-a pronun
ţa t asupra unei excepţii;
2) când ju d ecăto ru l a fo st m artor, exp ert sau arbitru în aceeaşi
pricină.
209. Pentru p ro cesele în cep u te după data d e 15 feb ru arie 2013, se
renunţă la delim itarea existentă anterior între cazurile d e incom patibilitate
şi cele de recuzare, iar legiuitorul creează o instituţie nouă - „cazurile de
incom patibilitate". A stfel, ari. 41 şi a ri. 4 2 N C PC prevăd o enum erare a
ca zu rilo r de incom patibilitate, enum erare care devine exemplificativă'^),
legiuitorul stabilind incom patibilitatea şi atunci când există elem ente care
nasc în m od întem eiat îndoieli cu privire la im parţialitatea judecătorului.
De m enţionat existenţa unei necorelări apărute ca urm are a republicării
noului Cod d e procedură civilă; astfei, deşi Legea nr. 76/2012 nu prevedea
m odificarea denum irii m arginale a art. 42 din „A lte cazuri de incom patibili
ta te ” în „A lte cazuri d e incom patibilitate absolută” , o asem enea m odificare
a fo st operată în form a republicată în M onitorul Oficial.
A vând în vedere dispoziţiile ari. 41, art. 42 şi art. 45 N CPC, se im pune
a se face distincţie între ca zu rile d e incom patibilitate absolută, reglem en
ta te de art. 41 N CPC, şi a lte cazuri d e incom patibilitate, reglem entate de
a ri. 4 2 N CPC, care nu pot fi unele cu caracter absolut şi care. probabil, în
practică v o r fi denum ite relativei'^'.
210. C azuri d e in co m p atib ilitate ab solu tă. Art. 41 N C P C reglem en
tea ză urm ătoarele cazuri de incom patibilitate absolută:
1. Ju decăto ru l care a p ro n u n ţat o în c h e ie re in terlo cu to rie sau o
h o tărâre prin care s-a so lu ţio n at cauza nu p o ate ju d eca aceeaşi pri-
A. Hilsenra<i. I. Stoenescu, Procesul civil în R.P.R., Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957,

p. 133; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şl practic de procedură civilă, voi. I, Ed. Naţional,
Bucureşti, 1997, p. 312; V.M. Ciobanu, G. Borol, Drept procesual..., p. 37; Gr. Porumb,
Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. 1, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960,
p. 117.
Pentru a deveni incompatibil judecătorul trebuie să fi pronunţat o hotărâre prin
care $e dezleagă o problemă litigioasă, de natură să dezînvestească instanţa. Aşadar,
nu devine incompatibil judecatonjl care a pronunţat, în tim pul procesului, doar o încheie
re preparatorie, prin care nu s-a rezolvat o situaţie juridică (Trib. Suprem, s. civ., dec.
nr. 787/1987, în R.R.D, nr. 1/1988, p. 68). Faptul că unul dintre judecătorii fondului s*a
pronunţat asupra competenţei materiale a instanţei (dedinându-se competenţa printr-o
hotărâre ce ulterior a fost desfiinţată) nu constituie motiv de incompatibllltâte. deoarece
discutarea competenţei nu implică examinarea fondului şi deci nu se pune problema de
a se fi pronunţat anterior asupra soluţiei (C.S.J., s. de cont. adm., dec. nr. 1587/1994,
în B .J . 1994, p. 557).
V, Oânâ/tâ, C A . Anghelescu, V.H.O. Constantinescu, op, cit., p, 493.
D.N. Theohari. op. cit., p. 117.
cină în apel, recurs, co n testaţie în an ulare sau revizu ire şi nici după
trim ite re a sp re rejud ecare [art. 41 alin . (1) NCPC].
Se rem arcă urm ătoarele aspecte:
- spre deosebire d e reglem entarea anterioară, este reglem entată
expres so lu ţia in co m p atibilităţii ju d ecăto ru lu i care a p ro n u n ţat an te
rio r în cau ză o în c h e ie re in terlo cu to rie, precum înch eierea d e adm itere
în principiu a unei cereri d e partaj, înch eierea prin care instanţa s-a pro
nunţat asupra m odului d e soluţionare a unei excepţii procesuale, cum ar fi
adm iterea excepţiei lipsei d e interes în prom ovarea unui capăt de cerere,
respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în sens m aterial etc.,
pentru că printr*o astfel de încheiere se tranşează anum ite chestiuni de
fond ale litigiului, ia r cu privire la dispoziţiile luate în această privinţă ju d e
cătorul nu poate reveni^^^;
- spre deosebire d e reglem entarea anterioară, este extinsă incom pa
tib ilitatea şi la c ă ile extrao rd in are d e atac de retractare a hotărârilor
jud ecăto reşti, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea; această solu-
ţie contravine şi D eciziei nr. ll/2007>^', pronunţată d e îna lta C urte de C asa
ţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s*a decis că judecătorul
care soluţionează lo n d u l cauzei nu devine incom patibil să soluţioneze ce
rerea de revizuire sau contestaţia în anulare declarate in aceeaşi pricină;
în doctrinarul s -a arătat că „judecătorul care s-a pronunţat d o a r asupra
unor aspecte ce nu au legătură cu fondul cauzei nu se regăseşte in cazul
de incom patibilitate prevăzut d e art. 2 4 C P C . De asem enea, această so
luţie este preluată şi în viitoarea reglem entare, art. 41 alin. (1) NCPC
stabilind că nu poate ju d e ca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie
în anulare sau revizuire şi nici d u p ă trim iterea spre rejudecare acel ju d e
că to r care a pronunţat o înch eiere interlocutorle sau o hotărâre prin care
s-a soluţionat cauza. în sensul pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei''.
T re b u ie văzut m odul în care va fi conciliată prezenta dispoziţie cu in
terpretarea d e până acum dată în recursul în interesul legii soluţionat prin
D ecizia nr. 11/2007 cu privire la com patibilitatea d e a participa la judecarea
cererii de revizuire sau a contestaţiei în anulare a judecătorului care a
soluţionat anterior fondul cauzei, prin care s-a statuat că judecătorul care
soluţionează fondul cauzei nu devine Incom patibil să soluţioneze cererea
de revizuire sau contestaţia în anulare. Instanţa suprem ă a reţinut că,
potrivit dispoziţiilor ari. 24 alin. (1) CPC, judecătorul care a pronunţat o
hotărâre întrô pricină nu poate lua parte la ju d e ca ta aceleiaşi pricini în
apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. „Astfel, in acest
te xt de lege nu se prevede că s -a r a fla în ca z d e im posibilitate să soluţio
neze contestaţiile în anulare sau revizuirile judecătorul care s-a pronunţat
prin hotărârea care se atacă prin una dintre aceste două căi extraordinare
G.C. Frenfiu, O .-L Băldean, Noul Cod p. 56-57.

^ M. Of- nr. 81 din 1 februarie 2008.
^ V. Dânăilă, C. Anghelescu, V.H.D. Constantinescu, op, cil., p, 499.
d e atac, ia r dispoziţiile legale m enţionate, fiind de strictă interpretare, nu

se pot extinde prin analogie. In principiu, în calea extraordinară de atac
a contestaţiei în anulare, ca şi în aceea a revizuirii nu se realizează un
control ju d ic ia r asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea
din nou a aceleiaşi pricini, ca urm are a introducerii unei cereri prin care
se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi explică
nereglem entarea în art. 2 4 CPC, ca situaţie de incom patibilitate, a cazului
în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţie
în anulare sau în revizuire.
C u toate acestea, pot exista situaţii în care judecătorul învestit cu so
luţionarea unei astfel de căi extraordinare de atac să fie pus în situaţia de
a-şi evalua propria hotărâre su b un aspect cu privire la care şi-a exprim at
deja opinia, ca z în care, pentru a asigura deopotrivă im parţialitatea, cât
şi ap a re n ţa de im parţialitate p e care le reclam ă desfăşurarea unui proces
echitabil, acesta să considere că este totuşi necesar să se abţină d e la
judecata pricinii. Aşa fiind, concluzia ce se im pune este aceea că judecăto
rul care a făcut parte din com pletul care a ju d e ca t fondul cauzei nu devine
incom patibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare,
ce e a ce nu exclude însă posibilitatea ca, în funcţie de m otivul pe care se
întem eiază calea extraordinară d e atac şi d e circum stanţele concrete ale
cauzei, să existe un tem ei pentru abţinerea ori recuzarea judecătorului",
care. în reglem entarea anterioară, constituie im pedim ente legale diferite
d e acela al incom patibilităţii.
T rebuie văzut în ce m ăsură, fa ţă de dispoziţiile noului C od de proce
d u ră civilă, practica va decide în acelaşi sens, în condiţiile în care textul
nu distinge dacă chestiunea interlocutorie sau d e fond soluţionată d e un
anum it ju d e că to r trebuie să fie sau nu invocată în calea d e atac fa ţă de
care se pune problem a unei incom patibilităţi;
- acest caz de incom patibilitate are în vedere situaţia In care un ju
decător, după ce a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre în
prim ă instanţă sau în apel. este prom ovat la instanţa superioară, fiindu-i
repartizat spre soluţionare apelul sau, d u p ă caz, recursul d eclarat îm p o
triva încheierii sau hotărârii respective;
- pentru a fi incom patibil, judecătorul trebuie să fi pronunţat în fond
o hotărâre, prin care fie a tra n şa t fondul dreptului litigios, fie a judecat
în tem eiul unei excepţii de procedură sau d e fond cu efect perem ptoriu
(nelegala com punere a instanţei, lipsa capacităţii procesuale, perim area,
p rescripţia dreptului la acţiune, autoritatea lucrului judecat, tardivitatea
exercitării apelului
- dacă un ju d e că to r a pronunţat încheierea interlocutorie, ia r un alt
judecător a pronunţat hotărârea d e dezînvestire a instanţei şi se exercită
calea d e atac num ai în privinţa aspectului tra n şa t prin încheierea inter-
locutorie, judecătorul care a pronunţat hotărârea finală, fiind avansat la
G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 57.
II. E xcepţia nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei 143
instanţa superioară şi repartizândUH>se spre soluţionare calea d e atac,

v a fi incom patibil, întrucât, în prim ul rând, textul nu prevede pronunţa
rea cu m ulativă a încheierii şi a hotărârii d e către acelaşi judecător, iar,
In al doilea rând, pentru că hotărârea fin a lă reflectă soluţia pronunţată
prin încheierea interlocutorie. A ceeaşi soluţie şi pentru aceleaşi m otive
se im pune şi în situaţia în care calea d e atac priveşte hotărârea, ia r ju
decătorul chem at să soluţioneze calea de atac este cel care a pronunţat
înch eierea Interlocutorie^^^;
- S’ â apreciat că este incident cazul de incom patibilitate prevăzut de
art. 41 alin. (1) N C PC şi în ipoteza în care un Judecător a pronunţat o
hotărâre în prim ă instanţă, ulterior schim bată în calea d e atac a apelului,
ia r între tim p judecătorul prom ovează la instanţa superioară şi îi este re
partizată spre soluţionare cererea de revizuire form ulată îm potriva deciziei
pronunţate în apel*^^;
- a doua teză a textului legal m enţine soluţia din reglem entarea a n
terioară, în sensul că are în vedere exclusiv s o lu ţia d e tr im ite re s p re
re ju d e c a re , ia r nu şi pe aceea d e anulare cu reţinere sau d e casare cu
reţinere spre rejudecarea fondului d e că tre instanţa d e control judiciar;
- în legătură cu existenţa incom patibilităţii şi în c a z d e c a s a re cu
re ţin e re , s-a reţinut că, în condiţiile reglem entării actuale, care im pune cu
stricteţe respectarea principiului continuităţii, în situaţia în care instanţa
de recurs d ispune casarea cu reţinere şi fixe a ză term en pentru judecarea
fondului, judecata va reveni aceloraşi judecători, m em bri ai com pletului de
recurs care a decis casarea, hotărârea pronunţându-se în acelaşi dosar,
ia r nu într-un ul nou^format. C a atare, pentru rejudecarea cauzei d u p ă ca-
sarea cu reţinere nu se va form a un nou dosar, care să urm eze procedura
repartizării aleatorii, ci rejudecarea va avea loc în dosarul d e recurs Iniţial,
de către com pletul iniţial învestit cu ju d e ca re a recursului. T o t astfel, p o
triv it ari. 99 alin. (6) din R egulam entul d e ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, în fo rm a m odificată prin H otărârea C .S.M . nr. 38/2009, ca
uzele trim ise spre rejudecare d u p ă desfiinţare/casare revin la com pletul
iniţial învestit. D ispoziţiile art. 9 8 se aplică în m od corespunzător în si
tu a ţia existenţei unui caz de incom patibilitate. în această situaţie, dacă
unul dintre m em brii com pletului d e recurs este ch ia r judecătorul care a
pronunţat hotărârea recurată, casată prin adm iterea recursului, se va con
stata incom patibilitatea, ia r acesta nu va mai putea participa la Judecarea
din nou a cauzei, situaţie în care com pletul se constituie prin includerea
judecătorului stabilit prin planificarea d e perm anenţă [art. 9 8 alin. (6) din
R egulam ent
D.N, Theohari, op. cil., p. 119.

Ibidem.
^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod .... p. 58.
2. J u d e c ă to ru l a fo s t m a rto r, e x p e rt, a rb itru , p ro c u ro r, a v o c a t,

a s is te n t ju d ic ia r, m a g is tra t-a s is te n t s a u m e d ia to r în a c e e a ş i ca u ză
[a rt. 41 a lin . (2) N C P C ].
Pentru a fi incident acest caz d e incom patibilitate este necesar ca
judecătorul să fi în d e p lin it în m od efe ctiv atribuţiile sau însărcinările ce
i-au revenit în calitate d e m artor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent
ju d icia r, m agistrat-asistent sau m ediator.
Nu are relevanţă juridică procedura în cadrul căreia a fo st adm inistrată
proba testim onială sau cea cu expertiză, fiind incom patibili atât judecătorul
care a fo st a n te rio r m artor sau expert în tr-o cauză, cât şi cel care a în d e
plinit aceste calităţi în cadrul procedurii asigurării probelor, reglem entate
d e dispoziţiile art. 359-365 N C P O ^l
211. A lte c a z u ri d e in c o m p a tib ilita te . A rt. 4 2 N C PC enum eră alte
cazuri d e incom patibilitate, având d re p t coresponde nt dispoziţiile art. 27
CPC, ce reglem entau cazurile d e recuzare/abţinere.
C a elem ent d e noutate, se prevede expres că to a te dispoziţiile privi
to a re la soţ se v o r aplica şi în cazul concubinilor [art. 4 2 alin. (2) NCPC],
Doctrina^^) anterioară noului C od a g ru p a t cauzele recuzării în p a tru
c a te g o rii; această clasificare poate fi aplicată şi ca u ze lo r de incom patibi
litate reglem entate de art. 4 2 N CPC, şi anum e:
1) c a u z e p riv in d a fe c ţiu n e a , care rezultă din calitatea judecătorului
d e soţ, rudă sau afin cu una dintre părţi ori cu avocatul sau m andatarul
uneia dintre părţi. în această categorie se înca drează cazurile prevăzute
d e art- 4 2 alin. (1) NCPC:
- p c t. 3: judecătorul este soţ. rudă sau afin In linie directă ori In linie
colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau reprezentan
tu l unei părţi ori este căsătorit cu fra te le sau cu sora soţului uneia dintre
aceste persoane. Din coroborarea p revederilor art. 4 2 alin. (1) pct. 3 cu
cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă că există incom patibilitate şi în
situaţia în care judecătorul este în relaţie d e concubinaj cu fratele ori, după
caz, cu sora soţului avocatului o ri reprezentantului unei părţi^^^;
- p c t. 4: soţul sau fostul soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea
inclusiv cu vreuna dintre părţi;
- p c t. 11: judecătorul este soţ sau rudă p â n ă la gradul al patrulea
inclusiv sau afin, după caz, cu un a lt m em bru al com pletului d e judecată;
textul preia dispoziţiile art. 105 alin. (1) llt. a) din Legea nr. 161/2003, cu
extinderea incom patibilităţii şi în privinţa a finilor şi concubinilor.
S -a reţinut în doctrină om isiunea legiuitorului de a reglem enta în m od
expres situaţia în care judecătorul este soţ, rudă sau afin cu vreuna dintre
părţi, caz prevăzut în art. 2 7 pct. 1 teza a ll-a C P C ; ipoteza a r trebui inclu-

/. Deleanu, T ra ta t..., voi. I, 2005, p. 496; pentru reglementarea din noul Cod de
procedură civilă, a se vedea G.C. Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod p. 61-63.
să în pot. 13 al art. 4 2 alin. (1) N CPC. De asem enea, spre deosebire de

reglem entarea anterioară, pct. 4 al art. 4 2 alin. (1) N C PC nu face referire
la co ndiţia existenţei copiilor în cazul fostului soţ, fiind astfel irelevant,
pentru reţinerea incom patibilităţii, dacă din că sătoria anterioară a jude-
cătorului au rezultat sau nu copii. C alitatea de fo st soţ poate rezulta atât
din desfacerea căsătoriei, cât şi din declararea nulităţii acesteia, precum
şi din decesul soţului^'^;
2) cau ze privind interesui personai, d irect sau indirect, m oral sau
m ateriai, ai ju d ecăto ru iu i în legătură cu soluţionarea pricinii. în această
categorie se înca drează ca zu rile prevăzute de art. 4 2 alin. (1) NCPC:
- pct. 2: când e xistă îm prejurări care fac ju stifica tă tem erea că el,
soţul său, ascendenţii ori descendenţii lo r sau afinii lor, după caz, au un
interes în legătură cu pricina care se judecă; fa ţă de reglem entarea ante
rioară din art. 2 7 pct. 1 teza i CPC, se rem arcă includerea a finilor în sfera
persoanelor Interesate.
Este aplicabil art. 42 alin. (1) pct. 2 N CPC: dacă judecătorul, soţul/con
cubinul său, ascendenţii ori descendenţii (or sau afinii lor, după caz, sunt
creditori, debitori sau garanţi ai uneia dintre părţi, în tru câ t a r putea exista
interesul de a m ări solvabilitatea acelei părţi, de a favo riza interesele pro
priului creditor spre a obţine unele concesii d e (a acesta, de a îm piedica o
eventuală chem are în garanţie; dacă judecătorul sau vreuna dintre persoa
nele indicate mai sus este do n a ta r al uneia dintre părţi, deoarece partea
respectivă a r putea fi favo rizată nu num ai în sem n d e recunoştinţă, ci şi
în considerarea faptului că donaţiile sunt supuse reducţiunii în m ăsura în
care v o r aduce atingere rezen/ei succesorale, aşa în câ t a r exista interesul
de a m enţine sau d e a m ări activul patrim oniului donatorului^^;
- pct. 5: el, soţul sau rudele lo r până la gradul al patrulea inclusiv ori
afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se ju d e că la instanţa la
care una dintre părţi este judecător;
- pct. 7: judecătorul este tutore sau curator al uneia dintre părţi; se o b
servă că textul legal îl m enţionează num ai pe judecător, astfel în câ t cazul
în care soţul acestuia sau rudele lo r până la al patrulea grad inclusiv ar
avea fun cţia d e tutore sau curator al uneia dintre părţi a r putea fi încadrat
în m otivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pot. 13 N C PC dacă se dovedeşte
condiţia interesului judecătorului; la fel şi în situaţia în care judecătorul este
tu to re sau curator al rudelor sau a finilor uneia dintre părţi;
- pct. 8: judecătorul, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lo r au
prim it daruri sau prom isiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre
părţi; spre deosebire d e reglem entarea anterioară, cazul include, în afară
de judecătorul însuşi, şi pe soţul/concubinul, ascendenţii sau descendenţii
lor; în ipoteza în care colateralii sau afinii judecătorului au prim it daruri sau
Ibidem.
® D.N. Theohari, op. cit,, p. 124.
prom isiuni de daruri ori alte avantaje d e la una dintre părţi, incom palibilita-
te a a r putea fi invocată în tem eiul art. 4 2 alin. (1) pct. 13 NCPC;
- p c t. 10: judecătorul în ve stit cu soluţionarea unei căi d e atac, soţul
sau ruda sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător
sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini îna intea altei instanţe; textul
preia prevederile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu extinderea
incom patibilităţii şi în privinţa concubinilor;
- p c t. 12: soţul, o rudă ori un afin al judecătorului până la gradul
al patrulea inclusiv a reprezentat o ri a asista t partea în aceeaşi pricină
îna intea altei instanţe;
- p c t. 13: există alte elem ente care nasc în m od întem eiat îndoieli cu
privire la im parţialitatea judecătorului.
în condiţiileI în care noul co d nu m ai face referire la situatia I în care
judecătorul, soţul sau rudele lo r până la gradul al patrulea inclusiv a u o
pricină asem ănătoare cu aceea care se judecă, se va putea aprecia, d e la
ca z la caz, dacă o asem enea situaţie s-a r putea încadra la pct. 13 al art. 42
alin. (1) N CPC; d e asem enea, a r putea viza situaţiile în care judecătorul
este finul, cuscrul, naşul părţii sau invers^^l
P ot fi considerate „alte elem ente” prietenia notorie dintre judecător şi
avocatul sau a lt reprezentant al uneia dintre părţi o ri ch ia r prietenia cu
partea; faptul că judecătorul, soţul său, rudele ori afinii acestora sunt rude
cu un fo st avocat al părţii. Intr-un a lt d o sa r decât cel dedus judecăţii^^l
3) c a u z e p riv in d u ra s a u v ră jm ă ş ia care a r putea să existe între ju -
decător, soţul, rudele sau afinii acestuia, pe d e o parte, şi una dintre părţi
o ri ch ia r soţul, rudele sau afinii acesteia, pe d e altă parte;
în această categorie se înca drează ca zu rile prevăzute d e art. 42
alin. (1) NCPC:
- p c t. 6: dacă în tre el, soţul său ori rudele lo r până la gradul al pa tru
lea inclusiv sau afinii lor. d u p ă caz, şi una dintre părţi a existat un proces
penal cu cel m ult 5 ani îna inte de a fi desem nat să ju d e ce pricina. în ca-
zul plângerilor penale form ulate d e părţi în cursul procesului, judecătorul
devine incom patibil num ai în situaţia punerii în m işcare a acţiunii p e n a
le îm potriva sa; în această situaţie existenţa duşm ăniei este prezum ată
d e lege, neputând fi răsturnată; partea Interesată trebuie să dovedească
d o a r fap tul vecin şi conex pe care se sprijină această prezum ţie legală, şi
anum e existenţa în ultim ii 5 ani a unui proces penal în tre e a şi judecător,
soţul acestuia sau rudele lo r până la gradul al patrulea inclusiv ori, după
caz, punerea în m işcare a acţiunii penale îm potriva judecătorului, pentru
ipoteza form ulării plângerilor penale d e că tre părţi în cursul procesului.
S -a reţinut că. în etapa urm ăririi penale, în ipoteza plângerilor fo rm u
late îm potriva judecătorului, pentru existenţa acestui ca z de incom patibili
ta te este necesar să se fi pus în m işcare acţiunea penală. D acă procesul
i'î Idem. p, 127.

M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 293.
penal este pornit de judecător, soţul său ori rudele lo r până la gradul al
patrulea inclusiv sau afinii lor, d u p ă caz, cazul de incom patibilitate nu este
condiţionat de punerea în m işcare a acţiunii penale îm potriva celui arătat
d re p t lăptuitor*^^;
- p c t. 9: dacă el. soţul său ori una dintre rudele lo r până la gradul al
patrulea inclusiv sau afinii lor, d u p ă caz, se află în relaţii d e duşm ănie cu
una dintre parii, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv,
şi nu num ai până la gradul al tre ile a Inclusiv, cum e ra in reglem entarea
anterioară; în acest caz, partea interesată trebuie să dovedească duşm ă
nia; motivul d e incom patibilitate nu poate Justifica invocarea unei eventuale
duşm ănii între ju d e că to r şi avocatul părtiii^';
4) c a u z e p riv in d a m b iţia sa u a m o ru l p ro p riu , care l-ar putea influen
ţa pe ju d e că to r în soluţionarea litigiului, din ca u za faptului că şi-a exprim at
părerea asupra pricinii îna inte d e pronunţarea hotărârii.
In această categorie se înca drează cazul prevăzut d e art. 4 2 alin. (1)
p c t. 1 N CPC: când judecătorul şi-a exprim at a n te rio r p ă rerea cu privire la
soluţie în cauza pe care a fo st desem nat să o judece; punerea în discuţia
părţilor, din oficiu, a unor chestiuni d e fa p t sau d e drept, potrivit art. 14
alin. (4) şi (5) N CPC, nu îl face p e ju d e că to r incom patibil.
T extul are în vedere antepronunţarea judecătorului la cazul dedus ju
decăţii, atunci când lasă de înţeles ce soluţie va da, îna inte d e a delibera
şi a pronunţa hotărârea. P e r a contrario, acest m otiv de incom patibilitate
nu este incident atunci când judecătoruH^J:
- s-a pronunţat prin hotărâre în litigii asemănătoare^**';
- a publicat un studiu d e specialitate asupra problem ei de drept; în
acest caz. retragerea d e la ju d e ca tă poate să fie făcută, cel m ult, în co n
diţiile an. 4 2 alin. (1) pct. 13 NCPa®';
- respinge sau încu viinţează o probă solicitată de parte; pronunţă o
înch eiere prem ergătoare ce face să se întrevadă rezultatul judecăţii^®';
- adm ite sau respinge o excepţie procesuală invocată de parte.
în tr-o opinie contrară, s-a reţinut că acest m otiv d e incom patibilitate
este incident şi în ipoteza în care judecătorul se antepronunţă cu privire
la soluţia pe care urm ează a o d a asupra unei excepţii procesuale, ia r nu
num ai asupra soluţiei finale. în m ăsura in care prin m odul d e soluţionare
a excepţiei se întrevede rezultatul final al procesului (excepţia prescripţiei
dreptului la acţiune în sens m aterial, excepţia autorităţii d e lucru judecat,
excepţia lipsei calităţii procesuale active/pasive etc.). A ceasta presupune
D.N. Theohari, op. cil,, p. 126.

® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 292.
^ G.C. Frentiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 63.
G. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Ştiinţifică,
O-A. Cluj, s. civ., mun. şi asig, soc., dec. nr. 8/2006, portal.just.ro.
situâtia in care judecătorul se antepronunţă asupra excepţiei (spre exem -

piu, judecătorul ara tă că reclam antul nu are calitate procesuală aclivă
îna inte d e a se invoca şi pune în discuţie excepţia corespunzătoare), nu
şi atunci când, ascultând concluziile părţilor, se pronunţă asupra acesteia.
A ntepronunţare a judecătorului poate avea loc fie în şedinţa de judecată,
fie în afa ra acesteia^');
- a pus în discuţia părţilor, din oficiu, chestiuni de fa p t sau de drept,
potrivit art. 14 alin. (4) şl (5) N CPC; în tem eiul rolului său în aflarea a d e
vărului, cere părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la
situaţia de fa p t şi m otivarea în d re p t pe care le invocă; pune în d e zb a
te re a părţilor orice îm prejurări d e fa p t sau de drept, ch ia r d a că nu sunt
m enţionate în ce re re sau în întâm pinare; d ispune adm inistrarea probelor
pe care le consideră necesare, precum şi alte m ăsuri prevăzute d e lege,
ch ia r dacă părţile se îm potrivesc; dispune introducerea în cauză a altor
persoane, în condiţiile legii; d ă sau restabileşte calificarea juridică a actelor
şi fa p te lo r deduse judecăţii, ch ia r dacă părţile le-au dat o a ltă denum ire,
conform ari. 2 2 NCPC;
- a soluţionat a n te rio r o ce re re de ordonanţă preşedinţială în tre ace*
leaşi părţi^î;
- face aprecieri asupra faptului că soluţionarea cauzei depinde sau
nu d e neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii
din tr-o lege sau din tr-o ordonanţă în vigoare, în condiţiile art. 2 9 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992;
- se adresează C urţii Europene d e Justiţie cu întrebări privind interpre
ta re a sau validitatea unor norm e com unitare considerate relevante pentru
soluţionarea litigiului aflat pe rol în cadrul procedurii hotărârilor prelim inare
prevăzute de art. 2 6 7 TFUE^^l
212. A vând în vedere şi doctrina anterioară noului cod^*’^, se pot reţine
urm ătoarele s itu a ţii în c a re n u e x is tă in c o m p a tib ilita te :
-ju d e c ă to ru l care a soluţionat un recurs nu este incom patibil absolut
la judecarea cauzei în fond după casare, prin aceeaşi hotărâre prin care
S’ d dispus şi casarea;
- la soluţionarea unui al doilea recurs/apel, adică în situaţia în care. în
aceeaşi pricină, unui ju d e că to r care a soluţionat un apel sau recurs îi este
repartizat spre soluţionare un al doilea apel sau recurs d eclarat îm potriva
hotărârii pronunţate în etapa rejudecării fondului d u p ă anularea sau ca-
sarea hotărârii cu trim itere.

^ Trib. Bistriţa-Năsăud, 8. civ., înch. din 14 martie 2008, în G.C. Frenţiu.
D.-L. Bâldean, Noul Cod ..., p. 63.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013» p. 286.
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 150*151;
G.C. Frenţiu, D.-L, Bâldean, C o d u l..., p. 139-140,
S -a a preciat însă că, dacă judecătorii şi>au exprim at, în prim a decizie
de casare, opinia cu privire la unele aspecte ce fa c obiectul şi celui de-al
doilea recurs, poate deveni incident cazul de incom patibilitate prevăzut de
art. 4 2 alin. (1) pct. 1 N CPC, potrivit căruia judecătorul este incom patibil
atunci când şi-a exprim at a n te rio r părerea cu privire la soluţie în ca u za pe
care a fo st desem nat să o judece.
De asem enea, ch ia r dacă nu este aplicabil un ca z d e incom patibi
litate absolută, poate fi reţinut m otivul d e incom patibilitate prevăzut de
art. 4 2 alin. (1) pct. 1 N C P C în situaţia în care un ju d e că to r care a soluţi
onat un apel sau recurs este chem at să judece, în aceeaşi pricină, un al
doilea apel sau recurs d eclarat îm potriva hotărârii ce a fo st deja atacată
prin interm ediul prim ului apel sau recurs. A ceastă ipoteză poate apărea,
de exem plu, atunci când hotărârea prim ei instanţe nu a fo st com unica
tă legal tu tu ro r părţilor din proces, ia r unele recursuri îm potriva acesteia
sunt declarate după ce altele au fo st deja soluţionate. Judecătorii care au
soluţiona t prim ul recurs declarat îm potriva acestei hotărâri nu sunt incom
patibili absolut să soluţioneze şi cel de-al doilea recurs d eclarat îm potriva
aceleiaşi hotărâri d e către o a ltă parte decât ce a care a avut calitatea de
recurentă în prim ul recurs, însă a r putea exista cazul d e incom patibilitate
prevăzut de art. 4 2 alin. (1) pct. 1 N CPC, cu excepţia situaţiei în care
recursul a r privi alte aspecte ce nu au fo s t analizate în prim ul recurs^'J;
- î n am bele situaţii reglem entate prin art. 41 alin. (1) N CPC, este In
com patibil num ai judecătorul care s-a pronunţat în cadrul aceluiaşi proces;
în consecinţă, dacă judecătorul este sesizat pe cale separată cu o acţiune
ch ia r identică prin părţi, o b ie ct şi cauză cu ce a asupra că re ia s-a m ai pro
nunţat printr-o hotărâre anterioară, nu există incom patibilitate în sensul
art. 41 alin. (1) NCPC^^^; astfel, s-a reţinut în practica judiciară anterioară
noului cod că judecătorii care au soluţionat apelul în tr-u n prim proces,
având drept obiect rezoluţiunea unui contract d e vânzare-cum părare cu
clauză d e întreţinere, pot judeca apelul într-un nou proces purtat între ace
leaşi părţi, cu privire la acelaşi contract, d a că situaţia d e fa p t dedusă ju d e
căţii este alta decât ce a cu care instanţa fuse se înve stită în prim ul litigiu^î;
- la soluţionarea contestaţiei la executare, pentru judecătorul care a
soluţiona t litigiul în care se pronunţă hotărârea ce se execută silit, întrucât
în faza de executare a titlului executoriu este vorba despre un alt proces^î,
câtă vrem e dreptul m aterial soluţionat prin titlul executoriu nu este supus
judecăţii; s*a apreciat în doctrină că în acest caz nu există incom patibilitate
absolută şi nici m otivul d e incom patibilitate prevăzut de art. 4 2 alin. (1)
pct. 1 N C PC sau cel existe n t la pct. 13 al aceluiaşi articol, ch ia r d a că pe

® M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. l ..., 2013, p. 282.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 1401/2002, în M. Tăbârcă, Gh. Buta,
Codul..., p, 148, nr. 1.
I.C.C.J., s. civ. şi de propr. in t, dec. nr. 1626/2008, www.scj.ro.
calea contestaliei la executare sunt Invocate apărări d e fond îm potriva

titlului executoriu, întrucât acestea sunt inadm isibile, prin raportare la diS’
poziţiile art. 712 alin. (1) N CPC, şi nu antrenează o nouă Judecată^^^;
- nu este incom patibil absolut judecătorul sesizat cu o ordonanţă pre-
şedinţială, dacă a m ai pronunţat o altă hotărâre în procedura ordonanţei
preşedinţiale prin care a verificat aceleaşi îm prejurări de fa p t deduse ju -
decăţii în noul proces^^'.
în aceste ultim e trei cazuri, s-a reţinut că partea interesată a r putea
invoca incom patibilitatea pentru m otivul prevăzut în art. 4 2 alin. (1) pct. 1
N CPC, interesul judecătorului, ce ru t prin ipoteză de acest text, putând
consta în dorinţa d e a pronunţa o nouă hotărâre care să o confirm e pe
ce a anterioară*^';
- nu devine incom patibil judecătorul care d ă încheieri preparatorii, care
nu prejudecă fondul cauzei şi nici acela care se pronunţă prtn încheieri de
adm itere a unor excepţii procesuale dllatorli, prin care se tin d e la am âna-
rea judecă ţii sau refacerea unor acte*^';
- în conform itate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, astfel cum a fo st m odificat prin Legea nr. 76/2012,
dispoziţiile art. 41 alin. (1) N C PC privind incom patibilitatea nu sunt a p lica
bile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar,
cu excepţia situaţiei rejudecării, d u p ă anularea hotărârii în apel.
2.2. Invocarea şi soluţionarea incidentului incompatibilitâţfr
213. Pentru p ro c e s e le în c e p u te în a in te d e d a ta d e 15 fe b ru a rie

2013, d a că ju d e c a ta e s te în c u rs d e d e s fă ş u ra re , m ijlocul procesual
de invocare a incom patibilităţii este e x c e p ţia d e in c o m p a tib ilita te , care
este o e x c e p ţie d e p ro c e d u ră , a b s o lu tă ş i d ila to rie ; poate fi invocată de
orice parte Interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază
a ju d e că ţii, ch ia r direct în apel sau în recurs. E xcepţia se soluţionează de
instanţa sesizată cu pricina respectivă. în com punerea căreia va intra şi
judecătorul despre care se afirm ă că s*ar afla într-un caz de incom patibi*
litate, neaplicându-se norm ele speciale din m ateria recuzării.
214. în cazul în care s-a pronunţat o h o tă râ re d e p rim ă in s ta n ţa cu
nerespectarea dispoziţiilor privind incom patibilitatea, p a rte a in te re s a tă
sa u p ro c u r o ru l poate declara a p e l, fiind fără relevanţă îm prejurarea că
s-a invocat sau nu excepţia de incom patibilitate la ju d e ca ta în prim ă in
stanţă. D acă apelul este întem eiat, instanţa d e apel va trebui să solu
ţioneze pretenţia p e fond. De asem enea, în cazul în care judecătorul care
a ju d e ca t apelul s -a aflat în tr-o situaţie de incom patibilitate, în tem eiul
art. 3 0 4 pct. 1 C P C (instanţa nu a fo st alcătuită potrivit dispoziţiilor legale).
O.W. Theohari, op. c it, p. 120.

•2) M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 282.
Ibidem,
G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 57.
neregularltatea poate fi invocată pe calea recursului. D acă s-a pronunţai

o hotărâre d efin itivă neatacabilă cu apel, cu încălcarea regulilor privind
incom patibilitatea, aceasta poate li desfiinţată prin interm ediul recursului,
invocându-se m otivul prevăzut d e art. 3 0 4 pct. 1 CPC. în tru câ t contestaţia
în anulare şi revizuirea nu pot fi exercitate pentru m otiv de incom patibilitate,
înseam nă că, din m om entul în care h otărârea a răm as irevocabilă, nu
m ai este cu putinţă san cţion area acestei n ereg ularităţi procedurale.
215. Pentru p ro cesele în c e p u te după d ata d e 15 feb ru arie 2013,
art. 4 4 N C PC arată că, pentru toate cauzele de incom patibilitate, părţile
au posibilitatea d e recuzare. Astfel» .»prlntr>o redenum ire a noţiunilor, recu
zarea a ajuns să fie doar sancţiunea incom patibilităţii, fără să m ai existe
cauze speciale de recuzare şi cauze speciale de incom patibilitate. Toate
incidentele ce privesc persoana judecătorului sunt denum ite incom patibi*
lităţi. ia r sancţiunea lo r este recuzarea”*^^
A celaşi au to r face urm ătoarea distincţie:
- incom patibilitatea este d e d o u ă feluri: absolută o b ie ctivă (art. 41
N C P C ) şl absolută subiectivă (art. 42 NCPC); pentru am ândouă, rem ediile
procesuale sunt: declaraţia de abţinere sau cererea d e recuzare;
- incom patibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de e x
cepţie absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 45
N CPC, potrivit cărora, „în ca zu rile prevăzute la art. 41, judecătorul nu
poate participa la judecată, ch ia r d a că nu s-a abţinut ori nu a fo st recuzat.
N eregularltatea poate fi invocată în orice stare a pricinii’'.
216. A stfel, norm ele care reglem entează Incom patibilitatea absolută
sunt norm e d e o rdine publîcă, nesusceptibile d e interpretare sau de
aplicare prin analogie, a că ro r nerespectare se sancţionează cu nulitatea
ab solu tă a hotărârii judecătoreşti.
în ceea ce priveşte ca zu rile prevăzute de art. 42 N CPC, în doctrina
a nterioară noului C od s-a a preciat că norm a din art. 2 7 CPC, ce prevede
cazurile d e abţinere/recuzare, are caracter dispozitivi^^, apreciere valabilă
şl pentru reglem entarea actuală, dedusă din sintagm a utilizată d e legiuitor
în cuprinsul art. 4 4 N CPC, şi anum e: „Judecătorul aflat în tr-o situaţie de
incom patibilitate p o a te fi re cu za t ( . . J \ Prin urm are, recuzarea nu este
obligatorie, interesul o cro tit fiind unul privat, al părţii din proces, care va
aprecia dacă cere sau nu recuzarea judecătorului aflat într-un a dintre si
tua ţiile prevăzute d e art. 42 NCPC, prin care instituie o p rezu m ţie legală
relativă de Imparţialitatei^l
217. Cu privire la excep ţia de in co m p atibilitate, în literatura juridi-
că‘^^ s-a con sid e ra t că m ijlocul d e invocare a situ a ţiilo r de incom patibilitate
Al. Sudu, op. cit-, p. 358.

V M , Ciobanu, Tratat..., voi. I, p. 315.
^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 64.
Idem, p. 68.
absolută, prevăzute d e art. 41 N CPC, este excepţia de incom patibilitate,

perem ptorie şi absolută, care va putea li invocată d e oricare dintre părţi,
d e procuror şi de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii. P rocedura
d e soluţionare a excepţiei de incom patibilitate nu urm ează regulile pre-
văzute d e art. 51-53 N CPC, care se aplică exclusiv cererilor de abţinere
şi recuzare. C a atare, pentru soluţionarea incidentului nu este necesară
audierea judecătorului incom patibil. S oluţionarea excepţiei, care reprezin
tă un incident procedural, revine instanţei sesizate cu pricina respectivă.
în sens co n tra r s -a reţinut că, instituind num ai cazuri d e incom patibili
ta te cu privire la care se poate form ula declaraţie d e abţinere sau cerere
d e recuzare, noul C od de procedură civilă a elim in at, ca m od d e invo
care a acestui in cid en t procedural, excep ţia d e in co m p atib ilitate’’’,
în acelaşi sens s -a exprim at o p in ia că m ijloacele procesuale prin care se
invocă incom patibilitatea pe parcursul procesului sunt abţinerea şi recu
zarea. în tru câ t în etapa procesuală în care se a flă ju d e ca ta la un m om ent
dat, incom patibilitatea poate constitui doar un m otiv d e abţinere sau de
recuzare. înseam nă că. până la pronunţarea hotărârii finale în a ce a etapă
procesuală, indiferent că ju d e ca ta este în prim ă instanţă sau în tr-o cale
d e atac, ea nu poate să fie invocată pe cale d e excepţie, ci num ai prin
fo rm u larea unei declaraţii f d e ab ţin
I ere ori a unei cereri de recu zare’^).
A ceasta este şi părerea noastră, dispoziţiile legale fiind clare din acest
punct de vedere; to a te incidentele procedurale care îna inte puteau fi în
cadrate în noţiunea d e incom patibilitate devin acum m otive d e a b ţin e
re sau d e recuzare. D istincţia este im portantă, su b aspectul com punerii
com pletului învestit cu soluţionarea incidentului, in com punerea că ru ia nu
mai poate intra niciodată cel care face obiectul incidentului de rncom pati-
bilitate (în sensul reglem entării anterioare), cum se în tâ m p la sub im periul
vechiului Cod.
218. A stfel, din interpretarea art. 9 3 al R egulam entului d e ordine in-
terio a ră al instanţelor judecătoreşti, reiese că judecătorul aflat în situaţia
d e incom patibilitate nu se pronunţă niciodată asupra acestei excepţii; cu
toate acestea, art. 5 0 alin. (1) N C PC arată doar că cererea de abţinere sau
recuzare se va ju d e ca d e un alt com plet al instanţei respective, în c o m
punerea că ru ia nu poate intra judecătorul vizat. D eşi nu se poate adăuga
prin regulam ent la legea a cărei aplicare o face, apreciem şi noi, alături
d e alţi autori, că soluţionarea incom patibilităţii, indiferent d a că se adoptă
o p in ia excepţiei d e incom patibilitate sau a cererii d e abţinere, trebuie să
revină unui alt com plet, tocm ai pentru asigurarea aparenţei d e o biecti
vitate, ch ia r şi atunci când este vorba despre o chestiune destul d e clară
cum este ce a dacă un ju d e că to r este sau nu incom patibil.
O./V, Theohari, op. cit., p. 127.

M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 294-295.
S -a reţinut în doctrină'^^ şi opinia contrară, în sensul că cele rita te a în

soluţionarea unui litigiu s-a r obţine d a că sta re a d e incom patibilitate sâr
constata direct de com pletul învestit cu judecarea cauzei, în com punerea
căruia intră şi judecătorul în privinţa căruia există unul dintre m otivele
de incom patibilitate prevăzute de lege, prin încheiere, la acelaşi term en
de ju d e ca tă dispunându-se, în cazul reţinerii incom patibilităţii, întregirea
com pletului cu judecătorul aflat pe planificarea d e perm anenţă din acea zi.
219. Pentru a ve d e a dacă instanţa ori părţile a r putea invoca d ire c t în
c ă ile d e a ta c - fie prin ce re re a de exercitare a căii de atac, lie ca excep
ţie - n e le g a la c o m p u n e re a c o m p le tu lu i d e c u rg â n d d in in c o m p a tib i
lita te , trebuie stabilit în ce cazuri incom patibilitatea este reglem entată prin
norm e im perative, răspunsul dat de doctrină în acest caz fiind acela că,
în căile d e atac, problem a nelegalei com puneri a com pletului întem eiate
pe existenţa incom patibilităţii poate viza num ai aspectele de la art. 41
NCPC, pentru că num ai în privinţa acestora nici părţile şi nici judecătorul
a flat în situaţia respectivă nu a u un d re p t de apreciere, nu şi cazurile de
incom patibilitate prevăzute d e ari. 4 2 NCPC^^l A stfel:
- în ipoteza în care un ju d e că to r incom patibil absolut a pronunţat o
hotărâre de prim ă instanţă, partea interesată sau procurorul poate declara
apel, ca z în care instanţa d e control ju d icia r va adm ite apelul, va anula
în to t procedura urm ată în fa ţa prim ei instanţe şi hotărârea a ta ca tă şi
va retine procesul spre rejudecare, prin raportare la dispoziţiile art. 480
alin. (6) NCPC;
- dacă hotărârea d e prim ă instanţă este susceptibilă num ai d e recurs,
partea interesată sau procurorul poate declara recurs, invocându-se m o
tivul de casare prevăzut de art. 4 8 8 alin. (1) pct. 1 N CPC. în această
ipoteză, s-a a preciat că sunt incidente prin analogie dispoziţiile art. 53
alin. (3) teza a ll-a N CPC, potrivit cărora, dacă instanţa de recurs constată
că recuzarea a fo st greşit respinsă, va adm ite recursul, va casa hotărârea,
dispunând trim iterea cauzei spre rejudecare la instanţa d e apel sau, atunci
când calea d e atac a apelului este suprim ată, la prim a Instanţă, dispoziţiile
art. 5 3 alin. (3) derogând d e la art. 4 9 8 alin. (1) NCPC;
- aceste soluţii sunt aplicabile şi în ipoteza în care instanţa d e apel
a pronunţat, cu nerespectarea cazurilor de incom patibilitate absolută, o
hotărâre susceptibilă d e recurs;
- hotărârea instanţei d e recurs poate fi atacată cu contestaţie in a n u
lare, nu şi cu revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 5 0 3 alin. (2) pct. 1 N C PC -
hotărârea dată în recurs a fo st pronunţată cu încă lca re a norm elor referi
to a re la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare,
instanţa d e recurs a om is să se pronunţe asupra acesteia. In acest caz.
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 139; G.C. Frenpu. D .-L Băldean, Noul
Cod ..., p. 69.
Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013.
p- 296-297; D.N. Theohari. op. cit., p. 129-131.
prin „e xcepţie corespunzătoare” trebuie să se înţeleagă orice m ijloc de

invocare a neregularitălii procedurale, deci inclusiv recuzarea; d e asem e-
nea, prin raportare la dispoziţiile ari. 5 0 3 alin. (2) pct. 3 N CPC, poate fi
form ulată contestaţie în anulare şi în situaţia în care recurentul invocase
m otivul d e casare prevăzut de art, 488 alin. (1) pct. 1 N CPC, iar instanţa
a respins recursul, em iţând să se pronunţe asupra acestui motiv;
- în cazul în care partea a a ta ca t hotărârea prim ei instanţe direct cu
recurs pe m otivul nelegalel alcătuiri a acesteia, deşi era susceptibilă de
exerciţiul apelului, recursul va li respins ca inadm isibil, în tem eiul dispozi-
ţiilo r art. 459 alin. (1) şi alin. (2) teza I N CPC, nefiind incidente prevederile
art. 459 alin. (2) te z a a ll-a NCPC;
- dacă instanţa de apel respinge ca nefondat apelul form ulat îm potriva
hotărârii de prim ă instanţă, apreciază neîntem eiat m otivul incom patibilităţii
sau om ite să se pronunţe asupra lui, iar decizia din apel este susceptibilă
d e recurs, nelegala com punere sau constituire a prim ei Instanţe poate fi
invocată ca m otiv de casare, prin raportare la art. 4 8 8 alin. (2) N C PC cu
referire la alin. (1) pct. 1 al aceluiaşi articol.
220. în literatura de specialitate s-a pus problem a cum a r trebui proce
d a t dacă, d u p ă a d m ite re a u n e i d e c la ra ţii d e a b ţin e re s a u a u n e i c e re ri
d e re c u z a re , ju d e c ă to ru l re s p e c tiv c o n tin u ă să p a rtic ip e la ju d e c a tă .
S -a a preciat că într-un asem enea ca z a r putea fi invocată e x c e p ţia n e le
g a le i c o m p u n e ri a c o m p le tu lu i, care decurge din adm iterea declaraţiei
d e abţinere sau a cererii d e recuzare, cu urm ătoarea m otivare:
- partea nu ar putea să invoce excepţia de abţinere, întrucât abţinerea
poate proveni num ai de la judecător, care declară în acest sens;
- dacă recuzarea a fo st adm isă, partea interesată nu trebuie să form u
leze din nou o cerere de recuzare pentru acelaşi tem ei al incom patibilităţii,
pentru că aceasta a fo st deja soluţionată cu autoritate de lucru judecat;
- nu poate să fie Invocată nici e x c e p ţia d e re c u z a re , dacă se a cce p
tă ideea că recuzarea poate să fie folosită pentru a aduce în discuţie un
m otiv de incom patibilitate, însă num ai ca urm are a depunerii unei cereri
d e recuzare^’ l
221. P otrivit art. 176 pct. 4 N CPC, hotărârea pronunţată d e că tre un
ju d e că to r incom patibil este lovită d e nulitate necondiţionată de existenţa
unei vătăm ări. Este vorba de o nulitate absolută pentru cazurile de incom
patibilitate prevăzute d e art. 41 N CPC, respectiv d e o nulitate relativă
pentru cele de la art. 42 NCPC.
2.3. Abţinerea şi recuzarea

222. A b ţin e re a este acel incident procedural în care un judecător care
ştie că se află într-unul dintre ca zu rile prevăzute d e lege declară că se
retrage de la ju d e ca re a unei anum ite pricini. P otrivit art. 2 5 CPC, ju d e
cătorul care ştie că există un m otiv d e recuzare în privinţa sa este da to r
M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 297-298.
să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la ju d e ca re a pricinii. A rt. 43

alin. (2) N C PC preia aceste dispoziţii şi prevede o b lig a ţia d e a b ţin e re a
ju d e c ă to ru lu i care ştie că există un m otiv de incom patibilitate în privinţa
sa, m otiv prevăzut de art. 41 sau art. 4 2 NCPC.
Alin. (1) al art. 4 3 N C PC prevede, ca elem ent de noutate, obligaţia gre
fierului d e şedinţă d e a verifica, înainte d e prim ul term en d e judecată, pe
baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se a flă în vreunul dintre
cazurile d e Incom patibilitate absolută prevăzute la art. 41 şi de a întocm i,
când este cazul (adică atunci când există un caz d e incom patibilitate), un
referat corespunzător.
Judecătorul este o bligat să se a b ţin ă d e la soluţionarea cauzei im ediat
ce a cunoscut existenţa cazului d e incom patibilitate în privinţa sa, ia r nu
să procedeze in prealabil la soluţionarea unor problem e litigioase şi la
adm inistrarea probelor. D eclaraţia d e abţinere se face fie în scris d e către
judecător, a n te rio r şedinţei d e judecată, anexându-se la dosar, sau verbal
în şedinţă, fiind consem nate în înch eiere a tâ t declaraţia în sine, cât şi
m otivele de incom patibilitate. D eclaraţia de abţinere trebuie să cuprindă
indicarea m otivului/m otivelor d e incom patibilitate, cu prezentarea situaţiei
de fa p t şi a tem eiului legal, urm ând a fi însoţită de dovezi în sprijinul in
com patibilităţii învederate, în m ăsura în care acestea nu rezultă din dosar.
D eclaraţia d e abţinere nu se pune în d iscu ţia părţilor, nefăcând obiectul
unor dezbateri contradictorii, în tru câ t nu vizează m odul d e soluţionare a
cauzei în sinelui.
în practică'^', s-a a preciat că este obligat să se abţină acel judecător
din com punerea com pletului d e recurs care are un interes personal, jude-
cătoarea fon dului ffindu-i prietenă intim ă. T otodată, raporturile de fam ilie
existente in tre judecătorul com pletului şl notarul public care a autentificat
actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată reprezintă o îm prejurare
care, în lum ina dispoziţiilor art. 6 din C onvenţia european ă a drepturilor
om ului privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot
ceea ce im plică echitatea procedurii, inclusiv dreptul la o instanţă im parţi
ală, este d e natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte im parţialitatea
în ju s ta soluţionare a cauzei^^l
N orm a are ca ra cte r im perativ, d a r nesocotirea ei nu atra g e nulitatea
hotărârii pronunţate, judecătorul fiind pasibil d e s a n c ţio n a re d is c ip lin a ră ,
în baza art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul ju d e
căto rilor şi procurorilor, republicatăi^l

C.A. Cluj, s. civ., mun. Şl asig. soc., înch. din 6 februarie 2008. în G.C. Frentiu,
D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 65.
Trib. Bistrila-Năsăud» s. d v ., înch. camerei de consiliu din 3 aprilie 2007, în
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 65.
Potrivit acestor dispoziţii: „(2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de
la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict
între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor
223. R ecuzarea reprezintă incidentul procedural In care una dintre

pârli poate cere, în ca zu rile prevăzute d e lege, îndepărtarea unuia sau
mai m ultor judecători d e la soluţionarea unei anum ite pricini.
în acest sens, art. 4 4 N C PC prevede că judecătorul aflat într-o situaţie
d e incom patibilitate poate fi recuzat d e oricare dintre părţi îna inte d e în c e
perea oricărei dezbateri. C ând m otivele d e incom patibilitate s-au ivit ori au
fo st cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie
să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
în principiu, orice parte din proces poate să îl recuze pe judecătorul
aflat în tr-o situaţie de incom patibilitate, prevăzută de art. 41 sau art. 42
NCPC. însă se adm ite că, pentru ipoteza în care judecătorul şi*a exprim at,
în favoarea unei părţi, părerea cu privire la pricina ce se judecă, recuzarea
poate fi cerută num ai d e partea adversă^'L
C erere a d e recuzare nu poate fi form ulată d e că tre m artor, expert
sau tra d u că to r autorizat, în tru câ t aceştia nu au calitatea de parte. Pentru
ce re re a form ulată de m andatarul neavocat sau d e avocatul părţii, este
suficientă sim p la procură a d iite m (pentru exerciţiul dreptului de chem are
în ju d e ca tă şi reprezentare) sau, după caz, îm puternicirea avocaţială.
224. în ce e a ce priveşte term en ul d e fo rm u lare a cererii d e recuzare,
textul legal „înainte d e începerea oricărei dezbateri'' are în vedere dez-
baterile procesului, inclusiv dezbaterile asupra adm isibilităţii m ijloacelor
d e probă sau asupra excepţiilor procesuale, ia r nu num ai asupra fondului
cauzei.
în condiţiile în care alin. (2) al art. 4 4 N C PC se referă la m om entul
ivirii sau a l cu noaşterii m o tivelo r de rncom patibilitate de că tre parte
doar d u p ă în cep erea d ezbaterilo r, spre deosebire de reglem entarea
anterioară din art. 29 alin. (2) C P C , care privea d o a r m om entul ivirii a ce s
to r m otive, rezultă că partea poate să form uleze ce re re a d e recuzare de
în d a tă ce a descoperit m otivul de incom patibilitate, ch ia r d a că acesta
exista de la începutul procesului, d a r nu îi era cunoscut^^*. M om entul la
care partea interesată a cunoscut existenţa m otivului de recuzare este o
chestiune d e fapt, lăsată la aprecierea instanţei com petente să rezolve
ce re re a d e recuzare.
generale die societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la
cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului
şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială
a atribuţiilor de sen/iciu. (3) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul
auxiliar de specialitate sunt obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în
care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită
o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare
penală, precum şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun
la dosarul profesionar.
•'1 Gr, Porumb. C o d u l p . 122.
In concret, partea este în situaţia de a a fla d e existenţa incom patibi

lităţii d u p ă începerea d e zbaterilor atunci când, din eroare, grefierul care
a făcut verificări potrivit art. 4 3 alin. (1) N C PC nu a se m nalat incom pa
tib ilita te a d e la art. 41 N C PC ori este vo rb a despre celelalte m otive de
incom patibilitate prevăzute d e ari. 4 2 NCPC.
în literatura de specialitate^^^ s -a a preciat că recuzarea poate fi so li
citată şi d u p ă înch iderea dezbaterilor, în inten/alul de tim p cuprins între
m om entul închiderii dezbaterilor şl m om entul sta b ilit pentru pronunţarea
hotărârii, adică înăuntrul term enului d e am ânare a pronunţării, în condiţiile
în care textul de lege nu indică m om entul final până la care partea inte
resată poate solicita recuzarea unui m em bru al com pletului d e judecată.
în cazul în care m otivul de incom patibilitate a a p ă ru t după închiderea
dezbaterilor în fond. ce re re a d e recuzare nu va fi respinsă ca inadm isibi
lă, câtă vre m e din interpretarea art. 4 4 alin. (2) N C PC rezultă că lim ita în
tim p până la care să poată să apară m otivul de incom patibilitate şi partea
să’ l cunoască pentru a fo rm u la cererea de recuzare este, practic, darea
hotărârii finale în cursul judecăţii într-o a num ită etapă procesuală. Pe de
altă parte, art. 4 7 N C PC prevede cazurile în care cererea de recuzare
este inadmisibilă^^'.
în sens contrar s-a exprim at opinia potrivit că re ia depunere a cererii
de recuzare după m om entul închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei
va fi sancţionată cu neluarea acesteia în seam ă, ia r nu cu înaintarea sa
com pletului în d re p t să o soluţioneze, având în vedere dispoziţiile art. 394
alin. (3) N CPC, potrivit cărora, d u p ă înch iderea dezbaterilor, părţile nu
m ai pot depune niciun în scris la dosarul cauzei, sub sancţiunea d e a nu
fi luat în considerare [noţiunea de înscrisuri trebuie interpretată în sensul
includerii şi a acte lor de procedură, acestea urm ând a nu fi luate în seam ă
dacă au fo st depuse după m om entul închiderii dezbaterilor asupra fondului
cauzei, cu excepţia concluziilor scrise, a că ro r depunere este perm isă
expres d e art. 3 9 4 alin. (2) N CPC, în considerarea principiilor contradicto-
rialităţii şi dreptului la apărare]. D ispoziţiile art. 4 9 alin. (2) teza a ll-a NCPC
nu constituie o derogare de la art. 394 alin. (3) N CPC, ci au în vedere o
cerere d e recuzare depusă a n te rio r închiderii dezbaterilor, când instanţa,
legal in ve stită in acest sens, este obligată să ia o m ăsură în privinţa sa^^\
R ecuzarea judecătorului d e la instanţa inferioară nu poate fi invocată
pentru prim a dată in căile de atac. S ancţiunea nerespectării term enului
de form ulare a cererii este d ecăderea din dreptul d e a mai propune re*
cuzarea. D acă însă prim a instanţă a respins sau a om is să se pronunţe
asupra cererii form ulate în term en, această soluţie poate constitui m otiv
de apel sau d e recurs.
G .C Frenfiu, O .-L Băldean, Noul Cod p. 68,

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I2013, p. 306.
^ D.N. Theohari, op. cit,, p. 129.
225. Art. 28 alin. (2) C P C prevedea că nu se pol recuza toţi judecătorii

unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. C a atare, o astfel d e cerere
va fi respinsă ca Inadm isibilă. P otrivit alin. (3) al textului, pentru aceleaşi
m otive d e recuzare nu se poate form ula o nouă cerere îm potriva aceluiaşi
judecător, prevedere preluată de art, 47 alin. (3) teza a ll-a NCPC.
în reglem entarea actuală, art. 4 6 N C PC prevede regula potrivit căreia
pot fi recuzaţi n u m a i ju d e c ă to rii c a re fa c p a rte d in c o m p le tu l d e ju d e *
c a tă c ă ru ia p ric in a l-a f o s t re p a rtiz a tă p e n tru s o lu ţio n a re .
Este vorba despre judecătorii care fa c parte din com plet la m om entul
la care este form ulată cererea de recuzare, neputând fi prim ită cererea de
recuzare a unui ju d e că to r care a participat la ju d e c a tă la un m om ent dat
în etapa procesuală respectivă*^ l
în cazul în care un a lt com plet d e ju d e ca tă stab ileşte aspecte ce au
legătură directă cu rezolvarea pricinii, s -a apreciat că şi judecătorii care îl
com pun sunt recuzabili (spre exem plu, com pletul care soluţionează cere-
rea de reexam inare a taxei judiciare de tim bru sau cererea de reexam inare
a încheierii prin care s-a respins cererea d e a ju to r public ju d ic ia r etc.)‘^^.
P e r a contraria, deşi nu mai este prevăzut expres, nu pot să fie recuzaţi
prin aceeaşi cerere toţi ju d e că to rii unei instanţe sau ai unei secţii a a ce s
te ia şi nici instanţele ierarhic superioare, cerere form ulată la instanţa care
soluţionează litigiul, fiind e xclu să astfel posibilitatea form ulării unei cereri
d e recuzare abuzive. în acest sens dispune şi art. 4 7 alin. (3) NCPC, potri
vit căruia este inadm isibilă cererea de recuzare privitoare la alţi judecători
decât cei prevăzuţi la art. 46.
226. Art. 4 8 alin. (1) şi (2) N C PC prevede posibilitatea pentru ju d e că
torul îm potriva căruia este form ulată o ce re re d e recuzare de a declara că
se abţine, caz în care declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.
R ecuzarea judecătorului care s-a abţinut se poate fa c e pentru acelaşi
m otiv de incom patibilitate sau pentru un a lt m otiv, aspect care rezultă atât
din art. 48 alin. (3) N CPC, potrivit căruia, în caz d e adm itere a cererii de
abţinere, ce re re a de recuzare, indiferent d e m otivul acesteia, va fi respin
să, prin aceeaşi încheiere, ca răm asă fără obiect, cât şi din art. 51 alin. (2)
NCPC, care prevede că, în ca zul în care la acelaşi term en s-au form ulat
cereri de recuzare şi de abţinere pentru m otive diferite, acestea v o r fi
ju d e ca te îm preună. A vând în vedere şi prevederile art. 4 3 alin. (2) NCPC,
rezultă că se pot abţine num ai judecătorii din com pletul de judecată căruia
pricina i-a fo st repartizată pentru soluţionare*^'.
Dacă declaraţia d e abţinere a judecătorului se adm ite, cererea de recu
zare se va respinge, ca răm asă fără obiect, prin încheierea prin care este
solutionată declaraţia d e abţinere. în cazul în care declaraţia de abţine-
re se respinge, instanţa va soluţiona cererea de recuzare prin încheierea
M. Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 308.

•2' D M . Theohah. op. cit., p. 131.
M. Tâbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 308.
prin care se pronunţă asupra declaraţiei d e abţinere [art. 4 8 alin. (2) şi (3)
NCPC].
2.4. Procedura de soluţionare a incidentelor abţinerii şi recuzării. Ad

misibilitatea cererii de recuzare
227, P otrivit art. 4 7 alin, (1) N CPC, c e re re a d e re c u z a re se poate
face v e rb a l in şedinţă sau în s c r is p e n tru fie c a re ju d e c ă to r în parte,
arătându-se cazul d e incom patibilitate şi probele d e care partea înţelege
să se folosească.
R ezultă urm ătoarele condiţii d e adm isibilitate a cererii d e recuzare:
a) cererea se va face In scris sau verbal în şedinţa d e judecată, fiind
consem nată în cuprinsul încheierii d e şedinţă;
b) ce re re a va fi form ulată pentru fiecare ju d e că to r în parte;
c) cererea va arăta cazul d e incom patibilitate, dintre cele prevăzute la
ari. 41 şi art. 42 NCPC;
d) cererea va Indica probele de care partea înţelege să se folosească
în susţin e re a cazului d e incom patibilitate.
Nu este necesar ca partea să indice tem eiul d e drept, com pletul care
va soluţiona cererea urm ând să încadreze în dispoziţiile legale m otivul
în sine invocat d e parte; preşedintele com pletului d e ju d e ca tă va pune în
vedere părţii să achite taxele judiciare d e tim bru aferente^'^ sub sancţiunea
anulării cererii de recuzare ca netim brată. D ovada achitării taxe lor ju d ic ia
re de tim bru se depune, d e preferat cu o adresă de înaintare, prin serviciul
registratură al instanţei până la term enul stabilit pentru soluţionarea cererii
de recuzare, individualizând dosarul în care aceasta a fo st form ulată.
C ererea de recuzare form ulată în scris va fi depusă la dosarul cauzei
fie în şedinţă publică (preşedintele com pletului d e ju d e ca tă o va sem na
de prim ire, cu indicarea datei şedinţei de ju d e ca tă în care a fo st depusă la
dosar), fie prin interm ediul serviciului registratură. D ovada achitării taxelor
judiciare de tim bru va fi anexată cererii scrise sau va fi depusă ulterior, prin
acelaşi serviciu, p â n ă la term enul d e soluţionare a acesteia, sub sancţiu
nea anulării sale ca netim brate.
C ererea d e recuzare se form ulează într*un sin g u r exem plar, nefiind
supusă com unicării către restul părţilor din proces. C ererea d e recuzare
form ulată în scris trebuie să respecte dispoziţiile art. 148 alin. (1) NCPC,
particularizate pentru ipoteza cererii în sine^^l
C ererea de recuzare este in a d m is ib ilă :
- când se invocă a lte m otive decât cele prevăzute expres la art. 41 şi
art. 4 2 N C PC [art. 4 7 alin, (2) NCPC];
Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,
cererile de recuzare în materie civilă - pentru flecare participant la proces pentru care
se solicită recuzarea - se taxează cu 100 lei.
® D.N. Theohari, op. cit,, p. 132.
- c â n d sunt recuzaţi alţi judecători decât cei care fa c parte din com ple
tul de ju d e ca tă în ve stit cu soluţionarea cauzei. S intagm a „com plet învestit
cu soluţionarea cauzei’' desem nează com pletul sta b ilit să judece cauza
la tiecare dintre term enele de judecată fixate, prin aplicarea norm elor de
o rganizare judiciară^^^;
- când sunt recuzaţi toţi judecătorii activi ai unei instanţe sau ai unei
secţii a acesteia, precum şi când sunt recuzate anticipat instanţele ierarhic
superioare celei care a r avea com petenţa să se pronunţe asupra cererii
d e recuzare;
- când este recuzat acelaşi ju d e că to r pentru aceleaşi m otive d e in
com patibilitate [art. 4 7 alin. (3) N C P C ], ch ia r d a că actuala cerere are un
a lt titular;
- c e r e r e a nu este m otivată, potrivit alin. (1) al art. 4 7 N CPC, prin a ră
tarea, pentru fiecare ju d e că to r în parte, a cazului d e incom patibilitate şi a
probelor de care partea înţelege să se folosească.
Inadm isibilitatea cererii d e recuzare se constată ch ia r de com pletul în
fa ţa căruia s-a form ulat ce re re a d e recuzare, cu participarea judecătorului
recuzat [art. 4 7 alin. (4) N CPC].
228. în condiţiile în care judecătorul se poate abţine num ai pentru
m otivele d e incom patibilitate pentru care a r putea fi recuzat, înseam nă că
va fi respinsă ca inadm isibilă şi declaraţia d e abţinere prin care se invocă
alte m otive decât cele arătate la art. 41 şl art. 4 2 N C P O ^l
229. C a re g u lă , c o m p e te n ţa d e a se pronunţa asupra abţinerii şl re
cuzării aparţine instanţei sesizate cu pricina în care s-a pus problem a
abţinerii şi recuzării.
P otrivit art. 5 0 alin. (1) N CPC, coresponde nt al fostului art. 3 0 alin. (1)
CPC, „abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt com plet al in
stanţei respective. în com punerea căruia nu poate intra judecătorul recu
z a t sau care a declarat că se abţine. D ispoziţiile art. 4 7 alin. (4) răm ân
a p lic a b ile i
Astfel, cererea va fi soluţionată de u n a lt c o m p le t al in s ta n ţe i re sp e c*
tiv e , d in c a re n u va fa c e p a rte ju d e c ă to ru l care s-a abţinut ori care a
fo st recuzat, sub sancţiunea nulitătii hotărârii. S ancţiunea nulitătii inten/ine
num ai în ipoteza în care ce re re a d e recuzare a fo st respinsă, când partea
interesată are deschisă calea de atac, iar nu şi atunci când cererea de
recuzare a fo st adm isă, ipoteză în care înch eierea respectivă nu este
supusă vreunei căi de a ta d ^l
în conform itate cu art. 9 8 alin. (2 H 3 ^) din R egulam entul de ordine
interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fo st m odificat prin H o
tărârea C .S .M . nr. 711/2013. în cazul în care in c id e n tu l re c u z ă rii/a b ti-
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 71.

M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 322,
nerii priveşte pe toţi m em brii co m p letu lui, excepţia se soluţionează

de com pletul cu num ărul im ediat urm ă to r care ju d e că în aceeaşi m aterie,
respectiv d e com pletul im ediat urm ător, indiferent de m ateria în care ju d e
că, dacă în m ateria respectivă nu există decăt un singur com plet. în caz
d e ad m itere, dosarul se va repartiza aleatoriu. C auzele în care toţi ju
decătorii unei secţii au d even it incom patibili să judece se repartizează
ciclic în tre secţiile care ju d ecă în aceeaşi m aterie. Dacă nu există o altă
secţie care judecă în aceeaşi m aterie, ca u za se repartizează ciclic între
com pletele speciale pentru aceste incom patibilităţi stabilite de colegiul de
conducere anual, în com ponenţa a ce sto r com plete intră judecători d e la
alte secţii selectaţi după urm ătoarele criterii: a) au fun cţionat a n te rio r în
secţia în care s-a ivit incidentul; b) au a doua specializare în acea m aterie;
c) au soluţionat a n te rio r cauze în aceeaşi m aterie; d) au su sţin u t concur
sul de prom ovare în funcţii d e execuţie în a ce a m aterie; e) au pregătirea
profesională în a ce a m aterie realizată prin doctorat, m asterat, studii post
universitare, referate sau lucrări în congrese, sem inare, alte form e d e dez
batere, articole sau studii apărute în publicaţii de specialitate. In situaţiile
prevăzute mai sus, d a că nu există niciun ju d e că to r care să îndeplinească
vreunul dintre criteriile enum erate, cauza va fi repartizată aleato riu în tre
co m p letele secţiei care ju d ecă în m ateria cea m ai apropiată.
D acă recuzarea/abţinerea priveşte pe unul sau pe unii m em bri ai
co m p letu lui, soluţionarea excepţiei se face d e către com pletul constitu
it prin includerea judecătorului sau ju d e că to rilo r stabiliţi prin planificarea
de perm anenţă. în c a z d e ad m itere, judecata va continua cu com pletul
constituit pentru soluţionarea incidentului procedural la acel term en de
ju d e ca tă [ari. 9 8 alin. (4) din R egulam entul de ordine interioară al instan
ţe lo r judecătoreşti].
C a excep ţie, în cazul în care din cau za abţinerii sau recuzării nu
se p o ate alcătui co m p letu l de ju d ecată care să soluţioneze cererea de
abţinere ori d e recuzare (ceea ce înseam nă că nu mai există un num ăr
suficient de judecători care să nu se fi abţinut ori să nu fi fo st recuzaţi,
deoarece com pletul care ju d e că abţinerea sau recuzarea este com pus
cu acelaşi num ăr d e judecători ca şi cel din care face parte judecătorul
recuzat ori care s-a abţinut), cererea se ju d ecă d e instanţa ierarhic
superio ară [art. 3 0 alin. (2) CPC, respectiv art. 5 0 alin. (2) N CPC]. Când
instanta în fa ta căreia s-a solicitat recuzarea/abţinerea este îna lta Curte
de C asaţie şi Justiţie, în lipsa unei instanţe ierarhic superioare, prevederile
ari. 5 0 alin, (2) N C PC nu-şi pot găsi aplicare^'l
O a doua excep ţie prevăzută d e noua reglem entare d e la regula potri-
vit căreia în acest com plet nu intră judecătorul vizat de incidentul procedu
ral are în vedere situatia în care cererea de recuzare este inadm isibilă
potrivit dispoziţiilor art. 4 7 N C PC (m otivele d e incom patibilitate invocate
sunt altele decât cele prevăzute d e art. 41 şi art. 42 N CPC; cererea de re-
M. Tăbârcă, Gh. Buia, C o d u l..., p. 163.
cuzare priveşte alţi judecători decât cei care fac parte din com pletul căruia
pricina i-a fo st repartizată spre soluţionare; cererea îndreptată îm potriva
aceluiaşi Judecător pentru aceleaşi m otive de incom patibilitate etc.)> când
aceasta se va soluţiona chiar d e către com pletul în fa ţa căruia s-a form ulat
ce re re a d e recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.
C om pletul d e ju d e ca tă învestit cu soluţionarea cererii d e recuzare
este alcătuit din acelaşi num ăr d e ju d e că to ri ca acela îna intea căruia s-a
ivit incidentul, soluţie consacrată şi prin D ecizia în interesul legii nr. LXIX
din 15 octom brie 2007, pronunţată de S ecţiile Unite ale înaltei C urţi de
C asaţie şi Justiţie. Faţă d e această decizie în interesul legii, obligatorie
pentru instanţe d e la data publicării sale în M onitorul O ficial al Rom âniei,
s-a a preciat că soluţionarea cererii d e recuzare form ulate în tr-o cauză în
m ateria conflictelor d e m uncă şi a altor drepturi d e asigurări sociale are
loc în com punerea prevăzută d e lege pentru ju d e ca re a unor asem enea
pricini, adică în com plet d e un ju d e că to r şi doi asistenţi judiciari, pentru
prim a instanţă^^*.
230. Term enul de soluţionare a incidentului procedural se stabileş-
te d e com pletul învestit cu soluţionarea acestuia, ia r nu de către com pletul
recuzat sau care a d eclarat că se abţine. C om pletul recuzat sau care
a declarat că se a b ţin e va dispune num ai în ain tarea d osarului către
com pletul care, potrivit legii, este d esem n at s ă so lu ţion eze abţinerea
sau recuzarea, acesta din urm ă punând viză d e prim ire p e cererea de
recuzare sau pe declaraţia de abţinere ori, d u p ă caz, pe încheierea d e şe
d in ţă în care au fost consem nate declaraţiile verbale vizând abţinerea sau
recuzarea şi fixând term enul de ju d e ca tă a acestora. în această situaţie
s-a apreciat că dispoziţia de înaintare a dosarului către com pletul im ediat
urm ător trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, în m ăsura în care
ce re re a d e recuzare sau declaraţia d e abţinere este form ulată în şedinţă
publică. în tru câ t vizează un aspect prealabil soluţionării cererii, asupra
că ru ia acestea au dreptul să-şi exprim e opinia^^l
231. Potrivit art. 51 alin. (1) NCPC, instanţa hotărăşte d e îndată, în
ca m e ra de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul
recuzat sau care a d eclarat că se abţine, num ai d a că apreciază că este
necesar. In aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.
Astfel, ju d ecata cererii d e abţinere sau recuzare se face în cam era
de consiliu.
D acă abţinerea sau recuzarea se soluţionează la acelaşi term en de
judecată la care se judecă şi pricina, în d o sa r trebuie să apară d o u ă în-
cheieri distincte, ch ia r dacă au aceeaşi dată, în tru câ t sunt pronunţate de
a lte com plete, după o procedură diferită, a ri. 51 N C PC având în vedere
situaţia în care aceste incidente se soluţionează de către un alt com plet
G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. Noul Cod .... p. 71.

•2) D M Theohah. op. cit., p. 136-137.
al Instanţei. De asem enea, soluţia dată asupra Incidentului procedural va

ti trecută în co ndica cam erei de consiliu, precum şi în sistem ul intorm atic
E C R I& ^l
C a regulă, cererea se ju d e că fă ră p re z e n ţa p ă rţilo r, ce e a ce sem nifi-
că desfăşurarea acestei proceduri nu num ai fără citarea părţilor, d a r şi fără
a perm ite acestora să pună concluzii asupra cererii, în ipoteza în care a r fi
prezente în sala d e ju d e ca tă la m om entul soluţionării cererii de recuzare
sau a declaraţiei d e abtinere^^l
In reglem entarea anterioară, a s c u lta re a ju d e c ă to ru lu i re c u z a t/c a re
se a b ţin e era obligatorie [art. 31 alin. (1) C PC ], spre deosebire de noul
cod, care prevede ascultarea acestuia în m od facultativ, num ai dacă in*
stanţa apreciază că este necesar. Un a lt e lem ent de noutate îl reprezintă
şi dreptul instanţei de a proceda la ascultarea părţilor lltigante, dacă apre
ciază că un asem enea dem ers a r fi util soluţionării cererii sau declaraţiei.
Pentru d o v e d ire a m o tiv e lo r d e re c u z a re nu poate fi adm inistrată
p ro b a c u in te ro g a to riu [art. 31 alin. (2) C P C , respectiv art. 51 alin. (3)
N CPC]. P e r a contrano, m otivele de incom patibilitate pot fi dovedite prin
înscrisuri, prin începuturi de probă scrisă com pletate cu declaraţii de mar-
tori şi, în lipsa unor asem enea m ijloace d e probă, prin declaraţii d e martori.
232. în cursul judecării cererii d e abţinere sau de recuzare nu se va
face niciun a c t d e procedură [ari. 31 alin. (3) CPC], ce e a ce echivalează
cu o s u s p e n d a re a ju d e c ă ţii.
în noua reglem entare, art. 49 N C PC prevede că p â n ă la s o lu ţio n a
re a d e c la ra ţie i d e a b ţin e re n u se va ta c e n ic iu n a c t d e p ro c e d u ră în
cauza. F o rm u la re a u n e i c e re ri d e re cu za re n u d e te rm in ă s u s p e n d a re a
ju d e c ă ţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea
loc decât d u p ă soluţionarea cererii de recuzare.
Faţă d e această prevedere legală, s-a apreciat că. în tim p ce până la
soluţionarea declaraţiei de abţinere operează suspendarea legală d e drept
a cauzei, p â n ă la rezolvarea cererii d e recuzare judecata continuă, nefi-
ind suspendată, operând eventual num ai o am ânare a pronunţării soluţiei
finale, caz în care judecătorul recuzat poate reţine cauza spre soluţionare,
luând concluziile părţilor asupra fondului cauzei şi am ânând pronunţarea
cel m ult 15 zile, potrivit art. 396 alin. (1) N CPC; în situaţia în care cererea
de recuzare este adm isă, ca u za va fi repusă pe rol, locul celui recuzat
urm ând a fi luat de un a lt judecător. Noul ju d e că to r va fi cel care va da
dispoziţia de repunere a cauzei pe rol, din m om ent ce prin adm iterea
cererii de recuzare prim ul ju d e că to r nu m ai poate lua vreo m ăsură în
cauză. A ceastă soluţie a fo st m otivată pe fap tul existenţei în practică a
num eroase situaţii în care părţile a u deturnat dreptul d e recuzare a ju d e
cătorului de la scopul pentru care acesta fo st Instituit, urm ărind în principal
Idem, p. 138.
® Ibidem.
tergiversarea soluţionării litigiului, ia r nu neapărat asigurarea im parţialităţii

m odului d e rezolvare a cauzei^'l
în tr-o altă opinie, s-a reţinut că, în am bele cazuri, are loc o întrerupere
a cursului judecăţii până la soluţionarea incidentului procedural. Stabilind
du-se că, a tâ t tim p c â t nu a fo st soluţionată abţinerea sau recuzarea nu se
va face nici un act de procedură în cauză, s-a urm ărit să se evite refacerea
a cte lo r de procedură săvârşite după form ularea abţinerii sau recuzării, în
ca z d e adm itere a acestora^^l
înclinăm să lim d e acord cu prim a opinie exprim ată, deoarece altfel nu
s-a r aplica nicio diferenţă d e regim ju rid ic între cele d o u ă situaţii (abţinere
şi recuzare), or, in m od evident, legiuitorul a dorit să reglem enteze o dife-
renţă d e regim juridic. A stfel, d a că suntem doar în situaţia unei recuzări,
actele procesuale pot fi făcute în continuare, mai puţin pronunţarea; dacă
însă, ulterior form ulării cererii d e recuzare, judecătorul face declaraţie de
abţinere, atunci, ca şi în situaţia existenţei doar a cererii de abţinere, nu
va fi fă cu t niciun act procesual în cauză, cursul judecăţii fiind suspendat
d e drept până la soluţionarea abţinerii.
233. Actuf de procedură prin care instanţa se pronunţă asupra cererii
d e abţinere sau d e recuzare este o în c h e ie re , care se pronunţă în şedinţă
publică [art. 32 alin. (1) CPC, respectiv art. 51 alin. (5) N CPC].
D acă s e a d m ite ce re re a , judecătorul recuzat ori care s-a abţinut se va
retrage de la soluţionarea cauzei, fiind înlocuit d e un alt judecător.
în ipoteza în care recuzarea sau abţinerea a privit judecătorul unic sau
întregul com plet colegial, cauza se repartizează aleatoriu, iar dacă recuza
rea sau abţinerea a privit o parte a com pletului colegial, noul com plet d e
sem nat să soluţioneze cauza va fi alcătuit din ceilalţi m em bri ai com pletului
iniţial şi din judecătorul aflat în lista d e planificare a perm anenţei. Potrivit
ari. 98 alin. (3) din R egulam entul d e ordine interioară al instanţelor ju d e că
toreşti, dacă in urm a soluţionării incidentelor procedurale se constată că.
din m otive prevăzute d e lege, com pletul căruia i-a fost repartizată aleatoriu
cauza nu este în m ăsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu.
în încheierea de adm itere se va ară ta in ce m ăsură actele îndeplini*
te d e că tre judecătorul înlăturat d e la ju d e ca tă urm ează să fie păstrate
art. 3 2 alin. (3) CPC, respectiv art. 51 alin. (6) te z a a ll-a N C P C ]. în lipsa
acestei m enţiuni, actele de procedură săvârşite d e ju d e că to r (de exem plu,
încu viinţarea de probe) urm ează a fi refăcute.
A tunci când c e re re a e s te s o lu ţio n a tă d e in s ta n ţa s u p e rio a ră şi
aceasta găseşte că este întem eiată, pricina va fi trim isă la o altă instanţă,
d e acelaşi grad cu ce a sesizată iniţial, pentru ca părţile să nu fie lipsite
d e un grad de jurisdicţie [art. 3 3 alin, (1) CPC, respectiv ari. 5 2 alin, (1)
N C PC .
O./V, Theohah, op. cit., p. 134-135,

M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 322.
234. P otrivit art. 3 4 C P C , în ch eierea prin care s«a ad m is ori s-a

resp ins ab ţin erea nu este supusă niciunei căi de atac. De asem enea,
nu este supusă niciunei căi d e atac nici în ch eierea prin care s-a adm is
recuzarea. în schim b, în ch eierea prin care s-a respins recuzarea poate
fi atacată odată cu fondul.
în noua regiem entare, art. 5 3 N C PC prevede: încheierea p rin
care s -a resp/ns recuzarea p o a te fi atacată n o m a / de părţi, odată cu h o
tărârea p rin care s-a so lu ţio n a t cauza. C ând această din urm ă hotărâre
este definitivă, încheierea va p u te a fi atacată cu recurs, la instanţa ie ra r
h ic supenoară, în term en d e 5 zile de ia com unicarea a ce ste i hotărâri.
(2) încheierea p rin care s-a în cu viin ţa t sa u s -a re sp in s abţinerea, cea
p rin care s-a în cu viin ţa t recuzarea, p re cu m ş i încheierea p rin care s-a
respins recuzarea în ca z u l p re v ă z u t la art. 4 8 alin. (3) n u s u n t supuse
n iciu n e i c ă i de atac. (3) !n ca z u l p re v ă z u t ia alin. (1), dacă instanţa d e apel
constată că recuzarea a fo s t în m o d g re ş it respinsă, reface toate actele
de pro ce d u ră şi, dacă apreciază că este necesar, doveziie adm inistrate
la p rim a instanţă. C â n d instanţa de re cu rs constată că recuzarea a fost
g re şit respinsă, e a va casa hotărârea, d ispunând trim iterea cauzei spre
rejudecare la instanţa d e a p e l sau, a tu n ci câ n d calea d e a ta c a a p e lului
este suprim ată, la p rim a instanţă'.
Se reţin urm ătoarele aspecte:
- în ch eierea d e resp ing ere a cererii d e recu zare poate fi atacată
num ai d e către părţi, mai precis d e partea care a form ulat recuzarea, doar
ea având interes; poate fi atacată num ai odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat cauza, fiind supusă aceloraşi căi de atac prevăzute d e lege
pentru hotărârea finală; dacă încheierea este atacată separat, calea de
atac va fi respinsă ca inadm isibilă;
- în cazul în care hotărârea prin care s -a soluţionat ca u za este defini
tivă (nu este susceptibilă de recurs). în ch eierea d e resp ing ere a cererii
d e recu zare poate să fie atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară
num ai d u p ă m om entul pronunţării hotărârii finale, în term en de 5 zile d e la
com unicarea acestei hotărâri; însă, dacă hotărârea prin care s-a soluţionat
cauza răm âne d e fin itivă la îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie, încheierea
de respingere pronunţată asupra cererii d e recuzare a unul ju d e că to r al
acestei instanţe nu mai fi atacată ou recurs, pentru că nu există o „instanţă
ierarhic superioară" care să soluţioneze calea d e atac^^^;
- dacă instanţa de apel co n sta tă că recuzarea a fo st în m od greşit
respinsă d e prim a instanţă, care a ju d e ca t în fond, va adm ite apelul, va
anula în to t sau în parte procedura urm ată în fa ţa prim ei instanţe şi hotă
rârea atacată şi va reţine procesul spre rejudecare, potrivit art. 480 alin. (6)
NCPC, refăcând toate actele d e procedură şl, dacă apreciază că este ne
cesar, dovezile adm inistrate la prim a instanţă; instanţa de apel va reface
atât actele îndeplinite înainte de recuzare, de la data când a apărut motivul
Idem, p. 325; D.N. Ttieohari, op. cit., p. 141-142.
d e incom patibilitate, c â t şi actele îndeplinite d u p ă respingerea cererii de

recuzare; dacă nu se poate stabili m om entul la care a e xista i m otivul de
incom patibilitate, v o r fi refăcute toate actele d e procedură^'^;
- în cazul în care instanţa d e recurs constată că recuzarea a fo st greşii
respinsă, va a dm ite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea
cauzei spre rejudecare la instanţa d e apel sau, atunci când calea d e atac
a apelului este suprim ată, la prim a instanţă, prin raportare la dispoziţiile
a ri. 4 8 8 alin. (1) pot. 1 N CPC, dispoziţiile ari. 53 alin. (3) derogând de la
art. 4 9 8 alin. (1) din acelaşi cod^^^;
- n u s u n t s u p u s e n ic lu n e l c ă i d e a ta c: încheierea prin care s-a
în cu viin ţa t sau s*a respins abţinerea; încheierea prin care s*a încuviinţat
recuzarea; înch eierea prin care s-a respins recuzarea în cazul în care s-a
adm is declaraţia d e abţinere;
- în ipoteza în care se invocă fap tul că in s ta n ţa n u a s o lu ţio n a t ce
re re a d e re c u z a re , in lipsa unei prevederi legale, s-a apreciat că instanţa
d e control ju d icia r se va pronunţa şi asupra cererii d e recuzare în aceleaşi
condiţii în care a r analiza (egalitatea respingerii recuzării şi. dacă cererea
este întem eiată, va aplica prevederile art. 5 3 alin. (3) NCPC;
- de asem enea, atunci când instanţa d e control ju d icia r constată că
a fo st respinsă greşit ce re re a de recuzare făcută în situaţia prevăzută
la art. 5 0 alin. (2) N C PC (potrivit căruia, când, din p ricina abţinerii sau
recuzării, nu se poate alcătui com pletul de judecată» cererea se Judecă
d e instanţa ierarhic superioară), instanţa de recurs va face aplicarea pre
ve d e rilo r ari- 52 alin. (1) N C PC şi va trim ite dosarul spre rejudecare la o
a ltă instanţă din circum scripţia sa, d e acelaşi grad cu instanţa la care nu
s -a p u tu t alcătui com pletul pentru judecarea recuzării^^L
235. De asem enea, potrivit d isp o ziţiilo r C odului de procedură civilă,
pot fi recuzaţi experţii, traducătorii, interpreţii şi arbitrii.
A stfel, conform art. 2 0 4 C P C , respectiv ari. 332 N CPC. e x p e rţii pot fi
recuzaţi pentru aceleaşi m otive ca şi judecătorii; odată recuzat, expertul nu
mai poate declara că se abţine. R ecuzarea trebuie să fie cerută în term en
d e 5 zile de la num irea expertului, dacă m otivul ei există la această dată;
în celelalte cazuri term enul va curge de la data când s-a ivit m otivul de
recuzare. S pre deosebire de procedura recuzării judecătorului, recuzarea
expertului se ju d e că cu citarea părţilor şi a expertului. A vând în vedere
dispoziţiile art. 2 2 5 alin. (3) NCPC, tr a d u c ă to r u l a u to riz a t ş i In te rp re tu l
pot fi recuzaţi în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute pentru experţi.
R ecuzarea a rb itr u lu i era reglem entată d e art. 3 5 V CPC, iar în noul
C od, art. 562-564 conţin dispoziţii cu privire la incom patibilitatea arbitrilor.
Spre deosebire de dreptul com un, abţinerea produce efecte pe data fo r
m ulării ei, fără nicio a ltă form alitate [art. 562 alin. (5) N C PC .
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013. p. 322.

O./V, Theohah, op. cit., p. 142.
M. Tăbârcă. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 327.
236. P rezentăm in co ntinuare o d e c iz ie d in p ra c tic a a n te rio a ră

n o u iu i C o d cu privire la situaţia a d m ite rii c e re r iio r d e a b ţin e re fo rm u la
te d e to ţi ju d e c ă to rii s e c ţie i c iv ile a u n e i in stanţe'^': „Prin sentinţa civilă
nr. 110/20.02.2009, pronunţată de T ribunalul N eam ţ, au to st respinse ca
neîntem eiate: excepţia d e inadm isibilitate a acţiunii; excepţia autorităţii
de lucru ju d e ca t şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. S>a respins
ca netondată cererea reclam antului E.E., form ulată în contradictoriu cu
pârâtele S C 6 . S A - S ucursala R. şl SC B. S A 6 ., pentru drepturi salariale
şi ca nefondată cererea precizată a reclam antului pentru daune m ateriale.
îm potriva sentinţei civile sus-m enţionate a declarat în term en legal
recurs reclam antul E.E., criticând hotărârea, printre altele, pentru m otivul
că com pletul d e ju d e ca tă nu a fo st alcătuit potrivit dispoziţiilor legale - ju
decătorii care au fă cu t parte din com pletul de judecată nu erau specializaţi
în litigii d e m uncă; fiotă rârea a fo s t pronunţată cu încă lca re a com petenţei
altei instanţe; cauza trebuia soluţionată de alţi judecători de la o instanţă
egală în grad.
C urtea a reţinut că acest m otiv d e recurs este nefondat, pentru urm ă
toa rele considerente:
în cauza de faţă, au fo st adm ise cererile d e abţinere form ulate de
toţi ju d e că to rii S ecţiei civile a T ribunalului N eam ţ. întrucât reclam antul a
form ulat plângere penală îm potriva fiecărui judecător, astfel în câ t niciun
ju d e că to r nu a mal fo st com patibil să judece cauza. C om pletul care a ju
decat şi soluţionat ca u za a fo st legal constituit, potrivit dispoziţiilor legale
ale an. 98 din R egulam entul d e organizare şi fun cţionare a instanţelor,
aprobat prin H otărârea nr. 387/2005 a C .S.M . în ce e a ce priveşte cel de-al
doilea m otiv d e recurs, acesta este nefondat, având în vedere că, în situ
aţia în care nu sunt judecători care să participe la ju d e ca re a unei cauze,
din cadrul unei secţii, nu are loc o străm utare a cauzei potrivit dispoziţiilor
art. 37 C P C , în tru câ t nu sunt realizate cerinţele im puse de acest text, iar
reclam antul nu a form ulat o ce re re de străm utare şi nu există o hotărâre
a înaltei C urţi d e C asaţie şi Justiţie în acest sens”.
D incolo de m enţiunea pe care o facem , în sensul că speţa d e mai
sus a fo st prezentată num ai parţial, pe aspectul soluţiei date excepţiei de
incom patibilitate, dorim să sem nalăm o problem ă d e s întâlnită în practică
şi care, din punctul nostru d e vedere, a r trebui să prim ească o a ltă soluţie
decât cea sugerată în prezenta cauză. Astfel, destul de des se form ulează
plângere penală d e către un petent îm potriva tu tu ro r ju d e că to rilo r unei
secţii sau ch ia r num ai îm potriva unui judecător, ce e a ce duce la co n se
cinţa form ulării d e către acelaşi petent a cererii de recuzare întem eiate pe
dispoziţiile art. 2 7 pct. 5 CPC, cerere considerată întem eiată şi, pe cale de
consecinţă, adm isă. Deşi nu contestăm că, strict form al, încadrarea în dis
poziţiile m enţionate nu este greşită, apreciem că nu se poate face abstrac-
•''•C.A. Bacău, s. civ., min. şi fam., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 846 din 3 august
2009, www.jurispnjdenta.org.
ţie d e existenţa unui a b u z de drept procesual din partea potentului, care

creează singur ca u za d e incom patibilitate a judecătorului; considerăm că,
fa ţă de dispoziţiile art. 723 C P C referitor la abuzul d e drept procesual,
sancţiunea ce poate fi dată este tocm ai respingerea cererii de recuzare.
Noul C od co nsacră această soluţie, stabilind la art. 4 2 alin. (1) pct. 6
că judecătorul este incom patibil „d a că între el, so ţu l să u o h rudele lo r până
la g ra d u l a l p a tru le a in c lu s iv sa u a fin ii lor, d u p ă caz, ş i una dintre p ă rţi a
e xista t un proces p e n a l cu c e l m ult 5 a n i înainte d e a fi desem nat să judece
pricina, fn ca z u l p lâ n g e rilo r p e n a le form ulate d e p ă rţi în c u rs u l procesului,
ju d e c ă to ru l devine in co m p a tib il n u m a i în situaţia p u n e rii în m işcare a a cţi
u n ii p e n a le îm potriva ssf'. A stfel, d u p ă cum s*â subliniat şi în doctrina re-
centă*^^ s -a avut în vedere tocm ai prevenirea unui eventual abuz al părţii.
care a r urm ări înlăturarea d e la soluţionarea t cauzei sale a unui anum it
ju d e că to r cu care a avut o serie de divergenţe pe parcursul desfăşurării
litigiului, d a r în privinţa căruia nu există vreun m otiv de incom patibilitate.
M enţionăm aici cu titlu de ju risprudenţă a C urţii Europene a Drep-
tu rilo r O m ului în m aterie, pentru claritatea argum entelor, H otărârea din
15 octom brie 2009 a Marii C am ere pronunţată în cauza fi/tIC ALLEF c.
f\Âaltei: .,Cu privire la pretinsa încă lcare a a ri. 6 paragraf 1 din C onvenţie,
C urtea a ream intit principiile generale care guvernează problem a d e drept
a im parţialităţii.
Im parţialitatea denotă în m od norm al lipsa prejudecăţii sau părtinirii,
ia r existenţa sau absenţa acesteia se poate verifica în mai m ulte m oduri.
C onform jurisprudenţei constante a C urţii, existenţa im parţialităţii pentru
buna aplicare a art. 6 paragral 1 se stabileşte în baza unui dem ers su*
biectiv, în cadrul căruia se acordă atenţie co n vin g e rilo r personale şi c o m
portam entului unui ju d e că to r - cu a lte cuvinte, d a că judecătorul a dat
d o va d ă d e prejudecăţi personale sau părtinire în tr-o cauză; există şi un
dem ers obiectiv, în cadrul căruia se verifică dacă instanţa în sine şi, p rin
tre a lte aspecte, com punerea acesteia, p rezintă suficiente garanţii pentru
excluderea oricărei îndoieli legitim e în legătură cu im parţialitatea acesteia.
în cadrul dem ersului subiectiv, principiul conform căruia o instanţă
trebuie considerată ca lipsită de prejudecăţi sau părtinire este d e m ultă
vre m e sta b ilit d e ju risprudenţă C urţii. C urtea a hotărât că im parţialitatea
personală a unui judecător trebuie presupusă până când a p a r dovezi în
sens contrar. R eferitor la tipul de probă necesară. C urtea a încercat, de
exem plu, să stab ilească dacă un ju d e că to r a dat dovadă d e ostilitate sau
rea-voinţă din m otive personale (a se vedea D e C u b b e r c. Belgiei, 26
octom brie 1984, seria A nr. 86, pct. 25).
în m area m ajoritate a cauzelor având ca obiect problem a im parţialităţii.
C urtea s-a axat pe dem ersul obiectiv. Cu to a te acestea, nu există o d e li
m itare erm etică între im parţialitatea subiectivă şi im parţialitatea obiectivă
deoarece com portam entul unui ju d e că to r poate nu d o a r să genereze în-
doleli justificate din punct d e vedere obiectiv cu privire la im parţialitatea sa,

din punctul d e vedere al unui obsen/ator extern (dem ers obiectiv), ci poate
viza şi chestiunea opiniei personale (dem ers subiectiv). în consecinţă, în
unele cauze în care poate fi d ificilă găsirea unor dovezi care să infirm e
prezum ţia de im parţialitate subiectivă a judecătorului, cerinţa privind im
p arţialitatea obiectivă conferă o garanţie suplim entară im portantă.
In ceea ce priveşte dem ersul obiectiv, este necesar să se stabilească
dacă, spre deosebire de conduita judecătorului, există fa p te verificabile
care pot ridica îndoieli privind im parţialitatea sa. R ezultă că, pentru a se
pronunţa în tr-o cauză dacă există un tem ei legitim pentru a se tem e de
lipsa d e im parţialitate a unui ju d e că to r sau a unui com plet d e judecată,
punctul d e vedere al persoanei im plicate este im portant, d a r nu decisiv.
E lem entul decisiv constă în a şti dacă tem erea respectivă poate fi consi
derată justificată obiectiv.
D em ersul o b ie ctiv se axează în principal pe legăturile ierarhice sau
de altă natură dintre ju d e că to r şi alţi actori im plicaţi în procedură care
justificau obiectiv îndoielile cu privire la im parţialitatea instanţei şi, în co n
secinţă, nu respectă norm ele din convenţie conform dem ersului obiectiv.
Prin urm are, este necesar să se stabilească în fiecare cauză dacă legătura
respectivă este d e natură şi în m ăsură să indice o lipsă de im parţialitate
din partea instanţei.
In această privinţă, ch ia r şi aparenţele pot prezenta o oarecare im por
ta n ţă sau, altfel spus, «nu trebuie doar să se facă dreptate, ci să se şi vadă
că se fa c e dreptate». P unctul d e interes îl constituie încrederea pe care
instanţele dintr-o societate dem ocratică trebuie să o insufle populaţiei. în
consecinţă, o rice ju d e că to r fa ţă d e care există un m otiv întem eiat pentru
tem erea că acesta nu este im parţial trebuie să se abţină.
Mai muft, pentru ca instanţele să poată insufla populaţiei încrederea
indispensabilă, este necesar să se ţină seam a d e considerentele de orga
nizare internă. E xistenţa unor proceduri naţionale pentru a ga ra n ta im par
ţialitatea, şi anum e a unor norm e privind recuzarea judecătorilor, constituie
un fa cto r relevant. A ceste norm e denotă preocuparea legiuitorului naţional
pentru a elim ina orice înd oială privind im parţialitatea judecătorului sau
instanţei în ca u ză şi constituie o încercare d e a asigura im parţialitatea
prin elim inarea cauzelor acestor preocupări. Pe lângă asigurarea absenţei
unei părtiniri reale, acestea sunt m enite să elim ine orice aparenţă de par
ţialitate şi astfel să contribuie la prom ovarea încrederii pe care instanţele
dintr-o societate dem ocratică trebuie să o insufle populaţiei. C urtea va
lua în considerare aceste norm e pentru a a p re cia d a că instanţa a fost
im parţială şi, în special, dacă tem erile reclam antului pot fi considerate
justificate obiectiv.
A plicând principiile sus-m enţionate în prezenta cauză, C urtea a obser
v a t că legea internă aplicabilă în speţă prevedea norm e specifice privind
recuzarea judecătorilor. M area C am eră, ca şi cam era, nu are altă posibi*
litate decât să constate că dreptul m altez, în form a în care era în vigoare
la vrem ea faptelor, era deficient In două privinţe. în prim ul rând, nu exista

o obligaţie autom ată pentru un ju d e că to r să se abţină în cauzele în care
se ridica problem a im parţialităţii, chestiune care a răm as nem odificată în
cadrul dreptului în vigoare în prezent. în al doilea rând, la vre m e a faptelor
specifice prezentei cauze, dreptul nu considera problem atică - şi, în co n
secinţă. m otiv d e recuzare - o legătură d e fratern itate în tre ju d e că to r şi
avocat, cu a tâ t mai puţin o legătură d e rudenie d e grad inferior precum cea
dintre unchi/m ătuşă şi nepot/nepoată. în consecinţă. M area C am eră, ca şi
cam era, consideră că dreptul în sine nu prezenta garanţii corespunzătoare
privind im parţialitatea subiectivă şi im parţialitatea obiectivă.
în speţă, C urtea nu s*a convins că există dovezi suficiente că C h ie f
Justice a dat dovadă d e părtinire. Prin urm are, preferă să exam ineze
cauza în cadrul dem ersului obiectiv, care prezintă o garanţie suplim entară.
R eferitor la dem ersul obiectiv, acest capăt de cerere priveşte o defici
enţă a dreptului relevant, în baza căruia nu era posibilă recuzarea jude-
că to rilo r pe m otivul legăturii de rudenie cu avocatul unei părţi decât dacă
exista o legătură de rudenie sau o alianţă d e gradul I. în consecinţă, în pre
zenta cauză, doam na M. s*a confruntat cu un com plet de trei judecători,
dintre care unul era unchiul avocatului părţii adverse şi fratele avocatului
care a reprezentat partea adversă In cadrul procedurii în prim ă instanţă,
a cărui conduită a fă cu t obiectul apelului. M area C am eră consideră că
strânsele legături d e rudenie dintre avocatul părţii adverse şi C h ie f Justice
erau suficiente pentru a ju stifica obiectiv tem erea că preşedintele com ple-
tului d e judecată nu este im parţial. Nu se poate trece cu vederea faptul
că M alta este o ţară m ică şi că existenţa unor fam ilii întregi de practicieni
ai dreptului este un lucru com un. într-adevăr, G uvernul a recunoscut, to t
odată, că aceasta a devenit o problem ă recurentă, care a n e ce sita i anu-
m ite acţiuni ce au condus la m odificarea legislaţiei relevante, care include
acum legăturile de fraternitate ca m otiv pentru recuzare. C onsiderentele
sus-m enţionate sunt suficiente Curţii pentru a ajunge la concluzia conform
căreia com punerea instanţei nu era de natură să garanteze im parţialitatea
acesteia şi că nu respectă norm ele din C onvenţie conform dem ersului
obiectiv. Prin urm are, s-a reţinut că a fo st încălcat art. 6 paragraf 1 din
C onvenţie” .
S ecţiu n ea a 3 -a . E xcepţia n u lită ţii a c te lo r
d e p ro ced u ra
§1. N oţiunea de act de procedură. Clasificarea n u lităţilo r actelor

de procedură
237. în doctrină^^^ actul de procedură este definit ca fiind orice d c t (în

sens d e operaţie ju rid ică sau înscris) fă cu t pentru declanşarea procesului,
în cadrul şl în cursul procesului civil d e către instanţa judecătorească, părţi
şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea procesuală a fiecăruia.
Din această d e finiţie rezultă că actul d e procedură este atât operaţia
ju rid ica, cât şi în scrisu l care co nstată această operaţie.
238. Pentru nerespectarea co n d iţiilo r prevăzute de legiuitor cu privire
la actele de procedură civilă se pot aplica diferite sancţiuni: perim area ce-
rerii, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, sancţiuni pecuniare,
sancţiuni disciplinare. C ea mai im portantă sancţiune este nulitatea.
N ulitatea acte lor d e procedură a fo st definită în doctrină ca fiind acea
sancţiune procedurală care intervine în cazul actu lu i de p ro cedu ră care
nu în d ep lin eşte co n d iţiile prevăzute de lege pentru valid itatea lui,
lip sln d u-l to tal sau parţial de efectele sale fireşti'^'. S pre deosebire de
reglem entarea anterioară, noul C od prevede expres, în art. 174 alin. (1)
N CPC, definiţia nulităţii: „N ulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau
parţial de efecte actul de procedură e fe ctuat cu nerespectarea cerinţelor
legale, de fond sau d e form ă” .
N ulitatea afe ctează a tâ t operaţiunea ju rid ică , cât şi actele d e procedu
ră efectuate pentru constatarea sa (de exem plu, a tâ t procedura d e citare
în sine, cât şi actul procedural reprezentat de citaţie).
239. N ulităţile pot fi cla sificate în fun cţie de m ai m ulte criterii:
1) După cum există sau nu un te xt de lege care să prevadă în mod
expres sancţiunea nulităţii, avem :
- nulităţi exp rese, anum e prevăzute de lege;
- nulităţi virtuale, care nu sunt prevăzute în m od expres de lege, dar
care decurg din fap tul că la întocm irea actului d e procedură nu au fost
respectate dispoziţiile legale care stabilesc condiţiile pentru încheierea
actului.
2) După caracterul norm elor ju rid ice încă lca te la efectuarea actului de
procedură, nulităţile sunt:
- absolute, când norm a încă lca tă are caracter im perativ;
- relative, când au fo st încălcate norm e cu ca ra cte r dispozitiv.
/. Stoenescu, S. ZUberstein, Drept procesual civil. Teoria generală, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 410; V M Ciobânu, T ra ta t..., voi. I, p, 455.
® V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual,.., p. 179,
N oua reglem entare cuprinde în ari. 174 alin. (2) şi (3) această d a -
silica re : „N ulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespeclată este
Instituită printr>o norm ă care ocroteşte un interes public. N ulitatea este
relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o norm ă
care ocroteşte un interes privat” .
3) în fu n cţie de întinderea efectelor, sunt:
- nulităţi to tale, când sancţiunea afe ctează întregul act de procedură;
- nulităţi parţiale, când sancţiunea Intervine num ai asupra unei părţi
a actului de procedură.
4) După cum nulitatea Intervine pentru nerespectarea condiţiilor ce
privesc actul d e procedură respectiv sau ca urm are a dependenţei acelui
a c t de procedură d e un a lt act d e procedură, nulităţile sunt:
- proprii;
- derivate.
5) D upă cum privesc form a exterioară sau Intrinsecă a actului d e pro
cedură, nulităţile sunt:
- e x trin s e c i atunci când au fo st încălcate condiţii externe ale actului
d e procedură (de exem plu, com petenţa, greşita com punere a instanţei,
plata taxei de tim bru);
- intrinseci, care sancţionează nerespectarea condiţiilor proprii actului
d e procedură respectiv, privitoare la form a sau conţinutul acestuia.
6) D upă cum im plică sau nu existenţa unei vătăm ări, nulităţile sunt:
- co n d iţio n ate d e existen ta unei vătăm ări;
- n econ d iţio n ate d e existen ta unei vătăm ări.
§2. Cazurile de n ulitate a actelor de procedură

240. în reg lem en tarea anterioară, art. 105 CPC prevedea două
cazuri d e nulitate a acte lor d e procedură: a) necom petenţa instanţei (nuli*
ta te necondiţionată de existenţa vreunei vătăm ări); b) încă lca re a form elor
legale şi necom petenţa funcţionarului (nulitate condiţionată d e existenţa
unei vătăm ări). A lte cazuri de nulitate necondiţionată de producerea unei
vătăm ări erau prevăzute prin alte te xte ale C odului sau prin legi speciale.
N oua reg lem en tare co nsacră p rincipiul nulităţii co n d iţio n ate de
vătăm are. A stfel, art. 175 N C PC descrie regim ul ju rid ic al nulităţii condi
ţionate d e existenţa unei vătăm ări, acest tip d e sancţiune reprezentând
regula, în tim p ce nulitatea necondiţionată constituie excepţia, având în
vedere enum erarea nulltătllor necondiţionate din art. 176 NCPC.
2.1. Nulitatea condiţionată

241. Prin nulitate condiţionată se înţelege nulitatea care loveşte un
a c t întocm it cu nesocotirea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea
procesului civil, nesocotire ce produce o vătăm are ce nu poate fi înlăturată
decât prin desfiinţarea actului.
III. E xcepţia nulităţii acte lor de procedură 173
242. în reglem entarea anterioară, potrivit art. 105 alin. (2) CPC, actele
înd e p lin ite cu neobservarea form elor legale sau de un funcţionar necom
petent se v o r declara nule num ai dacă prin aceasta s-a pricinuit păr|ii o
vătă m are ce nu se poate în lă tu ra decât prin anularea lor. în cazul nulită
ţilo r anum e prevăzute d e lege, vătăm area se presupune până la dovada
contrarie.
Noul C od prevede, în art. 175: „(1) A ctul de procedură este lovit de
nulitate d a că prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătăm are
care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) în cazul
nulităţilor expres prevăzute d e lege, vătăm area este prezum ată, partea
interesată putând face dovada contrară” .
C om parativ, nu există m odificări substanţiale fa ţă d e reglem entarea
din C odul d e la 1865, fiind înlocuită sintagm a „neobservarea form elor
legale" cu „nerespectarea cerinţei legale” şi fiind elim inată ce a referitoare
la „funcţionar n e c o m p e te n f.
243. Din acest te xt rezultă că pentru anularea unui act d e procedură
se c e r a fi înd e p lin ite c u m u la tiv tr e i c o n d iţii:
1) actul d e procedură să fi fo st în to c m it c u n e re s p e c ta re a c e rin ţe io r
le g a le . P rim a condiţie presupune că actul d e procedură a fo st îndeplinit
cu nerespectarea co n d iţiilo r privitoare la form a sau la conţinutul său, cu
excepţia ce lo r prevăzute în m od expres în a ri. 176 NCPC, care atrag inci
denţa unei nulităţi necondiţionate (capacitatea procesuală, reprezentarea
procesuală, co m petenţa instanţei, com punerea sau constituirea instanţei,
publicitatea şedinţei de judecată, a lte cerinţe legale extrinseci actului de
procedură, dacă legea nu d ispune altfel). In consecinţă, regula este că
nulitătile condiţionate sunt nulităti intrinseci.
Se susţine în doctrinăi’ >că textul nu vize a ză în m od expres nerespec
ta re a condiţiilor d e validitate ale actului d e procedură. Folosirea unei atare
form ule sugerează că nulitatea este incidenţă nu num ai în cazul nesocotirii
unor cerinţe de form ă sau de fond privitoare la întocm irea actelor de proce
dură, ci şi a o rică ro r altor reguli privitoare la desfăşurarea procesului civil;
2 ) actul d e procedură să fi p ro d u s p ă rţii o v ă tă m a re , care poate să
constea în^^^:
- am ânarea nejustificată a procesului;
-îm p ie d ic a re a părţii de a-şi pregăti apărarea prin necitarea sa^^*;
1. Leş. Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 282.

^ M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 767.
în acest caz, nu va exista vătămare dacă partea, deşi neiegal citată, se prezintă
în instanţă, personal sau prin mandatar, şi nu a cerut amânarea procesului din acest
motiv, având în vedere dispoziţiile art. 160 alin. (1) şi (2) NCPC, potrivit cănDra orice
neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată In considerare în cazul în care
partea este prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau
a prim it-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori când există o altă
cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmanare a acesteia şi nu s-a cerut
amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a
-îm p ie d ic a re a părţii de a pune concluzii, prin nedarea cuvântului aces

te ia sau reprezentantului ei, sau prin nedepunerea d e către adversar a
co n clu ziilo r scrise cu cel puţin 5 zile înainte d e term enul stabilit pentru
dezbaterea londului, potrivit art. 2 4 4 alin. (2) NCPC;
- judecarea procesului peste rând. în lipsa părlii^î;
- îm piedicarea părţii d e a fo rm u la obiectiuni la raportul d e expertiză,
atunci când acesta nu a fo st depus la dosar cu cel puţin 10 zile {5 zile,
în reglem entarea anterioară) îna intea term enului fixat pentru judecată
art. 3 3 6 alin. (1) N C P C ], ia r instanţa a respins ce re re a părţii de am ânare
a judecăţii pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului^^l
V ătăm area nu coincide cu interesul părţii de a invoca nulitatea actului
d e procedură; e a este un prejudiciu procesual, care poate fi sau nu de
ordin m ateria^^l
C a regulă, vătăm area trebuie dovedită. în realitate, partea trebuie să
d ovedească d o u ă lucruri: m ai întâi, fap tul că s-a produs nerespectarea
cerinţei legale prevăzute pentru efe ctuarea actului d e procedură şi, apoi,
vătă m area procesuală cauzată prin aceastai**'.
V ătăm area se poate d o v e d i c u o ric e m ijlo c d e p ro b ă . Ea poate fi
d e d u să şi din îm prejurările cauzei sau din scopul norm ei procedurale în
călcate. S a rc in a d o v e d irii vătăm ării revine celui care o invocă.
în cazul n u lită ţilo r e x p re s e , v ă tă m a re a se p re z u m ă p â n ă la d o v a d a
c o n tra rie (prezum ţie legală relativă). Prin urm are, a p licarea sancţiunii
este condiţionată d e vătăm are, d a r partea care invocă nulitatea nu mai
trebuie să facă dovada vătăm ării, ci revine celeilalte părţi, care doreşte
m enţinerea actului, să probeze inexistenţa vătăm ării.
în acest context, în doctrină^^' s-au fă cu t urm ătoarele precizări:
produs ne regularitatea nu a invocat-o la termenul urm ător producerii ei, dacă la acest
termen ea a fost prezentă sau legal citată. Există vătămare care poată să ducă la nulitate
dacă partea a cerut acordarea tennenului şi cererea i-a fost respinsă.
Pe de altă parte, atunci când s-a încuviinţat ca judecarea pricinii să se facă fără
citarea părţilor, nu există vătămare care să decurgă din indicarea greşită în cerere a nu
melui sau adresei pârâtului, dacă hotărârea a fost com unicată la adresa corectă a părţii.
ni Nu vâ exista vătămare dacă pricina a fost judecată peste rând, dar partea a fost
prezentă şi a pus concluzii.
I^^Trib- Suprem, 8. ciV., dec. nr. 1086/1976, în C.D. 1976, p. 239-240. Nerespectarea
dreptului apelantului de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, aşa cum s-a solicitat,
raport depus la dosar cu încălcarea de către expert a termenului prevăzut de art. 209
CPC. i-a produs părţii un prejudiciu care nu poate ti altfel remediat decât prin anularea
hotărârii, mai ales că expertiza efectuată în faza apelului a reprezentat actul esenţial pe
oare $-a întem eiat instanţa pentru motivarea deciziei (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec.
nr. 3470/2001, în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 497, apud M. Tâbârcă,
Excepţiile procesuale ..., p. 103).
1^^ O.W. Theohari, op. c it, p. 412.
1^1 M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 767,
1^^ M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 103.
- nulitatea expresă nu se confundă cu nulitatea necondiţionată. Şi

n ulitatea expresă este condiţionată de vătăm are, dan lâ ţă d e dispoziţiile
art. 175 alin. (2) N CPC, în acest caz vătăm area este prezum ată;
- nulitatea este condiţionată de vătă m are ch ia r şi în cazul nulităţilor
absolute, nu doar al n u lită ţilo r relative, d e vrem e ce textul nu face nicio
distincţie su b acest aspect;
3) v ă tă m a re a s ă n u p o a tă f i în lă tu ra tă d e c â t p rin a n u la re a a c tu lu i.
A treia co ndiţie Im pune ca vătăm area să nu poată fi înlăturată decât
prin anularea actului, ia r n u p rin re fa c e re a s a u c o m p le ta re a a c tu lu i.
în acest sens. a ri. 177 alin. (1) N C PC prevede că, ori de câte ori este
posibilă înlăturarea vătăm ării fără anularea actului, judecătorul va dispune
înd re p ta re a neregularităţilor actului d e procedură. De exem plu, nulitatea
poate fi acoperită:
- d a că expertul nu a sem nat raportul d e expertiză, prin sem narea sa
ulterioară;
- în cazul în care judecătorul a se m n a t m inuta, dar nu a sem nat hotă
rârea judecătorească, prin sem narea sa ulterioară;
- în ipoteza în care m inuta şi hotărârea sunt sem nate de judecătorul
care a pronunţat soluţia, dar în hotărâre figurează num ele unui a lt ju d e că
tor. prin îndreptarea erorii m ateriale;
- în situaţia în care dispozitivul nu este conform cu m inuta, prin proce
dura lăm uririi hotărârii, dispozitivul va fi refăcut în sensul m inutei;
- în cazul lipsei încheierii d e dezbateri, dacă in practicaua hotărârii
v o r fi m enţionate datele pe care trebuia să le cuprindă înch eierea de dez-
baterii’ L
D acă Instanţa dispune refacerea în întregim e a actului d e procedură,
nu suntem în prezenţa înlăturării vătăm ării; astfel, refacerea în totalita
te a actului d e procedură presupune mai întâi anularea actului, ia r apoi
efectuarea aceluiaşi act de procedură cu respectarea fo rm e lo r prevăzute
de lege^^l De pildă: lipsa încheierii d e dezbateri; nesem narea m inutei de
către judecător; sem narea m inutei de alţi judecători decât aceia care au
participat la deliberare; sem narea hotărârii d e către preşedintele instanţei
pentru toţi judecătorii.
Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită d a că a Intervenit d e
căderea o ri o a ltă sancţiune procedurală (cum a r fi perim area) sau dacă
se produce ori subzistă o vătă m are [art. 177 alin. (2) N C P C ], indiferent
de felul nulităţii (absolută sau relativă). R ezultă că, d a că legiuitorul a sta*
bilit un term en în care trebuie să fie îndreptată neregularitatea actului de
procedură şi term enul a fo st depăşit, intervine decăderea din dreptul de
a înd repta neregularitatea. în aceste condiţii, partea decăzută din acest
M. Tăbărcăi, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 768.

® G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi, I,.., p. 267.
d re p t nu a r putea să ceară ju d e că to ru lu i să o fa c ă el, astfel încât cealaltă

parte să nu mai poată invoca vătă m area şi deci nulitatea^'l
înlăturarea vătăm ării „este posibilă” , în condiţiile ari. 177 alin. (1)
N CPC, num ai cât tim p nu a fo s t exercitată o cale d e atac prin care să se
invoce nulitatea întem eiată pe vătăm area respectivă, iar, în m ăsura în
care îndreptarea poate constitui obiect al procedurii îndreptării, lăm uririi
sau com pletării hotărârii, va fi urm ată această p roced ură^ ^ )
în cazul n u lită ţilo r v irtu a le , tr e b u ie p ro b a te a tâ t v ă tă m a re a , c â t şi
im p o s ib ilita te a în lă tu ră rii s a le în a lt m o d d e c â t p rin a n u la re a a c tu lu i.
D acă partea interesată face această dovadă, partea adversă trebuie să
probeze că nu s-a produs nicio vătăm are ori că aceasta poate fi înlăturată
fără a fi necesară anularea actului.
De reţinut şi noua dispoziţie potrivit căreia actul d e procedură nu va fi
a n u la t dacă până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a
d ispărut cauza acesteia [art. 177 alin. (3) NCPC).
2.2. Nulitatea necondiţionata

244. în reglem entarea anterioară, era reglem entată, d re p t ca z de nuli
ta te necondiţionată, necom petenţa judecătorului. Potrivit art. 105 alin. (1)
CPC, m odificat prin Legea nr. 202/2010: „A cte le d e pro ce d u ră îndeplinite
d e un ju d e c ă to r cu încălcarea n o rm e lo r de co m petenţă d e o rd in e publică
sâ u p riva tă v o r fi d eclarate nule in condiţiile p re vă zu te de le g e ”.
în prezent, art. 176 N C P C enum eră cazurile d e nulitate necondiţio
nată de existenţa unei vătăm ări, când sancţiunea nulităţii este aplicabilă
indiferent de producerea sau nu a unei vătăm ări părţii prin nerespectarea
cerinţei legale la efectuarea actului d e procedură.
E num erarea legală din noua reglem entare pune capăt co ntroverse
lo r existente în privinţa cazurilor de nulitate necondiţionată, în trecut ex-
prim ându*se opinii potrivit că ro ra num ai în situaţia d e necom petenţă a
instanţei ne aflăm în prezenţa unei nulităţii necondiţionate, aceasta fiind
prevăzută în art. 105 alin. (1) C P C . De asem enea, se rem arcă redactarea
riguroasă în actuala reglem entare a pct. 3 al art. 176 N CPC, în sensul
existenţei unei nulităţi necondiţionate în Ipoteza necom petenţei instanţei,
ia r nu a judecătorului, cum prevedea codul anterior^^L
245. P otrivit art. 176 NCPC, n u lita te a n e c o n d iţio n a tă Intervine în
cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la:
1) c a p a c ita te a p ro c e s u a lă (art. 56-58 NCPC); este vorba de capaci
ta te a procesuală d e folosinţă şl d e exerciţiu, care, potrivit art. 32 alin. (1)
lit. a) N CPC, reprezintă o condiţie d e exercitare a acţiunii civile, deci o
c o n d iţie e x trin s e c ă a c tu lu i d e p ro c e d u ră ; sancţiunea care intervine în
cazul acte lor procedurale îndeplinite de cel ce nu are capacitate proce-

12) Idem. p. 770-771.
D.N. Theohah, op. cit., p. 413-414.
suală d e fo lo sin ţă este nulitatea ab solu tă, ia r în cazul lipsei capacităţii

procesuale d e exerciţiu este nulitatea relativă a acte lor procedurale [art.
56 alin- (3) şi art. 57 alin. (4) NCPC).
2 ) rep rezen tarea p rocesuala (art. 8 0 '8 9 N C P C sau dispoziţiile din
legile speciale); potrivit ari. 82 alin. (1) NCPC, când instanţa constată lipsa
dovezii calităţii de reprezentant a celui care a a cţionat în num ele părţii,
va da un term en scu rt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se
acoperă, cererea va fi anulată;
3 ) co m p eten ţa instanţei (art. 94-128 N C PC sau dispoziţiile din legile
speciale); aşa cum s-a stabilit în doctrina anterioară noului Cod'^^, nulitatea
inten/ine in d iferen t dacă norm a d e co m p eten ţă în călcată are caracter
im p erativ sau dispozitiv, deci indiferent după cum necom petenţa este
absolută sau relativă, ce e a ce diferă fiind d o a r condiţiile d e invocare a nu
lităţii; se mai arată^^^ că se instituie o excepţie parţială de la această regulă,
în sensul că. In cazul declarării necom petenţei. d o vezile ad m inistrate
în faţa instanţei n eco m p eten te răm ân câştig ate judecăţii şi instanţa
com petentă nu va dispune refacerea lo r d ecât pentru m otive tem einice
(art. 160 CPC, respectiv art. 137 N C P C ). D ispoziţiile citate au caracter de
excepţie, fiind d e strictă interpretare şi aplicare, astfel că nu pot fi extinse
şi în privinţa a lto r acte de procedură^^l Prin urm are, instanţa com petentă,
în ve stită ca urm are a declinării com petenţei d e soluţionare a cauzei sau
în tem eiul deciziei d e anulare sau d e casare cu trim itere a cauzei instantel
com petente, va trebui să repună în discuţie excepţiile procesuale invocate
în fa ţa instanţei necom petente şi soluţionate de aceasta, precum şi orice
alte incidente procesuale şi să se pronunţe din nou asupra acestora;
4 ) co m p u n erea sau co nstitu irea instanţei (art. 41-54 N C PC sau
dispoziţiile din legile speciale); norm ele care reglem entează com punerea
şi constituirea instanţei sunt norm e de organizare ju d e că to re a scă şi, în
principiu. încălcarea acestora poate fi invocată oricând, în orice stadiu
al judecării cauzei (ca excepţie, norm ele care reglem entează ca zu rile de
incom patibilitate prevăzute de ari. 42 NCPC sunt norm e de ordine privată);
5) p ub licitatea şedinţei d e ju d ecată [art. 17, art. 51 alin. (5), art. 213
alin. (2), ari. 2 4 0 alin. (2). ari. 244 alin. (1) şi (4). art. 402 N C PC sau dis
poziţiile din legile speciale]; ca regulă, şedinţele d e ju d e ca tă sunt publice,
în afa ră de ca zu rile prevăzute de lege (art. 17 NCPC); şedinţele nu sunt
publice atunci când se desfăşoară în cam era d e consiliu, potrivit legii [art.
51 alin. (1), art. 2 1 3 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 2 4 4 alin. (3) şi (4) NCPC
etc.] sau când au fo st declarate secrete d e către instanţă [art, 213 alin. (2)
NCPC].
în actuala reglem entare a C odului d e procedură civilă, excepţia devine
regulă pentru ju d e ca ta în fa ţa prim ei instanţe: cercetarea judecătorească
M. Tăibărcă, Excepţiile procesuale ...»p. 105.

^ G, doroi. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 5.
^ D.N. Theoharî, op. cit,, p. 415.
în fa ţa prim ei instanţe se desfăşoară în cam era de consiliu, dacă legea nu

prevede altfel [art. 213 alin. (1) N CPC]. D ezbaterea lo n dului şi pronunţa
rea hotărârii au loc în şedinţă publică, potrivit art. 2 4 4 alin. (1) şi art. 402
NCPC. în căile d e atac, cercetarea procesului va avea loc în şedinţă pu
blică, d a că se apreciază că această fază este necesară [art. 240 alin. (2)
NCPC].
C a norm ă tranzitorie pentru punerea în aplicare a noului C od de proce
d u ră civilă, art. XII din Legea nr. 2/2 013 prevede că dispoziţiile noului Cod
d e procedură civilă privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea
fondului în ca m e ra d e consiliu se aplică p roceselor pornite începând cu
d a ta d e 1 ianuarie 2016; în procesele pornite începând cu data de 15 fe
bruarie 2 0 1 3 şi până la data de 31 decem brie 2015, cercetarea procesului
şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă
legea nu prevede altfel.
D acă instanţa procedează la efectu area unui a c t d e procedură în
şedinţă secretă, fă ră a exista o dispoziţie expresă pentru a legitim a o
a sem enea m ăsură, actul va fi lovit d e nulitate cu caracter extrinsec'^';
6) alte cerin ţe extrin seci actului d e pro cedu ră, dacă legea nu dis-
pune altfel, a dică cele care privesc anum ite cerinţe exterioare actului de
procedură. Se pot reţine urm ătoarele cazuri de nulitate:
- neplata ta x e lo r ju d iciare d e tim b ru în cuantum ul legal; pentru a
putea fi aplicată sancţiunea, partea trebuie să fie înştiinţată asupra cuan-
tum ului taxei datorate;
- nerespectarea term enului p rohibitiv (dilatoriu); nulitatea intervine
pentru că a fo st încălcată norm a care interzice săvârşirea unui act de pro*
cedură înăuntrul term enului, partea care invocă nulitatea nefiind obligată
să facă dovada vreunei vătăm ări, cum a r fi. spre exem plu: term enul de
15 zile de la com unicarea încheierii de încuviinţare a executării, în care
debitorul trebuie să plătească datoria şi în care executorul nu poate începe
procedura d e vânzare, prevăzut de art. 834 alin. (1) N C PC [corespondent
art. 5 0 0 alin, (1) C PC ]; intervalul de tim p cuprins între m om entul form ulării
unei declaraţii d e abţinere şi m om entul soluţionării acesteia, în care nu se
va face niciun act d e procedură [art. 4 9 alin. (1) N CPC]; term enul de 20 de
zile sta b ilit pentru vânzare, prevăzut de 837 alin. (2) N C PC [corespondent
art. 5 0 4 alin. (2) CPC].
N erespectarea term en u lu i Im perativ pentru efectuarea unui act de
procedură atra g e sancţiunea nulităţii, în s ă ca urm are a aplicării sancţiunii
decăderii, potrivit art. 185 alin. (1) te z a finală NCPC;
- n eco m p eten ţa execu to ru lu i judecătoresc;
- depu n erea cererii de apel/recurs şi, dacă este cazul, a m otivelor
de ap el/casare d irect la instanţa de apel/recurs^^l S -a arătat că. pentru
acest m otiv, nulitatea cererii de exercitare a căii de atac este prevăzută
i'î Idem. p, 417.

•2) Idem. p. 773.
de art. 471 alin. (1) N CPC, respectiv d e art. 4 9 0 alin. (1) N CPC. în am bele
situaţii, nulitatea nu este co nd iţio n ată d e producerea unei vătăm ări, ci
sancţiunea intervine pentru că nu a fo st respectată o condiţie exterioară
cererii d e apel sau de recurs, şi anum e a ce e a ca ce re re a să nu fie înre
gistrată direct la instanţa de control ju d ic ia r
Şi în reglem entarea anterioară se regăsea acest ca z d e nulitate, potri
vit art. 288 alin. (2) CPC, respectiv art. 302 CPC. însă, prin D ecizia Curţiî
C onstituţionale nr. 737/2008^^^ a fo st adm isă excepţia de neconstituţlona-
litate a prevederilor art. 30 2 CPC, constatându-se că dispoziţiile art. 302
C P C sunt neconstituţionale în partea care prevede „sub san cţiunea n u
lită ţii”, ia r ulterior prin D ecizia nr. 303/20091^1 C urtea C onstituţională a
adm is excepţia de neconstituţionalitate a p revederilor art. 2 8 8 alin. (2)
teza fin ală CPC - .A pelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă,
sub san cţiu n ea n ulităţii”, aplicând, prin analogie, argum entele care au
fun dam entat adoptarea deciziei sus-m enţionate - D ecizia nr. 737/2008.
A vând în vedere sintagm a „alte cerinţe extrinseci actului de procedu
ră’', se poate aprecia, ca regulă, că orice n ulitate extrin secă (nesocoti
rea unor condiţii exterioare ale actului d e procedură) este, în principiu, o
nulitate necondiţionată de existenta unei vătăm ări.
A * *
In toate aceste cazuri, nulitatea (absolută sau relativă) devine Incidenţă

prin sim plul fa p t al săvârşirii actului de procedură cu încălcarea dispoziţiilor
legale.
în condiţiile în care nulitatea este necondiţionată de vătăm are, partea
adversă celei care invocă nulitatea nu va putea cere să se fa c ă dovada
lipsei vătăm ării. O astfel de cerere va fi respinsă ca fiind lipsită de interes^î.
Nu to a te condiţiile extrinseci actului d e procedură atrag însă sanc
ţiu n e a nulităţii, ci pot interveni şi alte sancţiuni prevăzute d e lege. cum
a r fi decăderea. De exem plu, în cazul neform ulării cererii d e recuzare
în term enul prevăzut de art. 4 4 alin. (2) N CPC. respectiv de în d a tă ce a
cunoscut m otivul d e recuzare, partea va fi decăzută din dreptul de a mai
fo rm u la ulterior o astfel de cerere de recuzare.
2.3. N u lita te a u n o r acte de procedură

2 4 6 .1 ) N ulitatea cererii de ch em are în ju d ecată. A vând în vedere
num eroasele problem e puse în practică după intrarea în vigoare a noului
C od de procedură civilă, vom prezenta, pentru o analiză com parativă, şi
aspectele reliefate de reglem entarea anterioară.
A stfel, pentru pro cesele în cep u te în a in te d e data de 15 feb ru arie
2013, art. 133 alin. (1) C P C [ce are d re p t coresponde nt art. 196 alin. (1)
N CPC] sancţionează lipsa num elui reclam antului şl pârâtului, a o b iec
tu lu i şi sem n ătu rii cu nulitatea cererii d e chem are în judecată. Fiind
M. Of- n r 562 din 25 iulie 2008.

M. Of- nr. 239 din 10 aprilie 2009.
^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 772.
vorba despre o nulitate expresă, cel care o invocă nu trebuie să dove-

dească v re o vătăm are, aceasta prezum ându-se, conform art. 105 alin. (2)
CPC (corespondent a ri. 175 NCPC). S-a a preciat că nulitatea prevăzută
d e alin. (1) al art. 133 C P C este una a b s o lu ta (n o rm a a v â n d c a ra c te r
im p e ra tiv ) şi poate fi invocată ş i d in o fic iu d e in s ta n ţa d e judecată'^'.
N ulitatea pentru lip s a s e m n ă tu rii poate fi acoperită în condiţiile prevă-
zute de art. 133 alin. (2) CPC. A stfel, d a că pârâtul invocă lipsa sem năturii,
reclam antul va trebui să sem neze cel mai târziu la prim a zi de înfăţişare
urm ătoare, ia r dacă reclam antul este prezent în instanţă la term enul la
care se invocă lipsa sem năturii, va trebui să sem neze în ch ia r şedinţa în
care s*a invocat nulitatea, această îm prejurare fiind m enţionată în înche*
ierea d e şedinţă.
Pârâtul poate invoca nulitatea cererii în legătură cu c e le la lte e le m e n -
te , d a că fa c e dovada că a suferit o vătăm are, care nu poate fi înlăturată
altfel decât prin anularea actului, fiind vorba despre o n u lita te v irtu a lă
art. 105 alin. (2) CPC].
N ulitatea cererii de chem are în ju d e ca tă poate interveni şi în cazul
n e p lă ţii ta x e lo r ju d ic ia re d e tim b r u ş i a tim b r u lu i ju d ic ia r, in condiţiile
prevăzute d e dispoziţiile art. 2 0 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare d e tim bru şi art. 9 alin. (2) din O .G . nr. 32/1995 privind
tim brul ju d icia r. Este vo rb a despre o nulitate expres prevăzută d e lege.
astfel d u p ă cum s-a constatat^^* în doctrina recentă, din interpretarea
a r i - 196 N C PC rezultă că prim ul term en de ju d e ca tă nu va fi fix a t înainte
ca judecătorul să constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute d e lege
pentru cererea de chem are în judecată,
C onform prevederilor art. 2 0 0 N CPC, intitulat „V e rific a re a c e re rii şi
re g u la riz a re a a c e s te ia ": „(1 ) C om pletul căruia i s -a repartizat aleatoriu
cauza verifică, d e îndată, dacă ce re re a de chem are fn ju d e c a tă înd epli
neşte cerinţele p re vă zu te la art. 194-197.
(2) C ând cererea n u îndeplineşte aceste cerinţe, reclam antului I se vor
com unica In scris lipsurile, cu m enţiunea că, în term en d e c e l m u it 10 zile
d e la p rim ire a com unicării, trebuie să facă com pletările sa u m odificările
dispuse, s u b sancţiunea a n u lă rii cererii. S e exceptează d e la această
sancţiune obligaţia d e a se desem na un reprezentant com un, ca z în care
s u n t aplicabile dispoziţiile art. 2 0 2 alin. (3).
(3) D acă obUgaţiiie p riv in d com pletarea sa u m odificarea ce re rii n u sunt
îndeplinite în term enul p re v ă z u t la alin. (2), p rin încheiere, dată în cam era
d e consiliu, se dispune anularea cererii.
(4) îm potriva în ch e ie rii d e anulare, re clam antul va p u te a face n u m a i
ce re re d e reexam inare, so licitâ n d m o tiva t să se revină asupra m ăsurii
a n u lă rii
I'] M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 286.

V. Dănâilâ, C.A. Anghelescu. V.H.D. Constantinescu, op. cil., p, 575.
(5) C ererea d e reexam inare se face în term en d e 15 z ile d e la data

c o m u n ică rii încheierii.
(6) C ererea se soluţionează p rin încheiere definitivă dată fn cam era de
consiliu, c u citarea reclam antului, d e către un a lt co m p le t a l in sta n ţe i re
spective, desem nat p rin repartizare aleatorie, care va p u te a re ve n i asupra
m ă su rii a n u lă rii dacă aceasta a fo st dispusă e ro n a t sa u dacă neregularită-
ţlie a u fo s t înlăturate în te rm e n u l a co rd a t p o triv it alin. (2).
(7) h c a z d e adm itere, cauza s e retrim ite co m p le tu lu i in iţia l în v e s tit.
P e r a contrario, dacă, spre exem plu, ce re re a a fo st an ulată c a n etim
b rată. iar reclam antul tim brează d u p ă pronunţarea încheierii de anulare şi
form ulează ce re re d e reexam inare, aceasta din urm ă va fi respinsă, dacă
neregularitatea a fo s t înlăturată după expirarea term enului de 10 zile'^l
248. în continuare, vom fa c e o analiză a excep ţiei de n ulitate a c e
rerii d e c h em are în judecată.
C onform p revederilor art. 194 NCPC, intitulat „C up rinsu l cererii de
ch em are în ju decată'': C ererea d e chem are în ju d e c a tă va cuprinde:
a) n u m e le ş i prenum ele, d o m iciliu l sa u reşedinţa p ă rţilo r ori, pe n tru
p e rso a n e ju rid ice , denum irea ş i se d iu l lor. D e asem enea, cererea va cu
p rin d e ş i c o d u l num eric p e rs o n a l sau, după caz, c o d u l unic de înregistrare
o ri c o d u l d e identificare fiscală, n u m ă ru l d e înm atriculare în re g istru l co-
m e rţu lu i sa u d e înscriere în re g istru l p e rs o a n e lo r ju rid ic e ş i co n tu l b a n ca r
a le reclam antului, p re cu m ş l a le pârâtului, dacă p ă rţile posedă o ri li s-au
a trib u it aceste e lem ente de identificare p o triv it legii, în m ăsura în care
acestea s u n t cunoscute d e reclam ant. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza
a ll'ă s u n t aplicabile. D acă reclam antul locuieşte în străinătate, va arăta ş i
dom iciliu l a le s in R om ânia unde urm ează să i se facă toate com unicările
p riv in d procesul.
D intre aceste m enţiuni s-a apreciat în doctrină că, facultativ, în m ă
sura în care reclam antul cunoaşte aceste date, cererea d e chem are în
ju d e ca tă va cuprinde şi codul num eric personal sau, după caz, codul
u nic d e în reg istrare ori co d u l de identificare fiscală, num ărul d e în
m atricu lare în registrul co m erţului sau de în scriere în registrul per
so anelo r ju rid ice şi co ntul b an car ale p ârâtului, dacă posedă ori i
s-au a tribuit aceste elem ente d e identificare potrivit legii. Prin raportare la
art. 148 alin. (1) te z a a ll-a N C P C la care ari. 194 face trim itere, cererea
va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care
au fo st indicate în acest scop de părţi, precum num ărul de telefon, numărul
de fax sau a lte asemenea^^l
D upă cum se ara tă în doctrina recentă^^^, nici pseudonim ul şi nici pore
cla nu au valoarea unor atribute legitim e d e identificare a persoanei fizice,
deoarece nu pot fi folosite în cadrul executării silite. în plus, se mai arată că
Ibidem.
^ D M Theotiari, op. cil., p. 456.
^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 31.
lipsa prenum elui sau m enţionarea doar a iniţialei prenum elui nu reprezintă
o identificare co re ctă â persoanei lizice.
în ceea ce priveşte d o m ic iliu l s a u re ş e d in ţa p ă rţilo r p e rs o a n e liz ic e
in d ic a t d e re c la m a n t, este vo rb a d e locul unde părţile locuiesc efectiv,
pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, ia r nu
dom iciliul din actul d e identitate. S e d iu l p ă r ţilo r p e rs o a n e ju r id ic e este
cel care figurează în evidenţele oficiale.
P otrivit art. 167 alin. (1) N CPC, când reclam antul învederează, m oti
vat. că, de şi a fă cu t to t ce i>a sta t în putinţă, nu a reuşit să a fle dom iciliul
pârâtului sau un a lt loc unde a r putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea
încu viinţa citarea acestuia prin publicitate.
P otrivit dispoziţiilor ari. 158 alin. (1) N CPC, reclam antul poate să m en
ţioneze şi un d o m ic iliu s a u s e d iu a le s pentru citarea sau com unicarea
a cte lo r de procedură, cu obligaţia d e a indica şi dom iciliul său real. A le g e
rea d e dom iciliu o poate face doar pentru el, nu şi pentru pârât;
b) num ele, p renum ele ş i câlitatea c e lu i care reprezintă pa rte a în
proces, ia r în ca z u l re p re ze n tă rii p rin avocat, num ele, p re n u m e le acestuia
ş i se d iu l profesional. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Iha s u n t aplicabile
în m o d c o re sp u n ză to r D ovada ca lită ţii d e reprezentant, în form a p re vă zu
tă la art. 151, s e va alătura cererii.
D acă reprezentantul nu m enţionează calitatea în care acţionează, in
stanţa poate aprecia cererea ca fiind form ulată în num e propriu, ce e a ce
va atrage soluţia respingerii ei ca fiind introdusă de o persoană lipsită de
calitate procesuală activă.
în cazul în care ce re re a este form ulată de doi reclam anţi, dintre care
unul acţionează şi în calitate d e reprezentant al celuilalt reclam ant, este
n ecesar să se m enţioneze expres această dublă calitate a prim ului re
clam ant.
D upă cum se observă în m od corect în doctrină^^^, este necesară
anexarea la cererea de chem are în ju d e ca tă a dovezii calităţii de repre
zentant pentru reclam ant, d a r nu şi pentru pârât, deoarece această cerinţă
a r duce la îm p ie d ica re a accesului la justiţie;
c) o b ie ctu l c e re rii ş i valoarea lui, d u p ă pre ţu ire a reclam antului, a tu n ci
c â n d acesta este e va lu a b il in bani, p re cu m ş i m o d u l de ca lcu l p rin care
s-â ajuns la determ inarea a ce ste i valori, cu indicarea în scrisu rilo r c o re s
punzătoare. P entru im obile, se a p lică în m o d co re sp u n ză to r dispoziţiile
art. 104. P entru identificarea im o b ile lo r se v o r arăta localitatea ş i judeţul,
strada ş i num ărul, ia r în lipsă, vecinătăţile, e ta ju l ş i apartam entul, p re cu m
şi, c â n d im o b ilu l este înscris în cartea funciară, n u m ă ru l d e carte funciară
ş i n u m ă ru l c a d a stra l sa u topografic, după caz. L a cererea de chem are
în ju d e c a tă se va anexa extrasul de ca rte funciară, cu arătarea titularului
înscris în cartea funciară, e lib e ra t de b iro u l d e cadastru ş i p u b licita te im o
biliară în raza căruia este situ a t im obilul, ia r în ca z u l în c a re im o b ilu l nu
Idem. p. 34.
este în scris fn cartea funciară, se va anexa un ce rtifica t em is d e aceiaşi

birou, care atestă a c e s t fapt;
d) arătarea m o tiveior de fa p t ş i d e d re p t p e care se întem eiază cererea.
P rin m o tiv e d e fa p t se înţeleg to a te îm prejurările, faptele, circu m sta ri'
ţele care au condus la form ularea cererii de chem are în ju d e ca tă şi pe
care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei. M o tiv e le de
d re p t sunt cele care conferă fo rm ă ju rid ică m otivelor de fapt, explicând,
din punct de vedere al dreptului substanţial şi procesual, obiectul acţiunii.
R eclam antul nu este o bligat să indice textele legale pe care şi-a întem eiat
pretenţia, instanţa fiind în m ăsură să le determ ine din lecturarea obiectului
cererii şi a m o tivelor d e fa p t acesteia, ia r în cazul în care acestea sunt
greşit arătate, instanţa are posibilitatea să stab ilească corecta încadrare
a faptelor, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul
ci vi 1*^1
In plus, indicarea unui tem ei ju rid ic greşit al cererii nu obligă ju d e că
torul, care poate pune în discuţie corecta calificare ju rid ică a cererii de
chem are în judecată;
e) arătarea d o ve zilo r p e care se sprijină fiecare c a p ă t d e cerere. C ând
dovada se face p rin înscrisuri, se v o r aplica, în m o d corespunzător, dis
p o ziţiile art. 750. C â n d re clam antul doreşte să îşi dovedească cererea
s a u vreunui dintre capetele acesteia p rin in terogatoriul pârâtului, va cere
înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă p â râ tu l este o persoană fizică.
In ca zu rile în c a re legea p re ve d e că p â râ tu l va răspunde în scris la in
terogatoriu, acesta va fi a ta ş a t ce re rii d e ch e m a re în ju decată. C ând se
va c e re dovada cu m artori, se v o r arăta num ele, p re n u m e le ş i adresa
m artorilor, disp o ziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a fiin d aplicabile în m o d
corespunzător;
f) sem nătura.
Este vorba de sem nătura p e care reclam antul sau reprezentantul său
o folo se şte în m od curent, fără ca aceasta să cuprindă în mod obligatoriu
num ele şi prenum ele sem natarului. Este necesară sem nătura olografă; în
cazul reclam antului persoană ju rid ică trebuie aplicată, p e lângă ştam pilă,
şi sem nătura reprezentantului său. Este va la b ilă sem nătura electronică,
în condiţiile legii speciale. S em nătura se aplică la sfârşitul cererii pentru a
avea sem nificaţia faptului că este a te stat întregul său conţinut.
Nu este respectată cerinţa legală privitoare la sem nătură în cazul în
care, la sfârşitul cererii, este dactilografiat num ele şi prenum ele reclam an
tului, fără a exista şi sem nătura olografă a sa ori a reprezentantului său.
C ererea sem nată d e o persoană care nu avea calitatea d e reprezen
ta n t poate fi ratificată în term enul acordat pentru com plinirea acestei defici
enţe. prin prezentarea reclam antului în fa ţa instanţei şi sem narea cererii^^L
D M Theotiah, op. cil., p. 460.

^ Id e m , p. 461-462.
în ipoteza unei coparticipări procesuale, cererea trebuie sem nată de

toţi reclam anţii.
249. Din trim iterea fă cu tă de art. 200 N C P C la verificarea cerinţelor
d e la art. 194-197 NCPC, rezultă că activitatea judecătorului d e prim ă
instanţă de verificare a cererii în procedura prelim inară d e filtru trebuie să
aibă în vedere urm ătoarele cerin ţe obligatorii ale cererii d e chem are
în judecată:
1) n um ele şi pren um ele persoanei fizice; denu m irea persoanei
juridice;
Lipsa indicării în cerere a unui prenum e al pârâtului poate să conducă
la o nelegală în d eplinire a procedurii de citare cu acesta sau la obţinerea
unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va im pune cu putere obligatorie fa ţă de
această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi
persoană cu partea care a figurat în proces^";
2 ) dom iciliu sau reşedinţa persoanei fizice; sediul persoanei juridice;
d a că locuieşte în străinătate, dom iciliul ales în R om ânia;
3) C N P -ul persoanei fizice; C U I sau C IF sau num ăr de înm atriculare
în registrul com erţului sau n u m ă r de înscriere în registrul persoanelor ju
ridice; contul bancar; adresa electronică/telefon/fax;
4) num ele şi prenum ele, precum şi calitatea reprezentantului; dacă e
avocat, num ele şi prenum ele acestuia şi sediul profesional; adresa elec
tronică/telefon/fax;
5) dovada calităţii de reprezentant;
6) o biectul cererii şi valoarea lui (calcul şi înscrisuri);
7) m otive de fapt;
8) m otive de drept;
9) dovezi;
10) sem nătura;
11) num ărul d e exem plare ale cererii [stabilit de dispoziţiile art. 195
N C PC prin raportare la art. 149 alin. (1) N CPC, potrivit cărora, când ce
rerea urm ează a fi com unicată, e a se va face în atâtea exem plare câte
s u n t necesare pentru com unicare, în afa ră d e cazurile în care părţile au
un reprezentant com un sau partea figurează în mai m ulte calităţi juridice,
când se va face într-un sin g u r exem plar; în to a te cazurile este necesar şi
un e xem plar pentru instanţă];
12) tim brajul.
C u privire la probe, sunt obligatorii urm ătoarele:
a) pentru în s c ris u rile d e care p artea în ţe le g e a s e fo lo si în proces:
- se v o r depune copii certificate de parte pentru conform itate cu ori*
ginalul;
- se v o r putea depune în copie num ai părţile din înscris referitoare
la proces, urm ând ca instanţa să ordone, d a că v a fi nevoie, înfăţişarea
înscrisului în întregim e;
Idem, p. 456.
-în s c ris u rile redactate într-o lim bă străină se depun în copie certificată,
în so ţite de traducerea legalizată efectuată de un tra d u că to r autorizat sau,
dacă nu există un traducător autorizat pentru lim ba în care sunt redactate
înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de
încredere cunoscătoare ale respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale;
- num ărul de exem plare pentru to a te părţile şi pentru instanţă;
- pentru Interogatoriul pârâtului, reclam antul va cere înfăţişarea în
persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică, sau va ata şa în
scris interogatoriul, d a că pârâtul trebuie să răspundă în scris potrivit legii;
- pentru dovada cu m artori, se v o r ară ta num ele, prenum ele şi adresa
m artorilor.
D intre aceste cerinţe, potrivit art. 196 N CPC, sunt sancţionate cu nuli
tatea: lipsa num elui sau a prenum elui sau, după caz, a denum irii oricăreia
dintre părţi; lipsa obiectului cererii; lipsa m otivelor de fa p t ale acesteia ori
lipsa sem năturii părţii sau a reprezentantului acesteia, precum şl, prin
coroborare cu art. 197 N CPC, netim brarea sau tim brarea insuficientă a
cererii atrage anularea (adică punctele 1, 6, 7 ,1 0 şi 12).
Pe de a ltă parte, art. 2 0 0 N C PC obligă judecătorul să pună în vedere
reclam antului să com pleteze cererea pentru neîndeplinirea oricărei condiţii
de la art. 194-197, sub sancţiunea nulităţii.
250. D iscuţiile ce se nasc ca urm are a acestei prevederi este dacă
între nulitatea care sancţionează lipsurile d e la art. 196 (pentru cauzele
enum erate mai sus) şi nulitatea care sancţionează lipsurile de la art. 200
(pentru restul) există diferenţe de natură juridică.
într*o opinie^^*, se arată că art. 196 N C P C sancţionează cu nulitatea
expresă şi absolută lipsa ele m en telo r esen ţiale ale cererii, depăşind
interesul privat al părţii şi fiind norm e d e interes general, ia r art. 200 NCPC
cu nulitatea relativă şi virtu a lă lipsa ele m en telo r n eesen ţiale a le cererii,
interesul ocrotit fiind d o a r cel al părţilor. De aici. consecinţe cu privire la
cine o poate invoca: în prim ul caz, şi instanţa din oficiu şi necondiţionat
de existenţa unei vătăm ări; în a doua situaţie, d o a r pârâtul şi num ai d o ve
dind o vă tă m are procesuală (de exem plu, sim p la invocare d e către pârât
a lipsei C N P -ului reclam antului din cererea de chem are în ju decată, deşi
este o cerinţă obligatorie a acesteia, nu duce d e p la n o la existenţa unei
vătăm ări).
Se m al reţine că instanţa are obligaţia d e a verifica d in oficiu e x is
ten ţa tu tu ro r m en ţiu n ilo r obligatorii (esenţiale - stabilite prin norm e
im perative şi neesenţiale - stabilite prin norm e dispozitive). Se mai arată
că, „deşi m ăsura anulării se dispune, în noua reglem entare, d e către com -
pletul titular, e a nu îm bracă form a unei excepţii d e nulitate, ci este to t o
m ăsură procesuală luată în etapa prem ergătoare învestirii legale a instan
ţe i (...) anularea cererii nu intervine ca urm are a excepţiei de nulitate, care
nu poate fi invocată decât în contradictoriu cu am bele părţi, d u p ă legarea
Al. Suciu, op. cil-, p. 411.
procesului**. A celaşi au to r subliniază însă că excepţia d e nulitate a cererii

d e chem are în judecată nu este exclusă de prevederile art. 200 N CPC, ea
putând li ridicată în cursul Judecăţii.
într-o altă opinieiî, se tace aceeaşi distincţie între elem entele esenţiale
şi cele neesenţiale ale cererii, dar se ara tă că lipsa elem entelor esenţiale
este sancţionată cu nulitatea absolută, care nu se identifică, totuşi, întru-
totul cu regim ul ju rid ic al a lto r nulităţi absolute, la tă d e breşa creată prin
posibilitatea sem nării cererii. A cest au to r nu mai prevede expres ce se
întâm plă în cazul lipsei elem entelor neesenţiale, arătând d o a r că art. 200
N C PC sancţionează cu „nulitatea" lipsa tu tu ro r cerinţelor d e la art. 194-
197NCPC. ’
Ne raliem distincţiei dintre nulitatea absolută expresă (art. 196 NCPC)
şi nulitatea relativă virtuală, d a r constatăm că această îm părţire nu rezolvă
d ilem a urm ătoarei situaţii: lipsa dom iciliului pârâtului din cererea d e ch e
m are în judecată. N efiind prevăzută expres la art. 196 N CPC. a r fi doar o
nulitate relativă, ce nu a r putea fi invocată de că tre instanţă, dar cererea
a r deveni im posibil d e judecat; apreciem că, în această situaţie, a r putea
fi ca lifica t interesul o cro tit ca fiind unul general, legat de desfăşurarea
procesului civil (care a r fi îm p ie d ica tă în lipsa unui dom iciliu al pârâtului)
şi. prin urm are, calificată nulitatea ca una absolută şi virtuală, condiţionată
d e vătăm are.
251. în tr-o altă opiniei^^, se face distincţie între urm ătoarele două si
tuaţii:
1) S ituaţia în care nu s-a stab ilit prim ul term en d e ju d ecată, în
co nd iţiile art. 201 N CPC, cererea de chem are în ju d e ca tă fiind supusă
procedurii privind ve rifica re a şi regularizarea sa, potrivit a ri. 2 0 0 NCPC.
S -a a preciat că, în cazul în care reclam antul nu-şi îndeplineşte în te r
m enul legal obligaţia de a com plini lipsurile sesizate d e instanţă cu privire
la conţinutul cererii de chem are în ju d e ca tă prevăzut de art. 194 N C PC şi
a d u se acestuia la cunoştinţă, ce re re a va fi anulată, în condiţiile art. 200
NCPC. Se are în vedere soluţia potrivit căreia ari. 2 0 0 alin. (1) NCPC
im pu n e an ularea cererii pentru n esocotirea tu tu ro r c e rin ţe lo r m en
ţio n ate la art. 194-197 N C P C , fără d istin cţii, exceptând în m od expres
d e la aplicarea acestei sancţiuni num ai ipoteza nerespectării obligaţiei
de a desem n a un rep rezen tan t co m u n, ca z în care în term enul de 10
zile de la data la care au prim it com unicarea privitoare la necesitatea de
a-şi d esem na un astfel de reprezentant, com pletul în ve stit cu judecarea
cererii d e chem are în ju d e ca tă nu va proceda la anularea acesteia, ci va
desem na, prin în ch eiere, un cu rato r sp ecial, care va asigura reprezen
ta re a reclam anţilor.
în consecinţă, ce re re a d e chem are în ju d e ca tă poate fi a n u la tă în co n
d iţiile art. 200 N CPC, spre exem plu:
I. Leş, Noul Cod de procedură oivilâ ..., voi. I. p. 328.

•2) D M Theohah. op. cit., p. 462-463.
- în ipoteza In care reclam antul nu a indicat în cuprinsul acesteia

m otivele d e drept, potrivit lit. d) a art. 194 N CPC, ch ia r dacă nulitatea este
condiţionată d e dovada existenţei unei vătăm ări, ce, evident, nu ar putea
fi făcută In cadrul acestei proceduri, întrucât pârâtul nu are cunoştinţă de
proces decât din m om entul com unicării cererii d e chem are în judecată
legal întocm ite, potrivit art. 201 alin. (1) N CPC; lipsa tem eiului juridid'^
poate ju stifica anularea cererit de chem are în ju d e ca tă în etapa de regula
rizare, de vrem e ce. în condiţiile art. 22 alin. (4) N CPC. judecătorul d ă sau
restabileşte calificarea ju rid ică a acte lor şi faptelor deduse judecăţii, „chiar
dacă părţile le-au dat o a ltă denum ire” ; prin urm are, reclam antul trebuie
să fi indicat tem eiul ju rid ic al cererii;
- dacă reclam antul nu ataşează la dosar înscrisurile în fotocopie certifi
cată sau le ataşează într-un num ăr insuficient de exem plare o ri netraduse
din lim ba străină în care sunt redactate, cererea va fi anulată în condiţi
ile art. 2 0 0 N CPC; de vrem e ce art. 195 N C PC trim ite num ai la art. 149
alin. (1) N C PC înseam nă că înainte d e fixarea prim ului term en d e judecată
nu se poate face aplicarea prevederilor ari, 149 alin. (3) şi (4) N CPC; prin
urm are, reclam antului i se va pune în vedere să depună copii suficiente
pentru com unicare, sub sancţiunea anulării cererii în condiţiile ari. 200
alin. (3) NCPCiî;
- dispoziţiile art. 150 alin. (1) N CPC, privind obligaţia părţii d e a certi
fica, pentru conform itate cu originalul, co p iile înscrisurilor anexate cererii,
sunt aplicabile şi cât priveşte înscrisurile cu care se face dovada calităţii de
reprezentant, respectiv chitanţele de achitare a taxe lor judiciare de tim bru,
pentru ca şi acestea să fie com unicate pârâtulu|(^^;
- nedepunerea interogatoriului scris d e că tre reclam ant atrage a p li
carea d isp o ziţiilo r art. 200 alin. (3) N CPC. ia r nu a prevederilor art. 254
alin. (1) NCPC>*^>;
- d e asem enea, deşi lipsa sem năturii cererii s-a r putea acoperi în tot
cursul judecăţii cauzei în prim ă instanţă, după acordarea prim ului term en
de judecată, totuşi, îna inte de fixarea acestui term en, neîndeplinirea o b li
gaţiei de către reclam ant va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200
NCPC;
- elem entele prevăzute d e ari. 194 N C PC trebuie să fie înscrise în
to a te exem plarele la care se referă art. 195 N CPC, iar nu doar în exem pla
rul care răm âne în dosarul instanţei, în caz contrar, se poate face aplicarea
art. 2 0 0 alin. (3) NCPO^^;
2) S ituaţia în care s -a s ta b ilit p rim u l te rm e n d e ju d e c a tă , în c o n d iţi
ile a rt. 201 N CPC, şi anum e ce re re a de chem are în ju d e ca tă pentru care
W. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49* nota sub. 67.
Ibidem.
/W. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 49, nota sub. 69.
Ibidem.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49, nota sub. 68.
nu S‘ â urm at procedura regularizării prevăzută de art. 200 N CPC, deşi

aceasta s-a r fi im pus, precum şi alte cereri cu natură ju rid ică de cerere
d e chem are în judecată (cereri adiţionale, cereri incidentale) form ulate In
cursul procesului, după acordarea acestui term en.
S oluţia este d iferită în funcţie d e elem entele care lipsesc cererii de
chem are in judecată: elem entele esenţiale, prevăzute d e art. 196 alin. (1)
NCPC, şi celelalte elem ente, neesenţiale:
A) C ererea nu cu prin d e n um ele şi pren um ele sau, după caz, de*
n um irea o ricăreia d in tre părţi, o biectul cererii, m o tivele d e fa p t ale
acesteia ori sem n ătu ra părţii sau a rep rezen tan tu lui acesteia. Potrivit
art. 196 alin. (1) N CPC, sancţiunea care intervine în cazul cererii care nu
cuprinde num ele şi prenum ele sau. d u p ă caz, denum irea oricăreia dintre
părţi, obiectul cererii, m otivele de fa p t ale acesteia ori sem nătura părţii
sau a reprezentantului acesteia este nulitatea co nd iţio n ată de existenţa
unei vătăm ări, prezum ată relativ de lege, d at fiin d caracterul expres
al n ulităţii, cel care invocă nulitatea nefiind ţin u t d e o blig aţia de a
face această dovadă. Partea interesată în păstrarea actului de procedură
poate face d o va d a contrară, respectiv faptul că, deşi lipsesc elem ente
esenţiale ale cererii de chem are în judecată, partea care a invocat nulita
te a nu este vătă m ată procesualul
N ulitatea cererii de chem are în ju d e ca tă pentru elem entele indicate
poate fi invocată din oficiu d e către instanţă, de p ro curor, precu m şi
de către p ărţile adverse.
D acă aceste elem ente esenţiale există, d a r sunt indicate greşit, n u
litatea a r putea interveni în condiţiile art. 175 alin. (1) N CPC, condiţionat
d e dovada vătăm ări i^^l
în ce e a ce priveşte nulitatea cererii pentru lipsa sem năturii, noul
C od prevede, în art. 196 alin. (2). o soluţie sim ilară celei anterioare, în
sensul că lipsa sem năturii se poate acoperi în to t cursul judecăţii, dar
num ai în faţa prim ei instanţe (diferenţă fa ţă de dispoziţiile art. 133 CPC).
D acă se invocă lipsa de sem nătură, reclam antul care lipseşte la acel
term en va trebui să sem neze ce re re a cel m ai târziu la prim ul term en ur
m ător, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. în cazul în care reclam antul
este prezent în instanţă, acesta va sem na ch ia r în şedinţa în care a fost
invocată nulitatea.
Din interpretarea p e r a co n tra rio a dispoziţiilor art. 196 alin. (2) N C PC
corespondent art. 133 alin. (2) C PC ], rezultă că lipsa obiectului cererii,
a num elui, prenum elui sau, d u p ă caz, a denum irii reclam antului sau ale
pârâtului, precum şi lipsa m otivele d e fa p t ale cererii (prevedere nouă) nu
pot fi acoperite p e parcursul judecării cauzei.
I'î Idem. p, 41, 42.

fdem, p. 42.
în sens contrar s-a exprim at opinia^’ ^potrivit căreia trim iterea la ari. 200
NCPC, pe care o face art. 196 alin. (1) N CPC, perm ite concluzia că şi pe
parcursul procesului, nu d o a r la depunerea cererii, este posibilă acoperi
rea lipsurilor privitoare la celelalte elem ente esenţiale, iar nu d o a r în privin
ţa sem năturii, in să , în acest caz. reclam antul este o bligat să com pleteze
sau să m odifice cererea d e chem are în judecată în term en de 10 zile de la
data când i s-au com unicat lipsurile. D acă lipsurile s u n t evidenţiate la un
term en d e ju d e ca tă la care reclam antul este prezent, term enul d e 10 zile
va începe să curgă din acest m om ent, nem aifiind obligatorie şi înştiinţarea
în scris, a şa cum prevede art. 2 0 0 alin. (2) NCPC.
C om parând art. 196 alin. (2) N C PC cu art. 133 alin. (2) C P C (care avea
în vedere situaţia în care „pârâtul invocă lipsa de sem nătură”)» se observă
faptul că lipsa sem năturii nu mai reprezintă un aspect ce ar putea fi invocat
doar de către pârât. De altfel, ch ia r şi în d o c trin a ş i p ra c tic a ju d ic ia ră
a n te rio a re n o u lu i C o d s-a a preciat că lipsa sem năturii poate fi Invocată
ş i d e in s ta n ţa d e ju d e c a tă , nu num ai de către pârât^^^, pentru a nu pune
instanţa în im posibilitatea de a constata nulitatea cererii de chem are în
judecată, în ipoteza în care pârâtul nu se prezintă la ju d e ca tă ori, deşi
se prezintă, nu invocă nulitatea, determ inând-o să soluţioneze pe fond
o ce re re d e chem are în judecată căreia îl lipseşte unul dintre elem entele
esenţiale ce ru te d e art. 112 C P C (corespondent art. 194 NCPC).
Şi in ipoteza în care pricina nu a r fi în stare de judecată, solicitându-se,
spre exem plu, d e că tre pârât am ânarea cauzei pentru lipsă d e apărare,
reclam antul va trebui să sem neze cererea de chem are în judecată, sub
sancţiunea declarării nulitătii acesteiai^l
S em narea cererii d e chem are în ju d e ca tă se poate face şi de către
avocatul care depune la dosar îm puternicirea avocaţială o ri de către m an
datarul neavocat, care ataşează procura în original sau în copie legalizată,
în conform itate cu condiţiile prevăzute d e art. 151 N C PC (corespondent
art. 8 3 CPC).
în acest caz în care ce re re a este form ulată prin reprezentant, dovada
calităţii sale fiind anexată (a dosar, s-a exprim at şi opinia potrivit că re ia se
im pune citarea a tâ t a reclam antului, cât şi a reprezentantului său pentru a
proceda (a sem narea cererii, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia,
în condiţiile art. 196 alin. (2) N C P O ^l
B) C e re re a n u re s p e c tă c e le la lte c e rin ţe . Pentru a se declara nuli
ta te a cererii d e chem are în ju d e ca tă în cazul nerespectării ce lo rla lte ce*
rinţe, neesenţiale ale sale [cele care nu sunt prevăzute la art. 196 alin. (1)
ibidem.
® M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale ..., p. 286; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul
p- 440.
D M Theohah, op. cil., p. 465.
Ibidem.
NCPC], este necesară d o v a d a e x is te n ţe i u n e i v ă tă m ă ri, aceasta nefiind

prezum ată d e lege.
interpretarea p e r a contraria a art. 196 alin. (1) N C PC conduce la
concluzia că num ai lipsa e le m entelor esenţiale atrage n u iita te a a b s o iu -
tă . E lem entele neesenţiale sunt reglem entate prin norm e care ocrotesc
interesul pârâtului, astfel în câ t iipsa acestora sau neregularităţi privitoare
la elem entele neesenţiale pot să fie invocate în condiţiile art. 178 aiin. (3)
N C PC privind n u lita te a relativă^^l
Spre deosebire d e obiectul cererii, care este un elem ent esenţial, va
lo a re a a c e s tu ia este un elem ent neesenţial al cererii d e chem are în ju d e
cată, d e vre m e ce nu apare în scris în art. 196 alin. (1) NCPCi^l
Astfel:
- nearătarea d o ve zilo r pe care se sprijină fiecare capăt d e ce re re a tra
ge sancţiunea decăderii părţii din dreptul d e a m ai propune probe, potrivit
art- 2 5 4 alin. (1) N CPC, cu excepţiile prevăzute de lege;
- dacă prin cererea d e chem are în ju d e ca tă se solicită încuviinţarea
probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei
testim oniale, fără să lie specificaţi m artorii, se va considera că proba res*
pectivă nu a fo st propusă în condiţiile legii, fiind incidenţă sancţiunea d e
căderii, sim ila r ipotezei In care probele nu a r fi fo st deloc indicate;
- d e asem enea, în ipoteza în care reclam antul a so licita t prin cererea
d e chem are în judecată num ai încu viinţarea probei cu înscrisuri, pe care
le-a ataşat cererii, în condiţiile legii, iar în cursul judecăţii pretinde com ple
ta re a probatoriului cu proba testim onială, acesta va fi d ecăzut din dreptul
d e a propune ultim a probă, cu excepţia cazului în care s u n t incidente
situaţiile prevăzute de art. 2 5 4 alin. (2)
- in cursul judecării cauzei, d u p ă acordarea prim ului term en, dacă
reclam antul mai depune un set de înscrisuri la dosar, însă în copie necer
tifica tă sau în tr-u n n u m ă r insuficient d e exem plare ori netraduse din lim ba
străină în care sunt redactate, instanţa îi va pune în vedere obligaţia res
pectării dispoziţiilor legale, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei,
potrivit art. 242 alin. (1) NCPC.
S -a rem arcat aspectul că n u lita te a p e n tru n e in d ic a re a m o tiv e lo r
d e d re p t nu este una expresă, m otiv pentru care este necesară dovada
existenţei unei vătăm ări pentru anularea cererii în cursul procesului d e
curgând din această lipsă^^l
A preciem însă că, în cazul în care reclam antul n u in d ic ă te m e iu l
d e d re p t al pretenţiei sale, nu poate fi aplicată sancţiunea nulităţii cererii
d e chem are în judecată. Prin D ecizia nr. 870 din 2 4 iunie 2010^^^, C urtea
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 45.

Idem. nota sub. 61.
1^^ O.W. Theohâri, op. cit., p. 462.
l^î Idem. p, 464.
1®^ M. Of. nr. 524 din 28 Iulie 2010.
C onstitutională
1 a retinut
9 că nu este necesară indicarea exactă a textelor
de lege (tem eiului de drept) pe care se întem eiază cererea d e chem are în
judecată, întrucât încadrarea în d re p t a fa p te lo r este şi trebuie să răm ână
o pera judecătorului, ci este su licie n t să se indice principiile d e d re p t pe
care se fundam entează pretenţiile reclam antului. De altfel, în cazul în care
există îndoieli cu privire la tem eiul ju rid ic al acţiunii, instanţa poate d a ca
lificarea ju rid ică corespunzătoare, d u p ă ce, în prealabil, a pus în discuţia
contradictorie a părţilor noua cauză.
252. O a ltă m odificare inten/enită este aceea că, în noua procedură,
după în cep erea procesului şi citarea părţilor, nu se m ai poate acorda
un term en reclam an tu lu i pentru a co m p lin i lip su rile cererii, fa ţă de
reglem entarea vechiului ari. 132 CPC.
253. L eg at d e procedura verificării şi regularizării cererii d e c h e
m are în judecată, vom face câteva precizări, având în vedere num eroase
le problem e şi opiniile exprim ate în doctrina recentă cu privire la acestea:
- pentru fixarea prim ului term en de judecată, com pletul care ar urm a
să judece ce re re a verifică d a că aceasta are cuprinsul im pus d e art. 194
N CPC, dacă a lo s t fă cu tă în num ărul d e exem plare necesar pentru co
m unicare, d a că are ataşate copii d e pe în scrisurile de care reclam antul
înţelege să se fo losească în proces, respectiv dacă are ataşat interogato
riul la care pârâtul va răspunde în scris şl d a că este tim brată. Se verifică,
aşadar, a tâ t elem entele intrinseci, cât şi elem entele extrinseci ale cererii
de chem are în judecată^'^;
- având în vedere că, fa ţă de dispoziţiile art. 4 3 alin. (1) NCPC, gre
fierul de şedinţă verifică, înainte d e prim ul term en d e ju decată, d a că ju
decătorul se află în vreunul dintre cazurile d e Incom patibilitate prevăzute
la art. 41 NCPC, rezultă că n eleg alitatea co m p u n erii co m p letu lui ar
putea fi invocată ch ia r în perioada de regularizare a cererii de chem are
în judecată, oricare parte având dreptul să recuze judecătorul şi pentru
m otive dintre cele prevăzute la art. 4 2 NCPO^';
- potrivit art. 197 N CPC, în cazul în care cererea este supusă tim brării,
dovada achitării taxe lor datorate se ataşează cererii. N etim brarea sau
tim brarea insuficientă atrage anularea cererii d e chem are în judecată, în
condiţiile legii. în cazul solicitării judecătorului de în d eplinire a obligaţi*
ei tim brării cererii d e chem are în judecată, dacă reclam antul form ulează
cerere de aju to r public ju d iciar, cererea d e a ju to r public ju d icia r va fi
soluţionată în etapa d e regularizare şi apoi va fi continuată procedura
în scrisă în art. 200 N CPC; în acelaşi m od se va proceda atunci când
fo rm a d e ajutor public ju d icia r solicitată este ce a prevăzută la art. 6 lit. a)
M. Tăbărcăi, D rept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 49, n ota sub. 66.
® ibidem.
din O .U .G . nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d icia r în m aterie civilă,

ap ro b a tă prin Legea nr. 193/2008^^^;
- instanţa sesizată va proceda la anularea cererii de chem are în ju
decată în cazul în care reclam antul nu acoperă lipsurile cererii sale, ch ia r
d a că este vorba despre o instanţa n ecom petentă m aterial sau terito
rial, în tru câ t în procedura regularizării cererii instanţa nu>şi poate analiza
competenţa'^^;
- ce re re a d e chem are în ju d e ca tă trebuie să fie com pletată sau m o
dificată în cel m u lt 10 zile (calculate pe zile libere) d e la data când re
clam antul a prim it înştiinţarea transm isă d e instanţă; cu privire la durata
term enului, s -a a preciat că, pentru ca reclam antul să nu fie prejudiciat,
indiferent de obiectul m odificării sau com pletării cererii, judecătorul nu ar
putea să reducă term enul d e 10 zile^^^;
-te r m e n u l acordat pentru m odificarea sau com pletarea cererii intro
ductive d e instanţă este un term en adm inistrativ, şi nu un term en d e ju d e
cată, pentru că aceasta a r presupune citarea pârâtului cu copia cererii în
form a prezentată de că tre reclam ant, ca z în care com unicarea lipsurilor
cererii d e chem are în judecată se face prin tr-o adresă, şi nu prin citaţie^^^;
-în c u n o ş tin ţa re a părţii nu trebuie să fie una generică, de genul „există
obligaţia com pletării sau m odificării cererii de chem are în ju d e ca tă con
form art. 194-196 N C PC ori obligaţia plăţii taxei de tim bru conform art. 197
N C PC şi O .U .G . nr. 80/2013”, ci instanţa va trebu i să arate, în concret,
care su nt lipsurile cererii, care sunt m odificările ce trebuie efectuate,
care este cuantum ul concret al taxei judiciare d e tim bru datorate şi unde
se achită aceasta^^^;
- î n ipoteza !n care cererea nu cuprinde mai m ulte cerinţe. însă instan*
ţa se află în im po sibilitatea co m u nicării lip surilor la acelaşi m om ent,
pe considerentul că un elem ent depinde de cunoaşterea altui elem ent
lipsă, s-a apreciat că instanţa poate reveni pentru a doua oară la recla
m ant, cerându-i să com pleteze cererea. De exem plu, în cazul neindicării
valorii obiectului cererii, instanţa este în im posibilitate d e a stabili taxa
ju d icia ră d e tim bru datorată, situaţie în care se va solicita reclam antului să
indice va lo a re a obiectului cererii sale, urm ând ca, după indicarea acestei
valori, dacă se constată că cererea nu este tim brată sau este Insuficientă
tim brată, să se revină cu adresă că tre reclam ant în cuprinsul căreia se
va preciza cuantum ul co n cre t al taxei datorate, solicitându-se depunerea
dovezii de plată în term enul prevăzut la alin. (2) al art. 2 0 0 NCPCi^>;
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49, nota sub. 72.
Ibidem; G.C. Frentiu. D .-L Bătdean, Noul Cod ..., p, 408.
M Tâbărcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 50.
Ibidem.
G .a Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 407.
fdem, p. 408.
- sancţiunea nulităţii intervine şi dacă obligaţiile sunt îndeplinite num ai

parţial o ri num ai ou privire la unele dintre elem entele a că ro r m odificare
sau com pletare se impune^^*;
- procedura privitoare la regularizarea cererii este incidenţă şi în cazul
p rocedurilor speciale, o ri de câte ori nu există vreo reglem entare specială
care să prevadă d a r nu şi c e re rilo r incidentalei^';
- în legătură cu posibilitatea re n u n ţă rii re c la m a n tu lu i la ju d e c a ta
c e re rii sale în această fază, având în vedere că întreaga procedură pre
văzută de art. 2 0 0 şi art. 201 N C PC până la stabilirea prim ului term en
de ju d e ca tă se desfăşoară în cam era de consiliu, ia r citarea părţilor se
dispune num ai pentru prim ul term en d e ju d e ca tă stabilit, s -a apreciat că
sentinţa prin care instanţa va lua act de renunţarea la judecată sau la drep
tul dedus Judecăţii se pronunţă fără citarea părţilor şi în cam era de consiliu.
Dacă renunţarea intervine în fa z a regularizării cererii, anterior com unicării
cererii d e chem are în ju d e ca tă că tre pârât, sentinţa se va com unica doar
reclam antului, deoarece pârâtul nu cunoaşte încă fap tul că îm potriva sa
au fo st form ulate pretenţii. D im potrivă, dacă renunţarea intervine ulterior
com unicării acţiunii către pârât, sentinţa se va com unica şi pârâtului'^);
- în tr-o altă opinie, verificările privitoare la ce re re a de chem are în ju
decată se fa c în cam era de consiliu, în schim b, pronunţarea încheierii de
anulare are loc în condiţiile art. 402 NCPC;
- din interpretarea p e r a co n tra ria a art. 2 0 0 alin. (6) N CPC, care
prevede citarea reclam antului pentru soluţionarea cererii de reexam inare
a încheierii d e anulare, rezultă că, pentru darea încheierii de anulare a
cererii d e chem are în judecată, reclam antul nu trebuie să fie citat;
- term enul de 15 zile prevăzut de lege pentru form ularea cererii de
reexam inare se aplică tu tu ro r cererilor de chem are în judecată, indiferent
de obiectul lor, fără a se a ve a în vedere eventualul caracter urgent al unei
anum ite proceduri^^l
Prezentăm în continuare soluţii din practica instanţelor judecătoreşti
pronunţate în etapa regularizării cererii d e chem are în judecată, care au
fo st redate într-un articol recent^®*:
- o m otivare a anulării unei cereri pentru neindicarea probelor, în co n
textul în care nu se cunoştea fap tul dacă trebuiau sau nu adm inistrate
probe: „P e d e a ltă parte, deşi s-a solicitat reclam antului în m od expres,
acesta nu a indicat probele d e care înţelege să se folosească în dovedirea
acţiunii. Este adevărat că acesta are posibilitatea d e a nu solicita nicio
M. Tâbârcă, Drepl procesual civil. Voi. I I 2013, p. 54,

® G.C. Frenp'u, O .-L Băldean, Noul Cod p. 408.
^ D.N. Theohari, op. cit., p. 485.
G.C. Frenţiu, D.-L. Bătdean, Noul Cod ..., p. 408-409,
Idem, p. 408.
M. Ursufa, Scurte considerâţII cu privire la elementele obligatorii ale cererii de
chemare în judecată în NCPC, www.juridice.ro.
probă. In s ă probele trebuie cerute prin cererea d e chem are în judecată

su b sancţiunea decăderii” (Jud. O radea, înch eierea nr. 97/2013);
- o m otivare a anulării cererii introductive din cauza faptului că re d a -
m ântui nu s-a conform at ce lo r dispuse d e instanţă în procedura d e regu
larizare. în concret, acestuia i s-a solicitat indicarea unui tem ei d e drept
cu m enţiunea că tem eiul d e d re p t invocat (O .G . nr. 5/2001) e s le eronat,
actul norm ativ fiind abrogat, solicitându-i-se totodată să depună dovada
com unicării som aţiei prevăzute la a ri. 1014 alin. (1) N C PC (încheierea
nr. 2894/2013 a Jud. Satu M are). S -a a preciat d e autorul citat că soluţia
este vă d it nelegală. în prim ul rând, sub aspectul tem eiului de drept, in
sta n ţa tre b u ia să califice cererea ca fiind o ordonanţă d e plată întem eiată
pe dispoziţiile noului C od d e procedură civilă. în al doilea rând, dovada
expedierii som aţiei nu putea fi solicitată în procedura d e regularizare, în-
tru câ t este vorba de o procedură prealabilă. S ancţiunea lipsei acesteia
este nulitatea relativă, iar invocarea acestei nulităţi poate fi făcută, conform
d isp o ziţiilo r clare ale art. 193 N CPC, num ai d e către p â râ t prin întâm pina
re, m om entul depunerii întâm pinării fiind ulterior celui al regularizării cererii
d e chem are în judecată;
- există num eroase soluţii ale instanţelor prin care s-a dispus anula
rea cererii d e chem are In ju d e ca tă strict pentru lipsuri ale cererii privind
dovada calităţii d e reprezentant. Spre exem plu: „P etentului i s-a com unicat
fap tul că trebuie să depună la d o sa r îm p u te rn icire a avocaţială din partea
adm inistratorului ju d icia r şi încheierea prin care a fo st num it adm inistrato
rul judiciar, în term en de 10 zile d e la prim irea com unicării, sub sancţiunea
anulării plângerii contravenţionale. Până la data pronunţării acestei în ch e
ieri petentul nu a depus la dosar actele solicitate" (Jud. O radea, încheierea
nr. 233/2013); „La dosar a fo st depusă, în term enul de 10 zile prevăzut de
art. 2 0 0 alin. (2) N CPC, o îm puternicire avocaţială fără n u m ă r (la rubrica
num ăr figurând data em iterii îm puternicirii - 1 m artie 2013, dată reiterată
la rubrica sem nătura client/reprezentant), în scris care nu conţine nicio
referire la vreun contract d e asistenţă ju rid ică înch eiat de «reclam anţii
din anexă» şi nici sem năturile acestora. De asem enea, curtea obsen/ă
că anexa cu num ele şi datele de identificare ale reclam anţilor nu conţine
sem năturile acestora, cu care să se probeze că. într-adevăr, au îm puterni-
cit-o pe avocata sem natară a cererii d e chem are în ju d e ca tă să introducă
această cerere în num ele lor” (C.A. C luj. încheierea nr. 208/2013);
- „ tre c â n d peste faptul că partea contestatoare nu a indicat m otivele de
d re p t ale acţiunii sale. ia r cele d e fa p t au fo st expuse succint. îm piedicând
astfel instanţa să realizeze o calificare exactă a obiectului acţiunii, nu pot
fi ignorate, din această perspectivă, lipsurile care se referă la depunerea
la dosarul cauzei în copie certificată pentru conform itate cu originalul a
titlului executoriu în baza căruia se fa c e executarea silită, precum şi a so
m aţiei
t sau oricărui alt act d e executare întocm it în cursul executării silite.
Indicarea a ce sto r elem ente face posibilă stabilirea în concret a obiectului
acţiunii în sensul determ inării executării silite atacate, exprim area fo rm u
lată de contestatoare prin acţiune atunci când a intitulat-o contestaţie la

executare fiind una generică, încă lcându-se în acest fel şi obligaţia a ce s
te ia d e a indica obiectul acţiunii sale. conform ari. 194 lit. c) N CPC. De
asem enea, neîndeplinirea acestei obligaţii de că tre contestatoare atrage
im posibilitatea instanţei d e a-şi îndeplini propria obligaţie prevăzută de
ari. 7 1 6 alin. (2) N CPC, în conform itate cu care instanţa sesizată va solici
ta de în d a tă organului d e executare copii certificate d e acesta după actele
dosarului d e executare contestat” (Jud. A leşd, înch eierea nr. 237/2013);
- există încheieri d e anulare a cererii de chem are în ju d e ca tă pentru
lipsa contului bancar şi lipsa num ărului d e în m atriculare al reclam antului
în R egistrul C om erţului {Jud. O radea, înch eierea nr. 130/2013);
- au fo st anulate plângeri contravenţionale pentru lipsa num elui, pre
num elui sau denum irii pârâtului. C N P sau. după caz. CUI ori codul de
înregistrare fiscală, nr. de înm atriculare în registrul com erţului sau de în
scriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar (Jud. Satu-M are,
înch eierea nr. 3971/2013); denum irea intim atului şi sediul acestuia (Jud.
S atu-M are, înch eierea n r 3611/2013); datele de contact şi denum irea şi
sediul instituţiei cu care înţelege să se judece (Jud. S atu-M are, încheierea
nr. 3207/2013). S oluţiile au fo st apreciate ca fiind excesiv de form aliste
şi inechitabile, deoarece datele necesare pentru citarea pârâtului se re
găseau în procesul-verbal contestat care era a ta şa t cererii introductive,
în condiţiile în care în nicio încheiere citată nu se face referire la lipsa
procesului-verbal contestat;
- s-au anulat cereri pentru: nedepunerea în original a procesului-verbal
de contravenţie contestat, a tâ t tim p cât O .G . nr. 2/2001 im pune ataşarea
unei copii a procesului-verbal la plângerea contravenţională; nedepunerea
unei copii legalizate a adunării generale a asociaţiei de proprietari, o copie
conform ă cu originalul al acestui proces-verbal fiind considerată insuficien
tă; lipsa sem năturii clientului pe îm puternicirea avocaţială, deşi o asem e
nea cerinţă nu mai este prevăzută în Legea nr. 51/1995; lipsa unei sentinţe
pronunţate într-un alt litigiu; neindicarea tezei probatorii pentru efectuarea
unei expertize; lipsa deciziei de calcul a taxei de poluare ori a dovezii de
înm atriculare anterioare a autoturism ului într-un sta t m em bru UE, deşi
acestea sunt aspecte ce ţin d e încu viinţarea şi adm inistrarea probelor ce
trebuie puse în discuţie în etapa cercetării judecătoreşti; indicarea locului
de m uncă al reclam antului, cerinţă neprevăzută d e ari. 194 N CPC; lipsa
m enţiunii dacă există sau nu copii rezultaţi din căsătorie, nedepunerea
calcului penalităţilor de întârziere etc.
2 5 4 .2 ) N u lita te a în tâ m p in ă rii. In reglem entarea anterioară, lipsa ele
m entelor prevăzute d e art. 115 C P C cu privire la conţinutul întâm pinării
poate fl invocată de reclam ant şi aplicată dacă acesta face dovada că a
suferit o vătăm are, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea
actului, fiind vorba despre o n u lita te v irtu a lă [ari. 105 alin. (2) CPC].
în reglem entarea noului C od, se m enţine aceeaşi soluţie. A stfel, spre

deosebire de cazul cererii d e chem are în judecată, care nu este com uni-
cată pârâtului câtă vrem e nu înd eplineşte cerinţele art. 194-197 N CPC, în
privinţa întâm pinării judecătorul nu trebuie să procedeze conform art. 200
alin. (2) N CPC. Prin urm are, întâm pinarea depusă în term en va fi com u
nicată reclam antului in fo rm a depusă de că tre pârât, ia r lipsa unor e le
m ente ale acesteia poate atrage sancţiunea nulitătii în condiţiile art. 175
alin. (1) NCPC-
255. 3 ) N u lita te a c e re rii re c o n v e n ţio n a le . C onform prevederilor
ari- 209 alin. (3) N CPC. identice cu cele ale art. 119 alin. (2) CPC, c e re
rea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru
ce re re a d e chem are în judecată.
în legătură cu nulitatea acestei cereri în noua reglem entare, într*o
opinie^’ i, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte sfera d e aplicare a art. 200
N CPC, procedura regularizării cererii d e chem are în ju d e ca tă se aplică
num ai cererilor introductive d e instanţă, ia r nu şi c e re rilo r incidentale.
A ri- 209 alin. (5) teza a ll-a N C PC face trim itere exclusiv la art. 201 NCPC.
ia r nu şi la art. 2 0 0 N CPC, art. 201 reglem entând procedura d e com u
nicare a acte lor procedurale şi d e fixare a prim ului term en de judecată.
S intagm a „constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute d e lege pentru ce
rerea de chem are în ju d e ca tă ”, m enţionată în partea d e început a alin. (1)
al art. 201 N CPC, priveşte cererea de chem are în judecată introductivă,
scopul trim iterii art. 2 0 9 alin. (5) teza a ll-a N C PC la art. 201 constituindu-l
com unicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din fap tul că
prim a te z ă a alin. (5) al art. 2 0 9 vizează o atare com unicare.
S -a exprim at şi opinia contrară^^^ potrivit căreia cererea reconvenţio
nală trebuie să cuprindă elem entele prevăzute în ari. 194 N C P C pentru
ce re re a d e chem are în judecată, în condiţiile în care aceasta este o a d e
vă ra tă .,acţiune’’. Totodată, ce re re a va putea fi anulată, în tem eiul art. 196
NCPC, pentru lipsa num elui şi prenum elui sau, după caz, a denum irii
oricăreia dintre părţi, a obiectului şi a m otivelor d e fa p t ori a sem nătu
rii pârâtului sau a reprezentantului acestuia. De asem enea, atunci când
este cazul, ce re re a reconvenţională trebuie să fie tim brată în aceleaşi
condiţii în care a r fi fo st tim brată dacă pretenţia era dedusă judecăţii pe
cale principală. S -a m otivat aplicabilitatea d isp o ziţiilo r art. 200 N C PC în
sensul că ari. 2 0 9 alin. (3) N C PC nu precizează că ce re re a reconvenţio
nală va cuprinde elem entele cererii d e chem are în ju decată, ci ara tă că
trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chem are
în judecată. R ezultă aceasta şi din dispoziţiile art. 2 0 9 alin. (5) teza a ll*a
NCPC, potrivit că ro ra dispoziţiile a ri. 201 se aplică în m od corespunzător.
Or. a p licarea „în m od corespunzător” a art. 201 N C PC înseam nă că şi ce
rerea reconvenţională va fi com unicată reclam antului num ai în m om entul

M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 101.
în care se constată că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, ce e a ce

presupune verificarea şi regularizarea cererii reconvenţionale în term enii
stabiliţi prin art. 2 0 0 NCPC.
Prin urm are, dacă ce re re a reconvenţională nu respectă cerinţele
art. 194-197 N CPC. pârâtului i se v o r com unica în scris lipsurile, cu m en
ţiu n e a că, în term en d e cel m ult 10 zile de la prim irea com unicării, trebuie
să facă com pletările sau m odificările dispuse, sub sancţiunea anulării ce
rerii. Dacă obligaţiile arătate nu sunt îndeplinite, prin încheiere dată în
cam era d e consiliu se dispune anularea cererii.
A chiesăm la această a d o u a opinie, distincţia făcută de ultim a autoare
m enţionată în tre elem entele cererii d e chem are în ju d e ca tă şi condiţiile
pentru cererea de chem are în ju d e ca tă fiind convingătoare; la fel sunt şi
argum entele legate de neproducerea unei vătăm ări procesuale în dauna
reclam antului, ca urm are a faptului că anularea cererii reconvenţionale
pentru necom plinlrea lipsurilo r are drept consecinţă necom unicarea ei
pentru a se fo rm u la întâm pinare, ia r d a că se com plinesc lipsurile, atunci
reclam antul va a ve a la dispoziţie o cerere com pletă pentru a-şi putea face
apărări la fe l de com plete.
2 5 6 .4 ) N u lita te a c e re rii d e a p e l. în ceea ce priveşte c e re re a d e apel,
textul art. 470 N C PC (corespondent art. 2 8 7 C P C ) indică e le m e n te le pe
ca re tre b u ie să le c u p rin d ă ş i în s c r is u r ile c a re tre b u ie a n e x a te a c e s te i
c e re ri:
1 ) num ele şi prenum eie, codul num eric personal, dom iciliul sau re
şedinţa părţilor ori. pentru persoanele ju rid ice , denum irea şi sediul lor,
precum şi, d u p ă caz, codul unic d e înregistrare sau codul d e identificare
fiscală, num ărul d e înm atriculare în registrul com erţului ori d e înscriere în
registrul p e rsoanelor ju rid ice şi contul bancar. D acă apelantul locuieşte în
străinătate, va arăta şi dom iciliul ales în R om ânia, unde urm ează să i se
fa c ă toate com unicările privind procesul;
2 ) in d ic a re a h o tă râ rii a ta ca te ;
3) m otivele d e fa p t şi d e d re p t pe care se întem eiază apelul;
4 ) probele invocate în susţin e re a apelului; dacă apelantul propune în
apel dovada cu m artori sau înscrisuri, dovezi pe care nu le-a arătat la p ri
m a instanţă, se v o r aplica in m od corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e)
NCPC; p e r a contrario, dacă apelantul a arătat sau a depus aceste dovezi
în fa ţa prim ei instanţe, nu va mai fi obligat să le indice prin cererea de apel;
5) s e m n ă tu ra ;
6) d o v a d a a c h ită rii ta x e lo r d e tim b ru . P otrivit art. 2 3 din O .U.G .
nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului îm potriva hotărârilor ju
decătoreşti se taxe ază cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau
a cţiunea neevaluabilă in bani, soluţionată de prim a instanţă, d a r nu mai
puţin de 2 0 lei; b) ta x a datorată la sum a contestată, în cazul cererilor şi
acţiunilor evaluabile în bani, d a r nu mai puţin de 2 0 lei; apelul incident şi
apelul provocat se taxe ază potrivit regulilor prevăzute mai sus.
De asem enea, art. 25 din O .U .G . nr. 80/2013 prevede că se taxează

cu 2 0 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului
îm potriva urm ătoarelor hotărâri judecătoreşti: a) încheierea prin care s-a
d ispus vânzarea b u n u rilo r în acţiunea de partaj; b) înch eierea de suspen-
dare a judecării cauzei; c) hotărârile d e anulare a cererii ca netim brată,
nesem nată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant. Se taxe ază cu 50 lei
cererile pentru exercitarea apelului sau, d u p ă caz, recursului îm potriva
urm ătoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins ce
rerea ca prem atură, inadm isibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru
judecat: b) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretins;
c) hotărârea prin care s-a luat act d e renunţarea la judecată; d) hotărârea
prin care se încuviinţează învoiala părţilor. C ererea pentru exercitarea căii
d e atac care vizează num ai considerentele hotărârii se tim brează. în toate
situaţiile, cu 100 lei.
C erinţele de la pct. 2 şl 5 [alin. (1) lit. b) şi e) al art. 470] şi ce a de la
pct. 6 [alin. (2) al art. 470] sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ia r cele
d e la pct. 3 şi 4 [alin. (1) lit. c) şi d) al art. 470], sub sancţiunea decăderii
potrivit art. 4 7 0 alin. (3) teza I NCPC].
Astfel, cerinţele indicării în cu prinsul cererii de apel a hotărârii ata*
cate, a sem nării cererii d e apel şl a tim brării căii d e atac sunt prevăzute
su b san cţiu n ea nulităţii; lipsa dovezii achitării taxei de tim bru poate fi
com plinită până la prim ul term en de ju d e ca tă la care partea a fo st legal
citată în apel, ia r lipsa sem năturii în condiţiile art. 196 alin. (2) N C PC
art. 4 7 0 alin. (3) teza a II-a].
în tim p ce nulitatea pentru netim brare este o nulitate absolută [art. 174
alin. (2) N CPC], necondiţionată (art. 176 pct. 6 N C P C ), nulitatea p e n
tru nesem nare este absolută şl condiţionată [art. 175 alin. (2) raportat la
art. 176 N C P C ], vătăm area fiind prezum ată în am bele situaţii, întrucât
sunt nulităţi exprese.
Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesem nare poate fi invocată
şi din oficiu, fiind vorba despre o nulitate absolută, concluzie ce decurge
şi din obsen/area com parativă a ce lo r două reglem entări: codul anterior se
referă la invocarea lipsei de sem nătură de către pârât [în art. 133 alin. (2)],
în tim p ce noul cod - în dispoziţiile art. 196 alin. (2) - stabileşte condiţiile
îndreptării aceleiaşi neregularităţi „dacă se invocă lipsa de sem nătură”.
Pentru n ein d icarea hotărârii ap elate, legea prevede o nulitate a b so
lută, condiţionată şi expresă, ce e a ce în condiţiile art. 175 alin. (2) N C PC
are sem nificaţia prezum ării vătăm ării, partea interesată putând în s ă să
facă dovada contrară^^l
în doctrina anterioară noului C od, într-o opinie, s-a apreciat că. în cazul
în care ce re re a de apel nu cuprinde n um ele apelantului, aceasta se va
C. Negrilă, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe

anula» deoarece nu se poate determ ina cine este a p e la n tu lu i în tr-o altă

opinie^2)^ s -a reţinut că această sancţiune intervine num ai atunci când, pe
lângă lipsa num elui apelantului, cererea d e apel nu cuprinde vreun ele
m ent care să ajute la identificarea fără dubii a acestuia. Dacă din cuprinsul
apelului d eclarat rezultă date care să perm ită identificarea apelantului,
sancţiunea nulităţii nu va opera. De asem enea, lipsa indicării dom iciliului
sau sediului părţilor nu atrage nulitatea cererii, întrucât asem enea elem en
te se regăsesc în dosarul d e fond.
S pre deosebire de reglem entarea anterioară^^^ nedepunerea cererii
d e apel şi, când este cazu l, a m otivelor de apel la instanţa a cărei
h o tărâre s e atacă atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 471 alin. (1)
NCPC. Este vorba de o nulitate necondiţionată d e existenţa unei vătăm ări
(art. 176 pot. 6 NCPC).
în ce e a ce priveşte p ro cedu ra d e reg u larizare a cererii de apel,
potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2 013 privind unele m ăsuri pentru degreva
rea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în a p li
care a Legii nr. 134/2010 privind C odul de procedură civilă. C apitolul II,
S ecţiunea a 2*a, intitulată „M ăsuri tranzitorii pentru punerea in a p licare a
Legii nr. 134/2010 privind C odul d e procedură civilă” , „D is p o z iţiile Legii
nr. 134/2010 p riv in d C odul d e pro ce d u ră civilă, republicată, p rivitoare la
pre g ă tire a d o sarului d e a p e l sau, după caz, de recurs de că tre instanţa a
c ă re i hotărâre se ata că se aplică fn p ro ce se le pornite fnce pând cu data de
1 ianuarie 2016. în p ro ce se le p o rn ite înce pând cu data in tră rii fn vigoare a
p re z e n te i le g i ş i p â n ă la data d e 31 decem brie 2 0 1 5 se aplică dispoziţiile
art. X lV -X V ir.
A stfel, ari. X V stabileşte urm ătoarele: „(1 ) P reşedintele in sta n ţe i de
a p e l sa u persoana desem nată d e acesfa, îndată ce p rim e şte dosarul, va
lua, p rin rezoluţie, m ă su ri în vederea re partizării a le a to rii la u n co m p le t de
ju decată. (2) în ca z u l în c a re cererea d e a p e l n u îndeplineşte condiţiile
p re vă zu te de lege, co m p le tu l că ru ia i s-a repartizat d o sa ru l va sta b ili lip
surile ce re rii d e a p e l ş i îi va com unica, în scris, a p e la n tu lu i că a re obligaţia
d e a com pleta s a u m odifica cererea. C om pletarea sa u m odificarea cererii
se va face în term en d e c e l m u lt 10 zile d e la data com unicării. (3) După
p rim irea d o sarului sau, c â n d este cazul, după regularizarea c e re rii de
a p e l p o triv it alin. (2), com pletul va d ispune com unicarea c e re rii d e apel,
p re cu m ş i a m o tive lo r de a p e l intim atului, îm preună cu copiile certificate
d e p e înscrisurile alăturate ş i care n u a u fo s t înfăţişate la p rim a instanţă,
p u n ându-i-se fn vedere obligaţia d e a depune la d o s a r întâm pinare fn
term en de c e l m u lt 15 zile d e la data com unicării. (4) întâm pinarea depusă
Tâbârcâ, Drept p ro ce su a l..., voi. II, 2005, p. 39.

PI G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 772.
în condiţiile în care prevederile art. 288 alin. (2) teza finală CPC au fost declarate
neconstituţionale în partea care prevede „sub sancţiunea nulitătii”, iar motivele de apel,
care se depun ulterior promovării apelului» până la prima zi de înfăţişare, se pot depune
direct la instanţa de apel.
se com unică a p e la n tu lu i d e îndată, p u n â n d u -h se fn vedere obligaţia d e a

de p u n e fa d o s a r ră sp u n su l la întâm pinare în term en d e c e l m u lt 10 zile de
la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă d e răspunsul 1a întâm pinare
din d o sa ru l cauzei. (5) D acă s -a u fo rm u la t a tâ t apel, c â t ş i ce re ri p o trivit
ari. 442-444 din Legea nr. 134/2010 p riv in d C o d u l d e pro ce d u ră civilă,
republicată, dispoziţiile alin. (3) ş i (4) se aplică fn m o d corespunzător.
(6) in term en d e 3 zile d e la data d e p u n e rii ră sp u n su lu i la întâm pinare,
ju d e c ă to ru l fixează p rin rezoluţie p rim u l term en d e ju decată, care va fi de
c e l m u lt 6 0 d e z ile d e la data rezoluţiei, d isp u n â n d citarea părţilor. (7) fn
c a z u l în c a re in tim a tu l n u a depus întâm pinare în te rm e n u l p re v ă z u t la
alin. (3) sau, după caz, a p e la n tu l n u a co m u n ica t răspuns la întâm pinare
în term enul p re v ă z u t la alin. (4), la data expirării term enului corespunzător,
ju d e c ă to ru l fixează p rin rezoluţie p rim u l term en d e ju decată, care va fi de
c e l m u lt 6 0 d e zile d e la data rezoluţiei, d isp u n â n d citarea părţilor. (8) D is
p o z iţiile art. 201 alin. (5) ş i (6) din Legea nr. 134/2010 p riv in d C odul de
pro ce d u ră civilă, republicată, se a p lică în m o d corespunzător. (9) D isp o
z iţiile art. 4 7 5 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 p riv in d C o d u l d e procedură
civilă, republicată, răm ân a p lica b il^'.
P roblem a care s-a ridicat în practica judiciară a to st a ce e a dacă, în
ipoteza necom plinirii lipsurilo r com unicate apelantului conform acestui
articol, instanţa d e apel poate anula cererea d e apel sim ila r procedurii re
glem entate de ari- 200 N CPC. O pinia noastră este că. atâta vrem e cât. la
art. XV din Legea nr. 2/2013, legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea nulităţii
şi procedura de aplicare a acesteia, a şa cum a procedat în m od explicit la
art. 200 pentru cererea introductivă d e instanţă, acesta nu a avut în vedere
şi anularea cererii de apel în procedura aşa-zisă d e ..regularizare” , ci doar
tragerea unui sem nal de alarm ă părţilor prin sem nalarea lipsurilor, urm ând
ca acestea să tie invocate de că tre părţi, respectiv d e către instanţa de
apel din oficiu. în raport d e regulile ce guvernează distincţia între nulităţile
absolute şi nulităţile relative.
257. 5) N ulitatea cererii de recurs. în ceea ce priveşte cererea de
recurs, art. 4 8 6 N C P C (corespondent art. 302^ CPC) cuprinde m enţiunile
obligatorii şi în scrisu rile care treb u ie an exate acestei cereri, prevăzute
sub sancţiunea
• nulitătii:
>
1) n um ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţii în favoarea
căreia s e exercită recursul, n um ele, p ren u m ele şi d o m iciliu l profe*
sional al avo catu lu i care fo rm u lează cererea ori, pentru p ersoanele
juridice, denum irea şi sediul lor, precum şi num ele şi pren um ele co n
silierului ju rid ic care în to cm eş te cererea. A ceste d isp o ziţii s e aplică
şi în cazul în care recurentul locu ieşte în străinătate;
N outatea constă în aceea că. în afa ră d e datele d e identificare ale
recurentului, cererea trebuie să conţină şi pe cele ale avocatului sau, re
spectiv, consilierului ju rid ic care întocm eşte cererea, în condiţiile în care.
în recurs, părţile vor fi asistate sau reprezentate de avocat, ia r în cazul per
soanelor juridice, de co n silie r juridic. în acest sens, potrivit art. 8 3 alin. (3)
şi art. 84 alin. (2) N CPC, la redactarea cererii şi a m o tivelor d e recurs,
precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice /p e r
soanele ju rid ice v o r fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea
nulităţii, num ai de că tre un avocat/num ai de că tre un avocat sau consilier
juridic, în condiţiile legii; pentru persoanele fizice fac excepţie cazurile
prevăzute la art. 13 alin. (2) N CPC: partea sau m andatarul acesteia, soţ
ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
Pentru persoanele ju rid ice s>a renunţat la indicarea altor elem ente de
identificare altele decât denum irea şi sediul.
Se mai observă că, în noua reglem entare, nu se mai prevede obligâ-
tivitate a indicării d e că tre recurentul care îşi are dom iciliul în străinătate
a unui dom iciliu în R om ânia; obligaţia alegerii p â n ă la prim ul term en de
ju d e ca tă a fo st m enţinută în art. 156 N CPC, în C apitolul al ll-le a al T itlului
IV rezervat citării şi com unicării a cte lo r de procedură, capitol cu aplicabi
litate generală în toate fazele procesuale. D acă nu se respectă această
prevedere, nu este aplicabilă o sancţiune, ci partea va fi citată prin scri
soare recom andată la dom iciliul din străinătate, conform tezei finale a
art. 156 N C PC ^'l
2 ) num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa ori, după caz. d e n u
m irea şi sediul intim atului;
3) in d icarea hotărârii care se atacă;
4) m otivele de nelegalitâte pe care se întem eiază recursul şi dezvol
tarea lor sau, după caz, m enţiunea că m otivele vor 11 d epu se prlntr-un
m em oriu separat;
5) sem n ătu ra părţii sau a m an d ataru lui părţii in cazul prevăzut
la art. 13 alin. (2) N CPC, a avo catu lu i sau , după caz, a consilierului
juridic;
6) d ovad a achitării taxei de tim b ru , conform legii. Potrivit art. 2 4 din
O.U.G . nr. 80/2013, recursul îm potriva hotărârilor judecătoreşti se taxează
cu 100 lei dacă se invocă unul sau m ai m ulte dintre m otivele prevăzute
la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 N CPC; în cazul în care se invocă încălcarea
sau a p licarea greşită a norm elor de d re p t m aterial, pentru cereri şi acţiuni
evaluabile în bani, recursul se taxe ază cu 50% din taxa datorată la sum a
contestată, d a r nu mai puţin d e 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile
neevaluabile în bani, cererea d e recurs se taxează cu 100 lei; recursul
incident şi recursul provocat se taxe ază după regulile prevăzute m ai sus.
C onform a ri. 2 5 din O .U .G . nr. 80/2013, se taxe ază cu 2 0 lei cererile
pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului îm potriva urm ătoa
relor hotărâri judecătoreşti: a) înch eierea prin care s-a d ispus vânzarea
bunurilor în acţiunea de partaj; b) înch eierea d e suspendare a judecării
cauzei; c) hotărârile d e anulare a cererii ca netim brată, nesem nată sau
o. Spineanu-Matei, în G. Soro/(coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu

pe articole, voi. I. Ed. Hamangiu, Bucureşti. 2013, p. 931.
pentru lipsa câlltălii de reprezentant. Se taxează cu 5 0 lei cererile pentru

exercitarea apelului sau, d u p ă caz, a recursului îm potriva urm ătoarelor
hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins ce re re a ca pre
m atură, inadm isibilă, prescrisă sau pentru autoritate d e lucru judecat;
b) hotărârea prin care s-a luat act d e renunţarea la dreptul pretins; c) h o
tărârea prin care s -a luat act de renunţarea la judecată; d) hotărârea prin
care se încuviinţează învo iala părţilor. C ererea pentru exercitarea căii de
atac care vize a ză num ai considerentele hotărârii se timbrează» în toate
situaţiile, cu 100 lei.
7) îm p u ternicirea avo caţiala sau, după caz, deleg aţia consilierului
ju rid ic (dispoziţie nouă ţa ţă de reglem entarea anterioară).
M enţiunile prevăzute la pct. 1 şi pct. 3-5 [alin. (1) lit. a) şi c)-e) al
art. 4 8 6 N CPC], precum şi cerinţele m enţionate la pct. 6 şi 7 [alin. (2)
al art. 4 8 6 N C P C ] sunt prevăzute sub san cţiu n ea nulităţii. D ispoziţiile
ari- 82 alin. (1), art. 8 3 alin. (3) şi ale ari. 87 aiin. (2) N C PC răm ân a p lica
bile [art. 4 8 6 alin. (3) NCPC].
în ceea ce priveşte lipsa m enţiunilor referitoare la datele de identificare
ale recurentului şi la hotărârea care se atacă, s*a a preciat în doctrină că
este vorba despre o nulitate co nd iţio n ată, expresă, ca z în care vă tă m a
rea produsă prin lipsa a ce sto r m enţiuni se prezum ă până la proba contra-
ră, conform art. 175 alin. (2) N CPC. încă lca re a dispoziţiilor referitoare la
reprezentarea procesuală atrage, conform art. 176 pct. 2 N CPC, nulitatea
necon d iţio r n ată de existenta 3 unei vătăm ări,' ceea ce înseam nă că nu este
perm isă dovada lipsei vătămării'^'.
în cazul d e la art. 4 8 6 alin. (1) lit. a) N CPC, spre deosebire d e regle
m entarea anterloară*^^, nulitatea este prevăzută num ai pentru lipsa date-
lo r d e id en tificare ale recurentului sau rep rezen tan tu lui acestu ia, nu
şi pentru lipsa aceloraşi date privitoare la intim at, care sunt m enţionate la
lit. b) d e la acelaşi articol.
C ând ce re re a este fă cu tă d e parte, cu încă lca re a dispoziţiilor refe
ritoare la form ularea acesteia prin avocat, operează sancţiunea nulităţii
necondiţionate
A •
de existenta
’
vreunei vătăm ări.
in literatura d e specialitate anterioară noului Cod^^^ s-a a preciat că
om isiunea recurentului d e a m enţiona num ărul hotărârii a ta cate şi data
pronunţării acesteia nu poate determ ina anularea cererii de recurs, atât
tim p cât a fost indicat num ărul dosarului în care s-a dat această hotărâre
şi instanţa em itentă, elem ente suficiente pentru identificarea hotărârii re-
curate, obiect al recursului.
•‘ î fbidem,
în legătură cu elementele prevăzute Id lit. a) de la art. 302' CPC, care priveau
datele tutunar părţilor, prin Decizia nr. 176/2005 (M. Of. nr. 356 din 27 aprilie 2005),
Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea sancţionării cu nulitatea abso
lută a omisiunii recurentului de a menţiona în cererea de recurs datele de identificare
ale acestora.
G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, C o d u l..., p. 848.
In ce e a ce priveşte prevederea referitoare la m o tivele de recurs,

având în vedere dispoziţiile art. 4 8 7 alin. (1) NCPO'^, atunci când nu există
un term en distinct de m otivare a recursului fa ţă de cel de declarare, co n
form legii, cererea de recurs v a trebu i s ă cu prin d ă şi m otivele, sub
san cţiunea nulităţii cererii, prevăzută d e art. 486 alin. (3) N CPC. Cu
to a te acestea, s-a apreciat că m otivele depuse separat d e ce re re sau o
eventuală com pletare a acestora, făcute înăuntrul term enului de recurs -
atunci când acesta coincide cu cel de m otivare v o r fi luate în considera
re d e către instanţe, ia r recursurile nu v o r fi declarate nule. Un argum ent în
acest sens îl va constitui ari. 489 NCPC, care prevede că recursul este nul
dacă nu a fo s t m otivat în term enul legal. O m otivare a recursului în te rm e
nul legal va înlătura neregularitatea produsă prin neincluderea m otivelor în
cerere, conform art. 4 8 6 coroborat cu art. 487 N CPC, câtă vrem e instanţa
sesizată cu ju d e ca ta recursului va prim i d e opotrivă cererea de recurs şl
m otivarea acestuia, ia r am bele v o r fi fost depuse in term enul \e g a P l
C onform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) N CPC, sancţiunea nulităţii re
cursului intervine şi în cazul în care m o tivele in vo cate nu s e în cad rează
în cazurile de casare prevăzute d e art. 4 8 8 N CPC. S pre deosebire însă
de reglem entarea anterioară, noul te xt nu mai conţine prevederea co n
form că re ia indicarea greşită a m otivelor de casare nu atra g e nulitatea
recursului dacă dezvoltarea lo r fa c e posibilă înca drarea într-unul dintre
m otivele d e recurs. S -a apreciat^^^ că elim inarea acestei prevederi, m enită
probabil să a d u că un plus d e rigoare în exercitarea recursului, nu va avea
nicio co nsecinţă în practica instanţelor. Din dispoziţiile alin. (2) al art. 489
rezultă că instanţele au obligaţia d e a ve rifica dacă m otivele invocate de
recurent se înca drează în cazurile d e casare prevăzute de art. 488, şi nu
neapărat în acele cazuri d e casare, dintre cele prevăzute în art. 488, care
au fo st indicate în cerere. N um ai în ipoteza în care m otivele invocate nu
se înca drează în niciunul dintre cazurile d e casare prevăzute d e art. 488
se va putea aplica sancţiunea nulităţii recursului.
P otrivit art. 4 8 9 alin, (3) N C PC [corespondent art. 3 0 6 alin, (2) CPC],
dacă legea nu dispune altfel, m otivele d e o rd in e p ub lică pot fi invocate
din oficiu de către instanţa d e recurs, ch ia r d u p ă îm plinirea term enului de
m otivare a recursului, fie în procedura d e filtrare, fie în şedinţă publică.
R ezultă că sancţiunea nulităţii recursului pentru nem otivarea în term en nu
poate opera atunci când se invocă m otive de ordine publică, adică m otive
Potrivit art, 4S7 aNn. (1), recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în
afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5). aplicabile şi în recurs.
Potrivit art. 470 alin. (5). în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului ourge
de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un
termen de aceeaşi durată, oare ourge» însă» de la data comunicării hotărârii.
^ O, Spineanu'Matei, op, cit., p. 933,
^ Idem, p. 943.
prin care se invocă încălcarea unor norm e im perative, a că ro r nerespec-

tare atra g e nulitatea absolută^^l
In legătură cu s a n c ţiu n e a n u lită ţii p e n tru lip s a s e m n ă tu rii p ă rţii, a
m a n d a ta ru lu i p ă rţii, a a v o c a tu lu i s a u , d u p ă caz, a c o n s ilie r u lu i ju r i
d ic , s-a reţinut că aceasta poate fi acoperită în condiţiile art. 196 alin. (2)
NCPC. A vând în vedere prevederile ari. 4 9 4 NCPC, potrivit că ro ra dispo
ziţiile d e procedură privind ju d e ca ta în prim ă instanţă şi în apel se aplică şi
în instanţa d e recurs, în m ăsura în care nu sunt potrivnice ce lo r cuprinse
în secţiunea care reglem entează recursul, şi fap tul că, pentru acoperirea
lipsei sem năturii în cazul cererii d e apel. textul art. 4 7 0 alin. (3) NCPC
trim ite în m od expres la dispoziţiile art. 196 alin. (2) N CPC, s-a apreciat,
pentru identitate de raţiune, în sensul posibilităţii acoperirii acestei nuli-
tătii2).
C u privire la această problem ă, înalta C urte d e C asaţie şi Justiţie.
S ecţiile Unite, a Interpretat dispoziţiile anterioare ale art. 302^ alin. (1) lit. d)
raportat la art. 316 C P C , statuând în sensul că cererea de recurs trebuie
să cuprindă sem nătura părţii, în s ă nerespectarea acestei cerinţe poate fi
îm plinită în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C P C [corespondent
a ri. 196 alin. (2) N C P C ]. aplicabile prin extindere. A şa fiind, şi în calea de
atac a recursului lipsa sem năturii de pe ce re re a d e recurs poate fi în d e p li
nită în to t cuprinsul judecăţii căii de atac, în afa ră d e cazul invocării lipsei
sem năturii reclam antului, când cererea d e recurs trebuie sem nată cel mai
târziu la prim a zi d e înfăţişare urm ătoare, ia r dacă este prezent în instanţă,
în ch ia r şedinţa în care se invocă nulitatea. C urtea a con sid e ra t că lipsa
sem năturii din cererea d e recurs nu atrage nulitatea acestui act, în sensul
d e a nu putea fi acoperită, pentru că un atare procedeu, pe lângă faptul că
nu are su p o rt în dispoziţiile legale ce reglem entează calea d e atac, a r fi şi
d e natură a îm piedica înfăptu irea justiţiei, prin încălcarea dreptului părţilor
la un proces echitabil^^l
în tr-o altă opinie^î, s-a reţinut că, d e regulă, com pletarea cererii sau
a m o tivelor d e recurs, după caz, trebuie făcută în interiorul term enului de
recurs. Prin excepţie, atunci când preşedintele instanţei a cărei hotărâre
se atacă ori persoana desem nată de acesta apreciază că intervalul răm as
până la expirarea term enului d e recurs nu este suficient pentru com pleta
rea cererii, poate acorda un term en scurt, de m axim 5 zile de la expirarea
term enului de recurs, în care poate fi efectuată com pletarea cererii ori a
m otivelor de recurs, după caz. A re loc astfel o prelungire a term enului
d e recurs sau al celui de depunere a m otivelor d e recurs. In cazul în
care com pletarea nu se realizează în term enul legal ori se realizează cu
/. Leş. Sancţiunile procedurale în pn:^cesul civil român. Ed. Ştiinţifică şi Enciclope

dică, Bucureşti, 1988.
0 . Sp/neanu’ Mate/, op. cit., p. 933.
1.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. XXXIX/2007, M. Of. nr. 833 din 5 decembrie 2007.
G.C, Frenţ/u, D .-L Bâfdean, Noul Cod .... p. 749,
depăşirea acestuia, preşedintele Instanţei sau persoana desem nată va

p roceda la com unicarea acesteia, ch ia r neregulată fiind, punândun-se în
vedere intim atului să depună întâm pinare In term en de 3 0 de zile d e la
com unicare. La acest prim term en d e judecată, în cazul în care părţile sunt
legal citate, instanţa de recurs va putea aplica sancţiunea nulităţii cererii
de recurs, dacă aceasta nu este sem nată.
în ce e a ce priveşte lipsa îm p u tern icirii avo caţiale sau, d u p ă caz, a
d elegaţiei co nsilieru lu i ju rid ic, care trebuie ataşate cererii d e recurs şi
care fa c d o va d a calităţii de reprezentant, art. 4 8 6 alin. (3) face trim itere
expresă la a ri. 82 alin. (1), a ri. 83 alin. (3) şi art. 8 7 alin. (2) N CPC, care
răm ân aplicabile.
A rt. 82 alin. (1) prevede obligaţia instanţei care constată lipsa dovezii
calităţii d e reprezentant de a d a un term en scu rt pentru acoperirea
acesteia. în ca z d e neacoperire a lipsei, intervine anularea cererii. S-a
apreciat^^^ că. în procedura de filtru aplicabilă recursurilor de com petenţa
înaltei C urţi, verificarea dovezii calităţii d e reprezentant va fi făcută în co n
diţiile ari, 4 9 3 alin. (3) N CPC, ia r raportul, odată com unicat, va deschide
posibilitatea părţii să rem edieze lipsa. A rt. 4 9 3 alin. (5) consacră aceeaşi
soluţie în cazul nedepunerii dovezii calităţii d e reprezentant, şi anum e
anularea cererii de recurs.
P otrivit art. 8 3 alin. (3) N CPC, în recurs este obligatorie reprezentarea
părţilor persoane fizice num ai d e către un avocat, a tâ t în ceea ce priveşte
redactarea cererii şi a m o tivelor de recurs, cât şi în ceea ce priveşte exer
citarea şi susţinerea recursului, şi aceasta sub sancţiunea nulităţii.
A rt. 8 7 alin. <2) N C PC prevede, pentru etapa introducerii căii de atac,
ce presupune redactarea cererii m otivate şi înregistrarea la instanţă, că
avocatul care a reprezentat sau asista t partea la judecata procesului -
respectiv la faza procesuală anterioară - poate să introducă, ch ia r fără
m andat, orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate, desigur, dintre
cele prevăzute d e lege. R ezultă că avocatul nu trebuie să mai ataşeze
la cererea de recurs o nouă îm puternicire avocaţială, cl este de ajuns să
arate că exercită recursul în condiţiile art. 87 alin. (2) şi că îm puternicirea
se a flă în dosarul în care s-a d a t hotărârea recurată. Pentru susţinerea
recursului este nevoie însă d e o nouă îm puternicire, potrivit art. 8 9 alin. (2)
te z a finală NCPC.
S pre deosebire d e reglem entarea anterioară^î, nedepunerea cererii
de recurs şi, când este cazul, a m otivelor de casare la instanţa a cărei
h o tărâre s e atacă atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 4 9 0 alin. (1)
o. Spineanu-Matei, op. cit., p. 934.

Nedepunerea cererii de recurs la instanţa a cărei hotărâre se atacă nu mai
poate atrage nulitatea, în condiţiile în care prevederile art. 302 ORC au fost declarate
neconstituţionale în parlea care prevede „sub sancţiunea nulităţii ’ prin Decizia nr. 737
din 24 iunie 2008 (M. Of. nr. 562 din 25 iulie 2008). ’
NCPC. Este vorba de o nulitate necondiţionată d e existenta unei vătăm ări

(art J 7 6 pct. 6 NCPC).
în ceea ce priveşte p ro c e d u ra d e re g u la riz a re a c e re rii d e re c u rs ,
p otrivii art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degreva
rea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în a p li
care a Legii nr. 134/2010 privind C odul d e procedură civilă, C apitolul II,
S ecţiunea a 2-a, intitulată „M ăsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind C odul d e procedură civilă” , „D is p o z iţiile Legii
nr. 134/2010 p riv in d C o d u l d e pro ce d u ră civilă, republicată, p rivito a re la
pre g ă tire a d o sarului d e a p e l sau, d u p ă caz, d e recurs d e că tre ir)stanţa a
c ă re i hotărâre se atacă se aplică in procesele p o rn ite înce pând cu data de
1 ianuarie 2016. în p ro ce se le p o rn ite înce pând cu data in tră rii în vigoare a
p re z e n te i le g i ş i p â n ă la data d e 31 d e cem brie 2 0 1 5 se aplică dispoziţiile
a rt.X IV -X V ir.
A stfel, a ri. XVII stabileşte urm ătoarele: „(1 ) R e cu rsu l şi, dacă este
cazul, m otivele d e casare se depun la instanţă a că re i hotărâre se atacă,
în condiţiile p re vă zu te la art. 6 3 alin. (3) ş i art. 84 din Legea nr. 134/2010
p riv in d C odul d e pro ce d u ră civilă, republicată. (2) C â n d recursul este de
com petenţa în a lte i C u rţi de C asaţie ş i Justiţie, p re şe d in te le in s ta n ţe i sau
p re şe d in te le d e se cţie ori, după caz, persoana desem nată d e aceştia, p ri
m in d dosarul de la instanţa a c ă re i hotărâre se atacă, va lua, p rin rezoluţie,
m ă su ri p e n tru sta b ilire a aleatorie a u n u i co m p le t fo rm a t din 3 judecători,
c a re va p re g ă ti d o sa ru l de re cu rs ş i va decide asupra a d m isib ilită ţii în
p rin cip iu a recursului. D ispoziţiile art. 4 7 5 alin. (3) din Legea nr. 134/2010
p riv in d C odul d e pro ce d u ră civilă, republicată, s u n t aplicabile. (3) D isp 0‘
z iţiile art. X IV alin. (2)-(4) ş i a le ari. X V alin. (2)-(5) se aplică în m o d co
respunzător. T erm enul p re v ă z u t la art. X V alin. (3) s e dublează în cazul
re c u rs u lu i întâm pinarea trebuie redactată ş i sem nată d e a vo ca tu l sau
co n silie ru l ju rid ic a l intim atului, ia r ră sp u n su l la întâm pinare de avocatul
sa u co n silie ru l ju rid ic a l recurentului. (4) P revederile art. X V I se aplică în
m o d corespunzător."
P roblem a care s-a ridicat în practica judiciară a fo st a ce e a dacă, în
ipoteza necom plinirii lipsurilo r com unicate recurentului conform acestui
articol, instanţa d e recurs poate anula cererea de recurs sim ilar procedurii
reglem entate de art. 200 N CPC. O pinia noastră este că, a tâ ta vrem e cât.
la art. XVII din Legea nr. 2/2013> legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea
nulităţii şi procedura d e a p licare a acesteia, aşa cum a procedat în mod
explicit la art. 200 pentru cererea introductivă d e instanţă, acesta nu a avut
în vedere şi anularea cererii de recurs în procedura aşa-zisă de „regula-
rizare” , ci d o a r tragerea unui sem nal d e alarm ă părţilor prin sem nalarea
lipsurilor, urm ând ca acestea să fie Invocate d e către părţi, respectiv de
că tre instanţa d e recurs din oficiu, în raport de regulile ce guvernează
distincţia dintre nulităţile absolute şi nulităţile relative.
Mai aducem un argum ent suplim entar, legat d e art. 4 9 4 N CPC, care
stabileşte că: „D isp o ziţiile d e pro ce d u ră p riv in d ju d e c a ta în p rim ă instanţă
ş i în a p e l s e aplică ş i în instanţa d e recurs, în m ăsura în care n u sunt

p o trivn ice c e io r cuprinse în p re ze n ta secţiune".
D ispoziţiile Secţiunii I a C apitolului III referitoare la recurs se com
p letează cu dispoziţiile speciale din art. XVII din Legea nr. 2/2013, astfel
că, pentru procedura d e regularizare a cererii de recurs, vom a p lica prin
sim ilaritate procedura d e regularizare de la apel, în m ăsura în care nu
există dispoziţii contrare în cuprinsul art. XVII (cum sunt cele legate de
term enul de depunere a întâm pinării, care se dublează), iar nu procedura
de regularizare a cererii d e chem are în judecată.
2 5 8 .6 ) N u lita te a în c h e ie rii d e ş e d in ţă . P otrivit dispoziţiilor art. 232 şi
art. 233 N CPC, pe baza notelor de şedinţă, iar d a că este cazul şi a înre
gistrărilor efectuate, grefierul redactează înch eierea d e şedinţă în cel mult
3 zile d e la d a ta şedinţei d e judecată. Pentru fiecare şedinţă a instanţei se
întocm eşte o încheiere care va cuprinde m enţiunile prevăzute de a ri. 233
alin. (1) lit. a)-m ) şl alin. (2) N CPC, ia r în cazul în care hotărârea se pro
nunţă în z iu a în care au avut loc dezbaterile, nu se întocm eşte încheierea
de şedinţă, m enţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea
introductivă a hotărârii.
în practica anterioară noului C od s-a reţinut că neîntocm irea încheierii
de şedinţă constituie o nulitate procedurală, deoarece s-a cauzat părţilor
o vătăm are ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; în lipsa
ei nu se pot cunoaşte concluziile părţilor, ia r instanţa d e recurs nu-şi poate
exercita controlul ju d ic ia r asupra acelei hotărâri^^^, neputându-se verifica
legala com punere a instanţei, prezenţa părţilor, ordinea dezbaterilor şi
respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, conţinutul co n clu ziilo r şi
al cererilor form ulate, precum şi a a lto r îm prejurări esenţiale referitoare la
m odul în care au decurs dezbaterile>^L în c h e ie re a d e ş e d in ţă d in z iu a
ju d e c ă ţii u n u i p ro c e s , în care se ara tă num ai că procedura este com
pletă, fără a se indica m odul cum au urm at dezbaterile, este n u lă ş i d u c e
la c a s a re a hotărârii'^).
L ip s a în c h e ie rii d e d e z b a te ri atrage n u lita te a h o tă râ rii, deoarece
inexistenţa ei face im posibilă exercitarea controlului ju d icia r vizând com
punerea com pletului d e judecată, prezenţa părţilor, concluziile form ulate,
conţinutul apărărilor în fa p t şi in drept^^l N orm a juridică depăşeşte interesul
personal al părţilor şi determ ină, alături de a lte norm e, ordinea firească
a judecăţii, potrivit fa ze lo r şi eta pelor pe care le parcurge procesul civil.
Trib- Bucureşti, $. a II l-a civ.. dec. nr. 66/1990, în C.P.J. 1990, p. 131, apud
G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 291.
® Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1496/1986, în C.D. 1986, p. 188, apud G. Boroi,
O. Spineanu’ Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 290.
Trib. Reg. Bucureşti, OOl. III civ., dec. nr. 1490/1955, în L.P. nr.4/1955, p. 422,
apud O. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 291.
C.S.J., s. civ., dec. nr. 2322/1993; dec. nr. 1375/1996, în B.J. bază de date, apud
G.C. Frenţiu. D .-L Bâidean, Noul Cod .... p. 452.
astfel în câ t are caracter im perativ. în consecinţă, neîntocm irea încheierii

de dezbateri p o ate fi in vo cată d e instanţă în orice stare a prlciniî^^l
In actu ala reglem entare, se m enţine soluţia nulităţii hotărârii pentru
lipsa încheierii d e dezbateri, pentru aceleaşi raţiuni pentru care această
co nsecinţă era atrasă şi sub im periul vechii reglem entări.
în ce e a ce priveşte lipsa unei alte încheieri d e şedinţă decât cea de
dezbateri, pe am bele coduri se m enţine soluţia în sensul că nulitatea h o
tărârii se va pronunţa num ai dacă hotărârea respectivă nu poate avea o
existentă de sine stătătoare în raport cu încheierea, în condiţiile art. 179
alin. (3 )N C P C P l
în doctrină^^^ s*au reţinut urm ătoarele cazuri în care lipsa an um ito r
m enţiuni nu atrage san cţiunea nulităţii hotărârii, atunci când e le m e n
te le existente dau posibilitatea exercitării controlului judiciar:
- lipsa num elui com pletului de judecată, dacă încheierea este sem nată
d e judecătorii care Intră în com pletul de judecată, ia r părţile nu contestă
com punerea;
- lipsa m enţiunii num elui procurorului, în cazul în care înch eierea co n
ţin e concluziile acestuia;
- lipsa denum irii instanţei şi a num ărului dosarului, d a că încheierea
cuprinde num ele părţilor, obiectul cauzei, com pletul de judecată, astfel
în câ t instanţa şt dosarul pot fi identificate cu uşurinţă;
- lipsa datei şedinţei de judecată. în ipoteza în care dovada datei poate
fi fă cu tă cu elem ente extrinseci (verificarea condicii de şedinţă, a m enţiu
nilor din program ul inform atic de evidenţă a dosarelor);
- lipsa m enţiunilo r privitoare la num ele părţilor, al reprezentanţilor
acestora, la obiectul, probele adm inistrate, cât tim p aceste elem ente re
zu ltă din actele dosarului;
- lipsa m enţiunii privind calea de atac, term enul în care încheierea
poate fi atacată separat, în tru câ t acestea sunt elem ente prevăzute de
lege (C odul d e procedură civilă sau a lte legi speciale incidente în cauză),
a c t norm ativ care se prezum ă a fi cu n o scu t din m om entul publicării sale
în M onitorul O ficial.
Pentru a interveni nulitatea în cazul lipsei unora dintre aceste elem en
te. partea trebuie să dovedească vătăm area suferită ori instanţa de control
ju d ic ia r să nu poate e xercita controlul ju d ic ia r din acest motiv.
Lipsa unora dintre aceste elem ente poate fi com plinită din oficiu sau
la cerere în procedura îndreptării hotărârii, în condiţiile art. 4 4 2 NCPC.
Este incidenţă sancţiunea nulităţii, fără posibilitatea acoperirii. în cazul
în care lipseşte soluţia ad op tată sau sem n ătu ra m em b rilo r com ple-
tu lu i de ju d ecată, în tru câ t nu se poate cunoaşte ce anum e s-a hotărât în
•^'Trib. Bucureşti, s. a lll-a d v ., dec. nr. 110/1994, în C.P.J. 1993-1997, p. 381, apud
G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 291.
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 225.
G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 452-453.
acea şedinţă, respectiv dacă hotărârea reprezintă sau nu voinţa (unanim ă

sau m ajoritară) a ju d e că to rilo r m em bri ai com pletului de judecată.
2 5 9 .7 ) N ulitatea hotărârii ju d ecăto reşti. C onţinutul hotărârii judecă-
toreşti este reglem entat, în prezent, în art. 4 2 5 N CPC, dispoziţiile având
caracter im perativ.
în practica ju d icia ră anterioară noului C od s*a decis că hotărârea ju-
decătorească nu va fi lovită d e nulitate, ci se va recurge la procedura re
glem entată actualm ente d e art. 4 4 2 N CPC, d a că în practicau a acesteia:
- s-a m enţionat din greşeală num ele altui ju d e că to r decât cel care a
pronunţat-o şi a sem nat mlnuta^^J;
- lipseşte prenum ele ju d e că to rilo r care au se m n a t hotărârea;
- aceleaşi reguli fiind aplicabile cu privire la num ele şi prenum ele asis
te n ţilo r judiciari, ale m agistraţilor*asistenţi, ale gretierilor ori ale procuro*
rilor, atunci când aceştia participă în proces, în raport cu m odalitatea de
constituire a com pletului prevăzută de lege^^l
Legat de co nsid eren tele hotărârii ju d ecăto reşti, aceasta trebuie
să cuprindă atât îm prejurările d e fapt, cât şi m otivele d e drept care au
fo rm a t convingerea instanţei; aceasta nu înseam nă că instanţa va trebui
să răspundă tu tu ro r a rgum entelor invocate d e părţi pentru susţinerea pre
te n ţiilo r şi apărărilor pe care le-au form ulat, ci va putea să grupeze aceste
argum ente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun^^l
N erespectarea obligaţiei instanţei de ju d e ca tă d e a arăta, în cadrul ho
tărârii, m o tivele d e fap t şi de d rep t care iâu form at convingerea, precum
şi m o tivele pentru care au fo st în lătu rate cererile p ărţilo r duce la nuli
tatea hotărârii, num ai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătăm are
ce nu poate fi înlăturată decât prin a n u la re a acelui actf‘*l
Instanţa trebuie să arate în concret, în raport d e probele dosarului,
situaţia de fa p t pe care o reţine în cauză şi va dem onstra aplicarea regulii
de d re p t incidente, referirea generică la probele adm inistrate nefiind su fi
cientă pentru a satisface standardele normei, a căror încălcare va conduce
la desfiinţarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a
m otivări i^^l
N em otivarea opiniei separate ca, d e altfel (pentru identitate de raţiu
ne), şi a celei concurente a r putea atrage nulitatea num ai d a că se face
Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1061/1966. în I.G. Mihuţă. Al. Lesviodax, Reper
toriu I. p. 812.
^ C. Neghiă, op. olt., p. 795 şi practica acolo oitată.
^ C.S.J., s. cont. adm., dec. nr. 2922/2000 şi nr. 2079/2000, în B.J. 2000, p. 952-
953 Şi p. 955; Trib. Suprem, col, Civ., dec. nr. 806/1957, în Repertoriu I, nr. 421, p. 815,
a p u d I. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 547.
C-S.J-, s. de cont. adm,, dec. nr. 2079/2000, în B.J, bază de date.
C .S J., S- cont. adm., dec. nr. 53/2000, în B,J. bază de date, sp u d G. Boroi,
O. SpineanU'Matei, C o d u l e d , a 3-a, p. 437.
d o va d a unei vătăm ări ce nu a r putea fi altfel înlăturată, potrivit art. 175

D ispozitivul hotărârii ju d ecăto reşti reproduce m inuta redactată, In
condiţiile art. 401 N CPC, cu o cazia pronunţării hotărârii. C onform art. 105
alin. (1) din R egulam entul de ordine interioară al insta n ţe lo r judecătoreşti,
rezultatul deliberării se consem nează într>o m inută care va fi scrisă pe
ce re re a d e chem are în ju decată, pe cererea de apel sau de recurs ori
pe ultim a încheiere. N eîn to cm irea m inutei atrag e nulitatea hoiărâr\V ^\
în doctrina şi practica anterioare noului C od s-au exprim at opinii în
sensul că hotărârea judecătorea scă trebuie să aibă acelaşi dispozitiv
cu m inuta întocm ită la m om entul pronunţării, ia r necon co rd an ţa dintre
m inută şi d isp o zitivu l hotărârii poate ti invocată de instanţă din oficiu,
îm prejurare care atrage nelegalitatea hotărârii pronunţatei^*. De asem e
nea, lipsa d isp o zitivu lu i unei hotărâri judecătoreşti atrage nulitatea ei.
ch ia r dacă soluţia t este consem nată în m inuta încheiată cu o cazia delibe-
rării. A ceastă lipsă constituie o ca u ză de nulitate în sensul art. 105 alin. (2)
CPC şi, fiind prevăzută de lege, presupune pricinuirea. pentru părţi, a unei
vătăm ări ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelei hotărârii^l
în doctrină, inclusiv în cea recentă, s-au reţinut şi opinii contrare p o
trivit cărora, dacă, in hotărârea redactată ulterior, d isp o zitivu l cuprinde
necon co rd an te sau contradicţii fată d e m inută, nu trebuie anulată ho-
târârea, ci trebuie refăcut dispozitivul în sensul minutei^^l A ceastă necon-
cordanţă reprezintă o neregularitate ce a r trebui îndreptată prin refacerea
dispozitivului în sensul m inutei, în aplicarea prevederilor a ri. 179 alin. (2)
NCPC, având în vedere că dispoziţiile m inutei sunt cele care indică soluţia
reală pronunţată în cauză, ia r dispozitivul se redactează ulterior, conform
art. 426 alin. (5) N CPC. De asem enea, lipsa dispozitivului hotărârii ju d e
cătoreşti reprezintă o neregularitate ce atrage nulitatea hotărârii, d a r care
se poate acoperi prin întocm irea ulterioară a dispozitivului, potrivit art. 179
alin. (2) N CPC, m inuta fiind ce a care reflectă soluţia adoptată de instanţă,
în tim p ce dispozitivul d o a r o reproduce*®',
P otrivit art. 4 2 5 alin. (3) N CPC, în p artea fin ală a d isp o zitivu lu i se
v o r ară ta d a că hotărârea este executorie, este supusă unei căi d e atac ori
este definitivă, data pronunţării ei, m enţiunea că s-a pronunţat în şedinţă
publică sau în tr-o altă m odalitate prevăzută de lege. precum şi sem năturile
m em brilor com pletului de judecată. C ând hotărârea este supusă apelului
C. Negrilă, op. cit., p. 796.

C.A, Bacău, s. civ., dec. nr. 778/1997, în Jurlsprudenţa 1997, p. 33, apudG . Boroi,
O. Spineanu’ Mâtei. C o d u l..., ed. a 3-a. p. 431.
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean. C o d u l..., p. 645.
1^) Trib, Jud. Galaţi, s. civ., dec. nr. 550/16.06.1977, în R.R.D. nr. 10/1978, p. 54,
a p u d G. Boroi, O. Spineanu^Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 438.
I®' V.M. Ciobanu, Tratai ..., voi. I, p. 474; M. Tăbârcă, Excepţiile pnDcesuale ...,
p. 298-
sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru

exercitarea căii de atac.
S -a apreciat In doctrină că in d ic a re a g re ş ită a c ă ii d e a ta c este lipsită
de consecinţe vătăm ătoare pentru părţi, In condiţiile consacrării exprese
a principiului legalităţii că ilo r d e atac prin dispoziţiile art. 457 N C P C şi
a rem ediilor procesuale adoptate prin noul C od pentru anihilarea unei
eventuale vătăm ări a părţilor decurgând din tr-o atare eroare a instanţei
de ju d e ca tă în desem narea căii de atac prevăzute de lege pentru hotărâ
rea pe care o pronunţă [art. 4 5 7 alin. (3)]i’ ^. în practica anterioară noului
C od s-a reţinut d e altfel că lipsa din hotărâre a m enţiunilo r privind calea
de atac şi term enul în care se poate exercita, ca şi din m inută, nu atrage
nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac şi term enul în care se poate
exercita sunt date d e lege. şi nu de instanţă, ia r om isiunea ori indicarea
lo r greşită nu lipseşte pa rte a de dreptul de a exercita calea d e atac, în
term enul prevăzut de lege^^l
Potrivit dispoziţiilor art. 402 NCPC, în principiu, p ro n u n ţa re a h o tă râ rii
se fa c e în ş e d in ţă p u b lic ă . Art. 396 alin. (2) N C PC prevede şi o situaţie
de excepţie, când instanţa se pronunţă la o dată ulterioară celei la care a
avut loc dezbaterea în lo n d a procesului, dispunând am ânarea pronun
ţării. caz în care pronunţarea se fa c e prin p u n e re a s o lu ţie i la d is p o z iţia
p ă r ţilo r p rin m ijlo c ir e a g re fe i in s ta n ţe i.
Lipsa m enţiunii referitoare la pronunţarea în şedinţă publică sau într-o
altă m odalitate prevăzută de lege atrage n u lita te a re la tiv ă num ai atunci
când s-a produs o vătăm are ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea
acelui act, potrivit art. 175 alin. (1) N CPC; această soluţie a fo st stabilită
de instanţa suprem ă în recurs în interesul legii prin D ecizia nr. XIII/2007^^*.
S -a o p in a t că aceasta îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, întrucât
chestiunea este d iferită d e nulitatea necondiţionată reglem entată de le
giuitor prin prevederile art. 176 pot. 5 N CPC. norm ă care sancţionează
cu nulitatea nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea
şedinţei d e judecată, în tim p ce prevederile art. 4 2 5 alin. (3) N C P C sunt
norm e care reglem entează conţinutul hotărârii judecătoreşti, iar nu publi
citatea şedinţei d e judecată^‘*l
M inuta se sem nează d e to ţi m e m b rii c o m p le tu lu i, sub sancţiunea
n u lită ţii, arătândU’ Se când este cazul şi opinia separată a judecătorului
aflat în m inoritate. N ulitatea nu poate fi acoperită prin sem narea ulterioară
a m inutei, deoarece nu se poate şti dacă judecătorul respectiv a participat
Idem, p. 797.
® C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1133/2000, în G, Boroi, O. Spineanu-Matei.
C o d u l.... ed. a 3-a< p. 440.
^ I.C.C.J.. Secţiile Unite, Dec. nr. X I11/2007, M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007.
C. Neghlâ, op. cit., p. 797.
sau nu Id deliberare^'l In acest sens s-a pronunţai şi doctrina recentă^^h

nesem narea m inutei d e că tre judecători şi după caz, d e că tre m agislra’
tu l-asistent este prevăzută d e ari. 401 alin. (2) N CPC, sub sancţiunea n u
lităţii hotărârii, pe când nesem narea hotărârii redactate de către judecători
şi grefier (dar şi d e către m agistratul-asistent, deşi textul nu îl m enţionează
expres) este o neregularitate procedurală ce poate fi acoperită în condiţiile
art. 4 2 6 alin. (4) N CPC. D eşi grefierul nu sem nează m inuta, totuşi el va
sem na hotărârea, în tim p ce m agistratul-asistent va sem na atât m inuta.
c â t şi hotărârea, ce a din urm ă ipoteză fiind aplicabilă pentru hotărârile
înaltei Curţi.
§3. P rocedura d e s o lu ţio n a re a e x c e p ţie i n u lită ţii
3.1. Invocarea n u lită ţii

260. Pentru a produce efecte, nulitatea actului de procedură, absolută
sau relativă, condiţionată sau necondiţionată, trebuie invocată (de părţi,
p rocuror sau din oficiu, d e către instanţă. In fun cţie d e felul nulităţii) şi d e
clarată de către instantă. I
D acă procesul este în curs, nulitatea se invocă pe cale de excepţie.
261. Potrivit reglem entării anterioare, n u lita te a a b s o lu tă poate fi In-
v o ca lă de partea interesată sau d e instanţă din oficiu, în o rice stare a
pricinii, deci ch ia r direct în apel sau recurs [art. 108 alin. (1) CPC], înaintea
instanţei de recurs însă, excepţiile d e procedură de ordine publică pot fi
ridicate num ai când nu este nevoie de o verificare a îm prejurărilor de fapt
în afara dosarului, ce e a ce a r presupune adm inistrarea şi a altor probe
decât în scrisurile (art. 162 CPC).
N u lita te a re la tiv ă poate fi Invocată num ai d e partea ale cărei Interese
s u n t ocrotite prin norm a încălcată, la prim a zi d e înfăţişare ce a urm at
d u p ă această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond [art. 108
alin. (3) CPC].
în condiţiile ari, 108 alin. (4) C P C , nim eni nu poate invoca neregula-
ritatea pricinuită prin propriul său fapt. Deşi nu fa c e niclo distincţie, textul
poate fi interpretat în sensul că se referă la n u lita te a re la tiv ă , deoarece
nulitatea absolută, dat fiind Interesul general p e care îl apără norm ele
încălcate, poate fi invocată d e o ricine are interes, deci şi d e partea care a
să vâ rşit neregularitatea'^l
N o u a re g le m e n ta re stabileşte, în art. 178, regulile d e invocare a nu*
litătii.
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 574/1974, în l,G, Mihuţă, Repertoriu II. apud
G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 431.
C. Neghlă, op. cit., p. 800.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 194; G. Boroi. Codul de procedură civilă
com entat şi adnotat, voi. I..., p. 269.
262. In v o c a re a n u lită ţii a b s o lu te . N ulitatea absolută poate fi invocată

de o ric e p a rte d in p ro c e s , d e ju d e c ă to r s a u , d u p ă caz, d e p ro c u ro r,
în o ric e s ta re a ju d e c ă ţii cauzei» dacă legea nu prevede altfel [art. 178
alin. (1) NCPC).
Un caz în care legea prevede altfel este necom petenţa m aterială şi
teritorială d e ordine publică, care trebuie invocată la prim ul term en de
ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate în fa ţa prim ei instanţe, potrivit
art. 130 alin. (2) NCPC.
Faţă de art. 108 alin. (1) CPC, se observă m enţionarea expresă a
dreptului procurorului de a invoca o asem enea nulitate.
Din interpretarea p e r a contraria a art. 178 alin. (2) N C PC rezultă că
n ulitatea absolută poate fi in vocată şi d e partea care a săvârşit neregu-
laritatea, iar din cea a art. 178 alin. (4) N C PC că nulitatea absolută nu
poate fi a coperită prin confirm are.
N ulitatea absolută poate să fie invocată a tâ t prin cerere scrisă, cât şi
verbal, în şedinţa d e judecată, dacă legea nu prevede altfeHî.
în legătură cu prevederea potrivit căreia invocarea nulităţii absolute
se poate face „în orice sta re a judecăţii cauzei”, s*au fă cu t urm ătoarele
distinctii*^*:
- în p rim ă in s ta n ţă , nulitatea absolută a actului d e procedură poate
fi invocată oricând, până la m om entul închiderii d e zbaterilor în fond, dacă
legea nu dispune altfel;
- în a p e l, nulitatea absolută poate fi susţinută, ch ia r dacă nu a fost
invocată In fa ţa prim ei instanţe, d a că legea nu dispune altfel, ia r hotărârea
de prim ă Instanţă este susceptibilă de apel; invocarea se face prin cererea
de apel, d a că legea nu prevede altfel, sub sancţiunea decăderii [art. 470
alin. (3) NCPC); având în vedere dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza a ll-a
NCPC, instanţa d e apel poate invoca (nu este obligată^^^) şi din oficiu nu
litatea absolută;
- în re c u rs , nulitatea absolută poate fi invocată d e către parte sub
fo rm a unui m otiv d e casare în recurs, prin cererea de recurs, d a că legea
nu prevede altfel, ia r hotărârea pronunţată în prim ă instanţă este suscepti-
bilă d e recurs; m otivele d e casare care sunt d e ordine publică pot fi ridicate
şi din oficiu d e către instanţă (nu este obligată), ch ia r d u p ă îm plinirea te r
m enului de m otivare a recursului, fie în procedura d e filtrare, fie în şedinţă
publică [conform art. 4 8 9 alin. (3) N CPC];
- dacă în apel s*a invocat în term en nulitatea absolută a actului de pro*
cedură e fe ctuat în prim ă instanţă, m otiv care a fo st respins de instanţa de
apel sau cu privire la care aceasta a om is să se pronunţe, în recurs partea
M, Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 774.

D.N, Theohari, op. olt., p. 419-420,
^ î n sensul că instanţa are obligaţia, şi nu doar dreptul de a invoca nulitatea absolută,
a se vedea L.-A. Viorel. G. Viorel, Noul Cod de procedură civilă. VoL I. Fundamentele,
Art. 1-248. Comentarii şi explicaţii. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 438,
este în d re p t să invoce nulitatea absolută» în m ăsura în care se include

în vreunul dintre m otivele de câsare legale, având în vedere dispoziţiile
ari- 4 8 8 alin. (2) N CPC, potrivit că ro ra m otivele d e casare nu pot fi prim ite
decât d a că ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul ju -
decării apelului ori, deşi au fo st invocate în term en, au fo st respinse sau
instanţa a om is să se pronunţe asupra lor;
- dacă în apel nu s-a invocat nulitatea absolută a actului de procedu
ră e fe ctuat în prim ă instanţă, iar această cale de atac a fo st respinsă ca
nefondată, în recurs partea nu mai este în drept, d e principiu, să invoce
nulitatea absolută (potrivit a ri. 488 alin. (2) N CPC].
într*o altă opiniei'' s-a reţinut că interpretarea coroborată a art. 488
alin. (2) şi art. 2 4 7 alin. (1) NCPC conduce la concluzia că excepţia nulită
ţii ab solu te p o ate să fie invocată d irect în recurs n um ai dacă vizează
o ne regularitate procedurală săvârşită în apel, iar pentru soluţionarea
excep ţiei e s te su ficien t să s e ad m in istreze în scrisu ri noi, nu şi alte
dovezi. Astfel, nulitatea absolută din prim ă instanţă nu poate fi invocată
direct în recurs, atât ca m otiv de recurs, c â t şi ca excepţie, decât dacă.
în fun cţie de d a te le concrete ale cauzei, nu a putut fi invocată pe calea
apelului sau în cursul judecării apelului. în cazul în care problem a nulităţii
din prim ă instanţă a fo st dedusă judecăţii în apel, fie prin m otivele de apel,
fie prin interm ediul excepţiei, iar instanţa d e apel a respins-o sau a om is să
se pronunţe asupra ei. partea nem ulţum ită poate form ula critici sub acest
aspect num ai prin m o tivele d e recurs, nu şi prin excep ţie ridicată în
recurs. A ceasta deoarece o a num ită excepţie procesuală poate să fie
folosită pentru invocarea unei anum ite neregularităţi procedurale o singură
d a tă în cursul unui proces. C ritici îm potriva soluţiei date excepţiei proce
suale sau îm potriva om isiunii soluţionării excepţiei pot să fie fă cu te num ai
prin exercitarea căilor d e atac, ia r nu prin invocarea din nou, în calea de
atac. a aceleiaşi excepţii, ch ia r dacă este una absolută.
263. Invocarea nulităţii relative. P otrivit art. 178 alin. (2)-(4) NCPC,
nulitatea relativă poate fi invocată n um ai d e p artea in teresată şi num ai
d acă nereg ularitatea nu a fo st cau zată prin p ro pria faptă. D acă legea
nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregula-
rităţile săvârşite până la în ce p e re a judecăţii, prin întâm pinare sau» dacă
întâm pinarea nu este obligatorie, la prim ul term en d e judecată; b) pentru
neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la term enul la care s-a săvârşit
neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la term enul d e judecată
im ediat urm ător şi îna inte d e a pune concluzii pe fond. Partea interesată
poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul d e a invoca nulitatea relativă.
R ezultă condiţiile în care se pot invoca cazurile de nulitate relativă:
1) partea care invocă nulitatea relativă are un interes;
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 774.
Ca excepţii de la regula potrivit că re ia nulitatea relativă poate fi invo

cată num ai d e partea interesată, s-au m enţionat în doctrină^’ i urm ătoarele
cazuri:
- nulitatea relativă care intervine pentru nelegala îndeplinire a proce
durii d e citare poate fi invocată din oficiu în tem eiul dispoziţiilor art. 153
alin. (2) N CPC, care prevăd că instanţa va am âna judecarea şi va dispune
să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost
citată cu respectarea cerinţelor prevăzute d e lege, sub sancţiunea nulităţii;
un a lt argum ent invocat a r fi că citarea părţilor constituie prem isa asigu
rării principiului contradictorialităţii în procesul civil, astfel în câ t dispoziţiile
citate a r avea caracter d e ordine publică şi, ca atare, a r ju stifica invocarea
nulităţii de către instanţă din oficiu;
- nulitatea relativă a actului d e procedură efectuat d e către o persoană
fără capacitate procesuală de exerciţiu poate fi invocată şi d e către instan
ţă, în orice sta re a procesului.
In se n s contrar, s-a subliniat'^) că nulitatea relativă poate să fie invoca
tă, indiferent d e m ijlocul procedural folosit, num ai de către partea ale cărei
interese sunt ocrotite prin norm a încălcată.
A stfel. în practica anterioară noului Cod^^^, s-a stabilit că instanţa de
apel, invocând din oficiu citarea nelegală a pârâtei pentru term enul de
dezbatere a cauzei în fa ţa prim ei instanţe, cu to a te că pârâta nu declara
se apel, şi dispunând desfiinţarea sentinţei pe acest tem ei, a pronunţat o
decizie nelegală, deoarece neregularitatea actului de procedură putea fi
invocată num ai de către pârâtă, în condiţiile art. 108 alin. {3) CPC.
De asemenea^^^, efectuarea raportului d e expertiză cu încălcarea dis
poziţiilor an. 2 0 8 CPC, - fă ră citarea părţilor prin carte poştală recom an
dată, cu dovadă d e prim ire reprezintă o neregularitate procedurală ce
poate fi invocată de partea interesată, pe calea excepţiei de nulitate a
actului. Insă, neconvocarea părţilor la realizarea expertizei este o o m isiu
ne sancţionată cu nulitatea relativă, în tru câ t textul d e lege m enţionat are
caracter dispozitiv, fiind edictat în fa vo a re a aceluia al cărui d re p t a fost
încălcat, astfel că nulitatea expertizei trebuie pusă în discuţie la prim ul
term en care a urm at depunerii raportului;
2 ) n e re g u la rita te a n u a fo s t c a u z a tă p rin p ro p ria fa p tă a p ă rţii c a re
o in v o c ă ; prevederea exista şi în vechea reglem entare şi este o aplicaţie
a principiului nem o a u d ito r p ro p ria m turpitudinem allegans;
3 ) in v o c a re a se fa c e în te rm e n u l ş i p rin a c tu l d e p ro c e d u ră s ta b i
lite d e le g e ; astfel,

M, Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 775.
C A Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 1345/1999, în Culegere de practică ju d ic ia ri
în materie civilă pe anul 1999, p. 351.
C-A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 214/1993, în Culegere de practică judiciară
civilă pe anii 1993-1998. p. 292.
a) pentru neregularitălile săvârşite până la în ce p e re a judecăţii, prin

întâm pinare sau, d a că în tâm pinarea nu este obligatorie, la prim ul term en
d e judecată;
S intagm a „începerea judecăţii'' are în vedere p rim u l te rm e n la c a re
p ă rţile s u n t le g a l c ita te ; „începerea judecăţii” are loc fie odată cu înce pe
rea cercetării procesului, fie odată cu în ce p e re a dezbaterilor, atunci când
o cercetare a procesului nu este necesară. în aceste condiţii, s -a apreciat
că, de vrem e ce ju d e ca ta înce pe d o a r în m om entul în care am bele părţi
sunt legal citate, ia r art. 178 alin. (3) lit. a) N C PC vizează neregularităţile
săvârşite îna inte de începerea judecăţii, rezultă că, atâta vrem e cât num ai
partea interesată să invoce nulitatea este legal citată, ea nu poate să fie
sancţionată cu decăderea pentru că a a şte ptat ca şi ce alaltă parte să fie
legal citată şi abia ulterior a invocat nulitatea'^L
b ) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la term enul la
care s-a săvârşit neregularltatea sau. dacă partea nu este prezentă, la te r
m enul de ju d e ca tă im ediat urm ător şi îna inte d e a pune concluzii pe fond.
în tru câ t textul de lege nu distinge, s-a apreciat că partea care lipseş
te la term enul la care este să vâ rşită neregularitatea procedurală poate
invoca nulitatea la term enul d e judecată im ediat urm ător, indiferent dacă
pentru term enul la care s-a produs încă lca re a procedurală a fo st sau nu
legal citată. în schim b, dacă partea lipsă e ra legal citată sau avea term en
în cunoştinţă, nu mai trebuie să fie citată ulterior, astfel încât, d a că la te r
m enul im ediat urm ător nu invocă nulitatea va fi decăzută din drept; dacă
partea lipsă nu fuse se legal citată, term enul „im ediat urm ător” la care tre
buie să invoce nulitatea este acela la care va fi legal citată, iar nu neapărat
prim ul term en d e d u p ă com iterea neregularităţii procedurale respectivei^}
în tr-o altă oplnle^^^. s-a con sid e ra t că prevederea ,.la term enul d e ju
decată im ediat urm ător şi îna inte d e a pune concluzii pe fo n d ’' se referă
la situaţia în care la term enul de ju d e ca tă im ediat urm ător celui la care a
fo st să vâ rşită neregularitatea, când partea vătă m ată nu a fo s t de faţă, se
acordă cuvântul şi asupra fondului dreptului d e d u s judecăţii, astfel încât,
d a că la term enul de ju d e ca tă im ediat urm ă to r se acordă cuvântul asupra
fondului cauzei, este necesar ca partea vătăm ată să invoce nulitatea
îna inte de acest m om ent.
S intagm a „concluzii în fond” trebuie înţeleasă ca privind „concluziile
finale’', ia r nu „concluziile asupra fondului” procesului. D rept urm are, şi
d a că procesul este fin a liza t în tem eiul unei excepţii procesuale, textul
este aplicabiH^’l
N einvocarea nulităţii în term enul prevăzut duce la acoperirea acesteia
şi d e c ă d e re a p ă rţii d in a c e s t d re p t, ce e a ce înseam nă că nulitatea relati-
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 776-777.

•2) ictem, p. 777.
vă nu p o ate fi invocată d irect în căile d e atac. D acă In s ă ca u za nulităţii

a intervenit la ultim ul term en d e judecată, ia r partea, nelegal citată, nu a
fo st prezentă la dezbateri, nulitatea relativă va putea li invocată direct în
apel sau recurs, d a că hotărârea nu este susceptibilă d e apel, d a r num ai
ca m otiv de apel/de recurs, ia r nu prin interm ediul excepţiei procesuale.
4) p artea interesată să nu fi renunţat, expres sau ta c it, la dreptul
d e a invoca n ulitatea relativă;
R enunţarea expresă se realizează prin declaraţia părţii interesate în
a cest sens, declaraţie consem nată în încheierea d e şedinţă. Se poate
reţine renunţarea tacită din îm prejurări care relevă intenţia neîndoielnică
a părţii d e acoperire a nulităţii; are această sem niticaţie situaţia în care
partea interesată invocă efectele actului d e procedură lovit d e nulitate
relativă.
R enunţarea părţii se poate face num ai în term enul în care a r putea să
şi invoce nulitatea relativă, întrucât, în caz contrar, intervine decăderea^^l
264. Existenţa m ai m ultor cauze d e nulitate. Dispoziţie nouă, art. 178
alin. (5) N C PC prevede că toate cauzele d e nulitate a actelor de procedură
deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii
din dreptul de a le mai invoca.
In legătură cu interpretarea dată acestui text de lege, doctrina a apreci>
at că se are în vedere situaţia în care în privinţa unui act de procedură sunt
incidente mai m ulte cauze d e nulitate relativă, ia r nu de nulitate absolută,
în condiţiile în care nulitatea absolută poate fi invocată oricând, potrivit
art. 178 alin. (1) N C P O ^l în acest sens trebuie să se ţin ă seam a şi de
situarea top ografică a dispoziţiei procedurale, şi anum e d u p ă alineatele
referitoare la nulitatea relativă^^'. S -a mai arătat că norm a se referă la nu
litatea tu tu ro r acte lor de procedură săvârşite până la m om entul invocării
nulităţii, ia r nu doar ale unui sin g u r act d e procedură^^l
Partea care nu respectă această obligaţie, ch ia r d a că ar m ai fi în
term en potrivit art. 178 alin. (3) N CPC, nu mai poate invoca alte cauze de
nulitate relativă oral sau printr-o altă cerere scrisă^^l
265. E xcepţia nulităţii este o excep ţie de procedură, atunci când
este invocată în legătură cu aspecte privind procedura de judecată (cum ar
fi nulitatea cererii de chem are în judecată, nulitatea întâm pinării), respectiv
excep ţie d e fond. dacă vizează, d e exem plu, capacitatea procesuală de
exerciţiu/calitatea procesuală.
De asem enea, poate fi d ilato rie (de pildă, lipsa procedurii de citare)
sau perem p to rie (de exem plu, nulitatea cererii d e chem are în judecată
Idem, p. 779.
® D.N. Theohari, op. cit., p. 422; G.C. Frenţiu, D.-L. Băfdean, Noul Cod .... p. 360;
Leş, Noul Cod p. 289,
W M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 780.
Ibidem.
pentru lipsa num elui părţilor). S unt şl excepţii care încep ca având caracter
dilâtoriu: excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, excepţia lipsei
dovezii calităţii d e reprezentant şl excepţia nulităţii cererii de chem are
în ju d e ca tă pentru lipsa sem năturii dacă reclam antul nu este prezent la
term enul la care se invocă, deoarece în aceste cazuri cererea nu este
a n u la tă autom at, ci se acordă un term en pentru îm plinirea lipsurilor.
3.2. Soluţionarea excepţiei nulităţii

266. A ctul d e procedură prin care instanţa se pronunţă asupra e x
cepţiei este, după caz, înch eiere sau hotărâre, care poate fi sentinţă sau
decizie, în fun cţie de etapa procesuală în care se a flă judecata.
în cazul re s p in g e rii e x c e p ţie i, instanţa pronunţă o în c h e ie re Inter*
lo c u to rie , conform art. 235 N C PC [corespondent art. 2 6 8 alin. (3) CPC],
care poate fi a ta c a tă n u m a i o d a tă c u fo n d u l, cu excepţia situaţiei când
legea dispune atacarea separată.
D acă a d m ite e x c e p ţia , pronunţă:
- o în c h e ie re , atunci când instanţa nu se dezînvesteşte d e judecarea
pricinii (de exem plu, adm ite excepţia privind nelegala citare a părţii);
- o h o tă râ re (sentinţă sau decizie), d a că se dezînvesteşte (de exem -
piu, a n uiează cererea pentru netim brare).
3.3. îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. Acoperirea nu

lităţii
267. P otrivit ari, 177 N CPC, ori d e câte ori este posibilă înlăturarea
vătăm ării fără anularea actului, judecătorul va d ispune înd re p ta re a n e
regularităţilor actului d e procedură. Cu toate acestea, nulitatea nu poate
fi a coperită dacă a Intervenit decăderea ori o a ltă sancţiune procedurală
sau d a că se produce ori subzistă o vătăm are. A ctul de procedură nu va fi
a n u la t dacă până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a
d ispărut ca u za acesteia.
T extul legal, cu caracter de noutate, este aplicabil indiferent de felul
nulităţii - absolută sau relativă - şi prevede condiţiile în care n u lita te a
c o n c ilţio n a tă a actului d e procedură poate fi acoperită. P e r a contrario,
nu poate fi îndreptată neregularitatea în cazul n u lită ţilo r necondiţionate
prevăzute de art. 176 NCPC.
A stfel, sancţiunea nulitătii condiţionate va interveni num ai în cazul în
care vătăm area produsă prin încălcarea cerinţelor legale la întocm irea ac*
tului de procedură nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Ori
d e câte ori este posibilă înlăturarea vătăm ării prin alte rem edii, judecătorul
va dispune înd re p ta re a neregularităţilor actului d e procedură, cu condiţia
să nu existe un te xt care să-i interzică îndreptarea n e re g u la rltă ţllo r''l
De asem enea, actul d e procedură nu va fi anulat dacă până la m om en
tu l pronunţării asupra excepţiei de nulitate a d ispărut cauza acesteia. în
M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 769.
aplicarea acestei dispoziţii legale, se pot reţine urm ătoarele situaţii când
nu intervine nulitatea actului d e procedură:
- când partea achită taxa judiciară de tim bru în cuantum ul com unicat
şi transm ite instanţei d o va d a achitării, în term en d e cel m ult 10 zile de
la prim irea com unicării instanţei, în condiţiile ari, 3 3 alin. (2) din O .U.G .
nr. 80/2013, ce re re a d e chem are în ju d e ca tă nu se anulează;
- câ n d reclam antul com pletează sau m odilică ce re re a de chem are în
ju d e ca tă până la prim ul term en de judecată, Instanţa nu va m al dispune
anularea cererii, ch ia r dacă term enul legal de 10 zile pentru acoperirea
lipsurilo r cererii a expirat, întrucât cauza nulităţii a dispărut până la m o
m entul pronunţării asupra excepţiei d e nulitate (dacă dosarul nu ar fi adus
judecătorului la expirarea ce lo r 10 zile de la prim irea com unicării d e către
reclam ant pentru anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC)^^^;
- când reprezentantul care nu a fo st autorizat în prealabil, potrivit dis
poziţiilor art. 81 alin. (1) N CPC, să facă un act de dispoziţie, obţine autori
zarea p e parcursul procesului, nu intervine nulitatea acestui act;
- când cererea de chem are în ju d e ca tă este sem nată în condiţiile
art. 196 alin. (2) NCPC;
- când ce re re a de apel este m odificată sau com pletată potrivit preve
d e rilo r art. 471 alin. (3) NCPC;
- când cererea de recurs este m odificată sau com pletată în term enul
p revăzut d e lege sau acordat de preşedintele instanţei ori d e judecătorul
care îl în locuieşte [art. 4 9 0 alin. (2) N CPC, care trim ite la aplicarea cores
punzătoare a dispoziţiilor art, 471 NCPC]>^1
§4. E fectele n u lită ţii

268. N ulitatea, indiferent că este absolută sau relativă, lip s e ş te a c tu l
d e p ro c e d u ră d e e fe c te le p re v ă z u te d e lege. în acest sens, art. 179
alin. (1) N C P C prevede că actul de procedură nul sau anulabil este d e sfi
inţat, în to t sau in parte, d e la data îndeplinirii Iul.
N ulitatea actului d e procedură, care poate fi totală sau parţială, are
efect retroactiv, de la m om entul efectuării actului d e procedură respectiv,
ia r nu d e la data pronunţării sale d e că tre instanţa judecătorească.
269. Un a lt e fe ct al nulităţii este acela că a c tu l d e p ro c e d u ră a n u la t
p o a te fi re fă c u t.
D upă declararea nulităţii, instanţa dispune, d a c ă e s te c a z u l, re fa c e
re a a c tu lu i d e p ro c e d u ră , cu respectarea tu tu ro r condiţiilor de validitate
art. 179 alin. (2) N CPC]. Este vorba despre o apreciere a instanţei asupra
posibilităţii refacerii actului anulat, cu condiţia respectării tu tu ro r condiţiilor
prevăzute d e lege pentru efe ctuarea sa.

® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 780.
De exem plu, anularea raportului d e expertiză, pentru necitarea părţilor,

a re d re p t co nsecinţă refacerea expertizei, cu citarea păriiloH’l
R efacerea actului de procedură se dispune, d e regulă, de că tre a ce
e a ş i in s ta n ţa , în m ăsura în care nu s-a dezînvestit d e soluţionarea cauzei
şi nulitatea este susceptibilă d e a fi pronunţată d e către aceasta, necon-
stituind o rem ediere a unei greşeli de judecată statuate într>o încheiere
interlocutorie‘^l
A stfel, în fun cţie d e m om entul la care este constatată nulitatea, refa*
ce re a a c te lo r este de competenţa^^^:
- instanţei la care s-a să vâ rşit actul nul:
- instanţei de control judiciar;
- instanţei căreia i s-a trim is pricina spre rejudecare.
270. în condiţiile art. 179 alin. (3) N C PC [corespondent art. 106 alin. (1)
CPC], desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor
urm ătoare. în m ăsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine
stătătoare.
Prin prevederile art. 179 alin. (3) N C PC se rezolvă astfel şi o chestiune
controversată în doctrină, şi anum e d a că nulitatea actului d e procedură
atra g e num ai nulitatea acte lor ulterioare sau şi a acte lor anterioare sau
concom itente. A stfel, textul indicat stabileşte in m od expres că d e s fiin ţa
rea u n u l a c t d e p ro c e d u ră a tra g e ş i d e s fiin ţa re a a c te lo r d e p ro c e d u ră
u rm ă to a re , dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare (deci,
actele ulterioare trebuie să se afle într-un ra p o rt d e d e p e n d e n ţă cu actul
anulat). P e r a c o n tra m , actul d e procedură subsecvent independent faţă
de actul d e procedură d eclarat nul îşi m enţine valabilitatea.
Prin folosirea sintagm ei „desfiinţat” , se sugerează aplicarea acestei
nulităţi iradiate'^) nu num ai în ipoteza n u lită ţilo r relative, dar. cu a tâ t mai
m ult, şi în ipoteza n u lită ţilo r absolute.
in acest sens. în practica anterioară noului C od s-a stabilit că nulitatea
procesului-verbal de afişare pentru faptul că nu conţine indicarea exactă a
locului de afişare a actului d e procedură atrage, în conform itate cu preve
derile art. 106 CPC, şi nulitatea hotărârii pronunţatei®'. Se m ai poate reţine
nulitatea hotărârii judecătoreşti redactate în baza m inutei declarate nule
ca urm are a nesem nării acesteia d e că tre judecători.
271. P otrivit art. 179 alin. (4) N CPC. nulitatea unui act d e procedură nu
îm piedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care
decurg din natura lui proprie.
Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 1864/1956* în C.D. 1956, p. 258.
D.N. Theohari, op. cit,, p. 423.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p - 195.
1^' Trib Suprem, col. civ., dec. nr. 389/1952, în C.D. 1952-1954, p. 318.
III. E xcepţia nulităţii a cte lo r de procedură 221
A stfel, aşa cum s-a arătat şl în doctrina anterioară noului C odf''\ nuli
ta te a lipseşte actul d e etecte în ce e a ce priveşte fun cţia sa procedurală.
Dacă actul cuprinde m anifestări de voinţă, declaraţii sau constatări de fapt,
acestea îşi v o r produce efectele. AstfeHî, o cerere de chem are în judecată
lovită de nulitate poate fi folosită ca o m ărturisire extrajudiciară sau ca un
început de dovadă scrisă; nulitatea pentru necom petenţă nu afectează va-
labilitatea probelor adm inistrate, care v o r fi refăcute de instanţa com peten
tă num ai pentru m otive tem einice (a ri. 137 N CPC, coresponde nt art. 160
C PC ); actul autentic nul pentru vicii d e form ă poate fi folosit ca un înscris
sub sem nătură privată d a că este sem nat de părţi (art. 271 N C P C ) etc.
V M Ciobanu, T r a t a t v o i . I, p. 479.
^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 195.
Secţiunea a 4-a. Excepţia iipsei dovezii
c a litâ ţii de reprezentant
§1. Reprezentarea p ărţilo r în judecată
1.1. Form ele reprezentării
272. Potrivit art. 8 0 alin. (1) N C PC [corespondent ari. 6 7 alin. (1 )C P C

părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezen*
tant. R eprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.
R e p re z e n ta re a c o n v e n ţio n a lă reprezintă o varietate a reprezentării
ju d icia re cu ca ra cte r facultativ (voluntar) şi care priveşte partea care d is
pune d e capacitate d e exerciţiu, d a r înţelege să conducă procesul prin
interm ediul unui reprezentant. Este o instituţie legată d e principiul funda-
m ental al dreptului la apărare^^l P ersoanele fizice pot fi reprezentate în
proces printr-un m a n d a ta r a v o c a t o ri m a n d a ta r n e a v o c a t. Persoana
ju rid ică care este parte într-un proces este reprezentată de un a v o c a t sa u
u n c o n s ilie r ju r id ic , şi nu de organul său d e conducere.
273. R e p re z e n ta re a le g a lă este o varietate a reprezentării judiciare,
care se distinge prin aceea că priveşte persoanele lipsite de capacitate de
exerciţiu, acestea putând sta în ju s tiţie num ai prin reprezentantul lor legal,
precum şi persoanele juridice, care îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc
obligaţiile prin organele lor^^l S unt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorul
până la vâ rsta d e 14 ani şi interzisul judecătoresc. A u calitatea d e repre
zentant legal: a) părinţii sau, în lipsa acestora, tutorele oh cei care îl repre
zin tă pe cel d a t în plasam ent, pentru m inorul care nu a îm p lin it vâ rsta de
14 ani; b) tutorele ori curatorul special, num it provizoriu până la rezolvarea
cererii d e punere sub interdicţie, pentru interzisul judecătoresc; c) organele
persoanei juridice: adm inistrator/consiliu d e adm inistraţie, prin preşedin
te le său; până la data constituirii organelor d e adm inistrare, fondatorii ori
persoanele fizice sau persoanele ju rid ice desem nate în acest scop,
A lte cazuri de reprezentare legală sunt prevăzute de:
- a r t . 31 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea,
o rganizarea şi fun cţionarea asociaţiilor d e proprietari, potrivit căruia pre
şedintele asociaţiei d e proprietari reprezintă asociaţia de proprietari în
relaţiile cu terţii, inclusiv în acţiunile iniţiate d e asociaţie îm potriva unui
proprietar care nu şi*a în d e p lin it obligaţiile fa ţă de asociaţie sau în proce*
sele iniţiate d e un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale
M.N. Costin, I. Leş, M.Ş. Minea, C.M. Costin, S. Spinei, Dicţionar de procedură
civilă, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 827.
fdem, p. 829.
IV. E xcepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant 223
a proprietarilor; în acest caz nu este nevoie ca preşedintele asociaţiei de

proprietari să prezinte un m andat din partea adunării generale;
- ari- 21 alin. (2) şi (2^) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia în ju s
tiţie, unităţile adm inistrativ^teritoriale sunt reprezentate, după caz, de pri-
m a r (pentru com ună, oraş sau m unicipiu) sau d e preşedintele consiliului
judeţean (pentru judeţ). Pentru apărarea intereselor unităţilor adm inistrativ-
teritoriale, prim arul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în
judecată ca reprezentant legal, şi nu in num e personal.
A rt. 155 N C P C nu m ai sp e cifică cine este reprezentantul legal al a u
torităţii publice, ci se lasă părţii obligaţia d e a-l identifica.
în ce e a ce priveşte statul, potrivit art. 2 2 3 alin. (1) NCC, în raporturile
civile în care se prezintă nem ijlocit, în num e propriu, ca titu la r de drepturi
şl obligaţii, statul participă prin M inistenjI F inanţelor Publice, afa ră de cazul
în care legea stabileşte un a lt organ în acest sens.
274. R e p re z e n ta re a ju d ic ia ră . P otrivit art. 8 0 alin. (4) NCPC, când
legea prevede sau când circum stanţele cauzei o im pun pentru a se asi
gura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate num i pentru oricare
parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 5 8 alin. (3), arătând în
înch eiere lim itele şi du ra ta reprezentării.
R ezultă că reprezentarea judiciară inten/ine atunci când reprezentantul
părţii este num it d e către instanţă şi are în vedere două ipoteze:
1) când le g e a p re v e d e o b lig a ţia in s ta n ţe i d e a n u m i u n c u ra to r
s p e c ia l pentru reprezentarea părţii, fiind vorba d e cazurile reglem entate
de art. 5 8 alin. (1) şl (2) N CPC; astfel, instanţa va num i un cu ra to r special:
- în caz d e urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de
exerciţiu a drepturilor civile/cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are re
prezentant/ocrotitor legal; desem narea acestui cu ra to r se va face la cere
rea părţii interesate şt până la num irea reprezentantului legal, potrivit legii;
- în c a z d e conflict d e interese între reprezentantul legal şl cel repre
zentat;
- când o persoană ju rid ică ori o entitate fără personalitate juridică,
chem ată să stea în judecată, nu are reprezentant.
în aceste cazuri n u m ire a curatorilor speciali se va face d e către instan
ţa care judecă procesul, dintre avocaţii anum e desem naţi în acest scop de
barou pentru fiecare instanţă judecătorească, spre deosebire de curatorii
din m ateria dreptului civil, care sunt num iţi d e instanţa d e tutelă şl care pot
fi o rice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi în m ăsură
să îndeplinească această sarcină (ari. 179-180 N C C ). C uratorul special
are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute d e lege pentru reprezentantul
legal [art. 58 alin, (3) NCPC];
2) când circum stanţele cauzei o Im pun pentru a se a sig u ra dreptul
părţii la un proces echitabil; s-a apreciat în doctrină*^^ că sunt avute în ve
dere urm ătoarele situatii:
- când partea, din cauza bătrâneţi^ a bolii sau a unei in iirm ită li fizice,
deşi capabiiă, nu poale, personai, să-şi apere intereseie în condiţii cores
punzătoare şi, din m otive tem einice, nu îşi poate num i un reprezentant
convenţional;
- când partea a dispărut fără a exista inform aţii despre ea şi nu a lăsat
un m andatar.
Instanţa care judecă procesul poate d esem na un cu ra to r special, în
condiţiile art. 5 8 N CPC, ch ia r şi atunci când partea are num it un curator
d e către instanţa d e tutelă.
Un a it ca z de reprezentare judiciară este cel al adm inistratorului-se-
chestru, desem nat In m ateria sechestrului judiciar, care va putea sta în
ju d e ca tă în num ele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru,
în m ăsura în care este autorizat de instanţa care l-a num it, în conform itate
cu art. 9 7 5 alin. (2) teza a ll-a N CPC. De asem enea, este cazul adm inis
tratorului ju d icia r şi al lichidatorului, num iţi potrivit art. 2 0 lit. h) şi art. 25
lit. c) din Legea nr. 85/2006.
S e observă că textul legal lasă la aprecierea instanţei necesitatea n u
m irii unui curator special.
1.2. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice
1.2.1. Reprezentarea p rin m a n d a ta r neavocat
275. în dreptul nostru regula este că exercitarea dreptului d e apărare

prin reprezentant constituie o fa cu lta te neîngrădită a părţii; instanţa nu
poate refuza reprezentarea, d a r legea stabileşte şi, totodată, lim itează
persoanele care în m od profesional pot apăra în ju stiţie interesele altora.
R eprezentarea ju d icia ră nu este obligatorie când titularul dreptului are
exerciţiul drepturilor civile, dar e a este to td e a u n a posibilă'^l
276. Legea conferă părţilor, în procesul civil, dreptul d e a îm puternici
un te rţ să le reprezinte în judecată, îndeplinind în num ele lo r actele de
procedură necesare, nefiind obligatoriu ca m andatarul ales să fie avocat.
Prin excepţie, reprezentarea nu este adm isibilă, partea fiind obligată să
stea personal în proces, d e exem plu, în urm ătoarele situaţii:
- dispoziţiile art. 920 N C PC (corespondent art. 6 1 4 C P C ) obligă părţile
unui proces d e divorţ să se înfăţişeze în persoană în fa ţa instanţelor de
fond şi num ai cu titlu d e excepţie prin avocat, m andatar sau. după caz.
prin tutore sau curator, atunci când: unul dintre soţi execută o pedeapsă
privativă d e libertate; este îm piedicat d e o boală gravă; este pus su b in
terdicţie judecătorească; are reşedinţa în străinătate sau se află în tr-o altă
a sem enea situaţie, care îl îm piedică să se prezinte personal;
- interogatoriul se ia părţii din proces. C onform art. 353 N C P C (co
respondent art. 2 2 0 C PC ), reprezentantul legal al părţii poate fi chem at
M.N. Costin, I. Leş, M.Ş. Minea, C.M. Costin, $. Spinei, op. cit., p. 827.
personal la interogatoriu pentru actele încheiate şl fap tele săvârşite de el

în această calitate.
277. Având în vedere prevederile art. 8 3 N C PC (corespondent ari. 68
C PC ), se reţin urm ătoarele:
- în fa ţa prim ei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi
reprezentate de către un m andatar neavocat;
- a tâ t în fa ţa prim ei instanţe, cât şi în apel, m andatarul neavocat nu
poate pune concluzii asupra e xce p ţiilo r procesuale şi asupra fondului
decât prin avocat, a tâ t în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezba
terilor; rezultă că m andatarul neavocat poate redacta cererea de chem are
în judecată, poate propune şi dezbate în contradictoriu m ijloace de probă,
poate form ula cereri în cursul procesului, poate depune înscrisuri la dosar,
d a r nu are dreptul să form uleze concluzii asupra excepţiilor procesuale
sau asupra fondului cauzei [art. 8 3 alin. (1) N C P C ]; pe de a ltă parte^^^
m andatarul neavocat nu poate nici să invoce, nici să susţină o excepţie
de neconstituţionalitate, aceasta nefiind o excepţie procesuală, ci, mai
degrabă, o apărare pe care şi-o face partea care o invocă;
- prin excepţie, în cazul în care m andatarul persoanei fizice este soţ
sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, acesta
poate pune concluzii în fa ţa oricărei instanţe, fără să fie asista t de avocat
art. 8 3 alin. (2) N CPC]; din prevederea legală rezultă că m andatarul nea
vo c a t care îndeplineşte aceste cerinţe poate pune concluzii ch ia r şl în faţa
înaltei C urţi d e C asaţie şi Justiţie, p e orice aspect litigios, inclusiv excepţii
procesuale, cât şi p e fondul cauzei. în prim ă instanţă. în apel şi ch ia r şi în
recurs, prin excepţie d e la prevederile art. 83 alin. (3) NCPC^^';
- la redactarea cererii şi a m otivelor d e recurs, precum şi în e xercita
rea şi susţinerea recursului, persoanele fizice v o r fi asistate şi, d u p ă caz,
reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, num ai d e că tre un avocat, în condi
ţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) N C PC [art. 83
alin. (3) N CPC]; astfel, m andatarul neavocat al persoanei fizice, care este
soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept,
poate redacta cererea şi m otivele d e recurs şi reprezenta partea în recurs.
în legătură cu dispoziţiile art. 83 alin. (3) NCPC, în doctrină s-a apreciat
că această prevedere este aplicabilă num ai în cazul reprezentării conven-
ţionale, iar nu şi al celei legale sau judiciare^^l
în tr-o altă oplnie^*^. s -a susţinut că. având în vedere trim iterile p e care
le face textul art. 8 0 alin. (5) N CPC, potrivit căruia, „când dreptul de repre
zentare izvorăşte din lege sau dintr*o hotărâre judecătorească, asistarea
reprezentantului d e către un avocat nu este obligatorie. D ispoziţiile art. 83
M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 426.

® în acelaşi sens, a se vedea: D.N. Theohari, op. cit., p. 242; M. Tăbârcă, Drept
procesual civil. Voi. I 2013, p. 428.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 428-429.
alin. (3) şi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile*', înseam nă că. îna intea instanţe-
lo r d e fond, reprezentantul legal şi cel ju d ic ia r p o l pune concluzii asupra
excepţiilor procesuale şi asupra fondului fără să fie necesară asistarea ori.
d u p ă caz, reprezentarea de că tre un avocat. T otuşi, şi în cazul acestor
d o u ă form e d e reprezentare, în recurs este obligatorie asistarea ori repre
ze n ta re a d e că tre avocat, a tâ t pentru redactarea cererii şi a m otivelor de
recurs, c â t şt pentru exercitarea şi susţinerea recursului;
- în cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile art. 83
alin. (1)-(3) N C PC se a p iic ă în m od corespunzător [art. 8 3 alin. (4) N C PC .
în legătură cu acest te xt s-a reţinut''^ că, în funcţie situaţia incidenţă - dacă
m andatarul este ori nu este cel prevăzut d e alin. (2) al art. 8 3 N C P C - ,
nu este/este obligatorie asistarea d e către avocat a tâ t pentru redactarea
cererii şi a m otivelor d e contestaţie în anulare/revizuire, cât şi pentru exer
citarea şi susţinerea căii d e atac.
1.2.2. M a n d a tu l judiciar. Forma şi conţinut

278. în ce re re a de chem are în ju d e ca tă fă cu tă prin m andatar trebuie
să se m enţioneze num ele, prenum ele şi calitatea reprezentantului [art. 194
lit. b) N CPC]. Justificarea calităţii d e reprezentant se face prin procură,
care se alătură cererii, în original sau în copie legalizată [art. 151 alin. (1)
NCPC], P otrivit art. 85 alin. (1) şi (2) NCPC, îm puternicirea d e a reprezen
ta o persoană fizică dată m andatarului care nu are calitatea de avocat se
dovedeşte prin în scris autentic, în aceste cazuri, dreptul de reprezentare
mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, fă cu tă în instanţă şi consem nată
în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării.
im p u te rn icire a d e a reprezenta o persoană fizică poate fi dată num ai
unei p e rs o a n e c u c a p a c ita te d e p lin ă d e e x e rc iţiu .
Se observă că, în reglem entarea actuală, îm puternicirea pentru re
prezentarea convenţională a persoanei fizice dată m andatarului neavocat
trebuie înch eiată în fo rm ă a u te n tic ă , spre deosebire de art. 68 alin. (1)
CPC, potrivit căruia procura pentru exerciţiul dreptului de chem are în ju
decată sau de reprezentare în ju d e ca tă trebuia fă cu tă prin înscris sub
sem nătură legalizată. S im ilar p revederilor art. 6 8 alin. (2) C P C . în acest
ca z dreptul d e reprezentare mai poate fi d a t ş i p rin d e c la ra ţie v e rb a lă ,
fă cu tă în instanţă şi consem nată în încheierea d e şedinţă, cu arătarea
lim itelor şi a duratei reprezentării.
279. Din punct de vedere al o b ie c tu lu i, potrivit art, 8 6 N CPC, m an
datarul cu procură generală poate să reprezinte în ju d e ca tă pe m andant,
num ai dacă acest drept i-a fo st d a t anum e. D acă cel care a d a t procură
generală nu are dom iciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este
d a tă unui prepus, dreptul d e reprezentare în ju d e ca tă se presupune dat
(prezum ţie legală relativă, care adm ite dovada contrară); prevederea preia
dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi (3) CPC.
fbidem,
Rezultă că. atunci când m andatarul are o procură generală, îm puterni

cirea dâtă d e a reprezenta partea în judecată trebuie să lie expresă. M an
datul general poate privi actele de procedură dintr-un litigiu determ inat,
ia r nu orice litigii; un m andat d a t pentru orice litigii este n u P l
280. în ceea ce priveşte co nţin u tu l m andatului, art. 87 alin. (1) NCPC
prevede că m andatul este presupus dat pentru to a te actele procesuale în*
deplinite în fa ţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în m od expres,
la anum ite acte. T extul instituie o p rezu m ţie le g a lă relativă, care adm ite
dovada contrară; îm puternicirea poate fi însă restrânsă la an u m ite acte
(se rem arcă o deosebire fa ţă d e reglem entarea anterioară, care făcea
referire şi la restrângerea pentru o a num ită instanţă), m andatul fiind în
această ipoteză unul special, expres» ale cărui lim ite trebuie verificate
de instanţă şi respectate.
Pentru actele p rocesuale de d isp o ziţie (renunţare, achiesare, tran
zacţie) este necesară întotdeauna o procură specială ori încuviinţarea
p realabilă a instanţei sau a autorităţii adm inistrative com petente [art. 81
alin. (1) NCPC). în acest sens, în practica anterioară noului C od s-a reţinut
că hotărârea prin care se ia act d e renunţarea la judecata apelului, dată cu
n erespectarea obligativităţii îm puternicirii m andatarului prin procură sp e
cială, este lovită de nulitate şi determ ină rejudecarea cauzei, consecutiv
adm iterii căii de a ta d ^l
La fel ca in reglem entarea anterioară, conţinutul m andatului ju d iciar
tre b u ie să fie a d iite m , adică în scopul reprezentării în justiţie. S e rem ar
că că noul C od d e procedură civilă nu mai face distincţie între „procura
pentru exerciţiul dreptului de chem are în ju d e ca tă ’’ şi „procura de repre
zentare în judecată" prevăzute de art. 68 alin. (1) CPC 1865, în prezent
reprezentarea în ju d e ca tă incluzând şi dreptul d e introducere şi sem nare
a cererilor în justiţie^^*.
In tr-o altă opinie se reţine că îm puternicirea trebuie să fie dată sau
pentru exerciţiul dreptului d e chem are în judecată, sau pentru reprezen
ta re a în judecată. C a atare, deşi noul C od d e procedură civilă nu mai
prevede expres, se poate face distincţie între reprezentarea în exerciţiul
dreptului de chem are în judecată şi reprezentarea în ju d e ca tă prin săvâr
şirea acte lor de procedură p e parcursul procesului^^l
1.2.3. Reprezentarea convenţionala p rin avocat

281. R eprezentarea prin avo cat reprezintă o varietate a reprezentării
convenţionale, care se distinge prin a ce e a că persoana fizică care este
parte într-un proces este reprezentată d e un avocat.
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul p. 244.

® I.C.C.J., s. civ. şi de propr. Int., dec. nr. 1127 din 2 februarie 2006» în Dreptul
n r 7/2007, p. 245.
^ D M Theohah, op. cil., p. 246.
M. Tât>ârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 422.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 5 alin. (3) N C PC [corespondent art. 68 alin. (1)

CPC], îm puternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană ju ri
dică d a lă unui avocat ori consilier ju rid ic se dovedeşte prin înscris, potrivit
legilor d e organizare şi exercitare a profesiei.
în conform itate cu prevederile S tatului profesiei d e avocat*^ avocatul
a re dreptul să reprezinte partea în tem eiul unui c o n tra c t d e a s is te n ţă
ju r id ic ă înch eiat în fo rm ă scrisă de avocat şi clie n t ori d e m andatarul
acestuia. C ontractul d e asistenţă juridică este înch eiat în fo rm ă s c ris ă ,
c e ru tă a d p ro b a tio n e m . A cesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile
cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte
dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial d e evidenţă al avocatului,
indiferent de m odalitatea în care a fo st încheiat. C ontractul prevede în
m od expre s întinderea puterilor pe care clientul le co n fe ră avocatului său,
ia r avocatul, în baza acestui contract, se legitim ează prin îm puternicirea
avocaţială.
C ontractul de asistenţă ju rid ică tre b u ie s e m n a t o b lig a to riu d e c ă tre
c lie n t, aceasta făcând dovada naşterii raportului ju rid ic respectiv. îm p u
te rn ic ire a a v o c a ţia lă nu este necesar a fi sem nată d e clie n t în cazul în
care form a d e exercitare a profesiei d e avocat atestă identitatea părţilor,
conţinutul şi data contractului d e asistenţă juridică în baza căruia s-a elibe
rat îm puternicirea, aspect prevăzut în m odelul d e îm puternicire avocaţială
stabilit de statut. D acă se contestă existenţa m andatului, instanţa îi va
pune în vedere avocatului să depună la dosar contractul de asiste n ţă ju ri
dică, în fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul, rubricile cu
caracter confidenţial putând fi acoperite. Din acelaşi m odel de îm puternici*
re avocaţială stabilit de statut rezultă că sem nătura avocatului şi aplicarea
ştam pilei nu sunt necesare In situaţia în care îm puternicirea avocaţială
este sem nată d e că tre clie n t sau reprezentantul acestuia^^l
D acă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze orice act sp e
cific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor
clientului său.
în condiţiile în care art. 81 alin. (1) N C P C nu distinge, înseam nă că
avocatul are nevoie de un m andat special pentru a putea face acte pro
cedurale de dispoziţie. A vând în vedere şi prevederile art. 126 alin. (3)
din Statut, potrivit cărora, pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul
obiectului contractului d e asistenţă juridică, acesta reprezintă un m andat
special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub sem nătură privată
sau în fo rm ă autentică, acte de conservare, adm inistrare ori dispoziţie în
num ele şi pe seam a clientului, s-a a preciat că, pentru actele procedurale
d e dispoziţie, este suficient ca avocatul să prezinte în instanţă contractul
d e asistenţă ju rid ică prin care a fo st îm puternicit în acest sens. După cum.
ni Adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64 din 3 decembrie 2011 (M, Of. nr. 898 din
19 decembrie 2011).
este suficient ca, prin contract, avocatul să fie îm puternicit să săvârşească

acte procesuale de dispoziţie, în general, ia r nu un anum e asem enea act^^^
P otrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) N C PC (corespondent ari. 69 alin. (2)
C PC ], avocatul care a reprezentat sau asista t partea la judecarea proce-
sului poate face, ch ia r fără m andat, orice acte pentru păstrarea drepturilor
supuse unui term en şi care s>ar pierde prin neexercitarea lo r la tim p şi
poate, de asem enea, să introducă o rice cale de atac îm potriva hotărârii
pronunţate. în aceste cazuri, to a te actele d e procedură se v o r îndeplini
num ai la ţă d e parte. S usţinerea căii d e atac se poate tace num ai în tem eiul
unei noi îm puterniciri.
Astfel, prin excepţie de la regula consacrată în art. 2013 NCC, conform
căreia contractul d e m andat poate fi înch eiat în fo rm ă scrisă, autentică
ori sub sem nătură privată, sau verbală, avocatul care a asista t o parte la
ju d e ca ta pricinii, în tem eiul unui m andat expres, poate, în îr-o etapă pro
cesuală ulterioară, ch ia r în absenţa unul m andat expres, să înd e p lin e a s
că actele necesare păstrării drepturilor supuse unui term en şi care s-ar
pierde prin neexecutarea lo r la tim p şi să exercite că ile d e atac îm potriva
hotărârii date.
A ctele făcute de avocat în aceste condiţii nu trebuie ratificate de parte,
deoarece el s-a întem eiat pe o îm puternicire prevăzută d e lege^^l
în doctrină s -a exprim at şi opinia contrară, în sensul că aceste acte
de conservare au fo st săvârşite de m andatar în tem eiul unul m andat tacit,
valabilitatea lo r fiind condiţionată d e o ulterioară ratificare d e că tre parte^î.
în ipoteza în care avocatul pârâţilor a exercitat calea d e atac, însă această
cale nu a fo st însu şită de pârâţi, care nu au înţeles să conteste hotărârea
instanţei d e fond şi să confere avocatului calitatea de reprezentant al lor
pentru calea de atac a recursului, cererea de recurs se va anula'^l
Lipsind m andatul expres, to a te actele d e procedură se v o r îndeplini
num ai fa ţă de partea însăşi, iar pentru susţinerea căii de atac este nece
sară o nouă îm puternicire.
1.2.4. încetarea m a n d a tu lu i ju d ic ia r
282. încetarea m andatului Judiciar prezintă anum ite p a rtic u la rită ţi faţă
de m andatul de d re p t com un:
- spre deosebire de reglem entarea din C odul civil (art. 2 0 3 0 NCC),
m andatul ju d icia r nu înce tează prin m o a rte a m a n d a n tu lu i ş i n ic i d a că
a c e s ta a d e v e n it in c a p a b il; m andatul durează până la retragerea lui de
către m oştenitori sau d e că tre reprezentantul legal al incapabilului (art. 88
N C P C , coresponde nt art. 71 CPC).
M Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 193; M. Tăbârcă. Drept procesual civil.

Voi. I ..., 2013, p. 431.
® M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 194.
a c . Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l..., p. 256.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr, 252/R din 27 septembrie 2007, în G.C. Frenţiu,
D.-L. Băldean. Noul Cod ..., p. 137,
Astfel, avocatul sau m andatarul neavocat al pârtii decedate va conti-

nua exercitarea m andatului, aducând la cunoştinţa instanţei decesul părţii
pe care o reprezintă şl depunând, totodată, la dosar un certificat d e deces.
In acest caz, instanţa va pune în discuţie suspendarea d e drept a ju d e -
cării cauzei, în tem eiul dispoziţiilor art. 4 1 2 alin. (1) pct. 1 N CPC, asupra
că re ia va pune concluzii şi reprezentantul părţii decedate, care va deveni
şi reprezentantul m oştenitorilor universali şi cu titlu universal (continuatorii
personalităţii autorului lor), fără a fi necesară înch eierea unui nou m andat
cu aceştia.
M andatul înce tează însă la m oartea sau punerea sub in terdicţie a
rep rezen tan tu lui, în tem eiul regulilor d e d re p t comun^'^;
- ren u nţarea la m an d at sau revocarea acestuia nu poate fi opusă
celeilalte părţi decât de la com unicare, afară num ai d a că a fo st fă cu tă în
şedinţa d e ju d e ca tă şi în prezenţa părţii; m andatarul care ren u nţă la îm -
puternicire este ţinut să înştiinţeze a tâ t pe m andant, cât şl instanţa, cu cel
puţin 15 zile înainte d e term enul im ediat urm ător renunţării; m andatarul nu
poate renunţa la m andat în cursul term enului de exercitare a căilor de atac
(art. 89 N CPC, coresponde nt art. 72 C PC ), spre deosebire de m andatul
d e drept com un.
D acă term enul d e 15 zile nu este respectat, partea are posibilitatea să
solicite am ânarea cauzei în vederea pregătirii apărării^^l
M andatarul este acela care poate renunţa oricând la m andat, notifi-
când m andantului renunţarea sa, în conform itate cu dispoziţiile art. 2030
lit. b) şi art. 2034 alin. (1) NCC. M andantul poate oricând revoca (denunţa)
unilateral m andatul, expres sau tacit, indiferent d e form a în care a fost
înch eiat contractul de m andat şi ch ia r d a că a fo s t d eclarat irevocabil, în
conform itate cu prevederile art. 2030 lit. a) şl art. 2031 alin. (1) NCC.
P otrivit art. 2 9 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, şi art. 147
din S tatutul profesiei de avocat atât avocatul, cât şi clientul său au drep-
tul să renunţe unilateral la contractul de asistenţă ju rid ică încheiat.
în ceea ce priveşte m om entul producerii efectelo r încetării m anda
tu lu i faţă d e terţi, încetarea efectelor contractului de m andat, prin renun-
ţare sau revocare, nu va putea fi opusă celeilalte părţi din proces decât
d e la data com unicării, exceptând situaţia în care s-a fă cu t în şedinţa de
ju decată, în prezenţa părţii adverse, fiind trecută în înch eierea d e şedinţă.
1.3. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice şi a entităţilor

fără personalitate juridică
283. P otrivit art. 84 alin. (1) şi (2) N CPC, persoanele juridice pot fi re
prezentate convenţional în fa ţa instanţelor de judecată num ai prin consilier
ju rid ic sau avocat, în condiţiile legii. La redactarea cererii şi a m otivelor
d e recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele

fdem, p. 249.
juridice v o r fi asistate şi, după caz. reprezentate, sub sancţiunea nulităţii,

num ai d e că tre un avocat sau co n silie r ju rid ic, în condiţiile legii.
P e r a contraho, persoanele juridice nu pot fi reprezentate convenţional
de un m andatar neavocat sau care nu e xercită fun cţia d e consilier juridic,
însă pot fl reprezentate legal d e către adm inistratori sau, în lipsa organelor
de adm inistrare, de fondatori ori d e către persoanele fizice sau persoanele
juridice desem nate în acest scop.
A vând în vedere înscrierea reprezentantului persoanei ju rid ice într-o
ordine d iferită în cele două alineate ale art. 8 4 N CPC, s-a a preciat că, în
opinia legiuitorului, înaintea instanţelor de fond reprezentarea acestei părţi
se va face prin consilier ju rid ic şi, în subsidiar, prin avocat, iar, înaintea
insta n ţe lo r de recurs, asistarea sau reprezentarea să fie realizată, în p ri
m ul rând, prin avocat şi, în subsidiar, prin consilier ju rid ic. A le g e re a repre
zentantului aparţine persoanei juridice, fără ca instanţa să-i poată im pune
să fie reprezentată de avocat.
Totodată, există norm e speciale potrivit cărora asistarea d e către avocat
nu este obligatorie [de exem plu, ari, 5 2 alin. (2) din Legea n r 18/1991 a
fondului fu n c ia ru l
R eprezentarea convenţională a persoanelor juridice se va face în baza
unui contract de asistenţă juridică, respectiv a unui contract d e m uncă sau
a unui raport de serviciu.
284. P otrivit art. 8 4 alin. (3) N CPC, dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi
(2) se aplică în m od core sp u n ză to r şi e n tităţilor arătate la art. 5 6 alin. (2)
NCPC. R ezultă că a s o c ia ţiile , s o c ie tă ţile s a u a lte e n tită ţi fă ră p e rs o n a
lita te ju rid ic ă v o r putea să fie reprezentate îna intea instanţelor de judeca
tă num ai prin co n silie r ju rid ic sau avocat, şi nu prin m andatarul neavocat.
T otodată, acestea pot fi reprezentate legal de persoana căreia, potrivit
înţelegerii dintre m em bri, i s-a încredinţat conducerea sau adm inistrarea
acesteia» iar, in lipsa unei asem enea persoane» d e oricare dintre m em brii
entităţii respective.
§2. D ovada c a lită ţii d e re p re z e n ta n t

285. P otrivit dispoziţiilor art. 151 N C PC {corespondent an. 8 3 CPC),
când cererea este făcută prin m andatar, se va alătura procura în original
sau în copie legalizată. A vocatul şi consilierul ju rid ic v o r depune îm puterni
cirea lor, potrivit legii. R eprezentantul legal va alătura o copie legalizată de
pe înscrisul d oveditor al calităţii sale. R eprezentanţii persoanelor juridice
de d re p t privat v o r depune, în copie, un extras din registrul public în care
e ste m enţionată îm puternicirea lor. O rganul d e conducere sau, după caz,
reprezentantul desem nat al unei asociaţii, societăţi ori altei entităţi fără
personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa. în copie legalizată,
extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie.
Astfel, (â cererea care este fă cu tă d e m andatarul convenţional, trebuie

să se anexeze p ro c u ra în o rig in a l s a u c o p ia le g a liz a tă care atestă caii’
tatea de m andatar al părţii, iar la cea făcută de reprezentantul legal al părţii
se anexează c o p ia le g a liz a tă a în s c r is u lu i c a re a te s ta a c e a s ta c a lita te
(acte de stare civilă, copia hotărârii d e divorţ din care rezultă exercitarea
autorităţii părinteşti fa ţă d e m inor, hotărârea instanţei d e tutelă d e num ire
a tutorelui sau curatorului).
M andatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa, ane-
xând cererii îm p u te rn ic ire a a v o c a ţia lă . C onsilierul juridic care reprezintă
partea ataşează, în original, îm puternicirea de reprezentare ju rid ică /d e le
g a ţia eliberată de persoana ju rid ică al cărei reprezentant este.
în ipoteza reprezentării persoanelor ju rid ice de drept privat, se va d e
pune, în c o p ie , u n e x tra s d in re g is tr u l p u b lic în care figurează dreptul
d e reprezentare al persoanei care sem nează cererea (de exem plu, extras
eliberat d e O ficiul R egistrului C om erţului), ia r în ipoteza reprezentării e n
tită ţilo r fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii, se va anexa un
e x tra s , în c o p ie le g a liz a tă , d in a c tu l c a re a te s tă d re p tu l d e re p re z e n ta
re în ju s tiţie al organului d e conducere sau, d u p ă caz, al reprezentantului
desem nat.
§3. Invocarea lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Sancţiune

286. P otrivit dispoziţiilor art. 82 N C PC [corespondent art. 161 alin. (1)
CPC), intitulat „Lipsa dovezii calităţii d e reprezentant*': „(1) C ând instanţa
constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a a cţionat în
num ele părţii, va d a un term en scu rt pentru a coperirea lipsurilor. Dacă
acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2) E xcepţia lipsei dovezii
calităţii de reprezentant înaintea prim ei instanţe nu poate fi invocată pentru
prim a oară în calea d e atac” .
Lipsa dovezii calităţii de reprezentant s e p o a te in v o c a a tâ t d e către
părtj. cât şi d e că tre instanţă din oficiu.
In cazul invocării acestei neregularităţi, spre deosebire d e C odul de
procedură civilă din 1865, care prevedea, în art. 161 alin. (1), posibilitatea
instanţei d e a acorda un term en pentru com plinirea lipsurilor, în prezent,
instanţa este o bligată în acest sens. A stfel, s-a apreciat că. dacă nici
partea şi nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi la term enul la
care a fo st sesizată lipsa dovezii respective, instanţa va am âna cauza şi
v a c ita p a rte a cu m enţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant,
su b sancţiunea anulării cererii. C itarea se im pune, ch ia r d a că partea are
term en în cunoştinţă, această instituţie vizând num ai data procesului şi
locul desfăşurării safe, ia r nu şi eventualele dispoziţii luate p e parcursul
său, ce trebuie com unicate părţii. S -a reţinut că ar fi de preferat să fie citaţi
a tâ t partea, c â t şi pretinsul său reprezentant, pentru a asigura prem isele
unei inform ări cât m ai com plete^'l
287. Lipsa dovezii calităţii d e reprezentant se invocă pe cale de excepţie.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o e x c e p ţie de
p ro c e d u ră (are în vedere o neregularitate procedurală), a b s o lu tă (se
în ca lcă norm e d e ordine publică) şi p e re m p to rie (adm iterea sa conduce
la anularea cererii şi îm piedicarea soluţionării fondului cererii), dar începe
cu un e fe c t d ila to rlu (pentru că anularea cererii nu intervine autom at, la
data la care se invocă excepţia, ci num ai dacă dovada calităţii d e repre
zentant nu se face în term enul acordat d e instanţă)^'l A preciem că este o
excepţie d e o rd in e privată, fiind a fe ctat interesul personal al părţii greşit
sau incom plet reprezentate; d a r legiuitorul, având în vedere şi Interesul
de a se realiza o ju d e ca tă în tre părţi corect reprezentate, a prevăzut în
m od expres posibilitatea instanţei de a invoca din oficiu excepţia, fără ca
această posibilitate să schim be natura ju rid ică privată a excepţiei într>una
de ordine publică.
S -a reţinut şi o p in ia potrivit căreia este vorba despre o e x c e p ţie de
Excepţia poate fi invocată în o ric e s ta re a p r ic in ii, d a r n u d ire c t

în c ă ile d e a ta c ; astfel, potrivit alin. (2) al art. 82 N CPC, excepţia lipsei
dovezii calităţii de reprezentant îna intea prim ei instanţe nu poate fi invo
cată pentru prim a oară în calea de atac; înseam nă că. în apel, această
neregularitate nu va putea fi invocată direct nici prin interm ediul excepţiei,
d a r nici ca m otiv d e apel, soluţia fiind aceeaşi şi în recurs. De asem enea,
lipsa dovezii calităţii d e reprezentant în apel nu va putea fi susţinută direct
în recurs‘^1
în fa ţa prim ei instanţe, excepţia poate fi invocată oricând, până la m o
m entul închiderii d e zbaterilor asupra fondului cauzei, ch ia r d a că pârâtul
nu a form ulat întâm pinare sau nu a invocat neregularitatea prin în tâ m p i
n area form ulată în term en; to t astfel, instanţa va putea să invoce din oficiu
această excepţie până la înch iderea d e zbaterilor asupra fondului cauzei,
iar, în cazul în care neregularitatea se descoperă la m om entul deliberării,
instanţa va repune cauza pe rol şi va cita partea cu m enţiunea corespun
zătoare, punând în discuţie acest aspect la term enul acordat.
D acă num ai reclam antul a atacat hotărârea prin care cererea sa a fost
adm isă în parte, pârâtul nu mai poate să invoce lipsa dovezii calităţii de
reprezentant a persoanei care a form ulat cererea în num ele reclam antului,
ch ia r dacă a invocat-o în fa ţa prim ei instanţe şi s-a respins, căci aceasta
a r reprezenta un m otiv de anulare sau casare în to t a hotărârii prim ei in*
stanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale de atac, ia r partea
n eatacată din hotărâre a dobândit autoritate d e lucru judecat.
Idem, p. 240; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 447.
^ G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 244; G.C. Frenpu. D.-L. Băldesn, Noul
Cod .... p. 128-
^ M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 447.
în ipoteza In care prim a instanţă a anulat In mod legal cererea pentru

lipsa dovezii calitătii d e reprezentant, cu respectarea dispoziţiilor art. 82
alin. (1) NCPC, depunerea dovezii în calea de atac nu va conduce la adm i
terea apelului şi la anularea hotărârii prim ei instanţe, întrucât aceasta a fost
corect pronunţată. C alea de atac ar putea fi adm isă num ai în situaţia în care
dovada a fost făcută în faţa prim ei instanţe, însă aceasta a anulat cererea
în m od greşii, cu neobservarea dovezii sau cu interpretarea sa eronată^^l
288. Titularul dreptului poate ra tific a actele făcute de cel care nu avea
calitatea de reprezentant.
A nularea cererii intervine în cazul în care cererea a fo st fă cu tă prin
reprezentant, in num ele titularului; dacă titularul a fă cu t ce re re a personal,
ia r la term en se înfăţişează num ai reprezentantul, care nu-şi dovedeşte
calitatea, partea pentru care s-a înfăţişat reprezentantul va fi considerată
absentă.
în cazul în care cel ce a fo rm u la t cererea nu a m enţionat îm prejurarea
că acţionează în calitate d e reprezentant al titularului dreptului pretins,
sancţiunea constă în respingerea cererii ca fiind introdusă d e o persoană
fără calitate procesuală activă. D acă m enţionează că are calitate de re-
prezentant, d a r nu depune dovada calităţii d e reprezentant, cererea va fi
anulată în cazul în care această calitate nu a putut fi justificată în term enul
acordat d e instanţă în acest scop.
289. E xcepţia lipsei dovezii calităţii d e reprezentant se pune în discuţia
contradictorie a părţilor, instanţa pronunţându-se asupra sa prin în c h e ie -
re, d a că o respinge sau. după caz, o adm ite, d a r răm âne în continuare
înve stită cu soluţionarea cauzei, sau prin s e n tin ţă ori d e c iz ie , d u p ă caz,
d a că o adm ite şi se dezînvesteşte d e ju d e ca re a pricinii.
Lipsa dovezii calităţii d e reprezentant este sancţionată cu n u lita te a
n e c o n d iţio n a tă d e existenţa vreunei vătăm ări, conform art. 176 pct. 2
NCPC.
290. Pe de o parte. în condiţiile art. 8 2 alin. (1) N CPC, atunci când nu
se face dovada calităţii de reprezentant a celui care a a cţionat în num ele
părţii, sancţiunea care intervine este anularea cererii, iar. pe de altă parte,
art. 83 alin. (3) şi ari. 84 alin. (2) N C PC prevăd sancţiunea nulităţii actelor
d e procedură săvârşite în etapa recursului d e reprezentantul care nu are
calitatea d e avocat sau co n silie r ju rid ic; deci, sunt reglem entate aspecte
diferite: sancţiunea pentru lipsa dovezii calităţii d e reprezentant, în gene-
ral şi sancţiunea pentru lipsa unei anum ite calităţi a reprezentantului în
recurs. R ezultă că actele de procedură efectuate in recurs personal de
partea nelicenţiată în d re p t sau d e un m andatar neavocat sunt lovite de
nulitate; fiind vorba d e o nulitate expresă, vătă m area intim atului este pre*
zum ată, revenind recurentului sarcina d e a face dovada contrară [a ri. 176
alin. (2) NCPCl^^l

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 449.
S ecţiu n ea a 5-cr. E xcepţia ta r d iv itâ ţii
§1. Term enele procedurale
1.1. Noţiune şi clasificare
291. T erm en u l d e p ro cedu ră reprezintă intervalul de tim p în ă u n

trul căruia trebuie în d e p lin it sau, d u p ă caz, este oprit să se efectueze un
anum it act d e procedură.
Noul C od de procedură civilă cuprinde, în art. 180, definiţia legală a
term enului procedural: inten/alul de tim p stabilit d e lege ori fixat de instanţă,
în funcţie şi d e natura urgentă a procesului, în care poate fi îndeplinit un
act de procedură sau în care este Interzis să se îndeplinească un act de
procedură, ori data fixă la care se îndeplineşte un anum it act de procedură.
292. T erm enele pot fi clasificate în fun cţie d e urm ătoarele criterii:
1) în fun cţie d e caracterul lor, term enele sunt: a) im perative (perem p
torii): înă untrul lo r trebuie îndeplinit un act d e procedură (de exem plu,
term enul d e apel, respectiv d e recurs); b) pro hib itive (dilatorii): înăuntrul
cărora nu poate fi săvârşit actul d e procedură [de exem plu, term enul de 15
zile d e la aplicarea sechestrului, prevăzut d e art. 752 alin. (1) N CPC]; actul
de procedură e fe ctuat în interiorul term enului prohibitiv este p rem atu r şi,
potrivit art. 185 alin. (2) NCPC, p o ate fi an u lat la cererea celui interesat;
2) în funcţie d e m odul în care sunt stabilite (izvorul lor), term enele sunt:
a) leg ale - stabilite prin lege (de exem plu, term enul pentru exercitarea
apelului); în principiu, sunt fixe, în sensul că ele nu pot fi prelungite sau
scurtate d e instanţă şi, cu a tâ t mat puţin, d e părţi; există şi excepţii, de
exem plu, term enele prevăzute la alin. (1)-(4) ale ari. 201 N CPC, care pot
fi reduse de ju d e că to r în fun cţie d e circum stanţele cauzei; b) ju d ecăto
reşti - fixate de instanţă în cursul procesului (de exem plu, term enul pentru
depunerea lucrării d e expertiză), dacă legea nu prevede în m od expres
un a lt term en; c) co n ven ţio n ale - stabilite d e părţi (de pildă, term enul
arbitrajului), fă ră ca, în principiu, instanţa să le poată m odifica sau să fie
necesară încu viinţarea lor;
3) în funcţie d e sancţiune, term enele sunt: a) absolute: afectează chiar
valabilitatea a cte lo r d e procedură (de exem plu, term enul d e depunere a
întâm pinării); b) relative: nu afectează valabilitatea a cte lo r d e procedură,
ci cel m ult atrag sancţiuni disciplinare sau pecuniare (de pildă, term enul
pentru m otivarea hotărârii);
4) d u p ă durata lor, putem avea: a) term ene pe ore; b) term ene pe zile;
c) term ene pe săptăm âni; d) term ene pe luni; e) term ene p e ani;
5) în funcţie de sensul de calculare, term enele sunt: a) de succesiune:
se calculează în sensul curgerii norm ale a tim pului (de exem plu, term enul
d e recurs); b) de regresiune; se calculează în sensul Invers al curgerii

tim pului (de exem plu, term enul pentru com unicarea citaţiei)^” .
Din perspectiva clasificării te rm e n e lo r d e Judecată, m erită fă cu tă doar
precizarea că se înca drează la categoria de term ene relative (cele care
nu influenţează în m od hotărâtor asupra desfăşurării procesului şi a căror
nerespectare nu duce la sancţiuni procedurale) term enul de redactare şi
sem nare a hotărârii şi term enul prevăzut pentru estim area duratei proce
sului.
1.2. Calculul term enelor procedurale. Cazurile de echipolenţa

293. P recizăm că regulile d e caicu) al term enelor din art. 181 NCPC
se aplică num ai term enelor d e procedură, nu şl term enelor de prescripţie
a dreptului la acţiune, reglem entate de dispoziţiile art. 2 5 4 4 şi art. 2551-
2 5 5 6 NCC.
Se adaugă regulii de luare în considerare a datei d epunerii actului
p ro cedu ral la o ficiu l poştal sau la un serviciu d e cu rie rat rapid o ri la
un serviciu sp ecializat d e co m u nicare, pentru a se a p re cia un term en
procedural ca fiind fă cu t în term en, d o u ă reguli sim ilare: data depunerii
actului, înăuntrul term enului p revăzut d e lege» la unitatea m ilitară o ri la
adm inistraţia locului de deţinere unde se a flă această parte; înregistrarea
o ri atestarea făcută, după caz. de unitatea m ilitară sau de adm inistraţia
locului d e deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii
actului d e că tre partea interesată (art. 183 NCPC).
294. C eea ce m odifică m ajor noul C od este reglem entarea cazurilor
de ech ip o len ţa a actului d e procedură, unde se introduc d o u ă cazuri de
echipolenţă.
A stfel, potrivit art. 468 alin. (2) N CPC, term enul de apel curge d e la
com unicarea hotărârii, ch ia r şl atunci când aceasta a fo st făcută odată cu
înch eierea d e încuviinţare a executării silite [faţă de form ularea art. 284
alin. (2) C P C , care se referă la com unicarea hotărârii odată cu som aţia
de executare ; diferenţa fa tă d e textul a n te rio r este a ce e a a avansării
considerării d re p t com unicare a hotărârii judecătoreşti (încheierea de în
cuviinţare a executării com unicându-se îna intea som aţiei).
Se păstrează neschim bat cazul d e echipolenţă d e la art. 2 8 4 alin. (3)
CPC, reglem entat în art. 468 alin. (3) N CPC: „D acă o parte face apel în a
inte de com unicarea hotărârii, aceasta se socoteşte com unicată la data
depunerii cererii de apel”.
A rt. 184 alin. (2) N C P C prevede că se consideră că actul a fo st com u
nicat părţii şi în cazul în care aceasta a prim it su b sem nătură copie d e pe
act, precum şl în cazul în care ea a cerut com unicarea actului unei alte
părţi. C ea de-a doua teză nu face altceva decât să păstreze cazul de echi
polenţă generală reglem entat de a ri. 102 alin. (2) CPC. în schim b, prim a
Pentru detalii, a se vedea D.N. Theohah, op. cit-, p. 425-427.
V. E xcepţia tardivităţii 237
te z ă introduce un nou ca z d e echipolentă generală, respectiv prim irea sub

sem nătură, de că lre parte, a unei copii d e pe act.
1.3. Sancţiuni incidente în cazul nerespectării term enelor procedurale

295. P otrivit art. 185 alin. (1) N CPC, când un d re p t procesual trebuie
exercitat într-un anum it term en, nerespectarea acestuia atrage decăderea
din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
A ctul de procedură fă cu t peste term en este lovit de nulitate.
Prin urm are, d e c ă d e re a este sancţiunea care intervine în cazul neres
pectării unui te rm e n im p e ra tiv a b s o lu t.
T erm enele procedurale care intră su b incidenţa decăderii se carac
te rizează prin fap tul că n u s u n t s u s c e p tib ile d e în tre ru p e re sa u s u s
p e n d a re .
De la această regulă există urm ătoarele e x c e p ţii:
a) întreruperea term enelor procedurale intervine în urm ătoarele situaţii:
- fa ţă de cel lipsit d e capacitate d e exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă [art. 184 alin. (3) N C P C j; acesta reprezintă un ca z nou
de întrerupere a term enelor procedurale;
- când a inten/enit m oartea uneia dintre părţi (art. 184 alin. (4) pct. 1
N CPC]; art. 4 6 9 N CPC, incident şi în m ateria recursului, potrivit art. 485
alin. (1) teza a ll-a N CPC, face o aplicaţie a acestei reglem entări generale:
„(1) T erm enul d e apel se întrerupe prin m oartea părţii care are interes să
fa c ă apel (...Ţ:
- când a inten/enit m oartea reprezentantului părtii [art. 184 alin. (4)
pct. 2 NCPC];
- î n m ateria perim ării: art. 4 1 7 N C PC (corespondent art. 249 CPC);
- potrivit art. 13 alin. (3) din O .U .G . nr. 51/2008, prin introducerea
cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, ca z în care term enul
pentru exercitarea căii d e atac se întrerupe o singură dată, d a că solicitan*
tu l depune în term en de cel m ult 10 zile în scrisurile doveditoare prevăzute
Ia art. 14 din ordonanţă;
b) suspendarea cursului perim ării potrivit art. 418 N C PC (corespon
dent art. 250 CPC).
296. C onform art. 185 alin. (2) N CPC, în cazul în care legea opreşte
îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unul term en, actul fă cu t în a
intea îm plinirii term enului poate fi anulat la cererea celui interesat.
Din aceste dispoziţii rezultă că s a n c ţiu n e a n e re s p e c tă rii te rm e n u lu i
p r o h ib itiv este n u lita te a re la tiv ă a actului d e procedură săvârşit în aceste
condiţii. A stfel, în lipsă d e dispoziţie contrară, invocarea decăderii trebuie
fă cu tă în condiţiile art. 178 alin. (3) N C P O ^l
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 805.
§2. D ecăderea. Invo care, c o n d iţiile şi ca zu rile în care in te rv in e .

Efecte
297, Din prevederile art. 185 alin. (1) N C PC rezultă că decăderea este
sancţiunea procedurală ce constă în pierderea exerciţiului dreptului proce-
sual în cazul nerespectării unui term en im perativ (perem ptoriu) prevăzut
d e lege sau fixat d e judecător.
S pre deosebire de C odul d e procedură civilă din 1865, care, prin
art. 103, sancţiona cu decăderea neexercitarea oricărei căi d e atac şi
neîndeplinirea oricărui alt a c t de procedură în te rm e n u l le g a l, noul Cod
d e procedură civilă nu face această precizare cu privire la felul term enului
nerespectat: astfel, în actuala reglem entare, decăderea operează şi în
ipoteza nerespectării unui te rm e n ju d e c ă to re s c , şi nu d o a r a unuia legal.
D ecăderea este sancţiunea de drept com un incidenţă în cazul neres-
pectării unui te rm e n p ro c e d u ra l im p e ra tiv (p e re m p to riu ), ia r nu prohi-
bitiv (dilatoriu), ia r excepţiile privind inten/enţia unei alte sancţiuni în locul
decăderii trebuie expres stipulate d e lege'^l De asem enea, term enul în*
călcat trebuie să fie a b s o lu t, ia r nu relativ (acesta poate să facă incidente,
eventual, sancţiuni disciplinare sau pecuniare).
298. în cazul n e re s p e c tă rii u n u l te rm e n ju d e c ă to re s c , decăderea
poate fi invocată de oricare dintre părţi, d e procuror sau de instanţă, din
oficiu, m otivat d e fap tul că a r fi inutilă instituirea decăderii şi pentru nereS'
pectarea unui term en judecătoresc, dacă instanţa nu a r fi în m ăsură să
invoce această sanctiuneiî.
In cazul te rm e n e lo r le g a le , dacă nu a fo st respectat un te rm e n re
g le m e n ta t p rin tr -o n o rm ă im p e ra tiv ă , decăderea poate fi invocată de
oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă, din oficiu. De asem enea,
poate fi invocată în orice m om ent al procesului, dacă prin lege nu se pre-
ve d e altfel. Legea prevede altfel în art. 4 8 5 alin. (2) N CPC, potrivit căruia,
d a că intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din d o sa r nu reiese că
recursul a fo st depus peste term en, el va fi so co tit în term en, ce e a ce
înseamnă*^^ că intim atul nu poate să invoce tardivitatea recursului oricând
pe parcursul procesului, deşi term enul d e recurs este unul im perativ, ci
num ai prin întâm pinare depusă în cel m ult 15 zile d e la data com unicării
m otivelor d e recurs.
D acă norm a încălcată are c a ra c te r d is p o z itiv , s-a fă cu t distincţiei^^
d u p ă cum părţile a u sau nu dreptul d e a renunţa expres la invocarea
decăderii:
a) în lipsa acordului expres al pârtilor, în cazul în care legea stabileşte
că pentru înlăturarea sancţiunii decăderii este necesar un astfel d e acord.
D.N. Theohari, op. c it, p. 434.

•2) ictem, p. 437.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 800,
ce nu poate fi dedus pe cale d e interpretare din lipsa pârtilor la term en, in
stanţa din oficiu sau procurorul are dreptul să invoce sancţiunea decăderii
spre exem plu, ipotezele reglem entate d e ari. 62 alin. (3), ari. 2 0 4 alin. (3),
art. 2 6 4 alin. (2) pct. 5 N C PC etc.];
b) dacă legea nu prevede necesitatea unui acord expres al părţilor
pentru înlăturarea sancţiunii, decăderea a r putea fi invocată num ai de
către partea interesată şi num ai la term enul la care a cunoscut m otivul
de decădere; sancţiunea nerespectării acestui term en este decăderea
părţii din dreptul d e a mai invoca d ecăderea (nefiind cazul unei renunţări
tacite); în cazul^^^ în care p a rle a nu este prezentă la term enul la care s-a
săvârşit neregularitatea, susţinerea decăderii se poate face la term enul de
ju d e ca tă im ediat urm ător şi îna inte de a pune concluzii pe fond.
299. Pentru a opera d ecăderea este necesară în d eplinirea cum ulativă
a urm ătoarelor co n d itil'^h
1) existe n ţa unui term en absolut im perativ, legal sau judecătoresc,
înăuntrul căruia trebuie exercitat un d re p t procesual;
2) neexercitarea dreptului procesual în term enul prevăzut de lege;
3) inexistenţa în lege sau a unui acord al părţilor în sensul unei dero
gări exprese de la a p licarea sancţiunii decăderii.
300. D ecăderea intervine în urm ătoarele situatii'^^:
I
1) când legea sau judecătorul a sta b ilit un term en fix pentru săvârşirea
unui a c t d e procedură sau pentru exercitarea unui drept, ia r partea a lăsat
să expire acel term en fără să beneficieze d e el [de exem plu: term enul de
apel sau d e recurs];
2 ) când legea procesuală a sta b ilit că exercitarea unui d re p t trebuie
să se facă în tr-o a num ită etapă a procesului sau într-un a num it m om ent
procesual, ia r partea nu a respectat această cerinţă (de exem plu: înainte
de începerea oricărei dezbateri);
3) când legea procesuală stabileşte o anum ită ordine în efectuarea a c
te lo r de procedură, pe care partea nu a respectat-o [de exem plu: art. 178
alin. (3) llt. b) N C PC - pentru neregularităţile săvârşite in cursul judecăţii,
nulitatea relativă trebuie invocată la term enul la care sâ săvârşit neregula
ritatea sau, dacă partea nu este prezentă, la term enul d e Judecată im ediat
u rm ă to r şi îna inte d e a se pune concluzii p e fond - corespondent art. 108
alin. (3) C P C - neregularitatea acte lor de procedură se acoperă dacă
partea nu a invocat-o la prim a zi de înfăţişare ce a urm at după această
neregularitate şi îna inte d e a pune concluzii în fond
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 801.

^ Th. Mrejeru, op. cit., p. 133; D.W, Theohari, op. cit., p. 434.
M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 309; M. Tăbârcă. Drept procesual civil.
Voi. I ...,2 0 1 3 , p. 801-803-
301. D ecăderea nu se aplică în urm ătoarele cazurH'h

1) când nu a lo s l constatată de instanţă (decăderea nu operează de
drept);
2) atunci când partea care putea să invoce sancţiunea renunţă la acest
drept; renunţarea intervine în urm ătoarele condiţii: renunţarea trebuie să
provină d e la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu; term enul
nerespectat este reglem entat de norm e dispozitive; renunţarea se face
d u p ă expirarea term enului; renunţarea este strict personală şl expresă;
renunţarea poate să fie şi tacită, atunci când sunt săvârşite acte d e pro-
cedură din care rezultă voinţa părţii de a continua judecata. In orice caz.
renunţarea tacită nu poate să fie dedusă din tăcerea părţii;
în tr-o altă opinie^î^ pentru ca partea adversă să poată renunţa la in
vocarea decăderii este necesară întrunirea cum ulativă a urm ătoarelor
condiţii: legea să prevadă în m od expres această posibilitate, partea care
renunţă să în trunească cerinţele de exercitare a acţiunii civile, renunţarea
să fie strict personală şi să fie expresă, neputând fi dedusă p e cale de
interpretare din lipsa părţii la term en. A vând în vedere că. spre deosebire
d e reglem entarea anterioară, noul C od prevede posibilitatea ca instanţa să
invoce din oficiu decăderea, ch ia r şi în ipoteza unor term ene reglem entate
d e norm e ju rid ice d e ordine privată, rezultă că. în lipsa unui acord expres
al părţilor în sensul renunţării la dreptul de a invoca decăderea, cererile
respective vor fi respinse ca tardive, d ecăderea putând fi invocată din
oficiu d e către instanţă;
3) dacă decăderea priveşte pe una dintre părţile legate printr-un raport
d e solidaritate sau d e indivizibilitate, cu condiţia ca cel puţin una dintre
celelalte părţi să fi săvârşit actul d e procedură în term en; astfel, efectele
adm iterii apelului sau recursului d eclarat d e unul dintre coparticipanţi se
extind şi asupra participanţilor care nu au exercitat calea d e atac sau a
c ă ro r cale de atac a fo st respinsă fără să fi fost exam inată în fond;
4) d ecăderea se acoperă potrivit legii; d e exem plu, potrivit art. 254
alin. (6) N C PC [corespondent art. 129 alin. (5^) C PC ], părţile nu pot invoca
în căile de atac om isiunea instanţei de a dispune, din oficiu, probe pe care
ele nu leâu propus şi adm inistrat în condiţiile legii;
5) când legea prevede în mod expres o a ltă sancţiune pentru neres-
pectarea unui term en im perativ [de exem plu, anularea cererii de chem are
în ju d e ca tă în cazul nerespectării term enului d e cel m ult 10 zile pentru
com pletarea sau m odificarea cererii, prevăzut d e art. 2 0 0 alin. (2) NCPC;
nulitatea recursului care nu a fost m otivat în term enul legal, potrivit ari. 489
alin. (1) NCPC
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 310; M Tăbârcâ, Drept procesual civil.

Voi. I ...,2 0 1 3 , p. 803-805.
l^î fbidem.
6) partea interesată a fost îm piedicată de m otive tem einic justificate să

efectueze actul de procedură în term en şi s-a adm is cererea d e repunere
în term en.
302. Principalul efect al sancţiunii decăderii este pierderea dreptu
lui procesual ce nu a fo st exercitat în term en. De asem enea, decăderea
are ca efect ineficienta actului procedural efectuat cu depăşirea term enului
im perativ, acesta fiind lovit de nulitate, nefiind posibilă rem edierea sau
refacerea actului^^l Astfel, conform art. 185 alin. (1) te z a a ll-a NCPC, actul
de procedură fă cu t peste term en este lovit de nulitate, această sancţiu
ne fiind o co nsecinţă a decăderii, iar nu a nerespectării norm ei juridice
care reglem entează term enul im perativ. A ctul de procedură fă cu t cu ne-
respectarea term enului im perativ, în s ă a n te rio r declarării decăderii, va fi
respins ca tardiv la m om entul la care instanţa va declara incidenţa acestei
sanctiuni^^l
D esfiinţarea unui act d e procedură va atrage şi desfiinţarea actelor
de procedură urm ătoare, d a că acestea nu pot avea o existenţă de sine
stătătoare [a ri. 179 alin. (3) NCPC).
D eşi decăderea lipseşte actul d e procedură de efectele sale fireşti, se
produc efectele m anifestărilor de voinţă, ale d e cla ra ţiilo r sau ale consta
tă rilo r d e fa p t cuprinse în
§3. Repunerea în term en

303. R epunerea in term en a părţii care a fo st îm piedicată d e m otive
tem ein ic ju stificate să efectueze actul d e procedură în term enul im pera
tiv poate îm piedica producerea decăderii, dacă este acordată în condiţiile
art. 186 N C PC (corespondent art. 103 CPC).
C o n d iţiile care trebuie îndeplinite cum ulativ sunt urm ătoarele:
1) partea nu şi-a exercitat dreptul procedural în term enul im perativ,
legal sau judecătoresc;
2) partea să facă dovada că nerespectarea term enului se datorează
unor m otive tem ein ic justificate;
Se observă că noul C od de procedură civilă foloseşte o expresie d ife
rită fa tă de sintagm a „îm prejurare mai presus d e voinţa părţii" din art. 103
C P C .’
Se deduce d e aici vo in ţa legiuitorului d e a lărgi posibilitatea repunerii
în term en, prin stabilirea unor condiţii mai puţin riguroase.
P rin neform ularea unei definiţii exacte a term enului de m otiv tem ei-
nic justificat, se urm ăreşte, p e d e o parte, acordarea unei largi m arje de
apreciere instanţelor judecătoreşti, iar. pe de altă parte, s-a avut în vedere
evoluţia constantă a relaţiilor sociale, care determ ină apariţia d e noi situaţii
ce necesită o calificare juridică.
G .C Frenfiu, O.-L. Băldean, Noul Cod p. 370.

^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p. 196.
în m od cert, nu trebuie să se mai încadreze în noţiunea de „forţă

majoră'", aceasta Iiind cea avută în vedere de reglem entarea anterioară;
ce e a ce nu înseam nă că o anum ită situaţie d e fo rţă m ajoră nu poate
constitui tem ei pentru repunerea în term en, ci d o a r că nu e necesar ca
îm prejurarea ce a determ inat nerespectarea term enului să atingă g ra vi
ta te a forţei majore.
N oua dispoziţie reprezintă expresia utilizată şi de reglem entarea de
d re p t substanţial a repunerii in term en, în legătură cu care în literatura
d e specialitate s-a precizat că prin „m otive tem einic justificate'" trebuie să
se înţeleagă num ai acele îm prejurări care. fără a avea gravitatea forţei
m ajore, sunt exclusive d e culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca
fo rţa majoră)^^'.
„M otivele tem einic justificate*’, care exclud orice culpă a părţii care
nu a să vâ rşit în term en actul de procedură, trebuie să fie apreciate prin
raportare la situaţia concretă a acestela'^l
3) îm prejurarea tem einic justificată să se fi produs înăuntrul term enului
perem ptoriu;
4) în term en de cel m ult 15 zile (în cazul exercitării căilor de atac, în
term enul prevăzut pentru exercitarea căii d e atac) de la data încetării
îm piedicării, partea interesată să form uleze a tâ t ce re re a d e repunere în
term en, cât şi să îndeplinească actul de procedură prevăzut sub term en.
T erm enul d e 15 zile este un term en procedural legal imperativ^^l
Indiferent d e felul actului d e procedură care nu a fo st săvârşit în
term en, dacă este făcută num ai cerere d e repunere în term en, nu şi actul
în legătură cu care se cere repunerea în term en, cererea d e repunere în
term en va fi respinsă ca fiind lipsită de interes^*’^.
De asem enea, s-a rem arcat că. spre deosebire de concepţia fostului
C od de procedură civilă, potrivit căreia repunerea în term en constituia o
derogare d e la incidenţa sancţiunii decăderii, în actuala reglem entare,
această instituţie este considerată o derogare nu num ai de la aplicarea
decăderii, ci şi a oricărei sancţiuni incidente în cazul nerespectării unui
term en procedural, prin urm are, şi a nulităţii. A stfel, instanţa va putea,
d e exem plu, să a dm ită o ce re re de repunere în term enul de m otivare a
recursului, ch ia r dacă sancţiunea prevăzută d e lege în acest ca z este
nulitatea, iar nu decăderea^^l
304. In ju ris p ru d e n ţa a n te rio a ră n o u lu i C od, s-a reţinut că, în sensul
art. 103 alin. (1) CPC, îm prejurarea m ai presus d e vo in ţa părţii trebuie să
M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul unei

viitoare reglementări legale, în S.C.J. nr. 1/1956, p. 293, apud D.N. Theohari, op. cil-,
p. 440.
i^> M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 808.
1^^ O./V. Theohâri, op. cit., p. 440.
I^î M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 809-810.
fie una obiectivă, asim ilabilă forţei m ajore, care nu putea fi prevăzută şi
nici depăşită d e către aceasta. Unei astfel d e situaţii nu-i poate fi asociată
aceea că recurentul s-a aflat în perioada concediului legal de odihnă^'^; de
asem enea, nu au fo s t reţinute ca fiind îm prejurări mai presus d e voinţa
părţii urm ătoarele: recurentul nu a putut depune m otivele d e recurs în
tru câ t „a pierdut legătura cu a p ă ră to ru lu i; decizia tribunalului nu i-a fost
com unicată recurentei pentru că s-a m utat la o altă adresă, a tâ t tim p cât
aceasta nu a respectai dispoziţiile art. 98 C P C şl nu a Indicat prin peti
ţie la d o sa r schim barea dom iciliului a n te rio r introducerii apelului^^^; faptul
detenţiunii'^'; fap tul că juristul unităţii a fo st în incapacitate tem porară de
m uncă nu constituie o îm prejurare m ai presus de vo in ţa unităţii, care să
determ ine repunerea în term enul de m otivare a recursului'^^; eroarea de
drept nu poate fi considerată că înd eplineşte această condiţie'^).
în sensul repunerii în term en s-a stabilit că starea de boală, tratam entul
m edical, Inclusiv cu sedative, pe fondul vârstei înaintate - 9 3 d e ani au
puS’ O pe reclam antă în im posibilitatea d e a înregistra la instanţă contes
ta ţia până la data când expira term enul prevăzut d e art. 2 6 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001
N ecunoaşterea legii şi vâ rsta în a in ta tă nu se pot constitui însă în îm
prejurări m ai presus de voinţa părţii, care să o îm piedice să îndeplinească
actul procedural în condiţiile legii şi nu o pot apăra d e sancţiunea decă-
deril'®l Lipsa aprobării notei de renunţare la recurs nu constituie un m otiv
întem eiat pentru repunerea în term enul de recurs^^l
T o t astfel, schim barea repetată a dom iciliului nu este o îm prejurare
de natură să ju stifice repunerea în term en, în condiţiile în care partea are
o bligaţia legală să indice o adresă de corespondenţă şi să înştiinţeze cu
privire la orice m odificare de dom iciliu'^^l Nici îm prejurarea că pârâta nu
locuieşte efe ctiv la dom iciliul indicat, ci în străinătate, nu constituie un
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ.» dec. nr. 3666/2001, în C.P.J.C. 2001*2002, p. 636.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr, 565/2002, în G. Boroi. O. Spineanu-Matei.
C o d u l..., ed. a 3-a, p. 197.
^ C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 224/2002, în G. Boroi, O. Spineanu-Matei,
C o d u l.... ed. a 3-a, p. 197,
•‘ •Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1849/1956, în C . 0 . 1956, p. 240.
C-A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 70/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 308.
•®^Trib. Suprem, col. civ., deo. nr. 1465/1968, în R.R.D. nr. 3/1969, p. 170.
^ I.C.C.J., s. civ. şl de propr. int., dec. nr. 5411/2006, www.sq .ro .
® Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 257/R din 28 septembrie 2006, în
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d ..., p. 371.
Trib. Bistriţa-Năsăud, 8. civ-, dec. n r 253/R din 27 septembrie 2007, în
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l..., p. 349.
C.A. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., pt. min, şi fam., dec. nr. 14/A din 22
Ianuarie 2010, în G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 371.
m otiv tem einic ju stificat de îm piedicare de a acţiona în conform itate cu

dispoziţiile procedurale^^*.
305. R epunerea în term en poate fi acordată num ai la cererea părţii
interesate, nu şi d in oficiu d e către instanţă, ch ia r şi atunci când, din
ansam blul m aterialului probator adm inistrat în cauză, a r rezulta că partea
a fo st îm piedicată de un m otiv tem einic ju stifica t să îndeplinească actul de
procedură în term en. în acelaşi sens, noul C od civil prevede. în art. 2522,
că cel care, din m otive tem einice, nu şi-a exercitat în term en dreptul la
acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie com petent
repunerea în term en şi judecarea cauzei; organul de jurisdicţie com petent
nu m ai poate ap lica prescrip ţia din oficiu (art. 2 5 1 2 N C C ), spre deose-
bire d e dispoziţiile art. 19 din D ecretul nr. 167/1958, potrivit cărora repu
nerea în term enul de prescripţie extinctivă putea fi dispusă ch ia r din oficiu.
306. C ererea de repunere în term en se poate form ula oral sau în scris
şi este de co m p eten ţa instanţei sesizate cu ju d ecarea cererii prin
cip ale (privitoare la dreptul neexercitat în term en); de exem plu, cererea
de repunere în term enul de recurs va fi soluţionată de instanţa d e recurs.
în cazul adm iterii cererii d e rep u nere în term en cu privire la un act
de procedură care trebuia îndeplinit pe parcursul judecăţii/exercitarea unei
căi de atac şi al răm ânerii în continuare a instanţei ca învestită, fă ră ca,
în al doilea caz, la acelaşi term en să aibă loc şi ju d e ca ta căii de atac, se
pronunţă o în c h e ie re in terlo cu to rie, care poate fi atacată num ai odată
cu fondul.
Instanţa pronunţă o decizie, d a că s-a ce ru t repunerea în term enul de
exercitare a unei căi d e atac şi cererea este adm isă, la acelaşi term en
judecându -se şi calea de atac.
în cazul respingerii cererii d e repunere în term enul d e exercitare a căii
de atac, se pronunţă o hotărâre prin care se resp ing e şl calea d e atac
ca tardivă.
§4. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei tard ivitaţiî

307. D ecăderea nu operează d e drept, ci, pentru respingerea cererii
ca tardivă, este necesar ca aceasta să fie pronunţată d e către instanţă.
D acă procesul este în curs de ju decată, m ijlocul de invocare a decă
derii este excepţia de tardivitate a form ulării cererii cu încălcarea te rm e
nului im perativ sau ce re re a privind aplicarea sancţiunii decăderii, în ipo
teza în care ce re re a nu a fo s t form ulată nici după îm plinirea term enului
imperativ^^l
308. în ipoteza în care calea d e atac se exercită ori actul de proce
d u ră se înd eplineşte d u p ă expirarea term enului legal şi nu sunt prezente
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 257/R din 28 septembrie 2006, în

G.C. Frenliu, D .-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 371.
situaţiile d e excepţie expres şi lim itativ prevăzute, instanţa va constata

ta rd iv ita te a declarării căii de atac, respectiv tardivitatea îndeplinirii actului
de procedură.
In cazul în care term enul d e procedură încălcat are caracter d is p o z i
tiv . p a rte a p o a te re n u n ţa la in v o c a re a s a n c ţiu n ii d e c ă d e rii, renunţarea
putând fi fie expresă, fie tacită, rezultând din neinvocarea excepţiei.
D acă însă term enul are caracter im p e ra tiv , partea n u p o a te re n u n ţa
la d e c ă d e re , instanţa având obligaţia d e a constata decăderea» ch ia r în
lipsa cererii părţii^^l
309. E xcepţia tardivităţii este o e x c e p ţie d e p ro c e d u ră ş i p e re m p to *
rie , ia r în funcţie de caracterul im perativ sau dispozitiv al norm ei încălcate,
este o excepţie a b s o lu tă sa u re la tiv ă .
D acă d ecăderea este în legătură cu o n o rm ă im p e ra tiv a , sancţiunea
a r putea fi invocată şi direct în apel sau recurs, cu excepţia situ a ţiilo r în
care legea prevede altfel [perim area cererii d e chem are în ju d e ca tă nu
poate fi ridicată pentru prim a oară în instanta de apel - art. 4 2 0 alin. (3)
NCPC).
D acă n o rm a e s te d is p o z itiv ă , decăderea poate constitui m otiv de
apel sau recurs cu condiţia să fi fo st invocată în term en în fa ţa instanţei
care a dat hotărârea şi aceasta a om is să se pronunţe asupra excepţiei
sau a respins-o.
310. în cazul re s p in g e rii e x c e p ţie i, se pronunţă o înch eiere interlocu*
torie, care va putea fi atacată odată cu fondul.
în cazul a d m ite rii e x c e p ţie i, se pronunţă o sentinţă sau o decizie de
dezînvestire a instanţei.
§5. P rin c ip a le le cazuri d e a p lica re a s a n c ţiu n ii d e c ă d e rii

311. D ispoziţiile iegale prevăd urm ătoarele situaţii în care este aplica
bilă sancţiunea
I decăderii^^h
1) D ecăderea din d re p tu l d e a m a i in v o c a p ro b e în c u rs u l ju d e c ă ţii:
a) în cazul n e p ro p u n e rii p ro b e lo r de către reclam ant prin cererea
de chem are în judecată, în condiţiile reglem entate d e art. 194 N C PC (co
respondent art. 112 ORC), ia r d e că tre pârât prin întâm pinare, potrivit
dispoziţiilor art. 2 0 5 N C PC (corespondent a ri. 115 C PC ), dacă legea nu
dispune altfel, sau oral, în cazurile anum e prevăzute d e lege [art. 254
alin. (1) NCPC).
Alin. (2) al art. 254 N C PC pct. 1-5 [corespondent alin. (2) al art. 138
C P C ] prevede s itu a ţiile d e în lă tu ra re a sancţiunii decăderii:
1. necesitatea probei rezultă din m odificarea cererii;
2. nevoia adm inistrării probei reiese din cercetarea ju d e că to re a scă şi
partea nu o putea prevedea;
î’ î G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, C o d u l.... p. 346.

® 77î. Mrejeru, op. cil-, p. 138.
3. partea înve derează instanţei că, din m otive tem einic justificate, nu
a p u tu i propune în term en probele cerute;
4. adm inistrarea probei nu duce la am ânarea judecăţii;
5. există acordul expres al tu tu ro r pârtilor.
b) în cazul probei cu în scrisu ri - ari. 2 5 4 alin. (4) lit. b) N C PC [cores
pondent ari. 138 alin. (4) C P C ] - nedepunerea, cu cel puţin 5 zile înainte
d e term enul fixat pentru judecată, a co p iilo r certificate de pe înscrisurile
invocate;
c) neîn d ep lin ireâ o b lig aţiilo r leg ale d e avan sare a ch eltu ielilo r
pentru ad m in istrarea probei - art. 262 alin. (3) N C PC [corespondent
art. 170 alin. (3) C PC ]; depunere a sum ei d u p ă îm plinirea term enului nu
atra g e decăderea, d a că prin aceasta nu se am ână judecata; de asem e-
nea, decăderea din dovada cu m artori pentru neîndeplinireâ obligaţiilor
prevăzute d e art. 262 se acoperă d a că aceştia se înfăţişează la term enul
«xat pentru ascultarea lor, potrivit ari. 311 alin. (4) NCPC; de asem enea, în
confonmitate cu art. 2 5 4 alin. (4) lit. d) N CPC, atrage decăderea nedepune
rea dovezii plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în term en de
5 zile d e la num irea expertului sau în term enul stabilit de instanţă potrivit
d isp o ziţiilo r a ri. 331 alin. (2), dacă s-a în cu viin ţa t proba expertizei;
d) în cazul probei cu m artori - ari. 254 alin. (4) lit. b) şi art. 311
alin. (2) N C PC [corespondent art. 186 alin. (2) C P C ] - nedepunerea listei
m artorilor în term en de 5 zile de la încuviinţarea probei cu m artori/înlocuirii
m artorilor;
e) în cazul luării in terog ato riu lu i - a ri. 254 alin. (4) lit. c) N C PC - n e
depunere a interogatoriului în term en de 5 zile d e la încu viinţarea acestei
probe. în cazurile în care interogatoriul trebuie com unicat, potrivit legii;
D ispoziţiile art. 254 alin. (4) N C PC sunt incidente în cazul am ânării,
pentru m otivele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi te xt de lege.
2) D ecăderea din dreptul d e a invoca excepţii d e p ro cedu ră cu
caracter relativ neinvocate în term enul legal instituit de art. 2 4 7 alin. (2)
NCPC;
3) D ecăderea din dreptul d e a exercita căile leg ale de atac:
în m ateria recursului, art. 4 8 5 alin. (2) N C PC (corespondent art. 310
C PC) instituie o prezum ţie d e exercitare a recursului în term en, prezum ţie
care operează d a că intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar
nu reiese că recursul a fo st depus peste term en.
S ancţiunea decăderii se a p lică in cazul n efo rm u lării cererii d e apel
sau d e recurs în term en, d a r şi în cazul nem otivării apelului în term en, dar
cu a ltă sancţiune: potrivit art. 4 7 8 alin. (2) N C PC [corespondent art. 292
alin. (1) C PC ]. „părţile nu se v o r putea folosi îna intea instanţei de apel de
alte m otive, m ijloace d e apărare şi dovezi decât de cele invocate la prim a
instanţă sau arătate în m otivarea apelului ori în întâm pinare"; în cazul n e
m otivării recursului în term en, art. 4 8 9 N C PC (corespondent art. 306 CPC)
prevede nulitatea recursului; sancţiunea nu intervine în cazul m otivelor de
ordine publică, care pot fi invocate şi din oficiu d e către instanţa de recurs.
ch ia r d u p ă îm plinirea term enului d e m otivare a recursului, fie în procedura

de filtrare, fie în şedinţă publică.
4) A lte c a z u ri:
- neinvocarea excepţiei d e n e c o m p e te n ţă m aterială şi teritorială de
ordine publică la prim ul term en de ju d e ca tă la care părţile a u fo st legal
citate în fa ţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (2) N CPC];
- neinvocarea necom petenţei d e ordine privată prin întâm pinare sau,
dacă în tâm pinarea nu este obligatorie, cel mal târziu la prim ul term en de
ju d e ca tă la care părţile au fo st legal citate în fa ta prim ei instante [art. 130
alin. (3) NCPC);
- nedepunerea în tâ m p in ă rii în term enul prevăzut d e lege atrage de-
căderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca e x
cepţii. în afa ra ce lo r d e ordine publică, dacă legea nu prevede altfel [art.
208 alin. (2) NCPC);
- nedepunerea c e re rii re c o n v e n ţio n a le odată cu întâm pinarea sau,
dacă pârâtul nu este o bligat la întâm pinare, cel mai târziu la prim ul term en
de ju d e ca tă [art. 2 0 9 alin. (4) NCPC);
- neform ularea c e re rii d e m o d ific a re până la prim ul term en d e ju*
decată la care reclam antul este legal citat şi nedepunerea întâm pinării
la ce re re a d e m odificare cu cel puţin 10 zile îna intea term enului fixat [art.
204 alin. (1) NCPC);
- form ularea c e re rii d e re c u z a re după în ce p e re a dezbaterilor, dacă
m otivele d e incom patibilitate prevăzute de art. 42 N C PC au fo st cunoscute
de parte a n te rio r acestui m om ent {ari, 4 4 NCPC);
- neinvocarea neregularităţii îndeplinirii p ro c e d u rii d e c ita re la term e-
nul urm ător producerii sale, dacă partea nelegal citată a fo s t prezentă sau
legal citată la acest term en [art. 160 alin. (2) NCPC);
- în m ateria a rb itra ju lu i, potrivit art. 563 alin. (1) N C PC [corespondent
art. 351^ alin. (1) C PC ], recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea
decăderii, în term en d e 10 zile d e la data când partea a lu a t cunoştinţă
de num irea arbitrului sau, d u p ă caz, de la survenirea cauzei de recuzare;
excepţiile şi alte m ijloace de apărare, care nu au fo st arătate prin în tâ m p i
nare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la prim ul
term en de judecată la care partea a fo st legal citată [art. 573 alin. (2)
NCPC, coresponde nt art. 3 5 6 'alin. (2) CPC);
b) în m ateria d iv o rţu lu i. în conform itate cu dispoziţiile a ri. 916 alin. (4)
N C PC (corespondent art. 610 C PC ), neintroducerea cererii în term enele
arătate la alin. (1) şi (3) al aceluiaşi te xt legal atrage d ecăderea soţului
pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele m otive. D acă cererea
reclam antului a fo st respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru motive
ivite ulterior.
S ecţiu n ea a 6 -a . E xcepţia n e tim b râ rii
§1. S ediul m a te rie i. A specte d e a p lic a re a le g ii în tim p
312. A cţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum

şi cererile adresate M inisterului Justiţiei şi P archetului de pe lângă în
a lta C urte de C asaţie şi Justiţie sunt supuse taxe lor judiciare de tim bru
prevăzute de dispoziţiile legale; în prezent este vorba despre O .U.G .
nr. 80/2013 privind ta xe le ju d icia re d e timbru^^*, care a a b ro g a t reglem en
ta re a în m aterie cuprinsă în principal în Legea nr. 146/1997 privind taxele
ju d icia re d e tim bru şi O .G . nr. 32/1995 privind tim brul judiciar*^'. Astfel,
pentru cererile ce ca d sub incidenţa O .U .G . nr. 80/2013, nu se va mai
a p lica tim brul judiciar.
313. S ub aspectul a p lic ă rii în tim p a d is p o z iţiilo r O .U.G . n r. 80/2013,
sunt posibile mai m ulte ipoteze, unele dintre ele deja aplicate diferit de
că tre instante.
A stfel, în pream bulul O .U.G . nr. 80/2013, se ara tă că aceasta a fost
adoptată având In vedere m odificarea cadrului (egal de desfăşurare a
procesului civil p rin a d o p ta re a C o d u lu i d e p ro c e d u ră c iv ilă , precum
şi punerea în aplicare a noilo r instituţii adoptate prin C odul civil; ţinând
seam a d e faptul că evoluţia în plan legislativ m enţionată nu s*a reflectat
într-un m od adecvat şi la nivelul cadrului norm ativ privind ta xe le judiciare
d e tim bru, care au răm as 7n principal la nivelul stabilit în anul 1997, actua
lizat în anul 2 0 1 0 prin aplicarea indicelui de inflaţie; pentru ca sistem ul de
ta xa re să reflecte noua structură şl dinam ică a procesului civil, noile g a
ranţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil,
precum şi acoperirea costu rilor suplim entare pentru dezvoltarea infras
tructurii şi pentru a sigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor
prevederi legale; (...); luând în considerare faptul că neadoptarea în regim
d e urgenţă a prezentului a c t norm ativ ar conduce la conservarea unui sis
tem de ta xa re neadecvat fa ţă d e liniile trasate prin regândirea sistem ului
M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013.

P' în condiţiile O.G. nr. 32/1996 privind timbrul judiciar se instituie timbrul judiciar,
care se aplică acţiunilor, cererilor, actelor şi serviciilor de competenta tuturor instanţelor
judecătoreşti. Ministerului Justiţiei, Parchetului General de pe lângă înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, precum şi actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici.
Timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru (art. 1).
Potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererile de chemare în judecată, adresate instanţelor
judecătoreşti, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, în cazul în care se
solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect
exercitarea unei căi de atac. Dacă aceste cereri, indiferent dacă privesc fondul sau o
cale de atac. au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică tim bre judiciare de
1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1.000 lei. se aplică tim bre judiciare de 3 lei» iar dacă
valoarea este de peste 10.000 lei, se aplica timbre judiciare de 5 lei.
VI. E xcepţia netim brării__________________________________________ 2 ^
ju rid ic rom ânesc odată cu adoptarea noului C od civil şi a noului C od de
procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei ju s iilia b ililo r şi
al nevoilor acute ale sistem ului judiciar, d a r şi al transparenţei şi disciplinei
lin a n cia re im puse d e exerciţiul colectării la buget a sum elor derivând din
plata taxe lor judiciare d e tim bru; având în vedere că aspectele mai sus
m enţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară,
â cărei reglem entare nu poate fi am ânată, im punând adoptarea de m ăsuri
im ediate p e calea ordonanţei de urgenţă'*.
A stfel, apreciem că intrarea în vigoare a O .U .G . nr. 80/2013 a tost
concepută în strânsă legătură cu intrarea în vigoare a noului C od d e pro
cedură civilă.
P rin urm are, identificăm urm ătoarele situaţii de tim braj şi soluţiile pro
puse:
1) C ererile d e chem are în ju d e ca tă (cererile introductive de instan
ţă, care deschid procesul efectiv) introduse anterior intrării în vigoare a
O .U .G . nr. 80/2013 (29 iunie 2013), se tim brează conform Legii nr. 146/
1997.
2) C ererile d e chem are în ju d e ca tă introduse d u p ă data de 2 9 iunie
2013 se tim b re a ză conform O .U .G . nr. 80/2013.
3 ) In ce e a ce priveşte cererile adiţionale şi accesorii form ulate de părţi
(inclusiv cereri de recuzare etc.) în cadrul unui proces început anterior
datei de 29 iunie 2013, apreciem că se aplică tim brajul ce a fo st aplicat
cererii introductive de instanţă, d u p ă distincţia fă cu tă mai sus.
A ducem ca argum ent pentru soluţia de m ai sus dispoziţiile art. 55 din
O .U .G . nr. 80/2013, care prevăd că „p e n tru ce re rile ş i acţiuniie introdu^
se p â n ă la intrarea în vigoare a p re z e n te i ordonanţe d e urgenţă, tim brul
ju d ic ia r se aplică, re sp e ctiv taxele Judiciare d e tim b ru se sta b ile sc ş i se
p lă te sc în cu a n tu m u l p re v ă z u t d e legea în vigoare la data in tro d u ce rii lo f .
T extul a fo st criticat, pe bună dreptate, pentru neclaritate, deoarece prin
noţiunea d e „cerere"’ se pot înţelege a tâ t ce re re a d e chem are în judecată,
cât şi cererea de apel sau de recurs sau orice alte cereri adiţionale sau
accesorii form ulate în cursul unui proces.
A ceeaşi problem ă de interpretare a fo st întâlnită în practica judiciară
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele m ăsuri
pentru accelerarea soluţionării p roceselor (m ica reform ă). A stfel, conform
art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, „D ispoziţiile art. 20, a ri. 105
alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (5‘ ), art. 136, art. 158 alin. (3), art. 159,
art. 159', art. a ri. 297 alin. (1), a ri. 304 pct. 3, art. 312 alin, (6'),
art. 315 alin. (3’ ), precum şi ale art. 329-3307 din C odul de procedură
civilă, republicat, cu m odificările şi com pletările ulterioare, precum şi cu
cele aduse prin prezenta lege, se aplică num ai proceselor, c e re rilo r şi
sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv form ulate
după intrarea în vigoare a prezentei legi".
C um acest term en a fo st interpretat diferit în practica judiciară, un
recurs în interesul legii a fo st necesar pe acest aspect. A stfel, prin Decizia
nr. 2 din 18 februarie 2013^^^ privind sesizarea prim -adjunctului procuro

rului general al P archetului d e pe lângă îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie
privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XXII alin. (2) din Legea
nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării proce
selor, cu referire la aplicarea dispoziţiilor art, 297 alin. (1) C P C , astfel
cum a fo s t m odificat prin art. I pct. 2 7 din Legea nr. 202/2010, în privinţa
proceselor începute îna inte de intrarea în vig o a re a acestui act norm ativ,
s-a statuat că „dispoziţiile art. 2 9 7 alin. (1) C P C . astfel cum au fo st m odi
ficate prin art. I pcL 2 7 din Legea nr. 202/2010, nu se aplică proceselor în
care prim a instanţă a fo st înve stită îna inte de intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010 ’\
în m otivarea acestei decizii, s-au arătat urm ătoarele: „în dem ersul de
lăm urire a înţelesului şi întinderii sintagm ei «se aplică num ai proceselor,
c e re rilo r şi se siză rilo r privind recursul în interesul legii începute, respectiv
form ulate d u p ă intrarea în vigoare a prezentei legi», se are în vedere şi
m ateria în care operează m odificările indicate în precedent de text, dacă
ea se integrează unui proces ori dacă poate avea o existenţă d e sine
stătătoare (de exem plu, sesizările de recurs în interesul legii) ori com ple*
m entară căilor de atac integrate unui proces (de exem plu, cererile Ia care
se referă art. 281 C P C . introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010
privind unele m ăsuri pentru a ccelerarea soluţionării proceselor).
Din aceste perspective, a ce lo r m odificări care privesc aspecte proce
d u ra le ce pot fi integrate unui proces pendinte la d a ta intrării în vigoare a
Legii nr. 202/2010 trebuie să li se dea o aplicare unitară. în sensul rapor
tării acestora la m om entul sesizării originare a instanţei, prin ce re re a de
chem are în judecată.
Edificatoare în acest context este distincţia dintre noţiunea de «proces»
şi ce a de «cerere» la care textul de lege face trim itere.
în sens larg. noţiunea de «proces civil» este definită în doctrina juridică
ca fiind m ijlocul de realizare a justiţiei constând într*o serie de «activităţi
desfăşurate d e către instanţă, părţi, organe d e executare şi a lte persoane
sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti
a justiţiei, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor civile, conform pro
cedurii stabilite de lege». In sens te h n ic şi juridic, s-a apreciat că proce
sul civil parcurge o evoluţie, în faze d e desfăşurare, începând cu etapa
sesizării instanţei şi p â n ă la actul final al judecăţii, care este hotărârea.
Fiecare etapă evoluează, la rândul său, cu ajutorul şi în baza unor acte de
procedură, care sunt stabilite de lege astfel în câ t să asigure scopul final al
procesului - pronunţarea unei hotărâri.
T otodată, pentru a stabili înţelesul noţiunii d e «cerere» trebuie rem ar
cată distincţia dintre ce re re a ca form ă şl form alitate procedurală, cu refe
rire la condiţiile prescrise pentru constituirea actului, şi cererea ca a c t de
procedură în sensul dreptului procesual civil.
M. Of. nr. nr. 313 din 30 mal 2013.
In speţă, cererea de apeL ca a c i de procedură, declanşează un control
ju d e că to re sc total d e vo lu tiv din partea unei instanţe superioare, d e unde
rezultă că este o ce re re care se integrează unui proces civil aflat deja în
evoluţie.I
Ca atare, dispoziţiile art. 2 9 7 alin. (1) C P C , astfel cum au fo st m o
dificate prin art. I pct. 2 7 din Legea nr. 202/2010, sunt aplicabile num ai
dacă procesul a începui, în prim ă instanţă, după data d e 2 5 noiem brie
2010. in acelaşi sens. în doctrină s-a su sţin u i că dispoziţiile legii noi nu
sunt incidente a p elurilor prom ovate după acest m om ent îm potriva hotă
rârilor pronunţate în procese începute anterior intrării în vig o a re a Legii
nr. 2 0 2 / 2 0 1 0 /
In conform itate cu principiul previziunii efective, legea trebuie să fie
previzibilă şi, tocm ai d e aceea, sintagm a «cereri form ulate» va trebui să
aibă în vedere cererile adresate prim ei instanţe, nu şi pe cele d e exercitare
a căilor legale de alac.
In situaţia în care legiuitorul a r fi d o rii ca dispoziţiile noii legi să se
aplice şi cererilor de apel form ulate după intrarea sa în vigoare, a r fi prevă
zut în m od expres acest lucru în conţinutul art. XXII din acest a c i norm ativ.
D ezlegarea propusă pentru problem a de drept ofe ră o soluţionare
unitară în aplicarea dispoziţiilor art. 2 9 7 alin. (1) C P C . astfel cum a fost
m odificat prin Legea nr. 202/2010, şi în acele situaţii în care instanţele de
apel sunt înve stite cu mai m ulte cereri de apel, form ulate de părţile din
acelaşi proces, cereri care se pot situa la m om ente anterioare şi, respec
tiv. ulterioare, datei d e 2 5 noiem brie 2010.
In astfel de situaţii, raportarea la m om entul sesizării originare, repre
zentate d e form ularea cererii d e chem are în judecată, conferă nu doar
previzibilitale, ci şi o unitate de abordare conceptuală în actul jurisdicţional
pe care instanţa d e apel este chem ată să îl pronunţe.
Soluţia conferă continuitate de rezolvare a situaţiilor tranzitorii d e genul
ce lo r analizate şi din perspectiva viitoarei aplicări a noului C od d e pro
cedură civilă, d e vrem e ce soluţia d e principiu, consacrată la m om entul
sesizării de art. 2 9 7 alin. (1) C P C . m odificat prin art. I pct. 2 7 din Legea
nr. 202/2010, a fo st preluată şi d e art. 480 alin. (3) N CPC, iar, potrivit
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind C odul de procedură civilă, cu m odificările ulterioare,
dispoziţiile noului cod v o r fi aplicabile num ai proceselor începute după
intrarea sa în vigoare” .
C onsiderăm că aceste aspecte d e principiu, lăm urite d e instanţa su
prem ă, ch ia r dacă priveau problem e d e aplicare în tim p a altui a c t norm a
tiv, sunt perfect valabile şi în ipoteza d e faţă. problem a d e interpretare fiind
identică cu privire la noţiunea d e „cerere".
Astfel, pentru cererile adiţionale şi accesorii form ulate d e părţi (inclusiv
cereri de recuzare ele.) în cadrul unui proces în ce p u t anterior datei de 29
iunie 2013, apreciem că se aplică tim brajul ce a fo st aplicat cererii intro*
ductive d e instanţă, după distincţia fă cu tă mai sus.
în ce e a ce priveşte cererile de exercitare a căilo r de atac (oricare

a r fi acestea), în m od a sem ănător cu cele d e mai sus, facem urm ătoarea
distincţie, în funcţie de ipotezele posibile:
4) C erere de exercitare a unei căi d e atac, în cadrul unui proces început
an terio r intrării în vigoare a noului C od d e procedură civilă (adică anterior
datei de 15 februarie 2013), indiferent d e data exercitării căii de atac (ante
rior sau ulterior intrării în vig o are a O .U.G . nr. 80/2013, a dică indiferent
d a că cererea de exercitare a căii de atac este anterioară sau ulterioară
datei de 29 iunie 2013): în opinia noastră, se aplică tim brajul în vigoare
la data cererii introductive de instanţă, respectiv Legea nr. 146/1997, dar
aici părerile practicienilor diferă, în sensul că, dacă ce re re a d e exercitare
a căii d e atac este ulterioară datei d e 2 9 iunie 2013, o parte dintre aceştia
apreciază că este incident tim brajul din O .U.G . nr. 80/2013.
5) C erere de exercitare a unei căi de atac, în cadrul unui proces în
ceput u lterio r intrării în vigoare a noului C od d e procedură civilă (adică
ulterior datei de 15 februarie 2013), d a r anterior intrării în vigoare a O .U.G .
nr. 80/2013> indiferent dacă data exercitării căii d e atac este anterioară
sau ulterioară intrării în vig o are a O .U.G . 80/2013 (deci, cererea de che*
m are în ju d e ca tă a fost tim brată conform Legii nr. 146/1997, fiind introdusă
în tre 15 feb ru arie 2 0 1 3 şi 29 iunie 2013): aplicând regula tim brării căii
d e atac conform legii în vig o a re la data introducerii cererii de chem are în
judecată, apreciem că se aplică tim brajul conform Legii nr. 146/1997; şi
aici facem m enţiunea de mai sus, în sensul că o parte din practica judicid-
ră apreciază că se aplică O .U .G . nr. 80/2013, dacă calea de atac este
ulterioară datei d e 2 9 iunie 2013.
6) C erere de exercitare a unei căi de atac, în cadrul unui proces în c e
put u lterio r Intrării în vigoare a noului C od d e procedură civilă şi ulterior
intrării în vigoare a O .U .G . nr. 80/2013 (deci atât ce re re a de chem are în
judecată, cât şl cererea d e exercitare a căli d e atac sunt ulterioare datei de
2 9 iunie 2013): sub acest aspect, nu credem că există dubii, aplicându-se
fără d iscu ţie tim brajul conform O .U .G . n r 80/2013.
314. T axele judiciare de tim bru s u n t datorate, în condiţiile O .U.G .
nr. 80/2013, d e către toate persoanele fizice şi ju rid ice şi reprezintă plata
sen/iciilor prestate d e către instanţele judecătoreşti, precum şl d e către
M inisterul Justiţiei şi P archetul de pe lângă îna lta C urte de C asaţie şi
Justiţie (art. 1 alin. (2) din O .U .G . nr. 80/2013).
S e obsen/ă că noua reglem entare preia, pentru noţiunea ta xe lo r ju d i
cia re d e tim bru, definiţia prevăzută a n te rio r în a ri. 1 din N orm ele m etodo
logice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin O rdinul nr. 760/C
din 22 aprilie 1999 al m inistrului justiţiei.
în cazurile anum e prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la
instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate M inisterului Justiţiei şi
P archetului de pe lângă îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie sunt scu tite de
la plata ta xe lo r ju d icia re d e tim bru [art. 1 alin. (3) din O .U.G . nr. 80/2013 .
VI. E xcepţia netim brării__________________________________________ 253
§2. Taxele judiciare de tim bru
2.1. Calculul taxelor judiciare de timbru
315. R egula prevăzută de art. 2 din O .U.G , nr. 80/2013 este aceea că
la x e le judiciare de tim bru se sta b ile sc în m od d ife re n ţia t d u p ă cum obiec
tu l acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute d e lege.
Faţă d e prevederile din N orm ele m etodologice de aplicare a legii ante
rioare, care îm part acţiunile şi cererile în acţiuni şi cereri evaluabile în bani;
acţiuni şi cereri neevaluabile în bani; acţiuni şi cereri pentru care legea
stabileşte un regim distinct d e taxare, se m enţine distincţia dintre acţiunile
evaluabile şi neevaluabile în bani.
316. în principiu, pentru cererile evaluabile în bani se păstrează sis*
tem ui cotei procentuale, astfel că taxa s e calcu lează pro po rţio n al şî
progresiv, în fu n c ţie d e valoarea obiectului acţiunii sau cererii.
T axele judiciare d e tim bru afe rente acţiunilor şi cererilor evaluabile în
bani sunt reglem entate în art. 3-5 din O .U.G . nr. 80/2013:
1) Potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, acţiu n ile ş i cererile evaluabile
în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxe ază astfel:
a) până la valoarea d e 5 0 0 lei • 8% , d a r nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei - 4 0 lei + 7 % pentru ce depăşeşte 500 lei;
c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000
lei;
d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte
25.000 lei;
e) în tre 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte
50.000 lei;
f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
2 ) Se taxe ază potrivit alin. (1) al art. 3 şi urm ătoarele categorii de
acţiuni:
a) în co nstatarea n ulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea
unui act ju rid ic patrim onial; cererea privind repunerea părţilor în situa-
tia
t anterioară este scutită d e taxă d e tim bru dacă este accesorie acestor
cereri;
b) privind co nstatarea existen ţei sau inexistenţei unul d rep t pa
trim onial;
c) prin care se solicită pro nu n ţarea unei hotărâri ju d ecăto reşti care
tin
I e loc de act autentic d e în străin are a unor bunuri im obile sau de con-
stituire a unor drepturi reale asupra acestora [art. 3 alin. (2) din ordonanţă,
ce preia dispoziţiile art, 2 alin. (V ) din Legea nr. 146/1997].
în legătură cu acţiunile m enţionate la lit. a) şi b), a n te rio r noii regle
m entări, prin D ecizia nr. 32 din 9 iunie 2006^^\ pronunţată d e îna lta Curte
de C asaţie şi Justiţie, S ecţiile Unite, a fo st adm is recursul în interesul legii
declarat de procurorul general al P archetului de p e lângă în a lta C urte de
M. Of- nr. 830 din 10 decembrie 2008.
C asaţie şi Justiţie şi s-a stabilindu-se că: dispoziţiile art. 1 pot. 1, a rt. 2

pct. 1 lit. â ) şi b) şi art. 282^ alin. (1) C P C se interpretează în sensul că,
în vederea determ inării com petenţei m ateriale de soluţionare în prim ă
instanţă şi în că ile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi corner-
ciale având ca o b ie ct constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept
patrim onial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor
acte ju rid ice privind drepturi patrim oniale, indiferent d a că este form ulat
petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
S 'â stabilit astfel că, în plus la ţă d e ceea ce $e considera în m od clasic
în doctrina ju rid ică ca fiind o acţiune evaluabilă în bani. au acest caracter
nu num ai c ererile de restitu ire d p restaţiilo r etectuate în tem eiul unui
a c t ju rid ic pentru care s-a ce ru t constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiu
nea, rezilierea sau revocarea, ci ch ia r cererile de constatare a nulităţii,
an u lare, rezoluţiune, reziliere sau revocare. Cu privire la cererea de
revocare, constatăm că nu se regăseşte printre tipurile d e cereri e n u
m erate expres în cadrul deciziei date în recursul în interesul legii, d a r nu
găsim nicio raţiune pentru care această cerere să nu prim ească acelaşi
regim ju rid ic şi aceeaşi caliticare, ca şi celelalte.
în ceea ce priveşte taxa d e tim bru datorată pentru cererea de restituire
a prestaţiilor efectuate în baza unui act d eclarat nul, anulat o ri rezolvit, re
glem entarea anterioară nu prevedea nicio soluţie în cazul în care această
ce re re se form ula pe cale separată, după desfiinţarea actului ju rid ic, fapt
ce a dat naştere unor opinii divergente. N oile dispoziţii legale m enţin seu-
tirea d e la plata taxei ju d icia re d e tim bru pentru situaţia în care cererea
d e rep u nere în situaţia an terioară e ste acceso rie cererii d e declarare
a nulităţii, anulării, rezoluţiunii sau rezilierii [art. 3 alin. (2) lit. a) din o rd o
nanţă] şi instituie o ta x ă ju d icia ră de tim bru fixă (de 5 0 lei, dacă valoarea
cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi de 300 lei, pentru cererile a c ă ro r valoare
depăşeşte 5.000 lei) pentru cazul în care cererea este form ulată pe cale
separată, potrivit art. 8 alin. (2) din ordonanţă.
De asem enea, se păstrează soluţia stabilirii taxei judiciare de tim bru în
cotă procentuală în cazul ce re rilo r privind co nstatarea existenţei sau
inexistenţei unui d rep t patrim onial, soluţie criticată pe m otiv că legea
depăşeşte rezonabilitatea proporţiei ce a r trebui să caracterizeze echilibrul
între scopul urm ărit prin dem ersul ju d icia r şi condiţiile d e exerciţiu ale aces
tuia. D acă reclam antul form ulează o cerere în constatarea inexistentei
dreptului d e servitute al vecinului asupra terenului proprietatea sa, a
inexistenţei creanţei pretinse d e că tre pârât în contra sa sau a faptului
că a intervenit prescripţia dreptului de a solicita în instanţă o bligare a sa
la plata unei datorii fa ţă de pârât, prin dem ersul ju d icia r ef nu tinde la
aducerea în patrim oniul său a unor drepturi pentru a se ju stifica o taxă de
tim bru progresivă cu valoarea dreptului a cărui existenţă o neagă; acesta
urm ăreşte un cu totul alt scop, respectiv acela d e consolidare a propriului
drept sau a situaţiei sale patrim oniale, ce nu poate fi cuantificată, iar

taxarea progresivă, în cotă procentuală, nu este posibilă şi nici justificată^^^
In schim b, pentru cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei
unui drept nepatrim onial, precum şi cererile în anularea sau în constatarea
nulităţii unui act ju rid ic nepatrim onial s-a stabilit o taxă fixă d e 100 lei [art. 8
alin. (1) lit. a) şi b) din O .U .G . nr. 80/2013].
R eferitor la cererile prin care se solicită p ro n u n ţa re a u n e i h o tă râ ri
ju d e c ă to re ş ti c a re ţin e lo c d e a c t a u te n tic d e în s tră in a re , au fo st pre
luate prevederile anterioare din art. 3^ alin. (1) al Legii nr. 146/1997, cu
observaţia că, pentru d eterm inarea valorii în cazul a ce sto r cereri, rapor
ta re a se va tace la preţul Indicat în antecontract sau în prom isiunea de
înstrăinare sau constituire a respectivului d re p t real, cu aplicarea dispo
ziţiilor art. 101 alin. (1) NCPC, iar nu la valoarea im pozabilă a bunului,
conform art. 104 N CPC. Dacă, în m od excepţional, obligaţia de înstrăinare
nu decurge dintr-un contract, fiind, spre exem plu, ope legis, şi nu există un
p re ţ predeterm inat, atunci tim brajul se va stabili în fun cţie d e valoarea de
im punere, ia r în lipsă, după estim area reclam antului, cu aplicarea art. 98
alin. (3) NCPCiî.
3) în cazul a c ţiu n ilo r p o s e s o rii, taxa judiciară de tim bru se calculează
la o valoare care se stabileşte la 20% din valoarea bunului a cărui posesie
se solicită [art. 4 alin. (1) din ordonanţă]; se m enţin dispoziţiile anterioare
ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.
4 ) Pentru acţiunile care au ca obiect un d e z m e m b ră m â n t al d re p tu lu i
d e p ro p rie ta te , taxa ju d icia ră de tim bru se calculează la o valoare sta b i
lită la 20% din valoarea bunului asupra căruia poartă dezm em brăm ăntul
art. 4 alin. (2) te z a I din ordonanţă .
5) în cazul cererilor care au ca obiect s e rv itu ti, taxa judiciară de tim bru
se calculează prin raportare la 20% din valoarea im obilului asupra căruia
se solicită constituirea servituţii [art. 4 alin. (2) teza a ll-a din ordonanţă];
se m enţin dispoziţiile anterioare ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.
în cazul c e re rilo r prevăzute la art. 4 din O .U .G . nr. 80/2013, cota pro
centuală aplicabilă este ce a d e la art. 3 din ordonanţă.
6) P otrivit art. 5 din O .U.G . nr. 80/2013, cererile în m ateria partajului
ju d icia r se taxe ază astfel:
a) sta b ilire a b u n u rilo r supuse îm părţelii - 3% din va lo a re a acestora;
b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine
fiecărui coproprietar - 5 0 lei pentru fiecare coproprietar;
c) creanţe pe care coproprietarii le au unii fa ţă d e alţii, născute din
starea de proprietate com ună - 3% din valoarea creanţelor a că ro r recu
noaştere se solicită;
T.C. Bridu. Unele aspecte de noutate în materia taxelor judiciare de timbru pentru
cererile introduse la instanţele judecătoreşti, www.juridice.ro.
® Ibidem.
d) ce re re a d e raport - 3% din valoarea bunurilor a că ro r raportare se

solicită;
e) ce re re a de reductiune a llberalltâtllor excesive - 3% din valoarea
pârtii d e rezen/ă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent d e m odalitatea de realizare
a acestuia - 3% din valoarea m asei partajabile.
D acă cererile în m ateria partajului ju d icia r prevăzute mai sus se fo r
m ulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxe ază cu o singură taxă
d e 5% din va lo a re a m asei partajabile.
în principiu, se păstrează ve ch e a reglem entare cu urm ătoarele d ife
rente:
>
- se adaugă o ta x ă procentuală. în cazul p retenţiilor ce a r decurge din
creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă d e alţii, născute din starea
d e proprietate com ună - 3% din valoarea creanţelor a că ro r recunoaştere
se solicită;
- nu s-a m enţinut prevederea (considerată abuzivă^^^) potrivit căreia,
separat d e taxele în sum ă fixă (pentru stabilirea calităţii d e coproprietar
şi a cotelor-părţi) sau procentual (pentru stabilirea bunurilor, partajul pro*
priu-zis, reducţiunea sau raportul donaţiilor), dacă părţile contestă bunurile
d e îm părţit, valoarea acestora sau drepturile ori m ărim ea drepturilor copro
prietarilor, se aplică o ta x ă calculată procentual, la valoarea contestată, ce
este datorată de titularul cererii;
- s-a lim itat la 5% din valoarea m asei partajabile ta x a ju d icia ră de tim -
bru datorată în cazul cum ulului de cereri în cadrul aceleiaşi acţiuni; este
vorba despre o prevedere nouă.
317. Pentru a se determ ina ta x a ju d icia ră de tim bru în cazul cererilor
evaluabile in bani. trebuie stabilită, mai întâi, baza d e calcul, respectiv
v a lo a re a o b ie c tu lu i c e re rii.
C u privire la noua reglem entare legală, s-a observat că, pentru a nu
se ajunge la stabilirea unor valori d iferite ale uneia şi aceleiaşi cereri,
d u p ă cum este vorba d e tim braj sau de com petenţă m aterială, legiuitorul
a înce rcat să com patibilizeze dispoziţiile relative la valoarea obiectului
cererii, ca bază d e calcul a taxei judiciare de tim bru, cu cele cuprinse
în noul C od de procedură civilă, relative la stabilirea com petenţei după
criteriul valoric^^l
A stfel, potrivit ari. 31 alin. (2) din O .U .G . nr. 80/2013, în cazul taxelor
calculate în fun cţie d e valoarea obiectului cererii, valoarea la care se cal-
cu lează taxele ju d icia re de tim bru este cea prevăzută în acţiune sau în
cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată d e instanţă ca vădit
derizorie, evaluarea se face în condiţiile art. 9 8 alin. (3) NCPC, adică d u p ă
în s c r is u r ile p re z e n ta te ş i e x p lic a ţiile d a te d e p ă rţi.
fbidem,
fbidem.
S im ilar cu prevederile ari. 104 N CPC, art. 31 alin. (3) teza I din O.U.G.
nr. 80/2013 prevede că, în cererile având ca obiect dreptul d e proprieta
te sau un a lt d re p t real asupra unui im obil, taxa d e tim bru se calculea
ză în funcţie d e v a lo a re a im p o z a b ilă a b u n u lu i im o b il. D acă valoarea
im pozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vă d it derizorie,
ta xa re a cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând
valorile orientative ale proprietăţilor im obiliare [ari. 31 alin. (3) teza a ll-a
d in O .U .G . nr. 80/2013].
S -a observat^') că dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza II sunt criticabile sub
două aspecte:
- în prim ul rând, va lo a re a im pozabilă se dovedeşte pe baza certifi*
catului eliberat în condiţiile Legii nr. 571/2003 privind C odul fiscal, nefi-
ind rezultatul unei aprecieri subiective a reclam antului, astfel că nu se
pune problem a contestării acestei valori sau aprecierii ei ca vădit derizorie
art. 104 alin. (2) N C PC nici nu ia în calcul contestarea valorii im pozabile,
ci num ai ipoteza în care aceasta nu este stabilită];
- în al doilea rând. soluţia din ordonanţă este inoportună, deoarece se
îndepărtează d e la dispoziţiile art. 104 alin. (2) N C PC în ce e a ce priveşte
stabilirea valorii obiectului cererii, creând nedoritul paralelism norm ativ,
care conduce la situaţia hilară de a a ve a două valori ale aceleiaşi ce
reri - una, din perspectiva com petenţei şi alta, din perspectiva tim brajului,
apreciindu-se că, d e lege ferenda, dispoziţiile art. 31 alin. (2) teza a ll-a să
aibă în vedere, la fe l ca şi cele ale art. 104 alin. (2) N CPC, ipoteza în care
valoarea im pozabilă nu este stabilită, iar. In acest caz, având în vedere şi
dispoziţiile art. 104 N CPC, va lo a re a a r trebui stabilită potrivit dispoziţiilor
art. 98 alin. (3) NCPC.
C ând prin cerere se solicită acordarea unor p re s ta ţii s u c c e s iv e , dacă
durata existenţei dreptului este nedeterm inată, taxa de tim bru se calcu
lează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale [art. 31 alin. (4)
din O .U .G . nr. 80/2013], sim ila r cu regula prevăzută şi d e art. 103 NCPC,
în ce e a ce priveşte stabilirea com petenţei după criteriul valorii obiectului
cererii.
318. Art- 6 din O .U .G . n r 80/2013 stabileşte nivelul taxe lor judiciare
de tim bru pentru anum ite cereri form ulate în cadrul unor proceduri regle
m entate de noul C od de procedură civilă:
1) cererile de valoare redusă, soluţionate potrivit procedurii speciale
prevăzute de T itlul X al Cărţii a V l-a din noul C od d e procedură civilă se
taxează cu 5 0 lei, d a că valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200
lei, pentru cererile a că ro r va lo a re depăşeşte 2.000 lei;
S -a a preciat în doctrină^^^ că taxa fixă nu se aplică atunci când, în te
m eiul art. 1026 alin. (3) N CPC, instanţa apreciază că ce re re a nu poate fi
soluţionată potrivit dispoziţiilor speciale privind cererile cu valoare redusă.
Ibidem.
® Ibidem.
îl inform ează p e reclam ant In acest sens, ia r reclam antul nu îşi retrage
cererea. In această situaţie, instanţa va ju d e ca ce re re a potrivit dreptului
com un, iar în acest sens. odată cu inform area legată d e îm prejurarea că
ce re re a nu se poate ju d e ca în regim ul procedurii speciale, a r trebui ca
reclam antului să i se aducă la cunoştinţă şi necesitatea com pletării taxei
ju d icia re de tim bru, calculate conform cererilor evaluabile în bani, în regi-
mul dreptului com un, su b sancţiunea anulării cererii;
2) cererile privind ordonanţa d e plată, prevăzută d e T itlul IX al Cărţii
a V l’ 3 din noul C od d e procedură civilă, se taxe ază cu 200 lei;
3) cererile d e evacuare din im obilele folosite sau ocupate fără drept,
soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de T itlul XI al C ărţii a V l-a
din noul C od de procedură civilă, se taxe ază cu 100 lei;
R eferitor la aceste cereri, s-a pus problem a cum se tim brează pre te n
ţiile privind plata chiriei sau a arenzil exigibile, inclusiv a su m e lo r ce vor
deveni exigibile în cursul judecăţii, care se pot solicita odată cu evacuarea,
potrivit dispoziţiilor art. 1041 alin. (4) N CPC, această cerere judecându-se
potrivit procedurii speciale. în ce m ăsură se tim brează aceste pretenţii cu
o ta x ă calculată în cotă procentuală sau răm ân supuse taxei forfetare?
R ăspunsul dat d e autorul citat este în sensul că, în realitate, cererea p ri
vind plata ch iriilo r sau arenzilor exigibile până la data introducerii acţiunii
a r trebui supusă unei taxe procentuale, fiind o pretenţie evaluabilă în bani,
taxa fixă referindu-se strict la capătul de cerere privind evacuarea^'!;
4) cererile form ulate pe cale d e ordonanţă preşedinţială, când sunt
neevaluabile în bani, se taxe ază cu 2 0 lei, iar cele evaluabile în bani, cu
5 0 lei, dacă valoarea acestora nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 2 0 0 lei, dacă
valoarea lo r depăşeşte 2.000 lei.
R eferindu-se la caracterul evaluabil în bani al ordonanţei, s -a apreciat
că legiuitorul se referă, în realitate, la natura obiectului dreptului care se
protejează provizoriu pe calea acestei proceduri^^l
319. In m ateria executării silite au fo st aduse unele m odificări utile, dar
a u fo st om ise şi unele problem e care a r fi im pus intervenţia legiuitorului^^^:
1) prin art. 10 alin. (1) lit. a) din O .U.G . nr. 80/2013, în privinţa c e re
r ilo r p e n tru în c u v iin ţa re a e x e c u tă rii s ilite , se stabileşte o taxă fixă de
2 0 lei pentru fiecare titlu executoriu, în acord şi cu D ecizia nr. 12/2013^^1,
pronunţată de îna lta C urte d e C asaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul
legii, prin care s-a reţinut că „cererea d e în cu viin ţa re a executării silite
form ulată d e către un creditor îm potriva aceluiaşi debitor, în baza mai
m ultor titluri executorii, se tim brează în funcţie d e fiecare titlu executoriu
supus verificării instanţei de executare. D ispoziţiile art. 12 din N orm ele
m etodologice pentru a p licarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare
ni ibidem.
•2) fbidem.
Ibidem,
M. Of. nr. 458 din 24 iulie 2013.
de tim bru, aprobate prin O rdinul m inistrului justiţiei n r 760/C /1999 [potrivit
cărora, în cazul cererilor sau al a cţiu n ilo r introduse în com un de m ai m ulte
persoane pentru acelaşi o b ie ct ori când obiectul este un d re p t sau o o b li
gaţie com ună, taxa ju d icia ră d e tim bru se datorează în solidar - n.n.], se
aplică şi cererilor de încuviinţare a executării silite form ulate în baza unui
titlu executoriu. îm potriva aceluiaşi debitor, de că tre m ai m ulţi creditori
aliaţi într-un raport de indivizibilitate sau d e solidaritate";
2 ) c e re rile d e s u s p e n d a re a e x e c u tă rii s ilite , inclusiv a executării pro
vizorii, se taxe ază cu 50 lei [art. 10 alin. (1) lit. b) din O .U.G . nr. 80/2013];
3) în cazul c o n te s ta ţie i la e x e c u ta re a silită» taxa se calculează la
va lo a re a bunurilor a c ă ro r urm ărire se contestă sau la va lo a re a debitului
urm ărit, când acest debit este m ai m ic decât valoarea bunurilor urm ărite.
T a xa afe rentă acestei contestaţii nu poate depăşi sum a d e 1000 lei, in
diferent d e valoarea contestată. în cazul în care obiectul executării silite
nu este evaluabil în bani. contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.
In situaţia în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în co n
diţiile art. 7 1 2 alin. (2) N C PC - adică atunci câ n d executarea silită este
începută în tem eiul unui a lt titlu decât o hotărâre judecătorea scă - şi
m otive de fa p t sau d e d re p t privitoare la fondul dreptului, ta x a de tim bru
se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, adică procentual, după
va lo a re a b u n u rilo r urm ărite sau a debitului, atunci când acesta este mai
m ic decât valoarea bunurilor [art. 10 alin. (2) şi (3) din O .U .G . nr. 80/2013].
S -a rem arcat că opţiunea legiuitorului pentru tim brarea la valoare nu
s-a extins şi la contestaţiile făcute d e un te ri care invocă un drept real
asupra bunurilor urm ărite, veritabile acţiuni în revendicare, în cadrul cărora
se pune în discuţie şi fondul unui drept. Se poate concluziona în sensul
că se v o r aplica dispoziţiile art. 10 alin. {2), adică o taxă procentuală, dar
plafonată la m axim 1000 lei, ia r nu cele ale art. 5 sau art. 10 alin. (3) din
ordonanţă, şi în cazul în care. pe calea contestaţiei la executare, se solicită
partajul bunurilor urm ărite, conform art. 711 alin. (4) NCPC;
4 ) cererile d e întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile,
cu 50 lei, d a că valoarea cererii nu depăşeşte 5000 lei, şi cu 3 0 0 lei, pentru
cererile a c ă ro r valoare depăşeşte 5 0 0 0 lei [art. 10 alin. (4) din O .U.G .
nr. 80/2013];
5) a răm as în co ntinuare nereglem entată ipoteza tim brării c e re rilo r
d e v a lid a re a p o p ririi.
320. P otrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din O .U.G . nr. 80/2013, cererile prin
care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţeas
că înţelegerea părţilor, inclusiv când este rezultată din acordul d e mediere,
se taxează cu 2 0 lei; în ca zu rile în care înţelegerea sau acordul d e m edie
re priveşte transferul dreptului d e proprietate sau al altui d re p t real asupra
unuia ori mai m u lto r bunuri im obile, la această sum ă se a d a u g ă 50% din
valoarea taxei care s-a r datora pentru acţiunea în revendicare a bunului
cu valoarea ce a mai m are dintre bunurile care fac obiectul dreptului real
transferat; în cazul în care înţelegerea sau acordul de m ediere are ca

o b ie ct partajul, la la x a fixă se a d a u g ă 50% din valoarea taxei calculate
potrivit ari- 5 din ordonanţă.
în legătură cu acest te xt legal s-a exprim at opiniai^^ conform căreia tex-
tul se referă la ipoteza în care înţelegerea părţilor inten/ine anterior declan
şării unui proces, spre exem plu, situaţia reglem entată în art. 59 alin. (2)
din Legea 192/2006 - părţile se pot în fă ţişa la instanţa judecătorea scă
pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea
lor. S e ţin e seam a şi de faptul că prin O .U .G . nr. 80/2013 s-a m odificat şi
ari- 59^ din Legea nr. 192/2006, în sensul că cererea adresată instanţei
privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor
rezultată din acordul de m ediere se taxe ază potrivit legii. S ituaţia avută
în vedere este ce a a unei convenţii prin care se preîntâm pină un proces,
ia r nu a stingerii unui proces deja început. In ipoteza în care există deja
un proces, Iar înţelegerea părţilor intervine In conform itate cu dispoziţiile
art. 438 şi urm . N CPC, nu se datorează taxele d e la art. 11 lit. a) din
O .U.G . nr. 80/2013. în acest caz, a b initio, cererea a fo st deja tim brată
cu ta x a ju d icia ră d e tim bru sta b ilită în condiţiile art. 3 din ordonanţă sau
ale altui te xt aplicabil. A r fi excesiv ca. pentru a se lua act de înţelegerea
părţilor, să li se mal perceapă suplim entar o ta x ă ju d icia ră de tim bru. în
acest din urm ă caz, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 63 alin. (2)
din Legea nr. 192/2006 relative la restituirea ta xe lo r judiciare d e tim bru ca
urm are a soluţionării
I cererii în m od am iabil.
321. în ceea ce priveşte acţiu n ile şi cererile scutite d e la plata ta
xei ju d iciare de tim b ru , se păstrează acelaşi procedeu d e enum erare
exhaustivă a cererilor scutite de plata ta xe lo r ju d icia re d e tim bru, astfel
cum sunt reglem entate în art. 29 şi art. 30 din ordonanţă. în general, s-au
păstrat cazurile prevăzute şi în ve ch e a lege, cu unele excepţii‘^l Astfel,
am intim , printre altele:
1) o blig aţiile leg ale şi co n tractu ale d e în treţin ere, in clusiv acţiu
nile în co n statarea n ulităţii, în anularea, rezo lu ţiu nea sau rezilierea
contractului d e în treţin ere [art. 2 9 alin. (1) lit. c) din O .U.G . nr. 80/2013];
se pare că legiuitorul a dorit lărgirea sferei c e re rilo r scutite d e plata taxei
ju d icia re de tim bru, fiind incluse şl cererile ce au ca scop desfiinţarea
co ntractelor de întreţinere, ia r nu num ai executarea lor^^^;
2 ) nu se m ai prevede scutirea d e la plata ta xe lo r ju d icia re d e tim bru a
a cţiu n ilo r şi cererilor (inclusiv căile d e atac) referitoare la în ch eierea, exe
cu tarea şi în cetarea co ntractu lu i individual d e m uncă, orice drepturi
ce decurg din raporturi de m uncă, sta b ilire a im pozitului pe salarii, drep*
tu rile decurgând din executarea co ntractelor colective d e m uncă şi cele
privind soluţionarea conflictelor colective de m uncă, precum şi executa-
T.C. Briciu, Op. Cil.

Ibidem,
fbidem.
rea hotărârilor pronunţate in aceste litigii [potrivit a n . 15 lit. a) din Legea
nr. 146/1997]. S -a a preciat că aceste cereri sunt scu tite în co ntinuare de
plata ta xe lo r judiciare d e tim bru în virtutea dispoziţiei cuprinse în art. 270
C. muncii^î;
3) în m a te rie c o n tra v e n ţio n a lă , plângerea îm potriva procesului-ver-
bal d e constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac
îm potriva hotărârii pronunţate se taxe ază cu 2 0 lei (ari. 19 din ordonanţă),
nem aifiind scutite de taxa Judiciară de tim bru, precum în reglem entarea
anterioară. Nu m ai sunt scutite d e ta x a ju d icia ră de tim bru nici am enzile,
d a r cum acestea decurg din a p licarea unei sancţiuni contravenţionale,
se va datora num ai ta x a pentru plângerea îm potriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei‘^l
în tr-o a ltă opinie'^^, s-a a preciat că este cel puţin discutabilă im punerea
unei taxe ju d icia re de tim bru pentru plângerea contravenţională ori a căii
de atac corespunzătoare, d e vrem e ce această m aterie se circum scrie
m ateriei penale din punct d e vedere al jurisprudenţei C .E.D .O .
O m odificare op e ra tă d e art. 5 3 din ordonanţă este şi elim inarea
alin. (2) al art. 3 6 din O .G . nr. 2/2001, care prevedea necesitatea obligării
patentului la cheltuieli judiciare că tre stat în ipoteza respingerii plângerii
contravenţionale. Cu alte cuvinte, se introduce taxa ju d icia ră d e tim bru de
20 d e lei pentru plângeri contravenţionale şi pentru căile d e atac aferente,
înlocuindu-se astfel dispoziţia de o bligare a patentului a cărui plângere a
fo st respinsă la plata ch e ltu ie lilo r ju d icia re că tre stat^^^;
2.2. Plata taxelor judiciare de tim bru. Sancţiunea neîndeplinîrii obliga

ţiei de plata
322. P otrivit art. 31 alin. (1) şi art. 3 2 din O .U .G . nr. 80/2013, determ i
narea cuantum ului ta xe lo r judiciare de tim bru pentru acţiunile şi cererile
introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa d e judecată.
T axele judiciare d e tim bru se datorează a tâ t pentru ju d e ca ta în prim ă
instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor d e atac, în condiţiile prevăzute
de lege.
în conform itate cu art. 33 alin. (1) din O .U .G . nr. 80/2013, taxele ju
diciare d e tim b ru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute d e lege. în
acest sens, art. 197 teza IN C P C prevede că, în cazul în care cererea este
supusă tim brării, d o v a d a a c h ită rii ta x e lo r d a to ra te se a ta şe a ză c e re rii.
în cazul cererii d e chem are în ju d e ca tă form ulate pe cale principală,
ta x a ju d icia ră de tim bru va fi avansată d e că tre reclam ant, în cazul cererii
reconvenţionale ta x a ju d icia ră de tim bru de către pârâtul-reclam ant, în
ibidem.
® Ibidem.
L - A i Viorel, Al. Oană, Unele observaţii critice relative la unele soluţii introduse
prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (I), www.juridtce.ro.
Ibidem.
cazul cererii de intervenţie voluntară principală de către intervenient, iar

în cazul cererii de chem are în garanţie de către partea care a form ulat-o^'l
T axele judiciare d e tim bru se plătesc de debitorul taxei în n u m e ra r,
p rin v ira m e n t s a u în s is te m o n -lin e , într-un cont distinct de venituri al
bugetului local „T axe judiciare d e tim bru şi alte taxe de tim bru’', al unităţii
adm inistrativ'teritoriale în care persoana fizică are dom iciliul sau reşedinţa
ori, după caz. în care persoana ju rid ică are sediul social. C osturile opera*
ţiu n ilo r de tra n sfe r al sum elor datorate ca taxă ju d icia ră d e tim bru sunt în
sarcina debitorului taxei. D acă persoana care datorează ta x a judiciară de
tim bru nu are nici dom iciliul, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în R om â
nia, taxa ju d icia ră d e tim b ru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii
adm inistrativ-teritoriale în care se află sediul instanţei la care se introduce
acţiunea sau ce re re a [art. 4 0 alin. (1) şi (2) din O .li.G . nr. 80/2013 .
D ovada plăţii taxei d e tim bru se ata şează cererii în o rig in a l, ia r nu în
copie certificată de parte conform cu originalul, pentru a putea fi anulată
d e instanţă spre a nu fi folosită într-un a lt dosar. D acă partea depune doar
copia, instanţa îi va pune în vedere obligaţia depunerii originalului, sub
sancţiunea suspendării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC,
ia r nu a anulării cererii ca netim brate, această ultim ă sancţiune intervenind
num ai pentru neplata taxe lor judiciare de tim bru datorate. Instanţa înve sti
tă cu soluţionarea cererii va proceda la anularea taxei de tim bru achitate,
făcâ nd m enţiune în acest sens pe originalul dovezii plăţii (anulat, data şi
sem nătura judecătorului). A nu la re a are sem nificaţia faptului că ta x a de
tim bru achitată a fo st folosită spre soluţionarea dosarului respectiv'^'.
323. C onform art. 197 teza a ll-a N CPC, netim brarea sau tim brarea
insuficientă atrage a n u la re a c e re rii de chem are în judecată, în condiţiile
legii. Este vorba despre condiţiile stabilite d e art. 3 3 alin. (2) din O .U.G .
nr. 80/2013, potrivit cărora, d a că ce re re a d e chem are în ju d e ca tă este
netim brată sau insuficient tim brată, reclam antului I se pune în vedere. în
condiţiile art. 200 alin. (2) te z a I N CPC, obligaţia d e a tim bra cererea în
cuantum ul stabilit d e instanţă şi de a transm ite instanţei dovada achitării
taxei judiciare d e tim bru, în term en de cel m ult 10 zile de la prim irea com u-
nicării instanţei, Prin aceeaşi com unicare instanţa îi pune în vedere recla
m antului posibilitatea d e a form ula, în condiţiile legii, cerere de acordare a
fa cilită ţilo r la plata taxei judiciare d e tim bru. în term en de 5 zile d e la prim i
rea com unicării. D ispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I N C PC răm ân aplicabile
în ceea ce priveşte com plinirea celorlalte lipsuri ale cererii d e chem are în
Judecată- Instanţa însă nu va proceda la com unicarea cererii d e chem are
în ju d e ca tă în condiţiile art. 201 alin. (1) N CPC, decât d u p ă soluţionarea
cererii d e acordare a facilităţilor la plata taxei ju d icia re de tim bru.
Prin urm are, instanţa judecătorea scă este o bligată să stabilească
cuantum ul taxei ju d icia re de tim bru şi să-i p u n ă în vedere părţii obligaţia
O./V, Theohah, op. c il, p. 467.

•2) Idem. p. 467-468.
achitării acesteia, îna inte d e a pronunţa soluţia de anuiare a cererii ca

netim brată.
Din acest motiv, dacă a fo st acordat deja prim ul term en de ju d e ca
tă, în ipoteza In care, de piidă, reciam antui nu evaiuează obiectui cererii
adiţionale în vederea tim brării acesteia, instanţa va pronunţa o soluţie de
suspendare a judecăţii, în tem eiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) N CPC, iar
nu o soluţie d e anulare a acesteia ca netim brată sau in su licie n t tim brată,
după caz, pentru că valoarea In com pletare a taxei de tim bru nu a fost
stabilită de instanţă. în ipoteza în care instanţa constată însă, la prim irea
cererii d e chem are în ju decată, că obiectul acesteia nu a fo st evaluat, va
proceda ia anularea sa, în condiţiile art. 2 0 0 N CPC. De asem enea, în
m ăsura în care cererea de chem are în judecată (cererea introductivă) nu
este legal tim brată şi nu s-a fixat prim ul term en d e judecată, aceasta va fi
anulată în condiţiile prescrise d e art. 200 NCPO^*.
A ceste soluţii se m enţin şi în raport d e O .U.G . nr. 80/2013, câtă vrem e
art. 3 3 alin. (2) din O .U.G . nr. 80/2013 nu stabileşte o altă regulă, nefăcând
altceva decât să reia dispoziţiile din ari, 197 şi a ri. 2 0 0 NCPC.
324. Din prevederile art. 3 3 alin. (2) din O .U .G . nr. 80/2013 rezultă
urm ătoarele:
- în cazul cererii d e chem are în ju d e ca tă netim brate sau insuficient
tim brate, instanţa îi pune în vedere reclam antului, în cadrul procedurii de
regularizare, să plătească ta x a ju d icia ră d e tim bru corespunzătoare şi să
transm ită instanţei dovada achitării acesteia, în term en d e 10 zile d e la
com unicare. Prin aceeaşi com unicare, instanţa îi aduce la cunoştinţă re
clam antului posibilitatea d e a fonnula, în condiţiile legii, cerere de acordare
a facilităţilor la plata taxei ju d icia re d e tim bru, în term en de 5 zile d e la
prim irea com unicării. în ipoteza în care reclam antul face această cerere,
instanţa va verifica d u p ă expirarea ce lo r 10 zile celelalte elem ente ale ce
rerii d e chem are în ju d e ca tă şi, dacă apreciază că cererea d e chem are în
ju d e ca tă îndeplineşte condiţiile form ale prevăzute la art. 194-196 NCPC,
nu va proceda la com unicarea cererii către pârât până la soluţionarea
cererii d e acordare a fa cilită ţilo r fiscale. S -a apreciat că textul a r trebui in*
terpretat în sensul soluţionării definitive, inclusiv şi eventuala reexam inare
a încheierii de respingere a cererii d e acordare a facilităţiloH^L
- s-au pus două problem e: d u p ă soluţionarea cererii de acordare a fa
cilităţilor, care este term enul pe care îl are la dispoziţie reclam antul pentru
a se conform a obligaţiei d e plată a taxei judiciare d e tim bru, in cazul în
care cererea este respinsă sau, ch ia r adm isă, d a r în sensul unei reduceri
a taxei? C are este procedura ce urm ează în situaţia în care reclam antul
nu plăteşte taxa ju d icia ră de tim bru, după respingerea cererii de acordare
a fa cilită ţilo r sau d u p ă adm iterea acesteia, d a r în sensul reducerii num ai
a cuantum ului taxei ju d icia re de tim bru?
Idem, p. 473.
® T.C. Bhciu, op. cit.
în tr-o opinie exprim ată d e doctrină^^* (opinie cu care suntem de acord),

sâ a preciat că a r trebui recunoscut reclam antului un term en de 10 zile de
la com unicarea soluţionării (definitive) a incidentelor legate de acordarea
facilităţilor, pentru a*şi îndeplini obligaţia d e tim brare a cererii d e chem are
în judecată. S em nificaţia art. 3 3 alin. (2) din ordonanţă este aceea că te r
m enul d e 10 zile prevăzut d e art. 200 alin. (1) teza I N C P C nu m ai curge
în ceea ce priveşte obligaţia d e plată a taxei judiciare d e tim bru, dacă
reclam antul se prevalează de dreptul d e a solicita acordarea d e facilităţi,
răm ânând valabil pentru celelalte condiţii ale cererii de chem are în ju d e -
cată. După soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor, dacă obligaţia
d e plată a taxei ju d icia re de tim bru se m enţine, un nou term en de 10 zile
va curge pentru reclam ant, fiind vo rb a despre un caz de întreru pere a
term enului de 10 zile prevăzut de art. 2 0 0 alin. (1) te z a I N C PC pe durata
soluţionării cererii de acordare a facilităţilor, exclusiv pentru a p licarea dis
poziţiilor ari. 197 teza a ll-a NCPC.
C u privire la a doua problem ă, s -a reţinut că, dacă, după parcurgerea
procedurii d e acordare a facilităţilor, obligaţia de plată a taxei ju d icia re de
tim bru se m enţine, soluţia nu poate fi decât anularea cererii în tem eiul
a ri. 197 teza a ll-a N CPC. Instanţa va dispune aceasta în cam era de
consiliu, conform procedurii prevăzute la art. 200 NCPC, prin încheiere
supusă reexam inării;
- regulile descrise anterior se v o r aplica prin asem ănare şi în ipoteza
în care reclam antul form ulează, în condiţiile art. 39 din ordonanţă, o cerere
d e reexam inare îm potriva m odului de stabilire a taxei ju d icia re d e tim bru,
com unicată d e instanţă conform art. 2 0 0 alin. (2) teza I N CPC. Astfel, în te
m eiul dispoziţiilor art. 3 9 alin. (2) din O .U.G . nr. 80/2013, form ularea cererii
d e reexam inare are ca e fe ct întreru perea term enului d e 10 zile in ce e a ce
priveşte îndeplinirea obligaţiei d e depunere la dosar a dovezii de plată>^^.
325. Pentru ipoteza coparticipării procesuale active, art. 35 alin. (1)
din ordonanţă prevede că, în cazul cererilor sau al a cţiu n ilo r In tro d u s e în
c o m u n d e m a i m u lte p e rs o a n e , dacă obiectul procesului este un drept
o ri o obligaţie com ună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi
cauză sau d a că între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară d e tim bru
se d a to re a z ă în s o lid a r.
D acă unul dintre reclam anţi achită în întregim e ta x a judiciară de tim
bru, are posibilitatea d e a se înd repta îm potriva celorlalţi, ch ia r îna inte de
soluţionarea procesului, pentru a solicita partea lor din sum a reprezentând
taxa ju d icia ră d e tim bru, în tem eiul subrogaţiei legale în drepturile credito
rului plătit ori al m andatului sau al gestiunii de afaceri'^).
De asem enea, ari. 35 din O .U .G . nr. 80/2013 stabileşte. în alin. (2).
că, dacă legea nu prevede altfel, cererile depuse în cursul judecăţii şi care
Ibidem.
Ibidem,
nu m odifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţiale nu se

taxează. Putem am inti, ca exem plu, o ce re re de transform are a acţiunii în
constatare in acţiune
t în realizare.
326. P otrivit art. 34 alin. (1) din O .U .G . nr. 80/2013, c â n d o a c ţiu n e
a re m a i m u lte c a p e te d e c e re re , cu finalitate diferită, taxa ju d icia ră de
tim bru se datorează pentru fiecare c a p ă t d e ce re re in parte, după natura
lui, cu excepţia ca zu rilo r în care prin lege se prevede altfel.
A stfel, cotele procentuale prevăzute de art. 3-5 din ordonanţă se vor
aplica la o bază d e calcul ce reprezintă valoarea fiecărui capăt de cerere
evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determ inată ca urm are
a însum ării valorii tu tu ro r capetelor de cerere form ulate printr-un act unic
de sesizare a instantei.
A şadar, atunci când reclam antul solicită o bligare a pârâtului la plata
unei sum e d e bani reprezentând debit principal şi la plata unei a lte sum e
de bani reprezentând debit accesoriu, constând în penalităţi d e întârziere
sau, după caz, dobândă legală, instanţa va determ ina ta x a ju d icia ră de
tim bru aplicând sistem ul proporţional pe tranşe în raport d e fiecare dintre
cele d o u ă capete de cerere, ia r nu raportat la valoarea lor însum ată. S-a
apreciat că regulile prevăzute d e art. 9 8 alin. (1) şi (2) N C P C vize a ză e x
clusiv determ inarea com petenţei şi nu pot fi extinse şl în m ateria timbrării^î.
In această situaţie, art. 3 4 alin. (2) din ordonanţă prevede că, dacă la
m om entul înregistrării cererii au fo st tim brate d o a r o parte din capetele de
cerere, a c ţiu n e a v a f i a n u la tă în p a rte , n u m a i p e n tru a c e le c a p e te de
c e re re p e n tru c a re n u a fo s t a c h ita tă ta x a ju d ic ia ră d e tlm bru^^l
Nu aceeaşi este soluţia în cazul în care există un sin g u r capăt de
cerere care a fo st tim brat num ai în parte. în acest caz, intervine nulitatea
to ta lă pentru insuficientă tim brare. O a ltă soluţie (de acceptare a nulităţii
parţiale, proporţional cu partea din taxa neachitată) a r conduce şi la posi
bila eludare a d isp o ziţiilo r art. 3 7 din ordonanţă^^l
327. S e m enţine în co ntinuare regula conform că re ia ju d e ca re a unei
cereri netim brate conform legii nu este m otiv de nulitate a hotărârii ju d e
cătoreşti pronunţate în ata re condiţii; astfel, în situaţia în care instanţa
judecătorea scă înve stită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau
extraordinare constata că, în fa ze le procesuale anterioare, taxa judiciară
Idem, p. 470.
în sens contrar, în jurisprudenţa anterioară noului Cod de procedură civilă s-a
reţinut că. dacă cererea are mal multe capete, dintre care numai unele au fost timbrate
legal la data înregistrării» dacă partea nu se confonnează obligaţiei de plată a taxei
de tim bru restante, cererea se va anula în întregime, ca Insuficient timbrată. Soluţia
rezultă din faptul că legea prevede că cererea se va anula în parte doar In situaţia în
care Iniţial a fost legal timbrată. Iar ulterior a fost modificată sau precizată, pretenţiile
corespunzătoare modificării sau precizării nefiind timbrate (Trib. Suprem, dec. civ.
nr. 683/1977, apud D.N. Theoharl, C.M. We, M.A. Bârlog, 8. Cristea, Acţiunile civile şl
taxele judiciare de timbru, Ed. Hamangiu. Bucureşti. 2012. p. 458).
^ T.C. Bhciu, op. cit.
d e tim bru nu a fo st plătită în cuantum ul legal, va dispune o b lig a re a p ă rţii

la p la ta ta x e lo r ju d ic ia re d e tim b r u a fe re n te , dispozitivul hotărârii con’
stituind titlu executoriu (ari. 3 8 din ordonanţă).
328. în ce e a ce priveşte c o n s e c in ţe le m o d ific ă rii c e re rii in iţia le a
re c la m a n tu lu i a s u p ra c u a n tu m u lu i ta x e lo r ju d ic ia re d e tim b ru , se pot
retine
I m ai m ulte situatii: }
- dacă, în m om entul înregistrării sale. acţiunea sau ce re re a a fost
ta xa tă core sp u n ză to r obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar
elem ente care determ ină o valoare mai m are a obiectului cererii, instanţa
va pune în vedere reclam antului să achite sum a datorată suplim entar
până la term enul stabilit d e instanţă. D acă până la term enul prevăzut de
lege sau stabilit d e instanţă, reclam antul nu îndeplineşte obligaţia d e plată
a taxei, acţiunea ori ce re re a nu va putea fi anulată integral, ci va trebui
soluţionată în lim itele în care taxa judiciară de tim bru s-a plătit în m od legal
(potrivit art. 36 din ordonanţă);
- în cazul în care se m icşorează va lo a re a p retenţiilor form ulate în ac
ţiu n e sau în cerere, după ce a fo st înregistrată, taxa judiciară de tim bru se
percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seam a d e reducerea ulterioară
(potrivit art. 37 din ordonanţă)'^';
- d a că însă între data stabilirii obligaţiei d e plată a ta xe i d e tim bru şi
d a ta la care partea trebuia să facă dovada plăţii acesteia, partea îşi p re ci
ze a ză cuantum ul pretenţiilor, ca urm are a îndreptării unei erori vădite de
calcul săvârşite la m om entul evaluării, instanţa va stabili taxa d e tim bru
la valoarea rezultată ulterior, nefiind vorba de o restrângere propriu-zisă
a pretenţiiloHî.
329. P otrivit ari. 34 alin. (3) din O .U .G . nr. 80/2013, cererile reconven-
ţionale, cererile de inten/enţie principală, precum şi cererile d e chem are în
garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceas
ta a r fi fo st exercitată pe cale principală.
§3. R egim ul ju r id ic al în v o c â riî şi s o lu ţio n ă rii e xce p ţie i n e tfm b ră rii

sau a in s u fic ie n te i tim b r ă ri
330. E xcepţia netim brării sau a insuficientei tim brări este o e x c e p ţie
d e p ro c e d u ră (prin interm ediul său se invocă neregularitatea de ordin
procedural vizând tim brarea), a b s o lu tă (poate fi invocată de orice parte
interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu; cu to a te acestea, ex-
I'] In acelaşi sens» în jurisprudenţa anterioară noului Cod de prooedurâ civilă s-a
reţinut că, în cazul în care obiectul cererii astfel cum a fost stabilit la înregistrarea cererii
impunea un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru, iar reclamantul modificâ la
primul termen de judecată pretenţiile solicitate, în sensul reducerii acestora, va fi ţinut
de achitarea taxei judiciare de tim b nj în cuantumul datorat iniţial (Trib. Suprem, dec.
nr. 946/1967, apud D.N. Theohari, C.M. Hie, M.A. Bârlog, B. Cristea, op. cit., p. 458).
D.N. Theohari, C.M. Ilie, M.A. Bârlog. B. Cristea. op. cit., p. 469: O.N. Theohari,
op. cit., p. 473.
cepţiâ de netim brare sau de insuficientă tim brare a cererii de chem are
în ju d e ca tă nu poale a ve a ca efect anularea acesteia în calea d e atac a
apelului sau a recursului, a şa acum am arătat mai sus) şi d ilato rie (dacă
partea nu a fo st corect înştiin ţată despre obligaţia d e plată, instanţa acor-
d ă un term en pentru executarea obligaţiei d e plată a taxe lor judiciare de
tim bru, prin care se în tâ rzie ju d e ca ta fondului cauzei) c a re tin d e s p re un
etect p erem p to riu (în sensul că adm iterea excepţiei are drept consecinţă
anularea cererii şi îm piedicarea judecăţii fondului cauzei).
Instanţa este o bligată s ă ad u c ă la cu n o ştin ţa părţii cuantum ul
e xact al taxei d e tim b ru datorate, pentru ca partea să aibă la dispozi
ţie un term en rezonabil în care să a d u că la îndeplinire îndatorirea sa de
achitare a taxei. Dacă s-a invocat excepţia şi partea nu fuse se înştiinţată,
instanţa trebuie să acorde un term en cu citarea părţii cu m enţiunea
achitării taxei ju d iciare d e tim bru, ia r num ai la term enul urm ă to r se
poate soluţiona excepţia, dacă partea nu a achitat taxa cu privire la care
a fo st înştiinţată.
331. Dacă excepţia este respinsă» se pronunţă o în c h e ie re interlo-
cutorie, care poate fi atacată odată cu fondul.
D acă excepţia este adm isă, se pronunţă o hotărâre, care dezînves-
te şte instanţa şi care poate fi atacată potrivit dreptului com un specific
obiectului cererii.
C onsecinţa adm iterii excepţiei de netim brare sau de insuficientă tim
brare a cererii o constituie anularea acesteia, ca netim brată, respectiv ca
insuficient tim brată. Este vorba despre o nulitate absolută, necondiţionată
de existenţa unei vătăm ări, ce nu intervine de drept şi, ca atare, trebuie
pronunţată de către instanţă^^l
332. în literatura d e specialitate s-a pus problem a dacă, odată soluţio
nată cererea d e reexam inare, reclam antul mai poate contesta taxa ulterior,
în fa ţa prim ei instanţe sau în căile d e atac. C onform unei opinii'^^ la care
ne raliem , excepţia nelegalei tim brări poate fi invocată d e că tre pârât,
care nu a fo st parte în procedura de filtru; instanţa nu va putea fi ţin u tă de
m odalitatea în care a stabilit taxa de tim bru în procedura de filtru, atât tim p
cât pârâtul poate veni cu argum ente noi cu privire la legalitatea stabilirii
tim brajului; în privinţa reclam antului, acesta s*ar putea plânge pe calea
apelului sau a recursului, dar num ai odată cu fondul. încheierea respectivă
nem aifiind susceptibilă de alte căi d e atac separate.
A stfel, nu a dispărut excepţia d e netim brare (incluzând aici şi excepţia
nelegalei stabiliri a cuantum ului taxei), d a r am putea conchide că aceasta
poate fi invocată în faţa prim ei instanţe d o a r d e către pârât, iar în căile
d e atac de către to ate părţile.
D M Theohah, op. cit., p. 473.

® Al. Suciu, op. cil-, p. 461.
Pe de a ltă parte, pentru cererile form ulate în cursul procesului, nesu

puse filtrului, se aplică aceeaşi procedură ca şi în vechiul cod.
333. în ceea ce priveşte o rd in e a d e s o lu ţio n a re a e x c e p ţiilo r, ex-
ce p ţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii va avea prioritate de
soluţionare fa ţă d e excepţia inadm isibilităţii decurgând din lipsa procedurii
prealabile, excepţia lipsei capacităţii procesuale d e folosinţă sau de exerci*
ţiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii
d e lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei
d e interes etc.*'*
S -a reţinut în practica ju d icia ră şi situaţia în care partea solicită Instan-
te i să ia act d e cererea sa de renunţare la ju d e ca ta cererii sau la dreptul
dedus judecăţii în condiţiile în care cererea sa nu este legal tim brată, când
instanţa va pune in discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netim *
brării sau insuficientei tim brări a cererii^^*. De asem enea, instanţa nu va
lua act d e tranzacţia părţilor şi nu va pronunţa o hotărâre de expedient. în
ipoteza în care taxele judiciare de tim bru nu au fo s t achitate.
D acă părţile au fo st legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în
lipsă d e că tre niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea jude-
căţii pentru lipsa acestora, în tem eiul d isp o ziţiilo r art. 411 alin. (1) pct. 2
NCPC, ch ia r d a că ce re re a adiţională, d e exem plu, nu era legal tim brată,
în tru câ t suspendarea are, în acest caz, ca ra cte r im perativ. S oluţia este
aceeaşi pentru to a te ca zu rile d e suspendare legală d e drept^^l întrucât
noul C od d e procedură civilă prevede anularea cererii pentru neplata ta
xe lo r ju d icia re d e tim bru în procedura reglem entată de art. 2 0 0 N CPC, în
proces nefiind stabilit în c ă prim ul term en d e ju d e ca tă cu citarea părţilor,
suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi im aginată în cadrul proce
durii mentionate^^l
în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare în cazul în care se invocă şi excepţia de

necompetenţă sau excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a instanţei, a se vedea
supra. Capitolul I, Secţiunea a 4-a. Ordinea de soluţionare a excepţiilor, p. 44-47.
Trib. Teleorman, dec. nr. 158/R/2010, portal.just.ro, apud D.N. Theohari, op. cit.,
p. 475.
Trib. jud. Maramureş, dec. d v . nr. 137/1992, în D. Lupaşcu, Legislaţia taxelor de
timbru şi a timbrului judiciar aplicabilă la instanţele judecătoreşti şi la birourile notarilor
publici, Ed. AII, Bucureşti, 1996. p. 59.
1^^ D.N. Theohah, op. cit., p. 475.
S ecţiu n ea a 7 -a , E xcepţia p e rim ă rii
§1. Perim area. N oţiu ne şi natura juridică
334. Instituţia perim ării a fo st cre a tă ca o sancţiune ce vize a ză co n

duita delăsătoare a părţilor, care lasă procesul civil să treneze la infinit
în nelucrare şi este o co nsecinţă indirectă a principiului disponibilităţi
acţiunii civile.
P erim area este sancţiunea procedurală ce determ ină stingerea pro
cesului în faza în care se găseşte, din ca u za răm ânerii lui în nelucrare
din vina părţii, un a num it tim p, prevăzut de lege^’l
A şa cum S’ 8 arătat^^^ natura ju rid ică a perim ării este mixtă: sancţiu
n e pro cedu rală pentru nerespectarea term enului stabilit de lege, d a r şi
prezum ţie d e desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vrem e îndelungată
în judecată-
335. P erim area poate privi faza de ju d ecată sau faza d e executare
silita.
Potrivit art. 4 1 6 alin. (1) N CPC, o rice cerere de ch em are în ju d e c a
tă , co ntestaţie, apel, recurs, revizu ire şi orice a ltă cerere d e reform are
sau d e retractare se perim ă de drept, ch ia r îm potriva incapabililor, dacă a
răm as în nelucrare din m otive im putabile părţii, tim p d e 6 luni.
De asem enea. în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să trea
că 6 luni fără să îndeplinească un act sau dem ers necesar executării silite,
ce i-a fo st solicitat, în scris, d e către executorul judecătoresc, executarea
se perim ă de d re p t [art. 6 9 6 alin. (1) N CPC].
§2. Obiectul şi condiţiile perim ării. Term enul de perim are

336. C o n d iţiile care trebuie îndeplinite cum ulativ pentru a opera pe*
rim area sunt urm ătoarele:
1) Instanţa s ă fi fo st în vestită cu o cerere care s e ju d ecă în prim ă
instantă sau în tr-o cale d e atac.
9
Nu contează d a că acţiunea este prescriptibilă sau nu, dacă este patri

m onială sau nu, sau dacă părţile sunt persoane incapabile.
Prin sintagm a ..orice altă cerere d e reform are sau d e retractare” folosită
de art. 41 6 alin. (1) NC PC se înţelege şi co n testaţia în anulare, precum
şi acţiu n ea în an ularea unei hotărâri arb itrale, reglem entată de art. 608
NCPC.
P erim area nu im plică neapărat o ce re re care presupune cercetarea
pe fond a unei pretenţii, astfel în câ t a r putea fi perim ate şi cererile privind
luarea m ăsurilor asigu rătorii, actele extrajudiciare, d a r şi cererea de
V.M. Cîobanu, G. Boroi, Drept p r o c e s u a l p . 311.

® V M Ciobanu, T ra ta t..., voi. I, p. 225.
p e rim a re etc., în tru câ t Instanţa poate să constate perim area din oficiu,
ch ia r şi în lipsa părţilor, cu condiţia ca acestea să fie legal citate^^l
De asem enea, c e re rile în m a te rie n e c o n te n c lo a s ă pot fi perim ate,
ch ia r d a că nu urm ăresc stabilirea unui d re p t potrivnic fa ţă d e o a ltă per-
so a n ă şi ch ia r d a că nu presupun cercetarea pe fond a unei pretenţiii^l
Se arată că nu se înca drează la această condiţie:
- recursul în interesul legii şi, pentru aceleaşi raţiuni, sesizarea a d re
sată înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni d e drept, nefiind căi d e atac
d e reform are sau retractare^^^;
- procedura arbitralăi*^'; cu privire la procedura arbitrală, a fo st expri*
m ată şi opinia^^' în sensul că perim area operează şi în situaţia în care
judecata are loc îna intea unui tribunal arbitrai, întrucât, ch ia r dacă hotă-
rărea arbitrală nu se pronunţă înăuntrul term enului convenit d e părţi sau.
d u p ă caz, în cel m ult 6 luni (5 luni, în reglem entarea anterioară) d e la data
constituirii tribunalului arbitrai, caducitatea arbitrajului inten/ine num ai dacă
este invocată de partea interesată:
- c e r e r ile introduse de M inisterul Public, întrucât acesta, d a că aprecia*
ză că nu este cazul să persiste în judecată, nu va lăsa ce re re a în nelucra-
re, ci va renunţa la ea^^^; cu to a te acestea, dacă procurorul nu renunţă la
ce re re a d e chem are în ju d e ca tă pe care a fo rm u la t-o ori la calea de atac
declarată şi dacă sunt îndeplinite celelalte cerinţe prevăzute d e lege, poate
inten/eni sancţiunea perimăriiiî;
- contestaţia privind tergiversarea procesului reglem entată d e Titlul
IV al C ărţii a ll-a din noul cod, atunci când are ca prem isă o suspendare
voluntară, şi plângerea form ulată îm potriva încheierii d e respingere a co n
testaţiei privind tergiversarea procesului; ipoteza unei suspendări legale,
cel puţin a celei de drept, a r putea conduce la constatarea perim ării dacă
sunt înd e p lin ite condiţiile prevăzute de lege^î;
- hotărârile judecătoreşti; ipoteza este urm ătoarea: d u p ă pronunţarea
unei hotărâri parţiale, cauza răm âne în nelucrare; perim area nu va afecta
şi hotărârea parţială, ci num ai actele de procedură în legătură cu pre te n
ţiile nerecunoscute;
337. 2) P ric in a a ră m a s în n e lu c ra re tim p d e 6 lu n i.
în reglem entarea anterioară, se prevedea u n a n în m a te rie c iv ilă sa u
ş a s e lu n i în m a te rie d e e x e c u ta re s ilită . A stfel, anterior intrării în vigoare
V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Biiciu, Drept p ro ce su a l.... 2011, p. 315.

C. Neghlă, op. cit., p. 779.
f®' Idem. p. 779.
M. Tăbârcă. Excepţii!© procesuale .... p. 336.
V M Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p. 314.
Ciobanu. G, Boroi. T,C. Briciu, Drept p ro ce su a l.... 2011, p. 314.
^ C. Negriiă. op. cit., p. 780.
Idem. p. 779.
VII. E xcepţia perim ării___________________________________________ 271 ^
a noului C od civil la 1 octom brie 2011 şi m odificării C odului d e procedură
civilă din 1865 prin Legea nr. 71/2011, în sensul abrogării art. 2 4 8 alin. (3),
ce stabilea un term en de perim are d e 6 luni în m aterie com ercială, aşa
cum s-a arătat în doctrină'^), pentru stabilirea term enului de perim are se
avea în vedere natura litigiului. A ceasta deoarece natura şi caracterul
dreptului contestat determ inau felul acţiunii - civilă sau com ercială.
în prezent, term enul d e perim are a cererilor în faza d e judecată este de
6 luni, indiferent d e calitatea părţilor din litigiu, profesionişti sau neprofesio-
nişti. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea „p ro fe s io n is r
prevăzută la art. 3 N CC include categoriile de com erciant, întreprinzător,
o perator econom ic, precum şi orice alte persoane autorizate să deslăşoa-
re activităţi econom ice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt
prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a noului C od civil.
R ăm ânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act d e pro
cedură în vederea judecării pricinii in intervalul prevăzut de lege (6 luni)^^.
338. A şa cum s-a arătat în doctrină^^', în lipsa unei norm e speciale e x
prese, te rm e n u l d e p e rim a re se calculează potrivit dispoziţiilor generale
înscrise în art. 181 alin. (1) pct. 3 N C PC [corespondent art. 101 alin. (3)
C PC ]. de ci se îm plineşte în ziua lunii corespunzătoare zilei d e plecare.
Term enul de perim are înce pe să curgă d e la d a ta u ltim u lu i a c t de
p ro c e d u ră în d e p lin it în c a u z ă d e p ă rţi s a u d e in s ta n ţă [art. 4 1 6 alin. (2)
N CPC], cum a r fi data la care s-a dispus suspendarea judecăţii potrivit
art. 411, art. 221 alin. (2) sau art. 2 4 2 N CPC, după caz.
Partea nu poate să-şi Justifice dezinteresul în continuarea judecăţii
prin fap tul că încheierea de suspendare a judecăţii nu i-a fo st com unicată,
com unicarea încheierii fiind necesară d o a r pentru m otivarea recursului
exercitat conform ari. 414 N CPC, ia r nu pentru a m arca începerea cursului
perimării^^L
339. A şa cum s-a subliniat în doctrină^^^, fiind un term en procedural
legal perem ptoriu, term enul de perim are a r trebui să curgă continuu, fără
posibilitatea d e a fi întreru pt sau suspendat. Legea derogă de la aceas
tă regulă, prevăzând că te rm e n u l d e p e rim a re p o a te f i în tre ru p t sau
s u s p e n d a t.
Potrivit art. 4 1 7 N C PC (corespondent art. 249 C PC ), perim area se
în tre ru p e prin în d eplinirea unui a c t de procedură fă cu t în vederea ju d e
cării procesului de că tre partea care ju stifică un interes. S e subliniază^^^
că actul între ru p ă to r d e perim are trebuie să aibă ca obiectiv repunerea
pe rol în vederea judecării pricinii. A stfel, cererea d e repunere a cauzei
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 337.

C. Negrilă, op. cit., ’p. 780.
V M Ciobanu, G. Boroi, Dr&pt p r o c e s u a l p . 315; C. Negrilă. op. cit., p. 780.
W /w. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 507.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p. 316.
Ibidem.
pe rol, adm isă d e instanţa de judecată, a fo st apreciată ca act întreruptiv

al cursului perim ării. A ctul d e procedură trebuie să fie însă valabil făcut,
în tru câ t un act nul nu poate avea nlclun efect^^^.
A ctul d e procedură al repunerii cauzei pe rol, de natură a întrerupe
term enul d e perim are, nu poate fi în d e p lin it din oficiu, câtă vre m e perim a
rea inten/ine pentru a sancţiona pasivitatea cu lp a b ilă a părţii care a lăsat
pricina în nelucrare un a num it interval d e timp^^L
T erm enul nu se între ru p e în situaţia în care ce re re a de reluare a jude-
căţii form ulată în tem eiul art. 4 1 5 pct. 1 N C P C nu este însoţită d e dovada
achitării taxei ju d icia re d e tim bru în cuantum ul prevăzut d e lege (dacă
este vorba despre o cerere supusă tim brajului), în tru câ t instanţa va hotărî
anularea ca netim brată a cererii d e repunere pe rol, prioritară fiind soluţi
onarea excepţiilor, astfel cum prevede art. 2 4 8 alin. (1) N C P O ^l
A ctul de procedură în tre ru p tiv al cursului term enului de perim are tre
buie e fe ctuat la Instanţa pe rolul căreia se află procesul a cărui judecată a
fo st suspendată şi pentru care se urm ăreşte evitarea sancţiunii procedu-
rale în discuţie. T otodată, el trebuie să provină d e la partea care justifică
un interes, ce e a ce reprezintă o chestiune d e apreciere a instanţei (este
vorba despre reclam ant, pârât ori intervenientul principal)‘‘‘l
Nu au valoare întreruptivă:
- o ce re re de restituire a unor înscrisuri dfn dosar, pentru că efectul
form ulării unei asem enea cereri nu va fi continuarea judecăţii;
- îm prejurarea că partea ia legătura cu expertul, ch ia r în scopul efec-
tuării expertizei, în tru câ t nu a fo st fă cu tă su b controlul instanţei.
A u efect întreruptiv:
- form ularea unei cereri d e ajutor public ju d icia r pentru plata onorariu
lui d e expert, neîndepllnlrea obligaţiei de plată a onorariului fiind motivul
pentru care fuse se suspendată judecata;
- ce re re a d e redeschidere a procesului susp e n d a t valabil făcută^^l
340. C ursul perim ării este susp e n d a i^^, conform p revederilor art. 418
NC PC (corespondent art. 2 5 0 CPC):
a) cât tim p durează suspendarea legală facultativă a judecăţii, pronun
ţa tă d e instanţă în tem eiul art. 4 1 3 N C PC (corespondent art. 244 CPC).
I') M. Tăbârcă, Gh. Buta, C o d u l.... p. 673.

C.A, Bucureşti, s, a lll-a civ., m ia şi fam., dec, nr. 420/2008, portal.just.ro.
C. Neghiâ, op. cit., p. 731. in sensul că şi această cerere are ca efect întreruperea
termenului de perimare întrucât neplata taxei de tim bru atrage doar sancţiuni de ordin
fiscal, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1252/1943, în J.N, nr. 1-2/1949, p. 206; dec.
nr. 653/1958, în J.N. nr. 5/1958, p. 945. apud V M Ciobanu, Tratat ..., voi. II, p. 229,
nota 776-
C. Negrilă, op. cit., p. 782; M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. II ..., 2013,
p. 507.
I^î M. Tăbârcă. Drept pnjcesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 5 0 8
1^^ V^M. Ciobanu. G. Boroi. Drept p r o c e s u a l p , 317.
VII. E xcepţia perim ării___________________________________________ 273
precum şl în alte cazuri stabilite d e lege. d a că suspendarea nu este ca u

zată d e lipsa de s lă ru in lă a părţilor în ju d e ca tă [art. 418 alin. (1) NCPC];
A stfel, cursul perim ării este suspendat în d o u ă situaţii: a) cât tim p d u
rează suspendarea facultativă a judecăţii şi b) cât tim p durează suspenda-
rea care nu a fo st determ inată de lipsa d e stăruinţă a părţilor în judecată
{cum a r fi suspendarea pronunţată potrivit ari. 134, ari. 143, ari. 307 NCPC
ori suspendarea dispusă conform art. 62 din Legea nr. 192/2006 privind
m edierea şl organizarea profesiei de m ediator).
Din coroborarea art. 4 1 8 alin. (1) cu art. 4 1 3 alin. (1) pct. 3 N C PC (alte
cazuri d e suspendare facultativă prevăzute d e lege) pot fi determ inate ca
m om ente-lim ită ale suspendării cursului perim ării urm ătoarele: soluţiona*
rea cererii d e străm utare pentru cazul suspendării procesului ce se poate
dispune în tem eiul ari. 143 alin. (1) N CPC; finalizarea procesului penal
printr-o hotărâre definitivă cu privire Ia infracţiunea d e fa ls în procedura de
defăim are a unui în scris (pentru cazul d e suspendare prevăzut de art. 307
NCPC), dacă aceasta a avut loc într-un interval mai m ic decât cel d e un an
stabilit d e ari. 4 1 3 alin. (3) N CPC; data pronunţării unei hotărâri definitive
de către jurisdicţia străină pentru ipoteza suspendării facultative prevăzute
de art. 1075 N C PC etc.^'^
b) tim p de o lună (în reglem entarea anterioară, 3 luni) d e la data când
s-au petrecut fap tele care au determ inat suspendarea legală d e drept
a judecăţii în tem eiul art. 4 1 2 N C PC (corespondent ari. 2 4 3 C PC ), dar
num ai d a că aceste fapte s-au petrecut în ultim ele 3 luni (în reglem entarea
anterioară, 6 luni) ale term enului d e perim are [ari, 418 alin. (2) N CPC];
Prem isa acestei norm e presupune existenţa unei m ăsuri d e su s
pendare a judecăţii deja dispuse de instanţă (suspendare voluntară sau
legală - de d re p t ori facultativă), ia r pe durata acestei suspendări, care
antrenează curgerea term enului d e perim are, intervine v re u n a dintre îm
prejurările enum erate de art. 4 1 2 alin. (1) pct. 1-8 N CPC, care generează
o suspendare d e drept a judecăţii'^).
c ) cât tim p partea este îm p ie d ica tă de a stărui în judecată din cauza
unor m otive te m e in ic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzu
te d e lege (în reglem entarea anterioară, din p ricina unor îm prejurări mai
presus de voinţa el) (art. 4 1 8 alin. (3) N CPCj.
N oţiunea d e „m otive tem einic ju stifica te ” trebuie înţeleasă în sensul
celei din ari. 186 alin. (1) N CPC, respectiv în sensul explicat cu ocazia
analizării excepţiei tardivităţii.
Pentru a putea conduce în s ă la suspendarea cursului perim ării, este
necesar ca aceste m otive să inten/ină în cadrul term enului d e perim are de
6 luni, ia r partea care le invocă să fie în m ăsură să dovedească nu num ai
fap tul apariţiei (or. ci şi du ra ta acestora^^l

^ Ibidem.
^ C. Negrilă, op. olt., p. 784.
în jurisprudenţa anterioară noului C od, s-a re lin u t că stabilirea dacă

îm prejurările care au îm p ie d ica i partea interesată d e a stărui în judecată
erau sau nu mai presus d e voinţa acesteia, adică dacă erau sau nu de
natură a constitui un im pedim ent care să suspende perim area, conform
a ri. 2 5 0 C P C , este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei^^'.
Poate constitui un m otiv tem einic ju stifica t d e îm piedicare a părţii să
stăruie în ju d e ca tă faptul că instanţei naţionale nu i-a fo st com unicată
hotărârea dată de C urtea d e Justiţie a Uniunii E uropene asupra întrebării
preliminare^^*.
C azuri de suspendare a term enului perim ării sunt prevăzute şi în legi
speciale, cum a r fi situaţia reglem entată de art. 62 alin. (2) din Legea
nr. 192/2006 privind m edierea, potrivit căruia cursul term enului perim ării
este suspendat pe durata desfăşu rării procedurii d e m ediere, dar nu
mai m ult de 3 luni de la data sem nării contractului de m ediere.
T o t astfel, suspendarea prevăzută de a ri. 3 6 din Legea nr. 85/2006,
conform că ru ia d e la data deschiderii procedurii s e su sp en d ă d e drept
to ate acţiu n ile ju d iciare, extraju d iciare sau m ăsurile d e executare
silită pentru realizarea cre a n ţe lo r asupra debitorului sau bunurilor sale,
ce durează până la înch iderea procedurii insolvenţei. determ ină suspen
darea cursului perim ării.
S -a reţinut în ju risprudenţa anterioară noului C od că un a lt caz pre
văzut d e lege decât cele reglem entate de art. 244, In înţelesul art. 250
alin. (1) C P C [corespondent art. 418 alin. (1) N CPC], este reprezentat de
suspendarea cauzei conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, repu
blicată, ce poate atra g e suspendarea term enului perim ării. C onsiderând
că a avut loc o su sp e n d are în tem eiu l art. 250 alin . (1) CPC, c â t tim p
s«au d esfăşu rat etap a ad m in istrativă şi cea co n ten cio asă prevăzute
de Legea nr. 10/2001 , se constată că term enul de când se poate aprecia
că pricina a răm as în nelucrare din cauza părţii înce pe să curgă cel mai
târziu de la data la care s-a fin a liza t controlul ju d e că to re sc asupra dispo
ziţiei de soluţionare a notificăriii^l
341. în cazul co p articip ării procesuale, actul d e procedură întreru
pă to r d e perim are al unuia dintre coparticipanţi fo lo s e ş te şi celorlalţi
coparticip anţi (art. 419 N CPC. coresponde nt art. 251 CPC).
De asem enea, invocarea excepţiei d e perim are d e că tre pârât profită
şl celorlalţi pârâţi; în schim b, d a că perim area nu poate fi susţinută fa ţă de
un reclam ant, e a nu va putea fi solicitată nici fa ţă d e ceilalţi reclamanţi'^);
d o u ă cereri conexe nu pot fi perim ate decât îm preună, ia r suspendarea
C.S.J., col. Civ., dec. nr. 212/1952, în J.N. nr. 2/1952, p. 212.
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 511.
I.C.C.J., s. civ. şi de prop. intelect,, dec. nr. 5101/2010, în G. Boroi, O. Spineanu-
Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 424.
Cas. III, dec. nr. 968/1931, în A.J. nr. 86, p, 479*480, âpud I. Leş. Noul Cod de
procedură civilă ..., voi. I, p. 536.
term enului d e perim are are loc în privinţa tu tu ro r părţilor, indiferent de

m otiv, perim area având un ca ra cte r indivizibil^^^.
342. 3) L ă sa re a p r ic in ii în n e iu c ra re să s e d a to re z e c u lp e i p ă rţii
(„din m otive im putabile părţii").
C ulpa părţii este o chestiune d e fapt, care trebuie dovedită.
Im posibilitate părţii de a acţiona este o îm prejurare incom patibilă cu
noţiunea d e „m otive im putabile" fo io sită de text^^l
Codul d e procedură civilă prevede mai m ulte s itu a ţii în c a re n u e x is tă
c u i pa p ă rţii. în acest sens, art. 4 1 6 alin. (3) prevede că nu constituie
cauze d e perim are cazurile când:
a) â c tu i d e p ro c e d u ră tre b u ia e fe c tu a t d in o fic iu ;
b) din m otive care nu sunt im putabile părţii, c e re re a n -a a ju n s la in
s ta n ţa c o m p e te n tă sau
c) din m otive care nu sunt im putabile părţii, n u s e p o a te fix a te rm e n
d e ju d e c a tă .
A stfel, perim area nu intervine în urm ătoarele situaţii:
- pricina fusese suspendată pentru lipsa părţilor, deşi se solicitase
ju d e ca ta cauzei în lipsa părţilor;
- pricina a fo st suspendată, deşi partea nu era legal citată;
- acţiunea civilă disjunsă de acţiunea penală nu se perim ă, ch ia r ne*
lucrată m ai m ult d e 6 luni, deoarece instanţa penală este obligată să se
pronunţe şi asupra laturii civile, astfel în câ t din oficiu trebuia să se fixeze
term en pentru ju d e ca re a acţiunii civile;
- instanţa a om is fixarea term enului de judecată, deşi taxa d e timbru
era plătită sau cererea nu trebuia tim brată;
- cauza a răm as în neiucrare după declinarea com petenţei, adm iterea
cererii de străm utare, ivirea conflictului d e com petenţă, depunerea cererii
de apel sau d e recurs legal tim brate, întrucât în toate aceste cazuri dosarul
trebuie trim is din oficiu instanţei competente^^l
Prin excepţie de la cerinţa ca lăsarea în neiucrare a cererii să se facă
din m otive im putabile părţii, potrivit art. 4 2 3 N CPC, orice ce re re adresată
unei instanţe şi care a răm as în neiucrare tim p d e 10 ani se perim ă de
drept, ch ia r în lipsa unor m otive im putabile părţii.
§3. P rocedura d e s o lu ţio n a re a in c id e n tu lu i p e rim ă rii

343. Deşi perim area o p e re a z ă d e d re p t, aceasta trebuie constatată
prin hotărâre judecătorească, la ce re re a părţii interesate sau din oficiu,
după repunerea cauzei pe rol şi citarea părţilor.
P ot avea in te re s să in v o c e p e rim a re a : pârâtul; intim atul (din apel,
recurs, contestaţie în anulare sau revizuire); intervenientul principal; inter-
venientul introdus în proces în tem eiul a ri. 68 N CPC, având o poziţie pro-
V M . C'fObdinu, G. Boro\, T.C> Briciu, Drept p ro ce su a l..., 2011, p. 322.

^ C, op. olt., p. 780.
^ M. Tâ£«rcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 506-507.
ce suală independentă în proces; te rlu l ch e m a t în garanţie în baza ari. 72

NCPC; cel arătat ca titu la r al dreptului, potrivit d isp o ziţiilo r art. 75 NCPC;
cel Introdus în cauză forţat, din oficiu (art. 7 8 NCPC). Intervenientul a cce
soriu poate invoca perim area num ai d a că aceasta se constituie într-un act
care nu contravine interesului părţii în favoarea căreia a intervenit [art. 67
alin. (2) NCPC].
R eclam antul a r putea ju s tific a un interes în invocarea perim ării, de
exem plu. în tr-o acţiune d e partaj sau în care s-au form ulat cereri ulterioa
re d e extindere a cadrului procesual - intervenţie principală voluntară,
chem area în Judecată a a lto r persoane etcJ’ ^
Fiind reglem entată prin norm e ce ocrotesc un interes general, peri*
m area poate fi invocată şi d e procuror^^l
3 4 4 . P otrivit art. 4 2 0 alin. (1) teza I şi alin. (2) N CPC, perim area se
constată din oficiu sau la cererea părţii interesate; perim area poate fi in
vocată şi pe cale d e excepţie în cam era de consiliu sau în şedinţă publică.
R ezultă că perim area se constată din oficiu, la cererea părţii intere
sate sau prin invocarea excepţiei perim ării, din oficiu sau d e către partea
interesatăi^l
De asem enea, instanţa se va putea pronunţa asupra perim ării şi între
term ene, tocm ai datorită caracterului special al perim ării.
345. în condiţiile art. 4 2 0 alin. (1) teza a II-a N CPC, judecătorul va
cita d e urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocm ească un referat
asupra actelor d e procedură în legătură cu perim area, ceea ce presupune
cadrul unei proceduri contencioase.
Pentru a constata perim area, indiferent după cum aceasta se face, din
oficiu sau la cererea părţii interesate, instanţa va repune procesul pe rol.
dispunând citarea părţilor*'^'.
Nu este obligatorie citarea părţilor cu m enţiunea .,în vederea discutării
perim ării'’, contrar practicii generalizate in acest sens.
în ju risprudenţa anterioară noului C od, s-a reţinut că nu este necesar
ca partea să fie expres citată pentru perim area recursului. A stfel, în cazul
în care s>a fixat term en de ju d e ca tă în fond, se poate ridica excepţia de
perim are a recursului, ia r instanţa va constata perim area, fără a se dispu
ne o citare nouă a recurentul uii^l
346. P erim area se invocă, d e regulă, la prim ul term en ce urm ează
d u p ă îm plinirea term enului de perim are şi la care părţile au fo st legal
citate; perim area poate fi invocată şi ulterior prim ului term en la care părţile
sunt legal citate, consecutiv repunerii cauzei pe rol, întrucât, fiind regle-
V.M. Ciobanu, G. Boroi. T.C. B ridu, Drept p ro ce su a l..., 2011, p. 318.

C. Negriiă, O p . C i t , , p . 785.
M. Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 512.
ibidem.
Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 88/1953, în C.D. 1952-1954, p. 350.
m eritată prin norm e im perative, poate fi invocată în to t cursul judecăţii în

acea etapă procesuală^^l
347. Fiind un incident procedural, se soluţionează în aceeaşi co m p u
n ere câ şi cea necesară pentru so lu ţio n area cauzei pe fo n d şi, e ve n
tua l, în aceeaşi constituire (procuror, dacă participarea este obligatorie).
C on statarea p erim ării se face de com pletul de ju d ecată care a
dispus su spend area ju d ecării cau zei. în acest sens. conform art. 99
alin. (5) din R egulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,
repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii,
pentru perim are sau pentru pronunţarea hotărârii ca urm are a încheierii
acordului de m ediere, se v a realiza d e că tre com pletul în ve stit aleatoriu
cu soluţionarea cauzei, in cazul în care acest com plet a fost desfiinţat sau
m em brii acestuia nu mai fun cţionează în cadrul instantei, dosarul se va
repartiza aleatoriu.
348. Instanta trebuie să verifice urm ătoarele:
- cererea să fi răm as în nelucrare term enul prevăzut de lege;
- răm ânerea în nelucrare să se datoreze culpei părţii;
- să nu fi intervenit o cauză d e întrerupere sau d e suspendare a te r
m enului de perim are;
- să nu existe o ca u ză d e stingere a procesului, prevăzută d e o norm ă
specială (cum se arată^^^, ari, 618 C P C . corespondent a ri. 923 N CPC, din
m ateria divorţului).
349. E xcepţia perim ării e ste o excep ţie d e pro cedu ră, ab solu tă şi
dirlm antă.
P erim area se Invocă p e cale d e excepţie d a că d u p ă îm plinirea te r
m enului d e perim are s-a fixa t term en pentru judecarea în fond. Excepţia
poate fi invocată în cam era d e consiliu, dacă cererea în legătură cu care
a intervenit perim area este dintre cele care se ju d e că în ca m e ra de co n
siliu (sub rezen/a d isp o ziţiilo r art. XII din Legea nr. 2/2013), textul d e la
art. 4 2 0 alin. (2) N C PC neconsacrând posibilitatea unei opţiuni între a
invoca excepţia în ca m e ra de consiliu sau în şedinţă publică, nici pentru
părţi, nici pentru instanţă^^l
Cu to a te că este o excepţie absolută, perim area cererii de chem are
în ju d e ca tă nu p o ate fi invocată pentru p rim a oară în ap el [art. 420
alin. (3) N CPC], C u atât mai mult, s-a arătat^"^' că nu poate fi invocată
pentru prim a oară în recurs sau în celelalte căi extraordinare d e atac. Se
poate însă verifica în calea de atac respingerea excepţiei d e perim are de

V M , Ciobanu, G. Boroi, Drept p r o c e s u a l p . 318.
^ C, Negrilă, op. olt., p. 786.
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 341; C. Neghiâ, op, cil., p. 786.
prim a instanţă sau d e instanţa de apel. A ceastă sancţiune procedurală se

acoperă d a că nu a lo s i discutată la instanţa de fond^'l
In cazul re s p in g e rii excepţiei, se pronunţă o în c h e ie re interlocutorie,
care va putea fi a ta ca tă odată cu fondul, cu apel sau recurs, după caz.
în cazul a d m ite rii excepţiei, se pronunţă o h o tă râ re (sentinţă sau
decizie) care poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în
term en d e 5 zile d e la pronunţare [potrivit art. 421 alin. (2) te z a 1 N CPC],
indiferent dacă procedura de citare pentru ziua când s -a constatat pe-
rim area a fo st sau nu legal îndeplinită. A stfel, nelegala citare a părţii la
term enul d e judecare a perim ării poate fi considerată o îm p re ju ra re mai
presus d e voinţa părţii (potrivit art. 103 CPC), respectiv un m otiv tem einic
ju stifica t (conform art. 186 N C P C ), care să ju stifice repunerea în term enul
d e recurs
C ând perim area se constată d e o secţie a înaltei C urţi de C asaţie şi
Justiţie, recursul se judecă de C om pletul d e 5 judecători [art. 421 alin. (2)
teza a ll-a N CPC].
350. In doctrina anterioară noului C od a exista t o controversă legată
d e faptul d a c ă h o tă râ re â d e p e rim a re a re c u rs u lu i e s te s u s c e p tib ilă
d e re c u rs .
într*o prim ă opinie^^^, s*a arătat că nu este susceptibilă de recurs, de-
oarece a r însem na să se e xercite recurs la recurs. R ecursul îm potriva
deciziei prin care se constată perim area judecăţii recursului este inadm i-
sibil, o a sem enea decizie fiind irevocabilă, potrivit art. 3 7 7 pct. 4 CPC^^l
A şa cum în m od elegant s-a arătat^î, legiuitorul a dorit să suprim e dreptul
la apel, nu însă să recunoască un recurs la recurs.
în tr-o a doua opinie^®^, s-a reţinut că răspunsul este pozitiv, deoarece
ce e a ce se ata că prin recurs este soluţia dată asupra unui incident pro
cedural intervenit în recurs, d a r nu însăşi soluţia dată asupra recursului,
astfel în câ t să se considere că s-a r exercita un recurs la recurs. Se mai
dem onstrează, în cadrul acestei opinii, că altfel soluţia dată asupra peri
m ării, eventual greşită, răm âne fără control judiciar, ceea ce contravine
d isp o ziţiilo r art. 6 din C onvenţia europeană.
S untem de acord cu prim a opinie, cu argum entul urm ător: d a că ne-am
ralia celei de a d o u a opinii a r însem na, pentru egalitate d e raţionam ent,
să recunoaştem dreptul la o cale d e atac în ipoteza respingerii excepţiei
d e perim are a recursului, tocm ai pentru a nu contraveni a ri. 6 din C o nven
ţia european ă şi să nu lăsăm fără posibilitate de control ju d ic ia r anum ite
C .S J., s. civ., dec. nr. 1940/2003, în Legalis.

M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 342.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l..., p. 320.
C.S.J., s. civ., dec. nr. ^51/2002, în Legalis.
I®' Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 2066/1956, în C.D. 1956, voi. II, p. 268, apud
V M Ciobanu. G. Boroi, Drept p ro ce su a l..., p. 320.
M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 342.
incidente procedurale invocate direct In recurs. D ar posibilitatea d e a fi

soluţionate anum ite incidente procedurale direct în recurs (cum a r fi ta rd i
vitatea. nulitatea sau netim brarea recursului), fără a m ai exista v re o cale
de atac, nu reprezintă în sine o încălcare a accesului la justiţie, fiind una
dintre acele lim itări necesare, im puse d e existenţa gradelor d e jurisdicţie
şi a că ilo r de atac.
în doctrina actuală se rem arcă, de asem enea, două opinii contradictorii:
- în tr-o opinie'^^, recursul poate să fie exercitat nu num ai îm potriva
hotărârii prin care s-a constatat perim area cererii d e chem are în judecată
ori a apelului, ci şi îm potriva hotărârii prin care s-a constatat perim area
recursului ori a altei căi extraordinare d e atac. A ceasta rezultă, implicit,
din fap tul că s -a recunoscut posibilitatea atacării hotărârii date d e o secţie
a înaltei C urţi de C asaţie şi Justiţie. Or, fa ţă d e dispoziţiile art. 9 7 NCPC,
în m aterie civilă instanţa suprem ă nu ju d e că nici în prim ă instanţă şi nici
în apel;
- î n t r - o altă opinie^î, art. 421 alin. (2) N CPC, prevăzând posibilitatea
atacării cu recurs a hotărârii d e perim are, nu deschide calea unui recurs
la recurs pentru ipoteza în care sancţiunea este aplicată ch ia r cererii de
recurs, hotărârea de perim are a recursului fiind definitivă, conform ari. 634
alin. (1) pot. 5 N CPC. R ecursul îm potriva unei decizii d e perim are a re
cursului nu intră nici sub incidenţa art. 2 3 alin. (2) din Legea nr. 304/2004,
în tru câ t norm a din legea specială se referă la hotărârile nedefinitive prin
care s-a întreru pt cursul judecăţii în fa ţa curţilor de apel, iar, în acest caz,
nu hotărârea de perim are a întreru pt ju d e ca ta (care stinge procesul în
fa z a în care se află), ci actul d e procedură a n te rio r (suspendarea). De
asem enea, dacă se perim ă o contestaţie în anulare sau revizuire, întrucât
p erim area constituie un incident procedural, ea nu va putea fi atacată cu
recurs decât dacă şi hotărârea ce urm a să se pronunţe asupra contestaţiei
în anulare sau revizuirii este, ea însăşi, susceptibilă de recurs. In acelaşi
sens, se consideră că perim area unui recurs pronunţat de o secţie a înaltei
C urţi nu este susceptibilă d e recurs la C om pletul d e 5 judecători, întrucât
aceasta este o hotărâre definitivă.
351. S -a mai arătat că, în ipoteza în care s e fo rm u le a z ă în a ceeaşi
z i a tâ t c e re re a d e p e rim a re , c â t ş i a c tu l în tre ru p ă to r d e p e rim a re , se
are în vedere data la care sunt efectuate aceste acte: dacă este ultim a zi
a term enului de perimare» cursul perim ării s-a întrerupt; dacă este efectuat
după ultim a zi a term enului de perim are, actul d e întrerupere nu îşi mai
poate produce efectul, deci instanţa va trebui să constate perim area.
352. în ceea ce priveşte e fe c te le p e rim ă rii, potrivit dispoziţiilor art. 422
alin. (1) N C PC [corespondent a ri. 254 alin. (1) C PC ]. perim area are ca
M. Tătyircâ, Drept procesual civil. Vel, II 2013, p. 515.

® C. Neghiă, op. cit., p. 787. 788.
urm are încetarea efectelor tu tu ro r actelor de procedură îndeplinite de acea

instanţă d e judecată.
P erim area stinge procesul îm preună cu actele de procedură şi lucrările
preparatoriii'i, fără a stinge nici dreptul reclam at, nici dreptul m aterial la ac-
ţiune^^l P artea va putea astfel să form uleze o nouă cerere d e chem are în
ju decată, dovezile adm inistrate în cursul judecării cererii perim ate putând
fi folosite în noul proces, cu excepţia cazului în care instanţa de ju d e ca
tă sesizată ulterior apreciază că se im pune refacerea acestora [art. 422
alin. (1) N CPC, coresponde nt art. 2 5 4 alin. (2) CPC].
Efectul perim ării apelului este răm ânerea definitivă a hotărârii prim ei
instanţe, ia r perim area recursului stinge nu num ai ju d e ca ta la instanţa de
recurs, dar îm piedică exercitarea din nou a dreptului d e recurs^^>. hotărârea
recurată devenind d e fin itivă (în reglem entarea anterioară, irevocabilă) la
m om entul pronunţării perim ării.
Pentru ipoteza perim ării unei contestaţii în anulare sau revizuiri, ho-
tărârea de perim are este definitivă sau nu potrivit regim ului căilor de
atac aplicabil hotărârii ce a fă cu t obiectul contestaţiei sau revizuirii; păr
ţile nu v o r m ai putea form ula o nouă contestaţie în anulare ori revizuire
pentru aceleaşi m otive valorificate prin ce re re a perim ată [art. 460 alin. (1)
N C P C f^
P erim area produce efecte fa ţă d e to a te părţile din proces, e a având
ca ra cte r indivizibilul
O bligaţia d e suportare a ch e ltu ie lilo r de ju d e ca tă în cazul constatării
perim ării revine, la cerere, părţii care a form ulat cererea ulterior perim ată şi
că re ia îi sunt im putabile m otivele lăsării cauzei în nelucrare (reclam antul,
apelantul sau recurentul, d u p ă caz; pârâtul titu la r al unei cereri reconvenţi-
onale disjunse de acţiunea principală), potrivit criteriului culpei procesuale
presupus d e a p licarea dispoziţiilor art. 4 5 3 NCPC^^'.
§4. P e rim a re a in s ta n ţe i
353. P erim area instanţei, instituţie nou-introdusă în procedura civilă,
s-a regăsit în legislaţia noastră m ai veche.
A ceasta diferă însă de perim area cererii reglem entată d e art. 416-422
NCPC.
P otrivit art. 4 2 3 NCPC, orice cerere adresată unei instanţe şi care a
răm as în nelucrare tim p d e 10 ani se perim a d e drept, ch ia r în lipsa unor
m otive im putabile părţii. D ispoziţiile art. 4 2 0 se aplică în m od corespun
zător.
Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 653/1953, în J.N. nr. 5/1953, p. 683.
Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 653/1953, în J.N. nr. 5/1953, p. 684.
Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 2264/1955, în C.D. 1955, p. 260.
C. Negrifă, op. cit., p. 789.
G .a Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 346.
C. Negiilă, op. cil., p. 790; G.C. Frenţiu. D.-L, Bâldean, Noul Cod ..., p. 634.
VII. E xcepţia perim ării___________________________________________ 28 ^
D rept trăsături, au fo st evidenţiate următoarele'^^:
- intervine indiferent d e m otivul lăsării în nelucrare şi independent de
culpa părţii;
- vize a ză orice cerere, indiferent d e natura sau obiectul acesteia, nu
doar cele contencioase de fond, întrucât textul nu circum stanţiază noţiu
nea de „cerere”;
- intervine şi atunci când nu a putut opera perim area cererii în condi
ţiile prevăzute de art. 4 1 6 şl urm. NCPC;
- se aplică aceeaşi procedură ca şi pentru perim area cererii, cu a ce
leaşi efecte.
D acă perim area cererii nu s*a constatat la un m om ent apropiat inter
va lu lu i de 6 luni, ci cauza se repune pe rol în vederea discutării perim ării
cererii (de exem plu, după trecerea unui interval de 3 ani sau mai mult),
aceasta nu înseam nă că sancţiunea prevăzută de art. 4 1 6 nu m ai poate
fi dispusă şi că a r trebui să se aştepte îm plinirea term enului pentru peri
m area instanţei'^l
§5. P e rim a re a e x e c u tă rii s ilite

354. Cu privire la perim area executării silite, art. 6 9 7 N C PC prevede
că: „(1) P erim area se constată d e că tre instanţa de executare, la cererea
executorului ju d e că to re sc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu
citarea în term en scurt a părţilor. (2) P erim area executării atrage d esfiin
ţa re a tu tu ro r acte lor de executare, cu excepţia ce lo r care au dus la rea
lizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesorii lor*’.
R ezultă că instanţa n u o p o a te In v o c a d in o fic iu , d a r e x e c u to ru l
ju d e c ă to re s c a re c a lita te p ro c e s u a lă pentru a cere constatarea perim ă-
hi; nu m ai trebuie înve stită instanţa cu o contestaţie la executare, ci este
posibilă sesizarea instanţei printr-o cerere distinctă.
în plus. perim area n u v a p ro d u c e e fe c te c u p riv ir e la p a rte a d e ja
e x e c u ta tă d in c re a n ţă , dispoziţie d e noutate fa ţă d e vechea reglem en
tare.
355. C o n d iţiile p e rim ă rii e x e c u tă rii s ilite sunt reglem entate de
art. 6 9 6 N CPC: „(1) în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să
treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau dem ers necesar executării
silite, ce i-a fo st solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, execu
ta re a se perim ă de drept. (2) în caz d e suspendare a executării, term enul
de perim are curge d e la încetarea suspendării. T erm enul d e perim are nu
se suspendă pe tim pul cât executarea silită este suspendată la cererea
creditorului” .
Reiese că, spre deosebire d e reglem entarea anterioară, perim area nu
va opera fără ca executorul să îl anunţe pe cre d ito r în scris cu privire la
obligaţiile pe care le are pentru realizarea executării silite.
0) Al. Suciu, op. cit-, p. 374.

(21 C. Neghiă, op. olt., p. 790.
S ecţiu n ea a 8 -a . E xcepţia litis p e n d e n ţe i
§1. L îtisp e n d e n ţa . R e g le m e n ta re şi c o n d iţii
356. A şa cum s-a arătat în docthnă^^^ scopul acestei excepţii este să

se evite ca două instante d e acelaşi grad să pronunţe două hotărâri diferite
contradictorii.
A ctualul co d reglem entează litispendenţa în art. 138 (corespondent
a r i - 163 C PC ), care prevede: „(1 ) N im e n i n u p o a te fi ch e m a t în ju d e c a tă
p e n tru a ce e a şi cauză, a c e la ş i o b ie ct ş i d e a ce e a şi parte, înaintea m a i
m u lto r instanţe co m petente sa u c tiia r înaintea a ce le ia şi instanţe, p rin
ce re ri distincte. (2) E xcepţia litispendenţei p o a te fi invocată d e p ă rţi sau
d e instanţă din oficiu în o rice sta re a p ro ce su lu i în faţa in s ta n ţe lo r d e fond.
(3) C â n d instanţele s u n t d e a ce ia şi grad, excepţia se invocă înaintea in
s ta n ţe i sesizate u lte rio r D acă excepţia se adm ite, d o sa ru l va fi trim is de
îndată p rim e i instanţe învestite. (4) C ând instanţele s u n t d e g ra d diferit,
e xcepţia se invocă înaintea in sta n ţe i d e g ra d in fe rio r D acă excepţia se
adm ite, d o sa ru l va fi trim is d e îndată in sta n ţe i d e fo n d m a i îna lte în grad.
(5) încheierea p rin care s-a so lu ţio n a t excepţia p o a te fi atacată n u m a i
odată c u fondul. (6) C â n d u n u l dintre procese se ju d e c ă în recurs, ia r
c e lă la lt înaintea in sta n ţe lo r d e fond, acestea din urm ă s u n t o bligate să
suspende ju d e ca ta p â n ă la soluţionarea recursului. (7) D ispoziţiile alin. (2),
(3) ş i (5) se aplică în m o d co re sp u n ză to r ş i a tu n c i c â n d p ro ce se le identice
se a flă p e ro lu l a c e le ia şi instanţd'.
Se observă că n o u a reglem entare com pletează textul corespondent
din codul anterior cu precizări consacrate doctrinar şi Jurisprudenţial. în
acest sens, art. 138 alin. (1) N C PC cuprinde to a te elem entele d e fin iţie i
date de doctrină acestei instituţii, în sensul că litispendenţa „presupune
acelaşi proces, în legătură cu care s*au form ulat mai m ulte cereri la ace*
eaşi instanţă sau la instanţe deosebite, dar deopotrivă com petente"‘^l
357. Litispendenţa presupune urm ătoarele c e rin ţe , ce trebuie să fie
îndeplinite în m od c u m u la tiv şi care vizează, în egală m ăsură, atât e xis
te n ţa litispendenţei ca situaţie procesuală, cât şi invocarea litispendenţei
pe calea excepţiei:
1) T rip la id e n tita te d e p ă rţi, o b ie c t ş i c a u z ă (ca şi la autoritatea de
lucru judecat).
S e arată>^' că aceste cereri identice trebuie să fie în c u rs d e ju d e
ca tă , deoarece o ce re re suspendată nu m ai Interesează su b aspectul
f.G. Săndulescu Nănoveanu, p. 161, a p u d M . Tăbârcă, Excepţiile ..., p. 320.

V M . Ciobanu, G. Boroi, T.O. Briciu. Drept procesual ..., 2011, p. 164, apud
M. Tăbârcă. Excepţiile..., p. 321.
V III. E xcepţia litispendenlei 283
lltispendenţel (poate li perim ată, d e exem plu); d e asem enea, să nu se fi

renuniat la ele.
In literatura d e specialitate se reţine că existenţa unei cereri suspen
date nu afe ctează existenţa litispendenlei, ci doar interesul invocării ei pe
calea excepţiei; d e îndată ce suspendarea a încetat, litispendenţa poate
fi invocată cu succes^‘1
T ripla identitate trebuie să fie to tală, pentru că. dacă există doar o
strânsă legătură, In loc de identitate, în tre cele d o u ă acţiuni nu există
litispendenţă. ci conexitate. De asem enea, se poate întâm pla ca cererile
adresate instanţelor ju d e că to re şti să nu fie întru totul la fel, în s ă obiec
tu l uneia să fie subînţeles în cealaltă, situaţie în c a re totuşi litispendenţa
există. Poate exista şi litispendenţa parţială, când în cadrul unei acţiuni
s-au form ulat m ai m ulte capete d e cerere, ia r unul dintre acestea este
identic cu cel form ulat în cadrul celei de-a doua acţiuni.
S-au fă cu t urm ătoarele precizări în doctrina recentă^^h
- textul nu solicită şi identitatea d e calitate procesuală;
- poate fi vorba d e o identitate num ai parţială a obiectului, d a r nu
de o identitate strict fo rm a lă (s*a m enţionat, în opinia autorului citat, că
există identitate şi atunci când în cele două cereri cuantum ul pretenţiilor
form ulate este diferit);
- identitatea d e părţi nu trebuie înţeleasă ca identitate fizică.
Identitatea d e părţi nu este afectată de decesul uneia dintre părţi pe
parcursul judecăţii, ia r m oştenitorii părţii decedate au form ulat ulterior o
cerere identică distinctă îm potriva aceluiaşi pârât. S ituaţia de litispendenţă
se poate discuta num ai într*un cadru corespunzător, ulterior constatării
transm isiunii legitim ării procesuale, astfel încât, la m om entul reunirii ca u
zelor, m oştenitorii figurează deja în proces, în num e propriu'^l
Nu se va pune problem a litispendenţei în cazul în care una dintre cere
rile identice este form ulată pe cale d e ordonanţă preşedinţială, ia r cealaltă
pe calea dreptului com un, întrucât ordonanţa nu are autoritate d e lucru
ju d e ca t asupra fondului şi va putea fi dată ch ia r şi atunci când este în curs
ju d e ca ta asupra fondului, potrivit art. 996 alin. (4) hlC P O ^l
2) P ricinile treb u ie s ă s e a fle pe rolul instanţei co m p eten te sau al
u no r instanţe deop o trivă co m p eten te.
D acă una dintre instanţe nu este com petentă, nu funcţionează litispen
denţa, ci se va invoca excepţia d e necom petenţă. care prim ează faţă
de aceea a litispendenţei. A vâ n d în vedere că, în reglem entarea actuală,
n ecom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată
de părţi ori d e către ju d e că to r la prim ul term en de ju d e ca tă la care părţile

^ /. Deleanu, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor
Proiectului noului Cod de procedură civilă, în R.R.O.P. nr. 4/2009, p. 44.
^ Ibidem.
sunt legal citate în fa ta prim ei instanţe, ia r ce a d e ordine privată poale fi

invocată doar d e că tre pârât prin întâm pinare sau, dacă în tâm pinarea nu
este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e ju d e ca tă la care părţile
sunt legal citate în fa ţa prim ei instanţe, rezultă că litispendenţa se poate
ivi atât în cazul com petenţei relative, c â t şi în cazul com petenţei absolute.
AstfeL va putea fi invocată litispendenţa c h ia r în fa ţa unei in s ta n ţe ne-
c o m p e te n te , dacă:
- excepţia de necom petenţă a fo st respinsă;
- necom petenţă este relativă/absolută şi nu a fo st invocată în term en.
De asem enea, se poate invoca litispendenţa şi c â n d c a u z e le s e a flă
p e ro lu l a c e le ia ş i in s ta n ţe , d a r pe com plete d iferite sau ch ia r pe acelaşi
com plet, d a r sunt dosare diferite. Practic, e x c e p ţia se re fe ră la d o s a r,
în doctrina anterioară noului C od s-a exprimat^'i şi o p in ia în sensul că. în
ipoteza în care cele două acţiuni se află pe rolul unor secţii ale aceleiaşi in
stanţe. nu funcţionează instituţia litispendenţei, procedându-se la reunirea
ca u ze lo r la secţia co m petentă potrivit legii. A ctuala reglem entare prevede
expres că cererile identice se pot a fla şi pe rolul aceleiaşi instanţe, caz în
care sunt aplicabile aceleaşi reguli ca în ipoteza în care au fo st învestite
d o u ă sau mai m ulte instanţe.
în legătură cu cererile form ulate d e aceleaşi persoane, îm p o tri
va aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect, prin H otărârile C .S.M .
nr. 749/2011121, nr. 829/201113), nr. 637/2012^*^) a fo st com pletat R egula
m entul d e ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, stab ilindu-se ur
m ătoarele m ă s u ri c u c a ra c te r a d m in is tra tiv :
- actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezen
tant, sosite prin poştă, curier o ri fax sau în orice a lt m od prevăzut de lege,
se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, d u p ă stabilirea obiectului
cauzei, prim esc, cu excepţia ca zu rilo r prevăzute de lege, num ăr din apli
ca ţia E C R IS şi dată certă: prin excepţie de la aceste prevederi, dacă în
aceeaşi zi se constată că au fo st înregistrate acte identice de învestire a
instanţei, acestea v o r prim i un sin g u r num ăr în aplicaţia E C R IS , form ând
un singur d o sa r [art. 93 alin. (1) şi {1 ‘ ) din regulam ent];
- persoana desem nată cu repartizarea aleatorie a cauzelor, prim ind
dosarul, ve rifică în sistem ul E C R IS dacă există alte dosare form ate ca
urm are a unei cereri form ulate de aceleaşi persoane, îm potriva aceloraşi
persoane şi având acelaşi obiect, întocm eşte un referat în care m enţi
o n e a ză rezultatul verificării şi îl ataşează la dosarul nou-form at [art. 95
alin. ( 1 ') din regulam ent];
V. Lozneanu, Excepţiile de fond în procesul civil. Ed. Lum ina Lex, Bucureşti,
2003. p- 238.
•2) M. Of. nr. 836 din 25 noiembrie 2011.
1^) M. Of. nr. 877 din 12 decembrie 2011.
M. Of. nr. 559 din 8 august 2012.
- în cazul în care din referatul întocm it d e persoana desem nată cu

repartizarea aleatorie rezultă că pe rolul instanţei există alte dosare având
aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt
identice cu ale dosarului în care se iau m ăsurile necesare în scopul pregă-
tirii şedinţei de judecată, se d ispune ataşarea dosarelor indicate în referat
pentru prim ul term en d e ju d e ca tă în dosarul nou-form at [art. 97 alin. (3)
din regulam ent];
- pentru dosarele aflate la prim ul term en d e judecată, grefierul de
şedinţă verifică în sistem ul ECR IS dacă există alte dosare form ate ca
urm are a unei cereri form ulate de aceleaşi persoane. îm potriva aceloraşi
persoane şi având acelaşi obiect şi întocm eşte un referat în care men*
ţio n e a ză rezultatul verificării, pe care îl prezintă com pletului d e judecată
cel mai târziu cu o zi înainte d e data la care este planificată şedinţa de
judecată. în vederea verificării aplicării prevederilor art. 9 6 ^ preşedintele
com pletului sau a lt ju d e că to r care face parte din com plet va dispune ata
şarea dosarelor identificate [art. 103 alin. (1^) din regulam ent];
- dacă se constată că pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin
două cereri pendinte în acelaşi tim p, form ulate de aceeaşi parte, având
acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate cererile aflate pe rol la
m om entul constatării v o r fi judecate d e că tre prim ul com plet învestit, chiar
dacă partea a renunţat la ju d e ca re a cererii aflate p e rolul acestui com plet
sau ce re re a a fo st anulată ca netim brată ori ca nesem nată [art. 96^ din
regulam ent]. A ceastă m odificare a regulam entului a avut în vedere evi
ta re a posibilităţii ca justiţiabilii să îşi aleagă com pletul d e judecată, prin
introducerea sim ultană a m ai m ultor cereri identice, urm ând a fi tim brată
num ai una dintre aceste cereri, la alegere.
In plus, cauzele trebuie să se a fle p e ro lu l In s ta n ţe lo r ro m â n e , d e
oarece cererea de com petenţa unei instanţe străine se respinge.
A şa cum s-a subliniat în doctrină^^^, nu există litispendenţă cu tribunalul
arbitrai. Spre deosebire d e declinarea de com petenţă care operează şi
cu privire la tribunalul arbitrai sau la a lt organ cu atribuţii jurisdicţionale,
litispendenţă nu operează decât între instanţele judecătoreşti. Dacă atât
instanţa, cât şi organul arbitrai îşi declină com petenţa, singura rezolva
re este apelarea la regulatorul d e com petenţă, conform art. 5 5 4 alin. (3)
NCPC.
C ererile aflându-se pe rolul instanţei com petente sau al instanţelor
deopotrivă com petente, litispendenţă nu reprezintă un ca z d e prorogare
legală d e c o m p e te n ţă ^ ^ i
3) P ric in ile tre b u ie să se a fle în a in te a In s ta n ţe lo r d e fo n d , respectiv
prim a instanţă şi instanţa d e apel.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 322; A i Sudu, op. cit., p. 283.

A Constanda, op. cit., p. 351: Tăbârcă. Drept procesual cIvIL Voi. I ..., 2013,
p- 721.
A ceastă condiţie este cea care deosebeşte fun dam ental litispendenţa
d e autoritatea de lucru judecat. Ea trebuie analizată, aşa cum s -a arătat^'',
prin prism a reintroducerii apelului în legislaţia noastră procesuală civilă.
Nu există litispendenţă, ci autoritate de lucru judecat, d a că una dintre
pricinile identice se atlă îna intea unei instanţe d e tond, iar ce alaltă în
recurs. S -a apreciativi că, fiind vorba despre o putere d e lucru judecat
relativă, instanţa de fond va suspenda judecata, în aşte ptarea d efiniti
vării acelei sentinţe şl In fun cţie de soluţia dată în recurs, se va putea şti
d a că prim a instanţă poate sau nu să respingă cererea, pentru existenţa
în cauză a autorităţii de lucru judecat.
în acest sens, art. 138 alin. (6) N C PC prevede, ca elem ent d e noutate,
că, atunci când unul d in tre procese s e ju d ecă în recurs, iar celălalt
în ain tea in stan ţelo r d e tond, acestea din urm ă sunt obligate să suspen-
d e ju d e ca ta p a n ă la soluţionarea recursului. în legătură cu acest aspect
s>a reţinut'î că suspendarea judecăţii la instanţele vizate nu în lă tu ră însă
litispendenţa, ci - adăugăm noi - stabileşte o ordine im perativă d e so
lu ţio nare a In ciden telo r procesuale: nu se poate soluţiona excepţia de
litispendenţă, cât tim p e im perativă suspendarea (care este o su spend a-
re leg ală de drept); d u p ă reluarea judecăţii cauzei, decizia instanţei de
recurs va avea putere d e lucru ju d e ca t fa ţă de Instanţele inferioare. Cu
a lte cuvinte, deşi sta re a d e litispendenţă nu va fi înlăturată, excepţia nu
va mai ajunge să fie soluţionată. In ipoteza în care recursul este adm is şi
se dispune casarea deciziei cu trim iterea cauzei spre rejudecare ori ch ia r
a sentinţei (dacă recursul a fo st soluţionat d e îna lta C urte de C asaţie şi
Justiţie, în conform itate cu art. 497 NCPC), nu mai există niciun im pedi*
m ent pentru discutarea litispendenţei^^^^.
Se m ai arată^î că există litispendenţă d a că una d in tre cereri se află
în etap a rejud ecării după casare, indiferent dacă este cu reţinere sau
cu trim itere (pentru că hotărârea definitivă recurată a fo st desfiinţată, nu
mai există autoritate d e lucru judecat), ia r cealaltă cerere se află în prim ă
instanţă sau în apel.
§2. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei litîspendenţei

358. E xcepţia litispendenţel este o exc e p ţie d e pro cedu ră, dilatorie
şi absolută.
S e păstrează caracterul d e excepţie de ordine publică, deşi poate fi
Invocată în orice sta re a pricinii, d a r num ai în fa ţa instanţelor de fond (mai
departe, devenind excepţia autorităţii de lucru judecat) şi num ai de către
părţi şi instanţă, nu şi d e că tre procuror.
V. Lozneanu. op. cit., p. 238.

i. Sio&rtescu. $. ZHIberstein. Teoria generală .... p. 268.
1. Leş, Noul Cod de procedură oivilă ...< voi. I., p. 229.
A, Constanda, op. olt-, p. 351-352.
A vând în vedere caracterul absolut, excepţia lltispendenţel poate să fie

invocată nu doar în cursul cercetării procesului, ci şi înainte de a se trece
la dezbaterea fondului cauzei, în tem eiul art. 3 9 0 N CPC; cu toate acestea,
fa ţă de obiectul său, nu poate să fie invocată şi in recurs.
A şa cum co re ct s-a subliniaP'^, în cazul invocării de către reclam ant,
devin incidente şi dispoziţiile art. 12 N C P C (corespondent art. 723 CPC)
referitoare la abuzul d e d rep t procesual.
N einvocarea excepţiei sau respingerea acesteia nu atrage însă nuli
ta te a absolută a hotărârii, întrucât judecătorul are un d re p t de apreciere
asupra existenţei condiţiilor lltispendenţel'^'.
359. în ceea ce priveşte instanţa în a in te a căreia treb u ie să fie in vo
cată excep ţia, dispoziţiile legale prevăd că aceasta se invocă, când in
stanţele sunt d e acelaşi grad, în fa ţa instanţei sesizate u lterio r (având în
vedere data înregistrării cererilor) sau, când instanţele sunt de grad diferit,
în fa ţa instanţei d e grad inferior.
A stfel, a sem ănător procedurii din vechiul C od, excepţia se invocă în
fa ţa instanţei d e trim itere, şi nu a celei de prim ire, astfel că Instanţa de p ri
m ire nu mai poate refuza reunirea cauzelor, cu privire la care s-a pronunţat
deja instanţa de trim itere. C um se ara tă în doctrinarei, singura posibilitate
de refuz a dosarului este invocarea necom petenţei, a tâ t cu privire la d o
sarul iniţial, cât şi cu privire la cel trim is.
în caz d e înregistrare concom itentă la Instanţe de acelaşi grad, se are
în vedere care dintre instanţe este m ai în ain tată în ac te le d e procedură,
urm ând a se invoca excepţia la ce alaltă instanţă^'^l
S*a propus, d e aceeaşi autoare, ca, în situaţia în care excepţia este
invocată din greşeală în fa ţa prim ei instanţe sesizate sau în fa ţa instanţei
de grad superior, soluţia să fie aceea de respingere a excepţiei, cu în d ru
m area părţii d e a invoca excepţia în condiţii de legalitate.
C ând cererile se a flă la aceeaşi instanţă, excepţia se invocă în faţa
ultim ului co m p let sesizat, în fun cţie de data înregistrării cereriii^l
360. D acă se resp ing e excepţia, instanţa se pronunţă prin în ch eiere
interlocutorie, care va putea fi a ta ca tă d o a r odată cu fondul.
D acă se adm ite, deşi instanţa se dezînvesteşte, se pronunţă to t o în
cheiere, care, d e asem enea, va putea fi atacată doar odată cu fondul. Prin
încheiere, se trim ite dosarul instanţei care a fo st m ai în tâi în vestită (fără
posibilitatea părţilor d e a alege, ca la conexitate), când instanţele sunt de
acelaşi grad, sau instanţei d e fo n d d e grad superior, când instanţele
sunt d e grad diferit.
Idem, p. 325.
M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 722.
Al. Suciu, Op. Cit-, p. 287.
W p, Vasilescu, Tratat, apud M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale p, 326.
A. Constanda, op, cil., p. 352.
361. S -a pus problem a cum trebuie să se procedeze dacă, după darea

hotărârii finale, instanţa d e control ju d ic ia r apreciază că excep ţia litis-
pendenţel a fo s t g re ş it respinsă? în m ăsura In care s-au pronunţat deja
hotărâri în am bele dosare, indiferent după cum sunt sau nu contradictorii,
se im pune anularea hotărârii date în dosarul constituit ulterior, pentru că
aceasta încalcă autoritatea d e lucru ju d e ca t a prim ei hotărâri. D acă în
calea de atac se apreciază că excep ţia a fo st ad m isă g reşit. întrucât în
dosare nu exista trip la identitate d e părţi, obiect şi cauză, după adm iterea
căii d e atac se va dispune disjungerea şi judecarea separată a proceselor,
cu luarea în considerare a prevederilor ari. 413 alin. (1) pct. 1 N C P O ^l
362. Din actuala reglem entare rezultă urm ătoarele situaţii:
a) când am b ele cereri s e află în faza ju d ecăţii în prim ă instanţă
sau în apel: ca uzele v o r putea fi reunite la instanţa mai întâi sesizată (de
exem plu, prim a cerere este introdusă la data d e 01.09,2013, ia r ce a de-a
d o u a la data de 01.10.2013; ca uzele se reunesc la instanţa înve stită cu
ce re re a din 01.09.2013);
b) când o pricină s e află în apel, iar cealaltă în ju d ecata în prim ă
Instanţă: cauzele se v o r reuni la instanţa d e apel, ch ia r d a că învesti-
rea acesteia este ulterioară prim ei instanţe de fond (de exem plu, prim a
ce re re este introdusă la data de 01.09.2013, ia r ce a de-a doua la data
d e 01.10.2013; se soluţionează mai repede cererea din 01.10.2013, care
ajunge în apel, unde se Invocă lltispendenţa; ca uzele se reunesc la in-
sta n ţa d e apel);
c) când una d in tre cereri s e află în recurs, iar cealaltă în apel sau
la ju d ecata în faţa prim ei instanţe d e fond; în această situaţie, instanţa
d e fond este obligată să suspende ju d e ca ta până la soluţionarea recursu
lui; dacă recursul este adm is şi se d ispune casarea deciziei cu trim iterea
cauzei spre rejudecare, nu mai există nici un im pedim ent pentru discutarea
litispendenţei; dacă recursul este adm is şi se d ispune casarea deciziei
cu reţinerea cauzei spre rejudecare. d e asem enea, nu se poate invoca
autoritatea de lucru judecat, deoarece hotărârea recurată a fo st desfiinţa
tă, d a r devine posibilă litispendenţa; practic, într*o asem enea situaţie, ar
trebui să se aştepte soluţionarea cauzei d u p ă casarea cu reţinere; dacă
recursul este respins, nu se poate invoca litispendenţa, ci autoritatea de
lucru judecat.
De asem enea, în doctrină s-au m ai fă cu t urm ătoarele d is tin c ţii:
a) când o pricină se află în rejudecarea fondului d u p ă casarea
cu reţinere, Iar cealaltă în apel sau la ju d ecată în prim ă instanţă, nu
se m ai poate invoca autoritatea d e lucru judecat, deoarece hotărârea re
cu ra tă a fo st desfiinţată, caz în care va opera litispendenţa, întrunirea
făcâ ndu-se la instanţa de rejudecare a fondului d u p ă casare, întrucât, prin
ipoteză, este instanţa cu grad mai înalt;
l'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 723,

G. Borot, O. SpineanU'Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 315.
VIII. E xcepţia litispendentei 289
b) când o c a u z a se a flă în re ju d e c a re a fo n d u lu i d u p ă c a s a re a cu
tr im ite re (c ă tre In s ta n ţa d e a p e l), ia r c e a la ltă în fa z a ju d e c ă ţii în p rim ă
in s ta n ţă , întrunirea dosarelor se va face la instanţa care rejudecă fondul
după casare, deoarece, prin definiţie, este superioară în grad (este vorba
despre acele cazuri în care recursul s-a exercitat în tr-o m aterie în care
dreptul de apel nu este suprim at d e lege);
c) când o p ric in ă s e a flă în re ju d e c a re a fo n d u iu i d u p ă c a s a re a cu
tr im ite re , ia r c e a la ltă Ia ju d e c a ta în a p e l, respectiv, pentru acele situaţii
în care hotărârea prim ei instanţe nu este supusă apelului, la ju d e c a ta
în a in te a p rim e i in s ta n ţe , am bele instanţe fiind de acelaşi grad, întrunirea
dosarelor se va face la instanţa care rejudecă fondul după casare, aceasta
fiind, d e regulă, instanţa mai întâi învestită.
363. în ceea ce priveşte litis p e n d e n ţa in te rn a ţio n a lă , potrivit art. 1075
NCPC: J 1 ) C â n d o ce re re este p e n d in te fn faţa u n e i instanţe străine şi
este p re vizib il câ hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sa u
d e executare fn R om ânia, instanţa rom ână sesizată u lte rio r cu o cerere
fntre a c e le a ş i părţi, a v â n d a ce la şi o b ie ct ş i a ce e a şi cauză, p o a te su sp e n
da ju d e c a ta p â n ă ia pronunţarea h o tă râ rii d e că tre Jurisdicţia străină, in
stanţa rom ână va respinge cererea c â n d hotărârea străină pronunţată este
su sceptibilă d e a fi recunoscută conform d isp o ziţiilo r p re z e n te i cărţi. (2) fn
c ă z u i su sp e n d ă rii p re v ă z u t ia alin. (1), dacă ju ris d ic ţia străină se declară
necom petentă sa u dacă hotărârea străină pronunţată n u este susceptibilă
d e a fi recunoscută în R om ânia, instanţa rom ână repune p ro c e s u l p e ro l
la cererea p ă rţii interesate. (3) F a p tu l că o cauză este sa u n u p e n d in te în
faţa ju ris d ic ţie i străine se determ ină conform le g ii s ta tu lu i în c a re a re loc
pro ce su t'. U ltim ul a lineat are în vedere situaţii d e genul suspendării, peri
m ării etc., care, p otrivii legislaţiei noastre, îm piedică adm iterea excepţiei
de litispendenţa, ca u za trebuind să fie „pe rolul” instanţei efectiv.
Pentru hotărârile pronunţate în statele m em bre UE, în m aterie civilă şi
com ercială, se aplică R egulam entul (CE) nr. 44/2001 privind com petenţa
judiciară, recunoaşterea şl executarea hotărârilor în m aterie civilă şi co
mercială, ia r în m ateria dreptului fam iliei, R egulam entul (CE) nr. 2201/2003
privind com petenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti
în m aterie m atrim onială şi în m ateria răspunderii părinteşti, care prevăd
că suspendarea cauzei este obligatorie în fa ţa instanţei sesizate ulterior.
S ecţiu n ea a 9 -a . E xcepţia c o n e x ită ţii
ş i excep ţia d isjun g erii
§1. C onexitatea
1.1. Reglementare şi condiţii
364. C onexitdtea este o a ltă instituţie procesuală ce are ca scop asi-

gurarea unei bune adm inistrări a justiţiei.
Este re g le m e n ta tă de dispoziţiile art. 139 N C PC (corespondent
art. 164 C P C ), care are urm ătorul conţinut: (1) P entru a sigurarea unei
bu n e judecăţi, în prim ă instanţă este p o sib ilă conexarea m a i m u lto r p ro
ce se fn care s u n t a ce le a şi p ă rţi sa u c h ia r îm preună c u a lte p ă rţi ş i a l c ă ro r
o b ie c t ş i cauză a u între ele o strânsă legătură. (2) E xcepţia conexităţii
p o a te fi invocată d e p ă rţi sa u din oficiu c e l m a i târziu la p rim u l term en
d e ju d e c a tă înaintea in sta n ţe i u lte rio r sesizate, care, p rin încheiere, se
va pro n u n ţa asupra excepţiei. încheierea p o a te fi a ta ca tă n u m a i odată
cu fondul. (3) D o sarul va fi trim is in sta n ţe i m a i întâi învestite, în afa ră de
c a z u l fn care re clam antul ş i p â râ tu l c e r trim iterea lu i la una dintre celelalte
instanţe. (4) C â n d una dintre ce re ri este d e com petenţa exclusivă a unei
instanţe, conexarea se va face la acea instanţă. (5) în o rice stare a ju d e
c ă ţii p ro ce se le conexate p o t fi disjunse ş i ju d e c a te separat, dacă n u m a i
unul dintre ele este în sta re d e ju d e ca tă '.
C onexitatea reprezintă un ca z d e p ro ro g a re le g a lă a c o m p e te n ţe i.
365. C onexitatea im plică urm ătoarele c o n d iţii, ce trebuie să fie în d e
plinite în m od c u m u la tiv :
1) S ă e x is te d o u ă s a u m a i m u lte litig ii d is tin c te în tre a c e le a ş i p ă rţi
sa u c h ia r îm p re u n ă c u a lte p ă rţi, d a r a le c ă ro r o b ie c t ş i c a u z ă a u în tre
e le o s trâ n s ă le g ă tu ră .
C hestiunea de a se şti până la ce punct obiectul şi cauza unor pricini
p e n d e n fe înaintea instanţelor judecătoreşti au între ele o strânsă legătură,
spre a fi în stare a le conexa, e o problem ă de fapt, lăsată la suverana
apreciere a instanţeloH^l
D acă e xistă tripla identitate de părţi, o b ie ct şi ca u ză între d o u ă acţiuni,
se poate pune problem a litispendenţei sau a autorităţii d e lucru judecat,
şi nu ce a a conexităţii.
366. 2) P ric in ile tr e b u ie să fie în c u rs d e ju d e c a tă .
La fe l ca la litispendenţă, pricinile trebuie să fie în curs d e ju decată, iar
nu suspendate, perim ate sau să se fi renunţat la ele.
Cas-1, 9 noiembrie 1912, Em. Dan, Codul adnotat, p. 188* nr. 19, âpud G. Boroi.
O. SpineanU'Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p, 318.
IX. E xcepţia conexităţii şi excepţia disjungerii 291
D rept c o re la ţie în tre c o n e x a re ş i p e rim a re , se arată^'^ că perim area

va sancţiona lăsarea în nelucrare a tu tu ro r cererilor conexe, de la data
suspendării curgând un sin g u r term en d e perim are pentru toate cererile
reunite.
Se mai arată, d e către aceeaşi autoare, că, în cazul în care conexarea
a r avea loc după îm plinirea term enului d e perim are pentru o singură prici
nă şi apoi se invocă excepţia perim ării acesteia, se im pune d is ju n g e re a
şi constatarea perim ării num ai pentru cauza lăsată în nelucrare, deoarece
conexarea, prin efectul păstrării individualităţii cauzelor, nu poate înlătura
efectele îm plinirii anterioare a term enului d e perim are a uneia dintre p ri
cini, m ai ales că perim area operează d e drept.
Se susţine că, d a că părţile se opun disjungerii, perim area va afecta
to a te cererile conexate, cât tim p problem a perim ării nu poate fi eludată.
C onsiderăm însă că, în această situaţie şi, d e fapt, ca principiu, disjunge
rea se poate dispune, ca m ăsură d e mal bună adm inistrare a justiţiei, şi
îm potriva voinţei părţilor, c â t tim p perim area unei cereri a operat şi nu mai
poate fi îm piedicată, ia r ju d e ca ta celeilalte cereri, la rândul ei, nu poate fi
obstrucţionată, ch ia r în ciuda relei*credinţe a părţilor.
367. 3) P ric in ile să s e a fle în a in te a a c e le ia ş i In s ta n ţe sa u a u n o r
in s ta n ţe d ife rite , d a r d e a c e la ş i g ra d .
D eşi nu se mai prevede explicit, fa ţă de reglem entarea anterioară, din
form ularea textului nu este exclusă posibilitatea ca procesele să se afle şi
pe rolul unei singure instanţe^^l
Se obsen/ă, de asem enea, că. spre deosebire d e art. 164 CPC, norm a
actuală nu mai prevede cerinţa ca „pricinile” d iferite să fie pe rolul unor
instanţe „de acelaşi grad” . Cu to a te acestea, s-a apreciat că, folosind in
terpretarea coroborată a dispoziţiilor din art. 139 N C PC şi cea teleologică,
trebuie reţin I ut că subzistă această cerinţă I ca fiind de esenţa , conexitătii,
>'
deoarece, în caz contrar, reglem entarea actuală a r fi una contradictorie^^*.
C onexarea nu poate opera în tre instanţe d e grad diferit, deoarece ar
răpi părţilor un grad de jurisdicţie, ce e a ce nu se m ai ju stifică aici, spre
deosebire d e litispendenţă, unde această „răpire"’ are d e fa p t explicaţia că
ju d e ca ta pentru gradul inferior a avut deja loc.
P rin sintagm a j n prim ă instanţă este posibilă co nexarea mai m ultor
procese” , s-a intenţionat determ inarea fazei procesului în care se poate
adm ite ju d e ca re a îm preună a cererilor aflate în strânsă legătură. Pe acest
tem ei, nu este posibilă co nexarea cererilor de chem are în ju d e ca tă direct
în apel sau în recursi‘^1 Noul C od tranşează astfel d ilem a practicienilor în
sensul dacă este posibilă co nexarea ca u ze lo r în apel sau recurs. Aşadar,
M, Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 329.

^ Ibidem.
A. Constanda, op, cit., p. 353.
este cla r că nici textul C odului din 1865 şi nici textul noului C od nu perm it
co nexarea unei cau ze în fo n d cu o cau ză în ap el sau în recurs.
in consecinţă, ceea ce interesează este ca ju d e ca ta In procesele
resp ective să fie în aceeaşi etap ă p ro cesu ală, resp ectiv în prim ă in
stanţa, fiind indiferent însă după cum ju d e ca ta în prim ă instanţă este la
judecătorie, la tribunal sau la curtea de apel, desigur. în aceeaşi m aterie.
P entru a nu se eluda norm ele de com petenţă m aterială, nu pot să fie co
nexate, d e exem plu, procese care sunt d e com petenţa de prim ă instanţă
a ju d e că to rie i cu procese care sunt de com petenţa de prim ă instanţă a
tribunalului ori a curţii d e apel^^l
C â t despre co nexarea unui ap el cu un a lt apel sau a unui recurs
cu un alt recurs, deşi în jurisprudenţă, în tr-o decizie d e speţă, s>a decis
că e posibilă conexarea, practica m ajoritară a decis contrar, în sensul că
nu se poate dispune conexarea.
Dacă, în vechiul C od, conexitatea putea fi invocată fie când pricinile se
aflau pe rolul aceleiaşi instanţe, fie pe rolul instanţelor diferite, d a r de ace-
laşi grad, în noul C od s-a perm is conexarea num ai în fa ţa prim ei instanţe,
devenind inadm isibilă în apel, recurs sau în căile de atac d e retractare,
d a r indiferent de gradul prim ei instanţe.
în doctrina recentă s-a apreciat că este posibilă co nexarea c h ia r a
a p elurilor sau a recursurilor^^*.
A şa cum se reţine în doctrină^^*, instanţele d e control au dreptul de
a verifica legalitatea reunirii într-un sin g u r proces a două sau mai m ulte
acţiuni, putând cenzura m ăsura conexării ori d e câte ori s-a procedat la o
reunire a b uzivă a pricinilor, respectiv a acelor cauze între care nu există
o strânsă legătură d e o b ie ct şi ca u ză la care se referă textuf com entat.
Prin „In stan ţă'' nu se înţeleg organele cu activitate jurisdicţională şi
nici instanţele străine ori tribunalele arbitrate.
tră s u ra conexării nu poate fi d ispusă cu în călcarea com petenţei
m ateriale şi terito riale exclusive, ceea ce înseam nă că d rep tu l părţi
lo r d e a aleg e la care dintre instanţe să se facă reunirea, d re p t prevăzut
expres d e art. 139 alin. (3) teza a ll-a N CPC, este lim itat d e com petenţa
absolută, fiind obligate să facă reunirea la instanţa co m p eten tă absolut,
în acest sens se prevede expres că, atunci când una dintre pricini este de
com petenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va dispune obligatoriu
la acea instantă.
O problem ă interesantă ridicată în doctrină^^^ a fo st ce se întâm plă dacă
avem m ai m ulte pricini de co m p eten ţa exclusivă a uno r instanţe d ife
rite. A utorul citat a concluzionat că nu este posibilă co nexarea in aceste

12) A, Constanda, op. cit-, p. 353.
f. Leş, Noul Cod de procedură oivilă voi. L, p. 233.
1^) Al. Suciu, op. cit., p. 296.
cazuri (concluzie va la b ilă şi pentru pricinile de com petenţa exclusivă a

unor secţii d iferite ale aceleiaşi instanţe).
In opinia noastră, interesul superior al unei bune adm inistrări a justiţiei
şi necesitatea evitării pronunţării unor hotărâri contradictorii, ch ia r pentru
cereri de chem are în ju d e ca tă cu o b ie ct diferit, d a r înrudit, a r im plica şi
posibilitatea d e interpretare a textului in sensul că, prin co nexarea la in
stanţa m ai întâi sesizată cu una dintre cererile de co m petenţă exclusivă,
se respectă textul în m od literalm ente (se conexează la una dintre in
stanţele cu com petenţă exclusivă, cu ignorarea faptului că ce a de-a doua
instanţă care pierde com petenţa este to t o instanţă cu com petenţă exclu
sivă). Numai astfel, în lipsa unei m odificări a textului, se păstrează neatins
scopul conexării, care este acela de m ai bună adm inistrare a justiţiei, scop
care nu a r fi îm plinit pentru cererile cu com petenţă exclusivă.
în etapa apelului, problem a conexării mai m u lto r dosare nu se pune în
aceleaşi condiţii. A stfel, potrivit ari. 4 7 5 alin. (3) N CPC, apelurile principa
le, incidente şi provocate făcute îm potriva aceleiaşi hotărâri v o r fi reparti
zate la acelaşi com plet d e judecată. C ând apelurile au fo st repartizate la
com plete diferite, ultimul com plet învestii va dispune pe cale adm inistrativă
trim iterea apelului la com pletul cel dintâi învestit. In acest caz, reunirea
este obligatorie, având in ve dere că to a te apelurile vizează aceeaşi ho-
tărâre^'l
1.2. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei conexităţii

368. P otrivit art. 139 alin. (2) teza I N CPC, excepţia conexităţii poate fi
invocată d e părţi sau din oficiu cel mai târziu la prim ul term en de judecată
îna intea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa
asupra excepţiei. R ezultă că m ijlocul procedural prin care se invocă ne
cesitatea conexării este excepţia procesuală.
Excepţia conexităţii este o e x c e p ţie d e p ro c e d u ră , d ila to rie ş i a b s o
lu tă .
369. E xcepţia poate fi in v o c a tă d e p ă rţi s a u d in o fic iu , ceea ce duce
la calificarea acestei excepţii (alături d e scopul avut în vedere prin regle
m entarea ei, şi anum e buna adm inistrare a justiţiei) ca fiind d e ordine
publică. Cu to a te acestea, este o e x c e p ţie d e o rd in e p u b lic ă c u c a ra c te r
s p e c ia l, deoarece poate fi invocată c e l m a l tâ rz iu la p rim u l te rm e n de
ju d e c a tă în a in te a in s ta n ţe i u lte r io r s e s iz a te , sub sancţiunea d e c ă d e rii
din posibilitatea reunirii şi judecării îm preună a cauzelor respective. S-a
apreciat că, în această situaţie, pentru a se evita pronunţarea d e hotărâri
contradictorii, s e v a putea face aplicarea dispoziţiilor art. 4 1 3 alin. (1) pct. 1
N C PC în sensul suspendării judecăţii cauzei a cărei dezlegare depinde. în
to t sau în parte, d e soluţia ce se va d a în celălalt dosaH^l
M. Tăbărcăi, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 715.

® idem, p. 716.
D acă p e vechiul cod, excepţia d e conexitate putea fi invocată fie în

fa ţa prim ei instanţe sesizate, fie în fa ţa instanţei sesizate ulterior, potrivit
art. 139 alin. (2) NCPC, invocarea excepţiei se poate face n u m a i în fa ţa
in s ta n ţe i u lte r io r s e s iz a te . C om petenţa de pronunţare a excepţiei se
m ută astfel d e (a instanţa sesizată prim a dată la instanţa sesizată ulterior.
C onexarea poate fi făcută şi d e judecător, ch ia r d a că părţile nu au
cerut-o.
R aportat la dispoziţiile ari. 139 alin. (2) teza I N CPC, s-a reţinut, de
asem enea, că, în cazul în care excepţia conexităţii este ridicată înaintea
prim ei instanţe sesizate, având în vedere data înregistrării cererilor, aceas
ta o va respinge ca inadm isibilă, eventual, îndrum ând părţile să solicite
co nexarea în fa ta ) celeilalte instante^’ ) ^.
A şa cum s-a arătat^^^, neinvocarea excepţiei sau neconexarea nu
atra g e însă nulitatea absolută, deoarece judecătorul are drept de a p re ci
ere asupra existenţei cerinţelor conexării.
370. în cazul re s p in g e rii excepţiei, se pronunţă o în c h e ie re interlocu-
torle, ce poate fi atacată num ai odată cu fondul.
în cazul a d m ite rii excepţiei, se pronunţă to t o în c h e ie re , ce poate fi
a ta ca tă num ai odată cu fondul; în acest caz, dosarul se va trim ite:
- ca regulă, instanţei m ai întâi învestite;
- cu acordul părţilor, altei instanţe dintre cele învestite;
- la instanţa com petentă absolut, când una dintre cereri este de com
petenţa exclusivă a unei instanţe.
S intagm a „Instanţa ulterior sesizată se va pronunţa asupra excepţiei’',
folosită d e art. 139 alin. {2) N CPC, trebuie interpretată ca referindu-se la
instanţa ulterior sesizată care va decide asupra excepţiei. D acă excepţia
este respinsă, această instanţă răm âne în continuare învestită cu judecata
dosarului. în cazul în care este adm isă excepţia şi părţile nu c e r ca în tru
nirea să se facă îna intea ei, instanţa înve stită ulterior va trim ite dosarul
prim ei instanţe sesizate, fără ca aceasta din urm ă să mai aibă vreun drept
d e apreciere asupra co n d iţiilo r conexităţii'^l
Se aratăi^^ că, „dacă în vechiul cod se putea susţine că înch eierea de
trim itere a dosarului nu are caracter obligatoriu pentru instanţa de primire,
întrucât instanţa de trim itere nu s-a pronunţat pe excepţie, ci doar a dispus
adm inistrativ îndreptarea dosarului spre instanţa mai întâi investită, în noul
cod, odată ce instanţa care trim ite dosarul a analizat şl s-a pronunţat
asupra excepţiei, înch eierea are un caracter obligatoriu pentru instanţa
d e prim ire, care nu va mai putea să analizeze din nou aceeaşi excepţie şi
să pronunţe o soluţie contrară. înch eierea interlocutorie a dobândit auto-
Idem. p. 716,717.
•2) M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 331.
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 717.
Al. Suciu. op. cit., p. 301.
ritate d e lucru ju d e c a i provizorie, astfel că doar In căile d e atac m ai poate

ti desfiinţată”.
Dacă, în calea d e atac, partea invocă fap tul că m ăsura conexităţii a
lo s t d ispusă cu încă lca re a cerinţelor art. 139 alin. (1) N C PC şi dovedeş
te că, prin aceasta, i s-a a d u s o vătăm are procesuală ce nu poate să
fie înlăturată decât prin desfiinţarea încheierii, fa ţă d e dispoziţiile art. 179
alin. (3) N CPC, potrivit cărora desfiinţarea unui act d e procedură atrage
şi desfiinţarea a cte lo r de procedură urm ătoare, d a că acestea nu pot avea
o existentă de sine stătătoare, înseam nă că va fi desfiintată şi hotărârea
finalăiî
371. D rept aspect de practică anterioară noului C od, în cazul a două
dosare, unul având ca obiect excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor unui
act adm inistrativ unilateral, ia r celălalt vizând anularea aceloraşi dispoziţii
ale actului respectiv, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de a ri. 164
C FG , astfel că nu se poate dispune co nexarea priciniloK^l A preciem că
soluţia de mai sus se m enţine şi în raport d e prevederile noului C od de
procedură civilă şl ale Legii nr. 554/2004, astfel cum a fo st m odificată
prin Legea nr. 76/2012, aceasta având ca raţiune mai m ult argum ente de
ordin m aterial: dacă se cone xează un d o sa r prin care se invocă pe cale
directă nulitatea unui act adm inistrativ cu un a lt dosar în care se invocă
e xcepţia d e nelegalitate (deci. pe cale indirectă) a aceluiaşi act, atunci
soluţia în cererea conexată având ca obiect excepţia d e nelegalitate va
deveni, în m od obligatoriu, a ce e a d e inadm isibilitate; cu a lte cuvinte, dacă
se conexează două dosare, unul în care se invocă nulitatea pe cale de
acţiune a unui act adm inistrativ, ia r celălalt în care se invocă nulitatea pe
cale de excepţie a aceluiaşi act, se paralizează excepţia d e nelegalitate
prin inadm isibilitatea acesteia.
372. De asem enea, apreciem că nu se poate dispune conexarea d o
sarului având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite pe cale
de ordonanţă preşedinţială cu dosarul având ca obiect contestaţie la e xe
cutare şl suspendare a executării silite pe du ra ta soluţionării contestaţiei,
pentru sim plul m otiv că prim a ca u ză a r răm âne fă ră o b ie ct d a că s-a r a ş
te p ta prim ul term en de ju d e ca tă al contestaţiei la executare pentru a se
discuta conexarea. în plus, însăşi raţiunea textului este a ce e a de judecare
separată, în speţă, cu prioritate a dosarului având ca obiect suspendarea
provizorie a executării silite.
373. Pentru determ inarea com petenţei de soluţionare a cererilor co
nexate nu se va a ve a în vedere va lo a re a însu m ată a acestora, deoare
ce această com petenţă a fo st deja stabilită; prin aplicarea regulilor din
art. 139 N C PC operează prorogarea d e com petenţă în privinţa cererii

Dec. nr. 4795 din 7 octombrie 2005, în G.V. Birsan, 8. Georgescu, Legea con
tenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 42.
conexate, nefiind posibilă reevaluarea acestui aspect după conexare, con>

form art. 106 N C P O T
374. în ceea ce priveşte c o n e x ita te a in te rn a ţio n a lă , se aplică preve-
derile art. 1076 N CPC: y,Când instanţa rom ână este sesizată cu ju d e ca re a
unei cereri, ea este com petentă să ju d e c e ş i cererea care este legată de
ce a d in tâ i printrûn ra p o rt a tâ t de strâns, în c â t există in te re su l p e n tru cer*
cetarea ş i ju d e ca re a acestora în a c e la ş i tim p, cu s c o p u l d e a evita so lu ţii
c a re n u a r putea fi conciliate dacă cererile a r fi ju d e c a te s e p a ra t.
§2. D isjungerea ca u z e lo r conexate

2.1. Condiţii
375. P otrivit art. 139 alin. (5) N C P C (corespondent art. 166 C PC ), în

o rice stare a judecăţii procesele conexate pot ft disjunse şi ju d e ca te sepa
rat. dacă num ai unul dintre ele este în stare d e judecată.
Pentru ca instanţa să ia m ăsura disjungerii ca u ze lo r conexate, trebuie
îndeplinite urm ătoarele c o n d iţii:
- instanţa să aprecize că num ai una dintre pricini este în stare de
judecată;
- ju d e ca ta reunită a r în tâ rzia soluţionarea cauzei aflate în stare de
judecată.
De exem plu, se im pune disjungerea în cazul în care conexarea a două
pricini a a v u t loc d u p ă îm plinirea term enului de perim are pentru o singură
pricină şi apoi s-a invocat excepţia perim ării acesteia.
D isjungerea poate fi pronunţată când se constată că jon cţiu n e a a fost
adm isă contra interesului justiţiei sau că este un m ijloc de şicană^^l
S e m ai poate dispune disjungerea în cazul cererii reconvenţionale
(dacă num ai ce re re a principală este în stare d e a fi judecată, conform
d isp o ziţiilo r a ri. 210 N C P C ) sau al cererilor de intervenţie principală (în
situaţia în care ju d e ca ta cererii principale a r fi întârziată d e soluţionarea
cererii de intervenţie, potrivit dispoziţiilor ari. 6 6 N C P C ). al cererilor de
chem are în garanţie (dacă ju d e ca re a cererii principale a r fi întârziată prin
ce re re a de chem are în garanţie, potrivit dispoziţiilor a ri. 7 4 NCPC). Nu se
poate d ispune disjungerea, ch ia r in aceste situaţii, în m ateria partajului'^^
sau în cazul cererilor d e desfacere a căsătoriei prin divorţ.
S-a apreciat că nici în reglem entarea actuală dispoziţiile art. 2 1 0 NCPC
nu sunt aplicabile in m aterie de partaj. A stfel, pretenţiile în legătură cu
partajul, „fie că sunt form ulate pe calea unui cereri reconvenţionale. fie
pe calea unei cereri separate ce a fo s t conexată cu ce re re a d e partaj,
deoarece vin să întregească această din urm ă cerere, trebuie soluţionate

C.A. Bucureşti I, 2 martie 1896, în Em. Dan» Codul adnotat, p. 89, nr. 22.
V.M. Ciobanu. G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual .... 2011. p. 452-453;
/. Deleanu, T ra ta t..., voi, II, 2005, p. 770-793.
prin aceeaşi hotărâre şi deci nu este posibilă disjungerea soluţia

disjungerii cererii reconvenţionale în procesele d e ieşire din indiviziune
fiind potrivnică intereselor moştenitorilor^^*. S -a decis c liia r că instanţa este
obligată să includă în m asa partajabilă şi bunurile indicate de părţi în la ţa
instanţei, fără să fie necesară în m od obligatoriu m odificarea cererii prin
cipale sau form ularea unei cereri reconvenţionale^^l
în cazul prevăzut d e art. 99 alin. (1) N CPC, când reclam antul a sesizat
instanţa cu mai m ulte capete principale de cerere întem eiate pe fa p te ori
cauze diferite, d a că unul dintre capetele de cerere este d e com petenţa
altei instanţe, instanţa sesizată v a d is p u n e d is ju n g e re a şi îşi va declina
în m od corespunzător com petenţa.
376. Instanţa la care au fost conexate cererile îşi va păstra com petenţa
şi după disjungere, astfel încât, ulterior, nu*şi va mai putea declina com*
petenţa cu privire la cererea disjunsă. D upă disjungere, în procesul care
nu este in stare de ju d e ca tă se va analiza necesitatea suspendării până la
răm ânerea definitivă a hotărârii din celălalt proces. în cazul în care cererile
au fo st conexate din eroare, neflind întrunite condiţiile d e adm isibilitate
prevăzute de lege pentru una dintre cereri, d u p ă disjungere se va discuta
direct adm isibilitatea acesteia şi nu se va mai suspenda judecata^^l
377. D isjungerea nu trebuie confundată cu desfiinţarea în căile d e atac
a încheierii prin care s-a adm is co nexarea p ric in ilo r D isjungerea poate fi
dispusă ch ia r dacă conexarea a fo st tem einică şi legală, însă între tim p
au d ispărut elem entele care au ju stifica t conexarea. în schim b, adm iterea
unei căi d e atac declarate îm potriva încheierii prin care s-a dispus conexa
rea se fa c e ca urm are a constatării că pricinile au fo s t d e la în ce p u t greşit
conexate^^l C a urm are a adm iterii căli de atac, prin trim iterea cauzelor spre
rejudecare, disjunse, apreciem că se v o r reînvesti cele două instanţe iniţial
învestite, ia r nu instanţa care a d ispus în m od greşit conexarea.
2.2. Regimul ju rid ic al invocării şl s o lu ţio n ă rii excepţiei disjungerii
378. D isjungerea poate fi invocată p e cale de excepţie de către părţi

sau d e instanţă din oficiu, num ai în fa ţa prim ei instanţe. Excepţia, pusă
în d iscu ţia contradictorie a părţilor, poate fi a d m is ă d e instanţă printr-o
•''•C.S.J., s. civ., dec. nr. 1997/1991, în Probleme de drept din jurisprudenţa Curţii Su
preme de justiţie pe anii 1990-1992, p. 151; Trib, jud. Maramureş, dec. civ. nr. 686/1977,
în R.R.D. nr. ^ 1 9 7 9 , p. 46; Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 1054/1978, în R.R.D.
nr. 2/1979, p. 61, apud G. Răducan, în G. Boroi (coord,), Noul Cod de procedură civilă.
Comentariu pe articole, voi. II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013. p. 544.
C.S.J.. $. civ., dec. nr. 1997/1991. în G. Boroi, O. Spineanu-Matei. C o d u l..., ed.
a 3-a, p. 899*900.
^ Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2727/1988, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 134; C.A.
Braşov, dec. civ. n r 423/R/1994, în C.P.J. 1995, p. 17.
W M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 720.
sentinţă, supusă căilor de atac prevăzute d e lege, sau respinsă prin în*
cheiere, care poale fi atacată num ai odată cu fondul.
în cazul în care instanţa respinge excepţia, va continua judecarea
ca u ze lo r în form a reunită, ia r d a că excepţia se adm ite, atunci instanţa va
proceda la separarea pricinilor, la form area unul nou d o sa r pentru pricina
se p a ra tă şi v a pronunţa o soluţie asupra pricinii răm ase în dosarul iniţial,
aflate în sta re d e judecată^^L
379. în practica an terioară noului Cod, în tr-o speţă^^^ s-au reţinut
urm ătoarele: „R eclam anţii au învestit instanţa de fond cu o acţiune în
tem eiată p e dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat anularea
dispoziţiei em isă d e prim arul com unei, obligarea acestuia la restituirea
în natură a im obilului preluat abuziv d e statul co m u n ist fără titlu valabil;
co nstatarea nulităţii deciziei fostului C onsiliu P opular prin care s-au trecut
în proprietatea statului respectivul im obil; co nstatarea nulităţii absolute
a contractului de donaţie prin care reclam anta a d o n a t statului rom ân
cota d e 1/2 din im obil, m otivul fiind lipsa to ta lă a cauzei actului juridic,
neexistând intenţia de a g ratifica statul co m u n ist şi co nstatarea nulităţii
absolute a actului d e înstrăinare prin care P rim ăria a înstrăinat im obilul a
cărei restituire se solicită. D upă efe ctuarea raportului d e expertiză recla
m anţii solicită în subsidiar ca, în situaţia în care nu se va putea dispune
restituirea în natură a im obilului, instanţa să constate că sunt îndreptăţiţi
la stabilirea de m ăsuri reparatorii prin echivalent.
S oluţionarea capătului de cerere privind co nstatarea nulităţii absolute
a contractului d e donaţie s-a fă cu t cu încălcarea norm elor d e com petenţă
m aterială, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
în cauză există d o u ă m odalităţi d e trecere a im obilului în proprietatea
statului, respectiv cota d e 1/2 din im obil, reprezentând cota d e bun com un
a reclam antului D .B., plecat din ţară, în baza D ecretului nr. 223/1974
privind reglem entarea situaţiei u n o r bunuri, şi ce alaltă cotă de 1/2 din
imobil, reprezentând cota d e bun com un a reclam antei D.E., prin contractul
d e donaţie înch eiat între D .E., în calitate d e do n a to r şi S tatul rom ân, prin
C onsiliul Popular, în calitate de donatar.
C orespunzător ce lo r două m odalităţi de trecere în proprietatea statului
a im obilului, sunt aplicabile dispoziţii diferite din Legea nr. 10/2001 pentru
fiecare cotă de câte 1/2 din imobil, şi anum e pentru cota de 1/2 trecută
în proprietatea statului în baza D ecretului nr. 223/1974 sunt aplicabile
dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, ia r pentru cota de
1/2 ce a făcut obiectul contractului d e donaţie, sunt aplicabile dispoziţiile
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt im obile pre
luate abuziv cele donate statului sau a lto r persoane juridice în perioada 6
m artie 1 9 4 5 - 2 2 decem brie 1989, dacă s-a adm is acţiunea în anulare sau
co nstatare a nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorea scă irevocabilă.
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l..., p. 505.

C.A. Ploieşti, s. civ., min. şi fam., dec. nr. 181 din $ noiembrie 2009, www.jurispru
de nta.org.
A şadar, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede condiţia
p realabilă a existentei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să
se constate nulitatea absolută a donaţiei, acţiune introdusă în scopul adu
cerii im obilului donat în cate goria ce lo r preluate abuziv, definite astfel prin
a cest te xt de lege.
T ribunalul în m od greşit a soluţionat capătul de ce re re privind co n
statarea nulităţii contractului de donaţie sim ultan cu celelalte capete de
cerere, nef iind vorba d e o prorogare d e com petenţă, pe de o parte, pentru
că soluţionarea acestui capăt de ce re re este d e com petenţa instanţei de
fond de d re p t com un, în tim p ce tribunalul a fo st învestit cu o acţiune în te
m eiată pe Legea nr. 10/2001 şi, pe d e altă parte, nu a respectat condiţia
existenţei prealabile a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de constatare
a nulităţii actului d e donaţie prevăzută d e art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 10/2001.
P rin H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea N orm elor m etodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1)
lit. c) s-a prevăzut că, în cazul im obilelor donate statului sau altor persoane
juridice, prin contracte încheiate în fo rm a autentică prevăzută de art. 813
C. civ. 1864, se va acorda beneficiul legii num ai dacă s-a adm is acţiunea
în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre ju d e că to
rească definitivă şi irevocabilă şi num ai d u p ă ce persoana înd reptăţită va
depune originalul sau copie legalizată de p e respectiva hotărâre.
Legal era ca tribunalul să disjungă acest capăt de cerere şi, în raport de
va lo a re a im obilului ce a fă cu t obiectul contractului d e donaţie, respectând
D ecizia nr. 32 din 9 iunie 200S pronunţată d e îna lta C urte d e C asaţie şi
Justiţie, S ecţiile Unite, fie să îl reţină pentru soluţionare ca instanţă d e fond
de drept com un, dacă valoarea este de peste 500.000 lei, fie să decline
com petenţa în favoarea ju d e că to rie i dacă valoarea este su b 500.000 lei.
C ât priveşte soluţionarea celorlalte capete de cerere form ulate în baza
Legii nr. 10/2001, ce priveau c o la de 1/2 trecută în proprietatea statului în
baza D ecretului nr. 223/1974, tribunalul putea fie să le soluţioneze, fie să
dispună suspendarea în baza d isp o ziţiilo r art. 2 4 4 pct. 1 C P C 1865. până
la pronunţarea hotărârii irevocabile în acţiunea privind constatarea nulităţii
absolute sau a n u la re a contractului de donaţie pentru ce alaltă cotă d e 1/2
din im obil. De aceea, în m od greşit instanţa de fond a respins excepţia
disjungerii şi excepţia necom petenţei m ateriale invocată d e apelantă. (...)"
Soluţia se m enţine şi din perspectiva prevederilor noului C od de
procedură civilă, care stabileşte, la ari. 99 alin. (1), faptul că atunci „când
reclam antul a sesizat instanţa cu m a i m ulte capete principale d e cerere
întem eiate p e fapte o ri cauze diferite, com petenţa se stabileşte în raport cu
valoarea sau, după caz, cu natura o ri obiectul fiecărei pretenţii in parte. Dacă
unul dintre capetele d e cerere este d e com petenţa altei instanţe, instanţă
sesizată va dispune disjungerea ş i îşi va declina în m o d corespunzător
c o m p e te n ţi'.
Capitolul al lll-lea. Excepţiile de fond
S ecţiu n ea 1. E xcepţia d e n e în d e p lin ire a p ro ced u rii

p re a la b ile ş i excep ţia p r e m a tu r itâ ţii
§1. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei de neîndepli

nire a procedurii prealabile
380. C onform art. 193 N C PC [ce preia dispoziţiile art. 109 alin. (2)-
(4) CPOî, astfel cum au fo st m odificate prin Legea nr. 202/2010]: „(1)
S esizarea instanţei se poate face num ai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile, dacă legea prevede în m od expres aceasta. D ovada îndeplinirii
procedurii prealabile se va anexa la cererea de chem are In judecată.
(2) N eîndepllnirea procedurii prealabile nu poate fl invocată decât de
că tre pârât prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii.
(3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, re-
clam antul va depune o înch e iere em isă d e notarul public cu privire la
ve rifica re a evidenţelor succesorale prevăzute de C odul civil. în acest caz.
neîndepllnirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din
oficiu, sau de către pârât” .
S -a a preciat că, din sintagm a „se poate face num ai după**, fo lo sită de
art. 193 alin. (1) N CPC, rezultă caracterul im perativ al norm ei care regle
m entează procedura prealabilă^^l
în prezent sunt reglem entate proceduri prealabile în Legea nr. 554/2004
a contenciosului adm inistrativ; în m ateria drepturilor d e pensie, conform
Legii nr. 263/2010; d e asem enea, procedura prealabilă în cazul dezbaterii
succesorale notariale etc.
381. D ovada în d ep liniri! procedurii prealabile trebuie anexată la
ce re re a de chem are în judecată. Se observă că textul d e lege nu arată
nici form a pe care trebuie să o aibă înscrisul doveditor, nici care trebuie
să fie conţinutul său. în aceste condiţii, instanţa va aprecia îndeplinirea
acestei cerinţe în raport cu ceea ce prevăd legile speciale care im pun
obligativitatea procedurii prealabile.
în condiţiile în care, potrivit art. 2 0 0 alin. (1) N CPC, com pletul căruia i
s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, d e îndată, dacă cererea de chem are
în ju d e ca tă înd eplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, fără a face
Conform ari, 109 alin. (2) CPC, în forma anterioară modificării prin Legea
nr. 202/ 2010, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei se putea face
numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 20.
I. E xcepţia d e neîndeplinire a procedurii prealabile şi prem aturităţii 301
referire şl la a ri. 193 N CPC, înseam nă că lipsa dovezii îndeplinirii proce

durii prealabile nu atra g e aplicarea dispoziţiilor art. 2 0 0 alin. (2) NCPC,
In consecinţă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile poate să fie
tă cu tă şi pe parcursul procesului>'l
O discuţie com plet d iferită este aceea dacă în d eplinirea procedurii
prealabile se poate face in cursul procesului deja început; într-o decizie de
speţă^î, instanţa suprem ă a decis că, în tru câ t la data începerii procesului,
nu e ra încă em is actul adm inistrativ ce a fo st ulterior contestat prin cerere
com pletatoare d e către reclam antă, în d eplinirea procedurii prealabile în
cursul procesului (ulterior sesizării instanţei) pentru actul adm inistrativ
obiect al cererii com pletatoare (o hotărâre de guvern) constituie o îndepli*
nire a acestei proceduri în raport d e condiţiile specifice cauzei, îndeplinire
care respectă principiul legalităţii.
382. P otrivit art. 193 alin, {2) N CPC, neîndeplinirea procedurii preala
bile nu poate fi invocată decât d e către pârât prin întâm pinare, sub sancţi
unea decăderii. A ceastă dispoziţie, introdusă în reglem entarea anterioară
prin Legea nr. 202/2010, aduce o m odificare substanţială cu privire la
natura excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile în sensul că aceasta
nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci num ai de către pârât în
anum ite condiţii. Prin aceasta, se califică excepţia ca fiind o e x c e p ţie re
la tiv ă , ce poate fi invocată num ai d e persoana interesată şi într-un anum it
term en, pentru a evita decăderea.
De asem enea, putem califica d ecăderea ca o n o rm ă d e in te re s
p riv a t; astfel, dacă pârâtul a r fi decăzut din dreptul de a invoca lipsa
îndeplinirii procedurii prealabile (pentru că o invocă cu depăşirea te rm e
nului). d a r reclam antul nu se apără invocând decăderea, considerăm că
nici instanţa nu o poate invoca din oficiu.
A rt. 201 alin. (1) N C P C prevede că întâm pinarea trebuie depusă în
term en de 2 5 d e zile d e la com unicarea cererii de chem are în judecată.
în cazurile în care în tâm pinarea nu este obligatorie, invocarea lipsei
procedurii prealabile se poate face la prim ul term en de ju d e ca tă la care
pârâtul a fo st legal citat, su b aceeaşi sancţiune, term enul fiind unul im pe
rativ şi absolut.
O a doua obsen/atie născută de textul m odificator este a ce e a dacă
aceste dispoziţii se referă şi la procedura reglem entată de Legea conten
ciosului adm inistrativ, practicienii stabilind că răspunsul este afirm ativ, pe
baza regulii d e com pletare a norm elor speciale cu cele generale. De altfel,
se referă la o ric e p ro c e d u ră p re a la b ilă c a re a re c a ra c te r o b lig a to riu
conform unei prevederi exprese a legii speciale In acest sens.
383. Pe parcursul procesului, lipsa procedurii prealabile se invocă prin
interm ediul excepţiei procesuale.
Ibidem.
® I.C.C.J., s. d e c o n t, adm., dec. nr, 3414 din 15 m a rtie 2013, nepublicată,
302_______________________________________________ E xcepţiile de lond
E xcepţia lipsei procedurii prealabile este o excep ţie de fo n d (întru-

c â t priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare), perem pto
rie (tinde la respingerea acţiunii) şl absolută [în prezent, în cazul prevăzut
d e art. 193 alin. (3) N CPC] sau relativă (ca regulă).
în fun cţie de m odul în care a procedat instanţa, soluţia dată acestei
excepţii ori om isiunea soluţionării ei poate constitui m o tiv de a p e l sau de
recurs, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 N CPC; în acest caz, re
clam antul are interes să critice adm iterea excepţiei, ia r pârâtul respingerea
excepţiei sau om isiunea soluţionării acesteia^’’.
384. în doctrina anterioară m odificării aduse art. 109 C P C prin Legea
nr. 202/2010 şi noului C od, nu a exista t un consens cu privire la soluţia
propusă pentru a fi pronunţată de instanţă.
A şa cum s-a arătat^^), în m ateria contenciosului adm inistrativ, în practi*
că şi în doctrină s-a a preciat că acţiunea trebuie respinsă ca prem atură.
D a r prem aturitatea este o sancţiune ce Intervine atunci când reclam antul
a sesizat instanţa înainte d e naşterea dreptului la acţiune. C a regulă, drep
tu l la acţiune se naşte condiţionat d e parcurgerea procedurii prealabile.
N um ai dacă acţiunea a fo st form ulată înainte d e soluţionarea plângerii
prealabile, aceasta a r putea fi respinsă ca prem atură, deoarece nu s-a
născut în c ă dreptul la acţiune. D acă în s ă autoritatea publică em itentă nu
a fo st sesizată, lipseşte o condiţie d e exercitare a acţiunii şi atunci soluţia
care se im pune este de resp in g ere a acţiunii c a inadmisibilăi^l
385. D acă instanţa resp ing e excepţia, va pronunţa o în ch eiere inter-
locutorie, care poate fi atacată num ai odată cu fondul.
D acă excepţia este adm isă, se pronunţă o h o tărâre supusă că ilo r de
atac prevăzute d e lege pentru m ateria ce face obiectul cererii d e chem are
în judecată.
386. P rocedura eliberării în ch eierii cu p rivire la verificarea evid en
ţe lo r su ccesorale. C ât priveşte dispoziţiile art. 109 alin. (4) CPC, preluate
şi d e art. 193 alin. (3) N CPC, acestea au fo st interpretate în sensul că se
instituie o procedură prealabilă având ca o b ie ct d o a r elib erarea unei
în ch eieri d e verificare a evid en ţelo r su ccesorale, ia r nu şi dezbaterea
succesorală şi se aplică cererilor d e chem are în judecată prin care se so
licită stabilirea calităţii d e m oştenitor, a întinderii drepturilor succesorale şi
a com punerii m asei succesorale; ve rifica re a este necesară ori de câte ori
în prealabil, în situaţiile enum erate, nu s-a d esfăşu rat vreo procedură
succeso rală notarială.
P rocedura prealabilă a verificării registrului d e evidenţă a proceduri
lo r succesorale nu este o b lig ato rie atu n ci când reclam antul solicită
num ai sistarea stării de in d iviziu n e născute în urm a deschiderii unei
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 21.

M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale .... p. 316,
fdem, p. 318;
succesiuni, dezbătute pe cale notarială, finalizată prin em iterea unui certifi-

cat de m oştenitor sau anularea certificatului de m oştenitor, dacă la cererea
de chem are în ju d e ca tă s-a anexat certificatul d e m oştenitor
în acest sens, potrivit art. 331 din R egulam entul din 2 4 iulie 2013 de
aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat
prin O rdinul m inistrului justiţiei nr. 2333/C/2013^^^, „(1) Notarul public ve rifi
că prezentarea certificatului de deces, dovedirea calităţii d e succesibil sau
persoană îndreptăţită, precum şi o copie a cererii de chem are In judecată,
purtând m enţiunea că a fo st sau nu depusă. (2) C ererea se înregistrează
în evidenţele succesorale ale C am erei şi notarul public înregistrează dosa
rul pe rolul biroului. E liberarea încheierii revine notarului public com petent
în condiţiile legii să soluţioneze procedura succesorală. (3) N otarul public
eliberează, in term en d e 3 zile lucrătoare d e la data înregistrării cererii,
o înch eiere cu privire la rezultatul verificărilor e fe ctuate în R e g is tru l de
e v id e n ţă a p ro c e d u r ilo r s u c c e s o ra le ţin u t d e C a m e ră , precum şi în
re g is tre le n a ţio n a le n o ta ria le p re v ă z u te d e a rt. 163 a lin . (1) lit. a)-c)
d in le g e . (4) în încheierea m enţionată la alin. (3) se v o r înscrie rezultatele
verificării m enţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele eliberate din
registrele succesorale. (5) Notarul public procedează mai întâi la interoga
rea R egistrului d e evidenţă a procedurilor succesorale ţinut d e C am era în
a cărei circum scripţie teritorială defunctul a a v u t ultim ul dom iciliu. în cazul
în care. în urm a verificării, se constată că succesiunea este soluţionată,
se va face m enţiune despre acest fa p t în încheiere, fără a se mai proceda
la verificarea registrelor unice ale Uniunii prevăzute de art, 163 alin. (1)
lit. a)*c) din lege. (6) Dacă în urm a verificării registrului ţin u t d e C am eră
se constată că succesiunea defunctului nu se află pe rolul niciunui birou
notarial, interogarea R egistrului naţional notarial d e evidenţă a succesiu
nilor se va face num ai în situaţia în care defunctul a avut ultim ul dom iciliu
în străinătate sau nu i se cunoaşte dom iciliul, d a r d e pe urm a căruia au
răm as bunuri pe teritoriul R om âniei. (7) D acă în urm a verificării prevăzute
la alin. (3) se constată că succesiunea se a flă p e rolul unui birou nota
rial, cel interesat va fi în d ru m a i să o b ţin ă încheierea de la notarul public
care instrum entează dosarul. (8) C ererea prin care se solicită efectuarea
verificărilor. îm preună cu înch eierea eliberată d e notarul public în urm a
efectuării verificărilor, se înregistrează în R egistrul general notarial sau,
după caz, în registrul de succesiuni*’.
387. în această ipoteză, partea va trebui să probeze că s-au efec
tu a t verificări în registrele prevăzute d e lege şi s-a constatat că nu s-a
fin a liza t v re o procedură succesorală în cauză. în niciun caz, partea nu
este o bligată să dovedească fap tul că a înce rcat realizarea procedurii
succesorale. A stfel, dacă părţile doresc să dezbată procedura succeso-
D. Atasiei, H. Ţiţ, Mica reformă în justiţie. Legea nr. 202/2010 comentată, Ed. Ha-
mangiu, Bucureşti, 2010, p. 29.
ra M. Of. nr. 479 din 1 august 2013.
rală în fa ta instanţei, preîntâm pinând eventualele neînţelegeri ce a r cauza

suspendarea procedurii notariale, pot sesiza direct instanţa, având num ai
obligaţia legală d e a depune la dosar înch eierea prevăzută de art. 193
388. T extul legal prevede expres că, în acest caz. neîndeplinirea pro
cedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către
pârât. S e observă că reclam antul nu are posibilitatea de a se siza această
neregulahtate, tocm ai întrucât a fo st pricinuită prin propriul său fapt, în
a p licarea dispoziţiilor art. 178 alin. (2) NCPC^^^.
A vând în vedere aceste dispoziţii, s-a pus problem a caracteru lu i ex«
cep ţiei lipsei procedurii prealabile.
în tr-o opinie^^^, s-a apreciat că, faţă de natura „procedurii prealabile”
reglem entate prin art. 193 alin. (3) NCPC, excepţia prin care se invocă
neregularitatea este una d e procedură, ia r nu d e fond, întrucât efectuarea
verificărilor de către notarul public nu este o veritab ilă co n d iţie pentru
exerciţiul acţiunii. Pornind de la aceeaşi particularitate ce decurge din
natura procedurii analizate, excepţia este una relativă, ia r nu absolută, dar
care, prin vo in ţa legiuitorului, poate să fie invocată şi de instanţă.
în tr-o altă opinie'^', s-a reţinut că îndeplinirea procedurii prealabile cu
privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute d e C odul civil şi de
lege constituie o c o n d iţie d e ad m isib ilitate a acţiun ii civile; prin norm a
legală citată nu se ocroteşte un interes general pentru buna adm inistrare
a justiţiei ori d e altă natură, ci sunt vizate interesele particulare ale părţilor
litigante, astfel în câ t excepţia procesuală are un caracter relativ, chiar
dacă, spre deosebire de alte situaţii, legiuitorul prevede că poate fi invoca
tă de instanţă, din oficiu; posibilitatea acordată instanţei reprezintă d o a r o
derogare de la dreptul com un în ceea ce priveşte invocarea unei excepţii
relative, având în vedere fap tul că elem entul esenţial în determ inarea
caracterului absolut ori relativ nu este subiectul ce poate invoca această
neregularitate, ci natura interesului ocrotit prin norm a ju rid ică respectivă.
389. în ce e a ce priveşte term en ul d e in vo care a excepţiei, in litera
tura de specialitate s-au e xp rim a i d e a sem enea mai m ulte opinii, cu ur
m ătoarele argum ente:
- în condiţiile în care acest alineat nu mai prevede un term en care
să lim iteze în tim p dreptul de invocare a neregularităţii în discuţie, lipsa
încheierii respective poate fi invocată de Instanţă oricând în cursul jude*
căţii, iar de către pârât în co nd iţiile alin . (2) al art. 193, deoarece norm a
specială înscrisă în alin. (3) se com pletează cu dreptul com un în m aterie,
şi anum e norm a înscrisă în alin. (2) al art. 193 NCPO^^;
D.N. Theohari, op. c it, p. 454.

M Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24,
1^^ Ibidem.
1^^ D.N. Theohah, op. cit., p. 454.
- deşi. spre deosebire d e alin. (2). alin. (3) al art. 193 N C PC nu a mai
sta b ilii o lim ită în tim p până la care a r pulea li invocată lipsa dovezilor
privitoare la verificările efectuate d e că tre notarul public, pârâtul trebuie să
o invoce prin întâm pinare, sub pedeapsa decăderii, ia r instanţa la prim ul
term en de judecată, în condiţiile art. 178 alin, (3) NCPC'^^;
- în lipsa unei prevederi exprese, pentru a se asigura respectarea
principiului soluţionării ca u ze lo r într-un term en rezonabil, s-a considerat
că instanţa poate şi trebuie să invoce această excepţie la prim ul term en de
judecată, chiar dacă părţile nu sunt prezente şi ch ia r dacă se im pune am â
n area cauzei pentru lipsă de apărare ori din alte considerente, ia r pârâtul
o va putea invoca num ai prin întâm pinare, sub sancţiunea decăderii, prin
aplicarea d isp o ziţiilo r d e principiu cuprinse în alin. (2) al art. 193 NCPO^';
- norm a alin. (3) nu prevede o lim ită în tim p până la care instanţa poate
invoca excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, ce e a ce poate duce la
concluzia că această excepţie poate fi invocată oricând de instanţă, atât
la fond, cât şi în calea d e atad^*.
390. S a n c ţiu n e a nerespectării procedurii eliberării încheierii cu privire
la verificarea e vid e n ţe lo r succesorale a r putea fi re s p in g e re a c e re rii ca
in a d m is ib ilă s a u c a p re m a tu ră , ia r n u s u s p e n d a re a ju d e c ă ţii.
S oluţia suspendării a fost m otivată prin faptul că nu suntem în prezenţa
unei ve rita b ile proceduri prealabile ci, mai degrabă, a unui e lem ent cu
va lo a re probatohe. D rept dovadă în plus, s-a arătat că, în acest caz, nu
s-a r putea face aplicarea art. 200 alin. (1) N CPC. Prin urm are, în condiţiile
art. 2 4 2 alin. (1) N CPC, instanţa a r urm a să suspende judecata procesului
până în m om entul în care reclam antul va îndeplini obligaţia arătată în
înch eierea de suspendare. A vând în vedere că nu se poate vorbi despre
lipsa unei cerinţe pentru declanşarea procedurii judiciare, cererea de ch e
m are în ju d e ca tă nu trebuie respinsă ca inadm isibilă şi nici ca prem atur
form ulată, în tru câ t nu a fo st introdusă o cerere îna inte d e îm plinirea unui
term en suspensiv^'*'.
Nu suntem de acord cu ultim a soluţie, deoarece sancţiunea suspendă
rii judecării cauzei în tem eiul art. 242 N C PC (corespondent art. 155^ CPC)
trebuie să fie incidenţă doar atunci când nu este posibilă a p licarea unei
alte sancţiuni, ia r instanţa nu poate tre ce la judecarea cauzei; or, cât tim p
reclam antul nu a îndeplinit o form alitate cerută d e lege, nim ic nu îm piedică
aplicarea sancţiunii respingerii cererii ca inadm isibilă sau prem atură.
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24.

® G.C. Frenţiu, D .-L Bătdean, Noul Cod ..., p. 388.
D. Atasiei, K Ţit, op. cit., p. 29, apud G .C Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ....
p- 388.
M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24,
în acord cu opinia exprim ată în acest sens în tr-o lucrare recentă^^^,

apreciem că soluţia este respingerea cererii ca inadm isibilă, inclusiv pen-
tru ipoteza d e la alin. (3) al art. 193 NCPC.
391. în practică. s>a ridicat problem a d acă s-ar putea aco rd a un
term en d e ju d ecată pentru co m p linirea acestei lipse; fa ţă d e caracte-
rul de ordine publică al excepţiei, dedus din posibilitatea invocării d e către
instanţă din oficiu şi fără a exista o lim ită în tim p, şi fa ţă d e scopul regle
m entării procesuale civile (de accelerare a judecării proceselor), apreciem
că nu se poate acorda un astfel de term en, care să „acopere” lipsa proce
durii prealabile. M enţionăm că acordarea unui term en pentru a depune la
d o sa r d o va d a procedurii prealabile întocm ite a n te rio r sesizării instanţei,
d a r care din eroare nu a fo st ataşată cererii introductive de instanţă, este
logică şi utilă, pentru că oricum partea va depune în cadrul recursului
această dovadă şi se evită astfel o soluţie de casare cu trim itere, care doar
ar în tâ rzia soluţionarea fon dului cererii; în schim b, acordarea unui term en
pentru a se efectua în concret procedura prealabilă este, d u p ă părerea
noastră, neperm isă d e dispoziţiile legale.
în se n s contrar, s-a con sid e ra t că, în cazul în care pârâtul ori instanţa,
din oficiu, în ipoteza d e excepţie a procedurii succesorale notariale, invocă
excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, instanţa este obliga
tă să solicite reclam antului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedu
rii prealabile la term enul stabilit. Ca atare, acţiunea reclam antului nu poate
fi respinsă ca inadm isibilă pentru lipsa procedurii prealabile la term enul
d e ju d e ca tă la care s-a invocat excepţia, ci, dim potrivă, instanţa trebuie
să acorde un term en d e ju d e ca tă pentru a da posibilitatea reclam antului
să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii obligatorii prevăzute de
lege. N um ai în cazul în care la term enul stabilit reclam antul nu depune o
astfel de dovadă, ce re re a sa va putea fi respinsă ca inadmisibilă^^^.
392. Din punct de vedere al aplicării legii în tim p. pentru procesele
în cep u te în a in te d e data d e 15 feb ru arie 2013, deşi art. 109 C P C nu
este enum erat la art. XXII din Legea nr. 202/2010 (ca aplicabil num ai
cererilo r introduse după intrarea în vig o are a legii), soluţia este a ce
eaşi; dacă nu se poate com plini lipsa procedurii după introducerea cererii,
înseam nă că această procedură trebuia să fie obligatorie la m om entul in*
troducerii cererii; în această situaţie, se aplică însă regula neretroactivităţii
legii civile (nu i se poate cere reclam antului îndeplinirea unei form alităţi
care nu era necesară la data introducerii cererii d e chem are în judecată).
Alin. (3) al art. 109 (n e in d e p lin ire a p ro ce d u rii p re a la b ile n u p o a te fi in v o
cată decât d e către p â râ t p rin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii) este
d e im ediată aplicare, conform prevederilor art. 725 alin. (1) CPC, ceea
ce înseam nă că se aplică şi p ro ceselo r în cu rs la m om entul intrării în
A i Suciu, op. Cit., p. 160.

G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 389,
I. E xcepţia d e neîndeplinire a procedurii prealabile şi prem aturitătii 307
v ig o a re a legii. Alin. (4) al art. 109 trebuie aplicat în coroborare cu art. 725
alin. (4) CPCy ceea ce înseam nă că se aplică num ai cererilo r de chem are
în ju d ecată introduse după in trarea în vig o are a Legii nr. 202/2010.
Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, se aplică
form a în vigoare a ari, 193 NCPC, cu toate distincţiile făcute mai sus.
§2. Procedura prealabilă prevăzuta d e Legea nr. 5 5 4 /2 0 0 4

393. In tem eiul art, 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
adm inistrativ. îna inte d e a se adresa instanţei de contencios adm inistrativ
com petente, persoana care se consideră vătă m ată într-un d re p t al său
sau într-un interes legitim prlntr-un act adm inistrativ individual trebuie să
solicite autorităţii publice em itente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă
aceasta există. în term en de 30 de zile de la d ata co m u nicării actului,
revocarea, în to t sau în parte, a acestuia. în cazul actului adm inistrativ
norm ativ, plângerea prealabilă poate fi form ulată oricând.
Prevederile alin. (1) s u n t aplicabile şi in ipoteza în care legea specială
prevede o procedură adm inistrativ-jurisdicţională, ia r partea nu a optat
pentru aceasta [alin. (2) al art. 7j.
Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătăm a
tă într-un drept al său sau într-un interes legitim , printr-un a c t adm inistrativ
cu caracter individual, adresat altui subiect d e drept, din m om entul în care
a luat cunoştinţă, pe orice cale, d e existenţa acestuia, în lim itele term enu
lui de 6 luni prevăzut la alin. (7) [alin. (3) al art. 7].
Plângerea prealabilă, form ulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţio
nează în term enul prevăzut la art. 2 ailn. (1) lit. h) [alin. (4) al art. 7), adică
în 30 de zile de la înregistrarea cererii, d a că prin lege nu se prevede altfel.
în cazul a cţiu n ilo r introduse d e prefect. A vocatul P oporului, M inisterul
Public, A genţia N aţională a F uncţionarilor Publici sau al ce lo r care privesc
cererile persoanelor vătăm ate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe,
precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4. nu este o b li
gatorie procedura prealabilă [alin. (5) al art. 7].
P rin refu z n ejustificat de a so lu ţio n a o cerere se înţelege exprim a
rea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei
persoane; este asim ilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a
actului adm inistrativ em is ca urm are a soluţionării favo rabile a cererii sau,
după caz, a plângerii prealabile [art. 2 alin. (1) lit. i) din lege .
P lângerea prealabilă în cazul a cţiu n ilo r care au ca obiect contracte
adm inistrative trebuie fă cu tă în term enul d e 6 luni prevăzut la alin. (7),
care va înce pe să curgă:
a) d e la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de înche*
ierea lui;
b) d e la data m odificării contractului sau. d u p ă caz. d e la data refuzului
cererii d e m odificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate
de m odificarea contractului;
c) de la data încălcării o b lig a ţiilo r contractuale, în cazul litigiilor legale

d e executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, d u p ă caz, de la data
apariţiei oricărei a lte ca u ze care atrage stingerea o b lig a ţiilo r contractuale,
în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) d e la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze con-
tractuale, în cazul litigiilor legate d e interpretarea contractului [alin. (6) al
a ri. 7).
P lângerea prealabilă în cazul acte lor adm inistrative individuale se
poate introduce, pentru m otive tem einice, şi peste term enul prevăzut la
alin. (1) al art. 7, d a r nu m ai târziu d e 6 luni de la d ata em iterii actului.
T erm enul d e 6 luni este term en d e prescripţie [alin. (7) al a ri. 7]. C urlea
C onstituţională, prin D ecizia nr. 797/2007^^^, a constatat că dispoziţiile
art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului adm inistrativ nr. 554/2004 sunt
neconstitutionale în m ăsura în care term enul de 6 luni d e la data em iterii
actului se aplică plângerii prealabile form ulate de persoana vătăm ată în-
tr-un d re p t al său sau într-un interes legitim , printr-un act adm inistrativ cu
ca ra cte r individual, adresat altui subiect de drept.
394. Din textul ari. 7 al Legii nr. 554/2004 rezultă că sunt două proce
duri de verificare a legalităţii actelo r ad m in istrative individuale: una
adm inistrativă şi alta judiciară, parcurgerea prealabilă a celei adm inistrati
ve fiind obligatorie pentru a putea fi pornită procedura judiciară; caracterul
obligatoriu rezultă din folosirea term enului „trebuie” în alin. (1) al art.
P rocedura adm inistrativă poate avea ca o b ie ct revocarea actului, pe
când acţiunea ju d icia ră anularea, în to t sau în parte, a actului, repara
rea pagubei cau zate şl, eventual, reparaţii pentru d aun e m orale [ari. 8
alin. ( I ) t e z a l NCPC].
De asem enea, se poate adresa instanţei d e contencios adm inistrativ
şi cel care se consideră vătăm at într-un d re p t sau interes legitim al său
prin nesoluţionarea în term en sau prin refuzul nejustificat d e soluţionare
a cererii, precum şi prin refuzul de efectuare a unei a num ite operaţiuni
adm inistrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau
interesului legitim [art, 8 alin. (1) te z a a ll-a NCPC].
P ersoanele fizice şi persoanele ju rid ice de drept privat pot form ula
capete d e cerere prin care invocă ap ărarea unui interes legitim public
num ai în subsidiar, în m ăsura în care vătăm area interesului legitim public
decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim
privat; în acest caz, acţiunile întem eiate pe încălcarea unui interes legitim
public pot avea ca obiect num ai anularea actului sau obligarea autorităţii
pârâte să em ită un act sau un a lt înscris, respectiv să efectueze o anum ită
o peraţiune adm inistrativă, sub sancţiunea penalităţilor d e întârziere sau
l'î M. Of. nr. 707 din 19 octombrie 2007.

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 25.
I. E xcepţia d e neîndeplinire a procedurii prealabile şi prem aturitălii 309
a am enzii de 20% din salariul m inim brut pe econom ie pe zi de întârziere

an. S a lin . ( V ) şi (l^ ) NCPC].
Instanţa d e contencios adm inistrativ este com petentă să soluţioneze
şi litigiile care apar în fazele prem ergătoare încheierii unui c o n tra c t ad
m inistrativ. precum şi orice litigii legate d e încheierea, m odificarea, inter
pretarea. executarea şi încetarea contractului adm inistrativ, ţinând seam a
de regula că principiul libertăţii contractuale este subordona i principiului
priorităţii interesului public [art. 8 alin. (2) şi (3) al Legii nr. 554/2004].
395. Pentru cele două tipuri d e proceduri există term en e diferite de
declanşare:
1) Din dispoziţiile alin. (1) al art. 7 rezultă că auto ritatea publică
em iten tă (sau cea ierarhic superioară, dacă există) poate fi sesizată în
term en d e 30 de zile, c a re cu rg e d e la co m u nicarea actului a cărui
revo care se solicită.
Potrivit alin. (7) al textului, pentru m otive tem einice, plângerea prea
labilă poate fi fă cu tă şi d u p ă m ai m ult de 30 de zile d e la com unicarea
actului, d a r nu m ai târziu de 6 luni d e la data em iterii actului.
Pentru că autoritatea publică em itentă nu este sesizată, în cadrul pro
cedurii adm inistrative, ca un organ de jurisdicţie, term en ul de 3 0 d e zile
nu este un term en d e prescripţie, ci este un term en de d ecăd ere d e drept
ad m in istrativ, ce are ca efect, în caz de depăşire, pierderea dreptului
su biectiv d e a cere anularea actului adm inistrativ, recunoaşterea drep
tului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei. A vând o a se
m enea natură, nu este posibilă întreruperea, suspendarea sau repunerea
în term en.
în schim b, term en ul de 6 luni d e la em iterea actu lu i este un term en
d e prescripţie, aceasta fiind calificarea dată în lege.
D acă autoritatea publică sesizată nu a soluţionat cererea privitoare la
un drept sau interes legitim în term en d e 3 0 d e zile d e la data înregistrării
cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. h), apreciem că petentul nu mai trebuie
să se adreseze acesteia cu o plângere prealabilă, ci, a şa cum rezultă din
art. 11 alin. (1) lit. c) din lege, poate s ă sesizeze d irect instanţa.
2) Term enul d e sesizare a instanţei judecătoreşti este prevăzut de
art. 11 din lege.
A stfel, potrivit alin. (1) al art. 11, cererile prin care se solicită anularea
unui act adm inistrativ individual, a unul contract adm inistrativ, recunoaş
te re a dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în
term en de 6 luni d e la:
a) data com unicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz,
data com unicării refuzului, con sid e ra t nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirării term enului de soluţionare a plângerii prealabile, re
spectiv d a la expirării term enului legal d e soluţionare a cererii;
c) data expirării term enului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) (30 de zile
de la înregistrarea cererii), calculat de la com unicarea actului a d m in is
tra tiv em is în soluţionarea favo rabilă a cererii sau. d u p ă caz, a plângerii

prealabile;
d) data încheierii procesului-verbal d e finalizare a procedurii conci
lierii, în cazul co ntractelor adm inistrative. P rocedura concilierii este regle
m entată, de exem plu, pentru contractele încheiate sub regim ul O .U.G .
nr. 34/2006 privind atribuirea co ntractelor de achiziţie publică, a contrac
te lo r d e concesiune d e lucrări publice şi a co ntractelor d e concesiune de
servicii.
Pentru m otive tem einice, în cazul actului adm inistrativ individual, ce
rerea poate fi introdusă şi peste term enul de 6 luni, dar nu m ai târziu de
un an d e la data com unicării actului, data luării la cunoştinţă, data introdu
cerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz
alin. (2) al art. 11].
în cazul acţiunilor form ulate de prefect, A vocatul P oporului, M inisterul
P ublic sau A g e n ţia N aţională a F uncţionarilor Publici, term enul curge de
la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod
core sp u n ză to r prevederile alin. (2) [alin. (3) al art. 11].
O rdonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi ne*
constituţionale, precum şi actele adm inistrative cu caracter norm ativ care
se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând [alin. (4) al art. 11].
T erm enul d e 6 luni, prevăzut la alin. (1), este term en d e prescripţie, iar
term enul de 1 an, prevăzut la alin. (2), este term en d e decădere [alin. (5)
al art. 11].
396. P ro c e d u ra p re a la b ilă n u e s te o b lig a to rie în cazul acţiunilor
introduse d e prefect. A vocatul P oporului, M inisterul Public, A genţia N aţio
nală a F uncţionarilor Publici sau al ce lo r care privesc cererile persoanelor
vătă m ate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul
p revăzut la art. 2 alin. (2) (refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referi
to a re la un d re p t sau la un interes legitim ori, d u p ă caz, faptul de a nu răs-
punde solicitantului în term en legal) şi la art. 4 (excepţia de nelegalitate),
conform ari. 7 alin. (5) din lege.
397. în cazul în care acţiunea ju d icia ră este introdusă fără să fi fost
parcursă în prealabil procedura adm inistrativă, ce re re a se respinge ca
in a d m is ib ilă .
N eîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată, pe parcursul
procesului, pe cale d e e x c e p ţie - d e fo n d (pentru că este în legătură cu
condiţiile de exercitare a acţiunii civile); p e re m p to rie s a u d irim a n tă (tinde
la respingerea acţiunii); a b s o lu ta [este vorba despre o norm ă im perativă,
aspect care rezultă şi din expresia folosită d e legiuitor: „în a in te de a se
adresa instanţei (...)]"•
R eferitor la m odificarea art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010, practi*
cienii au sta b ilit că dispoziţia în sensul că excepţia neîndeplinirii procedurii
prealabile nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci num ai d e pâ-
rât, prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii, se referă şi la procedura
reglem entată d e Legea contenciosului adm inistrativ, pe baza regulii de

com pletare a norm elor speciale cu cele generale.
§3. Inform area p ă rţilo r cu privire la avantajele m edierii

398. P otrivit art. 2 2 7 alin. (2) şi (3) N CPC, în litigiile care, potrivit legii,
pot face obiectul procedurii d e m ediere, judecătorul poate invita părţile să
participe la o şedinţă d e inform are cu privire la avantajele folosirii acestei
proceduri. C ând consideră necesar, ţinând seam a de circum stanţele ca
uzei, judecătorul va recom anda părţilor să recurgă la m ediere. în vederea
soluţionării litigiului pe cale am iabilă, în orice fa z ă a judecăţii. M edierea nu
este obligatorie pentru părţi. în cazul în care judecătorul recom andă m edi
erea, părţile se vor prezenta la m ediator, în vederea inform ării lo r cu privire
la avantajele m edierii. D upă inform are, părţile decid dacă acceptă sau nu
soluţionarea litigiului prin m ediere. P ână la term enul fixat d e instanţă, care
nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocm it de
m ediator cu privire la rezultatul şedinţei de inform are.
Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de inform are cu privire la
avantajele m edierii. în situaţiile In care a acceptat, potrivit legii, se sancţi
onează cu am endă ju d icia ră de la 100 la 1.000 lei, potrivit art. 187 alin. (1)
pct. 1 lit. f) NCPC.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că obligaţia părţilor de a se prezenta
la m ediator pentru a participa la şedinţa de inform are cu privire la avantaje
le m edierii există num ai în ipoteza în care judecătorul apreciază necesar,
în fun cţie d e circum stanţele cauzei, ca părţile să recurgă la m ediere şi le
recom andă aceasta. R ecom andarea judecătorului nu atra g e şl obligaţia
soluţionării litigiului prin mediere.
Pe de altă parte, potrivit art, 2 alin. (1)-(1‘*) din Legea nr. 192/2006:
„(1 ) D acă legea n u p re ve d e altfel, părţile, p e rso a n e fizice sa u persoane
ju rid ice , s u n t o bligate să p a rtic ip e la şedinţa d e inform are p riv in d a va n
tajele m edierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea u n u i proces
în faţa in sta n ţe lo r com petente, în vederea so lu ţio n ă rii p e această cale a
co n flicte lo r în m aterie civilă, de fam ilie, în m aterie penală, precum ş i în alte
m aterii, în condiţiile prevăzute de lege. ( V ) D ovad a p a rtic ip ă rii la şedinţa
d e in fo rm are p riv in d avan tajele m e d ie rii s e face p rin tr-u n ce rtifica t de
inform are e lib e ra t de m ediatorul care a re a liza t inform area. D acă una din
tre p ă rţi refuză în scris participarea la şedinţa d e inform are, n u răspunde
invitaţiei prevăzute la art. 4 3 alin. (1) o ri n u se p rezintă la data fixată pentru
şedinţa d e inform are, se întocm eşte u n proces^verbal, care se depune
la d o sa ru l instanţei. (1^) Instanţa va resp in g e cererea d e ch em are fn
ju d e c a tă c a in ad m isib ilă în c a z de neindepU nire d e către reclam an t
a o b lig a ţie i d e a p articip a ia şed in ţa d e in fo rm a re p riv in d m edierea,
a n te rio r introducerii c e re rii d e chem are în ju decată, s a u după declanşarea
p ro c e s u lu i p â n ă la te rm e n u l d a t de instanţă în a c e s t scop, p e n tru litigiile
în m ateriile p re vă zu te d e art. 60^ aiin. (1) Ut. a )‘ f)^^^ ( P ) E fectuarea p ro c e

d u rii d e inform are asupra a va n ta je lo r m e d ie rii p o a te fi realizată d e către
judecător, procuror, c o n s ilie r ju rid ic, avocat, notar, c a z în care aceasta se
atestă în scris. (1^) S e rviciile p re sta te conform d isp o ziţiilo r alin. (1) ş i ( V )
s u n t gratuite, neputăndu-se percepe onorarii, taxe sa u orice a lte sum e,
in d ife re n t d e titlul cu c a re s -a r putea solicită'.
De asem enea, art. 60^ alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că, „în
litigiile ce pot face. potrivit legii, obiect al m edierii sau al altei fo rm e alter-
native de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după
caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de inform are cu
privire la avantajele m edierii, în urm ătoarele m aterii:
a) în dom eniul protecţiei consum atorilor, când consum atorul invocă
existenţa unui prejudiciu ca urm are a achiziţionării unui produs sau unui
sen/iciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor
acordate, a existenţei u n o r clauze a b uzive cuprinse în contractele în ch e
iate între consum atori şi operatorii econom ici ori a încălcării a lto r drepturi
prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii E uropene în dom eniul pro
tecţiei consum atorilor;
b) în m ateria dreptului fam iliei, în situaţiile prevăzute la art. 64;
c) în dom eniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, străm utarea d e h o
tare, precum şi în orice a lte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în dom eniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răs
punderea profesională, respectiv cauzele de m alpraxis, în m ăsura în care
prin legi speciale nu este prevăzută o a ltă procedură;
e) in litigiile de m uncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea
co ntractelor individuale de m uncă;
f) în litigiile civile a c ă ro r valoare este su b 50.000 lei. cu excepţia litigii
lo r în care s-a pronunţat o hotărâre executorie d e deschidere a procedurii
d e insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul com erţului şi a cazurilor în
care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013’ 1.024 sau
la ce a prevăzută Ia ari. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată,
cu m odificările şi com pletările ulterioare;
S ancţiunea respingerii cererii d e chem are în ju d e ca tă ca inadm isi
bilă prevăzută d e art. 2 alin. (1^) din Legea nr. 192/2006 este aplicabilă,
conform prevederilor art. VII din O .U .G . nr. 4/2013, num ai p ro c e s e lo r
p ro m o v a te d u p ă 1 a u g u s t 2013.
în privinţa p ro c e s e lo r în c e p u te d u p ă d a ta in tră r iî în v ig o a re a n o -
u lu i C o d d e p ro c e d u ră c iv ilă ş i p â n ă la d a ta d e 1 a u g u s t 2013, se
consideră că m ăsurile ce pot fi dispuse în cauză pentru ipoteza descrisă
anterior, până la data de 1 august 2013, sunt a p licarea unei am enzi judi-
Textul face referire doar la reclamant deoarece, în mod logic, reclamantul nu

ar putea fi sancţionat pentru neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei de a participa la
şedinţa de informare privind medierea; întrucât reclamantul este cel care alege calea
contencioasă, el trebuie să facă dovada în primul rând, sub sancţiunea respingerii acti'
unii ca inadmisibilă, că are cunoştinţă de posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
d a re , potrivit art. 187 alin. (1) pot. 1 lit. f) N CPC, sau, eventual, d ispune
rea sancţiunii suspendării judecăţii cauzei, în condiţiile art. 242 alin. (1)
în tr-o altă opinie, se face urm ătoarea distinctie: sancţiunea neînde-

plinirii obligaţiei de participare la şedinţa de inform are privind avantajele
m edierii este suspendarea judecăţii în baza art. 242 N CPC, în tru câ t este
vo rb a despre nerespectarea unei obligaţii prevăzute de lege în sarcina
părţii. Faţă d e dispoziţiile ari. 187 alin. (1) pot. 1 lit. f) N CPC, care prevăd
am enda în cazul refuzului părţii d e a se prezenta la şedinţa d e inform are
num ai d a că a acceptat, potrivit legii, înseam nă că, în cazul refuzului recla
m antului de a se prezenta la şedinţa d e inform are, textul art. 187 alin. (1)
pct. 1 lit. f) N C PC nu este incident. A ceasta în tru câ t se instituie c e rin ţa
a c c e p tă rii ş e d in ţe i d e in fo rm a re , ce e a ce duce la concluzia că am enda
nu este aplicabilă în ipotezele în care participarea la şedinţa d e inform are
e ste obligatorie, fiind incidenţă doar în situaţia în care o astfel de parti
cipare este facultativă, judecătorul o recom andă, ia r părţile o acceptă'^l
în condiţiile în care legea specială nu prevede altfel, rezultă că, şi în
a cest caz, invocarea neparticipării la şedinţa d e inform are poate fi făcută
num ai în condiţiile art. 193 alin. (2) NCPO^*.
§4. S o m a ţia în p ro c e d u ra o rd o n a n ţe i d e p la ta
399. P otrivit dispoziţiilor art. 1014 şi art. 1015 N CPC, creditorul îi va
com unica debitorului, prin interm ediul executorului ju d e că to re sc sau prin
scrisoare recom andată, cu conţinut d eclarat şi confirm are de prim ire, o
som aţie, prin care îi va pune în vedere să plătească sum a datorată în
term en de 15 zile de la prim irea acesteia. A ceastă som aţie întrerupe pre
scripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2540 NCC, care se aplică în mod
corespunzător. D acă debitorul nu plăteşte în term enul prevăzut mai sus,
creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa d e plată la instanţa
com petentă pentru ju d e ca re a fondului cauzei în prim ă instanţă.
T extul legal prevede astfel obligaţia creditorului, în prealabil form ulării
cererii privind ordonanţa de plată, de a-l notifica pe debitor în legătură cu
creanţa pretinsă, printr-o som aţie prin care îi solicită acestuia îndeplinirea
obligaţiei şi îi acordă un term en de executare de 15 zile de la prim irea
som aţiei. C om unicarea se realizează fie prin interm ediul executorului ju d e
cătoresc, fie prin poştă, în m odalitatea scrisorii recom andate, cu conţinut
declarat şi confirm are de prim ire.
Potrivit dispoziţiilor art. 1016 alin. (2) teza a ll-a N CPC, dovada co
m unicării som aţiei prevăzute la art. 1.014 altn. (1) se va ata şa cererii, sub
sancţiunea respingerii acesteia ca inadm isibilă.
D.N, Theohari, op. olt., p. 454.

^ G .a Frenţiu, O.-L. Băfdean, Noul Cod .... p. 376.
^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 28,
R ezultă că sancţiunea
t necom unicării som aţiei
i către debitor constă în
respingerea cererii d e ord o n a n ţă d e plată ca inadm isibilă, sancţiune pre-
văzută expres ca fiind afe rentă obligaţiei creditorului d e ataşare la cerere
a dovezii
«
com unicării som aţiei.
•
In acest caz, sunt incidente prevederile art, 193 N CPC, astfel încât
neîndeplinirea procedurii prealabile d e com unicare a som aţiei de către
cre d ito r nu poate fi invocată decât de că tre pârât prin întâm pinare, sub
sancţiunea decăderii, nu şl d e către Instanţă din oficiu.
§5. Procedura prealabilă ?n m ateria publicităţii im obiliare

400. Doctrinarul a reţinut cu titlu d e procedură prealabilă obligatorie
reexam in area în ch eierii d e ad m itere sau d e resp in g ere a cererii de
în scriere a unui drept în cartea fu n ciară , resp ectiv a celei de radiere
a d reptului. în conform itate cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996,
republicată^^*, în form a m odificată prin O .U .G . nr. 64/2010, încheierea
d e adm itere sau respingere a cererii d e în scrie re a unui d re p t în cartea
funciară, respectiv ce a d e radiere a dreptului se com unică celui care a
ce ru t în scrie re a sau radierea unul a c t sau fa p t ju rid ic, precum şl celorlalte
persoane interesate potrivit m enţiunilor din cartea funciară, cu privire la
im obilul în cauză, în term en d e 15 zile d e la pronunţarea încheierii, d a r nu
mai târziu de 30 de zile de la d a ta înregistrării cererii.
P ersoanele interesate sau notarul public pot form ula cerere d e reexa*
m in are a încheierii de adm itere sau de respingere, în term en de 15 zile
de la com unicare, care se soluţionează în term en d e 20 d e zile prin în-
cheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia
este situat im obilul.
îm potriva încheierii registratorului-şef se poate fo rm u la p lân g ere în
term en d e 15 zile de la co m u nicare. C ererea d e reexam inare şi plânge-
rea îm potriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu
în ca rte a funciară. O ficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea ju -
decătoriei în a cărei rază de com petenţă teritorială se a flă im obilul, însoţită
d e dosarul încheierii şl copia cărţii funciare.
P lângerea îm potriva încheierii se poate depune d e cei interesaţi sau
d e notarul public şl d irect la ju d ecăto ria în a cărei rază d e com petenţă
teritorială se a flă im obilul, situatie în care instanta va solicita din oficiu
biroului teritorial com unicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare,
precum şi notarea plângerii în cartea funciară.
401. A vând în vedere aceste dispoziţii, s-a a preciat că, deşi art. 31
alin. (4) al legii prevede că plângerea îm potriva încheierii se poate depune
şi direct la ju d e că to ria în a cărei rază d e com petenţă teritorială se află
Im obilul, acest te xt nu deschide calea plângerii directe adresate instanţei
îm potriva încheierii registratorului, sărindu-se peste procedura reexam i*
a a Frenţ/u, a - L Bâ/dean, Noul Cod .... p. 392.

•2) M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.
nării. P ro c e d u ra re e x a m in ă rii a re c a ra c te r o b iig a to riu , înch eierea re

gistratorului de carte fun ciară privind cererea d e înscriere a unui drept ori
radierea unul act sau fa p t ju rid ic adresată biroului de carte fun ciară în a
cărui rază teritorială se află im obilul neputând fi atacată direct cu plângere.
N eutilizarea căii de atac a reexam inării îm potriva încheierii registratorului
de ca rte fun ciară şi prom ovarea directă a plângerii, fără analiza în ch e ie
rii de carte fun ciară d e că tre registratorul-şef, atra g e soluţia re s p in g e rii
p lâ n g e rii ca in a d m is ib ilă pentru nerespectarea procedurii prealabile obli
gatorii prevăzute de lege.
§6. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei prem aturitaţii

402. în m od tradiţional, condiţiile exerciţiului dreptului la acţiune sunt
considerate a fi patru: capacitatea, dreptul afirm at, calitatea şi In te re s u l’.
O ricare dintre aceste condiţii trebuie să îndeplinească a num ite cerinţe de
valabilitate.
N oua reglem entare consacră expres aceste condiţii în ari. 32, care
prevede că: „(1) O rice cerere poate fi form ulată şi susţinută num ai dacă
autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are ca
litate procesuală; c) form ulează o pretenţie; d) ju s tific ă un interes. (2) D is
poziţiile alin. (1) se aplică, în m od corespunzător, şi în cazul apărărilor” .
Potrivit dispoziţiilor art. 3 0 alin. (1) NCPC, oricine are o pretenţie îm potriva
unei alte persoane o ri urm ăreşte soluţionarea în ju s tiţie a unei situaţii ju ri
dice are dreptul să fa c ă o ce re re îna intea instanţei com petente.
D octrina anterioară noului C od reţinea d re p t condiţie d e exercitare a
acţiunii „a firm a re a u n u i d re p t* \ R eglem entarea actuală face referire la
„fo rm u la re a u n e i p re te n ţii” , această opţiune a legiuitorului fiind m otivată
în sensul că. pe de-o parte, dreptul subiectiv civil de care se prevalează
partea nu reprezintă la data form ulării acţiunii decât o pretenţie, existenţa
acestuia fiind stabilită num ai la m om entul pronunţării hotărârii ju d e că to
reşti, în urm a analizării fondului pretenţiei, prin prism a raportării dispozi
ţiilo r legale incidente la situaţia d e fa p t sta b ilită prin m ijloacele probatorii
adm inistrate în cauză, iar, pe de a ltă parte, prin exercitarea acţiunii civile
partea poate tin d e num ai la realizarea unei situaţii ju rid ice pentru care
este obligatorie calea judecăţii (spre exem plu, divorţul pronunţat din culpa
soţilor), iar nu la protecţia ju d icia ră a unui drept su b ie ctiv civil. R ezultă că
form ularea unei pretenţii vize a ză un d re p t su b ie ctiv civil sau o situaţie ju ri
dică pentru care calea judecăţii este obligatorie, în raport de care instanţa
este chem ată să pronunţe o soluţie^^l
In doctrina anterioară noului C od s-a exprim at şi opinia potrivit căreia
„afinTiarea unui d r e p f nu este o condiţie de existenţă a dreptului la acţiune.
A firm area unui d re p t m otivează, de cele m ai m ulte ori, pretenţia recla
m antului. P retenţia determ ină obiectul litigiului, ia r „afirm area unui drept”
M. Tâtfârcă, Excepţiile procesuale .... p, 137.

® D./V. Theohari, op. cit,, p. 90-91.
sem nifică fundam entul ju rid ic pe care se sprijină reclam antul, adică ceea
ce num im c a u z a acţiunii civile^'l
403. Dreptul^^^ pentru a fi valorificat pe cale d e acţiune, este necesar
să îndeplinească urm ătoarele c o n d iţii:
1) să fie re c u n o s c u t ş l o c r o tit d e lege, adică să nu intre în conţinutul
unui raport ju rid ic ilegal, care să contravină ordinii publice sau bunelor
m oravuri; aceasta este o cerinţă d e fond a dreptului, şi nu o condiţie de
exercitare a acţiunii;
2) să fie e x e rc ita t în lim itele sale externe, de ordin m aterial şi juridic,
precum şi în lim itele sale interne, adică p o tr iv it s c o p u lu i e c o n o m ic şi
s o c ia l p e n tru c a re a fo s t re c u n o s c u t d e lege;
3) să fie e x e rc ita t c u b u n ă -c re d in ţă ;
4) să fie a c tu a l, adică să nu fie supus unui term en sau condiţii sus*
pensive, să fie un d re p t corespunzător unei obligaţii exigibile.
în legătură cu ultim a condiţie, s-a afirm at o p in ia potrivit căreia pre-
m aturitatea ţin e d e a c tu a lita te a d r e p tu lu i m a te ria l la a c ţiu n e , ce e a ce
presupune d o a r analiza actualităţii dreptului m aterial la acţiune, nu şi a
dreptului subiectiv. Dreptul m aterial la acţiune este actual atunci când
dreptul subiectiv ce se urm ăreşte a fi realizat pe cale procesuală nu este
supus unui term en sau unei condiţii suspensive'^’.
Noul C od de procedură civilă reglem entează, în art. 34 (corespondent
art. 110 C PC ). aşa-num itele acţiuni preventive, ce constituie e x c e p ţii d e
la c o n d iţia ca d re p tu l s ă fie a c tu a l, respectiv:
a) cererea pentru predarea unui bun la îm plinirea term enului contrac-
tual poate fi fă cu tă ch ia r înainte d e îm plinirea acestui term en; de exem plu,
locatorul poate introduce. în m od preventiv, înainte d e îm plinirea te rm e
nului din contractul de închiriere, o cerere pentru restituirea, la term en, a
im obilului înch iriat; spre deosebire d e dispoziţiile art. 110 alin. (1) CPC.
actuala reglem entare se referă acum la to a te bunurile, atât m obile, cât şi
im obile;
b) cererea, făcută înainte de term en, cu privire la executarea (a term en
a obligaţiei d e întreţinere sau a altei prestaţii periodice; de exem plu, credi-
torul unei rente viagere sau dintr-un contract d e întreţinere poate form ula
ce re re a îna inte d e data la care datoria devine scadentă;
în practica judiciară anterioară noului C od s-a reţinut că textul art. 110
C PC ara tă m odul cum urm ează să se aplice în practică principiul de drept
substanţial potrivit că ru ia poate fo rm a o b ie ct al obligaţiei şi un lucru viitor,
principiu în scris în art. 965 C. civ. 1864. De aceea, ch ia r în lipsa unei pre
vederi procesuale, o ata re acţiune există la îndem âna creditorului spre
a -i sili pe debitor să-şi execute la scadenţă obligaţia asum ată. în această
d u re a , Excepţiile procesuale în materie civilă. Ed. W oltersKIuwer, Bucureşti,

2009, p- 40.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 174; D./V. Theohari, op. cil-, p. 91.
Al. Suciu, op. cit., p. 152.
I. E xcepţia d e neîndeplinire a procedurii prealabile şi prem aturitătii 317
categorie de obligaţii Intră şi aceea referitoare la plata alocaţiei d e stat

pentru copii, aşa că acţiunea cu un asem enea o b ie ct - a părintelui ce are
In îngrijire copilul îm potriva părintelui care încasează alocaţia - urm ează
să lie adm isă nu num ai pentru ratele scadente, ci şi pentru cele viitoare^')
c) pot fi încuviinţate, îna inte de îm plinirea term enului, şi alte cereri
pentru executarea la term en a unor obligaţii, ori d e câte o ri se va constata
că acestea pot preîntâm pina o pagubă însem nată pe care reclam antul ar
înce rca-o d a că a r aştepta îm plinirea term enului; în această ultim ă situa-
ţie^^^ reclam antul care form ulează cererea trebuie să dovedească faptul că
aşteptarea îm plinirii term enului este o m ăsură care îi cauzează prejudicii.
C aracterul „în s e m n a f’ al pagubei se apreciază în raport d e persoana re*
clam antului, de situaţia sa m aterială, d a r şi în raport de bunul cu privire la
care poartă obligaţia pârâtului, de starea sau va lo a re a acestuia^^l
D ebitorul nu este decăzut din beneficiul term enului în cazul introducerii
acestor acţiuni înainte de term en, întrucât hotărârea obţinută înainte de
term en va putea fi pusă în executare num ai la scadenţă, la îm plinirea
term enului‘^1
în legătură cu procedura de judecată a acestor acţiuni preventive, s*a
reţinut că ju d e ca ta se fa c e în procedură contencioasă, pentru că se ur
m ăreşte stabilirea unul drept potrivnic fa ţă d e o a ltă persoană, astfel că
dispoziţiile art. 14 alin. (1) N CPC, privind judecata, de regulă, cu citarea
părţilor, se aplică în m od corespunzător. T otodată, pârâtul nu va putea
fi obligat la cheltuieli d e judecată, nefiind în culpă procesuală. Pentru că
acţionează preventiv, eventualele cheltuieli săvârşite de către reclam ant
în cursul judecăţii v o r fj suportate de acesta^^l
C ondiţia ca dreptul să fie actual se referă la c e re rile p riv in d re a liza re a
d re p tu lu i, nu şi la cele în constatare, când dreptul se constată în starea în
care se află, putând fi a fe ctat d e term en sau condiţie suspensivă^^L
404. Dacă în urm a dezbaterilor contradictorii se constată că dreptul
pretins nu există ori nu îndeplineşte condiţiile d e va lid ita te legale pentru
a putea fi exercitat, c e re re a v a II re s p in s ă ca n e fo n d a tă s a u n e în te
m e ia tă . D acă d re p tu l n u e s te a c tu a l, această lipsă poate fi invocată, pe
parcursul procesului, prin interm ediul excepţiei de prem aturitate. Prem atu-
ritatea acţiunii invocată prin cererea de apel sau de recurs va reprezenta,
după caz, m otiv d e apel sau d e recurs, ia r nu o excepţie procesuală.
•''•Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1248/1981, apudI.G . Mihuţă, Repertoriu de practică
judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanfe judecătoreşti pe anii
1980-1985, p. 244-245, nr. 19.
G .a Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l..., p. 378.
M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 227.
w ibidem,
E x c e p ţia p re m a tu rită ţii este o e x c e p ţie d e fo n d (este în legătură cu

o condiţie d e exercitare a acţiunii), p e re m p to rie (se tin d e la respingerea
acţiunii) şi a b s o lu tă (norm ele care reglem entează condiţiile de exercitare
a acţiunii au caracter im perativ).
E xcepţia poate fi invocată de oricare dintre părţi, d e procuror sau de
instanţă din oficiu. în orice stare a pricinii.
D acă se a d m ite , c e re re a va fi re s p in s ă c a p re m a tu r in tro d u s ă .
Se consideră că, dacă a n te rio r invocării excepţiei term enul sau condi-
ţia suspensivă s-a îm plinit, excepţia nu m ai poate fi adm isă, fiind excesiv
d e form al ca acţiunea să fie respinsă într-un m om ent în care dreptul a
d e ve n it actual, num ai pentru faptul că, la data sesizării instanţei, această
cerinţă nu era îndeplinită.
D upă îm plinirea term enului sau a condiţiei suspensive, reclam antul
va putea prom ova o nouă cerere de chem are în judecată, cu respectarea
term enului de prescripţie extinctivă, fără să I se poată opune autoritatea
d e lucru judecat, fondul dreptului nefiind dezbătut în procesul anterioH 'l
Nu operează autoritatea de lucru ju d e c a t în cazul în care o prim ă acţiune
s*a respins ca prematură^^l
405. De reţinut că p re m a tu rlta te a n u in te rv in e în c a z u l în c a re nu
s-a re a liz a t p ro c e d u ra p re a la b ilă o b lig a to rie prevăzută d e lege. Pre-
m aturitatea presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării
Instanţei (fiind supus unui term en, unei condiţii etc.), în vrem e ce înd epli
nirea unei proceduri prealabile şi obligatorii constituie o condiţie specială
d e exercitare a dreptului la acţiune, a cărei nerespectare atrage In a d m i-
s ib ilitâ te a acţiunii.
în acelaşi sens, doctrina^^' reţine o frum oasă distincţie între excepţia
prem aturităţii şi excepţia neîndepiinirii procedurii prealabile: p re m a tu rita -
te a presupune că dreptul m aterial la acţiune nu poate fi exercitat deoarece
este a fe ctat d e un term en sau de o co ndiţie suspensivă; p ro c e d u ra prea*
la b ilă afe ctează dreptul la acţiune în sens procesual, în tru câ t reclam antul
nu se poate adresa instanţei în lipsa procedurii prealabile; „prin urm are,
spre deosebire d e excepţia prem aturităţii, în care este a fe ctat dreptul la
acţiune în sens m aterial, excepţia lipsei procedurii prealabile afectează
dreptul la acţiune în sens procesual”.
Se mai arată că „lipsa procedurii prealabile presupune că dreptul la ac
ţiu n e în se n s m aterial este a c tu a l deci in abstracta poate fi exercitată ac
ţiu n e a civilă. In co n cre fo însă, acţiunea nu poate fi exercitată, fiindcă este
condiţionată de parcurgerea unei proceduri prealabile. De altfel, procedura
prealabilă nici nu a r fi posibilă dacă dreptul la acţiune în sens m aterial nu
a r fi actual. E xercitarea dreptului la acţiune fără parcurgerea procedurii
prealabile nu poate atrage prem aturitatea acţiunii, întrucât aceasta a r pre-
fctem, p. 177-178-
C.S.J., s. de c o n t adm., dec. nr. 408/2002, în B J . bază de date.
supune că există posibilitatea ca procedura să se realizeze In viitor. Sunt

m ulte cazuri însă când procedura prealabilă nu se mai poate realiza, lie
că au expirat term enele prevăzute în legi speciale, fie din alte m otive. De
asem enea, procedura prealabilă poate s-a realizat, însă cu nerespectarea
cerinţelor legale, astlel că acţiunea nu poate fi con sid e ra tă prematură*’.
406. O discuţie interesantă este aceea a m om entului la care se ap re
ciază actu alitatea d rep tu lu i m aterial la acţiune.
In tr-o opinie^'^ s-a reţinut că actualitatea dreptului trebuie analizată la
m om entul soluţionării excepţiei de prem aturitate, şi nu la m om entul intro
ducerii acţiunii, deoarece adm iterea excepţiei, deşi term enul suspensiv
s-a îm plinit până la m om entul judecării excepţiei, a r fi excesiv d e form ală.
în tr-o altă opinie^^^, se ara tă că, pentru to a te cele patru condiţii prevă
zute de art. 3 2 NCPC, legiuitorul a prevăzut în m od expres care dintre ele
pot fi acoperite ulterior sau în cazul cărora se adm it excepţii de la regulă.
Legiuitorul a r fi prevăzut situaţia de excepţie în art. 3 4 N CPC, legat de p o
sibilitatea realizării unui d re p t neactual, dacă până în m om entul cercetării
judecătoreşti acesta a r deveni actual.
407. în ceea ce priveşte actualitatea dreptului, în practica anterioară
noului C od s-a a preciat că acţiunea prin care se cere constatarea pre
scripţiei dreptului de a cere e xecutarea silită a unui debit este adm isibilă,
dacă partea nu a re deschisă calea contestaţiei la executare'^'. C ât tim p
creditorul nu a declanşat executarea silită, debitorul nu are la în d e m â n ă o
acţiune (cerere) în realizare, deoarece o eventuală contestaţie la executa
re prin care a r invoca prescripţia extinctivă a dreptului de a cere şi obţine
e xecutarea silită a r urm a să fie respinsă ca prematură^**!.
Instanţa a respins greşit acţiunea având ca obiect dobândirea dreptului
de proprietate prin uzucapiune ca fiind prem atur introdusă, cu m otivarea
că nu s-a îm p lin it term enul de 30 d e ani. A cest term en nu are natura unui
term en suspensiv, ci reprezintă o co ndiţie d e fond pentru ch ia r naşterea
dreptului de proprietate ca e fe ct al stăpânirii unui im obil în to t tim pul im pus
de lege^^l
E xistenţa unui proces d e partaj cu privire la bunul transm is prin actul
contestat ca nul nu afectează cu o condiţie suspensivă dreptul reclam antei
de a obţine anularea acestuia, m otiv pentru care excepţia prem aturităţii
este neîntemeiată^®'.
408. P otrivit art. 4 0 alin. (2) N CPC, încă lca re a d isp o ziţiilo r titlului privi
to r la acţiunea civilă poate atra g e aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute

Af. S udu, op. oit., p. 154.
•^'Trib. Suprem, col. Civ., d$C. nr. 1629/1967, în C.D. 1967, p. 280.
G. Boroi, O. Spineanu’ Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 225.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p, 178.
Jud. Râmnlcu-Vâlcea, s, civ,, seni. nr. 980/2009, porlal.jusl.ro.
320_______________________________________________ E xcepyile de lond
d e lege [In afa ra ce lo r prevăzute la alin. (1) - n.n.]. Iar cel care a suferit
un prejudiciu are d re p tu l d e a f i d e s p ă g u b it, p o tr iv it d re p tu lu i c o m u n .
R ezultă că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 189-190 N CPC, care p ri
ve sc despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului.
D espăgubirile pentru prejudiciul cauzat d e că tre cel care a a cţionat fără
să îndeplinească cerinţele privitoare la co ndiţia pretenţiei form ulate prin
interm ediul acţiunii pot să fie solicitate p e calea unei cereri separate, „p o
trivit dreptului comun"^^L
409. Prezentăm în continuare o soluţie din practica judiciară anterioară
noului C o d ^ , prin care s-au reţinut urm ătoarele: „O dată pronunţată hotă
rârea C urţii E uropene şi realizată fiind pubiicitatea soluţiei adoptate de in-
stanţa europeană, partea interesată în prom ovarea unei cereri d e revizuire
în tem eiul art. 322 pct. 9 CPC poate declara această cale extraordinară de
atac oricând după pronunţarea ei (şi răm ânerea definitivă a acesteia) până
la îm plinirea term enului legal, im p e ra tiv -c e le 3 luni d e la data publicării în
M onitorul O ficial al Rom âniei; după îm plinirea lui. intervine însă decăderea
din acest d re p t şi sancţiunea respingerii cererii ca tardivă.
îm prejurarea răm ânerii definitive a hotărârii Curţii Europene la o dată
ulterioară form ulării cererii de revizuire şi înregistrarea ei pe rolul instan
ţe i m ai îna inte de publicarea acesteia în M onitorul O ficial al Rom âniei,
nu poate a ve a ca efect respingerea cererii ca pre m a tu r form ulate, în
trucât term enul Instituit prin dispoziţiile art. 3 2 4 alin. (3) C P C reprezintă
un term en legal, im perativ (perem ptoriu), adică înăuntrul că ru ia trebuie
în d e p lin it actul de procedură al form ulării cererii de revizuire; ca atare,
acesta nu este un term en prohibitiv (dilatoriu), respectiv înăuntrul căruia
legea interzice efectuarea unui a num it act d e procedură'*.
I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 231.

I.C .C J., 8 . 1civ., dec. nr. 595 din 8 februarie 2013, www.scj.ro.
S ecţiu n ea a 2 -a . E xcepţia lipsei
c a p a c ita ţii p ro cesu ale d e fo lo s in ţa şi excep ţia lipsei
c a p a c ită ţii p ro cesu ale d e exerciţiu
§1. Capacitatea procesuală - condiţie de exercitare a acţiunii civile
410. Potrivit ari. 32 alin. (1) lit. a) N CPC, orice cerere poate fi form ulată
şi susţinută num ai d a că autorul acesteia a re capacitate procesuală, în
condiţiile legii, dispoziţie ce se aplică, In m od corespunzător, şi în cazul
apărărilor.
C apacitatea procesuală reprezintă ap titudinea p erso an elo r fizice şî
ju rid ice d e a deveni părţi ale procesului civil şi constituie un reflex în
dom eniul activităţii de ju d e ca tă al capacităţii civile.
C apacitatea procesuală d e fo lo sinţă reprezintă aptitudinea generală
şi abstractă a persoanei fizice sau ju rid ice d e a avea drepturi şi obligaţii de
natură procesuală, ia r cap acitatea p rocesuală d e exerciţiu reprezintă
capacitatea persoanei de a sta in ju d e ca tă (adică aptitudinea unei per*
soane d e a-şi exercita şi de a-şi executa singură drepturile şi, respectiv,
obligaţiile procedurale).
O persoană fizică sau ju rid ică poate fi parte într-un proces dacă are
capacitate de folosinţă. Prin urm are, legea nu pretinde ca persoana fizică
sau ju rid ică să aibă şi capacitate de exerciţiu, aceasta din urm ă fiind o
condiţie pentru exerciţiul acţiunii civile^^l în acelaşi sens, art. 56 afin. (1)
N C PC prevede că poate fi parte în ju d e ca tă orice persoană care are fo*
losinţa drepturilor civile.
C apacitatea procesuală de exerciţiu este o co nsecinţă directă a ca p a
cităţii procesuale de folosinţă. A şadar, cine nu are capacitate procesuală
de folosinţă, nu are nici capacitate procesuală de exerciţiu, dar este posibil
ca o persoană care are capacitate de folosinţă să nu o aibă p e cea de
exerciţiu. Potrivit ari. 28 alin. (2) NCC, orice persoană are capacitate d e fo
losinţă şi, cu excepţia ca zu rilo r prevăzute d e lege, capacitate d e exerciţiu.
C ondiţia capacităţii procesuale trebuie să fie îndeplinită pe to t par
cursul procesului civil, in clusiv în faza executării silite. Deci, şi cre d i
torului urm ăritor şi debitorului urm ărit sau te rţilo r participanţi le sunt a p li
cabile principiile generale referitoare la capacitatea procesuală.
R egula este capacitatea, iar lipsa ei este excepţia. Lipsa capacităţii
procesuale constituie obiectul excepţiei pe care o analizăm , care poate
fi invocată în cursul procesului, în tem eiul ari. 56 şi art. 5 7 N C P C (cores
pondente ari. 41, art. 42, art. 4 3 şi ari. 161 CPC).
V. Lozneanu, op. cit., p. 89.
§2. Capacitatea procesuala de folosinţă a persoanelor fizice şl ju*

ridice
411. P e rs o a n e le fiz ic e dobândesc capacitatea d e folosinţă de la naş-

tere şi o pierd odată cu m oartea, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din De
cretul nr. 31/1954, în reglem entarea anterioară, respectiv ale ari, 3 5 NCC.
D urata capacităţii procesuale de folosinţă coincide cu durata capacităţii
civile d e folosinţă, astfel cum este aceasta m enţionată la art. 35
De la această regulă există excepţia dobândirii capacităţii d e folosin-
ţă încă d e la d a ta c o n c e p ţie i, în s ă num ai în c a z u l în c a re c o p ilu l se
n a ş te v iu [art. 7 alin. (2) din D ecretul nr. 31/1954, respectiv art. 3 6 NCC].
A ceastă capacitate d e folosinţă anticipată este recunoscută deoarece,
d a că copilul se naşte viu, acesta poate dobândi o succesiune deschisă în
răstim pul dintre concepţie şi naştere, succesiune acceptată d e reprezen-
tan tul legal în condiţiile prevăzute d e lege, ia r dacă m oare la câteva clipe
d u p ă naştere, dreptul succesoral dobândit se transm ite la m oştenitorii săi,
conform art. 6 5 4 C . civ. 1864, respectiv art. 9 5 7 alin. (1) NCC.
D octrina reţine, în tr-o opinie, că. deşi, potrivit ari, 3 6 NCC, în planul
dreptului m aterial copilului conceput i se recunosc drepturile din m om entul
concepţiunii num ai dacă se naşte viu, acesta nu are capacitate procesuală
d e folosinţă în planul dreptului form a^^l
412. A rt. 6 alin. (1) din D ecretul nr. 31/1954 prevedea că nim ent nu
poate fi în g ră d it în capacitatea sa d e folosinţă, decât in cazurile şi în con-
d iţiile stabilite de lege. P otrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nim eni nu poate
renunţa nici în to t şi nici în parte la capacitatea d e folosinţă. A ceste pre-
vederi sunt reluate şi in reglem entarea actuală, respectiv d e dispoziţiile
art. 2 9 NCC^^l
In c a p a c ită ţile d e fo lo s in ţă sunt excepţionale şi speciale, fiind prevă-
zute în m od expres d e lege^*^, fie cu titlu d e sancţiune (decăderea din drep
tu rile părinteşti - art. 508-512 NCC; nedem nitatea succesorală - art. 958-

Ibidem.
Potrivit ari, 29 NCC: „(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă
sau lipsit. în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile
expres prevăzute de lege. (2) Nimeni nu poate renunţa. în tot sau în parte, la capacitatea
de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu” .
i"*) în tlteratura de specialitate se face distincţie între capacitatea de folosinţă şl ca
pacitatea de exerciţiu şi, în mod corespunzător. între incapacitatea de folosinţă şi cea
de exerciţiu. Unii autori (G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoane ie. ed. a 4-a,
Ed. Hamanglu, Bucureşti, 2010, p. 401-405) tratează incapacităţile ca pe o îngrădire
a capacităţii de folosinţă. Alţii {I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în
dreptul civii, ed. a 2-a, Ed. Slera Juridică, Cluj-Napoca. 2008. p. 93-95,157-159; C. Ha-
mangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu. Tratat de drept civil român. voL 1, Ed. AII,
Bucureşti, 1996. p. 89-90) le consideră incapacităţi de exerciţiu (a se vedea Colectiv,
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şl jurisprudenţă, voi. I, Ed. Hamanglu, Bucureşti,
2012, p-57).
II. E xcepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu 323
961 NCC; acceptarea forţată a m oştenirii - art. 1119 NCC), fie d e protecţie
a părţilor, a te rţilo r sau a ordinii d e drept, în general.
In legătură cu in cap acităţile prevăzute an terio r datei de 1 o cto m
b rie 2011 co m p arativ cu reg lem en tarea actu ală a noului C od civil, se
pot reţine urm ătoarele aspecte:
a) interdicţia vânzării în tre soţi (ari. 1307 C . civ. 1864): noul C od civil
nu mai interzice vânzarea între soţi, o astfel d e vânzare fiind valabilă în
prezent; noul C od civil reglem entează in cap acităţile de a cu m p ăra şi
incapacităţile de a vinde în art. 1653, art. 1 6 5 4 ş i art. 1655, ce privesc pe:
-ju d e c ă to ri, procurori, grefieri, executori, avocaţi, notari publici, consi
lieri ju rid ici şi practicieni în insolvenţă cu privire la cum părarea d e drepturi
litigioase;
- m andatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă;
părinţii, tutorele, curatorul, adm inistratorul provizoriu, pentru bunurile per
soanelor pe care le reprezintă; funcţionarii publici, judecătorii-sindici, prac
ticienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asem enea persoane, care
a r putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin interm ediul lo r sau care
are ca obiect bunurile pe care le adm inistrează ori a c ă ro r adm inistrare o
supraveghează; to a te aceste persoane nu pot, d e asem enea, să vândă
bunurile proprii pentru un preţ care constă în tr-o sum ă d e bani provenită
din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrim oniului pe care îl a d m in is
tre a ză o ri a cărui adm inistrare o supraveghează, d u p ă caz;
b) interdicţia partajului voluntar d e bunuri com une în tim pul căsătoriei
(a ri. 36 C, fam .): în conform itate cu dispoziţiile art. 358 alin. (1) NCC, în
tim pul regim ului com unităţii legale, bunurile com une pot fi îm părţite, în tot
sau în parte, prin act înch eiat în fo rm ă autentică notarială, în ca z de bună
învoială, ori p e cale judecătorească, în ca z d e neînţelegere;
c) incapacitatea ocrotitorilor legali ai persoanelor incapabile d e a în
cheia acte ju rid ice cu persoanele ocrotite (ari. 128 C . fam . şi art. 809
C. civ. 1864): potrivit dispoziţiilor art. 147 NCC, este interzisă, sub sancţi
unea nulităţii relative, încheierea d e acte juridice între tutore sau soţul, o
rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi m inor,
pe de altă parte; cu to a te acestea, oricare dintre persoanele m enţionate
poate cu m p ă ra la licitaţie publică un bun al m inorului, d a că are o garanţie
reală asupra acestui bun ori îl deţine în coproprietate cu m inorul, după caz;
d) incapacitatea m edicilor care îng rijesc persoane bolnave d e a prim i
liberalităţile făcute în favoarea lor de aceste persoane (art. 8 1 0 C. civ.
1864): art. 9 9 0 N CC face referire la in cap acitatea m edicilor, farm acişti
lo r sau a a lto r p ersoane de a prim i, su b sancţiunea nulităţii relative, libe
ralităţile făcute, în perioada în care, în m od direct sau indirect, îi acordau
în g rijiri d e sp ecialitate d isp u nătorulu î pentru boala care este cauză a
decesului; sunt exceptate liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreap
tă sau colateralilor privilegiaţi; liberalităţile fă cu te altor rude până la al p a
trulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici
rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi; dispoziţiile sunt aplicabile şi
în privinţa p reo ţilo r sau a altor p ersoane care acordau asisten ţă relh
gloasă în tim pul bolii care este ca u ză a decesului. De asem enea, ari. 991
N CC reglem entează in cap acităţile sp eciale în m ateria legatelor, fiind
anuldbile legatele tă cu te în tavoarea: notarului public care a autentificat
testam entul; interpretului care a participat la procedura d e autentificare a
testam entului; m artorilor şi agenţilor instrum entatori, în cazurile prevăzute
d e lege; p e rsoanelor care au acordat, în m od legal, asiste n ţă ju rid ică la
redactarea testam entului.
C apacitatea procesuală fiind o aplicaţie a capacităţii civile în plan pro-
cesual, o rice lim itare a acesteia sem nifică incapacitatea persoanei d e a fi
parte în procesul c iv i^ 'l
A stfel, părintele decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti nu poate sta
în proces, în legătură cu drepturile şi obligaţiile fa ţă de copilul m inor, drep
turi cu privire la care instanţa de tutelă a pronunţat decăderea, cu excepţia
obligaţiei de întreţinere, astfel cum dispune art. 510 NCC, potrivit căruia
decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scute şte părintele d e o b li'
gaţia sa de a da întreţinere copilului. De asem enea, persoana nedem nă
d e d re p t d e a m oşteni, potrivit art. 958 NCC, sau declarată de instanţă
nedem nă să m oştenească, în condiţiile art. 959 NCC. nu poate fi parte în
procesul în care se dezbat drepturi succesorale de pe urm a defunctuluH^l
413. în reglem entarea anterioară, p ersoana ju rid ică dobândea ca p a
citate de folosinţă d e la data înregistrării, iar persoanele ju rid ice nesupuse
înregistrării, la d a ta actului de dispoziţie, la data recunoaşterii actului de
dispoziţie, la data autorizării o ri la data îndeplinirii oricărei a lte condiţii
prevăzute de lege, după caz.
Noul C od civil prevede, în art. 205, ca dată a d ob ân d irii capacităţii
de folosinţă: I
- data în reg istrării, pentru persoanele ju rid ice care sunt supuse în
registrării;
- data actului de în fiinţare, data autorizării constituirii lor sau data
în d ep linirii oricărei alte cerin ţe prevăzute d e lege, pentru celelalte per
so a n e juridicei^J.
G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, C o d u l..., p. 179.

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 165*166.
Calitatea de a fi titular de drepturi şi obligaţii, adică de a dobândi capacitate de
folosinţă, aparţine entităţii colective de la data actului de dispoziţie prin care este exte
riorizată voinţa persoanei juridice de drept public de a înfiinţa o altă persoană juridică. în
cazul entităţilor colective de drept privat, capacitatea de folosinţă se dobândeşte de la
data exteriorizării voinţei prim ilor fondatori prin sem năturile aplicate pe înscrisul consti
tutiv întocm it în formă autentică sau sub semnătură privată, după caz.
Formalitatea înscrierii sau înmatriculării urmează actelor de înfiinţare t sau de con-
stituire şi reflectă, tem poral şi juridic, trecerea de la aptitudinea de a fi titular de drepturi
la aptitudinea de a exercita drepturi, adică de la capacitatea de folosinţă la capacita
tea deplină de exerciţiu. La data întocmirii şi semnării actului de constituire, societatea
comercială dobândeşte calitatea de întreprinzător. în considerarea acestei calităţi fiind
încheiate actele şi operaţiunile necesare următorului pas, cel al dobândirii personalităţii
414. E xistă şl o c a p a c ita te d e fo lo s in ţă a n tic ip a tă , prevăzută, până

la data d e 1 octom brie 2011, d e a n . 3 3 din D ecretul nr. 31/1954: „C u toate
acestea, ch ia r înainte de data înregistrării sau de data actului recunoaşterii
ori de data îndeplinirii ce lo rla lte cerinţe care a r fi prevăzute, persoana
ju rid ică are capacitate ch ia r de la data actului d e înfiinţare cât priveşte
drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea o b lig a ţiilo r şi a oricăror
m ăsuri prelim inare ce a r fi necesare, d a r num ai întrucât sunt cerute pentru
ca persoana ju rid ică să ia fiin ţă in m od v a la b ir’.
Noul C od civil reglem entează capacitatea de folosinţă anticipată în
art. 2 0 5 alin. (3), în fa v o a re a p e rs o a n e lo r ju r id ic e s u p u s e în re g is tră rii,
care pot, ch ia r d e la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şl
să îşi asum e obligaţii, însă num ai în m ăsura necesară pentru ca persoana
ju rid ică să ia fiin ţă în m od valabil.
Potrivit art. 205 alin. (4) NCC, fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şi
orice alte persoane care au lucrat în num ele unei persoane ju rid ice în
curs d e constituire răspund nelim itat şi solidar fa ţă d e terţi pentru actele
juridice încheiate în contul acesteia cu încă lca re a dispoziţiilor alin. (3), în
afară de cazul în care persoana ju rid ică nou*creată, după ce a dobân*
d it personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. A ctele astfel preluate
sunt considerate a fi ale persoanei ju rid ice încă de la data încheierii lor şi
produc efecte depline.
S -a apreciat. în raport d e dispoziţiile legale m enţionate mal sus, că per
soana ju rid ică poate sta în ju d e ca tă şi înainte d e m om entul înfiinţării sale,
în s ă num ai pentru drepturile şi obligaţiile asum ate pentru a lua naştere în
m od valabil, prin urm are, num ai în lim ita capacităţii procesuale anticipate
şi restrânse. Pentru actele care exced lim itele fixate d e a ri. 205 alin. (3)
NCC, în judecată v o r sta fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şl o rice alte
persoane care au lucrat în num ele unei persoane juridice în curs d e co n
stituire, cu excepţia cazului în care persoana ju rid ică nou-creată, după ce
a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa^^l
Noul C od civil consacră, în art. 208, şi c a p a c ita te a p e rs o a n e i ju rid ic e
d e a p rim i llb e ra lită ţi ca excepţie d e la prevederile art. 2 0 5 alin. (3) şi
dacă prin lege nu se dispune altfel, în sensul că o rice persoană juridică
poate prim i llberalităţi în condiţiile dreptului com un, de la data actului de
înfiinţare sau, în cazul fu n d a ţiilo r testam entare, din m om entul deschiderii
m oştenirii testatorului, ch ia r şi în cazul în care liberalltăţile nu sunt nece
sare pentru ca persoana ju rid ică să ia fiin ţă în m od legaH^l
juridice. Aşadar, momentul dobândirii calităţii de întreprinzător coincide cu cel al dobân

dirii capacităţii de folosinţă {Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispruden-
ţă, voi. I. p- 239-240).
D.N, Theohah, op. cit., p. 148.
^ Ca o condiţie ad validitatem, dreptul care formează obiectul liberalităţii (legatului)
trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică, deci trebuie
respectat principiul capacităţii de folosinţă [art. 206 alin. (1) NCC] (G. Boroi, L Stănciu-
415. P otrivit p rincipiului sp ecialităţii cap acităţii de fo lo sinţă, con-

sa cra t de ari. 34 în D ecretul nr. 31/1954, „persoana ju rid ică nu poate avea
decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de
înfiinţare sau statut, orice act ju rid ic care nu este făcut în vederea realizării
acestui scop fiind nul".
Noul C od civil m odifică conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice în sensul că:
- persoana juridică poate avea orice d repturi şi o bligaţii civile, afară
de acelea care, prin natura lor sau p o trivit legii, nu p ot ap arţin e decât
persoanei fizice [art. 2 0 6 alin. (1) NCC];
- p ersoanele ju rid ice fă ră sco p lucrativ (adică fără scop patrim o-
nial) pot avea d oar acele d repturi şi o bligaţii civ ile care su nt necesare
pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de co n stitu ire sau
statut; se poate tra g e concluzia că principiul specialităţii capacităţii de
folosinţă e ste consacrat d o a r pentru aceste persoane juridice. în acest
sens s-a arătat că, în cazul persoanelor ju rid ice fără scop lucrativ, regula
capacităţii de a în ch e ia acte ju rid ice civile este subordonată principiului
specialităţii, consacrat d e art. 206 alin. (2) NCCi’ l
C onţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, s-a apreciat în
doctrină^^l com portă astfel o lim itare graduală, generată de natura specială
a raporturilor ju rid ice la care nu pot participa, pentru că nu au vocaţia de
subiect în acele raporturi juridice (de dreptul fam iliei) sau pentru că scopul
lo r nelucrativ le interzice activităţi cu un caracter preponderent com ercial,
exceptându-le pe cele cu un caracter accesoriu necesare ca m ijloace de
atingere a scopului non profit.
416. S ancţiunea încheierii actului ju rid ic cu încă lca re a conţinutului
capacităţii de folosinţă este nulitatea ab solu tă [art. 206 alin. (3) N CC .
De asem enea, în condiţiile în care d rep tu l de a d esfăşu ra activi*
tăţi care tre b u ie au to rizate de organele com petente s e naşte num ai
din m om entul o b ţin erii au torizaţiei respective, d a că prin lege nu se
prevede altfel, actele şi operaţiunile săvârşite fără autorizaţiile prevăzute
d e lege sunt lovite d e n ulitate ab solu tă, ia r persoanele care le-au făcut
răspund nelim itat şi solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent
d e aplicarea a lto r sancţiuni prevăzute d e lege (art. 2 0 7 NCC).
417. C apacitatea de folosinţă a persoanei ju rid ice în c e te a ză odată
cu înce tarea activităţii acesteia; persoana ju rid ică încetează, d u p ă caz,
prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, d iviza re totală, tra n s
form are, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un a lt m od prevăzut de actul
co n stitu tiv sau de lege. în situaţia în care persoana ju rid ică in tră în li
ch id are în vederea valorificării activului şi a plăţii pasivului, persoana ju ri-
lescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod oivil. Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2012, p- 523).
G. Borof, L Stănciutescu, op, cit., p, 92,
Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispnjdenţă, voi. I, p. 240.
dică îşi păstrează capacitatea civilă pentru operaţiunile necesare lichidării

până la finalizarea acesteia; nu se declanşează procedura lichidării dacă
înce tarea persoanei Juridice are loc prin fuziune, transform are sau prin
divizare totală.
P ersoanele ju rid ice în fiin ţate d e către au to rităţile publice centrale
sau locale, n esu p u se dizolvării, pot fi desfiinţate prin hotărârea orga
nului care le-a înfiinţat, ca z în care, dacă organul com petent nu a dispus
altfel, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice desfiinţate se transferă
persoanei juridice dobănditoare, proporţional cu valoarea bunurilor tra n s
m ise acesteia, ţinăndu-se însă seam a şi d e natura o b lig a ţiilo r respective
(art. 250 N C C ).’
A rticolul 251 N CC prevede ca d ată a în cetării personalităţii juridice:
- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, data radierii din re
gistrele în care au fo st înscrise;
- pentru celelalte persoane Juridice, data actului prin care s-a dispus
încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute
de lege.
418. Prin derogare de la regula prevăzută d e art. 56 alin. (1) NCPC,
potrivit căreia, pentru a fi parte în proces, persoana fizică sau juridică
trebuie să aibă cap a cita te procesuală d e folosinţă, art. 5 6 alin. (2) NCPC
consacră o excepţie în sensul că p ot sta în ju d ecată aso ciaţiile, so cie
tă ţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite
p o trivit legii.
P otrivit reglem entării anterioare, în cazul asociaţiilor (de exem plu,
asociaţiile fam iliale, asociaţiile d e proprietari, asociaţia pensionarilor) sau
societăţilor care nu au personalitate juridică, d a că au organe proprii de
conducere, acestea pot sta în ju d e ca tă ca pârâte [art. 41 alin. (2) C P C .
A ceasta este o norm ă de excepţie, d e strictă interpretare şi aplicare. P e r
a contraria, asem enea entităţi nu pot sta în ju d e ca tă ca reclam ante, ca
interveniente în interes propriu sau în interesul altei părţi^'^ respectiv nu
pot sta în ju d e ca tă ca pârâte dacă nu dovedesc că au organe proprii de
conducere.
S pre deosebire de reglem entarea anterioară, în condiţiile în care noul
C od d e procedură civilă nu mai face nicio distincţie, aceste entităţi juridice
p ot sta în ju d ecată a tât ca reclam ant, cât şi ca pârât sau te rţ interve-
nient, dacă în d ep lin esc co n d iţia de a fi co n stitu ite p o trivit legii.
419. Nu se înca drează în această categorie, de exem plu, prim ăria. în
a cest sens, potrivit d isp o ziţiilo r art. 21 alin. (1) teza I şi alin. (2) din Legea
nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, republicată, unităţile adm i-
nistrativ-teritoriale sunt persoane ju rid ice de drept public, cu capacitate
ju rid ică deplină şi patrim oniu propriu, în ju stiţie acestea fiind reprezentate,
după caz, d e p rim a r sau de preşedintele consiliului judeţean. A utorităţile
G.C. Frenţiu, O .-L Băldean, C o d u l.... p. 180,
adm inistraţiei publice prin care se realizează autonom ia locală în com une,
oraşe şi m unicipii sunt consiliile locale, com unale, orăşeneşti şi m unici’
pale. ca autorităţi deliberative, şi prim arii, ca autorităţi executive [art. 23
alin. (1) din aceeaşi lege]. A stfel, prim ăria nu reprezintă o persoană ju -
ridică cu capacitate procesuală d e folosinţă şi, ca atare, nu poate sta în
judecată.
Nu se poate susţine existenţa capacităţii procesuale d e folosinţă a
prim ăriei prin invocarea dispoziţiilor art. 5 6 alin. (2) N CPC, din m om ent
ce prim ăria nu este o entitate ju rid ică constituită printr-un act normaţi
în acelaşi sens, conform unei decizii d e speţă anterioare noului Cod^^'.
potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, prim arul, viceprim arul,
respectiv viceprim arii, secretarul com unei, al oraşului sau al subdiviziunii
adm inistratiV 'teritoriale a m unicipiului, îm preună cu aparatul propriu de
specialitate al consiliului local, constituie o structură fun cţională cu activi
ta te perm anentă, denum ită prim ăria com unei sau oraşului, care aduce la
îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile prim arului, soluţionând
problem ele curente ale colectivităţii locale. Faptul că prim ăriile sunt stru c
turi funcţionale prin care persoanele ju rid ice îşi e xercită drepturile şi îşi
îndeplinesc obligaţiile nu poate conduce la concluzia recunoaşterii pentru
prim ărie a calităţii d e subiect d e drepturi şi obligaţii, atâta vrem e cât nu
a re capacitate de folosinţă.
De asem enea, to t în cazul unităţilor adm inistrativ-teritoriale. având în
vedere dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit că
rora „com unele, oraşele şi judeţele sunt persoane ju rid ice de d re p t public,
cu capacitate ju rid ică deplină şi patrim oniu propriu^ şi că, în ceea ce pri
veşte actele consiliului local şi ale celui judeţean, dacă sunt contestate în
justiţie, consiliul va fi reprezentat de prim ar, în doctrina anterioară noului
C od‘^^, s-a propus recunoaşterea unei capacităţi ju rid ice speciale d e drept
public şi, im plicit, posibilitatea de a figura în ju s tiţie ca pârâte.
420. T otodată, s-a reţinut că prevederile art. 5 6 alin. (2) N C PC vizează
s o c ie ta te a fă ră p e rs o n a lita te ju r id ic ă prevăzută d e art. 1881 alin. (3)
N CC, care poate fi reprezentată în concret d e societatea sim plă sau d e alt
tip d e societate reglem entat d e lege şi lipsit d e personalitate juridică. De
asem enea, potrivit art. 1893 NCC, societăţile supuse condiţiei înm atricu
lării conform legii şi răm ase neînm atriculate, precum şi societăţile d e fapt
sunt asim ilate societăţilor sim ple, astfel încât şl acestea pot sta în judecată
d a că sunt constituite potrivit legii. în aceste cazuri, parte în proces va fi
societatea sim plă, lipsită d e personalitate juridică, ia r nu adm inistratorii
O./V. Theohân, op. cit., p. 150.

C A Bucureşti, s. a IX-a civ. şi de propr. ini., dec. nr. 128/R din 31 martie 2011,
irevocabilă, ne publicată.
A. Iorgovan, Noua lege a administraţiei publice locale şi personalitatea de drept
public a unitâtilor administrativ-teritoriale, în Dreptul nr. 9/2001, p. 39-40.
sau asociaţii acesteia, care v o r a ve a exclusiv calitatea de reprezentanţi

ai societăţi i^^l
P otrivit dispoziţiilor art. 1951 NCC, a s o c ie re a în p a rtic ip a ţie nu poate
dobândi personalitate ju rid ică şi nu constituie fa ţă d e te rţi o persoană dis-
tinetă de persoana asociaţilor; terţul nu are niciun d re p t faţă de asociere
şi se obligă num ai fa ţă de asociatul cu care a contractat. N econstituind o
persoană distinctă fa tă d e pe rsoana asociaţilor, s-a o b se n /a t că, în ipote
za chem ării sale in judecată, se im pune Invocarea şi adm iterea excepţiei
lipsei capacităţii procesuale de folosinţă^^l
421. D ovada respectării legii la constituirea entităţii este în sarcina
reclam antului, indiferent dacă acesta este sau nu entitatea fără persona
litate juridică^^l
422. S -a stabilit în practica anterioară noului C od că existenţa unor
organe proprii d e co nducere şi a unui c o n t d e vira m e n t separat nu este
suficientă pentru ca o entitate să devină persoană juridică, atât tim p cât
aceasta nu înd eplineşte to a te condiţiile pentru a avea o autonom ie d e
plină. Cu to a te acestea. A dm inistraţia F inanţelor P ublice, ch ia r d a că nu
este înve stită cu personalitate juridică, nu num ai că are organe d e co n d u
cere proprii şi cont separat, d a r şi săvârşeşte acte ju rid ice în sensul legii
(încheierea protocolului-cadru a procesului-verbal de predare-prim ire a
docum entelor, înch eierea d e procese-verbale de aplicare a sancţiunilor
contravenţionale supuse transferului). Pe cale d e consecinţă, în condiţiile
în care actele, obiect al Protocolului d e predare-prim ire înch eiat în baza
O rdinului nr. 2154/2006 al M .F.P., au fo st em ise d e recurentă, aceasta,
deşi nu are personalitate juridică, poate sta în proces. C om parativ, Direcţia
G enerală a Finanţelor Publice este persoană juridică, cu toate atribuţiile ce
decurg din aceasta, inclusiv capacitatea procesuală d e a sta în proces'^l
S oluţia de m ai sus se m enţine şi în raport de reorganizarea A.N.AF.
prin O .U .G . nr. 74/2013. A vând în vedere dispoziţiile art. 13 din H.G.
nr. 520/2013 privind organizarea şi fun cţionarea A genţiei N aţionale de
A dm inistrare Fiscală, raţionam entul de mai sus este perfect valabil în ceea
ce priveşte adm inistraţiile ju d e ţe n e ale finanţelor publice, serviciile fiscale
m unicipale sau birourile fiscale com unale, precum şi birourile vam ale, care
pot sta în judecată, deşi nu au personalitate juridică, pentru că au organe
de conducere proprii şi cont separat şi săvârşesc acte juridice în sensul
legii; singurele care au şi personalitate ju rid ică sunt direcţiile regionale ale
fin a n ţe lo r publice, individualizate prin a n e xa la H .G . nr. 520/2013.
D.N. Theohaii, op. cit., p. 160.

® Idem, p. 161.
C A. Bacău, s. civ., rnin. şl fam., mun. şi asig. soc., dec. civ. nr. 1471/2009, www,
jurisprudenta.com.
§3. R egim ul ju r id ic al in v o c ă rii şi s o lu ţio n ă rii e x c e p ţie i lip s e i capaci*

t ă ţ ii p ro ce su a le d e fo lo s in ţă
423. P otrivit ari. 56 alin. (3) teza I N CPC, lipsa capacităţii procesuale
d e lo lo sin ţă poate fi in v o c a tă în o ric e s ta re a p ro c e s u lu i.
R ezultă că lipsa capacităţii procesuale de lo lo sin ţă poate să fie invo
cată atât în prim ă instanţă, c â t şi direct în apel, ca m otiv d e apel sau ca
excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile ari. 488 alin. (2) N CPC, fiind
de retinut urm ătoarele situat! i:
1) instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale d e folosinţă din
oficiu, oricând, pe cale d e excepţie procesuală, în etapa judecăţii în prim ă
instanţă, sau ca m otiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac;
2) pârâtul poate să invoce lipsa capacităţii procesuale d e folosinţă a re
clam antului oricând, p â n ă la m om entul închiderii d e zbaterilor asupra fo n
dului cauzei în prim ă instanţă, respectiv direct în calea de atac a apelului
sau, d u p ă caz, a recursului, d a că hotărârea prim ei instanţe este suscep
tib ilă doar de recurs, ca m otiv al căii d e atac exercitate, ch ia r şi în ipoteza
în care nu a invocat-o în prim ă instanţă; pârâtul poate să invoce această
excepţie ch ia r şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare ori a depus
întâm pinare cu încă lca re a term enului procedural d e 25 de zile de la data
com unicării cererii d e chem are în judecată, prevăzut d e art. 201 alin. (1)
NCPC, sau nu a invocat-o deloc prin în tâm pinarea form ulată în term en;
3) în cazul în care lipsa capacităţii procesuale de folosinţă nu s-a in
vocat în prim ă instanţă, iar apelul d eclarat îm potriva hotărârii de prim ă
instanţă a fo st respins ca nefondat, în cadrul căii d e atac a recursului
partea nu mai poate, d e principiu, să invoce această lipsă, întrucât, potrivit
ari. 4 8 8 alin. (2) N CPC, m otivele d e casare nu pot fi prim ite decât dacă
ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului
ori, deşi au fo st invocate în term en, au fo st respinse sau instanţa a om is
să se pronunţe asupra lor;
4) în ipoteza în care num ai reclam antul fără capacitate procesuală de
lo lo sin ţă (entitate fără personalitate juridică, neconstituită legal) a declarat
cale d e atac îm potriva hotărârii prin care ce re re a principală a fo st adm isă
în parte, pârâtul, care nu a form ulat cale d e atac, nu mai poate să invoce
lipsa capacităţii procesuale de folosinţă deoarece aceasta a r reprezenta
un m otiv d e desfiinţare în to t a hotărârii prim ei instanţe, în condiţiile în care
pa rle a neatacată din hotărâre a dobândit autoritate d e lucru judecat. In
stanţa d e control ju d icia r va putea invoca această lipsă ca m otiv d e ordine
publică, respingând calea de atac exercitată de reclam ant ca nefondată,
fără posibilitatea d e a desfiinţa în to t hotărârea prim ei instanţe^'^;
5) pentru etapa recursului trebuie avută în vedere şi cerinţa ca pentru
soluţionarea problem ei capacităţii procesuale de folosinţă să nu fie nece-
sară adm inistrarea a lto r dovezi în afa ra în scrisu rilo r noi, conform preve
d e rilo r art. 2 4 7 alin. (1) te z a a ll-a NCPC.
424. E xcepţia lipsei cap acităţii p rocesuale d e fo lo sinţă e ste o e x
cep ţie d e fo n d (vizează încă lca re a unei condiţii d e exerciţiu a acţiunii
civile), ab solu tă (se încalcă norm e de ordine publică) şi perem ptorie
(adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fon dului cererii), care
poate fi ridicată de o ricare d in tre părţi, de procuror sau d e instanţă din
o ficiu , în to t cursul procesului.
425. C odul d e procedură civilă din 1865 nu prevedea în m od expres
san cţiunea lipsei cap acităţii p ro cesu ale de fo lo sinţă, art. 43 C P C re-
ferindU 'S e num ai la lipsa capacităţii d e a s ta în judecată, adică la lipsa
capacităţii procesuale de exerciţiu.
R eglem entarea actuală consacră această sancţiune în art. 5 6 alin. (3)
te z a a ll-a N CPC, stabilind expres că actele de procedură e fe ctuate d e o
persoană fără capacitate procesuală d e folosinţă sunt lovite d e nulitate
absoluta. Este vorba despre o n ulitate necondiţionată d e existen ţa
unei vătăm ări, fa ţă de dispoziţiile ari. 176 pct. 1 N CPC. T otodată, potrivit
art. 40 alin. (1) te z a I N CPC, cererile făcute d e o persoană care nu are
capacitate procesuală sunt nule sau, d u p ă caz. anulabile.
In cazul în care acţiunea este form ulată îm potriva unei persoane fizice
sau entităţi lipsite de capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia celor
m enţionate la art. 56 alin. (2) N CPC, nu va inten/eni sancţiunea nulităţii
cererii, ci partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va adm ite
excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge
cererea ca fiind form ulată îm potriva unei persoane lipsite d e capacitate
procesuală de folosinţă. S ancţiunea nulităţii priveşte actele d e procedură
efectuate d e către o entitate lipsită d e capacitate procesuală, ia r nu cele
înd e p lin ite d e o persoană capabilă, potrivit legii, îm potriva uneia incapa-
„M ai mult, nulitatea trebuie să fie contem porană cu întocm irea actului.

Or. pârâtul poate să aibă capacitate d e folosinţă la m om entul întocm irii
cererii de chem are în judecată, ia r ulterior să o piardă pe parcursul proce
sului. S ancţiunea nu mai poate fi anularea cererii de chem are în judecată,
întrucât m otivul de nulitate a intervenit ulterior introducerii acţiunii. Astfel,
în acest caz, singura soluţie legală răm âne respingerea acţiunii, şi nu
nulitatea ei”^^>.
426. Pentru a fi în prezenţa excepţiei lipsei capacităţii d e fo lo sin ţă a
persoanei fizice, trebuie avut in vedere scopul u rm ărit în acţiune. Astfel,
s-a reţinut în doctrinarei, cu privire la sancţiunea lipsei capacităţii proce
suale de folosinţă, că, în tru câ t această persoană nu are folosinţa unui
Idem, p. 151; A i Suciu, op. c it. p. 118.

^ Al, Suciu, cp. Cit-, p. 118.
a num it drept subiectiv civil, înseam nă că cererea va fi respinsă ca şi când

dreptul lipseşte, adică ca nelondată. D eşi această opinie este corectă din
punct d e vedere al teoriei juridice, considerăm că este nevoie, din punct
d e vedere al practicii judiciare, să se d istingă în tre cererile respinse pe
cale de excepţie şi cele respinse pentru m otive de netem einicie. fa ţă de
consecinţele diferite între cele d o u ă tipuri de soluţii, decurgând, d e exem -
piu. din autoritatea de lucru judecat, lim itele şi soluţiile ce pot fi luate în
căile d e atac etc.
S -a m ai arătat, într-o altă opinie^'J, că „num ai în cazul în care se încear
că pe cale d e acţiune în ju stiţie ap ărarea uno r d repturi a căro r folosinţă
persoana în cau ză nu le are. excepţia lipsei de capacitate apare ca fiind
în tem eiata. Nu se va putea vo rb i d e lipsa capacităţii de fo lo sin ţă în cazul
în care, p e cale d e acţiune, se urm ăreşte constatarea judiciară a nulităţii
a cte lo r încheiate în tre persoane oprite prin lege a dobândi drepturi şi de
a-şi asum a obligaţii reciproce. Esenţial, deci, pentru a considera întem e-
iată excepţia lipsei capacităţii de fo lo sin ţă este sco p u l urmărit".
Transpunând în tr-u n exem plu spre uşurinţa înţelegerii, dacă prin a c
ţiu
y n e se solicită de către un sot• constatarea nulitătii • absolute a actului de
vânzare înch eiat cu celălalt soţ, nu se poate invoca excepţia lipsei ca p a
cităţii d e folosinţă şi respinge acţiunea pe acest motiv.
C eea ce dorim să subliniem este de fa p t aspectul că distingem între
capacitatea procesuală de folosinţă şi capacitatea de folosinţă inclusiv sub
aspectul soluţiei procedurale; soţul nu are capacitatea de folosinţă de a
vinde ce lu ila lt soţ un bun, potrivit reglem entării C odului civil din 1864, dar
a re capacitatea procesuală d e folosinţă de a solicita constatarea nulităţii
actului d e vânzare-cum părare înch eiat cu celălalt soţ.
427. Art. 4 0 alin. (2) N CPC, cu titlul m arginal „S ancţiunea încălcării
condiţiilor de exercitare a acţiunii civile” , prevede că încălcarea dispoziţi
ilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, de asem enea, atrage aplicarea
şi a a lto r sancţiuni prevăzute d e lege. ia r cel care a su fe rit un prejudiciu
are dreptul de a fi d espăgu b it, p o trivit d rep tu lu i co m u n, deci pe calea
unei cereri separate, ia r nu în condiţiile art. 189-190 N CPC. care vizează
despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^^l
428. în ceea ce priveşte soluţiile p ro nu n ţate d e practica judiciară,
se reţin situaţiile frecvente în care persoana chem ată în ju d e ca tă este
decedată.
A stfel, într-o speţă anterioară noului Cod^^^, s-a stabilit că reclam anţii
au indicat alte persoane în calitate d e pârâţi, m otiv pentru care C urtea Su-
A i Bacad, op. c it. p. 76, preluată şl de M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ...,

p. 145-
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 169,
C .S J., s. civ., dec. nr. 2371/1992, în C. Crişu, N. Chşu, Repertoriu de doctrină şi
jurisprudenţă română I (1969-1994), Ed. Argessis, Curlea de Argeş, 1995, p. 68, âpud
V. Lozneanu, op. c it, p. 95.
prem ă de Justiţie a a n u la t hotărârea atacată. A şa cum s-a apreciat deja,

considerăm că în acest ca z trebuia invocată e x c e p ţia lip s e i c a p a c ită ţii
d e fo lo s in ţă , ia r nu lipsa calităţii procesuale pasive a persoanei decedate.
în cazul în care d e c e s u l p ă rţii a in te rv e n it d u p ă în c h id e re a d e z b a te
r ilo r la prim a instanţă şi îna inte de pronunţarea hotărârii, devin aplicabile
prevederile ari. 2 4 3 alin. (2) CPC [corespondent art. 412 alin. (2) NCPC],
care perm it pronunţarea hotărârii dacă decesul părţii a intervenit după
înch iderea dezbaterilor. în ce e a ce priveşte decizia tribunalului, care a
soluţiona t apelul în contradictoriu cu persoana decedată, în m od corect,
curtea de apel a a n u la t decizia pronunţată^^l
întrô a ltă speţă^î s*au reţinut urm ătoarele: „capacitatea procesuală
de folosinţă reprezintă acea com ponentă a capacităţii d e folosinţă a unei
persoane fizice care constă în aptitudinea de a dobândi şi exercita drep
turi şi obligaţii procesuale, aptitudine care în ce te a ză odată cu decesul
persoanei fizice. în ceea ce priveşte recursul, capacitatea procesuală de
fo lo sin ţă reprezintă aptitudinea de a fo rm u la ce re re a de recurs şi de a sta
în proces, aptitudine care există pe durata vieţii persoanei fizice. Faţă de
data decesului recurentei (17.12.2009) şi fa ţă d e data form ulării recursului
(28.07.2010), este evident că, la data form ulării cererii d e că tre recurentă,
aceasta nu mai a ve a capacitatea procesuală d e folosinţă pentru a form ula
recurs. Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 69 alin. (2), coroborat cu
71 CPC, avocatul poate form ula calea d e atac în num ele părţii decedate,
d a r cererea de exercitare a căii d e atac trebuie să indice form al faptul
că este form ulată de apărător, în num ele m oştenitorilor ce urm ează a fi
identificaţi. C ât tim p cererea d e recurs de fa ţă a fo st form ulată ca şi cum
provenea d e la reclam antă, nu se poate reţine aplicabilitatea acestor texte
legale in această ipoteză.
Pe d e a ltă parte, apărătorul a recunoscut în m od expres că a sem nat
cererea ca avocat, deşi nu a fost făcută o astfel d e m enţiune pe cererea de
recurs. în plus, fa ţă d e coroborarea înscrisului din dosarul de recurs (din
care reiese că dosarul având ca o b ie ct pretenţii întem eiate p e dispoziţiile
Legii nr. 221/2009 şl ca reclam antă pe P.R .A., a fo st susp e n d a t la data
de 22.01.2010 în tem eiul art. 243 pct. 1 C P C ) cu recunoaşterea fă cu tă de
reprezentantul cabinetului d e avocatură în sensul că a reprezentat-o pe
reclam antă şi în cadrul acelui dosar, se poate deduce prezum ţia sim plă că
apărătorii reclam antei din prezenta cauză ştiau sau trebuiau să ştie (faţă
de obligaţiile ce revin unui avocat în cadrul exercitării m andatului şi faţă
de situaţia specifică a reprezentării reclam antei în două cauze diferite,
una din ele suspendată pentru introducerea m oştenitorilor săi în proces)
despre îm prejurarea decesului reclam antei.
Bucureşti, s. a IV-acIv., dec. nr. 839/1999, în Juridica nr. 1/2000, p. 39, apud
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şl propr. Int., dec. nr. 87/R din 3 martie 2011, Irevo
cabilă, nepublicată.
Prin urm are, ce re re a d e recurs din data de 28.07.2010 nu poate face

obiectul unei însuşiri din partea m oştenitorilor delunctei. C ererea de recurs
trebuia form ulată în num ele defunctei cu indicarea m oştenitorilor sau cel
puţin cu indicarea îm prejurării decesului acesteia, precum şi a calităţii de
m andatar avocat a persoanei care a form ulat ce re re a în num ele m oşteni
torilor, pentru a preîntâm pina pierderea dreptului.
Nu se poate deduce form ularea unei cereri d e către un m andatar din
îm prejurarea de fa p t că titularul cererii era decedat, ci m andatarul sem na
ta r trebuie să indice în m od expres calitatea sa de reprezentant, tem eiul
reprezentării şi să sem neze personal cererea cu arătarea num elui său.
O r cererea de recurs d e fa ţă nu îndeplineşte aceste condiţii, ci este o
ce re re «form ulată» d e o persoană care e ra decedată la data înregistră
rii ei pe rolul instanţei. Pentru aceste considerente, fa ţă d e aspectul că
excepţia lipsei capacităţii d e folosinţă este o excepţie d e fond, absolută
şl perem ptorie, C urtea a adm is excepţia invocată şl a anulat recursul ca
fiind d eclarat de o persoană lipsită d e capacitate procesuală d e folosinţă’'.
A preciem că soluţia d e mai sus se m enţine şi sub im periul noului Cod
d e procedură civilă, fiind bazată pe un aspect care are legătură cu m odul
d e form ulare a cererii; astfel, art. 148 şi ari. 4 8 6 alin. (1) lit. a) NCPC
prevăd în m od expres necesitatea m enţionării calităţii de reprezentant a
celui care form ulează ce re re a în num ele altei persoane.
429. De asem enea. în practica anterioară noului C od, s u c u rs a le le
u n o r re g ii a u to n o m e au sesizat instanţele d e ju d e ca tă în calitate d e re
clam anţi, acţiunile lo r fiind respinse pentru lipsa capacităţii procesuale, lor
neaplicându-li-se textul art. 41 alin. (2) C P C [corespondent art. 56 alin. (2)
N C P C ]. C onform unei decizii d e speţă^'^, fiind o unitate fără personalitate
ju rid ică , sucursala nu poate fi subiect d e d re p t distinct şi deci nu poate
fo rm u la cereri în calitate de reclam ant, ci poate fi d o a r pârât, dacă se în
cadrează în Ipoteza prevăzută d e art. 41 alin. (2) CPC. D eşi acest aspect
a fo st tra ta t în doctrină la capitolul referitor la capacitatea procesuală de
exerciţiu, soluţia se referă în prim ul rând la capacitatea procesuală de
folosinţă.I
4 3 0 .0 altă problem ă ivită în practică este aceea a acţiunilor introduse
d e s u c u rs a le le s o c ie tă ţilo r d e a s ig u ra re (în special în cadrul cererilor
în regres Introduse îm potriva asigurătorului persoanei vinovate de pro
ducerea prejudiciului), cazuri în care, într-o prim ă fază, a fo s t invocată
excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi au fo st anulate cererile
d e chem are în ju d e ca tă pentru acest m otiv. U lterior, în tr-o nouă orientare
a practicii judecătoreşti, instanţele, având în vedere actul constitutiv al
a ce sto r sucursale, din care reieşea dovada unui m andat acordat de socie-
tatea*m am ă pentru exercitarea unor asem enea acţiuni, au fo st respinse
C.S.J., s. com., dec. civ. nr. 52/1995, în Buletinul Jurisprudenţei pe anii 1990-
2003, p. 876, apud M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale ..., p. 146.
excepţiile lipsei capacităţii procesuale d e folosinţă ca neîntem eiate'^l S-a

m ai reţinut ca argum ent că, deşi intitulate sucursale, din punct d e vedere
al capacităţii juridice, acestea au fun cţionat ca adevărate filiale, cu per
sonalitate juridică.
431. R eferitor la sucursale, practica anterioară noului C od a reţinut
că, potrivit art. 4 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursalele sunt
dezm em brăm inte fără personalitate juridică ale societăţilor, având un p a
trim oniu propriu, un scop de sine stă tă to r şi organe proprii de conducere,
precum şi o anum ită autonom ie fa ţă d e societatea-m am ă. în virtutea ca
racteristicilor lo r şi a acte lor constitutive sau regulam entelor de organizare,
sucursalele pot a ve a anum ite drepturi de reprezentare în raporturile cu
terţii, în virtutea unei delegări de atribuţii d e reprezentare date de directorul
societăţii*m am ă. A ceastă delegare şi lim itele ei trebuie să rezulte fie din
actul constitutiv, fie dintr-un m andat dat separat. C a atare, capacitate de
fo lo sin ţă şl de exerciţiu are societatea-m am ă, ca persoană ju rid ică , iar
aceasta poate delega exerciţiul drepturilor reprezentanţilor sucursalelor,
pentru exerciţiul şi apărarea drepturilor şl Intereselor acestora, im plicit ale
persoanei ju rid ice - societatea-m am ă'^l
în tr-o altă speţă, s-a observat că sucursala este înfiinţată cu fondurile
unei societăţi, care îi pune la dispoziţie capitalul necesar şi o organizează
spre a desfăşura o activitate econom ică proprie în cadrul obiectului său
de activitate specific. S ucursala face parte din structura organică a socie
tăţii care a înfiinţat-o şi nu are personalitate ju rid ică , d a r are organe de
conducere proprii şi autonom ie în activitatea sa com ercială, în folosirea
fo n d u rilo r ce i-au fo st puse la dispoziţie şi în executarea o b lig a ţiilo r a su
m ate, astfel că poate sta în judecată ca părâtă‘^1
S u c u rs a la u n e i b ă n c i, deşi nu are personalitate juridică, acţionează
în tem eiul unui m andat legal, care include nu num ai acordarea, d a r şi
recuperarea creditelor, Inclusiv în procedura executării silite. M andatul,
în lim ita că ru ia a a cţionat sucursala pentru recuperarea pe cale silită a
creditului, îi conferă capacitate procesuală de exerciţiu, având în vedere
dispoziţiile art. 3 pct. 4 şi art. 24 lit. c) din Legea privind activitatea bancară
nr. 58/1998, astfel cum a fo st m odificată prin Legea n r 485/2003, rapor
ta te la prevederile interne d e organizare şi fun cţionare a băncii^^l A ceastă
soluţie se m enţine şi în prezent, legea nouă d e procedură neaducând
m odificări sub acest aspect.
De exemplu, Jud. Sectorului 4 Bucureşti, sent. civ. nr. 705/2005. nepublicată.

® C.A. Craiova, s. corn., dec. nr. 1133 din 2 octombrie 2007, în B.J. bază de date,
apud G.C. Frenliu, D .'L Băldean, Noul Cod p. 84.
C.S.J.. s. corn., dec. nr. 906/1997, în M. Tăbăraş, Excepţii de fond în procesul
civil. Culegere de practică judiciară, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 10.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 999/2004, în M. Tăbârcă, Gh. Buts, Codul
..., p. 208-209.
432. în ceea ce priveşte o rd in e a d e s o lu ţio n a re a e x c e p ţiilo r, excep>

ţia lipsei capacităţii procesuale d e folosinţă va fi pusă în discuţie şi soluţia
onată d u p ă excepţia d e netim brare sau d e insuficientă tim brare, excepţia
d e necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau constituire a
instanţei, d a r înainte d e excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia
autorităţii d e lucru judecat, d e excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în
se n s m aterial etc.
D acă în privinţa aceleiaşi cereri se Invocă a tâ t excepţia lipsei capa-
cităţii procesuale de folosinţă, c â t şi excepţia lipsei calităţii procesuale,
instanţa se va pronunţa asupra prim ei excepţii şi, num ai în ipoteza în care
o va respinge, se va pronunţa şi asupra celei de*a doua excepţii, iar nu
asupra am belor excepţii în sensul adm iterii acestora^'l
§4. C apacitatea p ro ce su a la d e e x e rc iţiu a p e rs o a n e lo r fiz ic e ş! ju *

rid ic e
433. P otrivit art. 2 9 NCC, nim eni nu poate fi lipsit, în to t sau în parte,
d e capacitatea d e exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute
d e lege şi nim eni nu poate renunţa, în to t sau în parte, la capacitatea de
exerciţiu.
434. în cazul p e rs o a n e lo r fiz ic e , c a p a c ita te d e e x e rc iţiu d e p lin ă au
num ai persoanele care au îm plinit vârsta de 18 ani. dată la care persoana
devine m ajoră (art. 8 din D ecretul nr. 31/1954, respectiv art. 3 8 N C C ). De
la îm plinirea vârstei d e 18 ani, persoana se bucură d e o prezum ţie de ca
pacitate, care poate fi com bătută num ai d a că se fa c e dovada punerii sub
interdicţie a acelei persoane, c â t şi de o prezum ţie de discernăm ânt, care
se poate com bate atunci când, prin orice m ijloc d e probă, se face dovada
lipsei discernământului^^^
în m od excepţional, m inorul care a îm plinit vârsta de 16 ani d o b â n
deşte, prin căsătorie, capacitatea de exerciţiu deplină (art. 39 şi art. 272
N C C ). în cazul în care că sătoria este anulată, m inorul care a fo st de bu-
nă-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de
exerciţiu, potrivit dispoziţiilor art. 3 9 alin. (2) NCC, te xt legal aplicabil şi
în plan procesual.
De asem enea, noul C od civil reglem entează, în art. 40, recunoaşte
rea judiciară a capacităţii d e exerciţiu anticipate (em anciparea m inorului):
pentru m otive tem einice, instanţa d e tu te lă poate recunoaşte m inorului
care a îm p lin it vârsta d e 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu; în acest
scop, v o r fi ascultaţi şi părinţii sau tu to re le m inorului, luându-se, când
este cazul, şi avizul consiliului d e fam ilie; te m e in icia m otivelor invocate de
m inor este lăsată la aprecierea instanţei.
I'î D M Theohâri, op. cit., p. 151-152.

f. ReghinI, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 124.
435. C apacitatea deplină de exerciţiu în c e te a z ă , d e fin itiv sau te m p o

rar, în urm ătoarele situaţii:
- odată cu înce tarea capacităţii d e folosinţă, deci prin moarte;
- prin punerea sub interdicţie judecătorească; capacitatea d e exerciţiu
înce tează prin punerea su b interdicţie judecătorească, iar nu prin sim pla
em itere a unei decizii de încadrare a unei persoane în categoria persoane-
lo r cu handicap, a şa cum în m od co re ct s-a stabilit în practica judiciară^’ ^;
- prin anularea căsătoriei îna inte ca m inorul să fi îm plinit 18 ani, dacă
m inorul a fo s t d e rea-credinţă la încheierea căsătoriei; acesta va trece în
situaţia d e persoană cu capacitate d e exerciţiu restrânsă; aşa cum am
a rătat mai sus, m inorul care a fo st d e bună-credinţă la încheierea căsă*
toriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu; d e reţinut şi dispoziţiile
art. 2 9 4 NCC, potrivit cărora nulitatea absolută a căsătoriei încheiate de
m inorul care nu a îm plinit vârsta de 16 ani se acoperă dacă, până la ră
m ânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, am bii soţi au îm plinit vârsta
de 18 ani sau d a că so ţia a născut ori a răm as însărcinată.
436. A şa cum s-a subliniat în doctrlnă^^^, nu toate persoanele care au
capacitate d e fo lo sin ţă au şi capacitate d e exerciţiu, dar cine nu a re ca p a
citate de folosinţă nu poate avea capacitate de exerciţiu.
In cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, o persoană poate fi lip
s ită to ta l d e c a p a c ita te d e e x e rc iţiu ori să aibă num ai o c a p a c ita te de
e x e rc iţiu
» re s trâ n s ă .
437. P otrivit art. 4 3 alin. (1) NCC, în afa ra altor cazuri prevăzute de
lege, n u a u c a p a c ita te d e e x e rc iţiu :
a) m inorul care nu a îm p lin it vârsta de 14 ani;
b) Interzisul judecătoresc.
Pentru aceste persoane, actele juridice se încheie, în num ele acestora,
de reprezentanţii lo r legali (adică, după caz, de părinţi ori părinte, tutore
sau curator), în condiţiile prevăzute de lege; în cazul în care reprezentantul
legal a r urm a să încheie, pentru cel lipsit de capacitate de exerciţiu, un act
ju rid ic de dispoziţie, este necesară autorizarea instanţei d e tutelă; actele
juridice privind m unca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la
profesia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu se încheie de către
reprezentantul legal, cu respectarea d isp o ziţiilo r legii speciale, d a că este
cazul. Cu to a te acestea, persoana lipsită d e capacitatea d e exerciţiu poate
încheia sin g u ră actele anum e prevăzute d e lege, actele d e conservare
(de exem plu, som aţia, punerea d e peceţi, actele de întreru pere a unei
prescripţii etc.), precum şl actele d e dispoziţie de m ică valoare, cu caracter
curent şi care se execută la m om entul încheierii lo r (actele m ărunte ale
vieţii cotidiene; prin încheierea lo r se urm ăreşte satisfacerea unor nece
sităţi elem entare care inten/in zilnic, cum a r fi cum părăturile obişnuite din
C.A, Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 48/2002, în Practică judiciară civilă pe
anii 2001-2002, p. 391, ap u d M . Tăbârcâ. Excepţiile procesuale p. 148.
® Al. Bacaci, op. cit., p. 68.
m agazinele alim entare, cum părarea biletelor la spectacole, cum părarea

d e rechizite şcolare etc.*'^). A ctele pe care m inorul le poate în ch e ia singur
pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, afară d e cazul în care legea ar
d ispune altfel sau natura actului nu i-a r perm ite acest lucru.
438. P otrivit dispoziţiilor art. 5 7 alin. (2) N CPC, partea care nu are
exerciţiul d re p tu rilo r procedurale nu poate sta în ju d e ca tă decât d a că este
reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute d e legile sau.
d u p ă caz, de statutele care îi reglem entează capacitatea sau m odul de
organizare.
A stfel, persoanele lipsite d e capacitate d e exerciţiu nu pot sta în ju -
decată personal, decât prin reprezentantul legal. R eprezentarea legală
intervine:
- î n cazul m inorilor sub 14 ani, prin părinţi sau tutore desem nat prin act
unilateral sau prin contract d e m andat, înch eiate în form ă autentică, ori,
d u p ă caz, prin testam ent, sau num it d e instanţa d e tutelă, şi
- î n cazul persoanelor puse sub interdicţie prin hotărâre jude că to re a s
că răm asă definitivă, prin tu to re le desem nat prin a c t unilateral sau prin
contract de m andat, încheiate în fo rm ă autentică, sau num it d e instanţa
d e tutelă.
P ersoanele lipsite d e capacitate de exerciţiu v o r fi citate cu num ele lor,
d a r prin reprezentant legal, la dom iciliul acestuia din urm ă. T oate actele
procedurale efectuate în num ele a ce sto r persoane sau de către acestea
trebuie sem nate d e reprezentant, nefiind cerută sem nătura celui repre-
zentat.
P ersoanele capabile, d a r care, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a altor
m otive prevăzute d e lege, nu pot, personal, să-şi adm inistreze bunurile
şi nici să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare, care au desem
nat un curator pentru ocrotirea lor, v o r sta în ju d e ca tă în num e personal,
în tru câ t instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe
care curatorul îl reprezintă, acesta nefiind un ca z d e reprezentare legală,
curatorul fiind m andatarul părţii. In legătură cu acest caz, s-a a preciat că.
deşi nu e xistă un te xt de lege care să prevadă obligativitatea citării cura-
torului, pentru a d a eficienţă reprezentării efectuate de către acesta pentru
partea respectivă, se im pune citarea acestuia prin citaţie separată, partea
urm ând, de asem enea, a fi citată printr-o altă citaţie^^^.
439. Noul C od civil reglem entează şi posibilitatea reprezentării legale
tem p o rare prin num irea unui c u ra to r sp ecial d e către instanţa de
tu telă în cazurile prevăzute expres.
A stfel, art. 167 N CC consacră posibilitatea num irii unui curator special
pentru în g rijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fo st cerută,
o. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, ed. a 2*a, Ed. Hamangiu, Bu
cureşti, 2009, p. 123.
12) D M Theohah. op. cit., p. 155-156.
precu m şi pentru ad m in istrarea b u n u riio r acestuia, în caz de nevoie

şi până la soluţionarea cererii d e punere sub interdicţie judecătorească.
In cazul exercitării tu telei cu p rivire ia b u n u rile m inorului, art. 150
N CC prevede ca zu rile d e num ire a curatorului special:
- ori de câte ori între tutore şi m inor se ivesc interese contrare, care
nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă ia înlocuirea tutorelui;
- d a că din cauza bolii sau din a lte m otive tutorele este îm p ie d ica t să
îndepline ască un anum it act în num ele m inorului p e c a re îi reprezintă sau
ale cărui acte le încuviinţează;
- pentru m otive tem einice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul
public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate num i
provizoriu un cu ra to r special, care va fi va lid a t ori, după caz, înlocuit de
către instanta t d e tutelă.
A d m in istrarea p ro vizo rie a bun u riio r m oştenirii este reglem enta*
tă de dispoziţiile a ri. 1136 NCC. potrivit că ro ra notarul public com petent
poate să num ească un cu rato r special ai m oştenirii, pentru apărarea
drepturilor m oştenitorului eventual, cât tim p m oştenirea nu a fost acceptată
sau dacă succesibilul nu este cunoscut; in acest ca z acţiunile îm potriva
m oştenirii se v o r înd repta îm potriva unui cu ra to r special, num it de notarul
public com petent, la cererea reclam antului.
Noul C od civil mai prevede cazuri d e num ire a curatorului special în
art. 119, art. 157, art. 159, art. 160.
P otrivit art. 186 NCC, dispoziţiile capitolului referitor la curatelă nu se
aplică şi curatorului special prevăzut la art. 1 5 0 ,1 5 9 şi 167. în aceste din
urm ă cazuri, drepturile şi obligaţiile stabilite d e lege în sarcina tutorelui se
aplică, în m od corespunzător, şi curatorului special.
440. Art. 229 alin. (3), (3^) şi (3^) din Legea nr. 71/2011 prevede că,
până la data intrării în vigoare a reglem entării privind organizarea, fun cţi
o narea şi atribuţiile instanţei d e tutelă şi d e fam ilie, atribuţiile instanţei de
tu te lă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile m inorului sau
ale interzisului ju d e că to re sc ori, d u p ă caz, cu privire la supravegherea
m odului în care tu to re le adm inistrează bunurile acestuia revin autoritătii
tutelare; de asem enea, num irea curatorului special care îl asistă sau îl
reprezintă pe m inor la înch eierea acte lor de dispoziţie sau la dezbaterea
procedurii succesorale se face, d e îndată, de autoritatea tutelară, la ce
rerea notarului public, în acest din urm ă caz neflind necesară validarea
sau confirm area d e către instanţă; aceleaşi dispoziţii se aplică în m od co
respunzător în cazul num irii curatorului special prevăzut la art. 167 NCC.
441. C odul de procedură civilă co nsacră posibilitatea reprezentării
legale tem porare în c a z d e urgenţă, dacă p ersoana fizică lipsită de
cap acitate d e exerciţiu ori cu cap acitate d e exerciţiu restrânsă nu are
reprezentant, resp ectiv o cro tito r legal sau în caz de co nflict d e intere
se în tre reprezentant şi cel reprezentat. A stfel, potrivit art. 5 8 alin. (1 H 3 )
N C PC (corespondent art. 44 C PC ): „(1 ) In c a z d e urgenţă, dacă persoana
fizică lipsită d e capacitatea d e exerciţiu a drepturilor civile n u are reprezen

ta n t legal, instanţa, la cererea p ă rţii interesate, va n u m i un cu ra to r special,
c a re să o reprezinte p â n ă la num irea reprezentantului legal, p o triv it legii.
D e asem enea, instanţa va n u m i un c u ra to r s p e c ia l in ca z d e c o n flic t de
interese între re prezentantul le g a l ş i c e l re p re ze n ta t sa u c â n d o persoană
ju rid ic ă o ri o entitate dintre cele p re vă zu te la art. 5 6 alin. (2), chem ată să
stea în ju decată, n u a re re p re z e n ta n t (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică în
m o d co re sp u n ză to r ş i p e rs o a n e lo r cu capacitate d e exerciţiu restrânsă.
(3) N um irea a c e s to r cu ra to ri se va face d e instanţa c a re ju d e c ă procesul,
d intre a v o ca ţii a n u m e d e sem naţi în a c e s t sco p d e b a ro u p e n tru fiecare
instanţă judecătorească. C uratorul sp e cia l a re toate drepturile ş i obligaţiile
p re vă zu te de lege p e n tru re prezentantul le g a l”.
R ezultă că in s ta n ta c o m p e te n tă s ă h o tă ra s c ă a s u p ra c e re rii p rin -
c ip a le are dreptul să num ească ea însăşi un cu ra to r special, la c e re re a
p ă rţii in te re s a te , care să o reprezinte până la num irea reprezentantului
legal. C uratorul provizoriu este num it prin încheiere, în condiţiile art. 424
alin. (5) N C PC [corespondent art. 2 5 5 alin. (2) CPC]>^1
Astfel, curatorii speciali prevăzuţi de art. 5 3 N C PC sunt num iţi d e in*
stanţa care judecă procesul, ia r nu de instanţa de tutelă, care num eşte
curatorii speciali din m ateria dreptului civil; pot avea această calitate avo-
caţii anum e desem naţi în acest scop d e barou pentru fiecare instanţă
judecătorească. In vederea num irii curatorului special, instanţa va em ite
o adresă că tre baroul corespunzător, acesta urm ând a desem na până la
urm ătorul term en d e ju d e ca tă un avocat în sensul indicat, sau baroul va
întocm i o listă ce va fi com unicată fiecărei instanţe judecătoreşti, în care va
desem na avocaţi pentru exercitarea funcţiei d e curator special, ia r instanţa
va num i curatorul direct d e pe lista respectivă. S im ilar situaţiei experţilor
judiciari, instanţa va fixa prin înch eierea prin care s-a dispus num irea unui
cu ra to r special şi rem uneraţia provizorie a acestuia, precum şi m odalita
te a d e plată, aceasta putând fi ulterior m ajorată, la cererea curatorului,
după încetarea calităţii sale, în funcţie de activitatea desfăşurată în concret
[art. 58 alin. (3) şi (4) N C P C ji^l
în reglem entarea anterioară, în ce e a ce priveşte n u m ire a c u ra to ru lu i,
a u fo st autori'^^ care au considerat că num irea curatorului este atrlbutia
autorităţii tutelare, deoarece prevederile art. 4 4 C P C a p a r ca un caz de
a p licare a dispoziţiilor art. 152 şi urm . C . fam ., ce prevăd posibilitatea n u
mirii unui curator şi în alte situaţii. într*o a ltă opinie^^^, s*a susţinut că art. 44
G.C. Frenţiu. D .-L Băldean. C o d u l p . 193, 194; G.C. Frenţiu. D .-i. Băldean,
Noul Cod .... p. 90.
I. Sioenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 285.
M. Eliescu, Cu ratei a ca mijloc de ocrotire a intereselor persoanelor fizice capabile
în dreplul R.P.R., în L.P. nr, 1/1957, p. 12; E.A. Barasch, I. Nestor, $. Z ilt^rstein,
Ocrotirea părintească, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960. p. 250; V.M. O obanu. T ra ta t...,
voi. I. p. 266-267.
C P C se aplică în continuare, deoarece o lege generală ulterioară, cum a

to st C odul fam iliei, nu putea abroga dispoziţii speciale anterioare fă ră o
prevedere expresă. A ceastă a doua opinie a fo st îm brăţişată şi de practica
judiciară, precum şi de m ajoritatea doctrinei, ia r prin D ecizia nr. XXXVII
din 7 mai 2007^^\ s-a stabilit cu fo rţă obligatorie de interpretare a legii că
dispoziţiile art. 4 4 CPC se interpretează în sensul că revine instanţei pe
rolul căreia se a flă cau za co m p eten ţa d e so lu ţio n are a cererii fo rm u
late de p artea interesată pentru num irea unui c u ra to r sp ecial, soluţia
fiind consacrată legislativ, în prezent, prin art. 5 8 alin. (3) NCPC.
A tunci când există co n trarietate d e interese între reprezentant şi re
prezentat, instanţa noastră suprem ă a considerat că num irea curatorului
este o b lig ato rie (şi nu facultativă, cum a r rezulta din textul ari. 4 4 CPC).
în acelaşi sens a reţinut şi doctrina actuală: în ceea ce priveşte ur
m ătoarele două cazuri m enţionate d e noua reglem entare - conflict de
interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau persoana juridică
ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 5 6 alin. (2) NCPC, ch e m a tă să
stea în judecată, nu are reprezentant - instanţa este obligată, inclusiv din
oficiu, să desem neze un curator special'^l
E xistă contrarietate de interese atunci când sunt mai m ulţi copii m inori
care au între ei interese contrare, ch ia r d a că sunt în proces în aceeaşi
poziţie procesuală; de asem enea, alunei când la m oştenirea părintelui
vine copilul m inor în concurs cu celălalt părinte, precum şi în orice litigiu de
ieşire din indiviziune, ch ia r dacă indiviziunea nu provine din succesiune,
dacă printre coindivizari, alături de copilul m inor, figurează unul sau am bii
părinţi ai acestuia. S oluţia este aceeaşi d a că printre coindivizari se află
cel pus sub interdicţie sau m inorul şi tutorele acestuia^^^
442. De reţinut că, în tem eiul d isp o ziţiilo r art. 412 alin. (1) pct. 4 şi 2
NCPC, ju d e ca re a cauzei s e su sp en d ă d e drept:
- prin înce tarea funcţiei tutorelui, până la num irea unul nou tutore;
- dacă una dintre părţi a fo s t pusă sub interdicţie judecătorească,
ia r Instanţa de tutelă nu a procedat la num irea d e îndată a unui tutore în
condiţiile art. 941 N CPC; suspendarea durează p â n ă la num irea tutorelui.
- dacă persoana a fo st pusă sub curatelă, ia r fun cţia curatorului a
încetat; suspendarea durează până la num irea unui nou curator.
443. A sistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exer
ciţiu restrânsă, adică m inori în tre 14 şi 18 ani, care îşi e xercită singuri
drepturile şi îşi execută singuri obligaţiile, d a r num ai cu încu viinţarea pre
alabilă a părinţilor.
Potrivit art. 41 alin. (2) şi (3) NCC: „(2) A ctele ju rid ice ale m inorului
cu capacitate d e exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încu-
M. Of- n r 752 din 6 noiembrie 2007.

^ D M Theohari, op. cil., p. 160.
viintarea p ărinţilor sau. după caz, a tutorelui, ia r In ca zu rile prevăzute de

lege, şi cu â u lo riza re a instanţei d e tutelă. în cu viin ţarea sau autorizarea
poate fl dată, cel m ai târziu , în m om entul în ch eierii actului. (3) Cu
to a te acestea, m inorul cu capacitate d e exerciţiu restrânsă poate face
singur acte d e conservare, acte d e adm inistrare care nu îl prejudiciază,
precum şi acte d e dispoziţie d e m ică valoare, cu ca ra cte r cu re n t şi care
se execută la data încheierii lor*’.
A ctele ju rid ice p atrim o n iale care pot fi înch eiate valabil de că tre m i
norul în tre 14-18 ani num ai cu în cu viin ţarea prealabilă a ocrotitorului
legal (părinţii ori părintele, tutorele sau curatorul) sunt: actele de a d m in is
trare, a tâ t cele privitoare la un bun utsinguliy cât şi cele privitoare la un pa-
trim oniu; actele ju rid ice privind m unca, îndeletnicirile artistice sau sportive
o ri referitoare la profesia sa. A stfel, potrivit art. 42 NCC, m inorul poate să
încheie acte juridice privind m unca, înd eletnicirile artistice sau sportive ori
referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum
şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, d a că este cazul; în această
situaţie, m inorul e xercită singur drepturile şi execută to t astfel obligaţiile
izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur d e veniturile dobândite,
în acelaşi se n s stabilesc dispoziţiile ari. 13 alin. (1) şi (2) C. m uncii, re
publicat: persoana fizică dobândeşte capacitate d e m uncă la îm plinirea
vârstei d e 16 ani; aceasta poate în ch e ia un contract d e m uncă în calitate
d e salariat şi la îm plinirea vârstei d e 15 ani, cu acordul părinţilor sau al
reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, a p
titud inile şi cunoştinţele sale. d a că astfel nu li sunt periclitate sănătatea,
dezvoltarea şi pregătirea profesională. Prin urmare, în litigiile ce izvorăsc
din contractul d e m uncă, se va dispune num ai citarea m inorului, titular
al unui contract d e m uncă, care efe ctuează to a te actele de procedură.
A ctele d e dispoziţie cu privire la bunuri nu pot fi înch eiate d e minorii
cu capacitate d e exerciţiu restrânsă d ecât cu în cu viin ţarea p realab ilă a
ocrotitorului legal şi cu au to rizarea instanţei de tu telă. Intră în această
categorie: actele de înstrăinare a unor bunuri (cu excepţia ce lo r d e valoare
m ică, cu ca ra cte r curent); actele de grevare cu sarcini reale a bunurilor;
actele de renunţare la un drept; tranzacţia; orice acte care depăşesc drep
tul de a adm inistra. M inorul nu poate să garanteze obligaţia altuia şl nici
să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării m ateriale. De
asem enea, este interzisă înch eierea o rică ro r acte juridice între tutore sau
soţul, o rudă In linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte,
şi m inor, pe de altă parte. A ceştia pot cum păra la licitaţie publică un bun al
m inorului, dacă au o garanţie reală asupra acestui bun ori II deţin în copro-
prietate cu m inorul, după caz. Instanţa de tutelă acordă autorizarea num ai
d a că actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru
m inor. A utorizarea se va d a pentru fiecare a c t în parte, stabilindu-se, când
este cazul, condiţiile d e încheiere a actului. în ca z d e vânzare, autorizarea
va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică
sau în a lt m od. în toate cazurile, instanţa d e tutelă poate indica m odul în

care se întrebuinţează sum ele de bani obţinute.
A num ite acte Juridice civile pot li încheiate p ersonal şi s in g u r de
către m inorul cu cap acitate d e exerciţiu restrânsă, fără a fi nevoie de
vreo în cu viin ţare prealabilă: a) acte ju rid ice patrim oniale: actele juridice
pe care le putea încheia valabil şi până la îm plinirea vârstei d e 14 ani şi
actele juridice d e adm inistrare. în m ăsura în care acestea nu îl prejudicia
ză pe cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă; b) acte juridice nepatrim o-
niale, precum : înch eierea căsătoriei (m inorul care a îm plinit vârsta d e 16
ani); sesizarea instanţei de tutelă în vederea schim bării felului învăţăturii
ori pregătirii profesionale sau în vederea constituirii consiliului d e fam i-
lie; recunoaşterea filiaţiei; introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii de
către m am a m inoră; exercitarea acţiunii în anularea actuluH 'l
C apacitatea restrânsă de exerciţiu le perm ite m inorilor să stea în
proces personal, d a r asistaţi de reprezentantul lo r legal (părinţi, tutore,
curator). Deci, în fa ţa instanţei m inorii fig u rează personal, fiind citaţi,
d a r trebuie să fie asistaţi de părinţi sau d e tutore. P rintr-o decizie de
îndrum are a instanţei noastre supreme^^^, s-a a ră ta t că m inorul va trebui
să fie asista t în to t tim pul procesului de părinţii sau tutorele său. care vor
fi citaţi în proces alături d e m inor, fiind obligatoriu să sem n eze şl el
îm p reu n ă cu m inorul cererile adresate instanţei, sub sancţiunea aplicării
art. 161 C P C (corespondent art. 57 N C P C ), adică a anulării acestor acte.
îm p lin irea vârstei d e 14 an i pe parcursul soluţionării unui litigiu
determ ină transform area reprezentării în asistare, astfel că se im pune
citarea m inorului în cauză, alături de reprezentantul său le g a F .
în literatura d e specialitate’**^ s-a a ră ta t că nu s e co n fu n d ă în c u v iin
ţarea prealabilă, care este necesară în cazul încheierii de că tre m inor a
unor acte juridice d e d re p t m aterial singulare, cu au to rizarea, care are în
vedere încu viinţarea pe care trebuie să o dea organul com petent repre
zentanţilor sau ce lo r care îl asistă pe m inor în cazul acte lor procesuale de
dispoziţie. S e ara tă că încu viinţarea prealabilă se referă num ai la actele
juridice singulare, în privinţa că ro ra părinţii sau tutorele pot determ ina cu
anticipaţie natura şi în tin d e re a o b lig a ţiilo r pe care şi le va asum a m inorul.
D ispoziţiile a ri. 105 alin. (2) C. fam . (corespondent art. 501 N C C ) şl art. 9
din D ecretul nr. 31/1954 (corespondent art. 41 NCC) nu pot fi extinse şi la
actele procesuale pe care le face o parte în cursul unui proces civil, care
im plică o succesiune de acte, unele previzibile, altele im previzibile. Doar
o încuviinţare generică, dată la începutul procesului, nu este de natură să
îl ocrotească pe m inor, ia r refuzul părinţilor sau al tutorelui de a d a încu-
Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, voi. I, p. 79.

® T rib . Suprem, dec. de îndrumare nr. 13/1957, în C.D. 1957, p. 19.
a c . Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 190.
V.M. Ciobanu. Aspecte ale raporturilor dintre părinţi şi copii, în R.R.D. nr. 12/1985,
p. 36-39; M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 152-153.
viintare în cazul in care m inorul este p â râ t a r fi Ineficient, deoarece nu se

poate îm piedica ju d e ca ta cauzei.
4 4 4 , P otrivit dispoziţiilor a ri. 353 N CPC, reprezentantul legal al unei
persoane lipsite d e capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la Interogato
riu pentru actele încheiate şi la p te le săvârşite d e el în această calitate, iar
nu pentru actele şi faptele săvârşite de m inor, consecinţă a aspectului că
m ărturisirea este un act personal. M inorii sub 14 ani şi persoanele puse
su b interdicţie ju d e că to re a scă nu pot fi chem aţi la interogatoriu, legea
prezum ând absolut că aceştia nu pot exprim a un consim ţăm ânt valabil, în
tim p ce m inorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani poate răspunde singur
la interogatoriu, fiind asistat de către părinţi sau tutore^^'.
445. A utorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui
lipsit d e capacitate d e exerciţiu sau ocrotitorul legal care îl asistă pe m ino
rul cu capacitate d e exerciţiu restrânsă face acte p rocesuale d e d isp o zi
ţie, cum a r fi: renunţarea la ju d e ca tă sau la dreptul pretins, renunţarea la
o cale de atac. achiesarea, tranzacţia, pentru asem enea acte fiind nevoie
d e autorizarea specială a organului com petent, care. în reglem entarea
anterioară, era. d e regulă, autoritatea tutelară.
în prezent, pentru aceste acte este necesară autorizarea instanţei de
tutelă şi avizul consiliului d e fam ilie, prin raportare la dispoziţiile art. 41
alin. (2) şi art. 144 alin. (2) NCC. în cazul ocrotirii m inorului prin părinţi, prin
darea In plasam ent sau, d u p ă caz, prin a lte m ăsuri d e protecţie specială
prevăzute de lege. nu se va institui consiliul de fam ilie, potrivit art. 124
alin. (2)
Potrivit art- 81 N CPC: ,.(1) R enunţarea la judecată sau la dreptul dedus
judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, înch eierea unei tranzacţii,
precum şi orice a lte acte procedurale d e dispoziţie nu se pot face d e re
prezentant decât în baza unui m andat special ori cu în cu viin ţarea preala
bilă a instanţei sau a au torităţii ad m in istrative co m p eten te. (2) A ctele
procedurale d e dispoziţie prevăzute la alin. (1), fă cu te în orice proces de
reprezentanţii m inorilor, ai p e rsoanelor puse su b interdicţie şi ai d isp ă ru
ţilor, nu v o r îm p ied ica ju d ecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că
e le nu s u n t în interesul acesto r persoane".
in literatura d e specialitate s-a apreciat că. în cazurile în care dreptul
subiectiv dedus judecăţii aparţine celui reprezentat (dreptul la pensie de
întreţinere, dreptul la stabilirea statutului civil), renunţarea reprezentantului
legal la judecarea acţiunii, autorizată chiar, nu va produce efectele juridice
scontate. O d a tă introdusă o astfel de acţiune, e a nu m ai poate fi retrasă,
pentru că este îm potriva intereselor celui reprezentat. Exem plul tipic este
acţiunea în sta b ilire a paternităţii copilului născut în afa ra căsătoriei, la ju*

•2) Ibidem,
decata căreia nu se poate renunţa, ch ia r dacă există o autorizare în acest

sens^'l în acelaşi sens, art. 437 N CC prevede că în acţiunile privitoare la
filiaţie nu se poate renunţa la drept. De asem enea, cel care Introduce o
acţiune privitoare la filiaţie în num ele unui copil sau al unei persoane puse
sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul m inor care a introdus
singur, potrivit legii, o astfel de acţiune nu pot renunţa la ju d e ca re a ei.
446. S -a considerat^^^ că autorizarea trebuie să existe la m om entul
îndeplinirii actului procesual de dispoziţie, reprezentând o co n d iţie de
valid itate a actului, în absenţa acesteia operând san cţiu n ea nulităţii
absolute.
In acelaşi sens, în tr-o a ltă opinie^^>, s -a reţinut că autorizarea trebuie
să fie anterioară săvârşirii actului, aspect ce rezultă din art. 81 alin. (1)
N CPC, care se referă la „încuviinţarea prealabilă”. D acă instanţa ia în
considerare, în m od eronat, un act d e dispoziţie efectuat fără autorizarea
prealabilă, actul este lovit d e nulitate absolută pentru că este săvârşit
în lipsa unui elem ent d e natură să întregească capacitatea procesuală.
T otuşi, sancţiunea poate să fie înlăturată prin obţinerea autorizării pe par
cursul procesului, fa ţă de dispoziţiile art. 177 alin. (3) NCPC, care arată
că actul de procedură nu va fi a n u la t d a că până la m om entul pronunţării
asupra excepţiei d e nulitate a d ispărut cauza acesteia.
447. în legătură cu acţiu n ea d e partaj, în literatura d e specialitate'**'
s*a apreciat că, în condiţiile în care partajul este translativ d e drepturi,
acţiunea de partaj are natura ju rid ică a unui act de dispoziţie, m otiv pentru
care toţi coproprietarii treb u ie să aib ă capacitate d e p lin ă d e exerciţiu.
A stfel, coproprietarul lipsit d e capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă trebuie să fie reprezentat, respectiv asista t în condiţiile
art. 41 alin. (2) şi art. 4 3 alin. (2) NCC, care prevăd că actele întocm ite de
persoana lipsită d e capacitate de exerciţiu sau cu capacitate d e exerciţiu
restrânsă se încheie şi cu autorizarea instanţei d e tutelă, „în cazurile pre
văzute de lege” . Or, potrivit art. 674 NCC, au to rizarea instanţei d e tutelă
nu este necesară d ecât în cazul p artajului realizat pe cale co n ven ţio
nală, nu şi în cazul partajului judiciar. Noul C od civil păstrează soluţia
va la b ilă sub im periul C odului civil din 1864, când s-a arătat că. în cazul
partajului judiciar, încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare „nu este ne*
cesară, interesele incapabilului fiind ocrotite d e instanţă şi, oricum , refuzul
autorităţii tutelare nu a r putea îm piedica îm părţeala, căci nim eni nu poate fi
obligat a răm âne în indiviziune. în schim b, învoiala dintre părţi realizată în
cursul judecăţii (tranzacţie judiciară) necesită autorizaţie, fiind îm părţeală
G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l p . 191.

Tâbârcă. Gh, Buta. C o d u l..., p. 202.
W Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenlă, voL I, p. 971
prin bună învoială, căci instanta nu mai judecă, verificând num ai legalita-
te a înţelegerii, ea alcătuind dispozitivul hotărârii d e e x p e d ie n f’i^l
în caz de contrarieîate de interese între ocrotitor şi cel ocrotit (de exem
plu, am bii sunt coindivizari), este necesară num irea unui curator special în
condiţiile art, 105 şi art. 132 C . fam , [corespondent ari. 150 alin, (1) NCC].
D acă sunt m ai m ulţi incapabili cu interese contrarii, pentru fiecare se va
num i un curator. N um irea unui curator d e că tre autoritatea tu te la ră este
necesară şi în cazul în care unul dintre coindivizari a dispărut^^l
în consecinţă, respectarea condiţiilor speciale privind capacitatea de
exerciţiu a copartajanţilor este necesară în am bele form e ale partajului,
ia r in cazul partajului realizat pe cale convenţională, se cere şi condiţia
suplim entară a autorizării actului de către instanţa de tutelă^^l
448. In cazul p e rs o a n e lo r ju rid ic e , acestea dobândesc capacitate de
exerciţiu la data înfiinţării lor^"*^ şi o pierd la m om entul încetării printr-unul
dintre m odurile d e înce tare prevăzute d e lege^^l
în c e p u tu l c a p a c ită ţii d e e x e rc iţiu a persoanei juridice coincide cu
începutul dobândirii capacităţii d e folosinţă, fiind în legătură cu m om entul
înfiinţării acesteia, însă realizarea efe ctivă a capacităţii dobândite este
condiţionată de desem narea organelor d e conducere (de adm inistrare,
potrivit N C C ), atât tim p c â t persoana juridică îşi e xercită drepturile şi îşi
înd eplineşte obligaţiile prin acestea'^l
în acest sens, art. 209-211 N CC prevede că persoana juridică îşi exer
cită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin o rg a n e le s a le d e a d m in is
tra re , d e la d a ta c o n s titu ir ii lo r. Au calitatea de organe de adm inistrare
persoanele fizice sau persoanele juridice care prin lege, actul de constituire
sau statut sunt desem nate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual
sau colectiv, în num ele şi pe seam a persoanei juridice, raporturile dintre
persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de adm inistrare fiind
supuse, prin analogie, regulilor m andatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin
lege, actul de constituire sau statut. Nu pot face parte din organele de a d
m inistrare şi de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate
d e exerciţiu restrânsă, cei decăzuţi din dreptul de a exercita o fun cţie în
cadrul acestor organe, precum şi cei declaraţi prin lege sau prin actul de
constituire incom patibili să ocupe o astfel de funcţie. P ână la data consti-
tuirii organelor d e adm inistrare, e x e rc ita re a d re p tu rilo r ş i în d e p lin ire a
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 497.

Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 497, apud Colectiv, Noul Cod civil. Co
mentarii, doctrină şi jurisprudentă, voi. I, p. 971.
Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispajdenţă, voi. I, p. 971.
Potrivit art. 209 alin. (1) NCC: „Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi înde-
plineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor"’.
Conform art, 244 NCC: „Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea
ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfi
inţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege".
G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, C o d u l..., p. 188.
oblig aţiilor care privesc persoana ju rid ică se fac de către fondatori
ori de către p ersoanele fizice sau persoanele ju rid ice d esem nate în
acest scop.
P ersoana ju rid ică aflată în lichidare este reprezentată prin lichida
to ru l judiciar, desem nat prin hotărârea judecătorească de declarare a nu
lităţii hotărârii conform art. 58 alin. (2) sau în condiţiile a ri. 2 3 7 alin. (7) din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată. Potrivit art. 2 5 3 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorii v o r putea fi persoane fizice
sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii per
m anenţi - persoane fizice ale societăţii lichidatoare - trebuie să fie lichi
datori autorizaţi, în condiţiile legii. în afa ră d e puterile conferite de asociaţi,
cu aceeaşi m ajoritate ce ru tă pentru num irea lor, lichidatorii v o r putea,
conform art. 255 alin. (1) (it. a) din Legea societăţilor, să stea în judecată
în num ele societăţii.
P rin în re g istra re a în registrul persoanelor ju rid ice fără scop lucrativ şi
prin înm atricularea persoanelor cu scop lucrativ în registrul com erţului, e n
tităţile colective dobândesc personalitate juridică şi devin subiecte de drept
dotate cu o capacitate de exerciţiu deplină, astfel că, d e la data încheierii
sau a efectuării lor, to a te actele juridice şi operaţiunile efectuate în faza de
constituire sunt considerate ca aparţinând respectivei persoane juridice^^l
449. Din perspectiva co nţin u tu lu i, capacitatea d e exerciţiu a persoa
nei juridice nu poate fi mai întin să decât capacitatea de folosinţă, fie ea
anticipată sau deplină, şi vize a ză exclusiv înch eierea de acte juridice de
către organul de conducere com petent. în lim itele puterilor conferite aces-
tuiai^l
Şi în această m aterie, potrivit reglem entării anterioare, fun cţiona prin
cipiul specializării, o persoană ju rid ică neputând exercita drepturi care
excedau scopului în vederea căruia a fo st creată.
în prezent. în conform itate cu dispoziţiile noului C od civil, persoana
ju rid ică poate a ve a orice d repturi ş i o bligaţii civile, afară d e acelea
care, prin natura lo r sau p o trivit legii, nu p ot ap arţin e d ecât p erso a
nei fizice; fac excep ţie p ersoanele ju rid ice fără scop lu crativ (fără
scop p atrim onial), că ro ra li se aplică principiul specialităţii, potrivit căruia
acestea pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare
pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul d e constituire sau statut.
C apacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice cu scop patrim onial, s-a
apreciat în doctrină'^^, este lim itată la obiectul stabilit prin actul d e constitu-
ire. P rincipiul specialităţii obiectului d e activitate nu îm piedică societatea
să încheie acte, contracte şi operaţiuni de natură civilă care să aibă un
caracter accesoriu sau conex şi să fie benefice activităţii principale (con
tra ct d e sponsorizare, gratificaţii etc.). D esigur, aceste persoane juridice
Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, voi. I, p. 244.

^ G.C. Frenţiu, O .-L Băidean, C o d u l.... p. 188,
^ Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şl jurisprudenlă, voi, I, p. 241.
au posibilitatea legală să m odifice obiectul principal d e activitate ori de

câte ori strategia a la ce rilo r reclam ă accesul la activităţi din a lte dom enii
sau la noi activităti accesorii.
Prin dispoziţiile alin. (2) al art. 9 1 7 N CC se consacră legislativ posibili^
ta te a - recunoscută în doctrină şi în ju risprudenţă - d e a se e x e rc ita p o
s e s ia p rin re p re z e n ta n ţii le g a li, indicăndu>se (in mod lim itativ, s>a arătat
în literatura de specialitate>^<) două categorii distincte: persoanele lipsite de
capacitate de exerciţiu, respectiv persoanele juridice. In legătură cu cea de
a doua categorie, este dem nă de rem arcat relaţia care se stabileşte între
ari- 917 alin. (2) şi art. 2 0 6 NCC. A stfel, în noua reglem entare, dispoziţiile
art. 2 0 6 alin. (1) N C C a d u c o m odilicarea m ajoră de optică legislativă, ce
constă în aceea că, dacă, îna inte d e data de 1 octom brie 2011, orice acte
d e stăpânire exercitate de reprezentanţii unei persoane juridice erau lipsite
d e valoare ju rid ică (cel puţin din perspectiva e fe cte lo r posesiei utile), atât
tim p cât astfel de acte m ateriale excedeau obiectului d e activitate al aces>
teia, în prezent asem enea m anifestări exterioare de vo in ţă sunt apte d e a
constitui o posesie utilă, atât tim p c â t respectivele acte de stăpânire pot fi
exercitate, prin natura lo r sau potrivit legii, şi de către alţi subiecţi de drept
decât persoanele fizice. Libertatea de acţiune conturată conform ce lo r de
mai sus se aplică, în principal, persoanelor juridice cu scop lucrativ, nu
şi ce lo r fără scop lucrativ, că ro ra le este aplicabil principiul specialităţii
capacităţii de folosinţă a persoanei jurldicei^l
450. In doctrină^^' au fo st făcute urm ătoarele precizări:
a) dacă persoana juridică participă în proces prin organul său d e con-
ducere, acesta înfăţişează însăşi persoana juridică, putând face în proces
o rice fel d e acte, inclusiv acte de dispoziţie;
b) buna sau reaua-credinţă a persoanei ju rid ice se apreciază în per-
so a n a organului său;
c) în cazul săvârşirii unei fa p te ilicite d e către organele persoanei ju ri
dice, fa p tă care cauzează altcuiva un prejudiciu, răspunderea este directă,
fa p ta organului fiind a preciată ca fiind fa p ta persoanei juridice înseşi.
Noul C od civil prevede expres (art. 210*211, art. 219):
- actele juridice înch eiate de către fondatori sau de către persoanele
desem nate cu depăşirea puterilor conferite potrivit legii, actului de consti
tuire o ri statutului pentru înfiinţarea persoanei juridice, precum şi actele
înch eiate de alte persoane nedesem nate obligă persoana juridică în co n
d iţiile gestiunii d e afaceri;
- cel care contractează pentru persoana juridică răm âne personal ţinut
fa ţă de terţi dacă aceasta nu se înfiin ţe a ză o ri dacă nu îşi asum ă obligaţia
contractată, în afa ra cazului când prin contract a fo st exonerat d e această
obligaţie;
Idem. p. 1289.
12) Idem. p. 1289-1290.
K Lozneanu. op. cil., p. 123.
- actele înch eiate de persoane Incapabile sau incom patibile, ori de

persoane care au fo st num ite cu încălcarea dispoziţiilor legale ori statutare
sunt anulabile num ai d a că s-a produs o vătăm are;
- la p te le licite sau ilicite săvârşite d e organele persoanei juridice obligă
însăşi persoana juridică, în s ă num ai d a că ele au legătură cu atribuţiile sau
cu scopul fu n cţiilo r încredinţate;
- la p te le ilicite atrag şi răspunderea personală şi so lidară a ce lo r care
le-au săvârşit, atât fa ţă de persoana juridică» c â t şi fa ţă d e terţi.
451. P otrivit art. 5 8 alin. (1) te z a a ll-a şi alin. (3) NCPC, instanţa care
judecă procesul va num i un cu ra to r special când o persoană ju rid ică ori
o entitate dintre cele prevăzute la art. 5 6 alin. (2), chem ată să stea în
judecată, nu are reprezentant.
A şa cum am arătat mai sus, se rem arcă faptul că, în acest caz, in*
stanţa este obligată, inclusiv din oficiu, să desem neze un curator special.
O bligaţia num irii curatorului special există num ai în ipoteza în care aceste
entităţi figurează în proces în calitate de pârâte, chem ate în garanţie sau
arătate ca titulare ale dreptului, ia r nu şl d e reclam ante. D ispoziţiile art. 58
alin. (1) te z a I N C P C nu se pot aplica acestui caz, întrucât m enţionează
în m od expres faptul că privesc d o a r persoanele fizice'^'.
In contextul în care textul de lege nu precizează, s*a apreciat că,
pentru num irea curatorului special, este necesar ca partea să nu aibă
reprezentant legal - organe de adm inistrare care sunt desem nate să a c
ţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în num ele şi pe
seam a entităţii respective, potrivit art. 2 0 9 alin. (2) NCC, ia r nu reprezen
ta n t conventional'^l
I
§5. Regimul juridic al Invocării şi soluţionării excepţiei lipsei capaci

tă ţii procesuale de exerciţiu
452. P otrivit dispoziţiilor art. 5 7 alin. (2) şi (3) N CPC: „(2) P artea care
nu are exerciţiul d re p tu rilo r procedurale nu poate sta în ju d e ca tă decât
dacă este reprezentată, asistată o ri autorizată în condiţiile prevăzute de
legile sau, după caz, d e statutele care li reglem entează capacitatea ori
m odul de organizare. (3) Lipsa capacităţii d e exerciţiu a d re p tu rilo r proce
durale poate fi invocată în orice stare a procesului”.
A şa cum se ara tă în doctrină^^*, prin folosirea sintagm ei „parte” în loc
de „persoane"’, se face separarea între condiţia d e a fi parte în proces şi
condiţia pentru a exercita acţiunea civilă; rezultă că o persoană lipsită de
capacitate d e exerciţiu poate avea calitatea de parte în proces.
453. De asem enea, lipsa capacităţii procesuale d e exerciţiu poate să
fie invocată atât în prim ă instanţă, cât şi direct în apel, ca m otiv d e apel sau
D.N, Theohari, op. cit., p. 160.

^ Al. Suciu, op. cil-, p. 119.
ca excepţie procesuală, Iar în recurs, în condiţiile art. 4 8 8 alin. (2) NCPC,

fiind de reţinui urm ătoarele situaţii:
1) instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu din
oficiu, oricând, pe cale d e excepţie procesuală, în etapa judecăţii în prim ă
instanţă, sau ca m otiv de ordine publică. în etapa judecăţii în căile d e atac;
2) pârâtul poate să invoce lipsa capacităţii procesuale d e exerciţiu a re-
clam antului oricând, p â n ă la m om entul închiderii d e zbaterilor asupra fo n
dului cauzei în prim ă instanţă, respectiv direct în calea de atac a apelului
sau, d u p ă caz, a recursului, d a că hotărârea prim ei instanţe este su sce p
tib ilă doar de recurs, ca m otiv al căii d e atac exercitate, ch ia r şi în ipoteza
în care nu a invocatô în prim ă instanţă; pârâtul poate să invoce această
excepţie ch ia r şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare ori a depus
întâm pinare cu încălcarea term enului procedural d e 25 de zile de la data
com unicării cererii d e chem are în judecată, prevăzut d e art. 201 alin. (1)
N CPC, sau nu a invocat-o deloc prin în tâm pinarea form ulată în term en;
3) în ipoteza în care num ai reclam antul fără capacitate procesuală
d e exerciţiu a d eclarat cale d e atac îm potriva hotărârii prin care cererea
principală a fo st adm isă în parte, pârâtul, care nu a form ulat cale de atac,
nu mai poate să invoce lipsa capacităţii procesuale d e exerciţiu, deoare
ce aceasta a r reprezenta un m otiv d e desfiinţare în to t a hotărârii prim ei
instanţe, în condiţiile în care partea neatacată din hotărâre a dobândit
autoritate de lucru judecat. Instanţa de control ju d ic ia r va putea invoca
această lipsă ca m otiv de ordine publică, respingând calea de atac exer
citată de reclam ant ca nefondată, fără posibilitatea d e a desfiinţa în tot
hotărârea prim ei instanţe^^^;
4) pentru etapa recursului trebuie avută în vedere şi cerinţa ca pentru
soluţionarea problem ei capacităţii procesuale de folosinţă să nu fie nece
s a ră adm inistrarea altor dovezi în afa ra în scrisu rilo r noi, conform preve
d e rilo r art. 247 alin. (1) teza a ll-a NCPC.
454. Pe parcursul procesului, lipsa capacităţii procesuale d e exerciţiu
se invocă pe cale de excepţie.
Dacă, în ce e a ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de
folosinţă, doctrina anterioară noului C od d e procedură civilă era unanim ă
în calificarea ei ca fiind o excepţie d e fond, în privinţa excepţiei lipsei ca
pacităţii procesuale de exerciţiu, datorită faptului că aceasta era aşezată
d e legiuitor în art. 161 C P C , sub titlul „E xcepţiile d e procedură şi excepţia
puterii d e lucru judecat", a fo st tra ta tă ca o excepţie d e procedură. Ca
urm are a unei propuneri fă cu te în doctrină^î, la care toţi autorii au aderat
u lte rio r această excepţie a fo st tra ta tă ca o e x c e p ţie d e fo n d , având în
vedere că sancţionează
« una dintre condiţiile
. de exerciţiu . al acţiunii
I civile.’
calificare care se m enţine şi în reglem entarea noului Cod.

V.M. Ciobanu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul
n r 9-12/1990, p. 150.
455. Este vorba despre o excepţie absolută, în condiţiile In care poate

ti invocată în o rice sta re a procesului, potrivit p revederilor art. 57 alin. (3)
N C PC [corespondent a ri. 4 3 alin. (1) C PC ]; excepţia poate fi invocată
d irect în recurs, chiar şi de cealaltă parte, care nu are interesul să se
judece cu o persoană incapabilă, d e instanţă d in oficiu sau de p ro cu
ror. S ancţiunea care intervine însă este nulitatea relativă, atâ t în cazul
persoanei fizice, c â t şi al persoanei juridice^^^; astfel, ari. 5 7 alin. (4) teza
I N C P C prevede că actele d e procedură îndeplinite de cel care nu are
exerciţiul d re p tu rilo r procedurale sunt anulabile.
In sensul caracterului absolut al excepţiei lipsei capacităţii procesuale
de exerciţiu doctrina a reţinut şi alte opinii'^), d a r şi punctul d e vedere
conform că ru ia este o excepţie relativă cu regim derogatoriu (se încalcă
norm e de ordine p riv a tă ^ .
A stfel, în tr-o opinie^^* se ara tă că trebuie să prim eze caracterul absolut
al excepţiei» raportat la faptul că excepţia poate fi invocată oricând în
cursul procesului, ch ia r şi de către instanţă din oficiu; într-o altă opinie^^^, se
arată că lipsa capacităţii d e exerciţiu a părţii denotă un interes particular,
deci nu absolut; nulitatea relativă nu poate inten/eni când ocroteşte un in*
te re s public, d e unde rezultă că norm ele privind capacitatea procesuală de
exerciţiu sunt private. T extul ari. 5 7 N C PC nu ajută la clarificarea acestei
dilem e, c â tă vrem e prevede că excepţia poate fi invocată în o rice stare
a procesului, precum o excepţie absolută, dar sancţiunea este nulitatea
relativă a actului d e procedură, cu posibilitatea acoperirii prin confirm are.
în aceste condiţii, apreciem că excepţia răm âne absolută, putând fi
invocată şi din oficiu, fa ţă de păstrarea posibilităţii de invocare în orice
stare a pricinii, largheţea acestui term en ducând cu gândul la un interes
de ordine publică (interesul ca to a te părţile să aibă capacitatea d e exerci
ţiu, pentru ca procesul să fie corect şi echilibrat, cu respectarea egalităţii
arm elor). Or, fap tul că sancţiunea este nulitatea relativă, ceea ce perm ite
confirm area actului, este excepţia care confirm ă regula, nefiind definitorie
pentru ca lifica re a ca relativă a acestei nulităţi.
456. E xcepţia lipsei capacităţii de exerciţiu este o excep ţie care
în c e p e cu un caracter dîlatoriu şi tin d e sp re un efect p erem ptoriu. în
a cest sens, art. 5 7 alin. (5) N C PC (corespondent art. 161 C P C ) prevede
că, atunci când instanţa constată că actul de procedură a fo st îndeplinit
de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu, va acorda un term en pentru
co nfirm area lui. Dacă actul nu este confirm at, se va dispune anularea lui.
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 180.

® Q.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod p. 89; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.
Voi. I .... 2013, p. 179.
D./V, Theohari, op. cit., p. 158.
W M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p, 155-156; A i Bacaci, op. cit., p. 77.
/, Deleanu, T ra ta t.... voi. I, 2010, p. 204; Al. Suciu, op. c it. p. 122-123.
Spre deosebire de reglem entarea anterioară, potrivit căreia acordarea

unui term en pentru com plinirea lipsurilo r era o chestiune lăsată la aprecie
rea instanţei, ce dispunea în acest sens în funcţie d e îm prejurările d e fapt,
în raport de dispoziţiile noului Cod, anularea actului de procedură nu este
dispusă autom at, la term enul la care se constată neregularitatea procedu
rală, ci In s ta n ţa e s te o b lig a tă s ă a c o rd e u n te rm e n p e n tru c o n firm a re a
totală sau parţială a actului respectiv d e către reprezentantul sau, după
caz, ocrotitorul legal, m otiv pentru care aceştia din urm ă v o r fi citaţi cu
m enţiune expresă în sensul indicat. In m ăsura în care reprezentantul sau
ocrotitorul legal nu confirm ă actul procedural e fe ctuat de parte, acesta va
fi anulat. Lipsa unui răspuns al reprezentantului sau ocrotitorului legal la
cita ţia em isă de instanţă va conduce la anularea actului procedural efec
tu a t d e către parte, fiind necesară o confirm are expresă'^l
în tr-o a ltă opinie^^)^ se arată că, în cazul lipsei capacităţii procesuale de
exerciţiu invocate de pârât, instanţa va d a un term en pentru ca reclam an
tu l să chem e în ju d e ca tă reprezentantul legal al acestuia; dacă nu o va
face. cum nu există un act de procedură întocm it de o persoană lipsită de
capacitate d e exerciţiu pentru a*l anula, singura soluţie este respingerea
acţiunii pentru lipsa capacităţii d e exerciţiu a pârâtului.
R eprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea confirm a
to a te sau num ai o parte din aceste acte [art. 5 7 alin. (4) te z a a ll-a N C PC .
in cazul în care sunt confirm ate num ai o parte dintre actele anulabile,
nulitatea va afecta num ai actele neconfirm ate.
în condiţiile în care, potrivit art. 58 alin. (3) N CPC, curatorul special
are to a te drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul
legal, înseam nă că acesta poate să confirm e actele de procedură făcute
d e către cel pe care îl reprezintă^^l
Faţă d e trim iterea pe care o conţine art. 5 7 alin. (6) la dispoziţiile
alin. (5) al aceluiaşi articol rezultă că soluţia este aceeaşi şi pentru actele
efectuate de către cel cu capacitate d e exerciţiu restrânsă care nu a fost
asista t d e ocrotitorul legal, atunci când asistarea este obligatorie.
A vând în vedere prevederile art. 4 8 NCC, potrivit că ro ra m inorul d e
ve n it m ajor poate co n firm a actul fă cu t sin g u r în tim pul m inorităţii, atunci
când el tre buia să fie reprezentat sau asistat, s-a apreciat că. d a că până
la term enul acordat d e instanţă, partea a îm plinit vârsta de 1 8 ani, aceasta
va putea să confirm e actele de procedură făcute în tim pul m inorităţii‘^1
457. Dacă, în urm a verificărilor efectuate, instanţa constată că excepţia
invocată este neîntem eiată, o v a respinge, pronunţând o în c h e ie re In te r-
lo c u to rie , ia r apoi va continua judecata, tn cazul în care excepţia este
O.W. Theohari, op. c it, p. 158.

A i Suciu, op. C i t . , p. 123.
M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 181
l^î fbidem.
întem eiată şi în term enul acordat nu au fo st com plinite lipsurile, instanţa

va an u la cererea d e ch em are în ju d ecată prin sentinţă.
458. A ri. 40 alin. (2) N CPC, cu titlul m arginal „S ancţiunea încălcării
condiţiilor d e exercitare a acţiunii civile ”, prevede că încălcarea dispoziţi
ilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, d e asem enea, atrage aplicarea
şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, ia r cel care a suferit un prejudiciu
are dreptul d e a ti despăgubit, potrivit d rep tu lu i com un, deci pe calea
unei cereri separate, iar nu în condiţiile art. 189-190 N CPC, care vizează
despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^'^.
459. în ce e a ce priveşte ord in ea de so lu ţio n are a excepţiilor, ca
regulă, excepţia lipsei capacităţii procesuale d e exerciţiu va fi pusă în
discuţie şi soluţionată după excepţia de netim brare sau de Insuficientă
tim brare, excepţia de necom petenţă, excepţia vizând nelegala com punere
sau constituire a instanţei, d a r înainte d e excepţia autorităţii d e lucru ju d e
cat, d e excepţia lipsei calităţii procesuale, d e excepţia prescripţiei dreptului
la acţiune în sens m aterial etc.^^^
460. în p ractica an terioară noului Cod, într*o speţă^î s*au reţinut
urm ătoarele: prin acţiunea form ulată, reclam anta a solicitat să se constate
calitatea sa de m oştenitor rezetvaXar şi să se d ispună reducţiunea te sta
m entului privind averea im obilă şi m obilă răm asă d e p e urm a defuncţilor
săi părinţi. A solicitat, de asem enea. Ieşirea din indiviziune a părţilor şi. ca
efect al partajului, să-i fie atribuie im obilul, bunurile m obile şi depozitele
bancare. în m otivare, instanţa a apreciat că dreptul de opţiune succesorală
e ste un d re p t subiectiv şi se naşte din m om entul în care succesiunea se
deschide, dată care coincide cu data decesului autorului. în cauza d e faţă,
m am a reclam antei a d ecedat în luna iulie 2003, iar tatăl acesteia în luna
octom brie 2007, dreptul d e opţiune succesorală născându-se în m om entul
deschiderii succesiunii, când reclam anta era minoră, având capacitatea de
exerciţiu restrânsă. în condiţiile în care lipsa d e cap acitate de exerciţiu
constituie o nulitate relativă şi poate ti acoperită prin confirm are, prin
num irea bunicii m aterne în calitate d e cu ra to r şi ulterior tu to re s-a acope
rit orice m otiv de ineficacitate a opţiunii succesorale. A vând calitatea de
m oştenitor şl acceptant al succesiunii în condiţiile arătate mai sus, recla
m anta ju stifică un interes legitim , personal, direct şi actual în prom ovarea
prezentei acţiuni. Interesul reclam antei este pe deplin justificat, întrucât
tatăl acesteia, îna inte d e deces, a întocm it testam entul în favoarea fratelui
său, încălcând rezen/a succesorală a fiicei sale.

^ C-A. Galaţi, s. civ., dec. nr. 357/R din 9 iunie 2009, www.jurisprudenla.org.
in te re s u lu i
§1. Interesul - condiţie de exercitare a acţiunii civile
461. P otrivit art. 32 alin. (1) lit. d) N CPC, orice cerere poate fi form ulată
şl susţinută num ai dacă autorul acesteia ju stifică un interes, dispoziţie ce
se aplică, in m od corespunzător, şi în cazul apărărilor.
Prin interes se înţelege fo lo su l p ractic, m aterial sau m oral, urm ărit
d e cel care a form ulat o ce re re d e chem are în judecată, o cererea recon-
venţională. o cerere d e Intervenţie voluntară sau forţată, o cale d e atac
sau o rice a ltă form ă d e exercitare a acţiunii t civile.
Prin im punerea cerinţei interesului, care corespunde unei m axim e ce
lebre: „p a s d ’interet, p a s d ’a c tio rf\ s-a urm ărit să se evite nu num ai unele
litigii lipsite d e orice utilitate pentru reclam ant, p u r vexatorii, dar în acelaşi
tim p să se m enajeze tim pul m agistraţilor al c ă ro r rol să nu fie încă rcat cu
astfel de pricini'').
462. C ondiţia interesului trebuie să se verifice nu num ai în legătură
cu ce re re a d e chem are în judecată, ci p e to t parcursul procesului, ori
d e câte ori se apelează la una sau a lta dintre form ele procedurale care
alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de
atac, executare silită etc.).
Interesul de a prom ova cererea trebuie ju stifica t de reclam ant d o a r în
persoana sa, el nefiind ţinut a proba interesul pârâtului d e a participa la ju-
decată; to t astfel, nu i se va cere pârâtului să facă o asem enea dovadă. în
consecinţă, această cerinţă se apreciază num ai în raport cu reclam antului
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile.
Instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine
în ipoteza adm iterii form ei procedurale exercitate'^'.
463. E xistenţa Interesului se apreciază la m om entul fo rm u lării ce
rerii sau al invocării apărării. în cazul în care, ulterior acestui m om ent,
interesul nu se mai m enţine poate să atragă, eventual, răm ânerea fără
o biect a cererii sau a apărării. în acest sens, se poate exem plifica cu
ipoteza prom ovării unei acţiuni în pretenţii, d a că pe parcursul desfăşurării
procesului pârâtul plăteşte reclam antului sum a solicitată, ca z în care ce
rerea se va respinge ca răm asă fără obiect, ia r nu ca lipsită d e interes,
reclam antul justificând un folos practic la m om entul iniţierii acţiunii; d e a se
m enea, dacă este respinsă cererea d e încuviinţare a executării silite, iar
M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 179; M Tăbârcâ, Drept procesual civil.

Voi. I ...,2 0 1 3 , p. 232.
I2) M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 232,
III. E xcepţia lipsei interesului_____________________________________ 355
creditorul a obţinut de la un a lt com plet d e ju d e ca tă al aceleiaşi instanţe de

executare încuviinţarea executării silite solicitate, apelul declarat îm potriva
încheierii respective nu se va respinge ca lipsit de interes, ci se va adm ite,
ia r încheierea atacată va li schim bată în to t în sensul respingerii cererii de
încuviinţare ca răm asă fără obiect>’ l De asem enea, în cazul unei cereri
având ca obiect obligarea pârâtului la em iterea unui act adm inistrativ (cum
a r fi decizia reprezentând titlul de despăgubire conform T itlului VII al Legii
nr. 247/2005). em iterea acestui titlu în cursul judecăţii duce la răm ânerea
cererii fără obiect.
464. Interesul poate fi atât m a te ria l (de exem plu, reclam antul urm ăreş
te prin cererea sa revendicarea unui bun, restituirea unui îm prum ut), cât
şi m o ra l (de pildă, repararea prejudiciului m oral prin constatarea faptei de
încălcare a dem nităţii, fără a se cere şi acordarea de daune).
465. P reluând statuările doctrinei, reglem entarea actuală prevede
expres c e rin ţe le d e v a la b ilita te p e care trebuie să le îndeplinească
această co ndiţie d e exercitare a acţiunii civile: „interesul trebuie să fie
determ inat, legitim , personal, născut şi actual” (art. 33 te z a l NCPC).
1) In te re s u l tr e b u ie s ă fie d e te rm in a t, adică folosul practic, m aterial
sau m oral, ce poate fi realizat de parte. în eventualitatea adm iterii form ei
procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind
echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi^^l
S*a dat ca exem plu situaţia în care partea căreia i s>a adm is cererea
de chem are în judecată în prim ă instanţă declară cale d e atac. situ a
ţie care nu atrage în m od obligatoriu respingerea căii de atac ca lipsită
de interes, în condiţiile în oare există posibilitatea legală, prevăzută de
art. 461 alin. (2) N CPC, a atacării d o a r a considerente lor unei hotărâri
judecătoreşti, ch ia r şi în ipoteza în care soluţia cuprinsă în dispozitiv este
favo rabilă părţii care exercită calea de atac. Este lipsită însă de interes
a cţiunea o b lică exercitată d e creditor în ipoteza în care debitorul este sol
vabil, existând în patrim oniul acestuia elem ente de a ctiv suficiente pentru
valorificarea creanţei creditorului^^l
2 ) In te re s u l tre b u ie să fie le g itim , adică conform cu regulile d e co n
vieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art. 5 C. civ.
1864, respectiv ale arî. 11 NCC.
S -a precizat astfel că interesul trebuie să fie şi ju r id ic , iar nu p u r te o
retic (de exem plu, să se obţină o soluţie favo rabilă pentru a preîntâm pina
o ju d e ca tă eventuală îm potriva părţii pe aceleaşi tem eiuri) sau pur econo
m ic (de exem plu, dorinţa unul com erciant d e a elim ina concurenţa pe o
anum ită piaţă relevantă; în acest caz, interesul nu este legitim , deoarece
stim ularea concurenţei este o cerinţă vitală a econom iei d e piaţă).
Idem, p. 92-93.
^ Idem, p. 93; M, Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 236,
^ D.N. Theohari, op. cit,, p. 93, 94.
E x e rc ita re a u n u i d re p t s u b ie c tiv fă ră in te re s ie g itim , deci îm po-

triva scopului său recunoscut d e lege, constituie un a b u z d e d re p t, care
trebuie sancţionat (ari. 12 alin. (2) N CPC, corespondent art. 7 2 3 alin. (2)
CPC]. S -a a ră ta t în doctrină!'' că, totuşi, o eroare d e apreciere, o greşeală
d e gândire nu poate duce autom at la concluzia că cererea d e chem are
în ju d e ca tă sau apă ra re a este tem erară şi, deci, abuzivă. R evine judecă-
torului sarcina de a stabili. în fun cţie d e datele concrete ale speţei, în ce
m ăsură ce re re a a fo st fă cu tă în condiţii care să ju stifice greşeala gravă
sau reaua-credinţă.
Interesul legitim poate fi p re z u m a t d e le g e . A stfel, în practică, s-a
reţinut că din dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, potrivit
că ro ra nulitatea acte lor em ise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991
„(...) poate fi invocată de prim ar, prefect, procuror şi de alte persoane care
ju s tific ă un interes legitim (...)” , rezultă, cu îndestulătoare claritate, că la
prom ovarea unor asem enea acţiuni civile prefectul beneficiază de drept
d e calitate procesuală, d u p ă cum , prin lege, el este con sid e ra t a a ve a şi
un interes legitim în prom ovarea acţiunii. A ceasta deoarece prefectul are
datoria legală de a veghea la respectarea legalităţii, ce e a ce are conse*
cin ţa că. atunci când, în sensul art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.
acesta apreciază că un act de constituire sau reconstituire a dreptului de
proprietate a fo st em is cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, stă
în puterea lui să prom oveze o acţiune civilă având ca obiect constatarea
nulităţii (calificată de lege ca absolută) a unui a sem enea act. Este de ob-
servat, d e altfel, şl că prevederile art. III alin, (2) din Legea nr. 169/1997
im pun expres cerinţa d e a ju stifica un interes legitim în prom ovarea acţiunii
în nulitate d o a r „a lto r persoane” , fără a le pretinde aceasta prim arului,
prefectului şf procuroruluH^l
C erinţa interesului legitim trebuie deosebită de condiţia legalităţii pre-
tenţiel form ulate, ce a r im plica exam inarea fondului acestela^^', în sensul
că legalitatea interesului de a acţiona nu este subordona tă dovedirii pre-
a labile a caracterului fo n d a t al pretenţiei, ci judecătorul trebuie doar să
verifice dacă dreptul sau situaţia ju rid ică deduse judecăţii sunt sau nu
recunoscute d e lege‘^l
3) In te re s u l tr e b u ie s ă fie p e rs o n a l, în sensul că folosul practic ur-
m ărit d e titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte
cuvinte, această cerinţă exprim ă ideea că, în principiu, nu este îngăduit
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 183; M Tăbârcâ. Drept procesual civil.

Voi. I ...,2 0 1 3 , p. 237.
1^' C.A. Cluj, s. d v ., de mun. şi asig, soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 946/R/2004, în
G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 284.
1^' O./V, Theohah, op. cit., p. 94.
1^' M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 237.
unei persoane să apere interesul unei alte persoane şl, p e cale d e co n se

cinţă, nici interesul colectiv^'l
S pre deosebire d e doctrina anterioară, se observă că noul C od de
procedură civilă stabileşte num ai condiţia ca interesul să fie personal, iar
nu | i direct, folosul putând fi realizat astfel şi indirect.
In cazul cererii form ulate prin reprezentant, co ndiţia se a nalizează în
persoana reprezentatului.
4) Interesul treb u ie să fie n ă s c u t şi actual, ia r nu eventual, adică
să existe la m om entul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea sâr
expune unui prejudiciu dacă a r răm âne în pasivitate şi nu ar recurge în
acel m om ent la acţiune.
S -a precizat în doctrina anterioară noului Cod^^^ că această condiţie tre
buie să fie îndeplinită ş l în cazul în care d rep tu l in vo cat nu e s te actual,
fiind supus unui term en sau unei condiţii suspensive. A stfel, şi în cazul
cererilor având ca obiect luarea de m ăsuri asigurătorii sau m ăsuri co n
servatorii sau acţiuni preventive întem eiate pe prevederile art. 110 CPC
(corespondent art. 34 NCPC), trebuie să existe un interes actual. C u alte
cuvinte, nu se confundă cerinţa existentei unui interes actual, care trebuie
să fie înd e p lin ită în to a te cazurile, cu cerinţa invocării unui d re p t actual,
de la aceasta existând în anum ite cazuri excepţii expres reglem entate de
lege (dacă dreptul subiectiv civil invocat poate fi actual, interesul trebuie
să fie întotdeauna actual).
în prezent, se m enţine regula conform căreia, dacă dreptul invocat este
n ăscut şi actual, atunci şi interesul este născut şi actual. P e r a contraria,
dacă dreptul este a fe ctat de term en sau condiţie suspensivă şi acestea
nu s-au îm plinit, nu s-a născut interesul d e a acţiona, m otiv pentru care
cererea va fi respinsă ca fiind lipsită d e interes; fac excepţie acţiunile pre
ventive consacrate d e art. 34 N C PC ‘^l
De asem enea, to t ca excepţie de la cerinţa ca interesul să fie născut
şi actual, reglem entarea actuală prevede expres că s e p o ate fo rm u la o
cerere cu scopul d e a p reven i în călcarea unul d rep t su biectiv am e
n in ţat sau pentru a p reîn tâm pin a producerea unei p agu b e im inente
şi care nu s-ar putea repara, ch iar dacă Interesul nu este născut şî
a c tu a l (art. 33 teza a ll-a NCPC).
O astfel d e prevedere nu a exista t în vechiul C od de procedură civilă,
scopul acesteia fiind acela d e a evita respingerea, d e exem plu, a unei
cereri reconvenţionale, care este form ulată num ai în subsidiar (pentru
ipoteza adm iterii acţiunii principale); astfel, la m om entul sesizării instanţei
cu ce re re a reconvenţională, neştiindu-se care va fi soluţia ce va fi dată
cererii principale, nu este cla r dacă pârâtul are un interes actual su b a s
pectul form ulării cererii reconvenţionale; problem a se pune la fe l în cazul
Idem, p. 238.
^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale p, 185.
unei cereri d e chem are în garanţie. T extul legal rezolvă astfel d ilem a şi
stab ileşte c la r că există un interes al form ulării a ce sto r cereri.
466. Se observă că dispoziţiile art. 33 teza a ll-a N C PC reglem entează
o fo rm ă a acţiu n ilo r preven tive consacrate d e art. 34 N CPC, ce poate
fi exercitată indiferent după cum dreptul este sau nu afectat d e term en.
T extul nu trebuie însă interpretat in sensul că recunoaşte existenţa unor
cereri pentru exercitarea cărora nu trebuie să se ju stifice niciun interes,
în cazul acestor acţiuni, interesul d e a acţiona „nu este născut şi a c tu a r
deoarece fie nu a avut loc o încă lcare a dreptului; fie dreptul este afectat
d e term en sau co ndiţie suspensivă şi aceste m odalităţi nu s-au împlinitori
De altfel, cele d o u ă ipoteze reglem entate d e art. 3 3 N C PC şi art. 34
alin. (3) N C PC sunt diferite:
a) cererea prevăzută de art. 33 N C PC poate să fie form ulată indiferent
d a că dreptul celui care acţionează este sau nu a fe ctat d e term en, pe când
cererea din art. 34 alin. (3) N C PC este condiţionată d e existenţa unui drept
a fe ctat de term en suspensiv, neîm plinit;
b) în situaţia prevăzută de art. 3 3 N CPC, d a că partea interesată nu
a r acţiona, paguba care s-a r produce nu mai poate să fie reparată, pe
când, în condiţiile ari. 34 alin. (3) N CPC, reclam antul a r suferi o pagubă
„însem nată” , dar aceasta nu este de nereparat^^l
467. De reţinut că nu se confundă un in teres care nu este actu al cu
un d rep t care nu este actual. In prim a ipoteză, cererea s e resp ing e ca
lip sită de interes, în cea de-a doua ipoteză, ca prem atură. In această
situaţie, este vorba despre o altă excepţie procesuală, respectiv excepţia
d e prem aturitate (excepţie d e fond, absolută şi perem ptorie); în am bele
situaţii, există posibilitatea reiterării cererii, după ce interesul sau dreptul a
d e ve n it actual, fă ră a putea fi opusă autoritatea d e lucru judecat.
468. Din punct d e vedere procesual, neîndeplinirea oricăreia dintre
cerinţele prevăzute de art. 33 N C PC poate fi invocată prin excep ţia lipsei
interesului; ca urm are a adm iterii excepţiei, cererea se respinge ca lip
sită de Interes.
E xem p le d e acţiuni lip site de interes^^l
- recursul îm potriva soluţiei propuse prin opinia minoritară^^l
- ce re re a d e încuviinţare a unor probe pentru dovedirea aspectelor
necontestate sau notorii etc.
- acţiunea prin care cel care are un titlu executoriu solicită constatarea
dreptului său;
- partea care a avut câştig d e cauză nu are interes în exercitarea căii
legale d e atac îm potriva hotărârii.
Idem. p. 228
•2) Idem. p. 229.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 181-182.
A l Bacad, op. cit., p. 135
S -â sta b ilit în practica anterioară noului C od existenta Interesului în

prom ovareâ căii de atac, reţinându-se că excepţia lipsei d e interes a d e
clarării recursului de către reclam ant, dedusă din atitu dinea acestuia co n
stând în lipsa d e diligenţă pentru soluţionarea mai rapidă a litigiului, este
vă d it nefondată, deoarece interesul prom ovării d e către reclam ant a căii
de atac a recursului este dat de soluţia pronunţată în defavoarea acestuia
în apel şi nu poate li reapreciat după cum recurentul este sau nu preocupat
de soluţionarea m ai rapidă a litigiulul^'^;
- cel care este în posesia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile (defi
nitivă, în reglem entarea noului Cod) prin care i s-a restituit în deplină pro
prietate şi posesie un im obil naţionalizat nu mai are interesul d e a form ula
o nouă acţiune în constatarea faptului că im obilul nu intră sub incidenţa
Legii nr. 112/1995 pentru reglem entarea situaţiei ju rid ice a unor Imobile
cu destinaţia d e locuinţe, trecute în proprietatea statului, în tru câ t nu a fost
preluat cu titlu (egal;
- ce re re a prin care se stăruie în tr-o verificare de scripte este lipsită
de interes dacă, d u p ă încu viinţarea acestei verificări, actul a fo st înlăturat
din proces;
- cererea prin care creditorul urm ăreşte aducerea u n o r valori în patri
m oniul debitorului care este solvabil;
- beneficiarul unei donaţii fă ră sarcini nu poate să ceară anularea
donaţiei, ch ia r d a că există un tem ei d e nulitate, pentru că donaţia nu-l
păgubeşte, ia r anularea ei nu-i poate profita;
- prom ovarea unei contestaţii în anulare prin care se invocă nelegala
citare a adversarului;
- m oştenitorul legal nerezervatar nu are interes să ceară anularea unui
legat particular atunci când există un legatar universal, pentru că acesta
din urm ă a r culege legatul anulat;
- un pârât nu are interes să critice hotărârea prin care un co p â râ t a
fo st obligat solidar cu el la plata datoriei;
- excepţia prin care se invocă o nulitate care nu vatăm ă pe cel care
o invocă;
- dacă s-a d ispus prin hotărâre irevocabilă (definitivă. în reglem en
ta re a noului Cod) rezoluţiunea unul contract d e vânzare, este lipsit de
interes să se ceară anularea aceluiaşi contract de vânzare.
Nu s-a r putea considera că reclam antul unei acţiuni întem eiate pe
dispoziţiile Legii nr. 221/2009 nu ju stifică un interes actual în a cere con*
statarea caracterului politic al condam nării d u p ă ce textele norm ative re
feritoare la acordarea daunelor m orale au fo st declarate neconstituţionale,
existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o hotărâre ju
decătorească, sub acest aspect. O astfel de ce re re nu are caracterul unei
cereri accesorii celei referitoare la acordarea daunelor m orale, dim potrivă.
I.C.C.J., s. civ. şl de propr. Int., dec. nr. $393/2006, în G. Boroi, O. Spineanu-

Matei, C o d u l.... ed. a i- a , p. 285.
ea este o cerere principală, constatarea caracterului poiilic ai condam nării

suferite condiţionând acordarea despăgubirilor m ateriale, în condiţiile legii
speciale^^l
§2. R egim ul ju r id ic a l in v o c ă rii şi s o lu ţio n ă rii e x c e p ţie i lip s e i d e in*

te re s
469. E xcepţia lipsei de interes este o e x c e p ţie d e fo n d (se invocă

încă lca re a cerinţelor interesului - condiţie de exercitare a acţiunii civile),
p e re m p to rie (adm iterea sa îm piedică soluţionarea fondului cererii) şi
a b s o lu tă (se încalcă norm e de ordine publică), care poate fi invocată de
in s ta n ţă d in o fic iu , d e p r o c u r o r s a u d e o ric e p a rte in te re s a tă , în orice
sta re a procesului, d a că prin lege nu se prevede altfel, fa ţă de prevederile
art. 2 4 7 alin. (1) te z a I NCPC.
470. D acă excepţia este a d m is ă , acţiunea va fi re s p in s ă ca lip s ită
d e in te re s .
D acă excepţia este respinsă» se pronunţă o în c h e ie re In te rlo c u to rie
şi se continuă ju d e ca ta cauzei. încheierea putând fi atacată d o a r odată
cu fondul cauzei.
R espingerea acţiunii ca lipsită de interes n u p o a te a ve a a u to rita te
d e lu c ru ju d e c a t într-o altă acţiune prom ovată într-un m om ent în care
interesul s-a născut şi întruneşte celelalte cerinţe^^l
471. S -a a preciat în doctrină că, în cazul dreptului a fe ctat d e term en
sau condiţie suspensivă şi al cererii introduse îna inte de îm plinirea term e-
nului sau condiţiei, fără să existe situaţiile d e excepţie prevăzute în art. 34
NCPC, poate să fie pusă în discuţie to t problem a lipsei de interes. întrucât
nu S’ â născut interesul d e a acţiona, cererea va fi respinsă în co n se cin
ţă. D esigur, nu este greşit ca. în acest caz, ce re re a să fie respinsă şi ca
prem atur formulată^^l
472. S -a apreciat în doctrină că, în ipotezele în care calitatea procesu
ală activă aparţine oricărei persoane interesate, excepţia procesuală ce se
im pune a fi invocată şi soluţionată este cea a lipsei de interes, ia r nu aceea
a lipsei calităţii procesuale active, întrucât elem entul esenţial asupra căruia
statuează instanţa vize a ză co ndiţia interesului, calitatea existând în mod
autom at în prezenţa acestei cerinţe (spre exem plu, situaţia prom ovării unei
acţiuni in constatarea nulităţii absolute a unui act juridic)'^).
Pentru argum entele expuse în cadrul secţiunii referitoare la e xce p
ţia lipsei calităţii procesuale active, am arătat că nu suntem d e acord cu
C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4482/R/2011, în G.C. Frentiu, D .-L Bâldean. Noul Cod
.... p-46.
•2) M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 185.
M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 240,
D.N. Theohah, op. cit., p. 92-93,
această opinie şl apreciem că, in asem enea situaţii, acţiunea trebuie res
p insă pentru lipsâ calităţii procesuale active.
473. A ri. 40 alin. (2) N CPC, cu titlul m arginal „S ancţiunea încălcării
condiţiilor d e exercitare a acţiunii civile", prevede că încălcarea dispoziţi
ilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, d e asem enea, atrage aplicarea
şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, ia r cel care a suferit un prejudiciu
are d re p tu l d e a f i d e s p ă g u b it, p o tr iv it d r e p tu lu i c o m u n , deci pe calea
unei cereri separate, iar nu în condiţiile ari. 189-190 N CPC, care vizează
despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^'^.
S ecţiu n ea a 4 -a . E xcepţia lip sei c a iitâ ţii p ro cesu ale
ac tiv e şi p asive
§1. C alitatea procesuală - condiţie de exercitare a acţiunii civiie
474. D eterm in area calităţii p rocesuale a părţilor, problem ă cu m u l

tiple im plicaţii pe plan procesual, poartă în ştiinţa dreptului procesual civil
d enum irea de legitim are procesuală. N um ai persoana care are calitate
procesuală va putea ti parte în proces, exercitând acţiunea civilă.
C alitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acţiun e
civilă, cât şi de acela d e parte în procesul civil. De aceea, unii autori tra
tea ză calitatea procesuală la condiţiile necesare pentru exerciţiul acţiunii
civile, ia r alţii la condiţiile necesare pentru a ti parte în proces, pentru ca
alţii să precizeze că determ inarea calităţii procesuale reprezintă o condiţie
necesară a tât pentru a fi parte în proces, c â t ş i pentru exercitarea
acţiun ii civile.
N oua reglem entare prevede expres că orice cerere poate fi form ulată
şi susţinută num ai dacă autorul acesteia are calitate procesuală, dispoziţie
ce se aplică, în m od corespunzător, şi în cazul apărărilor [art. 3 2 alin. (1)
llt. b) şi alin. (2) NCPC].
475. Pentru definirea n oţiu n ii d e „calitate pro cesu ală'', în literatura
ju rid ică s-a fă cu t legătura între persoana reclam antului şi titularul dreptului
subiectiv dedus judecăţii, precum şi în tre persoana pârâtului şi cel obligat
în raportul ju rid ic d e d re p t substanţial, subllniindu-se necesitatea identific
cării acestor categorii d e persoane. A ceastă concepţie a fost îm părtăşită şi
d e fostul T ribunal Suprem'^J, care a precizat că „raportul de drept procesual
nu se poate lega valabil decât în tre titularii dreptului ce rezultă din raportul
d e drept m aterial d e d u s judecăţii” .
476. în general, atunci când părţile din proces se identifică în persoana
părţilor din raportul ju rid ic de drept substanţial dedus judecăţii, se vorbeşte
d e o legitim are p rocesuală ordinară, iar când calitatea de parte este
recunoscută d e lege a lto r organe sau a lto r persoane, se vorbeşte d e o
leg itim are p rocesuală extraordinară.
D acă ne raportăm la persoana care introduce cererea de chem are în
judecată, vorbim d e o legitim are procesuală activă, iar dacă ne raportăm
la persoana chem ată în judecată, ne referim la o legitim are p rocesuală
pasivă.
A rt. 36 N C P C a introdus pentru prim a oară o definiţie a calităţii proce
suale pasive: „C alitatea procesuală rezultă din identitatea dintre p ă rţi ş i
subiectele raportului ju rid ic litigios, a s tfe l cum acesta este dedus judecăţii.
l^^Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 1913/1978, în R.R.D. nr. 4/1979, p. 52.
IV. E xcepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive 363
E xistenta sa u inexistenţa d re p tu rilo r ş i a o b lig a ţiiio r a firm ate constituie o

chestiune d e fo n d \
In cazul situaţiilor juridice pentru a că ro r realizare calea justiţiei este
obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala
de acest interes, ia r calitatea procesuală pasivă aparţine celui fa ţă de care
se poate realiza interesul respectiv.
în doctrina recentă*^^ se mai fac urm ătoarele precizări foarte utile:
- în cazul acţiunii în revendicare im obiliară, calitatea procesuală activă
revine reclam antului, proprietar neposesor, ia r calitatea procesuală pasivă
aparţine pârâtului, posesor neproprietar sau detentor precar;
- succesorul neacceptant al m oştenirii în term enul de opţiune succeso
rală nu are calitate procesuală activă (rezolvând astfel dilem a din practica
judiciară, prin statuarea soluţiei în sensul că excepţia prescripţiei dreptului
de opţiune succesorală reprezintă o apărare d e fond în planul dreptului
substanţial, ce se reflectă în planul dreptului procesual sub form a excepţiei
lipsei calităţii procesuale active);
- d a că legea leagă calitatea procesuală activă de interes, atunci lipsa
interesului duce la respingerea acţiunii pentru acest motiv, ia r nu pentru
lipsa calităţii procesuale active. Nu suntem d e acord cu această opinie,
deoarece lipsa unui interes pentru form ularea cererii va determ ina, după
părerea noastră, resp ing erea cererii pe excep ţia lipsei calităţi! p ro ce
suale active; astfel, în cazul unei cereri în co n statare a nulităţii absolu
te, care poate fi form ulată d e ôrice persoană interesată'', lipsa unui interes
pentru form ularea cererii va atrage această soluţie, aceasta, deoarece
ch ia r legea acordă prioritate calităţii procesuale active în cadrul acestei
acţiuni, p e care o defineşte însă pornind d e la condiţiile interesului. Cu
alte cuvinte, deşi Instanţa va analiza existe n ţa sau nu a Interesului, va
respinge sau va adm ite, pe cale d e consecinţă, excepţia lipsei calităţii
procesuale active. Mai adăugăm ca argum ent fap tul că, în analiza calităţii
procesuale, instanţa trebuie să realizeze un exam en mai form alist al cererii
de chem are în judecată decât In analiza condiţiei interesului; d e regulă,
în concursul dintre excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia
interesului, prim ează calitatea ca şi ordine de soluţionare a excepţiilor;
fap tul că legiuitorul a înţeles să im pună analiza lor legată nu poate duce
la concluzia răsturnării acestei ordini; asim ilăm această situaţie cu situaţia
invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale active în acţiunea în reven
dicare. Prin urm are, susţinem soluţia respingerii acţiunii pe lipsa calităţii
procesuale active, ia r nu pe lipsa interesului, în situaţia m ai sus descrisă.
§2. Justificarea calităţii procesuale

477. C alitatea p rocesuală activă presupune existe n ţa unei identităţi
între persoana reclam antului şi cel care este titularul dreptului afirm at; în
cazul situ a ţiilo r ju rid ice pentru a că ro r realizare calea justiţiei este obliga-
torie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de

acest interes.
R eclam antul, fiind cel care porneşte acţiunea, treb u ie să Justifice
a tât calitatea sa p rocesuala activă, cat şi calitatea p rocesuală pasivă
a persoanei ch em ate în ju d ecată, prin indicarea obiectului cererii şi a
m otivelor d e fa p t şi de d re p t pe care se întem eiază pretenţia sa.
478. D upă ce a fo st sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea
procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de înce-
perea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor
asupra fondului dreptului.
Instanţa de control jiid ic ia r trebuie să stabilească, în privinţa calităţii
procesuale a părţilor, că acestea au p articipat la ju d ecata în prim ă In-
stantă. I
V erificarea pe care trebuie să o fa c ă instanţa se im pune în privinţa
oricărei acţiuni, indiferent dacă are ca o b ie ct realizarea dreptului sau
num ai constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept.
S -a arătat în doctrina anterioară noului Cod'^^ că cercetarea existentei
calităţii procesuale active este, d e regulă, posibilă în a in te d e în cep erea
dezbaterilo r în cazul ce re rilo r personale. în tim p ce în cazul cererilor
reale excepţia lipsei calităţii procesuale active este discutată în cadrul
d ezbaterilo r asupra fondului dreptului.
A stfel. în cazul acţiunilor prin care se urm ăreşte valorificarea unui drept
d e creanţă, precum şi în cazul a cţiu n ilo r cu privire la care legea stabileşte
în m od expres cine are calitate procesuală activă, excepţia poate fi soluţi-
onată, în cazul în care se invocă, în a in te de a se d a cu vân tu l pe probe.
în schim b. în cazul a cţiu n ilo r prin care se urm ăreşte valorificarea unui
d re p t real principal, pentru stabilirea calităţii procesuale active fiind ne-
cesară adm inistrarea de probe ca şi pentru dovedirea tem einiciei cererii,
excep ţia, de regulă, este unită cu fo ndul cauzei, în tem eiul art. 248
alin. (4) N C PC (corespondent art. 137 alin. (2) CPC]. în această situaţie,
d a că se constată că reclam antul nu este titu laru l dreptului real princi
pal, cererea urm ează să fie resp insă pentru lipsa calităţii p rocesuale
active, ia r nu ca neîntem eiată.
479. în ipoteza d rep tu rilo r sau a o b lig aţiilo r cu m ai m ulţi titulari,
judecătorul trebuie să stabilească dacă reclam anţii din acţiune sunt titularii
dreptului sau, în ipoteza unui singur reclam ant, dacă acesta figurează prin-
tre titularii dreptului la acţiune, procedeul fiind identic şi în ipoteza legitim ă
rii pasive. O dată determ inat faptul că dreptul are mai m ulţi titulari, trebuie
să se aprecieze d a că el co n fe ră substanţial dreptul de reprezentare celui
care. în absenţa tu tu ro r titularilor, exercită num ai el acţiunea ori num ai
unul dintre titulari figurează ca parte în cauză. Dacă răspunsul la această
V^M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p, 8.
între b a re este negativ, atunci duce la resp ing erea acţiun ii pentru lipsa
legitim ării p ro cesu ale active sau pasive.
Practica judiciară se confruntă cu astfel de situaţii In urm ătoarele ipo
teze: a) com unitatea de bunuri a soţilor; b) indiviziunea şi coproprietatea;
c) solidaritatea.
4 8 0 .1 ) C om unitatea d e b unuri a soţilor. P otrivit prezum ţiei legale
de m andat reciproc şî ta c it d in tre soţi. reglem entată d e art. 35 alin . (2)
C. fam ., a b ro g at d e la 1 o c to m b rie 2011, „o rica re dintre soţi, exe rcitâ n d
s in g u r aceste drepturi, este s o c o tit că a re ş i co n sim ţă m â n tu l ce lu ila lt soţ.
C u toate acestea, n iciu n u l dintre s o ţi n u p o a te înstrăina ş i n ici n u poate
g reva un teren sa u o construcţie ce face p a rte din b unurile com une, dacă
n u a re consim ţăm ântul ce lu ila lt s o f.
Pe planul dreptului procesual civil, prezum ţia prezintă o im portanţă
deosebită, urm ând să fie considerată ca izvorul legitim ării active a unuia
dintre soţi, acesta având posibilitatea de a acţiona în ju stiţie fă ră a avea
nevoie d e consim ţăm ântul celuilalt soţ în m od expres. A ceastă prezum ţie
are un caracter relativ, opunerea expresă a soţului la exercitarea unei
acţiuni civile, în legătură cu bunurile com une, conducând la respingerea
acesteia pentru lipsa calităţii procesuale. P rezum ţia nu îşi are aplicare în
privinţa actelo r de d isp o ziţie asu p ra bun u rilo r im obile, în acest caz
fiind necesar consim ţăm ântul expres al am bilor soţi, şi nici în cazul actelor
cu titlu g ratu it în tre vii, deoarece acestea m icşorează com unitatea de
bunuri.
P rin urm are, sub aspectul calităţii p rocesuale active, se disting ur
m ătoarele d o u ă ipoteze:
- acţiunea în revendicare a unui bun m obil poate fi introdusă num ai de
către un sin g u r soţ, în tem eiul prezum ţiei de m andat ta c it reciproc;
- acţiunea în revendicare a unui bun im obil trebuie introdusă de şi
îm potriva am bilor soţi.
S ub aspectul calităţii procesuale pasive, citarea num ai a unuia dintre
soţi are ca efect inopozabilitatea şi, în consecinţă, im posibilitatea e xe
cutării hotărârii fa tă d e soţul necitat în cauză, care are d e sch isă calea
contestaţiei la executare.
în prezent, această prezum ţie nu mai este reglem entată d e noul Cod
civil în privinţa bunurilor com une ale soţilor. în această m aterie, fun cţio
nează, potrivit noului C od civil, principiul gestiunii paralele.
In principiu, fiecare s o ţ poate s ă în ch eie, cu p rivire la bunurile
com une, orice acte ju rid ice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane, dacă
prin lege nu se prevede altfel; astfel, fiecare s o ţ poate să facă singur, fără
consim ţăm ântul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni
în legătură cu acestea, ca z în care în raport cu instituţia de credit, soţul
titu la r al contului are, ch ia r şi d u p ă desfacerea sau înce tarea căsătoriei,
dreptul de a dispune de fondurile depuse, d a că prin hotărâre ju d e că to
rească executorie nu s-a decis altfel (art. 3 1 7 NCC).
A rticolul 314 N CC prevede p o sibililated încheierii unui co n tract de

m andat între soli: „Un soţ poate să d e a m andat celuilalt soţ să îl reprezinte
pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regim ului m atrim onial” ,
ia ra rt. 315 N CC reglem entează m andatul ju d iciar - posibilitatea unuia
dintre soţi d e a solicita instanţei d e tutelă încuviinţarea d e a-l reprezenta pe
celălalt soţ. care se a flă în im posibilitate d e a-şi m anifesta voinţa, pentru
exercitarea d re p tu rilo r pe care le are potrivit regim ului m atrim onial; prin
hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, lim itele şi perioada de vala-
bilitate a acestui m andat; în principiu, m andatul înce tează atunci când
soţul reprezentat nu se mai a flă în această situaţie sau când este num it
un tutore ori, după caz, un curator.
R egim ul acte lor de înstrăinare şi d e grevare prevăzut de ari. 346 şi
ari. 3 4 7 N C C se va aplica corespunzător. P otrivit art. 3 4 6 NCC, actele de
în străin are sau d e grevare cu d repturi reale având ca o b iect bunurile
com une nu pot f i înch eiate decât cu acordul am b ilo r soţi. Fac excepţie
bunurile m obile com une a că ro r înstrăinare nu este supusă, potrivit legii,
anum itor form alităţi d e publicitate, de care poate dispune oricare dintre soţi
singur, cu titlu oneros. Sunt, d e asem enea, exceptate şi darurile obişnuite.
A ctul înch eiat fără consim ţăm ântul expres al ce lu ila lt soţ, atunci când el
este necesar potrivit legii, este anulabil; terţului d obânditor care a depus
diligenţa necesară pentru a se inform a cu privire la natura bunului nu i se
pot opune efectele nulităţii (a ri. 347 NCC).
Totuşi, potrivit art. 316 NCC, cu denum irea m arginală „A ctele de dispo
ziţie care pun în pericol grav interesele fam iliei", în m od excepţional, dacă
unul dintre soţi în ch e ie acte ju rid ice prin care pune în pericol grav intere-
sele fam iliei, celălalt soţ poate cere instanţei d e tutelă ca. pentru o durată
determinată» dreptul d e a dispune de a num ite bunuri să poată fi exerci-
la t num ai cu consim ţăm ântul său expres. D urata acestei m ăsuri poate fi
prelungită, fără însă a se depăşi în total 2 ani. H otărârea d e încuviinţare
a m ăsurii se com unică în vederea efectuării fo rm a lită ţilo r de publicitate
im obiliară sau m obiliară. S ancţiunea prevăzută expres, în cazul în care
actele sunt înch eiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti, este n u li-
ta te a re la tiv ă . T erm enul d e prescripţie a dreptului la acţiune este d e un
an, care înce pe să curgă de la data când soţul vătăm at a luat cunoştinţă
d e existenţa actului. Regim ul acte lor de înstrăinare şi d e grevare prevăzut
d e ari- 3 4 6 şi art. 347 N CC se va aplica corespunzător.
A rticolul 345 N CC stabileşte regim ul ap licab il actelo r de conser-
vare, d e fo lo sinţă şi de ad m in istrare în cazul co m u n ităţii leg ale de
bunuri. A stfel, fiecare soţ are dreptul d e a folosi bunul com un fără consim -
ţăm ântul expres al celuilalt soţ. Cu to a te acestea, schim barea destinaţiei
bunului com un nu se poate face decât prin acordul s o ţilo r De asem enea,
fiecare soţ poate încheia sin g u r acte de conservare, acte de adm inistrare
cu privire la oricare dintre bunurile com une, precum şi acte de dobândire a
bunurilor com une. In m ăsura în care interesele sale legate d e com unitatea
d e bunuri au fo st prejudiciate printr-un a c i juridic, soţul care nu a participat
la înch eierea actului nu poate pretinde decât daune>interese d e la celălalt

soţ, lă ră a fi a fe ctate drepturile dobândite d e terţii de bună^credinţă.
In literatura de specialitate!^^ s-a a preciat că, în condiţiile renunţării la
prezum ţia de m andat tacit reciproc, a consacrării principiului gestiunii pa-
ralele, conform căruia oricare soţ poate face acte d e adm inistrare, conser
vare, folosinţă în privinţa bunurilor com une, singur, fără acordul celuilalt,
exceptând actele d e înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale care au
ca obiect un bun Im obil com un sau cele d e înstrăinare a bunurilor m obile
supuse unei form alităţi de publicitate (cum sunt bunurile m obile corpo
rale sau titlurile negociabile em ise în form ă m aterializată, care, potrivit
art. 2 4 8 0 NCC, pot constitui obiect al gajului, supuse publicităţii prevăzute
de art. 2482 NCC, conform că ru ia publicitatea gajului bunurilor m obile
corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea
gajului la arhivă; publicitatea gajului asupra sum elor de bani se realizează
num ai prin deţinerea acestora. Iar gajul asupra titlu rilo r negociabile este
perfectat prin rem iterea sau, d u p ă caz, prin andosarea titlurilor), nim ic nu
îl îm piedică pe un soţ să aducă un bun com un ca aport la capitalul social
al unei societăti com erciale.
A rt. 322 N CC stabileşte reguli particulare în cazul locuinţei fam iliei:
fără co nsim ţăm ân tu l scris al celuilalt sot, n iclunul d in tre sotL chiar
dacă este p ro p rietar exclusiv, nu poate d isp u n e d e d rep tu rile asupra
locuinţei fam iliei şl nici nu p o ate în ch eia acte prin care a r fi afectată
fo lo sin ţa acesteia. De asem enea, un soţ nu poate d eplasa din locuinţă
bunurile ce m obilează sau decorează locuinţa fam iliei şi nu poate dispu
ne d e acestea fă ră consim ţăm I ântul scris al ce lu ila lt sot.• In cazul în care
consim ţăm ântul este refuzat fără un m otiv legitim , celălalt soţ poate să
sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea
actului. S oţul care nu şi-a d a t consim ţăm ântul la încheierea actului poate
cere anularea Iul în term en d e un an de la data la care a luat cunoştinţă
despre acesta, d a r nu mai târziu d e un an de la data încetării regim ului
m atrim onial. în lipsa notării locuinţei fam iliei în ca rte a funciară, soţul care
nu şi-a d a t consim ţăm ântul nu poate cere anularea actului, ci num ai dau-
ne-interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor
a cunoscut, p e a ltă cale, calitatea de locuinţă a fam iliei.
Noul C od civil reglem entează totuşi, în art. 503 alin. (2), prezum ţia
d e m an d at ta c it reciproc în tre părinţi: faţă d e terţii de bună-credinţă,
oricare dintre părinţi, care înd eplineşte sin g u r un a c t curent pentru exer-
citarea drepturilor şi îndeplinirea în d a to ririlo r părinteşti, este prezum at că
are şi consim ţăm ântul celuilalt părinte. Deci, prezum ţia legală d e m andat
recip ro c ş l ta c it d in tre soţi este reglem entată num ai în raport de actele
referitoare la în d ato ririle părinteşti.
Colectiv, Noul Cod civil. Comentâril, doctrină şl jurisprudentă, voi. I, p. 481-432.
P rezum ţia are caracter relativ, putând fi răsturnată prin dovada contra
ră, ce revine părintelui care nu şi-a exprim at consim ţăm ântul^’ ^
481. 2) In d iv iz iu n e a ş i c o p ro p rie ta te a . în ceea ce priveşte in d iv iz iu *
nea, se aplică re g u la u n a n im ita ţii, întrucât pentru a înstrăina sau a greva
în m od valabil un lucru din m oştenire, precum şi pentru a face orice act de
adm inistrare, trebuie consim ţăm ântul tu tu ro r copărtaşilor. Totuşi, pe te m e
iul g e s tiu n ii d e a fa c e ri s a u al m a n d a tu lu i ta c ît, au fo st recunoscute ca
va la b ile actele d e conservare şi de adm inistrare fă cu te d e un coindivizar,
d a că actul este fo lo sito r com unităţii şl niciunul dintre coproprietari nu s-a
o p u s la efectuarea lui.
în ce e a ce priveşte c o p ro p rie ta te a , se arată că oricare dintre copro-
prietari poate face acte de sim plă adm inistrare a bunului.
D ar acţiunea in revendicare a unui bun aflat in coproprietate, care are
ca scop recunoaşterea dreptului d e proprietate şi readucerea bunului în
întregim ea sa în patrim oniul ce lo r îndreptăţiţi, nu va putea fi introdusă de
un sin g u r coproprietar, care are un drept lim itat exprim at in tr-o cotă-parte
nedeterm inată în m aterialitatea Iul; acesta nu va putea revendica singur
bunul.
Unii autori^^' au con sid e ra t că acţiunea în revendicare nu este un act
d e dispoziţie, ci un act de consen/are, deoarece are ca scop readucerea
bunului în patrim oniul com un. A rgum entele aduse în sprijinul acestei teorii
sunt urm ătoarele:
-în tre ru p e re a unei prescripţii este un act d e conservare, or, acţiunea
în revendicare are ca efect tocm ai întreru perea prescripţiei achizitive în
fa vo a re a terţului; astfel, s-a susţinut în doctrină^^' că oricare dintre copro*
prietari, introducând o acţiune în revendicare a unui bun indiviz în contra
unui terţ, face în principiu un act d e conservare, ia r nu un a c t d e dispoziţie
cu privire la acel bun;
- coindivizarll nu pot revendica bunul Indiviz unul îm potriva celuilalt,
deoarece ei au drepturi concurente care se com bină reciproc, d a r care în
niclun caz nu se exclud unele p e altele;
- astfel, s-a propus consacrarea în viitorul C od civil a soluţiei adm isibi
lităţii acţiunii în revendicare prom ovate de un singur coindivizar îm potriva
unui te rţ posesor.
în prezent, n o u l C o d c iv il stabileşte, în art. 632, că fo rm e le p ro p rie tă *
ţ ii c o m u n e sunt: a) proprietatea pe cote-părţl (coproprietatea), care poate
fi obişnuită sau forţată; b) proprietatea în devălm ăşie (devălm ăşia).
in cazul coproprietăţii obişnuite, fiecare coproprietar este titularul e x
clusiv al unei cote-părţi din dreptul d e proprietate şi poate d ispune în mod
Idem, p. 408.
M, Constantinescu, Raportul dintre acţiune şi situaţia juridicâ proteguită, în R.R.D.
nr. 9/1969. p .4 3 .
D. Chirică, Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur
coindivizar, în Dreptul nr. 11/1998, p, 23-30.
liber de aceasta, în lipsă d e stipulaţie contrară. C otele-părţi sunt prezum a-

te a ti egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fo st dobândit prin act
juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri. M odul de
fo lo sire a bunului com un se stabileşte prin acordul coproprietarilor, ia r în
caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească.
în ceea ce priveşte actele de conservare cu p rivire la bunul com un,
acestea pot fi făcute d e fiecare coproprietar fără acordul celorlalţi copro
prietari (ari. 640).
R eferitor la a c te le d e ad m in istrare, precum în ch eierea sau d en u n
ţarea uno r co ntracte de locatlune, cesiu n ile d e ven itu ri Im obiliare
şi altele asem en ea, cu p rivire la bunul com un, art. 641 N CC instituie
regula m ajorităţii: actele de adm inistrare pot fi făcute num ai cu acordul
coproprietarilor ce deţin m ajoritatea cotelor-părţi. C oproprietarul sau co
proprietarii interesaţi pot cere instanţei să suplinească acordul coproprie
tarului aflat în Im posibilitate d e a-şl exprim a voinţa sau care se opune în
m od abuziv la efectuarea unui act de adm inistrare indispensabil m enţinerii
utilităţii sau valorii bunului.
în privinţa celorlalte acte, art. 641 N C C stabileşte regula unanim ităţii:
orice acte juridice de dispoziţie cu privire la bunul com un, actele de fo lo
sinţă cu titlu gratuit, cesiunile d e venituri im obiliare şi locaţiunile încheiate
pe term en mai m are de 3 ani, precum şi actele care urm ăresc exclusiv
înfrum u seţarea bunului nu se pot în ch e ia decât cu acordul tu tu ro r copro
prietarilor; orice act ju rid ic cu titlu gratuit va fi con sid e ra t a c t de dispoziţie.
S ancţiunea care intervine în cazul în care actele ju rid ice sunt făcute
cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 N CC este inopozabilita-
te a actului fa ţă de coproprietarul care nu a consim ţit, expres ori tacit, la
încheierea acestuia.
De asem enea, coproprietarului vătă m at i se recunoaşte dreptul ca,
înainte d e partaj, să exercite acţiunile posesorii îm potriva terţului care ar
fi intrat în posesia bunului com un în urm a încheierii actului. în acest caz,
restituirea posesiei bunului se va face în folosul tu tu ro r coproprietarilor,
cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina ce lo r care au participat la
înch eierea actului^'l
în legătură cu legitim area p rocesuală a co prop rietarului, art. 643
N CC stabileşte următoarele reguli:
- fiecare co p ro p rietar p o ate sta s in g u r în ju stiţie, in d iferen t de
calitatea procesuală, în o rice acţiun e p rivitoare la co p ro p rietate, in
clu siv în cazul acţiunii în revendicare;
- hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită
tu tu ro r coproprietarilor;
Potrivit art. 644 alin. (1) NCC. se poate deroga de la dispoziţiile art. €35, 636, 641
şi ârl. 642 alin. (1) printr-un contract dd administrare a coproprietăţii încheiat cu acordul
tuturor coproprietarilor.
- hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile

celorlalţi coproprietari;
- când acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate
cere instanţei d e judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari
în calitate d e reclam anţi, în term enul şi condiţiile prevăzute în C odul de
procedură civilă pentru chem area în ju d e ca tă a a lto r persoane.
Din interpretarea acestor dispoziţii se pot desprinde urm ătoarele co n
cluzii:
- acţiunea introdusă de un sin g u r coproprietar sau îm potriva unui
singur coproprietar nu m ai poate fi respinsă pe lipsa calităţii procesuale
active sau pasive;
- orice coproprietar care nu a fo st introdus în proces se poate folosi
însă îm potriva tertilor sau ch ia r a adversarului din proces d e efectul pozitiv
al hotărârii judecătoreşti prin care coproprietarul ce a fo st atras în proces
a câştigat procesul;
- oricărui coproprietar care nu a fo st introdus în proces nu îi poate fi
o p u să de un te rţ sau ch ia r de adversarul din proces hotărârea ju d e că to
rească prin care coproprietarul ce a fo st atras în proces a pierdut procesul;
această hotărâre nu are, pentru aceşti coproprietari răm aşi în afara pro
cesului. autoritate d e lucru judecat; ceea ce e însă de discutat este dacă
această hotărâre judecătorea scă are sau nu autoritate de lucru judecat
(de exem plu, prin hotărâre se stabileşte că titlul coproprietarului reclam ant
nu este preferabil titlului pârâtului; hotărârea răm âne definitivă; întrebarea
care se ridică este d a că în noul proces, pornit să zicem d e un a lt co p ro
prietar, problem a de d re p t a preferabil ităţii titlu rilo r mai poate fi rezolvată
altfel d e instanţa înve stită cu a doua acţiune în revendicare);
- în esenţă, ceea ce s-a urm ărit a fo st cointeresarea pârâtului, care
prefigurează că va câştiga procesul, de a atrage în proces p e toţi co p ro
prietarii, pentru a obţine o hotărâre opozabilă tuturor.
R eferitor la indiviziune, noul C od civil folo se şte term enul in cuprinsul
ari, 1142 (prin care reglem entează cazurile şi condiţiile în care m oştenitorii
pot ieşi din indiviziune cu privire la bunurile care constituie am intiri de fam i*
lie), în d enum irea m arginală şi în cuprinsul art. 1143 (care, cu un conţinut
asem ănător fostului art. 728 C. civ. 1864, reglem entează im prescriptibilita
te a dreptului d e a cere ieşirea din indiviziune asupra b u n u rilo r ce com pun
patrim oniul persoanei fizice decedate), în cuprinsul ari. 1155 (care regle
m entează dreptul creditorilor ale că ro r creanţe provin din conservarea
sau din ad m inistrarea bunurilor m oştenirii ori s-au născut îna inte de d e s
chiderea m oştenirii de a cere să fie plătiţi, îna inte de efectuarea partajului
succesoral, din bunurile aflate în indiviziune) şi în cuprinsul art. 2 1 8 7 din
m ateria contractului d e cont curent (din care reiese că, în cazul în care
un cont cu re n t a re mai m ulţi titulari, aceştia se num esc cotitulari d e cont,
spre deosebire d e situaţia în care unicul titular al contului curent a decedat,
când, până la efectuarea partajului, m oştenitorii sunt consideraţi titulari
coindivizari ai contului).
Noul C od civil nu cuprinde însă o reglem entare d e ansam blu în cazul

indiviziunii. C artea a IV-a (^Despre m oştenire şi liberalităti'') conţine o dis
poziţie de trim itere în capitolul rezervat partajului succesoral, la art. 1143
alin. (2) N CC stipulându-se în m od expres faptul că în această mate-
rie sunt aplicabile dispoziţiile generale de la partaj (respectiv dispoziţiile
ari. 669-686 NCC), în m ăsura în care nu sunt incom patibile cu partajul
succesoral. A vâ n d în vedere faptul că şi indiviziunea presupune o plurali
ta te d e titulari ai dreptului de proprietate, s-a arătat^'^ că natura juridică şi
regulile aplicabile indiviziunii succesorale nu diferă, în fond, d e natura şi
regim ul ju rid ic aplicabil coproprietăţii, cu singura deosebire determ inată
de obiectul com plex, ca n tita tiv diferit al indiviziunii succesorale, fa ţă de
obiectul singular, individual al coproprietăţii. A ceastă regulă, consacrată
de doctrină până la adoptarea noului C od civil, reiese de lege lata din in
terpretarea dispoziţiilor art. 631 NCC. potrivit cărora dispoziţiile capitolului
care reglem entează instituţia proprietăţii com une se aplică ori d e câte ori
dreptul de proprietate privată are m ai m ulţi titulari, în tem eiul unui act ju ri
dic sau al altui m od de dobândire prevăzut de lege. fără a se face distincţie
în fun cţie d e obiectul dreptului de proprietate, respectiv dacă este un bun
individual determ inat sau o universalitate d e bunuri. Or, m oştenirea legală
sau testam entară constituie un m od de dobândire a proprietăţii prevăzut
de lege (art. 557), în tem eiul căruia patrim oniul unei persoane decedate
se poate transm ite că tre doi sau mal m ulţi titulari (m oştenitori). De aceea,
s-a apreciati^^ că dispoziţiile capitolului care reglem entează proprietatea
com ună reprezintă dreptul com un şi pentru situaţia pluralităţii d e titulari
asupra unei universalităţi d e bunuri, aceste dispoziţii aplicându*se ori de
câte ori legea nu prevede altfel.
482. 3) S olidaritatea. A tât su b aspect activ, cât şi sub aspect pasiv,
se aplică ideea d e m andat reciproc de reprezentare, d a r num ai pentru
actele favo rabile (actele de conservare a creanţei, respectiv de stingere
sau reducere a obligaţiei). A ctele nefavorabile (actele de dispoziţie) sunt
inopozabile.
A stfel, creditorul so lid ar are legitim are procesuală a ctivă în acţiunea
personală prin care pretinde în întregim e creanţa al cărei titular este îm
preună cu alţii, după cum debitorul solidar are, la rândul său, calitatea de
a figura sin g u r ca pârât, într-un asem enea proces.
P otrivit art. 1436 NCC. cu titlul m arginal „R eprezentarea reciprocă a
creditorilor’ , cred itorii so lidari su nt prezum aţi a-şi fi în c re d in ţa t reci
pro c puterea de a acţion a pentru g estio n area şl satisfacerea in tere
sului lo r com un. H otărârea ju d ecăto rească o b ţin u tă d e unul dintre
creditori îm potriva debitorului com un profită şi celorlalţi creditori.
In schim b, orice acte prin care unul dintre creditorii solidari a r consim ţi
la reducerea ori înlăturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor cre-
Fr. Deak, Tratai de drepl succesoral, p. 488-489.

® Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doclrină şi jurisprudenlă, voi, I, p. 916.
dnţei ori ar prejudicia în orice a lt m od interesele celorlalţi creditori sunt

In o p ozab lle acestora din urm ă, ia r hotărârea judecătorea scă pronunţată
în favoarea debitorului com un nu poate fi invocată şi îm potriva creditorilor
care nu au fo st parte în proces.
R eferitor la efectele hotărârii ju d ecăto reşti faţa d e co deb ito rll so
lidari, noul C od civil stabileşte urm ătoarele reguli:
- hotărârea ju d e că to re a scă pronunţată îm potriva unuia dintre code-
bitorii solidari nu are autoritate de lucru Judecat fa ţă de ceilalţi codebitori;
- hotărârea ju d e că to re a scă pronunţată în fa vo a re a unuia dintre code-
bitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întem eiat
pe o ca u ză ce putea fi invocată num ai de acel c o d e b ito r (art. 1455 NCC).
483. R eferitor la acţiu n ea d e partaj, care este o acţiune reciprocă
(iudicium duplex), oricare dintre coproprietari are calitate procesuală
activă, acţiunea urm ând a fi exercitată în contradictoriu cu toti ceilalţi
coproprietari, în caz contrar sancţiunea fiind cea prevăzută d e art. 684
alin. (2) N CC (nulitatea absolută); este m enţinută astfel soluţia din art. 797
C. civ. 1864; însă coproprietarii pot participa, a tâ t în cadrul acţiunii de
partaj, cât şi în partajul realizat pe cale convenţională, prin m andatar cu
procură specială. A u calitate procesuală activă şi succesorii în drepturi ai
coproprietarilor, fie prin acte între vii, fie pentru cauză d e m oarte, în acest
din urm ă ca z fiind în prezenţa a d o u ă stări d e indiviziune. m oştenitorii
coproprietarului decedat urm ând a răm âne in indiviziune. De asem enea,
au calitate d e a cere partajul unui bun com un creditorii unui coproprietar,
în conform itate cu dispoziţiile art. 6 7 8 alin. (1) NCO^L
484. în ceea ce priveşte p erso an ele ju rid ice de d rep t public, statul
participă ca subiect de drepturi şi obligaţii prin M inisterul F inanţelor P u
blice, afa ră d e cazurile când legea dispune altfel. De exem plu, în m ateria
restituirii de m onede, statul rom ân este reprezentat d e B anca N aţională
a Rom âniei.
în acelaşi sens dispune şi art. 2 2 3 NCC: J n raporturile civile m care se
p re zin tă nem ijlocit, în num e propriu, ca titu la r d e d re p tu ri ş i obligaţii, statul
p a rticip ă p rin M in iste ru l F in a n ţe lo r P ublice, afa ră de ca z u l în c a re legea
stab ileşte un a lt organ fn a c e s t s e n ^ \
P otrivit Legii adm inistraţiei publice locale nr. 215/2001, com una,
oraşul sau ju d eţu l îşi exercită drepturile procedurale şi îşi îndeplinesc
obligaţiile procesuale ca reclam ant sau pârât, prin p rim ar sau preşe
dintele co nsiliu lu i ju d eţean , după caz. A ceasta înseam nă că pot avea
calitatea de parte şi deci calitate procesuală, în toate cazurile, com una,
oraşul sau judeţul, iar niciodată prim arul sau preşedintele consiliului ju -
deţean, care sunt d o a r organele (autorităţile executive) prin care unitatea
adm inistrativ^teritorială îşi e xercită drepturile sau obligaţiile procesuale.
Idem, p. 971,984.
Se mai ara tă în doctrină^') că. deşi unitatea adm inistrativ-teritorlală este

reprezentată de consiliul local sau judeţean, în fapt, aceasta va sta în
ju stiţie to t prin p rim a r sau preşedintele consiliului Judeţean, care va prim i
din partea consiliului un m andat scris în fiecare ca z în parte (deci special),
putând, la rândul lui, să delege dreptul de reprezentare unui funcţionar din
prim ărie sau unui avocat.
în acelaşi sens, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 p ri
vind bunurile proprietate publică, astfel cum a fo st m odificată prin Legea
nr. 71/2011, în litig iile p riv ito a re la d re p tu l d e a d m in is tra re , statul este
reprezentat d e M inisterul F inanţelor P ublice, iar unităţile adm inistrativ-te-
ritoriale de că tre consiliile judeţene, d e C onsiliul G eneral al M unicipiului
B ucureşti sau d e consiliile locale, care dau m andat scris, în fiecare caz,
preşedintelui consiliului judeţean ori prim arului; acesta poate d esem na un
a lt fu n cţio n a r d e sta t sau un avocat care să îl reprezinte în fa ţa instanţei.
P otrivit dispoziţiilor ari. 55 din Legea nr. 10/2001, restituirea preţului
actualizat plătit de chiriaşii ale că ro r contracte d e vânzare-cum părare,
înch eiate cu eludarea p revederilor Legii nr. 112/1995, cu m odificările şi
com pletările ulterioare, au fo st desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti defini-
tive şi irevocabile se face d e către M inisterul F inanţelor P ublice din fondul
extrabugetar constituit în tem eiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995,
cu m odificările ulterioare. D iscuţia doctrinară şi d e practică pornită de
această dispoziţie a fo st aceea dacă norm a legală instituie de fa p t calita
te a procesuală pasivă a M inisterului F inanţelor Publice în procesele având
a cest o b ie ct sau se stabileşte doar o sursă de finanţare a a ce sto r sum e.
în m od m ajoritar, s-a stabilit că se instituie o ve rita b ilă calitate procesuală
pasivă a M inisterului F inanţelor Publice în aceste cauze. P roblem a apăru
tă în practica ju d icia ră ulterioară a fo st aceea că, în unele cauze, pârâtul
chem at în ju d e ca tă a fo s t S tatul rom ân, prin M inisterul F inanţelor Publice,
ia r nu M inisterul F inanţelor Publice: unele instanţe au a preciat că există
coincidenţă d e calitate şi de persoană între Stat, reprezentat, potrivit Legii
nr. 213/1998, de M inisterul F inanţelor P ublice, şi M inisterul F inanţelor Pu
blice; alte instanţe au con sid e ra t că nu există o asem enea identitate şi că
pârât în astfel de cauze poate fi num ai M inisterul F inanţelor P ublice (iar
S tatul rom ân nu are calitate procesuală pasivă).
485. S -a reţinut, în practica anterioară noului C od. că, în condiţiile în
care, potrivit art. 4 3 din Legea nr. 31/1990, sucursala nu are personalitate
ju rid ică şi nu este subiect distinct d e drept, aceasta nu poate constitui su
biect al procedurii instituite d e Legea nr. 85/2006, a şa în câ t deschiderea
procedurii reglem entate de această lege se face asupra societăţii-m am e,
sucursala neavând calitate procesuală pasivă^^l
V. Lozneanu, op. cil., p. 54.

^ C.A. laşi, d&c. nr. € din 4 ianuarie 2010, portal.just.ro.
Nu au calitate procesuală activă, de exem plu:

- legatarul unei sum e d e bani într-o acţiune în revendicare privind un
bun Im obil din patrim oniul autorului său. în tru câ t vocaţia sa succesorală
priveşte strict sum a d e bani^^^;
- un terţ {p enitus extranei) care solicită rezol uţiunea/rezilierea unui act
ju rid ic, fără a avea calitatea de parte contractantă;
- o persoană care nu are calitatea d e titu la r al dreptului d e coproprie-
ta te asupra bunului şl care prom ovează o acţiune d e partajare a acestuia;
- nudul proprietar al unui im obil care introduce o acţiune în obliga
rea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a im obilului deţinut
abuzivi^);
- vânzătorul unui im obil, care răm âne în posesia acestuia, în cadrul
acţiunii în constatarea dobândirii dreptului d e proprietate asupra acelui
im obil prin efectul uzucapiunii în sistem ul C odului civil din 1864, fiind un
d e te n to r precar ţinut de obligaţia de predare a lucrului vândut^^^ etc.
în cadrul acestei ultim e acţiuni, calitatea procesuală pasivă aparţine
p ro p r ie ta ru lu i n e d ilig e n t al bunului asupra că ru ia o altă persoană a
exercitat o posesie utilă un tim p îndelungat. Nu au calitate procesuală
pasivă p o s e s o rii in te rm e d ia ri ş i s u c c e s iv i ai u n u i te re n , care nu au
avut niciodată calitatea de proprietari ai bunului uzucapat, în condiţiile în
care au intrat în posesia acestuia în tem eiul unor acte netranslative de
proprietate (înscrisuri sub sem nătură privată intitulate d e părţi „chitanţe’',
care consem nează vânzarea terenului în schim bul unui p re ţ şi care repre-
zin tă acte ju rid ice lovite d e nulitate absolută, pentru nerespectarea form ei
autentice cerute d e lege a d validitatem ). De asem enea, nu justifică calitate
procesuală pasivă consiliile locale sau judeţene, care au statut d e auto-
ritate deliberativă, ci num ai u n ită ţile a d m in is tra tiv -te rito ria le (com una,
oraşul, judeţul, m unicipiul), în m ăsura în care bunul în privinţa căruia se
solicită uzucapiunea face parte din dom eniul privat al acestora^^l într-o altă
opinie, în cazul în care există un p o s e s o r a n te rio r, calitatea procesuală
pasivă îi aparţine, însă cu co ndiţia ca posesia acestuia să fi fo st exercitată
sub num e de proprietar şi d e la înce tarea acesteia să fi tre cu t 3 0 d e ani^^l
486. în re g le m e n ta re a n o u lu i C o d d e p ro c e d u ra c iv ilă , art. 37. cu
titlul m arginal „L e g itim a re a p ro c e s u a lă a a lto r p e rs o a n e '', prevede că,
„în cazurile ş i condiţiile prevăzute exclusiv p rin lege, se p o t introduce cereri
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 923/1995, în C.P.J. 1993-1998, p. 87.
Trib. Romanaţi, dec. civ. nr. 634/1925, în M. Uliescu, F. Ciutacu, Culegere de speţe.
Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Ed. O&oar Prinţ, Bucureşti, 1998,
p. 221: în cazul unui act translativ de proprietate vânzătorul posesor nu poate uzucapa,
deoarece art. 1890 C. civ. 1884 nu este aplicabil în speţâ, din cauza obligaţiei de garanţie
pe care vânzătorul o datorează cumpărătorului.
C. Vişoiu, Procedura uzucapiunii reglementată de Codul civil din 1864, Decretul-
lege nr. 115/1938 şl noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 79.
s a u form ula a p ă ră ri ş i d e persoane, organizaţii, in s titu ţii s a u autorităţi,

care, fără a ju s tific a un interes personal, acţionează p e n tru apărarea drep
tu rilo r sa u in te re se lo r le g itim e a le u n o r p e rso a n e a fla te în situ a ţii speciale
sau, după caz. In s c o p u l o cro tin i u n u i interes de g ru p o ri general'.
Cu referire la acest te xt legal, ţinând seam a de sintagm a ,Jn cazurile
şi condiţiile prevăzute exclusiv d e lege^', doctrina a susţinut că este vorba,
în acest caz, despre o le g itim a re p ro c e s u a lă le g a lă , care poate fi atât
activă, cât şi pasivă. A stfel, le g itim a re a p ro c e s u a lă le g a lă a c tiv ă a fost
recunoscută a lto r persoane sau organe decât titularul dreptului atunci
când titularul se află în situaţii speciale sau din necesitatea ocrotirii unui
interes de grup ori generaHî. Este de m enţionat fap tul că, în ipoteza în
care partea nu ju stifică un astfel de interes, pentru a avea legitim are pro
cesuală, legea trebuie să prevadă în m od expres această posibilitate^^l
Potrivit art. 155 pot. 1 N CPC, care se referă la locul citării, s ta tu l nu
m ai este reprezentat în litigii prin capul autorităţii adm inistrativ-teritorlale,
ci doar prin M in is te ru l F in a n ţe lo r P u b lic e sau alte organe anum e desem -
nate in acest scop de lege.
A lte persoane care au legitim are procesuală legală activă sunt re p re
z e n ta n tu l le g a l al m inorului sau al interzisului (părinte, tutore), o c ro tito ru l
le g a l al acestora sau m o ş te n ito rii ce lo r anum e prevăzuţi in lege [art. 46
alin. (2); art. 4 2 3 alin. (1) şi (2); art. 425 alin. (1) şi (2) N CC etc.].
Vom am inti, în continuare, doar câteva dintre m ultiplele exem ple date
şi în literatura juridică^^^, şi în practica judiciară:
- orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate in
dustrială, în special beneficiarii d e licenţe, are calitatea d e a cere aplica
rea m ăsurilor, p rocedurilor şi repararea d a u n e lo r [ari. 4 lit. b) din O .U.G .
nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate In
dustrială, ap ro b a tă prin Legea nr. 280/2005];
- organizaţiile sindicale [art. 2 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011
a dialogului social];
- organizaţiile neguvernam entale care au ca sco p protecţia drepturilor
om ului sau care au interes legitim în com baterea discrim inării (art. 2 8 din
O .G . nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tu tu ro r fo rm e lo r de
discrim inare, aprobată prin Legea nr. 48/2002) sau cele ale consum atorilor
art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 privind C odul consum ului];
- asociaţiile d e consum atori [art. 37 lit. h) din O .G . nr. 21/1992 privind
protecţia consum atorilor, aprobată prin Legea nr. 11/1994];
- direcţia de (a dom iciliul adoptatorilo r [art. 4 8 alin. (1) din Legea
nr. 273/2004 privind procedura adopţiei];
M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 189, 190.

^ D.N. Theohari, op. cit., p. 104.
Pentru detalii, a se vedea: M Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013,
p - 194-213; D.N. Theohari. op. cit., p. 104-105.
- prefectul poate Introduce acţiuni în contencios adm inistrativ [art. 1

alin. (8) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului adm inistrativ];
- procurorul poate porni o rice acţiune civilă, ori d e câte ori este n e
c e sa r pentru apă ra re a drepturilor şi intereselor legitim e ale m inorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri
expres prevăzute de lege [art. 9 2 alin. (1) NCPC];
- declararea străinului ca indezirabil se dispune de C urtea d e Apel
B ucureşti, la sesizarea procurorului anum e desem nat d e la P archetul de
pe lângă C urtea d e A pel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de ju d e
cată. la propunerea instituţiilor cu com petenţe în dom eniul ordinii publice
şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii tem einice [art. 85 alin. (2)
din O .U.G . nr. 194/2002 privind regim ul străinilor în R om ânia, aprobată
prin Legea nr. 357/2003];
- autorităţile adm inistraţiei publice cu atribuţii în dom eniul protecţiei
copilului pot solicita instanţei d e tutelă decăderea din exerciţiul d re p tu ri
lo r părinteşti [art. 5 0 8 alin. (1) NCC].
U neori, în lege este stabilită şi c a lita te a p ro c e s u a lă p a siva ;
- i n cazul în care unitatea deţinătoare nu a lo s t identificată, persoana
înd reptăţită poate chem a în ju d e ca tă statul, prin M inisterul F inanţelor P u
blice [art. 2 8 alin. (3) din Legea nr. 10/2001];
- acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi îm potriva m oşte
nitorilor pretinsului ta tă [art. 4 2 5 alin. (3) NCC];
- în cazul în care, potrivit legii, o acţiune privitoare la filiaţie poate
fi pornită îm potriva m oştenitorilor, iar m oştenirea este vacantă, acţiunea
poate fi introdusă îm potriva com unei, oraşului sau, d u p ă caz, m unicipiului
d e la locul deschiderii m oştenirii [art. 4 3 9 N C C .
Alteori, legiuitorul e x c lu d e le g itim a re a p ro c e s u a lă p a s iv ă a unei
persoane: astfel, conform art. 42^ alin. (3) din Legea nr. 32/2000 privind
activitatea d e asigurare şi supravegherea asigurărilor. C om isia de S upra
veghere a A sig u ră rilo r {în prezent A utoritatea d e S upraveghere F inanci
ară) nu are calitate procesuală şi nu poate fi chem ată în judecată în pro
cesele declanşate îm potriva asigurătorilor/reasigurătorilor/interm ediarilor
în asigurări şi/sau în reasigurări, ch ia r d a că aceştia se află în procedură
d e redresare financiară sau de falim ent. în procesele îm potriva Fondului,
pentru a răspunde d e neîndeplinirea obligaţiilor asum ate de aceştia potrivit
legii şi/sau convenţiilor internaţionale, sau în cazul proceselor îm potriva
entităţilor care organizează cursuri d e calificare, pregătire şi perfecţionare
profesională şi/sau lectorilor.
U neori, ca urm are a practicii judiciare neunitare, instanţa suprem ă a
fo st nevoită să statueze, pe cale de recurs în interesul legii, dacă o a n u
m ită instituţie are sau nu calitate procesuală pasivă într*un a num it gen
d e litigii'^).
Oe exemplu, I.C.C.J., Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 cu privire la calitatea

procesuală pasivă a statului roman în cererile având ca obiect acordarea de despăgubiri
De reţinut că, în cazul cererilor introduse şi apărărilor form ulate In co n

diţiile art. 3 7 N CPC, Interesul se apreciază în raport cu persoana pentru
care s-a acţionat, şi nu cu cea care exercită acţiunea.
§3. T ra n sm ite re a c a lită ţii procesuale

487. în re g le m e n ta re a n o u lu i C o d d e p ro c e d u ră c iv ila , a fo st intro
dus art. 38. cu titlul m arginal „T ransm iterea calităţii procesuale” , potrivit
căruia: „C a lita te a d e pa rte se p o a te transm ite le g a l s a u convenţional, ca
urm are a transm isiunii, In condiţiile legii, a d re p tu rilo r o ri s itu a ţiilo r ju rid ice
deduse ju d e c ă ţii.
C alitatea procesuală a unei părţi poate fi transm isă, în cursul proce
sului, unei alte persoane, care nu a participat până atunci la proces. Prin
transm iterea calităţii procesuale se înţelege tre c e re a c a lită ţii p ro c e s u a le
de la p e rs o a n a c a re o d e ţin e a s u p ra u n e i a lte p e rs o a n e , c a re p rim e ş te
în a c e s t m o d fie le g itim a re a activăm fie le g itim a re a p a s iv ă d e a c o n
tin u a p ro c e s u l.
C alitatea procesuală a c tiv ă poate fi transm isă pe cale le g a lă sau pe
cale c o n v e n ţio n a lă .
i
Din punct d e vedere al întinderii, transm iterea calităţii procesuale poate

să fie u n iv e rs a lă (dacă există un sin g u r m oştenitor legal sau un legatar
universal, ia r în cazul persoanei juridice, atunci când are loc o fuziune prin
absorbţie sau o transform are), c u t it lu u n iv e rs a l (când există m al m ulţi
m oştenitori legali ori un legatar cu titlu universal, sau se pune problem a
divizării totale ori parţiale a persoanei ju ridice) şi c u titlu p a rtic u la r (lega
tu l cu titlu p articular sau transm isiunea convenţională).
488. în cazul p e rs o a n e lo r fiz ic e , tra n s m is iu n e a le g a lă se realizează
prin m o ş te n ire , cu excepţia situaţiei in care este vorba despre drepturi cu
caracter strict personal sau când legea prevede o altă soluţie în ca z de
deces al unei părţi. S -a arătat în doctrină^'^ că e xistă situaţii în care dreptul
la acţiune nu trece asupra m oştenitorilor, dar, dacă acţiunea a fo st porni
tă de titular, atunci e a poate fi c o n tin u a tă d e m o ş te n ito rii acestuia; cu
alte cuvinte, în privinţa declanşării procesului, m oştenitorii nu au calitate
procesuală activă, d a r a r putea a ve a loc o transm isiune a calităţii proce
suale active, d a că procesul a fo st declanşat d e autorul lor. De asem enea,
transm isiunea poate privi şi c a lita te a p ro c e s u a lă p a sivă .
A stfel, n o u l C o d c iv il prevede urm ătoarele situaţii:
- acţiunea pentru restabilirea dreptului nepatrim onial în că lca t poate fi
continuată sau pornită, d u p ă m oartea persoanei vătăm ate, d e că tre soţul
pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd
mâsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile pro
prietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin care s-a statuat că: J n acţiunile
întem eiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care
se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri băneşti pentru imobilele
preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală p a s iv i” .
V.M. Ciobanii, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p. 9.
supravieţuitor, d e oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei de-

cedate, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul
al patrulea inclusiv [art. 2 5 6 alin. (1)];
-a c ţiu n e a pentru restabilirea integrităţii m em oriei unei persoane d e ce
date poate fi pornită de cei prevăzuţi m ai sus [art. 2 5 6 alin. (2)];
- dreptul la acţiunea în anularea căsătoriei nu se transm ite m oşteni
torilor; d a că acţiunea a fo st pornită d e către unul dintre soţi, e a poate fi
co ntinuată d e către oricare dintre m oştenitorii săi (art. 302);
- în cazul divorţului din culpă, d a că soţul reclam ant decedează în
tim pul procesului, m oştenitorii săi pot continua acţiunea d e divorţ; acţiunea
continuată d e m oştenitori este adm isă num ai dacă instanţa constată culpa
exclusivă a soţului pârât (art. 380);
- acţiunea în stabilirea m aternităţii poate să fie pornită (în term en de
un an de la data decesului) sau. d u p ă caz, co ntinuată şi de m oştenitorii
copilului, în condiţiile legii; acţiunea poate fi introdusă şi îm potriva m oşte
nitorilor pretinsei m am e (a ri. 423);
- acţiunea în stabilirea paternităţii din afa ra căsătoriei poate fi pornită
sau, după caz, continuată şi de m oştenitorii copilului, în condiţiile legii; ac
ţiu n e a poate fi pornită şi îm potriva m oştenitorilor pretinsului ta tă (art. 425);
- acţiunea în tăg ada paternităţii poate fi pornită sau, d u p ă caz, co n
tinuată şi d e m oştenitorii ce lo r care au calitate procesuală activă: soţul
m am ei, m am ă. tatăl biologic, copil; când acţiunea se introduce d e către
soţul m am ei îm potriva copilului şi acesta este decedat, acţiunea se por
neşte îm potriva m am ei sale şi, dacă este cazul, a altor m oştenitori ai săi;
când m am a sau copilul introduce acţiunea îm potriva soţului şi acesta este
decedat, acţiunea se porneşte îm potriva m oştenitorilor lui; când tatăl bi*
ologic introduce acţiunea îm potriva soţului m am ei şi a copilului şi aceştia
sunt decedaţi» acţiunea se porneşte îm potriva m oştenitorilor (art. 429).
- acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată num ai
îm potriva donatarului, ia r dacă donatarul m oare după introducerea acţiunii,
aceasta poate fi continuată îm potriva m oştenitorilor; cererea de revocare
nu poate fi introdusă d e m oştenitorii donatorului, cu excepţia cazului în
care donatorul a decedat în term enul d e prescripţie d e 1 an fără să-l fi
iertat pe donatar; d e asem enea, m oştenitorii pot introduce acţiunea în
revocare în term en de un an de la data m orţii donatorului, dacă acesta a
d ecedat fă ră să fi cunoscut ca u za d e revocare; acţiunea pornită d e d o n a
to r poate fi continuată de m oştenitorii acestuia (art. 1024).
în m om entul în care una dintre părţile procesului a decedat, iar partea
adversă a depus la d o sa r certificatul d e deces, drepturile şi obligaţiile
procesuale ale părţii decedate, deşi se transm it în m od autom at, odată cu
dobândirea calităţii d e m oştenitor, nu v o r fi exercitate im ediat şi, respectiv,
asum ate d e către succesori. întrucât, până la introducerea acestora în
cauză, ju d e ca re a pricinii se suspendă d e drept, în tem eiul prevederilor
art. 4 1 2 alin. (1) pct. 1 N CPC, în afară de cazul în care partea Interesată
cere term en pentru introducerea acestora în cauză^^l
P rin excepţie, m oştenitorii părţii decedate nu v o r prelua locul acesteia
în proces în situaţia în care obiectul litigiului priveşte drepturi sau obligaţii
cu ca ra cte r strict personal (cum a r fi obligaţia d e întreţinere prevăzută
de lege în considerarea persoanei defunctului) sau care se sting ca ur
m are a decesului părţii (de exem plu, dreptul d e uzufruct) ori când legea
m enţionează o altă soluţie în ca z de deces al unei părti [de pildă, potrivit
art. 925 alin. (1) N CPC, d a că în tim pul procesului d e divorţ unul dintre soţi
decedează, instanţa va lua act d e încetarea căsătoriei şi va dispune, prin
hotărâre definitivă, închiderea d o s a ru lu i.
489. în cazul p e rs o a n e lo r ju rid ic e , transm isiunea legală are loc pe
calea re o rg a n iz ă rii persoanei juridice care este parte în proces. R eorga
nizarea persoanei ju rid ice se realizează prin fuziune^^', prin divizare^^^ sau
prin transformare^^^ [art. 233 alin. (1) NOC].
în ce e a ce priveşte efe ctele fuziunii, potrivit art. 235 NCC, în ipoteza
a b s o r b ţie i drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă
în patrim oniu) persoanei ju rid ice care o absoarbe, în tim p ce, în ipoteza
c o n to p irii, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice se transferă în patri
m oniul persoanei ju rid ice nou4nfiinţate.
D rept exem plu d e fuziune prin absorbţie, am intim O .U .G . nr. 74/2013
privind unele m ăsun pentru îm bunătăţirea şi reorganizarea activităţii
A genţiei N aţionale de A dm inistrare Fiscală, precum şi pentru m odificarea
şi com pletarea unor acte normative^^l A stfel, prin acest act norm ativ, la
art. 10 s-au prevăzut unnătoarele: „(1 ) în ce p â n d cu data in tră rii în vigoare
a h o tă râ rii G uve rnului p re vă zu tă la art. 13 alin. (1) se înfiinţează în subor-
dinea A g e n ţie i direcţiile g e n e ra le regionale a le fin a n ţe lo r publice, instituţii
p u b lic e cu perso n a lita te ju rid ică , ş i care s u n t conduse, p rin derogare d e la
dispoziţiile L e g ii nr. 188/1999, republicată, cu m odificările ş i com pletările
ulterioare, d e u n d ire c to r general, fu n cţio n a r public.
(2) D irecţiile generale regionale ale finanţelor publice se înfiinţează prin
transform area d ire cţie i g e n e ra le a fin a n ţe lo r p u b lice a ju d e ţu lu i în c a re va
fi s ta b ilit se d iu l d irecţiei g e n e ra le regionale, p rin fu z iu n e a p r in a b s o rb ţie

Reprezintă absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau
contopirea mai m ultor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.
^ Poate fi totală (împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între
două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se înfiinţează prin divi
zare) sau parţială (desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care
continuă să existe» şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridi
ce care există sau care se înfiinţează în acest mod).
w O persoană juridică, în cazurile prevăzute de lege, îşi încetează existenţa» conco
mitent cu înfiinţarea. în locul ei, a unei alte persoane juridice.
M. Of. nr. 389 din 29 iunie 2013.
a ce lo rla lte d ire cţii g e n e ra le ju d e ţe n e ale fin a n ţe lo r p u b lice din a ria de

com petenţă sta b ilită p o triv it p re v e d e rilo r alin. (3).
(3) O raşele în care a u se d iu l direcţiile g e n e ra le regionale a le finanţelor
publice, aria d e com petenţă a acestora, p re cu m ş i lista d ire cţiilo r generale
ju d e ţe n e a le fin a n ţe lo r p u b lice care se reorganizează ca d irecţii generale
regionale ale fin a n ţe lo r p u b lice se sta b ile sc p rin hotărâre a G uvernului.
(4) D irecţiile g e n e ra le regionale a le fin a n ţe lo r publice, înfiinţate p o trivit
p re v e d e rilo r alin. (3), p re ia u activitatea ş i com petenţele tu tu ro r d ire cţiilo r
generale ju d e ţe n e ale fin a n ţe lo r p u b lice a bsorbite din aria d e com petenţă,
p re cu m ş i a tu tu ro r s tru c tu n io r teritoriale subordona te acestora.
(5) D irecţiile g e n e ra le regionale a le fin a n ţe lo r p u b lic e p re ia u p r in fu z i-
u n e p r in a b s o rb ţie direcţiile regionale p e n tru accize ş i o p e ra ţiu n i vamale,
direcţiile ju d e ţe n e ş i a m u n icip iu lu i B u cu re şti p e n tru a ccize ş i operaţiuni
vam ale din aria d e com petenţă stabilită p o triv it p re v e d e rilo r alin. (3).
(6) Moc/u/ d e o rganizare ş i fun cţionare a d ire cţiilo r g e n e ra le regionale
aie finanţelor publice, p re cu m ş i a stru ctu rilo r subordona te ale acestora se
stab ileşte p rin ordin a l p re şe d in te lu i A genţiei, cu a vizu l M in iste ru lu i F inan
ţe lo r Publice, în ca z u l stru ctu rilo r coordonate m etodologic d e structurile
d e specialitate din a p a ra tu l p ro p riu a l m inisterului.
(7) D irecţiile g e n e ra le ju d e ţe n e ale fin a n ţe lo r p u b lice c a re s e re orga
n izează p rin fuziune p rin a bsorbţie în c a d ru l d ire cţiilo r generale regionale
a le fin a n ţe lo r p u b lic e îş i p ie rd personalitatea juridică.
(8) P ersonalul d ire cţiilo r g e n e ra le a le fin a n ţe lo r publice, p re cu m ş i p er-
so n a lu l d ire cţiilo r regionale p e n tru a ccize ş i o p e ra ţiu n i vam ale, d ire cţiilo r
ju d e ţe n e ş i a m u nicipiului B u cu re şti p e n tru a ccize ş i o p e ra ţiu n i vamale,
c a re se reorganizează p rin fuziune p rin absorbţie, se p re ia în ca d ru l d i
re c ţiilo r g e n e ra le regionale a le fin a n ţe lo r publice, în lim ita n u m ă ru lu i de
p o s tu ri aprobat, în condiţiile le g if.
Aducem şi un exem plu de transfom iare, realizat prin Legea nr. 165/2013
privind m ăsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau
prin echivalent, a im obilelor preluate în m od abuziv în perioada regimului
com unist în Românla^’l
A stfel, conform ari. 17 alin. (1) din lege, J n vederea fin a liză rii p ro ce su
lu i d e restituire în natură sau, după caz, în e ch iva le n t a im o b ile lo r preluate
în m o d a b u ziv în p e rio a d a re gim ului com unist, s e constituie C om isia N a
ţională p e n tru C om pensarea Im obilelor, denum ită în continuare C om isia
N aţională,
I ’ care funcţionează
f în subordinea C ancelariei P rim ului-fi/!inistrd'
şi care, potrivit art. 18 alin. (3) din lege. „preia atrib u ţiile C om isiei C entrale
p e n tru S tabilirea D e spăgubirilor ş i funcţionează p â n ă la finalizarea p ro
ce su lu i de retrocedară'.
P otrivit dispoziţiilor art. 241 alin. (2) NCC, în cazul transform ării, d re p
turile şi obligaţiile persoanei juridice care şi-a înce tat existenţa se transferă
M. Of. nr. 278 din 17 mai 2013.
în patrim oniul persoanei ju rid ice nou-lnfiinţate» cu excepţia cazului în care

prin actul prin care s-a d ispus tra n slo rm a re a se prevede altfel.
C alitatea procesuală a persoanei juridice a fo st tran sm isă, într-un
caz particular, printr-un act norm ativ. A stfel, potrivit art. 15 alin. (1)
din O .U .G . nr. 18/2004, m odificat prin O .U .G . nr. 85/2004, ap ro b a tă prin
Legea nr. 13/2005, „A utoritatea pe n tru V alorificarea A c tiv e lo r S ta tu lu i se
s u b ro g ă în drepturile ş i obligaţiile B ă n c ii C om erciale R om âne S.A. ş i re
prezintă statul, In calitate d e garant, in to a te p ro c e s e le ş i c e re rile cu care
s u n t sa u v o r fi învestite instanţele ju d e c ă to re ş ti o ri arbitrale în legătură
cu angajam entele, răspunderile, daunele directe sa u indirecte, p re c u m şi
orice a lte o b lig a ţii o ri pretenţii, p re ze n te sa u viitoare, izvorâte din activita^
tea desfăşurată d e Banca R om ână d e C om erţ E x te rio r- B A N C O R E X S.A.
pâ n ă la data radierii acesteia din re g istru l co m e rţu lu r.
490. T ran sm isiu n ea co n ven ţio n ală a calităţii p rocesuale poate
avea loc ca urm are a cesiunii de creanţă, a vânzării sau donării bunului
litigios, a preluării datoriei cu consim ţăm ântul creditorului, precum şi a altor
m ijloace indirecte de schim bare a subiectului activ sau pasiv al raportului
ju rid ic substanţial dedus judecăţii.
491. C odul d e procedură civilă se referă, prin mai m ulte texte, la tran
sm iterea calităţii procesuale. A stfel, judecata cauzelor se suspendă de
drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a m oş
tenitorilor, în afară d e cazul când partea interesată cere term en pentru
introducerea în judecată a acestora [potrivit ari. 412 alin. (1) pct. 1 N C PC -
corespondent art. 2 4 3 alin. (1) pct. 1 CPC] sau instanţa num eşte un curator
special care să îi reprezinte pe m oştenitori până la intrarea lo r în proces
art. 155 alin. (1) pot. 15 NCPC - corespondent ari. 87 pct. 10 CPC).
Potrivit art. 4 6 9 alin. (1) şi (2) N C PC [corespondent art. 285 alin. (1)
şi (2) C PC ], term enul d e apel se întrerupe prin m oartea părţii care are
interes să fa c ă apel, ca z în care se face din nou o singură com unicare a
hotărârii, la cel din urm ă dom iciliu al părţii, pe num ele m oştenirii, fără să se
arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor; term enul de apel va începe
să curgă din nou d e la data com unicării, iar pentru m oştenitorii incapabili,
cel cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de m oştenire vacantă,
term enul va curge din ziua în care se va num i tutorele, curatorul sau a d
m inistratorul provizoriu.
492. S ub aspectul m om entului la care poate avea loc transm iterea
calităţii procesuale, drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transm ise
oricănd'^^ în cursul procesului, ch ia r şi în etapa apelului sau a recursului,
în tru câ t tra n sm isiu n e a calităţii părţilor reprezintă o co nsecinţă a schim bă
rilor produse în conţinutul raportului ju rid ic d e d re p t substanţial, acestea
nefiind lim itate în tim p. De asem enea, autoarea citată m ai ara tă în mod
ju st că „transm iterea calităţii părţilor poate a ve a loc num ai în tim pul des-
D.N. Theotiari, op. cit,, p. 107.
făşurărli unui proces, eventuala schim bare a uneia dintre părţile raportului
d e d re p t substanţial inten/enită anterior declanşării acestuia fiind d e natură
să atragă, d e pildă, adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de
folosinţă a pârâtului sau, după caz, a lipsei calităţii procesuale pasive,
în situaţia în care ce re re a de chem are în ju d e ca tă se form ulează to t în
contradictoriu cu partea iniţială, reclam antul neţinând cont de schim barea
op e ra tă în planul dreptului substanţial*’.
R eclam antul, aflat în fa ţa prim ei instanţe, mai are posibilitatea, prin
raportare la dispoziţiile ari. 204 alin. (1) N CPC, să m odifice cererea sub
aspectul cadrului procesual pa siv până la prim ul term en la care va fi legal
citat, pentru a evita adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de
folosinţă a pârâtului Iniţial, d ecedat ulterior form ulării cererii introductive
d e instanţă, d a r anterior prim ului term en d e judecată.
493. Cel care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al transm h
siuniî preia procesul în starea în care s e g ăseşte în m om entul în care
a a v u t lo c tran sm isiu n ea, actele pro cedu rale în d e p lin ite d e autorul
său fiin d u -i opozabile.
S ub aspectul transm isiun ii leg ale a calităţii procesuale, N C PC re-
glem entează d e ta lia t la art. 39, cu titlul m arginal „Situaţia p ro cesu ală a
în străin ăto ru lu i şi a su cceso rilo r săi”, care sunt consecinţele cu privi-
re la participarea succesorilor la judecată: „(1 ) D acă în c u rs u l pro ce su lu i
dreptul litigios este transm is p rin acte între v ii cu titlu particular, ju d e ca ta va
continua între p ă rţile iniţiale. D acă însă transferul este făcut, în condiţiile
legii, p h n a c te c u titlu p a rtic u la r p e n tru cauză d e m oarte, ju d e c a ta va co n
tinua cu su cce so ru l un ive rsa l o ri c u titlu un ive rsa l a l autorului, după caz.
(2) in toate cazurile, su cce so ru l cu titlu p a rtic u la r este o bligat să in
tervină in cauză, dacă a re cunoştinţă d e existenta procesului, sa u poate
să fie introdus în cauză, la cerere o ri din oficiu. In a c e s t caz, instanţa va
decide, d u p ă îm prejurări ş i ţin â n d seam a d e p o ziţia celorlalte părţi, dacă
înstrăinătorul sa u su ccesorul un ive rsa l o ri cu titlu un ive rsa l a l acestuia
Vă răm âne sau, d u p ă caz, va fi sco s din proces. D acă înstrăinătorul sau,
d u p ă caz, su cce so ru l un ive rsa l o ri c u titlu un ive rsa l a l acestuia este scos
din proces, ju d e c a ta va continua n u m a i cu su ccesorul cu titlu p a rtic u la r
c a re va lua pro ce d u ra în starea în care se află la m o m e n tu l la c a re acesta
a in tervenit sa u a fo st introdus în cauză.
(3) H otărârea p ro n u n ţa tă contra înstrăinătorului sa u su cce so ru lu i u n i
ve rsa l o ri cu titlu un ive rsa l a l acestuia, după caz, va p ro d u ce d e d re p t
efe cte ş i contra su cce so ru lu i cu titlu p a rtic u la r ş i va fi întotdeauna o p o za
b ilă acestuia din urm ă, cu excepţia c a z u rilo r în c a re a dobândit d re p tu l cu
bună-credinţă ş i n u m a i p o a te fi evins, p o trivit legii, de că tre a devăratul
titulaf'.
Ca regulă, procesul va continua, d u p ă decesul părţii, cu succesorii
universali sau cu titlu universal, care v o r putea fi chem aţi în judecată
sau care v o r putea face cerere pentru introducerea în proces. Dacă dreptul
litigios este transm is printr-un legat cu titlu parlicular, poziţia procesuală a
transm itătorului
I defunct va fi continuată de către succesorii săi universali
sau cu titlu universal, d u p ă caz. S -a susţinut că introducerea în cauză a
acestor persoane este obligatoriei^).
S intagm a J n to a te cazurile” folosită în alin. (2) al art. 3 9 N C PC are
în vedere a tât ipoteza în străin ării d rep tu lu i litigios prin a c t ju rid ic cu
titlu p articu lar in te r v iv o s (vânzare, donaţie, schim b etc ), c â t şi cea a
în străin ării d rep tu lu i prin a c t ju rid ic cu titlu p articu lar m o r t/s c a u s a
(legat cu titlu particular). Prin urmare, în am bele ipoteze, succesorul cu titlu
p articular va fi introdus în proces, din proprie iniţiativă (obligat să intervină
în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului) sau în mod forţat (la
cererea oricărei părţi litigante sau de către instanţă din oficiu, caz în care
introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular nu este obligatorie).
D acă este vorba d e p ersoane juridice, distincţia „a cte între v ii cu
titlu p a rtic u la r şi „a cte pentru cauză d e m oarte cu titlu particular" nu se
poate face, astfel că. în cazul lor. calitatea se transm ite prin acte între vii
cu titlu p articular şi se pune num ai problem a continuării procesului între
părţile iniţiale şi, d u p ă caz, între partea originară şi succesorul particular
al celeilalte părţi'^l
în privinţa su ccesorilor cu titlu particular, san cţiunea neinterveniril
în proces este aceea că nu v o r putea invoca inopozabilitatea hotărârii
judecătoreşti fa ţă d e ei, decât în situaţia d e excepţie reglem entată de
text. De fapt, „excepţia” va fi probabil regula, ca şi num ăr d e situaţii, prin
bună-credinţă înţelegând şi situaţia în care aceştia nu a u avut cunoştinţă
de proces. C onform unei sublinieri fă cu te în doctrina recentă^^'. raportat
la prevederile art. 39 alin. (2) N CPC, hotărârea pronunţată îşi va produce
inclusiv efectele de autoritate de lucru judecat, opozabilitate şi forţă execu
to rie fa ţă d e succesorul p articular care nu a fo st parte în proces, fiind una
dintre excepţiile de la principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti.
T erţul d obănditor participă în proces în aceeaşi calitate procesuală
pe care o are înstrăinătorul, d a r cererea terţului nu poate să fie conside*
rată d re p t o intervenţie accesorie, deoarece terţul este o bligat prin lege
să intervină, el nu are o facultate în acest sens, iar ce re re a nu trebuie să
fie adm isă în principiu, în a şa fe l în câ t doar din acest m om ent să devină
parte în proces, aşa cum prevede art. 65 alin. (1) NCPC^^^l
M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 220.

V M O obanu, T C . Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept exeouţional civil.
Arbitraj. Drept notarial. Curs de bază pentru licenţă şl masterat, seminare şl examene,
Ed. Naţional, Bucureşti, 2013, p. 128.
^ Al. Suciu, op. Cit., p. 142.
M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 220.
Pe d e altă parte, a tâ t înstrăinătorul, cât şi adversarul său ori Instanţa

din oficiu pot solicita/dispune in tro d u c e re a în ca u ză a s u c c e s o ru lu i cu
titlu p a rtic u la r.
T extul care perm ite instanţei să introducă din oficiu în proces pe suc*
cesorul cu litiu p articular este art. 7 8 N CPC, care prevede urm ătoarele:
n(1) în ca zu rile expres p re vă zu te d e lege, p re cu m ş i în pro ce d u ra necon-
tencioasă, ju d e c ă to ru l va d ispune din oficiu introducerea în ca u ză a a lto r
persoane, c h ia r dacă p ă rţile s e îm potrivesc. (2) In m a te rie contencioasă,
c â n d ra p o rtu l ju rid ic dedus ju d e c ă ţii o im pune, ju d e c ă to ru l va p u n e în
discuţia p ă rţilo r necesitatea in tro d u ce rii în cauză a a lto r persoane. D acă
niciuna dintre p ă rţi n u solicită introducerea în cauză a terţului, ia r ju d e c ă to
ru l apreciază că p ricina n u p o a te fi soluţionată fără participarea terţului, va
respinge cererea, fără a se pro n u n ţa p e fond. (3) Introducerea în cauză va
fi dispusă, p rin încheiere, p â n ă la term inarea cercetării p ro ce su lu i înaintea
p rim e i instanţe. (4) C â n d necesitatea Introducerii în cauză a a lto r p e rs o a
ne este constatată c u ocazia deliberării, instanţa va repune cauza p e rol,
d isp u n â n d citarea părţilor. (5) H otărârea p rin c a re cererea a fo st respinsă
în condiţiile alin. (2) este supusă n u m a i a p e lu lu r.
A cest articol reglem entează o derogare d e la principiul disponibilităţii
părţilor în procesul civil, fiind o instituţie procesuală cu caracter de noutate
legislativă.
S -a arătat că nici în acest caz nu este vorba despre vreo fo rm ă de
inten/enţie forţată, pe care pârâtul să tre b u ia scă să o facă într-un anum it
term en, ci terţul va sta alături de înstrăinător, în aceeaşi calitate proce
suală'^'.
D upă introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular, instanţa
va decide dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal
al acestuia va răm âne sau. după caz, va fi scos din proces. Indiferent dacă
înstrăinătorul ori succesorii săi universali sau cu titlu universal sunt sau
nu scoşi din cauză, succesorul cu titlu p articular preia procesul in starea
în care se găseşte în m om entul in care a intervenit.
Prin excepţie, d a că terţul a fo st de bună*credinţă la dobândirea drep*
tului - pentru că litigiul nu a fo st notat in ca rte a funciară, aşa cum im pune,
pentru opozabilitate, art. 902 alin. (2) pct. 18 şi 19 N C C - ş i nu mai poate
să fie evins de către adevăratul titular, h o tă râ re a n u p ro d u c e e fe c te
fa tă d e el.
C ele d o u ă condiţii, respectiv ca terţul să fi fo st de bună-credinţă la
m om entul dobândirii şi să nu m ai poaîă fi evins sunt cum ulative, ce e a ce
înseam nă că terţul nu poate pierde dreptul în favoarea adevăratului titular.
Ca atare, buna-credinţă nu este suficientă dacă trebuie îndeplinite anum ite
form alităţi de publicitate pentru opozabilitate^^l
fbidem,
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 222.
§4. R egim ul ju r id ic al in v o c ă rii şi s o lu ţio n ă rii e x c e p ţie i lip s e i c a lită ţii

p ro ce su a le
494. Pe parcursul procesului, lipsa calităţii procesuale se invocă pe
cale de excepţie, d e oricare dintre părţi, d e că tre procuror sau instanţă
din oficiu. E xcepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie d e fo n d ,
a b s o lu tă ş i p e re m p to rie .
Poate fi invocată şi direct în apel sau în recurs (cu privire la calitatea
activă sau pasivă în fa ţa prim ei instanţe); cu a tâ t mai m ult poate fi invocată
in apel/recurs excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive în apel/
recurs (înţelegând prin aceasta situaţia în care este a tra să în apel o per
soană care nu a fo st parte la ju d e ca ta de prim ă Instanţă sau este atrasă
în recurs o persoană care nu a fo st parte la ju d e ca ta d e prim ă instanţă
sau la ju d e ca ta din apel - excludem aici situaţia de excepţie d e atragere
în proces direct în apel a unui intervenient principal cu acordul celorlalte
părţi sau a unui intervenient accesoriu în apel sau recurs).
495. A d m ite re a excepţiei determ ină re s p in g e re a c e re rii ca fiin d f o r
m u la tă d e o p e rs o a n ă lip s ită d e c a lita te p ro c e s u a lă a c tiv ă , respectiv
re s p in g e re a c e re rii ca fiin d fo rm u la tă îm p o triv a u n e i p e rs o a n e lip s ite
d e c a lita te p ro c e s u a lă p a s iv ă .
De vrem e ce calitatea procesuală este o condiţie d e adm isibilitate a
acţiunii, s-a apreciat că nu este greşită nici soluţia d e re s p in g e re a c e re rii
ca in a d m is ib ilă , în u rm a a d m ite rii a c e s te i e x c e p ţii d e fond^^'.
A rt. 40 alin. (2) N CPC, cu titlul m arginal „S ancţiunea încălcării condiţi
ilor de exercitare a acţiunii civile” , prevede că încălcarea dispoziţiilor titlului
privitor la acţiunea civilă poate, d e asem enea, atrage aplicarea şi a altor
sancţiuni prevăzute de lege, ia r cel care a suferit un prejudiciu are d re p tu l
d e a f i d e s p ă g u b it, p o tr iv it d r e p tu lu i c o m u n , deci pe calea unei cereri
separate, iar nu în condiţiile art. 189-190 N CPC, care vize a ză despăgubi
rile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului'^l
496. P otrivit art. 112 alin. (2) N CPC, d a că un pârât a fo st ch e m a t în
ju d e ca tă num ai în scopul sesizării instanţei com petente pentru el, oricare
dintre pârâţi poate invoca necom petenţa la prim ul term en d e ju d e ca tă la
care părţile sunt legal citate în fa ţa prim ei instanţe.
P rin urm are, s-a apreciat'^^ că, în acest caz, e x c e p ţia lip s e i c a lită ţii
p ro c e s u a le a p â râ tu lu i in tro d u s f ic t iv în proces pentru determ inarea
com petenţei unei anum ite instanţe va fi soluţionată cu prioritate în raport
de excepţia d e necom petenţă.
l’ U n acest sens. Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., sent. nr. 338/1999; C .S J ., 8. corn.,
dec. nr. 587/1994 şi Jud. Sectorului 3 Bucureşti, sent. civ. nr. 9293/1998, apudM . Tăbâr-
câ, Excepţiile p r o c e s u a l e p . 119.
^ D.N. Theohari, op. olt,, p. 114.
Mai am intim încă o situaţie la care a fă cu t referire şi autoarea m ai sus

citată, tocm ai pentru a sublinia justeţea soluţiei propuse. A stfel, se arată
că „în situaţia în care cererea este form ulată îm potriva m ai m ultor pârâţi,
d in tre care unii au calitate p rocesuală pasivă, iar alţii nu au, instanţa
se va pronunţa prin încheierea d e şedinţă asupra excepţiei lipsei calităţii
procesuale pasive a pârâţilor care nu au o astfel de legitim itate, urm ând
ca, la finalul procesului, prin hotărârea judecătorească, ţinând c o n t d e so
luţia pronunţată prin încheierea interlocutorie, instanţa să respingă cererea
fon nulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă îm potriva unor
persoane lipsite de calitate procesuală pasivă”^^l
Faţă d e dispoziţiile art. 4 6 8 N C P C , potrivit că ro ra căile de atac pot
fi exercitate num ai d e părţile aflate în proces care ju s tific ă un interes, în
afa ră d e cazul in care, potrivit legii, acest d re p t îl au şi alte organe sau
persoane, soluţia^^^ de adm itere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active
a persoanei care a form ulat co ntestaţie în anulare îm potriva unei hotărâri
judecătoreşti pronunţate în urm a desfăşurării unui litigiu în care nu a fost
parte se m enţine şi în contextul noii reglem entări, prin raportare la dispo
ziţiile
> art. 498 NCPC.
497. în practică au apărut problem e legate de distincţia d in tre intere
sul fo rm u lării unei cereri d e ch em are în ju d ecată şi existen ţa calităţii
p ro cesu ale active. întrucât legea atribuie, d e regulă, calitate procesuală
celui care are interes, interesul este principala condiţie d e exercitare a
dreptului la acţiune. Dar. uneori, dreptul la acţiune nu p o ate fi exercitat
de an u m ite persoane, d eşi acestea a r ju stifica un interes p e rs o n a l
sau, dim potrivă, poate ii exercitat d e cin eva care nu are un interes
p ersonal şl/sau direct.
Au fo st sintetizate urm ătoarele situaţii ce se pot ivi în practică (având
în vedere claritatea şi im portanţa clarificărilor deja făcute în doctrină, am in
tim aici urm ătoarea corelaţie^î interes - calitate procesuală, care stă la
baza întregii teorii doctrinare privind calitatea procesuală):
a) dreptul la acţiune se exercită d e o persoană fizică sau Juridică având
un interes personal.
^Procedeul unor Instanţe în sensul disjungerii cauzei şi pronunţării unei hotărâri

judecătoreşti în raport cu pârâţii fără calitate procesuală pasivă, cu form area unui do-
Sdr distinct pentru soluţlonered cererii formulate în contradictoriu ou ceilalţi pârâţi care
justifică legitimarea procesuală pasivă, nu este unul preferabil, întrucât însăşi măsura
disjungerii cauzei implică demersuri suplimentare în sensul fotocopieril întregului dosar
şl conduce în mod necesar la am ânarea cauzei, impunandu-se, totodată, redactarea
mai rapidă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus disjungerea şi s-a soluţionat
excepţia, din moment ce în dosarul nou-format aceasta va fi ataşată la început. Cele
menţionate anterior sunt, deopotrivă, valabile pentru orice alte excepţii care vizează
încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile” {D.N. Theohari, op. cit., p. 115).
V. Dănâilă, C.A. Anghelescu, V.H.D. Constsniinescu, op. cit., p. 296.
V.M. O obanu. G. Boroi. Drept procesual ..., p. 11; V.M. Ciobanu. G. Boroi,
T.C. Briciu, Drept procesu al..., 2011, p. 11-12. apudD .N . Theohari, op. cit., p. 104-106.
In acest caz. d e regulă, cel care ju stifică un interes personal are şl cali
ta te a procesuală, însă legea poate să nu acorde calitate procesuală activă
unor persoane care a r ju stifica totuşi un interes propriu (spre exem plu, în
m aterie d e divorţ);
b ) dreptul la acţiune este exercitat de o persoană sau un organ care
u rm ăreşte realizarea interesului unei alte persoane.
Este necesar ca legea să recunoască expres calitate procesuală activă
persoanei (nu avem în vedere pe reprezentantul titularului dreptului) sau
organului;
c) dreptul la acţiune este exercitat de reprezentanţii u n o r grupuri, în
interesul respectivelor grupuri.
în această situaţie, interesul este personal, ia r calitatea procesuală
activă aparţine grupului (aşa>numitele a c ţiu n i $ocialey^\
d ) dreptul la acţiune este exercitat în interesul grupului de către unul
dintre m em brii acestuia (aşa-num itele a c ţiu n i sociale utsinguh), acesta din
urm ă neavând îm puternicirea d e a reprezenta grupul.
Pentru această ipoteză, este necesar ca legea să recunoască expres
calitatea procesuală activă a celui care acţionează în locul grupului^^^;
e ) dreptul la acţiune este exercitat de grup în apărarea intereselor unui
m em bru al grupului.
în lipsa unei dispoziţii legale exprese, grupul nu are calitate procesu
ală;
f) dreptul la acţiune este exercitat în interesele m em brilor unui grup,
de către aceştia.
Nu suntem în prezenţa unui interes colectiv, ci a unei sum e d e interese
individuale, aplicăndu-se regulile d e la coparticiparea procesuală;
g) dreptul la acţiune este exercitat de un grup, care urm ăreşte realiza
rea unui interes colectiv.
P rin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul co
lectiv. în s ă num ai d a că legea acordă expres calitate procesuală activă
grupului;
h ) dreptul la acţiune este exercitat în apărarea unui interes general.
în principiu, num ai M inisterul P ublic a r trebui să aibă calitate procesu
ală şl niclun grup sau persoană nu s-a r putea prevala direct d e acest Inte
res, însă violarea unui interes general nu exclude şi violarea unui interes
colectiv sau individual.
Spre exemplu, art. 28 din Legea nr. 1/2000, referitor la com itetul constituit pentru
dobândirea personalităţii juridice de către form ele asociative de administrare şi de
exploatare a terenurilor forestiere.
® Art, 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
o b ie c tu lu i c ererii
498. O biectul unei cereri reprezintă p re te n ţia c o n c re tă d e d u s ă Ju

d e c ă ţii: pretenţia concretă a reclam antului (plata sum ei, revendicarea
im obilului, desfacerea căsătoriei, obligarea la înch eierea contractului de
vânzare) în cazul cererii d e chem are în judecată; sentinţa de prim ă in
sta n ţă în cazul apelului; sentinţa de prim ă instanţă sau decizia din apel, în
cazul recursului; sentinţa sau decizia atacată cu revizuire sau contestaţie
în anulare.
A ri. 194 lit, c) N C PC (corespondent art. 112 pct. 3 C P C ) se referă atât
la această definiţie a obiectului, c â t şi la obiectul m aterial al dreptului pre
tins: „o b ie c tu l c e re rii ş i valoarea lui, după pre ţu ire a reclam ar}tului, a tu n ci
c â n d acesta este e va lu a b il in bani, p re cu m ş i m o d u l de ca lcu l p rin care
s-a ajuns la determ inarea a ce ste i valori, cu indicarea în scrisu rilo r cores-
punzătoare. P entru im obile, se a p lică în m o d co re sp u n ză to r dispoziţiile
art. 104. P entru identificarea im o b ile lo r se v o r arăta localitatea ş i judeţul,
strada ş i num ărul, ia r în lipsă, vecinătăţile, e ta ju l ş i apartam entul, p re cu m
şi, c â n d im o b ilu l este înscris în cartea funciară, n u m ă ru l d e carte funciară
ş i n u m ă ru l c a d a stra l sa u topografic, după caz. L a cererea de chem are
în ju d e c a tă se va anexa extrasul de ca rte funciară, cu arătarea titularului
înscris în cartea funciară, e lib e ra t de b iro u l d e cadastru ş i p u b licita te im o
biliară în raza căruia este situ a t im obilul, ia r în ca z u l în c a re im o b ilu l nu
e ste înscris în cartea funciară, se va a n e xa un ce rtifica t e m is d e acelaşi
birou, c a re atestă a c e s t faptf'.
în esenţă, se păstrează elem entele esenţiale ale reglem entării an
terioare, d a r se indică cu mai m ultă rigoare to a te elem entele necesare
identificării imobilelor*^'.
499. D rept condiţii de validitate*^’, obiectul trebuie să fie lic it, p o s ib il
ş i d e te rm in a t sa u d e te rm in a b il.
O biectul iniţial al cererii poate fi p re c iz a t s a u m o d ific a t, prin form u-
larea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 2 0 4 N C P C (corespondent
a ri. 132 C PC ): „(1 ) R eclam an tul p o a te să^şi m odifice cererea ş i să p ro
p u n ă n o i dovezi, su b sancţiunea decăderii, n u m a i p â n ă la p rim u l term en
la care acesta este le g a l citat. In a c e s t caz, instanţa dispune am ânarea
p ric in ii ş i com unicarea ce re rii m odificate pârâtului, în vederea form ulării
întâm pinării, care, su b sancţiunea decăderii, va fi depusă cu c e l p u ţin
10 zile înaintea term enului fixat, urm â n d a fi cercetată d e re cla m a n t la
d o sa ru l cauzei. (2) C u toate acestea, n u se va d a term en, c i se v o r trece
în încheierea d e şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: 1. se
I. Leş, Noul Cod de procedură civilă, comentanu pe articole. Voi. I. Articolele

1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 325.
12' V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept p ro ce su a l.... p, 202.
V. E xcepţia lipsei obiectului cererii________________________________ 389
îndreaptă greşelile m ateriale din cu p rin su l cererii; 2. re clam antul m ăreşte

s a u m icşorează cu antum ul obiectului cererii; 3. s e solicită contravaloarea
obiectului cererii, p ie rd u t sa u p ie rit în c u rs u l p ro ce su lu i; 4. se înlocuieşte
o ce re re în constatare p rin tr-o ce re re în realizarea d re p tu lu i sa u invers,
a tu n c i c â n d cererea în constatare este adm isibilă. (3) M odificarea cererii
d e chem are în ju d e c a tă p e ste term enul p re v ă z u t la alin. (1) p o a te avea
lo c n u m a i cu a c o rd u l expres a l tu tu ro r părţiloi’ ’.
R eferitor la noua reglem entare, s-a reţinut că distincţia dintre cererea
m odificatoare şi cererea precizatoare, existe n tă în practică sub im periul
reglem entării anterioare, se m enţine şi în actualul C od de procedură civilă,
acestea fiind însă reunite sub denum irea d e cerere adiţională, întrucât, în
substanţă, am bele constituie m odificări ale cererii iniţiale, ch ia r d a că au
un regim ju rid ic diferitf^l
D istincţia între precizare şi m odificare trebuie să fie netă. A stfel, orice
cerere prin care se adaugă cantitativ sau ca lita tiv fa ţă d e obiectul m aterial
indicat în cererea introductivă de instanţă este m odificatoare (cu excepţiile
indicate la art. 2 0 4 am intit mai sus). O cerere de com pletare a d a te lo r de
identificare sau d e îndreptare a erorilor d e identificare a im obilului ce face
obiectul ju d e că ţii este precizatoare.
Cu privire la dispoziţiile art. 2 0 4 alin. (3) N CPC, potrivit că ro ra m odi
fica re a cererii d e chem are în ju d e ca tă cu depăşirea prim ului term en la
care reclam antul este legal citat poate a ve a loc num ai cu acordul expres
al tu tu ro r părţilor, s-a considerat că o ata re prevedere confirm ă caracterul
dispozitiv al norm elor ari. 2 0 4 N C PC şi vize a ză exclusiv cererea m odifi
catoare, ia r nu şi pe cea precizatoare, sim ila r reglem entării anterioare^^l
500. Interesul*^^ p ractic al stabilirii certe a o biectu lu i cererii de ch e
m are în judecată este dat de urm ătoarele aspecte:
- fixarea lim ite lo r judecăţii [cadrul procesual prin raportare la art. 9
alin. (2), ari. 2 2 alin. (6) şi ari. 397 alin. (1) N C PC - coresponde nt ari. 129
alin. final C P C - şi m odul d e redactare a dispozitivului];
- stabilirea com petenţei generale, m ateriale sau teritoriale;
- constituirea instanţei (cu participarea procurorului sau a asistenţilor
judiciari);
- stabilirea tim brajulul;
- adm isibilitatea probelor;
- influenţează litispendenţa, conexitatea şi autoritatea de lucru judecat.
- fixa re a căii de atac;
- adm isibilitatea unor probe [proba cu m artori - art. 309 alin. (2) NCPC
etc.
D.N, Theotjari, op. cil., p. 492.

Ibidem.
^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesu al..., p. 202; D.N. Theohari, op. cit., p. 458.
501. în ce e a ce priveşte e v a lu a re a obiectului cererii, sunt aplicabile

consideraţiile deja făcute în cadrul analizării criteriului va lo ric d e d e te rm i
nare a com petenţei m ateriale.
502. L ip s a o b ie c tu lu i c e re rii, conform art. 196 alin. (1) N C PC [CO'
respondent ari. 133 alin. (1) C PC ], determ ină n u lita te a c e re rii: „C ererea
d e chem are în ju d e c a tă care n u cuprinde n u m e le ş i p re n u m e le sau, după
caz, denum irea oricăreia dintre părţi, o b ie ctu l cererii, m otivele d e fa p t ale
a cesteia o ri sem nătura p ă rţii s a u a re p re ze n ta n tu lu i acesteia este nulă.
D ispoziţiile art. 2 0 0 s u n t aplicabile".
A stfel, 1ntr-o speţă anterioară noului Cod^^^ s-a sta b ilit că o astfel de
sancţiune se a p lică dacă cererea de chem are în ju d e ca tă nu cuprinde
obiectul şi valoarea lui, d u p ă preţuirea reclam antului (reclam antul a so li
citat rem unerarea pentru serviciul prestat pârâtului).
Interesantă este şi o altă soluţie de speţă^^^, prin care s-a statuat că din
interpretarea gram aticală a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C P C , coroborat
cu art. 112 alin. (3), reiese că sancţiunea nulităţii cererii operează num ai
în cazul lipsei obiectului, nu şi a valorii acestuia. în speţă, reclam anta a
precizat obiectul cererii ca fiind reprezentat d e obligaţia de a d a prevăzută
d e art. 109 din Legea dreptului de au to r şi a d re p tu rilo r conexe nr. 8/1996,
cuantificată d e lege printr*un procent de 5% aplicat valorii a p a ra te lo r im*
portate ce perm it reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.
Se constată astfel că obiectul a fo st indicat. S -a reţinut că „im posibilitatea
calculării taxei de tim bru din cauza neindicării valorii obiectului echivalează
cu îm piedicarea desfăşurării norm ale a procesului din ca u za neîndepliniril
culpabile d e către reclam ant a o b lig a ţiilo r legale, situaţie ce a r justifica
suspendarea cursului judecăţii, conform a ri. 155^ C P C . A ceastă m ăsură
nu a r fi putut fi, oricum , dispusă pe acest tem ei în speţă, d e vre m e ce
to a te cererile în m ateria dreptului de au to r şi a d re p tu rilo r conexe, inclu
siv cele în pretenţii, sunt supuse unei taxe fixe, conform art. 5 din Legea
nr. 146/1997, nefiind incidente prevederile art. 2 din acelaşi act norm a
tiv privind tim brajul la valoare*’. S oluţia se m enţine şi su b im periul noului
C od de procedură civilă, având în vedere şi faptul că art. 13 din O .U.G .
nr. 80/2013 m enţine tim brajul fix cu privire la aceste cereri, ia r im posibilita
te a evaluării a b initio a cuantum ului rem uneraţiei este un aspect obiectiv.
503. P ractica ju d icia ră anterioară noului C od a consacrat s o lu ţia d e
re s p in g e re a c e re rii ca ră m a s ă fă ră o b ie c t, atunci când ce e a ce s-a
d e d u s judecăţii a fo st deja executat de către p â râ t d e bunăvoie, în a in
te de finalizarea procesului (de exem plu, rem iterea sum ei de bani sau
evacuarea d e bunăvoie a im obilului); deşi nu este consacrată legislativ,
ea se deduce pe cale de interpretare din dispoziţiile art. 112 pct. 3 CPC
I') Trib. Bucureşti, S. a IV-a Civ., dec. nr. 2198/1997, în C .P J . 1993-1997, p. 306,
nr. 37. apud G. Borof, O. Spineanu Maiei, C o d u l...» 2007, p. 258.
C A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr, Int., dec. nr. 103/A/2005, în C. Negrilă,
Apelul în procesul civil. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, 2007, p. 320.
V. E xcepţia lipsei obiectului cererii________________________________ 391
coresponde nt art. 194 llt. c) N CPC], Fiind o îm prejurare inten/enită ul

te rio r introducerii cererii, nu se poate face a p licarea dispoziţiilor art. 133
alin. (1) C P C (corespondent ari. 196 alin. (1) NCPC), care are în vedere,
ca orice nulitate, inexistenţa obiectului la data cererii (or, prin ipoteză, la
acel m om ent exista, d a r a d ispărut ulterior). In acelaşi sens s-a pronunţat
şi doctrin a actuală^^L
504. Prezentăm în continuare o soluţie a practicii ju d icia re pronunţată
a n te rio r noului Cod^^^, d a r care nu poate fi d iferită nici sub im periul noului
C od de procedură civilă, cu privire la ră m â n e re a fă ră o b ie c t a c e re rii de
s u s p e n d a re p ro v iz o rie , ca u rm a re a ră m â n e rii ire v o c a b ile a s e n tin ţe i
a c ă re i s u s p e n d a re s e s o lic ită : „P rin cererea înregistrată pe rolul Curţii
de A pel Bacău, intim ata SC (...) D. S A a solicitat suspendarea executării
sentinţei civile nr. 855 din 9.11.2009 pronunţate de T ribunalul Bacău până
la soluţionarea recursului. In m otivarea cererii, s-a arătat că acţionarul
E.D. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să fie îm p u te rn icit ca
adm inistrator al SC D. SA, m otivat d e îm prejurarea că prin hotărârea AG A
din 9 iulie 2 0 0 9 a fo st num it adm inistratorul societătil. Prin sentinta a cărei
suspendare se solicită s-a dispus ca adm inistrarea societăţii să se facă de
către acţionarul E.D. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului d e faţă.
îm potriva acestei sentinţe a d eclarat recurs societatea, invocându-se
fap tul că acţionarul E.D. a indus în eroare instanţa, arătând altă situaţie de
fa p t decât ce a reală. S -a arătat că la data de 1.07.2009 a fo st convocată
o adunare generală, în conform itate cu statutul societăţii şi a fo st num it
adm inistrator E.G . şl că adunarea generală, convocată d e E.D. la data de
9.07.2009, nu a fo s t ţin u tă în m od legal.
Intim atul E.D, a form ulat întâm pinare, prin care a invocat m ai m ulte
excepţii, printre care şi excepţia lipsei d e obiect. C urtea a reţinut urm ă
toarele:
P rin sentinţa civilă nr. 855/9.11.2009 pronunţată de T ribunalul Bacău
s-a dispus ca adm inistrarea SC D. S A să se fa c ă de către adm inistratorul
E.D. p â n ă la soluţionarea irevocabilă a dosarului d e faţă. Din certificatul
a flat la dosar rezultă că îm potriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta
SC D. SA, prin a d m inistrator E.G . şi acţionarii E.E. şi E.D.
F aţă d e aceste aspecte reţinute, se constată că excepţia lipsei de
obiect este întem eiată, în tru câ t dosarul a fo st soluţionat irevocabil la data
de 17.12.2009, aşa cum rezultă din fişa dosarului. A vând în vedere că la
data de 17.12.2009 au înce tat efectele sentinţei civile nr. 855/9.11.2009,
s-a d ispus respingerea cererii d e suspendare ca răm asă fără o b ie c f.
505. E xcepţia lipsei obiectului este o e x c e p ţie d e fo n d , p e re m p to rie
ş i a b s o lu tă .

C.A. Bacău, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 106 din 29 ianuarie 2010, www,
jurispnjdenta.org.
în ceea ce priveşte ordinea d e soluţionare a excepţiilor, s-a conside-

ra l că între excepţia procesuală a lipsei de interes şi ce a a lipsei obiectului,
ca elem ent al acţiunii civile înseşi, prevalează excepţia lipsei obiectului,
acţiunea urm ând a fi anulată, prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin. (1)
N C PC ^'l
R espingerea cererii ca răm asă fără obiect sau ca lipsită de interes
prezintă relevanţă şi din perspectiva suportării c h eltu ielilo r de judecată.
A stfel, d e principiu, dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, re-
clam antul va fi o bligat la plata ch e ltu ie lilo r d e judecată avansate de partea
adversă, în tim p ce. dacă ce re re a răm âne fără obiect în cursul judecăţii,
pârâtul a r putea fi o bligat la plata cheltuielilor de ju d e ca tă către reclam ant,
cu respectarea p revederilor art. 4 5 4 NCPC^^l

fdem, p. 93.
S ecţiu n ea a 6 -a . Excepţia a u to r itâ ţii
d e lu cru ju d e c a t
§1. A u to rita te a d e lu c ru ju d e c a t şi p u te re a de lu c ru ju d e c a t
506. A utoritatea d e lucru ju d e ca t este unul dintre e fe c te le h o tă râ rii

ju d e c ă to re ş ti, deşi nu era reglem entat ca atare de lege a n te rio r intrării în
vig o a re a noului C od d e procedură civilă.
Nu num ai hotărârea definitivă (Irevocabilă. în reglem entarea anteri
oară), ci şi hotărârea instanţelor de fond are autoritate d e lucru judecat,
d a r autoritatea de lucru ju d e ca t a acestor hotărâri este re la tiv ă , pentru că
depinde de soluţia ce se va d a în recurs.
în esenţă^'', puterea d e lucru ju d e ca t a unei hotărâri judecătoreşti sem
nifică fap tul că o c e re re n u p o a te fi ju d e c a tă în m o d d e fin itiv d e c â t o
s in g u ră d a tă , ia r hotărârea este p re z u m a tă a e x p rim a a d e v ă ru l ş i n u
tr e b u ie să fie c o n tra z is ă d e o a ltă h o tă râ re .
A şa cum s-a statuat în tr-o decizie de speţă^^^ autoritatea lucrului ju d e
cat are la bază regula că o acţiune nu poate fi ju d e ca tă decât o singură
dată şi că o constatare făcută prin hotărâre ju d e că to re a scă definitivă nu
trebuie să fie co n tra zisă de o a ltă hotărâre, tocm ai în scopul d e a se re
aliza o adm inistrare uniform ă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului
ju d e ca t îm piedică nu num ai ju d e ca re a din nou a unui proces term inat,
având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi
contrazicerile dintre d o u ă hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile
recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă
hotărâre ulterioară, dată într-un a lt proces.
507. Instituţia autorităţii d e lucru ju d e ca t a purtat dintotdeauna două
valenţe: una m aterială (p re z u m ţie le g a la irefragabilă de adevăr ju d icia r
în sensul judecăţii irevocabile) şi una procesuală (e x c e p ţie p ro c e s u a lă
de fond, care îm piedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi
drept).
In noul C od civil, autoritatea de lucru ju d e ca t nu m ai este tra ta tă ca
instituţie juridică d e d re p t m aterial, adică ca prezum ţie legală irefragabilă,
ci se re g ă s e ş te d o a r în d re p tu l p ro c e s u a l, ca excepţie procesuală de
fond, în cadrul secţiunii dedicate e fe cte lo r hotărârii judecătoreşti.
Se face aplicarea principiului de filosofie ju rid ică n o n b is in idem , mai
m ult decât al celui res ju d ic a ta p ro veritate habetur, câtă vrem e justificarea
existenţei puterii lucrului ju d e ca t nu stă în adevărul dezvăluit d e procesul
anterior, ci în interdicţia reluării aceluiaşi litigiu între părţi.
M. T ă t^rcă , Excepţiile procesuale p, 347.

® T rlb . Suprem, s. civ.. dec. nr. 1750/1979, în R.R.D. nr. 3/1980, p. 63.
în legislaţia noastră anterioară noului C od d e procedură civilă şi noului

C od civil, autoritatea d e lucru ju d e c a t e ra am intită în d o u ă te xte de lege:
a r i - 1201 C . civ. 1864^^'şi art. 166 CPC.
în C odul civil din 1864 era reglem entată ca o p rezu m ţie leg ală abso-
Iuta şi irefragabilă d e conform itate a hotărârii cu adevărul, iar în Codul
d e procedură civilă ca o excep ţie d e fond, ab solu tă şi perem ptorie.
A şa cum se subliniază în doctrină^^)^ dacă fostul C od civil reglem enta
autoritatea de lucru ju d e ca t ca prezum ţie legală absolută şi irefragabilă de
conform itate a hotărârii cu adevărul, noul C od de procedură civilă stabi
leşte că a tât au to ritatea, cât şl puterea de lucru ju d ecat su nt entităţi
d e ordin procedural.
Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului C od de procedură
civilă a operat unificarea term inologică, prin art. 14 alin. (2) dispunând
înlocuirea sintagm ei „putere de lucru judecat" cu sintagm a „autoritate de
lucru ju d e ca t” a tâ t în noul cod, c â t şi în restul a cte lo r normative^^l
508. O problem ă teoretică cu im plicaţii practice deosebite este aceea
a corelaţiei dintre noţiunile d e p utere a lucrului ju decat, au to ritate a
lucrului ju d ecat şi litispendenţă.
în prim ul rând, în ceea ce priveşte cele d o u ă term inologii, d e „putere
d e lucru ju d e ca t”, respectiv de „autoritate de lucru ju d e ca t” , se constată
că, iniţial, se considera că aceste sintagm e reprezintă d o a r form e diferite
pentru a desem na aceeaşi noţiune.
U lterior, s-a făcut o distincţie teoretică între cele două noţiuni, în funcţie
d e efectele hotărârii definitive, d u p ă cum urm ează: prim ul efect este efec
tul pozitiv, care constituie tem eiul juridic al executării dispozitivului hotărârii
(eficienţa activă), exprim at concis prin „puterea lucrului ju d e ca t”, puterea
ce conferă persoanelor în fa vo a re a cărora au fo s t pronunţate dispoziţiile
hotărârii dreptul d e a folosi m ijloacele legale pentru executarea acelor
dispoziţii; al doilea efect este efectul negativ, ce se exprim ă prin îm piedica
rea unei noi ju decăţi pentru fap tele şi pretenţiile soluţionate prin hotărâre,
exprim at prin conceptul de „autoritate d e lucru judecat” , îm potriva acestei
autorităţi operând excepţia lucrului judecat.
în literatura ju rid ică anterioară noului C od d e procedură civilă a mai
a p ă ru t o distincţie, respectiv auto ritatea p ro vizo rie sau relativă, echi
valentă „autorităţii d e lucru ju d e ca t”, şi au to ritatea ab solu tă, echivalentă
„puterii d e lucru ju d e ca t”. A stfel, se vorbeşte despre provizoriu im ediat
Potrivit dispoziţiilor ari. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M, Of. nr, 409 din 10 iunie 2011), modificată prin
O.U.G. nr. 79/2011 (M. Of. nr. 696 din 30 septembrie 2011), la dala intrării în vigoare
a Codului civil s-a abrogat Codicele civil (sau Codul civil din 1864), (...), cu excepţia
dispoziţiilor art. 1.169*1.174 şi 1.176-1.206, care se abnDgă la data intrării în vigoare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilâ.
f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. 2011, p. 555.
A se vedea A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord). Noul Cod de proce
dură civilă, voi. I, Ed. Universul Juridic, 2013. p. 951, nota de subsol 3.
VI. E xcepţia autorităţii d e lucru ju d e ca t 395
după pronunţarea unei hotărâri, fiind vorba despre hotărârile nedefinitive;

despre d efin itiv după parcurgerea celei de a doua jurisdicţii în fond sau
im posibilităţii de a o parcurge datorită fie expirării term enului d e apel, fie
datorită faptului că este vorba despre o hotărâre fără d re p t de apel; despre
absolut, în cazul hotărârilor irevocabile care nu mai pot fi atacate cu nicio
cale d e atac ordinară.
E fectul pozitiv al autorităţii de lucru ju d e c a i este, în prezent, descris
de art. 431 alin. (2) NCPC, care arată că oricare dintre părţi poate opune
lucrul a n te rio r ju d e ca t într-un alt litigiu, d a că are legătură cu soluţionarea
acestuia din urm ă. Efectul n egativ al autorităţii d e lucru Judecat constă în
îm piedicarea unei a d o u a ju decăţi între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi
cu aceeaşi cauză, fiind prevăzut de a rt. 431 alin . (1) N CPC, ca excepţia
autorităţii d e lucru judecat.
A rt. 431 alin. (2) N C PC reglem entează prezum ţia legală d e lucru ju
decat, care reprezintă m anifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat;
e a este la îndem âna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare
dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul a n te rio r judecat, într-un alt
litigiu, d a că are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
A şa cum s-a subliniat în m od judicios^'^, în acest caz, nu este necesar
a fi întrunită trip la identitate, ci este suficient ca în ju d e ca ta ulterioară să
fie a d u să în discuţie o chestiune litigioasă în legătură ou ce e a ce s-a so
luţionat a n te rio r fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv
şi considerente; această ju d e ca tă fiind deja făcută, e a nu m ai poate fi
contrazisă.
în viziunea vechiului C od de procedură civilă, era unanim adm is că
hotărârea definitivă se bucura de putere d e lucru judecat, existând însă
controversa asupra sem nificaţiei n o ţiunilor d e „putere de lucru ju d e c a f şi
„autoritate d e lucru ju d e c a f. Noul C od d e procedură civilă foloseşte, la
art. 430, num ai term enul d e „autoritate” , care se referă la e fectele h otărâ
rii judecătoreşti de la p ronunţare până la răm ânerea ei definitivă. Dar,
ca elem ent de noutate>^>, noul C od face distincţia dintre autoritatea de lucru
ju d e ca t provizorie - de la pronunţarea hotărârii până la ju d e ca re a căilor
de atac - şi autoritatea d e lucru ju d e ca t ce caracterizează doar hotărârile
judecătoreşti definitive.
A utorul citat m ai fa c e o distincţie: atunci când invocăm autoritatea lu
crului ju d e ca t ca excepţie procesuală, vom folosi expresia „autoritate de
lucru ju d e ca t”, dar când o invocăm ca prezum ţie în a lt litigiu, fără a avea
trip la identitate, vom folosi d o a r expresia „lucrul ju d e ca t anterior” .
A stfel, art. 430 alin. (4) N C P C consacră auto ritatea de lucru ju d ecat
provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului şi
ea funcţionează până la expirarea term enului de apel sau recurs, după
caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea
C, Negrilă, op. olt., p. 809.

® Al. Suciu, op. cil-, p. 224.
d e atac nu a fo st exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac.

atunci când s-a fă cu t uz d e ele. A şa cum s-a subliniat re c e n P \ în cazul în
care calea de atac este adm isă, ia r hotărârea este schim bată sau m odifi
cată în to t sau în parte, autoritatea de lucru ju d e ca t provizorie se desfiin
ţea ză cu e fe ct retroactiv pentru partea din hotărâre care a fo st reform ată
în căile de atac.
în ceea ce priveşte litispendenţa, s-a statuat în doctrină că litispen-
denţa anticipează puterea lucrului judecat, aceasta având efecte juridice
mai puternice, respectiv conservarea drepturilor recunoscute printr-o hotă
râre judecătorească definitivă (şi irevocabilă, în reglem entarea anterioară).
Litispendenţa este reglem entată, în prezent, d e art. 138 alin. (1) N C PC
corespondent a ri. 163 alin. (1) C PC ], care prevede că „n im e n i n u poate
fi ch e m a t in ju d e c a tă p e n tru a ce e a şi cauză, a ce la şi o b ie ct ş i d e a ceeaşi
p a rte înaintea m a i m u lto r instanţe com petente sa u c h ia r înaintea aceleiaşi
instanţe, p rin ce re ri distincte". Dacă totuşi au fo st introduse mai m ulte
cereri de chem are în judecată, caracterizate prin trip la identitate la care
se referă a ri. 431 alin. (1) N C PC (corespondent art. 1201 C. civ. 1864),
pronunţarea mai m ultor hotărâri în aceeaşi pricină poate fi îm piedicată în
fa ţa instanţelor d e fond prin invocarea de către părţi sau de instanţă din
oficiu a excepţiei d e litispendenţă.
Noul C od d e procedură civilă aduce un e lem ent d e noutate pentru
situaţia în care d o u ă cereri identice prin părţi, obiect şi cauză se a flă una
înaintea instanţei d e fond şi alta în recurs; în tem eiul art. 4 1 3 alin. (1) pct. 1
NCPC, ju d e ca ta cererii din prim ă instanţă sau din apel va putea fi su s
pendată, până la soluţionarea recursului, pentru a se evita pronunţarea de
hotărâri contradictorii. P rocedându-se în acest m od, se asigură aplicarea
practică a art. 4 3 0 alin. (4) N C P O ^l
C ondiţia ca pricinile să s e afle în faţa in stan ţelo r d e fo n d e s te cea
care d eosebeşte fu n d am en tal litispen d en ţa d e au to ritatea d e lucru
ju d ecat. A ceastă condiţie trebuie analizată, aşa cum s-a arătat'^), prin
prism a reintroducerii apelului în legislaţia noastră procesuală civilă.
A stfel, sunt posibile urm ătoarele situaţii:
- când a m b ele cereri se a flă în faza ju d ecăţii în p rim ă instanţă
sau în apel: ca uzele v o r putea fi reunite la instanţa mai întâi sesizată (de
exem plu, prim a cerere este introdusă la data d e 01.09.2013, ia r ce a de-a
d o u a la data de 01.10.2013; ca uzele se reunesc la instanţa înve stită cu
ce re re a din 01.09.2013);
- când o pricină s e află în apel, iar cealaltă în ju d ecata în prim ă
instanţă: cauzele se v o r reuni la instanţa d e apel. ch ia r d a că învesti-
rea acesteia este ulterioară prim ei instanţe de fond (de exem plu, prim a
ce re re este Introdusă la data de 01.09.2013, ia r ce a de-a doua la data

M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 584.
VI. E xcepţia autorităţii d e lucru ju d e c a i 397
de 01.10.2013; se soluţionează mai repede cererea din 01.10.2013, care

ajunge în apel, unde se Invocă lilispendenţa; cauzele se reunesc la instan
ţa de apel);
- când una d in tre cereri s e află în recurs, iar cealaltă în ap el sau
la Judecata în faţa prim ei Instanţe d e fond; în această situaţie, instanţa
de fond este o bligată să suspende ju d e ca ta până la soluţionarea recursu
lui; d a că recursul este adm is şi se dispune casarea deciziei cu trim iterea
cauzei spre rejudecare, nu mai există niciun Im pedim ent pentru discutarea
litispendenţei; dacă recursul este adm is şi se dispune casarea deciziei
cu reţinerea cauzei spre rejudecare, d e asem enea, nu se poate invoca
autoritatea d e lucru judecat, deoarece hotărârea recurată a fo st desfiinţa*
tă, dar devine posibilă litispendenţa; practic, în tr-o asem enea situaţie, ar
trebui să se aştepte soluţionarea cauzei după casarea cu reţinere; dacă
recursul este respins, nu se poate invoca litispendenţa, ci autoritatea de
lucru judecat.
C a o ultim ă chestiune, noul C od a realizat delim itarea clară în tre
auto ritatea d e lucru ju d ecat ş l litispendenţă, stabilind prin prevede
rile art. 4 3 0 alin. (4) că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau
recursului, autoritatea de lucru ju d e ca t este provizorie, ceea ce a r face
im posibilă soluţionarea cauzei prin adm iterea acestei excepţii. A stfel, se
v o r aplica prevederile art. 138 N CPC, care stabilesc că excepţia litispen
denţei poate fi invocată d e părţi sau d e instanţă din oficiu în orice stare a
procesului în fa ţa instanţelor de fond; când instanţele sunt d e acelaşi grad,
excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior; când instanţele sunt
de grad diferit, excepţia se invocă îna intea instanţei d e grad Inferior; când
unul dintre procese se ju d e că în recurs, ia r celălalt îna intea instanţelor de
fond, acestea din acestea din urm ă sunt obligate să suspende judecata
până la soluţionarea recursului.
509. In ceea ce priveşte d istin cţia d in tre au to ritatea lucrului ju d e
cat şi fo rţa execu to rie a hotărârii, se ara tă că fo rţa executorie asigură
transpunerea practică a efectelor substanţiale ale judecăţii, ia r puterea
lucrului ju d e ca t protejează, sub aspect procesual, soluţia instanţei de orice
contestare ulterioară. A stfel, există acte jurisdicţionale care, deşi benefici
ază d e autoritatea lucrului judecat, nu sunt susceptibile d e executare silită,
după cum sunt hotărâri care pot fi puse în executare, deşi nu au trecut
încă în puterea lucrului ju d e ca t (hotărârile care se bucură de execuţie
vrem elnică, conform art. 4 4 8 şi art. 449 N C PC - corespondente art. 278
şi a ri. 279 ORC) ori care nu au autoritate de lucru judecat.
Un e lem ent d e noutate introdus prin noul C od de procedură civilă este
reg lem en tarea situaţiei h otărârilo r ju d ecăto reşti care şi-au pierdut
caracterul executoriu. Astfel, potrivit prevederilor art. 706 alin. (2) NCPC,
„P rescripţia $tir}ge d re p tu l de a obţir}e executarea silită ş i orice titlu e xe
cu to riu îşi p ie rd e pu te re a executorie. în ca z u l h o tă râ rilo r ju d e c ă to re ş ti şi
arbitraie, d a că dreptul d e a o b ţin e obligarea p â râ tu lu i este im prescriptibil
sau, după caz. n u s-a prescris, cre d ito ru l p o a te o b ţin e un n o u titlu e xe cu

toriu, p e calea unui n o u proces, fără a i se p u te a opune excepţia a utorităţii
de lu cru ju d e c a t'. D rept concluzie^^^, excepţia autorităţii d e lucru judecat
nu poate să fie adm isă dacă s-a îm plinit prescripţia dreptului d e a obţine
executarea silită a hotărârii anterioare.
S -a arătat, însă, în doctrină^^*, că se v o r putea invoca toate excepţiile
şi apărările grefate pe aspecte d e fa p t sau de d re p t intervenite ulterior
pronunţării prim ului titlu executoriu şi care nu au p u tu t 11. astfel, invocate
în procesul anterior.
în toate celelalte situaţii. în care nu s e pune p roblem a prescripţiei
dreptului d e a o bţine executarea silită, in cazul declanşării unui al doilea
proces, m ersul lui va fi întreru pt prin invocarea excep ţiei ab solu te şi pe
rem ptorii a lucrului ju d e c a t. Dacă totuşi ju d e ca ta a avut loc. fie pentru
că excepţia nu a fo st invocată în cursul celui de-al doilea proces, fie pentru
că, deşi sem nalată. Instanţa d e judecată a o m is să rezolve excepţia, cea
din urm ă hotărâre pronunţată cu nesocotirea puterii lucrului ju d e c a t rezul
tând din prim a urm a a fi anulată pe calea extraordinară d e atac a revizuirii
(art. 322 pct. 7 C P C - corespondent art. 6 0 9 pct. 8 NCPC).
O altă noutate adusă de noul C od d e procedură civilă este dată d e re
glem entarea oarecum mai clară a cazului d e revizuire d e la art. 509 pct. 8
N CPC: „există h o tă râ ri definitive potrivnice, date d e instanţe d e acelaşi
g ra d sa u d e g ra d e diferite, care fncalcă autoritatea d e lu cru ju d e c a t a p ri
m e i h o t ă r â r i Astfe|i^>, „renunţarea tacită a părţii nu va produce efecte ire
m ediabile în ceea ce priveşte pronunţarea unei noi hotărâri, atât tim p cât
aceasta poate fi desfiinţată pe calea revizuirii*’.
§2. Elem entele au to rita ţii lucrului judecat

510. P otrivit art. 4 3 0 N CPC, intitulat „A utoritatea de lucru ju d e ca t”: „(1)
H otărârea ju d e că to re a scă ce soluţionează, în to t s a u în parte, fo n d u l p ro
ce su lu i sa u statuează asupra u n e i e xce p ţii p ro ce su a le o ri asupra oricărui
a lt in cid e n t are, d e la pronunţare, autoritate d e lu cru ju d e c a t cu p riv ire la
chestiunea tranşată. (2) A utoritatea d e lu cru ju d e c a t p rive şte dispozitivul,
p re cu m ş i considerentele p e care acesta se sprijină, in clu siv cele p rin care
s-a re zo lva t o chestiune litigioasă. (3) H otărârea ju d e că to re a scă p rin care
se ia o m ăsură p ro vizo rie n u a re autoritate d e lu cru ju d e c a t asupra fo n
dului. (A) C ând hotărârea este supusă a p e lu lu i s a u recursului, autoritatea
d e lu cru ju d e c a t este provizorie. (5) H otărârea atacată cu contestaţia în
a n u la re sa u revizuire fşi p ă stre a ză autoritatea d e lu cru ju d e c a t p â n ă ce
va fi înlocuită cu o altă hotărâre".
M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 5^4.

D.M. Gavriş, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe
articole» voi. II. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 193.
A i Suciu, op. cit., p. 274.
De asem enea, art. 431, cu titlul m arginal „E fectele lucrului ju d e c a t’,

prevede că: J 1 ) N im e n i n u p o a te fi ch e m a t /n ju d e c a tă d e două o ri în a ce
eaşi calitate, în tem eiul a ce le ia şi cauze ş i pe n tru a ce la şi obiect. (2) O ricare
dintre p ă rţi p o a te opune lu c ru l a n te rio r ju d e c a t într-un a lt litigiu, dacă are
legătură cu soluţionarea acestuia din u rm ă'.
511. E lem en tele autorităţii lucrului ju d e ca t sunt: identitatea de obiect;
identitatea d e cauză; identitatea de părţi.
1) Pentru a exista Id en titate de obiect, este necesar ca obiectul din
cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prim a acţiune. P rin obiectul
cererii de chem are în ju d e ca tă înţelegem preten ţia form ulată, respectiv
folosul urm ărit d e reclam ant prin introducerea cererii şi dreptul subiectiv
care se referă la obiectul m aterial pretins.
D reptul su biectiv nu s e co nfundă cu cauza raportului juridic, care
constă în tem eiu l juridic al d rep tu lu i d edu s ju d ecăţii. De exem plu,
la acţiunea în revendicare se pretinde dreptul d e proprietate a cărui re
cunoaştere se urm ăreşte prin proces, ia r tem eiul acestui d re p t şi, deci,
cauza raportului ju rid ic poate fi: titlul de m oştenitor, contractul d e vânzare,
uzucapiunea.
A face distincţie între dreptul pretins şi cauza acestuia are o m are
im portanţă, deoarece acelaşi d re p t va putea fi pretins şi printr*o nouă
acţiune, fără a se putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat, dacă
tem eiul ju rid ic este altul şi, deci, cauza este schim bată.
Pentru a exista autoritate d e lucru ju d e ca t nu este necesară id en ti
tatea în s ă ş i a o biectu lu i m aterial, d a că dreptul ca atare a fo st confirm at
printr-o hotărâre definitivă (irevocabilă, în reglem entarea anterioară), fie
că ju d e ca ta s-a purtat asupra întregului o b ie ct m aterial sau num ai asupra
unei părţi din acesta. A stfel, în practica ju d icia ră anterioară noului Cod^'^
s-a decis că hotărârea pronunţată într-un proces având ca o b ie ct plata
unor rate sau a unei singure rate capătă putere d e lucru ju d e ca t şl pentru
ratele viitoare datorate aceleiaşi obligaţii cu caracter periodic. Jurispru-
d enţa a hotărât, de asem enea, că, pentru a nu se ajunge la două hotărâri
contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prim a hotărâre să
nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, trebuie să se verifice dacă nu
cum va prin noua acţiune reclam antul nu urm ăreşte acelaşi scop ca în
p rim ul proces.
Pentru a stabili identitatea de obiect, se are în vedere ca prim term en
de referinţă h otărârea instanţei, urm ând să se cerceteze dispozitivul
acesteia co ro b o rat cu co nţin u tu l co nsid eren telo r, la care urm ează
să se raporteze o biectul cererii su bsecvente. P otrivit unei decizii de
speţă^^^, considerentele hotărârii nu participă la autoritatea d e lucru judecat
d ecât în m ăsura în care ele conţin sau lăm uresc declaraţiile de drepturi
provocate d e părţi şi cuprinse în dispozitiv.
^’ ^Trlb, Suprem, col. civ., dec. nr. 383/1961, în C.D. 1961, p. 344.
® T rlb . Suprem, s. civ.. dec. nr. 2/1987, în R.R.D. nr. 10/1987, p. 67.
512. în ceea ce priveşte partea din hotărâre care trece în puterea Iu*
crului ju decat, în reglem entarea anterioară noului C od se arăta că num ai
dispozitivul hotărârii are putere de lucru judecat, deoarece num ai acesta
d ispune cu privire la drepturile părţilor deduse judecăţii. Nu e mai puţin
a d e vă ra t că. uneori, m otivele hotărârii pot com pleta şi lum ina dispozitivul
ei, determ inând înţelesul şi întinderea lui, astfel că, sub aspectul părţii din
hotărâre care beneficiază de autoritate de lucru judecat, în doctrină a fost
cristalizată urm ătoarea clasificare:
- co nsid eren tele decisive, adică cele care susţin dispozitivul şi fac
corp com un cu acesta;
- co n sid eren tele exp licative, care explică dispozitivul şi determ ină
lim itele sau sensul acestuia;
- co nsid eren tele decizionale, prin care se rezolvă o chestiune (itigi-
o a să (cum a r fi b u n a sau reaua-credinţă).
Noul C od d e procedură civilă tranşează problem a părţii din hotărâre
care dobândeşte autoritate de lucru judecat, m odificând concepţia cla
sică în acest dom eniu.
D acă în practica judecătorea scă s*a statuat deja, în decizii d e speţă,
concepţia potrivit căreia şi considerentele hotărârii a r putea dobândi auto
ritate d e lucru judecat, noul C od stabileşte că „a u to rita te a de lucru ju d e c a t
p rive şte dispozitivul, p re cu m ş i cor}$iderentele p e care acesta s e sprijină,
in clu siv cele p rin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă'. Faţă de prevede
rile art. 430 alin. (2) N CPC, este evident că se recunoaşte au to ritatea de
lucru ju d ecat a co n sid eren telo r d ecisive şl a celo r decizionale; cele
explicative, prin ele in se le , lipsite de elem ente esenţiale pentru aplicarea
hotărârii, sunt incluse în cele decisive.
P otrivit prevederilor art. 461 N CPC, „(1 ) C alea d e atac s e îndreaptă
îm potriva so lu ţie i cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) C u to a te acestea,
în ca z u l în care calea d e a ta c vizează n u m a i considerente le h o tă râ rii p rin
c a re s -a u d a t d e zle g ă ri u n o r p ro b le m e d e d re p t ce n u a u legătură cu ju
d ecata a c e lu i p ro ce s s a u c a re s u n t g re şite o ri cu p rin d co n sta tă ri d e fa p t
ce prejudiciază partea, instanţa, a d m iţâ n d calea de atac, va înlătura acele
considerente ş l le va înlocui cu p ro p riile considerente, m e n ţin â n d soluţia
cuprinsă în d isp o zitivu l h o tă râ rii atacate".
D octrina recentă^'i a critica t textul art. 430 alin. (2) N CPC, arătând
că actuala reglem entare va perm ite tocm ai m odificarea deciziei judiciare
prin m otivarea soluţiei, m otivare care este, evident, ulterioară redactării şi
ch ia r pronunţării dispozitivului. A preciem că un asem enea risc, deşi e xis
tent, poate fi depăşit prin interpretarea strictă a sintagm ei ..considerente
pe care s e sprijină", respectiv „co n sid eren te prin care sâ rezolvat o
chestiune litigioasă'*. în sensul de a stabili că acele considerente în peri
col de a duce la m odificarea deciziei, pentru că nu se reflectă în soluţia din
dispozitiv, nu se înca drează în niciuna dintre cele două noţiuni şi deci nu
pot căpăta efectul autorităţii d e lucru judecat, depăşind cadrul procesului

desfăşurat conform dispozitivului.
O altă clasificare a tipurilor d e considerente ce pot fi regăsite în cuprin
sul unei hotărâri judecătoreşti este urm ătoarea:
- co nsid eren te d ecisive sau n ecesare (care fa c corp com un cu ho
tă râ re a şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, în tru câ t constituie
explicaţia acesteia şi pariicipă în egală m ăsură la autoritatea de lucru
ju d e ca t a dispozitivului). A ducem , ca exem plu, analiza viciilo r unui titlu de
creanţă invocat de reclam ant pentru a obţine o bligare a pârâtului la plata
obligaţiei din titlul viciat;
- co nsid eren te decizorii sau cu valoare d ecizio n ală (care conţin o
soluţie adoptată pe cale incidentală, cu privire la un aspect dedus judecăţii
care a fo st supus dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar din punct de
vedere to p o g ra fic se regăsesc în considerente, fără a avea un corespon
dent şi într-o soluţie din dispozitiv). Un exem plu în acest sens este analiza-
rea bunei-credinţe a cum părătorului în cadrul acţiunii în revendicare, care
a r trebui să analizeze d o a r criteriile d e com parare a titlurilor de proprietate;
- co nsid eren tele indiferente sau supraabundente (care depăşesc
sfera dezbaterilor din proces şi aduc hotărârii elem ente care nu influen
ţea ză în niciun fel soluţia adoptată, ele putând, de altfel, să lipsească din
cuprinsul considerentelor). De exem plu, acestea a r fi considerente legate
de caracterul neîntem eiat al acţiunii reclam antului, deşi acţiunea este a n u
lată ca netim brată.
Literatura recentă'^' a dezbătut p e larg problem a co n sid eren telo r d e
cizorii. arătându*se că principiul în m aterie, acceptat de o parte sem nifica
tivă a doctrinei, era acela că dobândeşte autoritate d e lucru ju d e ca t doar
ceea ce a fo rm a t obiectul dezbaterii contradictorii a părţilor, autoritatea
de lucru ju d e ca t fiind ataşată nu num ai dispozitivului, oi şi consideren
te lo r hotărârii, Insă d o a r a ce lo r considerente care reprezintă justificarea
şi susţinerea necesară a soluţiei adoptate. A ceastă soluţie, a şa cum am
arătat, a fo st consacrată şi d e noul C od, care. în plus. reglem entează
expres posibilitatea atacării d o a r a considerentelor, nu şi a dispozitivului,
care este favorabil părţii.
Ca să dăm un exem plu util, ne im aginăm situaţia unei cereri d e o r
donanţă preşedinţială, respinsă pentru lipsa caracterului urgent, d a r prin
considerentele căreia se reţine că vrem elnicia şi neprejudecarea fondului
(celelalte d o u ă condiţii cerute cum ulativ de procedura ordonanţei preşe-
dinţiale) sunt îndeplinite; d a că reclam antul nem ulţum it de dispozitivul de
respingere a cererii face recurs (apel pe noul C od), acesta în m od evident
are interes d e a ata ca num ai co ndiţia urgenţei, singura considerată de
prim a instanţă ca nefiind îndeplinită; dacă pârâtul nu face recurs/apel cu
privire la celelalte două condiţii (dacă apreciază că nu erau îndeplinite),
atunci instanţa înve stită cu soluţionarea căii d e atac nu va putea verifica
C. Neghlâ, op. cit., p. 806.
din oficiu celelalte două condiţii, care» nealacate, intră in puterea de lucru
judecat; d e aceea, pârâtul are interesul d e a ata ca considerentele unei
sentinţe d e respingere a acţiunii fa ţă de el.
îm potriva considerente lor nenecesare sau supraabundente, precum şi
a considerentelor greşite ori care reflectă constatări de ta p t ce prejudiciază
partea (în m od evident fără un corespondent în dispozitiv) - cu precizarea
că to a te aceste trei ultim e categorii trebuie să fie şi considerente decizo-
rii părţile pot utiliza procedura prevăzută de art. 461 alin. (2) NCPC,
pentru a se a n ihila vocaţia acestora d e a intra sub autoritatea lucrului
ju d e ca t prin faptul neatacării lor. Dacă partea nu utilizează această proce
dură pentru înlăturarea acestor m o tive su p raab u n d en te (înţelegând prin
acestea considerente d e d re p t ce conţin dezlegări date unor problem e de
d re p t ce nu au legătură cu ju d e ca ta acelui proces), acestea v o r intra sub
autoritatea lucrului ju decat^'l C on sid erentele greşite sunt acele conside*
rente d e drept eronate, ia r considerentele care conţin co n statări d e fapt
care preju d iciază p artea sunt acelea care reflectă erori ale instanţei de
natură factuală.
513. C â t priveşte hotărârea, este necesar ca instanţa să fi statuat,
fie explicit, fie im plicit, asupra aceluiaşi o biect d edu s ju d ecăţii printr-o
cerere ulterioară. A stfel, s-a arătat^^^ că nu există autoritatea lucrului ju -
decât, pentru că cele d o u ă cauze au obiecte diferite, în condiţiile în care
prin prim a sentinţă pârâta a fo st obligată la plata preţului în sum a arătată,
în tim p ce în litigiul al doilea se solicită obligarea pârâtei la plata echiva*
lentului indicelui de inflaţie a sum ei respective.
514. Dacă instanţa a so lu ţio n at p ricin a fără a intra în cercetarea
fo n d u lu i în doctrina afe rentă vechii reglem entări se considera că actul
său nu se bucură de puterea lucrului judecat, astfel că adm isibilitatea unei
noi cereri ulterioare nu era exclusă.
C a m odificare esenţială, textul noului C od de procedură civilă prevede,
în art. 4 3 0 alin. (1), unele derogări de la regula ca instanţa să fi soluţionat
ca u za în fond. respectiv ex is tă au to ritate şi atu n ci când s e statuează
asu p ra unei excepţii p ro cesu ale o ri asu p ra oricăru i a lt incident, deşi,
în practica judecătorească, această regulă se aplica în lipsa unei preve-
deri exprese, decurgând din consecinţele ju rid ice ale autorităţii d e lucru
ju d e c a t ca efect al hotărârii judecătoreşti, astfel cum a fo st interpretat de
doctrina juridică.
A stfel, are autoritate d e lucru judecat, cu p rivire la ch estiunea pe
care o rezolvă, a tâ t hotărârea prin care este soluţionat fondul, cât şi ho-
târârea dată în tem eiul unei excepţii procesuale. în acest ultim caz, în res>
pectarea sintagm ei „cu privire la chestiunea tranşată”, va exista autoritate
d e lucru ju d e ca t num ai atunci când neregularitatea procedurală care a
l'î Idem. p, 808.

•2) C.S.J., s. corn., dec. nr. 834/1997, în Dreptul nr. 11/1997, p. 104-105.
dus la adm iterea unei excepţii procesuale persistă şl în cel de-al doilea
proces^^l A ducem ca exem plu form ularea unei a d o u a cereri d e chem are
In judecată, deşi interesul nu este încă actual, ce e a ce determ ină autori
ta te a d e lucru ju d e ca t a prim ei soluţii d e respingere a acţiunii ca prem atur
form ulată.
Se mai ara tă în doctrină că autoritatea^^^ de lucru ju d e ca t operează
a tâ t în cazul hotărârilor prin care acţiunea sau cererile incidentale (cerere
reconvenţlonală o ri intervenţii voluntare ori forţate) sunt adm ise, cât şi în
privinţa ce lo r prin care acestea sunt respinse.
In cazul în care, în cursul prim ei judecăţi, reclam antul a renunţat la
un c a p ă t d e cerere, ia r instanţa a luat act de o asem enea desistare, acel
capăt d e cerere poate fi reiterat în cadrul unei acţiuni ulterioare, fără a i
se opune cu succes excepţia autorităţii lucrului judecat.
Rezultă, în concluzie, că, sub aspectul obiectului, ce a de>a doua cerere
va putea fi înlăturată prin efectul negativ al autorităţii lucrului ju d e ca t ori
d e câte ori e a tin d e de a pune instanţa în altern ativa d e a contrazice
sau d e a co nfirm a ceea c e s-a stab ilit p rin tr-o hotărâre anterioara.
515. P ractica ju d icia ră a oferit num eroase exem ple privind această
condiţie:
- dacă într-o prim ă acţiune se susţine că neîndeplinirea obligaţiei d e a
dărâm a şi reconstrui o cam eră este o îm piedicare la punerea în posesie,
ia r în tr-o a ltă acţiune se susţine că neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii este
un m otiv d e reziliere a contractului, este identitate d e obiecti^^;
- nu există identitate d e obiect atunci când în prim a acţiune este vorba
de pretenţii pentru în d eplinirea unor obligaţii rezultate dintr-un contract de
construcţii, ia r în acţiunea secundă se cere plata unor reparaţii fă cu te la
casă peste contractul încheiaturi;
- nu există identitate d e obiect într-o acţiune care are ca obiect cererea
de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunului la predarea căruia
pârâtul a fo s t obligat printr-o hotărâre judecătorească; nevoia creditorului
pentru a purta un nou proces pentru stabilirea contravalorii bunului se
datorează relei-credinte a debitorului, ia r dacă s*ar retine că acţiunea este
inadm isibilă, creditorul a r fi expus im posibilităţii d e executare a dreptului
său;
- nu e xistă autoritate d e lucru ju d e ca t atunci când prin hotărâre se
constată nulitatea actului de înstrăinare pentru nerespectarea unei condiţii
legale im perative, d a r acţiunea ulterioară se referă la rezoluţiunea prom i-
M. Tâtfârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 251.

® C. Negn/ă, op. cit., p. 805.
Curtea Supremă» dec. civ. nr. 1247/1948, apucf /. Stonenescu, S. Z//berste/n, op.
cit., p. 529.
Cas. I, 28 august 1882, Buletinul Curţii de Casaţie 1882, p. 832, apud <3. Boro/,
D. Râdescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, ed. a 2-a, Ed. AII, Bucureşti,
1995, p. 257.
h ttp ://b îb lîo te c a h a m a rig îu .ro 1 8 —Dec —2013

siunii d e vânzare-cum părare sinalagm a lică rezultând din acelaşi act. pe

m o liv că vânzarea nu s -a perfectai din culpa celeilalte părti^'i;
- nu există identitate d e obiect atunci când în prim a acţiune s-a solicitat
recunoaşterea unei servituti d e vedere, iar în a doua cerere s-a urm ărit
recunoaşterea altei servituti, sau când cea din urm ă cerere are ca obiect
acordarea de despăgubiri pentru a ce a sen/itute^^);
- nu există identitate de o b ie ct atunci când prim a acţiune a avut ca
o b ie ct anularea unui contract de vânzare-cum părare a unui im obil, ia r cea
de>a d o u a tin d e la revendicarea aceluiaşi im obil. întrucât dreptul care se
pretinde este diferit, deşi obiectul m aterial este acelaşi.
La sta b ilire a identitătii
I d e obiect nu s e v a a v e a în ved ere calificarea
dată acestuia de cererea d e ch em are în ju d ecată, ci obiectul ei real.
căci uneori se pot face calificări greşite.
D acă printr-o cerere se solicită num ai acceso riul (dobânda), ia r prin
a doua se pretinde p rincipalul, nu există autoritate d e lucru judecat; dar
d a că în prim ul proces a fo st respinsă ce re re a cu privire la o sum ă d e bani,
în cel de-al doilea se va putea opune excepţia autorităţii d e lucru judecat,
d a că se solicită dobânzile.
516. 2) Id en titatea de cauză. în această m aterie, prin cauză se în
ţelege faptul m aterial sau ju rid ic care co n stitu ie tem eiu l legal sau
fu n d am en tu l d irect şi in d irect al d rep tu lu i sau al beneficiului legal pe
care una dintre părţi îl invocă.
Astfel, după cum se arată în doctrină*^^, într-un litigiu privitor la anularea
unul testam ent, o biectul acţiunii l-ar constitui tocm ai această anulare, iar
cauza a r putea fi reprezentată de un viciu d e consim ţăm ânt, în tim p ce
eroarea, dolul sau violenţa ar constitui m ijloacele d e su sţinere a cauzei.
Deci, identitatea cauzei produce autoritatea lucrului judecat, pe când
identitatea m ijloacelor de susţinere nu.
La d eterm inarea conceptului d e „cauză” trebuie avute în vedere şi
acele îm prejurări noi, ce nu au fo st luate în considerare cu prilejul prim ei
judecăţi, mai ales că îm prejurările d e fa p t nu pot constitui, prin ele însele,
ca u za unei acţiuni.
Astfel, se conchide^"*! că identitatea de ca u ză im plică existenţa unei
identităţi d e fap te şi d e reguli d e d rep t ap licab ile acesto r fapte.
Nu există identitate de cauză în urm ătoarele situaţii practice^^':
- hotărârea ju d e că to re a scă d e ieşire din indiviziune pronunţată ca
urm are a dezbaterii succesiunii legale nu are autoritate d e lucru judecat
în tr-o nouă acţiune ce are ca o b ie ct dezbaterea aceleiaşi m oşteniri, dar
în baza unui testam ent, ch ia r d a că în am bele litigii au fig u ra t aceleaşi
•^'Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 118/1958* în L.P. nr. 6/1958* p. 110.
A $e vedea /. Leş. op. cil., p. 92 şi practica judiciară acolo citată.
V, Loznsanu, op. cit., p. 256.
f. Leş, op. cil., p. 95.
1^^ K Lozneanu, op. cit., p. 258.
părţi, iar adm iterea celei de-a d o u a acţiuni a r fi de natură să m odifice cele
stabilite prin prim a hotărâre;
- nu există autoritate de lucru ju d e ca t dacă prim a hotărâre s-a obţinut
In posesoriu, ia r ce a de-a d o u a este fo n d a tă pe însuşi dreptul d e proprie
tate, deoarece acţiunea posesorie este fo n d a tă pe faptul posesiei, iar cea
petitorie pe o stare d e drepti’ >;
- nu există identitate de cauză între o acţiune d e divorţ cu cerere de
pensie de întreţinere pentru copilul m inor şl acţiunea în tăg ada paternităţii,
astfel că nu se poate cere revizuirea hotărârii prin care s-a acordat pensie
de întreţinere pe baza hotărârii în care s-a adm is cererea de tăg adă a
patem ităţiii^l
517. 3) A tre ia condiţie, a identităţii d e persoane, se explică prin
aceea că hotărârile judecătoreşti nu produc efecte decât între părţile li*
tigante. S e are în vedere identitatea ju rid ică a părţiior, nu ce a fizică,
deoarece o persoană poate sta în proces reprezentată d e altcineva.
E xistă mai m ulte categ o rii de p ersoane căro ra li se p o ate opune
auto ritatea d e lucru ju d ecat, deşi nu au fig u ra t personal în instanţă.
518. O prim ă categorie este reprezentată de m o şten itorii celui care
a fo st parte la prim ul proces. A stfel, succesorii universali, succesorii cu
titlu universal, legatarii universali, legatarii cu titlu universal şi donatarii
reprezintă şi sunt reprezentaţi d e autorul lo r în proces, fiindu-le opozabile
hotărârile în care acesta a fo st parte.
M oştenitorii care au acceptat m oştenirea sub beneficiu de inventar nu
v o r fi ţinuţi d e hotărârile pronunţate îm potriva autorului lo r decât proporţi
onal cu em olum entul lor.
în prezent, noul Cod civil nu mai face distincţie între acceptarea m oşte
nirii pură şi sim plă şi acceptarea m oştenirii sub beneficiu de inventar; potri-
vit dispoziţiilor ari. 1114 alin. (2) NCC, m oştenitorii legali şi legatarii univer
sali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şl sarcinile m oştenirii
n um ai cu bunurile din patrim oniul su cceso ral, proporţional cu cota
fiecăruia; cu titlu de excepţie, în m ateria acceptării forta te a m oştenirii,
succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patri
m oniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii,
considerat că a acceptat m oştenirea, ch ia r d a că a n te rio r renunţase la ea,
este ţin u t să plătească datoriile şi sarcinile m oştenirii proporţional cu cota
sa din m oştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri (art. 1119 NCC).
D repturile personale ale m oştenitorilor v o r fi exercitate fără a li se
p utea opune hotărârile pronunţate fa ţă d e de cuius.
Trib. Suprem, col. civ., dec, nr. 816/1955, în C.D. 1955, voi. II, p. 230.
Trib. Jud. Olt, dec. civ. nr. 741/1980, cu notă de M. Georgescu, A. Oproiu, în
R.R.D. nr. 10/1982, p. 46-48.
519. S uccesorii cu titlu p articu lar nu 11 reprezintă pe autorul lor.

astfel că hotărârile pronunţate îm potriva acestuia nu le sunt opozabile
decât dacă au fo st pronunţate îna inte d e actul d e transm itere a bunului.
P otrivit dispoziţiilor art. 1114 alin. (3) NCC, legatarul cu titlu parti
cu lar nu este o b lig at s ă su po rte d ato riile şi sarcin ile m o şten irii. Prin
excep ţie, el răspunde pentru pasivul m oştenirii, însă num ai cu bunul sau
bunurile ce form ează obiectul legatului, dacă: a) testatorul a dispus în
m od expres în acest sens; b) dreptul lăsat prin legat are ca o b ie ct o uni-
versalitate, cum a r fi o m oştenire cu leasă de că tre te sta to r şi nelichidată
încă; în acest caz. legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;
c) celelalte bunuri ale m oştenirii s u n t insuliciente pentru plata d a to riilo r şi
sa rcin ilo r m oştenirii.
H otărârea dată îm potriva unui m oştenitor nu este opozabilă celorlalţi
m oştenitori, în tru câ t nu poate fi vorba nici de identitatea d e persoane, nici
d e obiect, căci fiecare m oştenitor se judecă pentru partea care I se cuvine.
520. C red ito rii chirografârl sunt reprezentaţi de debitorul lor, având
un d re p t d e gaj general asupra bunurilor acestuia (garanţia com ună a
creditorilor, potrivit art. 2324 NCC). Ei pot ata ca hotărârea pronunţată
îm potriva debitorului lo r pe calea acţiunii pauliene sau hotărârea obţinută
d e un alt creditor, prin care i s-a a tribuit acestuia un d re p t de preferinţă faţă
d e ei, în cazul în care nu au fig u ra t personal în instanţă.
C reditorii ipotecari şi p rivileg iaţi nu sunt reprezentaţi d e debitorul
lor. Fiind dobânditori cu titlu particular, hotărârea pronunţată după înscrie
rea sau conservarea legală a drepturilor lor nu le poate fi opozabilă.
H otărârile pronunţate în fa vo a re a sau contra m andatarilor, oricare ar
fi natura m andatului, legal sau convenţional, v o r putea fi opuse m andan-
tului, cu co ndiţia ca m andatarul să nu fi d e p ă şit lim itele puterii conferite
prin m andat.
Tot astfel, excepţia autorităţii lucrului ju d e ca t va putea fi opusă m inori-
lo r şi interzişi lor care au fo st reprezentaţi la proces d e că tre tutorele lor.
521. De la principiul relativităţii lucrului ju d ecat există şi excepţii,
în sensul că, în anum ite m aterii, hotărârea judecătorea scă produce efecte
erga om nes. A stfel, în m aterie d e stare civilă, dat fiind caracterul unic şi
indivizibil al statutului civil al persoanei, hotărârile judecătoreşti produc şi
fa ţă d e te rţi aceleaşi efecte ca fa ţă d e persoanele participante la proces.
De exem plu, art. 306 N CC prevede opozabilitatea hotărârii ju d e că to
reşti d e constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei fa ţă de terţele
persoane, în condiţiile legii. N ulitatea căsătoriei nu poate fi opusă însă
unei terţe persoane îm potriva unui act înch eiat anterior de aceasta cu
unul dintre soţi, în afară de cazul în care au fo st îndeplinite form alităţile de
publicitate prevăzute de lege cu privire la acţiunea în constatarea nulităţii
ori în anulare sau te rţu l a cunoscut, pe a ltă cale, îna inte de încheierea
actului, cauza d e nulitate a căsătoriei.
De asem enea, potrivit dispoziţiilor art. 3 8 7 alin. (1) NCC, hotărârea ju

decătorească prin care s-a pronunţat divorţul este opozabilă fa ţă d e terţi,
In condiţiile legii.
522. în cazul o b lig a ţiilo r s o lid a re , creditorul nu va putea opune tuturor
debitorilor solidari hotărârea obţinută îm potriva unuia dintre ei; dar în
tem eiul art. 60 N C PC {corespondent art. 48 CPC), debitorii neparticipanţi
la proces v o r putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat într-un al doi
lea proces, excepţie izvorâtă din hotărârea avantajoasă dată contra unuia
dintre ei.
In acelaşi sens. art. 1455 N C C prevede că hotărârea judecătorească
pronunţată îm potriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de
lucru ju d e ca t fa ţă de ceilalţi codebitori. H otărârea ju d e că to re a scă pro
nunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi,
cu excepţia cazului în care s-a întem eiat pe o cauză ce putea fi invocată
num ai d e acel codebitor.
523. De asem enea, având în vedere că fiecare c o p ro p r ie ta r poate
sta sin g u r în justiţie, indiferent d e calitatea procesuală, în o rice acţiune
privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare [potrivit
dispoziţiilor art. 643 alin. (1) NCC. vizând acţiunile în Justiţie], hotărârile
judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tu tu ro r coproprie
ta rilo r [potrivit d isp o ziţiilo r art. 643 alin. (2) NCC], ceea ce înseam nă că
aceştia, ch ia r dacă nu au fo st parte în litigiul respectiv, se pot prevala de
efectele hotărârii judecătoreşti întocm ai ca partea. H otărârile judecătoreşti
potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari, de
unde decurge concluzia că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat
a unei astfel de hotărâri în tr-u n litigiu prom ovat ulterior d e celălalt copro
prietar, având identitate d e o b ie ct şi cauză.
524. S -a decis'^^ că reclam antului dintr-un prim proces i se va putea
opune cu succes într-un al doilea proces excepţia autorităţii lucrului ju*
decât d e către pârâtul care nu a participat la prim ul proces, d a că are
o s itu a ţie ju r id ic ă id e n tic ă cu acesta. A stfel, acţiunea unităţii căreia l
s-a respins prim a acţiune îm potriva beneficiarului, pentru inexistenţa pre
judiciului, va putea fi paralizată prin excepţia autorităţii lucrului judecat,
invocată de că tre persoana înca drată în m uncă căreia i s-a im putat sum a
pretinsă în prim ul proces, pentru că a aprobat efectuarea plăţii. D acă nu ar
fi aşa, în cel de*al doilea proces s*ar putea tin d e la a se dovedi existenţa
prejudiciului, deci o îm prejurare contrară celei stabilite cu autoritate de
lucru ju d e ca t în prim ul proces.
525. în privinţa te r ţilo r , adică a a ce lo r persoane care nu au participat
la proces nici direct şi nici prin reprezentare, se im pun a fi lăm urite două
aspecte:
1) dacă părţile pot folosi hotărârea obţinută de ele îm potriva acestora;
^’ ^Trlb. Suprem, col. civ., dec. nr. 1274/1962, în C.D. 1962, p. 315.
2) d a că terţii se pot prevala d e autoritatea lucrului ju d e ca t a unei hotă-

râri date într-un proces la care nu au participat.
în prim a ipoteză, hotărârile la care terţii nu au participat v o r putea fi
folosite îm potriva lo r num ai ca m ijlo a c e d e d o v a d ă , hotărârea judecăto-
rească fiind asim ilată, din acest punct d e vedere, acte lor autentice. Ceea
ce instanţa a constatat in cuprinsul hotărârii, în procese-verbale, încheieri
are putere doveditoare până la înscrierea în fals, ia r declaraţiile părţilor, re
cunoaşterile făcute la interogatoriu sau spontan în cursul judecăţii pot avea,
în cadrul unui alt proces, valoarea probantă a m ărturisirii extrajudiciare.
în cea de-a doua ipoteză, terţii v o r putea invoca, pe calea e x c e p ţie i
lu c ru lu i ju d e c a t, ceea ce instanţa a statuat printrô hotărâre anterioară
cu privire la părţile participante la acest proces. S ituaţia lo r juridică stabilită
în cadrul unor dezbateri contradictorii, cu asigurarea tu tu ro r garanţiilor
dreptului la apărare, va putea fi invocată cu titlu d e lucru ju d e ca t d e toţi
cei care a r avea interes să o facă.
§3. Condiţiile pentru ca o hotărâre să aibă a u to rita te de lucru ju*

decât
526. Pentru ca o hotărâre să aibă autoritate de lucru judecat, trebuie

să îndeplinească a num ite condiţili'> :
- să fie pronunţată d e o instanţă rom ână;
- să fie pronunţată în m aterie contencioasă;
- să dezlege fondul cauzei.
1) C ondiţia ca h o tă râ re a s ă e m a n e d e la o in s ta n ţă ro m â n ă se înte*
m eiază pe principiul suveranităţii şi al independenţei, care lim itează efec
te le hotărârilor judecătoreşti la teritoriul statului în care au fo st pronunţate.
P otrivit prevederilor art. 1095 N C PC (corespondent art. 167 din Legea
nr. 105/1992 privind raporturile de d re p t internaţional privat), autoritatea
d e lucru ju d e ca t a unei hotărâri judecătoreşti străine este condiţionată
d e recunoaşterea hotărârii, pentru că e a nu se dobândeşte autom at prin
sim p la răm ânere definitivă sau irevocabilă a hotărârii respective. De la
această regulă există şi o e x c e p ţie , respectiv hotărârile judecătoreşti care
se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate,
cele care, pronunţate fiind într-un sta t terţ, au fo st recunoscute mai întâi
d e statul de cetăţenie al fiecărei părţi, ori, în lipsă de recunoaştere, au fost
pronunţate în baza legii determ inate ca aplicabilă conform dreptului inter
naţional privat rom ân, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional
privat rom ân şi a fo st respectat dreptul la apărare, sunt recunoscute de
plin d re p t în R om ânia (art. 1094 N C PC - coresponde nt art. 166 din Legea
nr. 105/1992).
Noul C od de procedură civilă prevede două m odalităţi d e recunoaştere
a unei hotărâri străine în R om ânia: recunoaşterea d e plin d re p t şi recu
noaşterea judiciară, la art. 1094-1101 NCPC. Pentru hotărârile pronunţate
V. Lozneanu, op. c it, p. 260.
în statele m em bre UE. se aplică R egulam entul (C E) nr. 44/2001 privind

com petenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în m aterie
civilă şl com ercială, precum şi R egulam entul (C E) nr. 2201/2003 privind
com petenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în m a
te rie m atrim onială şi în m ateria răspunderii părinteşti.
2) în reglem entarea anterioară, ca principiu, puterea de lucru ju d e ca i
constituie o calitate care se ataşează unei hotărâri p ro nu n ţate în cadrul
unei proceduri co ntencio ase. încheierile pronunţate în m aterie necon-
te n cio a să nu au putere d e lucru judecat, d u p ă cum rezultă din art. 337
CPC.
Pentru a ne afla în cadrul procedurii necontencioase, trebuie îndepli*
nite două conditii*^^ în m od cum ulativ:
- prin cerere să nu se urm ărească stabilirea unul drept potrivnic faţă de
altă persoană sau, altfel spus, să nu se urm ărească tranşarea unui litigiu;
- autoritatea ju d e că to re a scă să fie necesară pentru exerciţiul unui
control asupra a ce e a ce urm ează să realizeze persoana care a form ulat
cererea.
în actuala reglem entare, se păstrează concepţia lipsei autorităţii de
lucru ju d e ca t în m ateria înch eierilo r necontencioase^^', ch ia r d a că intră
în categoria ce lo r interlocutorii potrivit regulilor ari. 2 3 5 N CPC, sens în
care dispune în m od expres art. 535 N CPC, norm ă specială în m ateria
procedurii graţioase.
3 ) în ceea ce priveşte ce a de-a treia condiţie, referitoare la so lu ţio
narea cauzei pe fond, se reţine că doar în aceste condiţii partea care
a câ ştig a t procesul se poate prevala în cadrul unei acţiuni ulterioare de
dreptul recunoscut.
A utoritatea de lucru ju d e ca t vizează a tâ t h otărârile d e adm itere, cât
şi cele de resp ing ere a acţiunii; a tâ t cererea principală, c â t şi cererile
in ciden te soluţionate d e instanţe; atât h otărârile provizorii, cât şl cele
parţiale.
Se bucură d e autoritate de lucru ju d e ca t şi h otărârile arb itrale, cât
tim p a ri. 606 [corespondent art. 363 alin. (3) C P C ] prevede că hotărârea
arbitrală com unicată părţilor are efectele unei hotărâri ju d e că to re şti d e fi
nitive. ce e a ce sugerează că produce efectele unei hotărâri judecătoreşti
cu autoritate d e lucru judecat, efecte care v o r putea fi invocate a tâ t în faţa
instanţelor arbitrale, cât şi în fa ţa Instanţelor judecătoreşti.
în ce e a ce priveşte în ch eierile p rem ergătoare fo n du lui, aşa-num ite-
le încheieri preparatorii, nu au autoritate d e lucru judecat, ele având scopul
de a pregăti soluţia finală. în această categorie se află:
- înch eierea d e încuviinţare a probelor (revenirea se poate face însă
num ai m otivat, pentru a nu reprezenta un abuz);
Idem, p. 261.
® C. Negrilă, op. cit., p. 806.
-în c h e ie r e a d e stabilire a tim brajuiui (încheierea d e respingere a ex-

cepţiei netim brării sau insulicientei tim brări este însă interiocutorie).
De la această regulă fac e x c e p ţie în c h e ie rile in te rlo c u to r ii, adică
acele încheieri prin care se rezolvă unele chestiuni im portante ale judecăţii
şi prejudecă fondul cauzei; acestea din urm ă se bucură de autoritate de
lucru judecat, în sensul că instanţa nu poate reveni asupra lor. Cu alte
cuvinte, aceste încheieri au autoritate d e lucru ju d e ca t asupra incidentului
dezlegat, d a r nu şi asupra fondului, sub acest aspect neexistând nicio
m odificare fa ţă d e vechiul C od.
In această categorie se află:
- încheierile de adm itere în principiu a unei acţiuni de partaj;
- încheierile de soluţionare a unei excepţii.
C onform unei opinii^^^ pe care o îm părtăşim în totalitate, „o excepţie
soluţionată pe calea unei sentinţe sau decizii, deşi nu are autoritate de
lucru ju d e ca t în ce e a ce priveşte fondul litigios, ea are autoritate d e lucru
ju d e c a t în privinţa soluţiei asupra excepţiei. A stfel, într-un nou proces,
părţile nu v o r mai putea invoca din nou aceeaşi excepţie - dacă a fost
respinsă în tru câ t în privinţa ei există deja o hotărâre ce a dobândit
autoritate d e lucru ju d e ca t” .
527. O problem ă care s*a pus în literatura ju rid ică a fo st aceea dacă
h o tă râ rile d e e x p e d ie n t, care consfinţesc învo iala părţilor, au sau nu
putere d e lucru judecat.
O p inia îm părtă şită în raport cu prevederile art. 2 7 3 C P C , care se
m enţine şi în rapori cu dispoziţiile art. 4 3 8 şi urm . N CPC, este aceea că
în cazul hotărârilor de expedient nu avem de-a face cu o ju d e ca tă pro-
priu-zisă> bazată pe aprecierea probelor şi care să poată fi controlată sub
aspectul stării de fa p t şi al prevederilor legale aplicabile. A stfel d e hotărâri
n u a u a u to rita te d e lu c ru ju d e c a t, ele putând fi scoase oricând din v i
goare prin a c ţiu n e a în a n u la re , în cazul în care convenţia este m inată de
un viciu constitutiv^^l
în prezent, posibilitatea şi m ijloacele desfiinţării hotărârii d e expedient
sunt consacrate expres de dispoziţiile art. 2278 NCC, potrivit căruia tran
za cţia care, punând capăt unut proces început, este constatată printr-o
hotărâre judecătorea scă poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau
acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice a lt contract. Ea poate fi, de
asem enea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea
sim ulaţiei. H otărârea prin care s-a desfiinţat tra n za cţia face ca hotărârea
judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită d e orice
efect.
S -a arătat că problem a în sine este delicată, căci, pe d e o parte,
hotărârea de expedient consfinţeşte un contract al părţilor, dar, p e de
Al. Suciu. op. cit., p. 228.

Trib. Suprem, dec. nr. 1509/1963 şi dec. nr. 166/1967, în /. Mihuţă, A. Lesviodax,
Repertoriu 1952-1969. p. 828, nr. 471, 472.
altă parte, în această hotărâre se im plică autoritatea justiţiei. Din aceste

m otive, s-a apreciat că pentru m otive d e nelegal itate privind însăşi regula*
ritatea hotărârii pronunţate de instanţa de ju d e ca tă (necom petenţa a b so
lută, nelegala com punere a instanţei), calea d e atac a recursului trebuie
recunoscută nu num ai procurorului, dar şi părţilor din proces. în acest sens
prevede expres art. 4 4 0 N CPC: „H otărârea care consfinţeşte tranzacţia
in ten/enită între p ă rţi p o a te fi atacată, p e n tru m otive procedurale, num ai
c u recurs la instanţa ie ra rh ic s u p e rio a ră \
A utoritatea d e lucru ju d e ca t nu este ataşată n ici h otărârilo r p ro nu n
ţate în baza recu n oaşterii (în to t sau în parte) a p reten ţiilo r recla
m antului în condiţiile art. 436 N CPC, în tru câ t acestea nu sunt rezultatul
verificării jurisdicţionale realizate d e judecător.
528. O situaţie sp eciala o au anum ite categorii d e hotărâri judecă*
toreşti care, deşi au răm as definitive, nu îm piedică reluarea judecăţii cu
privire la acelaşi obiect, având aceeaşi ca u ză şi în tre aceleaşi părţi.
A stfel d e hotărâri sunt cele pronunţate în m aterie d e despăgubiri
civ ile pentru prejudicii izvorâte din fap te ilicite, când despăgubirile
pot fi m icşorate sau m ajorate sau se poate dispune ch ia r sistarea lor, dacă
prejudiciul existent la data pronunţării unei atare hotărâri s-a m icşorat,
s*a m ajorat sau a dispărut. în aceste condiţii, nu se va putea opune ex*
cepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa urm ând să verifice în fond dacă
elem entele care au sta t la baza prim ei hotărâri s-au m odificat sau nu. în
cazul în care ele au răm as aceleaşi, puterea lucrului ju d e ca t va opri însă
instanţa d e ju d e ca tă să pronunţe o nouă hotărâre care să m odifice ce s-a
stabilit prin hotărârea judecătorea scă anterioară.
Nu au de asem enea autoritate de lucru judecat h otărârile pronunţate
în m aterie d e pensie d e în treţin ere, cele privind exercitarea autorităţii
părinteşti sau stabilirea dom iciliului copilului m inor, precum şi hotărâ
rile de punere sub interdicţie, ele putând fi oricând m odificate. în m ăsura
în care condiţiile avute în vedere d e prim a instanţă s-au schim bat.
Practic, sunt hotărâri definitive care se bucură d e o autoritate d e lucru
ju d e ca t relativă, d o a r a tâ t tim p cât situaţia d e fa p t avută în vedere la pro
nunţarea
) lo r nu se schim bă-
O rd o n an ţele p reşedinţia le nu au autoritate d e lucru ju d e ca t fa ţă de
procesul d e fond, cu două excepţii:
- când, deşi instanţa a fo st iniţial înve stită cu o cerere d e ordonanţă
preşedinţială, părţile d e com un acord discută în proces fondul dreptului,
adm inistrându-se în acest sens to a te probele;
- când părţile, convenind să soluţioneze fondul dreptului, încheie în
acest sens o tranzacţie prin care tranşează în m od d e fin itiv dreptul în
litigiu.
D acă îm prejurările care au determ inat luarea m ăsurilor dispuse prin
ordonanţa preşedinţială s-au schim bat, instanţa va putea lua m ăsuri cores
punzătoare noii situaţii create, pronunţând o nouă ordonanţă preşedinţială.
Deci. ordonanţa preşedinţială are o autoritate de lucru ju d e ca t relativă,

care durează atât tim p cât starea de fa p t sau d e d re p t care a sta t la baza
prim ei hotărâri a răm as neschim bată.
în schim b, potrivit art. 1001 alin. (3) N CPC, hotărârea dată asupra fon
dului dreptului are autoritate d e lucru ju d e ca t asupra unei cereri ulterioare
d e ordonanţă preşedinţială.
S ituaţia a ce sto r hotărâri este expres reglem entată de ari. 430 alin. (3)
N CPC, care stabileşte că hotărârea ju d e că to re a scă prin care se ia o
m ăsură provizorie nu are autoritate de lucru ju d e ca t asupra fondului (prin-
cipiul rebus s ic stantibus). A lte aplicaţii'^' ale acestei reguli sunt:
- în m a te ria p a rta ju lu i, încheierea de adm itere în principiu dată în
partaj în situaţia reglem entată de art. 9 9 3 alin. (3) N C PC nu a re autoritate
d e lucru ju d e ca t în ipoteza introducerii unei noi cereri d e partaj, după ce
s -a dispus înch iderea dosarului ca urm are a im posibilităţii d e realizare a
îm părţelii;
- în m a te ria a c ţiu n ilo r p o s e s o rii, potrivit art. 1004 alin. (1) NCPC,
hotărârea ju d e că to re a scă prin care s-a soluţionat o cerere posesorie nu
a re autoritate d e lucru ju d e ca t într-o ce re re ulterioară privitoare la fondul
dreptului.
529. In ceea ce priveşte a u to rita te a d e lu c ru ju d e c a t în tre h o tă râ rile
ju d e c ă to re ş ti, s-a a preciat d e unii autori^^^ că „ho tă râ re a instanţei ierarhic
superioare, prin care se dispune casarea hotărârii instanţei de fond, are
autoritate de lucru judecat, cu privire la elem entele procesului ce au fost
solutionate d e că tre instanta d e recurs*'.
Se ara tă că^î o a sem enea o p in ie nu poate fi prim ită, deoarece forţa
obligatorie a hotărârii pronunţate de instanţa d e casare se lim itează num ai
la problem ele de d re p t dezlegate, ia r în ceea ce priveşte sta re a de fapt,
instanţa care judecă fondul după casare are deplină libertate de apreciere.
A şadar, în virtutea prevederilor art. 501 alin. (1) N C P C [corespondent
art. 315 alin. (1) C PC ], cele decise d e instanţa d e casare în privinţa pro
b lem elor de d re p t sunt obligatorii pentru instanţa care rejudecă fondul
pricinii, când starea de fa p t răm âne aceeaşi; d a r această obligativitate
izvorăşte din m odul de organizare a instanţelor judecătoreşti şi din natura
şi caracterul căii de atac a recursului, care im plică o activitate de control
şi de îndrum are din partea insta n ţe lo r superioare, şi nu din principiul a u
torităţii d e lucru ju d e ca i.
A utoritatea de lucru ju d e c a i a unei hotărâri d e casare a r putea fi invo
cată num ai în situaţia introducerii unui nou recurs de către aceeaşi parte,
recurs ce urm ează să se respingă ca inadm isibil, de vre m e ce instanţa s*a
pronunţat odată asupra legalităţii şi tem einiciei hotărârii atacate.

/, Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumţiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981,
p. 159-160.
Al. Bacaci, op. cit., p. 143.
530. în ce e a ce priveşte a u to rita te a d e lu c ru ju d e c a t în c iv il a h o tă

râ r ii p e n a ie , a ri. 22 C P P prevede în m od expres că hotărârea d e lin ilivă
a instanţei penale are autoritate d e lucru ju d e ca t în fa ţa instanţei civile, în
ceea ce priveşte e x is te n ţa fa p te i, a p e rs o a n e i c a re a s ă v â rş it fa p ta ş i
a v in o v ă ţie i a ce ste ia .
A utoritatea de lucru ju d e ca t în procesul civil aparţine num ai unei hotă
râri judecătoreşti, nu şi unei ordonanţe a procurorului^'l
C eea ce a reţinut instanţa penală în privinţa stării de fapt, a persoanei
care a să vâ rşit fapta, precum şi a vinovăţiei acesteia nu poate fi contestat
în fa tat instantei t civile.
D acă stabilirea pedepsei este în fun cţie d e în tin d e re a p re ju d ic iu
lu i, Iar instanţa penală s-a preocupat de el. determ inându-l prin hotărâre
penală, cuantum ul acestuia nu va putea fi m odificat de instanţa civilă,
opunându-se autoritatea lucrului judecat. în caz contrar, în m ăsura în care
instanţa penală nu s-a preocupat d e stabilirea întinderii prejudiciului, in
stanţa civilă va a ve a com petenţa să îl stabilească.
S -a mai arătat'^' că, deşi hotărârile penale au efecte erga omnes, părţi
le care nu au fig u ra t în proces, cum a r fi persoana vătă m ată neconstituită
parte civilă sau partea responsabilă civilm ente neintrodusă în proces, vor
avea dreptul să discute cuantum ul prejudiciului în fa ţa instanţei civile. în
tru câ t pentru latura civilă hotărârea instanţei penale are caracter re la tiv .
In practica judiciară s-a decis că, in m ăsura în care cele stabilite de
instanţa civilă nu vin în contradicţie cu constatările instanţei penale, nu va
exista autoritate de lucru judecat, instanţa civilă putând lua în discuţie a n u
m ite problem e necercetate d e instanţa penală, ca întinderea prejudiciului
sau îm p ă rţire a acestuia în caz de culpă com ună.
N oua reglem entare procesuală penală aduce o im portantă m odificare
în acest dom eniu; în acest se n s art. 28 N CPP, ce reglem entează autorita
te a hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul
penal, prevede: J 1 ) H otărârea definitivă a in sta n ţe i p e n a le a re autoritate
d e lu cru ju d e c a t în faţa in sta n ţe i civile c a re ju d e c ă acţiunea civilă, c u p ri
vire la existenţa fa p te i ş i a p e rso a n e i care a săvârşit-o. In stan ţa civilă
n u este ie g a tă d e h o tă râ re a d efin itivă d e a c h ita re s a u d e în cetare a
p ro c e s u lu i p e n a i in c e e a c e p riv e ş te existen ţa p re ju d ic iu lu i o ri a vi-
n o v ă ţle i a u to ru lu i fa p te i ilicite. (2) H otărârea definitivă a in s ta n ţe i civile
p rin care a fo st soluţionată acţiunea civilă n u are autoritate d e lucru ju d e ca t
în faţa o rg a n e lo r ju d ic ia re p e n a le c u p rivire la existenţa fa p te i penale, a
p e rs o a n e i care a săvârşit-o ş i a vinovăţiei a ce ste i^'.
Totodată, potrivit art. 1365 NCC, cu titlul m arginal „E fectele hotărârii
penale” : „Instanţa civilă n u este legată d e dispoziţiile le g ii p e n a le ş i n ic i de
hotărârea definitivă d e achitare sa u d e încetare a p ro ce su lu i p e n a l în ceea
ce p riveşte existenţa p re ju d iciu lu i o ri a vinovăţiei a u to ru lu i fa p te i ilic it^ '.
M. T ă t^rcă , Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 596,

® I. Stoenescu, S. Zilt)ersteln, op. cil., p. 527,
S -a observat în doctrină că textul ari. 1365 N CC nu elim ină a u to rita

te a de lucru ju d e ca t a hotărârii penale d e lin iliv e d e condam nare pentru
instanţa civilă, în ce e a ce priveşte existenţa faptei, a persoanei care a
săvârşit'O şi a vinovăţiei acesteia, instanţei civile revenindu-i sarcina de
a stabili valoarea prejudiciului m aterial sau m oral şi m odul de reparare a
acestuia de către inculpatul co n d a m n a i de instanţa penală. în schim b, în
cazul în care instanţa penală a pronunţai a c h ita re a s a u în c e ta re a p ro *
c e s u lu i p e n a l, răspunderea civilă delictuală nu este înlăturată, răm ânând
în sarcina instanţei civile să se pronunţe în sensul determ inării persoanei
responsabile din punct d e vedere civil şi a vinovăţiei acesteia, pentru a
putea fi obligată la repararea prejudiciului c a u za l prin fa p ta sa, ch ia r dacă
aceasta nu constituie infractiune‘^1
Astfel, persoana vătă m ată prin săvârşirea unei infracţiuni are două
posibilităţi: fie să se constituie parte civilă în procesul penal, fie să pretindă
despăgubiri pe cale separată. In faţa instanţei civile. în acest ultim ca z fiind
aplicabile dispoziţiile art. 2 8 alin. (1) N CPP; form ularea unei acţiuni civile
ulterioare având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea
infracţiunii se va putea face num ai îm potriva persoanei în legătură cu care
s-a reţinut, prin hotărârea penală definitivă, săvârşirea infracţiunii respec
tive. Pe de altă parte, d a că persoana vătă m ată s-a co n stitu it parte civilă
în procesul penal şi instanţa penală a sta b ilit cuantum ul despăgubirilor,
în procesul civil va opera autoritatea de lucru judecat sub acest aspect^^l
531. A utoritatea d e lucru ju d e ca t produce efecte depline doar în ceea
ce priveşte hotărârile definitive.
în reglem entarea actuală, potrivii prevederilor art. 634 NCPC, „(1) S unt
h o tă râ ri definitive: 1. hotărârile c a re n u s u n t su p u se a p e lu lu i ş i n ici re
cursului; 2. hotărârile date în prim ă instanţă, fără d re p t de apel, neatacate
cu recurs; 3. hotărârile d a te în p rim ă instanţă, c a re n u a u fo s t a ta ca te cu
a p e l; 4. hotărârile d a te \n apei, fără d re p t de recurs, p re c u m ş i cele neata-
cate c u recurs; 5. h otărârile date în recurs, c h ia r dacă p rin acestea s-a
so lu ţio n a t fo n d u l p ricin ii; 6. orice a lte h o tă râ ri care, p o triv it legii, n u m a i p o t
fi a ta ca te cu recurs. (2) H otărârile p re vă zu te la alin. (1) devin definitive la
data e xp iră rii term enului d e exercitare a a p e lu lu i o ri re cu rsu lu i sau, după
caz, la data p ro n u n ţă rir.
§4. Excepţia au to rită ţii de lucru judecat

532. E xcepţia autorităţii de lucru ju d e ca t este principalul m ijloc de va
lorificare a efectului negativ al puterii de lucru ju d e ca i. Este o e x c e p ţie
d e fo n d , p e re m p to rie ş l a b s o lu tă , care p o a le fi ridicată d e p ă rţi, d e
ju d e c ă to r, c h ia r în a in te a in s ta n ţe lo r d e re c u rs .
în acelaşi sens, potrivit art. 432 N C PC (corespondent art. 166 CPC):
„E xcepţia a u to rită ţii d e lu cru ju d e c a t p o a te fi invocată d e instanţă s a u de
Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispnjdentă, voi. II, p. 693.
p ă rţi în o rice stare a procesului, c h ia r înaintea instanţei d e recurs. C a efect

a l a d m ite rii excepţiei, p ă rţii i $e p o a te crea în propria cale de a ta c o situaţie
m a i rea d e câ t aceea din hotărârea a ta c a tă \
533. De regulă, excepţia este in vo cată de pârât, deoarece el este
interesat în cel m ai m are grad să paralizeze acţiunea reclam antului, dar
şi reclam antul se poate apăra îm potriva pretenţiilor form ulate prin cererea
reconvenţională d e către pârât.
O problem ă ridicată în doctrina anterioară noului C odul de procedură
civilă este aceea dacă partea interesată poate renunţa la beneficiul pu
terii lucrului ju decat. în trecut s-a decis în m od constant că partea poate
renunţa la un a sem enea b e n e liciu şi că principiul puterii lucrului judecat
nu este de ordine publică. în unele soluţii d e practică, s-a hotărât că se
poate renunţa la principiul puterii lucrului ju d e ca t dacă partea căzută în
pretenţii nu execută hotărârea sau o execută în term enul de prescripţie.
De asem enea, renunţarea la puterea lucrului ju d e ca t poate avea loc şi
printr-o m anifestare expresă d e voinţă, deoarece nu există niciun m otiv
care să o îm piedice, o atare m anifestare d e voinţă putând fi atacată num ai
pentru viciu d e consim ţăm ânt. în doctrinăi^^ s-a arătat că este discutabilă o
asem enea orientare a practicii, deoarece ţinând seam a de efectul negativ
al puterii lucrului judecat, respectiv asigurarea bunei adm inistrări a justiţiei
şi prevenirea contrarietăţii de hotărâri, principiul autorităţii lucrului judecat
depăşeşte interesul privat al părţilor, iar instanţa poate din oficiu să ridice
excepţia în cazul în care constată trip la identitate şi să respingă cererea
de chem are în judecată.
A ctualul C odul d e procedură civilă rezolvă în m od decisiv această
dilem ă; nu s e p o ate renunţa la excep ţie, deoarece caracterul de ordine
publică este cel care im pune verificarea acestei excepţii ch ia r din oficiu
şi chiar, d a că este cazul, cu înrăutăţirea situaţiei părţii în calea de atac.
534. A stfel, se rem arcă o m odificare m ajoră fa ţă d e ve ch e a reglem en
tare, în sensul că, d rep t urm are a ad m iterii excepţiei, părţii i s e poate
crea în propria cale d e atac o situaţie m ai rea d ecât aceea d in h otă
rârea atacată. A ceastă prevedere, coroborată cu posibilitatea acordată
instanţei de a invoca din oficiu excepţia, consacră caracteru l de ordine
p ub lica al autorităţii de lucru judecat, care nu trebuie lăsată la latitudinea
părţii, cu a tâ t mai puţin când a r fi în fa vo a re a acesteia să nu fie invocată,
deoarece hotărârea trebuie să exprim e adevărul judiciar.
„în consecintă^î^ qq urm are a adm iterii excepţiei autorităţii lucrului ju
decat, Invocată de către intim at sau instanţă, se va adm ite (form al) calea
de atac exercitată de partea care a a cţionat cu nesocotirea dispoziţiilor
ari- 431 alin. (1) N C PC şi, în final, cererea va fi respinsă în întregim e, chiar
dacă, prin hotărârea atacată, ce re re a fusese adm isă în parte. A ltfel spus.

® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 594.
în urm a exercitării căii de atac, partea nu va mai putea păstra nici ceea
ce obţinuse prin hotărârea âtacată. D esigur, excepţia va putea fi invocată
ch ia r d e partea care a acţionat cu nesocotirea autorităţii lucrului ju d e ca t şi
care, astfel, renunţă la acest e fe ct al h o tă râ rir.
S>a mai subliniat, în m od plastic, că>^^ „deşi soluţia pare una radicală,
este o înrăutăţire aparentă a situaţiei ju rid ice a titularului căii d e atac,
în tru câ t acesta a beneliciat plenar de garanţiile regulii enunţate în cadrul
procesului originar, finalizat prin hotărârea judecătorea scă definitivă peste
a cărei autoritate de lucru ju d e ca t a intenţionat să treacă, iniţiind un nou
proces asupra unei chestiuni tranşate d e o instanţă anterioară” .
535. E xcepţia poate fi invocată^^':
1) în fa ţa prim ei instanţe;
2 ) în apel, prin m otivele căii d e atac, îm potriva soluţiei date d e prim a
instanţă asupra excepţiei sau ca m otiv d e ordine publică, prin invocarea
din oficiu sau d e că tre părţi în cursul judecării procesului în apel, dacă
prtm a instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii;
3 ) în recurs, num ai dacă. pentru soluţionare, nu este necesară a d m i
nistrarea a lto r dovezi în afara înscrisurilor noi.
Se observă faptul că autoritatea d e lucru ju d e ca t este reglem entată
ca m otiv de casare (de recurs) distinct, prin art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC.
în m od judicios, s-a arătat în doctrinarei recentă că nu reprezintă un
im pedim ent pentru însăşi invocarea excepţiei fap tul că o excepţie pro
ce suală absolută invocată în recurs a r necesita în vederea soluţionării
şi adm inistrarea a lto r probe decât înscrisuri (deşi este greu de im aginat
practic o astfel de situaţie), d a r aceasta a r constitui un m otiv pentru care
excepţia nu a r putea fi adm isă d e instanţa d e recurs, ci, eventual, în reju-
decare, după casare;
4) în cadrul unei cereri de revizuire, întem eiate pe prevederile a ri. 509
alin. (1) pct. 8 NCPC.
A stfel, este posibil ca instanţa să nu aibă cunoştinţă de existenţa unei
alte judecăţi între părţi. In această situaţie, în caz de hotărâri contradictorii,
se va putea obţine revizuirea ulterioară, în tem eiul art. 509 pct. 8 N C PC
(corespondent art. 322 pct, 7 C PC ). C alea revizuirii este adm isibilă însă
num ai atunci când în cursul celui de-al doilea proces nu a fo st invocată
excepţia autorităţii lucrului ju d e ca t sau soluţionarea ei a fo st om isă, în tru
c â t în cazul respingerii excepţiei ca neîntem eiată, operează autoritatea
lucrului judecat în sensul n e în d e p lin iriic o n d iţiilo rc e ru te d e a rt. 431 alin. (1)
NC PC (corespondent ari. 1201 C . civ. din 1864).
D eşi excepţia poate fi invocată oricând, ch ia r şi în fa ţa instanţelor de
recurs, este recom andabil să fie invocată până la prim ul term en de jude-
•‘ 1 C. Negrilă, op. c it, p. 812.

Idem. p, 811.
fbidem.
ca tă . evi1ându-se încărcarea nejustllicată a activităţii judiciare şl realizarea

unor probatorii inutile asupra fondului cauzei.
536. S -a a ră ta t în practica anterioară noului că n u e x is tă a u to
rita te d e lu c ru ju d e c a t atunci când prim a instanţă a respins o excepţie
de fond ridicată de pârât, ia r acesta având câştig de cauză, nedeclarănd
recurs îm potriva soluţiei date de instanţa de fond, o reiterează în faţa
instanţei de recurs, în recursul reclam antului- A ceasta, deoarece art, 315
alin. final C P C dă dreptul părţii care a câştigat la instanţa d e fond. deşi I se
respinseseră unele apărări, să reitereze to a te apărările pe care leâ făcut
în fa ţa instanţei a cărei hotărâre s-a casat ca urm are a recursului părţii
potrivnice, cu atât m ai m ult e a are acest drept în fa ţa instanţei d e recurs,
pentru a învedera, mai devrem e, inutilitatea unei casări, după care se va
discuta din nou excepţia dirim antă, respinsă d e că tre instanţa de fond.
537. A ceastă excepţie n u v a p u te a fl u n ită c u fo n d u l c a u z e i, datorită
faptului că soluţionarea ei îm piedică cercetarea tem einiciei acţiunii.
A re prioritate fa ţă d e toate celelalte excepţii invocate eventual în
cauză, m ai puţin fa ţă d e e x c e p ţia d e n e c o m p e te n ţă a b s o lu tă . întrucât
nici asupra excepţiei autorităţii lucrului ju d e ca t nu se poate pronunţa decât
o instanţă com petentă, după natura pricinii deduse judecăţii.
538. A supra excepţiei instanţa se pronunţă prin în c h e ie re in te rlo c u to -
rie (în cazul în care constată că este neîntem eiată), care poate fl atacată
doar odată cu fondul cauzei, sau prin s e n tin ţă , respectiv d e c iz ie (dacă
există tripla identitate), prin care se respinge acţiunea pe tem eiul existenţei
autorităţii lucrului judecat.
Noul C od prevede expres că, d a că în cauză se reţine autoritatea de
(ucru judecat, cererea v a fi re s p in s ă ca in a d m is ib ilă , astfel cum m enţio
nează art. 497 teza fin a lă coroborat cu art. 498 alin. (2) teza finală NCPC.
Trib. Reg. Ploieşti, dec. nr. 2877/1958, în L.P. nr. 1/1961, p. 124-1341, cu note
critice de P.G. Pavelescu ş\ I. Stoenescu.
S ecţiu n ea a 7 -a . Excepţia p rescrip ţiei
d re p tu lu i m a te r ia l la a cţiu n e
§1. D e fin iţie
539. P re s c rip ţia d re p tu lu i m a te ria l la a c ţiu n e reprezintă o sancţiune

a neexercitării dreptului subiectiv în term enul legaL care afectează dreptul
lâ acţiune.
>
P re s c rip ţia d r e p tu lu i d e a c e re ş i o b ţin e e x e c u ta re a s ilită este o
sancţiune procesuală pentru titularul dreptului de a cere executarea silită,
d a r şi un beneficiu legal pentru debitorul care, p â n ă în acest m om ent, a
fo st supus posibilităţii de a fi urm ărit silit asupra bunurilor din patrim oniul
său.
540. Literatura ju rid ică mai veche'^^ d e fin e a prescripţia ca fiind un mod
d e stingere a obligaţiilor, în sensul că ea stinge num ai obligaţia civilă,
căreia îi supravieţuieşte însă aşa-num ita obligaţie naturală, fără sancţiune,
în tem eiul căreia se poate fa c e o plată voluntară, a cărei restituire nu se
mai poate cere.
Nici vechiul C od civil din 1864, nici actualul C od civil, intrat în vigoare la
1 octom brie 2011, nu cuprind o definiţie a prescripţiei extinctive. D efinirea
se face, însă, pornind d e la o interpretare teleologică a dispoziţiilor legale
referitoare la prescripţie.
C onform art. 2 5 0 0 NCC: „(1 ) D re p tu l m aterial la acţiune, d e n u m it in
co ntinuare d re p t la acţiune, se stin g e p rin prescripţie, dacă n u a fo s t exer^
c ita t în te rm e n u l s ta b ilit d e lege. (2) în sensul p re ze n tu lu i titlu, p rin d re p t la
acţiune s e înţelege d re p tu l d e a constrânge o persoană, cu a ju to ru l forţei
publice, să execute o a num ită prestaţie, să respecte o a num ită situaţie
ju rid ic ă sa u să su p o rte o rice altă sa n cţiu n e civilă, după c a f .
D eşi nu aduce şi o definiţie, noul C od ofe ră o reglem entare de ansam -
blu a instituţiei prescripţiei extinctive.
R aţiunile instituţiei prescripţiei (de ordin general, constând în îniătu*
rarea incertitudinii din raporturile civile, şi d e ordin tehnic, constând în
înlăturarea dificultăţilor de a adm inistra probe) au im pus necesitatea ca
pentru fiecare gen de d re p t subiectiv în parte să se stab ilească un anum it
term en în care titularul trebuie să acţioneze, existând însă şi drepturi care
pot fi valorificate fă ră ca dreptul la acţiune să se stingă. N eexercitarea
dreptului la acţiune în term enul stabilit d e lege se sancţionează prin inter
m ediul instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune, care a fo st definită^^^ ca
M.&. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,

1921, p. 404-405; C. Hamangiu, L Hosefti-Bălânescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil
roman, voi. II, Bucureşti, 1929, p. 717*719.
Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti. 2010,
p. 1148.
VII. Excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune 419
fiind acel m od d e în lătu rare a răspunderii civile co nstând în stingerea

d rep tu lu i m aterial la a cţiu n e n eexercitat în term en ul stab ilit d e lege
ori d e părţi, după caz.
într-o altă definiţie, s-a reţinut că, pentru dreptul civil, prescripţia extinc-
tivă este o sancţiune în d re p ta tă îm potriva pasivităţii titularului dreptului
subiectiv civil sau al altei situaţii ju rid ice ocrotite de lege, care, în condiţiile
legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţia judiciară a acesteia
prin exercitarea dreptului m aterial la acţiune^'l
§2. Funcţiile prescripţiei
541. In ceea ce priveşte funcţiile pe care le îndeplineşte această insti

tuţie juridică, stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie o
san cţiu n e a neglijenţei titu laru lu i acestu i drept, care nu l-a exercitat în
term enul prevăzut d e lege, îndeplinind o fu n c ţie ed u cativă şi m o b iliza
toare» în sensul stim ulării titularilor de drepturi subiective civile încălcate
sau nerecunoscute să se adreseze instanţelor pentru a se obţine apărarea
drepturilor lo r şi pentru înlăturarea stării d e incertitudine juridică. De altfel,
o stare d e fa p t care se prelungeşte în tim p capătă o fo rţă mai m are decât
starea d e drept şi o legitim itate mai pronunţată.
542. O a ltă fun cţie o reprezintă fu n cţia d e în tă rire şi consolidare
a rap o rtu rilo r ju rid ice civile, în sensul că prin interm ediul prescripţiei
dreptului la acţiune, privită ca sancţiune, se înlătură judecarea litigiilor re
feritoare la pretenţii vechi, neglijate tim p îndelungat, contribuindu-se astfel
la stabilitatea circuitului civil general. P rin prescripţia extinctivă se înlătură
dificultăţile pe care părţile şi instanţa de ju d e ca tă le-ar întâm pina în dove*
direa drepturilor deduse judecăţii după trecerea unui tim p îndelungat, când
m ijloacele d e dovadă preconstituite s-a r putea pierde sau distruge, ia r în
ceea ce priveşte m artorii, aceştia nu a r mai fi în m ăsură să furnizeze date
precise cu privire la raporturile dintre părţi. Din ca u za a ce sto r neajunsuri,
ar există pericolul ca hotărârile judecătoreşti date în astfel de cauze să
nu reflecte realitatea în ceea ce priveşte adevăratele raporturi dintre părţi.
543. în sfârşit, prescripţia îndeplineşte şi o funcţie sancţionatorie pen-
tru titularul nediligent al unui drept su b ie ctiv civil, prin aceea că titularul
dreptului încălcat sau nerecunoscut nu a r mai obţine concursul instanţei
în vederea ocrotirii dreptului său.
§3. D ilem e teo retice privind legitim itatea excepţiei

544. în ceea ce priveşte această excepţie, m ajoritatea autorilor co n
cluzionează că reprezintă o veritabilă excep ţie procesuală» în tim p ce
unii autori^^^ consideră că num ai excepţia prescripţiei dreptului de a cere
G. Boroi. C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a, Ed. Ha-
mangiu. Bucureşti. 2012. p. 291.
executarea silită reprezintă o excepţie In sens procesual, în tim p ce ex-

ce p ţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune reprezintă o in stitu ţie de
drept m aterial.
Astfel, s-a arătat în doctrină că „prescripţia dreptului la acţiune nu este
o instituţie d e drept procesual pentru urm ătoarele argum ente: prescripţia
precede acţiunea civilă, situându>se pe planul dreptului m aterial; inclu-
derea în acţiunea civilă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune s-ar
ju stifica num ai în cazul a cţiu n ilo r ce înso ţesc drepturile subiective civile
prescriptibile extinctiv; considerarea prescripţiei extinctive a dreptului la
acţiune ca având natură procesuală a r fi contrară im prescriptibilităţii drep
tului la acţiune în se n s procesual”(^l
545. S ub aspectul distincţiei dintre excepţiile procesuale şi apărările
d e fond, pentru soluţionarea dilem ei d a că excepţia prescripţiei dreptului
m aterial la acţiune reprezintă sau nu o veritabilă excepţie procesuală,
m erită m enţionat regim ul ju rid ic pe care îl are această excepţie în siste-
mul de d re p t francez. A stfel, potrivit art. 122 din C ode d e procedure civile,
excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune este inclusă în categoria
fin elo r de neprîm ire. A cestea au o natură ju rid ică mixtă, nefăcând parte
nici din categoria a p ă ră rilo r în fond şi nici din cate goria apărărilor p e cale
d e excepţie, d a r având trăsături com une cu am bele categorii m enţionate.
A stfel, prin consecinţele pe care le antrenează adm iterea unui tin e d e ne-
prim ire, respectiv respingerea cererii, se aseam ănă cu apărările d e fond
sau cu apărările propriu-zise; din punct d e vedere al dezbaterilor, finele
d e neprim ire se aseam ănă cu excepţiile procesuale» deoarece nu se con-
te stă fondul dreptului dedus judecăţii, ci se tinde tocm ai spre paralizarea
posibilităţii de evocare a fondului.
De vrem e ce prescrip ţia nu stin g e dreptul su b iectiv civil, care dăi-
nuie şi d u p ă îm plinirea term enului prevăzut de lege, ci num ai dreptul la
acţiune, această reglem entare ofe ră argum entul legal d e te xt pentru a
considera că prescripţia nu este o instituţie a dreptului civil m aterial, ci ea
aparţine dreptului procesual civil, natura sa ju rid ică fiin d procesuală.
A cţiunea civilă cuprinde în conţinutul ei nu num ai sesizarea iniţială a
organelor d e jurisdicţie prin cererea d e chem are în judecată, ci şi celelalte
m ijloace procesuale care îi urm ează: adm inistrarea probelor, apărările
şi excepţiile, m ăsurile asigurătorii, căile d e atac, executarea silită etc. în
consecinţă, prin prescripţie se stinge a tâ t sesizarea iniţială, c â t şi întregul
ansam blu d e m ijloace şi fo rm e procesuale pe care noţiunea d e acţiune
le cuprinde.
546. La între b a re a dacă dreptul la acţiune este distinct de dreptul
subiectiv civil, doctrina^^^ a sta b ilit urm ătoarele: dreptul la acţiune este
un d rep t au to no m , d istin ct d e dreptul subiectiv, cu d o u ă accepţiuni:
Gh. Befeiu, Natura juridică a prescripţiei extinctive, în S.C.J. nr. 4/1985, p. 335-
341.
dreptul la a cţiu n e în sens m aterial (dreptul la adm iterea acţiunii - drept

concret, personal, particular, ce poate li sa tisfă cut d o a r d a că sunt înd epli
nite condiţiile de exercitare a acţiunii civile) şi d rep tu l la a cţiu n e în sens
procesual (dreptul de a sesiza instanţa, d re p t constituţional abstract, im-
personal, general, ce aparţine tu tu ro r persoanelor, conform art. 2 4 din
C onstituţie). A utorul c ita t a concluzionat că „dreptul la acţiune în sens
procesual este un d re p t distinct şi autonom d e dreptul la acţiune în sens
m aterial, am bele fiind in s ă com ponente ale dreptului com plex la acţiune'*.
A ceastă concepţie este în concordanţă cu reglem entările noului C od civil,
prin care s-au abrogat vechile dispoziţii ale D ecretului nr. 167/1958 privind
prescripţia exlinctivă.
547. Noul C od civil prevede explicit că ceea ce se stin g e prin e fe c
tu l p rescripţiei extin ctive este d rep tu l la acţiun e în sens m aterial
(a ri. 2500 NCC). De aici, rezultă urm ătoarele consecinţei^*:
- deşi se stinge dreptul la acţiune în sens m aterial, supravieţuiesc
dreptul su biectiv civil şi o blig aţia corelativă [idee care reiese din inter
pretarea art. 2506 alin. (3) NCC: „c e l care a executat d e bunăvoie obligaţia
sa după ce te rm e n u l d e pre scrip ţie s-a îm p lin it n u are dreptul să ceară
restituirea prestaţiei, c h ia r dacă la data e xe cu tă rii n u ştia că term enul
pre scrip ţie i era împlinif]-,
- im prescriptib ilitatea d rep tu lu i la a cţiu n e în sens procesual, res
pectiv posibilitatea pentru titularul dreptului la acţiune de a sesiza organul
jurisdicţional pentru a se verifica m odul d e curgere a prescripţiei, d a că nu
există cauze de întrerupere sau de suspendare a acesteia.
C onform unei clarificări logice, d a r oarecum necesare pentru acura
te ţe a logicii juridice, făcute în doctrină^^^, „dreptul la acţiune nu mai poate
fi exercitat de titular după îm plinirea term enului d e prescripţie d o a r sub
aspect m aterial, întrucât dreptul la acţiune sub aspect procesual poate fi
exercitat oricând, în tem eiul liberului acces la justiţie. A ceasta însem nă că
titularul dreptului su b ie ctiv are posibilitatea d e a se adresa instanţei (drep
tu l la acţiune în sens procesual). însă cererea sa va fi respinsă, fără a se
cerceta pe fond, întrucât dreptul la acţiune în sens m aterial este prescris'".
- stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal duce
şi la stingerea dreptului la acţiune privind dreptul su biectiv accesoriu
(ari. 2503 NCC), afară de cazul când prin lege s -a r dispune altfel; sunt co
recte şi corolarele: Im prescriptibilitatea dreptului subiectiv principal atrage
im prescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu; prescrierea dreptului la
acţiune privind un d re p t subiectiv accesoriu nu atra g e şi prescrierea drep
tului la acţiune privind un d re p t subiectiv principal.
A.G^ Nicoiae. M. Uliescu, Instituţii de drept civil în noul Cod civil. Manual pentnj
uzul form atorilor SNG, Bucureşti, 2010, p. 96; G. Boroi, C .A Anghelescu, Curs de drept
civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 272.
® Al. Suciu, op. cit., p. 171.
De lâ acest principiu a fo st reglem entată o excepţie, in sensul că pre ş*

c rip ţiâ d r e p tu lu i la a c ţiu n e p riv in d c re a n ţa p rin c ip a lă n u a tra g e şi
s tin g e re a d re p tu lu i la a c ţiu n e a ip o te c a ră (creditorul ipotecar sau gajist
nu vâ putea urm ări In această situaţie decât bunurile garantate şi d o a r în
vederea acoperirii creanţei principale, nu şi a accesoriilor). A stfel, conform
prevederilor ari. 2504 NCC, „prescripţia dreptului ia acţiune p rivin d creanţa
p rin cip a lă n u atra g e ş i stingerea d re p tu lu i la acţiunea ipotecară. în acest
din urm ă caz, creditorul ip o te c a r va p u te a urm ări. în condiţiile legii, d o a r
b unurile m obile sa u im o b ile ipotecate, tnsă n u m a i tn lim ita valorii a c e s to r
bunuri; dispoziţiile alin. (1) n u se aplică p re scrip ţie i d re p tu lu i la acţiune
p e n tru p la ta d o b â n zilo r ş i a a lto r a cce so rii a le c re a n ţe i ipotecare, care, în
a fa ra capitalului, n u m a i p o t fi a coperite după îm plinirea p re scrip ţie i din
valorificarea, p e cale silită, a b u n u lu i grevat':
- în cazul p re s ta ţiilo r s u c c e s iv e , dreptul la acţiune cu privire la fie*
care dintre aceste prestaţii se stinge printr>o p re s c rip ţie d ife rită , chiar
dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate,
cu excepţia cazului în care prestaţiile succesive alcătuiesc un to t unitar
(art. 2503 NCC).
§4. S ediul m a te rie i

548. Dreptul com un în m aterie de prescripţie îi reprezenta, până la
d a ta de 1 octom brie 2 0 1 1> D ecretul nr. 167/1958^’ ^ referitor la prescripţia
extinctivă, d a r norm e de reglem entare a prescripţiei se regăseau şi în alte
acte norm ative, cum a r fi: C odul familiei*^^ (art. 21, art. 52, art. 55, art. 60).
Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obiliare etc.
Din punct d e vedere teoretic, în doctrină a apărut preocuparea autorilor
d e a stabili actul norm ativ care a r trebui să reglem enteze această instituţie.
A stfel, într*o opinie, s*a arătat că prescripţia dreptului la acţiune a r trebui
reglem entată în viitorul C od civil, ia r prescripţia dreptului de a cere e xe cu
ta re a silită în C odul de procedură silită'^l A ceastă opinie a câ ştig a t teren,
având în vedere S ecţiunea a V l^-a a Cărţii V „D espre executarea silită”
din C odul d e procedură civilă din 1865, intitulată .,Prescripţia dreptului de
a cere exe cutarea silită’'.
în prezent, norm ele care reglem entează prescripţia sunt cuprinse, în
principal, în T itlul I din C artea a V l*a a noului C od civil („D espre prescripţia
extinctivă, decădere şi calculul term enelor” ), art. 2500-2544.
ni Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat, la 1 octombrie 2011, prin ari. 230 lit. p) din
Legea nr. 71/2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare
â Coduiui civil s-a abrogat Legea nr. 4/1 d53 privind Codul familiei, republicată în B. Of.
nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi completările ulterioare.
Gh. Beleiu, op, cit., p, 340.
§5. Caracterul n orm elo r care reglem entează prescripţia extinctîvă
5.1. Sub im periul Codului civil din 1864

549. C aracterul absolut al excepţiei rezultă din caracteru l im perativ
al nom elor care reglem entează prescripţia, având în vedere că interesul
o cro tit e s te unul d e o rd in e publică. A stfel, art. 1 alin. ultim din D ecretul
nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă statua că „orice clauză care
se abate de la reglem entarea legală a prescripţiei este nulă” , iar art. 18
prevedea că Jn sta n ţa judecătorea scă şi organul arbitrai sunt o bligate ca,
din oticiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită
este prescris".
550. în doctrină a fo st avansată şi ipoteza că ar trebui, d e lege ferenda,
ca invocarea prescripţiei să fie lăsată la latitudinea părţilor, deci reglem en
ta tă de norm e dispozitive.
A preciem că este în spiritul principiilor dreptului civil şi al dreptului pro-
cesual civil, caracterizate de disponibilitatea acţiunii civile în to a te form ele
sale, inclusiv excepţiile procesuale, ca invocarea excepţiei prescripţiei să
fie o prerogativă exclusivă a părţii interesate, instanţa neputănd din oficiu
să se sesizeze cu privire la eventuala îm plinire a term enului de prescripţie,
cât tim p partea Interesată răm âne în pasivitate.
5.2. Sub imperiul noului Cod civil

551. în prezent, prescripţia extinctivă nu mai este reglem entată ca o
instituţie Juridică d e ordine publică, ci d e o rdine privată, aceasta fiind
inovaţia esenţială a noii reglem entări în m aterie d e prescripţie extinctivă.
A rgum entele de te xt care cântăresc în favoarea caracterului de ordine
privată sunt urm ătoarele:
- potrivit dispoziţiilor art. 2512 alin, (2) şi {3) N CC privind invocarea
prescripţiei d e partea Interesată: „(2 ) O rg a n u l de ju ris d ic ţie com petent
n u poate aplica prescripţia din oficiu. (3) D ispoziţiile prezentului a rtico l sunt
aplicabile c h ia r dacă invocarea p re scrip ţie i a r fi în Interesul sta tu lu i sa u al
u n ită ţilo r sale adm inistrativ-teritoriale";
- reglem entarea posibilităţii d e a renunţa la prescripţie; astfel, potrivit
art. 2 5 0 7 N C C privind ren u nţarea la prescripţie: „N u se p o a te renunţă
la pre scrip ţie c â t tim p n u a în ce p u t să curgă, d a r se p o a te renunţa la
p rescripţia îm plinită, p re cu m ş i la b e n e ficiu l term enului scurs p e n tru p re-
scripţia începută ş i n e îm p lin ită '; a ri. 2 5 0 8 privind felu rile renunţării la
prescripţie: „(1 ) R enunţarea la prescripţie este expresă sa u tacită. (2) R e
nunţarea tacită trebuie să fie neîndoielnică. Ea p o a te rezulta n u m a i din
m a n ife stă rin e e ch ivo c^'\ art. 2510 privind efectele renunţării la prescrip
ţie: , / 1) D upă renunţare, începe $ă curgă o nouă pre scrip ţie d e a ce la şi fel.
(2) D acă pa rte a îndreptăţită renunţă la b e n e ficiu l term enului scurs p â n ă la
a ce a dată, s u n t aplicabile dispoziţiile p riv in d întreruperea p re scrip ţie i p rin
recunoaşterea dreptului',
- potrivit dispoziţiilor ari. 2515 alin. (3), (4) şi (5) N C C privind m o d ifi
carea duratei te rm e n e lo r de prescrip ţie sau a cursului prescripţiei:
„(3 ) C u to a te acestea, în lim itele ş i condiţiUe p re vă zu te d e lege, p ă rţile
care a u capacitatea deplină d e exerciţiu pot, p rin a c o rd expres, să m o-
d ifice durata te rm e n e lo r d e p re scrip ţie sa u să m odifice cu rsu l p re scrip ţie i
p rin fixarea înce putului acesteia o ri p rin m odificarea ca u z e lo r le g a le de
suspendare o ri d e întrerupere a acesteia, după caz. (4) Term enele de
p re scrip ţie p o t fl reduse sa u m ărite, p rin a c o rd u l expres a l părţilor, fără
însă ca noua durată a acestora să fie m a i m ică d e u n a n ş i n ic i m a i m are
d e 10 ani, cu excepţia term enelor d e pre scrip ţie d e 10 a n i o ri m a i lungi,
care p o t fi p re lu n g ite p â n ă la 2 0 de ani. (5) D ispoziţiile alin. (3) ş i (4) nu
se aplică în ca z u l d re p tu rilo r la a cţiu n e de care p ă rţile n u p o t să dispună
ş i n ic i a c ţiu n ilo r d erivate din contractele d e adeziune, de asigurare ş l cele
supuse legislaţiei p riv in d p ro te cţia co n su m a to ru lu i.
§6. N atura juridică a prescripţiei dreptului m aterial la acţiune

552. în legătură cu problem a d e a şti ce se stinge din dreptul la acţiune
prin prescripţie extinctivă, în literatura d e specialitate anterioară noului Cod
s-au conturat două opinii dom inante.
în tr-o prim ă opinie, denum ită teo ria unităţii d rep tu lu i la acţiune, s-a
considerat că prin prescripţie se stinge însuşi dreptul subiectiv civil, alături
d e dreptul la acţiune, fiind de neconceput supravieţuirea dreptului subiectiv
civil, c â t tim p dispare posibilitatea ocrotirii lui pe calea constrângerii pro
cesuale. A ceastă teo rie a răm as izolată în doctrină^'l
553. într-o a doua opinie, denum ită teoria scindării dreptului la acţiu-
ne în d o u ă sensuri - m aterial şi procesual, se consideră că prin prescripţia
extinctivă se stinge dreptul la acţiune, iar dreptul subiectiv răm âne neatins
prin îm plinirea term enului de prescripţie, pierzându-se num ai posibilitatea
d e a obţine concursul instanţei pentru realizarea sa.
A ceasta este de fa p t şi concepţia legiuitorului, care, în art. 20 din D e
cretul nr. 167/1958, a reglem entat obligaţiile ju rid ice im perfecte, prevă
zând că „d e b ito ru l care a executat obligaţia după ce d re p tu l la acţiune
a l cre d ito ru lu i s-a prescris, n u a re d re p tu l să ceară înapoierea prestaţiei,
c h ia r dacă la data e xe cu tă rii n u ştia că te rm e n u l p re scrip ţie i era îm plinit'.
A ceasta este şi teo ria dom inantă în literatura d e specialitate.
în sprijinul acestei teorii se aduce argum entul de interpretare g ra m a ti
cală, d e d u s din form ularea art. 1 din D ecretul nr. 167/1958, care se referă
la stingerea „dreptului la acţiune” . S e mai invocă argum entul d e inter
pretare logică, dedus din existenţa instituţiei repunerii în term en sau a
valabilităţi plăţii e fe ctuate peste term en, a c ă ro r reglem entare nu s-a r mai
Justifica dacă prin prescripţie s-a r stinge însuşi dreptul.
L. Chessler, C. Oprişan. Prin prescripţia extinctivă nu se stinge oare însuşi dreptul

subiectiv civil?, în J.N. nr. 4/1961, p. 32-48.
VII. E xcepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune 425
S -a precizat. în cadrul acestei teorii, că prin acţiune în sens procesual

se înţelege posibilitatea de sesizare a instanţei ou o pretenţie care îşi are
fun dam entul în dreptul constituţional la petiţionare reglem entat de art. 21
din C onstituţie, ia r prin acţiune în sens m aterial se înţelege dreptul la
adm iterea pretenţiei'^l
D rept consecinţă, dreptul subiectiv nu m ai poate fi ocrotit pe cale ofen>
sivă, directă, d a r nici nu răm âne total lipsit d e ocrotire. îm plinirea te rm e
nului de prescripţie îi co n fe ră debitorului dreptul d e a opune pe cale de
excepţie stingerea dreptului la acţiune, d a r nu im pune şi neexecutarea
obligaţiei după această dată. D im potrivă, executarea acesteia este posi
bilă tocm ai pentru că raportul ju rid ic răm âne în vigoare, ia r odată făcută
plata, nu se poate cere restituirea ei.
554. în consecinţă, prescripţia ne ofe ră d o u ă e x c e p ţii: prim a pe care
poate să o opună d e b ito ru l, In cazul în care dreptul la acţiune s-a prescris,
şi a doua, care poate fi Invocată d e c re d ito r, în cazul în care debitorul
a r cere restituirea plăţii fă cu te d u p ă îm plinirea term enului de prescripţie.
D acă în cazul prim ei excepţii, instanţa d e judecată, odată ce stabileşte
că, în tt'd d e v ă r, dreptul la acţiune este prescris, este îm piedicată să c e r
ceteze fondul dreptului. In cazul celei de-a doua, va trebui să cerceteze
existenţa raportului juridic, a dreptului şi a obligaţiei corelative, căci altfel
plata nu s -a r ju stifica, fiind o plată nedatorată, a cărei repetiţiune a r fi
adm isibilă, potrivit art. 1092 C. civ. 1864 (corespondent art. 1471 NCC).
Pe de a ltă parte, având în vedere că executarea silită nu este decât o
fa z ă a realizării dreptului la acţiune, natura ju rid ică a dreptului la acţiune
şi a dreptului de a cere executarea silită este aceeaşi. P rin p re s c rip ţie se
s tin g e d e c i n u n u m a i d re p tu l la a c ţiu n e a în o b lig a re s a u c o n d a m n a re ,
c i ş i d re p tu l la a c ţiu n e a în e x e c u ta rd ^^
555. Pornind de la întrebarea care este natura ju rid ică a dreptului la
acţiune, s-a născut o a ltă întrebare, legată d e locul prescripţiei în sistem ul
de d re p t rom ânesc. A stfel, unii autori o consideră o instituţie de drept
m aterial, o sancţiune d e d re p t civil. Pe d e altă parte, alţi autori a firm ă că
prescripţia este o instituţie de d re p t procesual, întrucât dreptul la a dm ite
rea acţiunii, care se prescrie, are o natură strict procesuală, fiind, alături
de alte drepturi (dreptul de a se siza instanţa, dreptul d e a propune probe,
dreptul la apărare etc,), com ponente ale dreptului la acţiune în se n s g e
neral.
A şa cum s-a subliniaturi, „prin reglem entarea prescripţiei extinctive în
C artea a V l-a din noul C od civil, legiuitorul a consacrat natura civilă, de
drept m aterial a prescripţiei extinctive, în detrim entul celei procesuale. P e r
a contrario, autoritatea d e lucru ju d e ca t nu mai este reglem entată în noul
I. Leş. op. c it.,p . 230-231.

^ M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul unei
viitoare reglementări, în S.C.J. nr. 1/1956, p. 229.
^ Al. Suciu, op. cit-, p. 172.
C od civil, ci în noul C od de procedură civilă, consacrându-se caracterul

procesual al acestei instituţii''.
în deplin acord cu autorul mai sus citat, considerăm şi noi că prescripţia
extinctivă este o in s titu ţie ce a p a rţin e d re p tu lu i m a te ria l (aplicându-i-se
regulile referitoare la caracterele juridice, term enele de prescripţie, întreru
perea. suspendarea prescripţiei, renunţarea la prescripţie). însă ea ca p ă tă
ş l u n c a ra c te r p ro c e s u a l în m o m e n tu l în c a re se in v o c ă e x c e p ţia pre*
s c rlp ţle l d re p tu lu i la a c ţiu n e (aspect la care fac trim itere ch ia r art. 2512-
2513 NCC, m odalitatea de invocare a excepţiei prescripţiei, actul procedural
prin care se invocă şi prin care se soluţionează fiind elem ente de drept
procesual civil); cu alte cuvinte, prescripţia devine excepţie.
556. A rgum ente în favoarea ideii că excepţia prescripţiei dreptului la
acţiune n u p o a te f i d o a r o a p ă ra re d e fo n d :
- ari, 2513 N CC arată că prescripţia poate fi opusă num ai în prim ă
instanţă, prin întâm pinare, sau până la prim ul term en de ju d e ca tă când
părţile sunt legal citate, tră să tu ră specifică excepţiilor procesuale, câtă
vre m e apărările de fond pot fi invocate în to t cursul procesului, ch ia r şi în
că ile d e atac;
- adm iterea excepţiei prescripţiei d u ce la respingerea acţiunii, fără a
mai analiza celelalte apărări d e fond, pe când o apărare de fond nu îm *
piedică analizarea celorlalte apărări d e fond.
557. Doctrina^'! a arătat că există însă şi o situaţie în care prescripţia
generează o apărare de fond, şi nu o excepţie procesuală, respectiv s i
tua ţia reglem entată de art. 2 5 0 6 alin. (3) NCC, potrivit căruia; „C e l care a
e xe cu ta t d e bunăvoie obligaţia după ce term enul de pre scrip ţie s-a îm plinit
nu a re dreptul să ceară restituirea prestaţiei, c h ia r dacă la data executării
nu ştia că term enul p re scrip ţie i era im p lin if.
T extul înd rituieşte creditorul să se apere invocând e x c e p ţia n e re s tl-
tu lr li p re s ta ţie i, excepţie generată d e prescripţie, dar care are caracterul
unei apărări d e fond, caz în care instanţa nu mai analizează condiţiile de
exerciţiu al dreptului la acţiune, ci analizează fondul cererii debitorului,
pronunţându-se asupra tem einiciei pretenţiei.
O a ltă co nsecinţă dedusă din textul d e m ai su s este c a ra c te ru l ju d i
c ia r. şi nu legal al prescripţiei, care operează d o a r d a că este invocată de
partea interesată, şi nu de drept. A ceasta constituie o m odificare esenţială
a regim ului juridic al excepţiei prescripţiei: spre deosebire de vechea regle
m entare existentă în art. 18 din D ecretul nr. 167/1958, sub im periul actu a
lului C od civil, instanţa nu m ai poate invoca şt verifica din oficiu prescripţia,
ia r art. 2 5 0 7 N CC perm ite ch ia r a se renunţa la prescripţia îm plinită, lucru
ce nu a r fi posibil d a că prescripţia a r opera de drept, în virtutea legii, şt nu
a r trebui constatată judiciar.
Idem. p. 174.
558. S ub Im periul D ecretului nr. 167/1958, se arăta că prescripţia

poate fi invocată de beneficiarul ei fie pe cale de acţiune, fie p e cale de
excepţie, astfel că practica judiciară şi doctrina adm iteau posibilitatea invo
cării prescripţiei în baza art. 111 CPC pe calea unei acţiuni în constatare.
In condiţiile în care, în noua reglem entare, a ri. 2 5 1 3 N C C arată că pre
scripţia poate fi opusă doar prin întâm pinare sau, d a că nu a fo st invocată,
până la prim ul term en de ju d e ca tă când părţile sunt legal citate (norm ă de
drept procesual cuprinsă în C odul civil), rezultă că s e exclu d e p osib ili
tatea pro m o vării unei acţiuni d istin cte, în co nstatare, cu acest obiect.
§7. Regimul juridic al excepţiei prescripţiei dreptului m aterial la ac

ţiu n e
7.1. Potrivit reglementărilor Codului civil din 1864
559. Din punct d e vedere al d iferitelor criterii de clasificare a excepţi

ilor, excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune este o excepţie de
fo n d , perem p to rie şi absolută.
Pe cale d e consecinţă, prescripţia dreptului m aterial la acţiune poate
fi invocată pe cale de excepţie de către to a te părţile aflate în proces, de
procuror şi d e către instanţă din oficiu.
S ub aspectul m o m en tu lu i p ro c e s u a l această excepţie poate fi invo
cată începând cu prim a zi d e înfăţişare, oricând în fa ţa prim ei instanţe şi
ch ia r direct în apel sau în recurs.
Din punct d e vedere al actului procesual prin care poate fi invocată
excepţia, pârâtul poate ridica excepţia prin întâm pinare sau prin act scris
ori cerere verbală în fa ţa instanţei, între term ene (evident, prin a c t scris)
sau în cursul dezbaterilor. De asem enea, o poate invoca prin cererea de
apel sau d e recurs sau la orice term en d e judecată din fa ţa instanţelor
înve stite cu ju d e ca re a a ce sto r căi d e atac.
P ro curorul sau instanţa din oficiu poate invoca această excepţie
fie în faza judecăţii d e fond, fie în apel sau recurs, având în vedere natura
interesului general ocrotit prin reglem entarea acestei excepţii.
R eclam an tu l poate invoca această excepţie atunci când, în calitate
de p â râ t în tr-o cerere reconvenţională, trebuie să form uleze apărări faţă
de pretenţiile deduse de cealaltă parte îm potriva sa.
D acă un debitor are interesul de a se constata prescrierea dreptului
la acţiune al creditorului său, pentru a se pune capăt unei situaţii juridice
incerte, acesta poate form ula o acţiun e în co n statare întem eiată pe pre*
ve derile art. 111 C . proc. civ,
Instanţa de ju d e ca tă poate să pună din oficiu în discuţia contradictorie
a părţilor această excepţie. A stfel, s -a decis în practica judiciară că, dacă
instanţa nu a pus în discuţia părţilor prescripţia dreptului la acţiune şi s-a
pronunţat asupra ei abia cu o cazia deliberării, hotărârea este casabiiă,

deoarece s -a încălcat principiul contradictorialităţii^^l
560. S -a mai statuat In doctrină că partea interesată p o ate renunţa
la beneficiul invocării p rescripţiei extinctive. C a argum ent s-a adus
ideea că, a tâ t tim p cât se recunoaşte posibilitatea ca debitorul să execute
vo lu n ta r obligaţia după îm plinirea term enului d e prescripţie, trebuie adm is
că debitorul poate să nu se prevaleze în tim pul judecăţii d e o prescripţie
îm plinită, întrucât „ceea ce este adm isibil nem ijlocit, a r trebui să fie adm i
sibil şi mijlocit"*^*.
A stfel, art. 18 din decret prevede că „in sta n ţa ju d e că to re a scă ş i o rg a
n u l a rb itra i s u n t o bligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţi-
ane sa u la executarea silită este p re sa ri^', în tim p ce art. 2 0 prevede că
„d e b ito ru l c a re a executat obligaţia d u p ă ce d re p tu l la a cţiu n e a l creditoru*
lu i s-a prescris, n u a re d re p tu l să ceară înapoierea prestaţiei, c tiia r dacă
la data e xe cu tă rii n u ştia că te rm e n u l p re scrip ţie i era îm p lln if.
C oncluzia care se desprinde este aceea că partea interesată poate
renunţa la beneficiul prescripţiei extinctive.
Nu se confundă însă situaţia neinvocării excepţiei, din eroare sau din
necunoştinţă de cauză (când inten/ine obligaţia instanţei d e a constata
neregularitatea din oficiu) cu aceea a renunţării la beneficiul prescripţiei,
care trebuie să fie expresă.
561. în practica ju d icia ră s*a decis că instanţa de ju d e ca tă trebuie să
a dm ită acţiunea în pretenţii în situaţia în care pârâtul recunoaşte creanţa
şi acceptă plata acesteia, ch ia r dacă dreptul la acţiune s-a prescris.
A stfel, în literatura juridică^^J s-a reţinut că art. 2 0 alin. (1) din Decretul
nr. 167/1958 se referă la o blig aţiile execu tate după îm p lin irea term e
nului d e prescripţie, considerând valabile prestaţiile debitorului, care nu
va putea cere îna poierea lo r nici în cazul în care nu a ştiut că term enul
d e prescripţie s-a îm plinit. S -a arătat că această prevedere nu poate fi
extinsă la situaţia în care debitorul este c h em at în ju d ecată sp re a fi
o b lig at la plată după c e term en ul de p rescrip ţie s-a îm p lin it, iar el se
d eclară d e acord s ă plătească în viitor, tem ei p e care instanţa să îşi
bazeze hotărârea prin care îl o b lig ă pe debitor la efectuarea plăţii.
T ocm ai pentru că dreptul su b ie ctiv nu este atins de prescripţie, legea
perm ite execu tarea vo luntară a obligaţiei, lipsind însă elem entul co n
strângerii pe care titularul său îl avea la dispoziţie până în m om entul îm
plinirii term enului; or, în ipoteza am intită, instanţa de ju d e ca tă l-a obligat
pe debitor să îşi execute obligaţia, neavând relevanţă fap tul că el s-a
d eclarat d e acord, m ai ales că hotărârea nu s-a pronunţat în sensul dis-
poziţiilor art. 271 CPC, ca fiind o consfinţire a voinţei părţilor. în al doilea
Trib- judeţean Cluj, dec. civ. nr. 795/1989, în Dreptul nr. 5/1990. p. 70
f. Leş, Sancţiunile procedurale în procesul c iv il.... p. 314, nota 121.
Al. Bacaci. op. c it, 1983, p. 117
rând, prevederile legale în m aterie d e prescripţie au caracter im perativ,

părţile neputând renunţa la a p licarea Ion iar d a că totuşi renunţă să invoce
prescripţia, instanţa are obligaţia d e a o ridica din oficiu.
în opinia noastră, nu doar apreciem că pârâtul p o ate renunţa în mod
exp res la invocarea excep ţiei prescripţiei, d a r considerăm că în ipote
za enunţată, a o p e ra t în realitate o n ovaţie cu sch im bare de obiect, în
sensul înlocuirii unei obligaţii im perfecte, lipsite d e sancţiune juridică
cu o o blig aţie perfectă; practic, d e la data recunoaşterii fă cu te d e pârât
curge un nou term en de prescripţie, corespunzător unei noi obligaţii, care
a înlocuit obligaţia prescrisă. A r fi lipsit de etică ju rid ică ca recunoaşterea
pârâtului să răm ână fă ră efecte juridice, c â t tim p este posibil ca tocm ai
această atitudine a pârâtului să determ ine întârzierea form ulării acţiunii de
către re c la m a n t care a a şte ptat executarea voluntară a obligaţiei.
562. în legătură cu m odul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptu
lui m aterial la acţiune, în tr-o speţă pronunţată în aplicarea reglem entărilor
a nterioare s-a reţinuţi’ ^: „S oluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului m a
terial la acţiune, invocată pentru prim a dată prin m otivele d e recurs, este
posibilă, fiind întrunite condiţiile im puse de dispoziţiile art. 162 CPC, în tru
cât este indiscutabil că excepţia m enţionată este una d e ordine publică, ea
vizând încă lca re a unor norm e cu caracter im perativ, cuprinse în art. 3 şl
art. 7 din D ecretul nr. 167/1958. în principiu, analizarea prescripţiei drep
tului m aterial la acţiune presupune verificarea existenţei dreptului supus
prescripţiei, stabilirea datei d e la care a început să curgă cursul prescrip
ţiei şi a datei la care acesta s-a îm plinit, eventualele cauze şi condiţii de
suspendare ori de întrerupere a cursului prescripţiei. C a atare, sesizarea
instanţei de recurs cu o excepţie de o rd in e publică şi pronunţarea unei
hotărâri în tem eiul acestei excepţii nu atrag o încălcare a dreptului de
a cces la o instanţă în tem eiul ari. 6 paragraf 1 din C onvenţia europeană
a d re p tu rilo r om ulul”.
7.2. Potrivit reglementărilor noului Cod civil
563. P otrivit prevederilor ari. 2500 alin. (1) NCC, „d re p tu l m aterial la

acţiune, d e n u m it în continuare d re p t la acţiune, se stin g e p rin prescripţie,
dacă n u a fo st e xe rcita t în te rm e n u l s ta b ilit d e le g ^ '. A lin. (2) al art. 2500
defineşte şi noţiunea de „drept la acţiune”, ca fiind „d re p tu l d e a constrânge
o persoană, cu a ju to ru l fo rţe i publice, să execute o anum ită prestaţie, să
respecte o a num ită situaţie ju rid ic ă sa u să su p o rte orice a ltă sancţiune
civilă, după c a f .
564. in ce e a ce priveşte m om entul de la care în cep e să cu rg ă te r
m en u l d e p rescripţie, potrivit art. 2 5 2 3 NCC, prescripţia înce pe să curgă
de la data când titularul a cu n o scu t sau treb u ia sa cunoască naşterea
d rep tu lu i la acţiune, spre deosebire d e prevederile art. 7 din Decretul
I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 5529 din 20 septembrie 2012, www.scj.ro.
nr. 167/1958, care stabileau ca m om ent de în ce p u t data naşterii dreptului

la âctiune.
A şa cum se ara tă în doctrină^^^, m om entul prescripţiei este m utat din-
tr-un plan obiectiv (când se naşte dreptul) într-un plan subiectiv (când
titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului).
O ri de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, prevăzută
pentru o anum ită situaţie, se va aplica regula generală m enţionată anterior.
Dacă d re p tu l s u b ie c tiv e s te a fe c ta t d e u n te rm e n sa u d e o c o n d iţie
s u s p e n s iv ă , prescripţia înce pe să curgă d e la m om entul îm plinirii term e-
nului sau. d u p ă caz. d e la data renunţării la beneficiul term enului stabilit
exclusiv în fa vo a re a creditorului, respectiv d e la d a ta îndeplinirii condiţiei.
R egula generală prevăzută d e ari. 2 5 2 3 N CC nu se aplică în urm ătoa
rele situaţii, în care legiuitorul a prevăzut re g u li speciale^^^:
1) în cazul executării obligaţiilor de a d a sau d e a face. prescripţia
înce pe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şl debitorul
trebuie să o execute;
2) în cazul acţiunii In restituirea pre sta ţiilo r făcute în tem eiul unui act
anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate,
p rescripţia înce pe să curgă d e la data răm ânerii definitivă a hotărârii prin
care s-a desfiintat actul ori d e la data la care declaraţia d e rezoluţiune/
reziliere a devenit irevocabilă;
3) în cazul executării prestaţiilor succesive, prescripţia începe să curgă
d e la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar d a că prestaţiile
alcătuiesc un to t unitar, de la data la care ultim a prestaţie devine exigibilă;
4 ) în m ateria asigurărilor, prescripţia începe să curgă de la expirarea
te rm e n e lo r prevăzute d e lege o ri stabilite d e părţi pentru plata prim ei de
asigurare, respectiv pentru plata indem nizaţiei sau, d u p ă caz, a d e sp ă g u
birilor datorate de asigurător;
5) în cazul reparării pagubelor cauzate printr-o fa p tă ilicită, acţiunilor în
îm bogăţire fără ju stă cauză, plată nedatorată sau gestiune d e afaceri, pre
scripţia înce pe să curgă de la data când păgubitul a cu n o scu t sau trebuia
să cunoască atât paguba, c â t şi pe cel care răspunde d e ea;
6) în cazul a cţiu n ilo r în anularea unui act ju rid ic, prescripţia înce pe să
curgă: In caz d e violenţă, din ziua când aceasta a încetat; în caz de doi, din
ziua când a fo st descoperit; în ca z d e eroare ori în celelalte cazuri de a n u
lare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chem at
d e lege a cunoscut ca u za anulării, în s ă nu mai târziu de îm plinirea a 18
luni din ziua încheierii actului juridic; în cazurile în care nulitatea relativă
poate fi invocată d e o terţă persoană, prescripţia înce pe să curgă, dacă
prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa
cauzei d e nulitate;
A i Suciu, op. cit., p. 175.

12) Idem. p. 176-180.
7 ) în cazul a cţiu n ilo r în răspundere pentru vicii aparente, prescripţia

înce pe să cu rg ă d e la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a
lucrării sau d e la data îm plinirii term enului prevăzut de lege ori stabilit prin
procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea d e către debitor
a viciilo r constatate;
8) în cazul a cţiu n ilo r în răspundere pentru vicii ascunse, prescripţia
înce pe să curgă:
- in cazul unul bun transm is sau al unei lucrări executate, a lta decât o
construcţie, d e la îm plinirea unui an d e la data predării ori recepţiei finale
a lucrării, în afara cazului în care viciul a fo st desco p e rit mai înainte, când
înce pe să curgă d e la data descoperirii;
- în cazul unei construcţii, de la îm plinirea a trei ani de la data predării
sau recepţiei finale, afa ră num ai d a că viciul a fo st descoperit mai înainte,
când înce pe să curgă de la data descoperirii.
565. T erm enul prescripţiei extinctive nu trebuie confundat nici cu te r
m enul extinctiv, nici cu term enul d e decădere, ia r atunci când prin lege
sau prin convenţia părţilor nu s-a prevăzut d a că un a num it term en este
de prescripţie sau de decădere, se v o r aplica regulile te rm e n e lo r de pre
scripţie (conform prevederilor art. 2547 NCC).
566. S ub aspectul c a u z e lo r d e s u s p e n d a re a te rm e n u lu i de
p re s c rip ţie , acestea sunt reglem entate de art. 2532 şi art. 2 5 3 3 NCC:
„A rt. 2532. C a z u rile g e n e ra te d e s u s p e n d a re a p re s c rip ţie i. P rescripţia
n u înce pe să curgă, iar, dacă a în ce p u t să curgă, ea se suspendă:
1. între soţi, c â t f/m p durează căsătoria ş i n u s u n t s e p a ra ţi în fapt;
2. între părinţi, tutore s a u cu ra to r ş i c e i lip siţi de capacitate d e exerciţiu
s a u cu capacitate d e exerciţiu restrânsă o ri între cu ra to ri ş i c e i p e care
îi reprezintă, c â t tim p durează ocrotirea ş i socotelile n u a u lo s t date şi
aprobate;
3. între orice p e rso a n ă care, în te m e iu l legii, a l u n e i h o tă râ ri ju d e că to -
re ş ti s a u a l u n u i a c t ju rid ic, adm inistrează b unurile altora ş i c e i ale c ă ro r
b u n u ri s u n t a s tfe l adm inistrate, c â t tim p adm inistrarea n u a înce tat ş i so
c o te lile n u a u fo s t date ş i aprobate;
4. în ca z u l c e lu i lip s it de capacitate d e exerciţiu sa u cu cap a cita te de
exerciţiu restrânsă, c â t tim p n u are re p re ze n ta n t sa u o cro tito r legal, în
a fa ră de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
5. c â t tim p debitorul, în m o d deliberat, ascunde cre d ito ru lu i existenţa
d a to rie i sa u exigibilitatea acesteia;
6. p e întreaga durată a n e g o cie rilo r p u rta te în s c o p u l re zo lvă rii p e
cale am iabilă a neîn ţe le g e rilo r dintre părţi, însă n u m a i dacă acestea a u
fo st ţinute în ultim ele 6 lu n i îna inte d e expirarea term enului d e prescripţie;
7. în ca z u l în c a re c e l îndreptăţit la a cţiu n e trebuie sa u poate, p o trivit
le g ii o ri contractului, să folosească o a num ită pro ce d u ră prealabilă, cum
s u n t reclam aţia adm inistrativă, încercarea de îm păcare sa u altele asem e-
nea, c â t tim p n u a cu n o scu t ş i n ic i n u trebuia să cunoască rezultatul a ce le i
proceduri, însă n u m a i m u lt d e 3 lu n i d e la declanşarea procedurii, dacă

p rin lege s a u co n tra ct n u s -a s ta b ilit u n a lt term en;
8. în ca z u l în c a re titularul d re p tu lu i sa u c e l c a re h a în că lca t face pa rte
din fo rţe le arm ate a le R om âniei, c â t tim p acestea se a flă în sta re d e m o-
bilizare s a u de război. S u n t avute în vedere ş i p e rso a n e le civile care se
g ă se sc în forţele arm ate p e n tru ra ţiu n i d e se rviciu im p u se d e necesităţile
războiului;
9. în ca z u l în c a re c e l îm potriva căruia curge sa u a r urm a să curgă
pre scrip ţia este îm piedicat de un ca z de forţă m ajoră să facă acte de între
rupere, c â t tim p n u a în ce ta t această îm piedicare; forţa m ajoră, câ n d este
tem porară, n u constituie o cauză d e su spendare a p re scrip ţie i d e câ t dacă
sun/ine în ultim ele 6 lu n i înainte d e expirarea term enului d e prescripţie;
10. în a lte cazuri prevăzute d e lege [cum a r fi cazul prevăzut de an. 695
alin. (3), art. 1395 NCC, n.n.].
A rt, 2533. S u s p e n d a re a p r e s c r ip ţie i în m a te rie s u c c e s o ra lă . (1)
P rescripţia n u curge contra cre d ito rilo r d e fu n ctu lu i în p rivin ţa cre a n ţe lo r
p e care aceştia le a u asupra m oştenirii c â t tim p aceasta n u a fo s t a cce p
tată d e către su cce sib ili ori, în lipsa acceptării, c â t tim p n u a fo st n u m it un
c u ra to r c a re să îi reprezinte.
(2) Ea n u curge n ici contra m o şte n ito rilo r d e fu n ctu lu i c â t tim p aceştia
n u a u a c c e p ta t m oştenirea o ri n u a fo s t n u m it un c u ra to r care să îi repre
zinte.
(3) P rescripţia n u curge, d e asem enea, contra m oştenitorilor, în p riv in
ţa cre a n ţe lo r p e care aceştia le a u asupra m oştenirii, d e la data acceptării
m o şte n irii ş i p â n ă la data lich id ă rii e f\
Faţă de reglem entarea anterioară, sunt adăugate două cazuri: d o lu l
p rin re tic e n ţă a l d e b ito ru lu i (debitorul, în m od deliberat, ascunde credi-
torului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia) şi p e rio a d a c o n c ilie rii
p re a la b ile (purtarea de negocieri în scopul rezolvării pe cale am iabilă a
litigiului).
567. O dezbatere contradictorie în doctrină a născut problem a dacă
art. 2 5 1 5 alin. (3) NCC, potrivit căruia „C u toate acestea, în lim itele ş i co n
d iţiile p re vă zu te d e lege, p ă rţile c a re a u capacitatea deplină d e exerciţiu
pot, p rin a c o rd expres, să m odifice durata te rm e n e lo r d e pre scrip ţie sau
să m odifice c u rs u l p re scrip ţie i p rin fixarea înce putului acesteia o ri p rin
m odificarea ca u ze lo r legale de su spendare o ri d e întrerupere a acesteia,
d u p ă c a ^ \ p e rm ite s a u n u s u p rim a re a u n e i c a u z e d e s u s p e n d a re .
in tr-o opinle'^^, se susţine că părţile a r putea d o a r să adauge noi cazuri
d e suspendare, lă ră a putea renunţa la vreunul dintre ele.
în tr-o altă opinie^^^, se arată că se neglijează caracterul relativ al pre
scripţiei, ca sancţiune stabilită în interesul părţii, şi nu în interesul general.
„A tâ t tim p cât art. 2507 N CC perm ite renunţarea to ta lă a părţii la prescrip-
M. Nicotae, op. cil., p. 1178,

ţia ce a în ce p u t să curgă sau la ce a îm plinită, nu vedem d e ce nu un astfel

de act d e dispoziţie nu a r fi posibil şi re fe rito r la renunţarea la unul dintre
cazurile legale de suspendare. Dacă debitorul poate renunţa (a prescripţie,
şi creditorul a r trebui să poată renunţa la beneficiul suspendării''.
Şi noi opinăm în ultim ul sens, fa ţă d e caracterul relativ al excepţiei în
noua reglem entare, şi fa ţă d e faptul că, în lipsa unei prevederi exprese
contrare, to a te dispoziţiile legale referitoare la prescripţie trebuie interpre
ta te în lum ina acestei relativităţi; dacă se poate renunţa la întregul regim
ju rid ic consacrat de noul C od civil cu privire la prescripţie, adică la mai
m ult, nu vedem nici noi de ce nu se poate renunţa d o a r la o cauză de su s
pendare (discuţia este perfect valabilă şi pentru cauzele d e întrerupere),
adică la mai puţin.
568. S -a precizat în doctrină^^^ şi s*a cristalizat în practică regula potrivit
căreia prescripţia se suspendă doar d a că a început să curgă îna inte de
a interveni cauzele de suspendare, căci altfel efectul produs de acestea
va fi doar d e am ânare a începerii prescripţiei, şi nu d e suspendare a
term enului.
569. P otrivit art. 2535 NCC. suspendarea prescripţiei poate fi invocată
num ai de către partea care a fo st îm p ie d ica tă să facă acte de întrerupere,
afară d e cazul în care prin lege se dispune altfel. S uspendarea nu trebuie
însă pronunţată d e organul d e jurisdicţie, ci efectele acesteia se produc
de d re p t {o p e fegis), în m ăsura în care este invocată de partea care a fost
îm p ie d ica tă să facă acte de întrerupere; astfel, dacă în cursul procesului
partea adversă îi opune prescripţia extinctivă, instanţa doar va constata, la
cererea titularului dreptului prescriptibil, că a o p e ra t suspendarea cursului
prescripţiei extinctive şi va trece la soluţionarea cauzei în fo n rf^l
570. P otrivit art. 2536 NCC, cu titlul m arginal „E xtinderea efectului
suspensiv’*, aplicabil în cazul în care obligaţia corelativă dreptului supus
prescripţiei extinctive a fo st garantată d e un fideiusor, suspendarea pres*
cripţiei fa ţă d e debitorul principal ori fa ţă de fid e iu so r produce efecte în
privinţa am ândurora.
în cazul obligaţiilor indivizibile, suspendarea prescripţiei fa ţă de unul
dintre creditori sau, după caz, debitori produce efecte şi fa ţă de ceilalţi
art. 1433 alin. (1) N C C ]. De asem enea, în cazul o b lig a ţiilo r solidare, su s
pendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invo
cată şi de că tre ceilalţi creditori solidari [art. 1441 alin. (1) N C C ], ia r su s
pendarea prescripţiei fa ţă d e unul dintre debitorii solidari produce efecte
şi fa ţă d e ceilalţi codebitori [art. 1449 alin. (1) NCC]^^l
571. C auzele d e în tre ru p e re a p re s c rip ţie i e x tin c tiv e sunt reglem en
ta te d e art. 2 5 3 7 NCC, iar fa ţă de reglem entarea anterioară, se reţine că
G. Boroi, C A . Aaghelescu, op. cit., ed. a 2-a, 2012, p. 340.

^ idem. p. 345.
^ idem, p. 346.
întreru perea operează şi atunci când d re p tu l e s te v a lo r ific a t în in s ta n ţă

pe c a le d e e x c e p ţie , nu d o a r prin acţiune, precum şi atunci când d e b ito
ru l e s te p u s în în tâ rz ie re .
A rt. 2537 N C C prevede că prescripţia se întrerupe: p rin tr-u n a c t
vo lu n ta r d e executare sa u p rin recunoaşterea, în orice a lt m od, a dre p tu
lu i a că ru i acţiune se prescrie, făcută d e că tre c e l în folosul căruia curge
prescripţia:
2. p rin introducerea unei ce re ri d e chem are fn ju d e c a tă sa u d e arbitra-
re, p rin înscrierea creanţei la m asa credală în ca d ru l p ro ce d u rii insolvenţei,
p rin depunerea c e re rii d e inten/enţie !n c a d ru l u rm ă ririi silite p o rn ite de a lţi
cre d ito ri o ri p rin invocarea, p e cale d e excepţie, a d re p tu lu i a că ru i acţiune
se prescrie;
3. p rin constituirea ca p a rte civilă p e p a rc u rs u l urm ăririi p e n a le sa u fn
faţa in sta n ţe i d e ju d e c a tă p â n ă la începerea cercetării ju d e că to re şti; în
c a z u l în care despăgubirile se acordă, p o triv it legii, din oficiu, începerea
urm ăririi p e n a le întrerupe c u rs u l prescripţiei, c h ia r dacă n u a a v u t lo c co n
stituirea ca p a rte civilă;
4. p rin orice a c t p rin care c e l în fo lo su l căruia curge pre scrip ţia este
p u s în întârziere;
5. în a lte c a z u ri p re vă zu te d e ie g ^ .
C auzele legale de întrerupere a prescripţiei, ca şi cele de suspendare,
sunt lim itative, însă părţile pot. conform art. 2 5 1 5 alin. (3) NCC, să m odi
fice cauzele d e întreru pere a prescripţiei.
572. în ceea ce priveşte re c u n o a ş te re a d re p tu lu i în tim p u l te rm e n u
lu i d e p re s c rip ţie , se obsen/ă că o întrerupere nu poate inten/eni după ce
term enul este îm plinit, căci nu se poate întrerupe ce va deja îm plinit. Din
îm prejurări, poate reieşi totuşi că o astfel d e m anifestare d e voinţă a r echi>
vala cu o renunţare la beneficiul prescripţiei, în sensul art. 2 5 0 7 NCC^^l
573. M ai m ulte dezbateri au exista t în doctrină cu privire la cel de>al
doilea ca z de întrerupere a prescripţiei, respectiv p ro m o v a re a u n e i c e re ri
de c h e m a re în ju d e c a tă s a u a rb itra lă .
Prin „cerere” se înţelege: cererea d e chem are în ju decată; cererea
arbitrală; ce re re a de înscriere la m asa credală, cererea d e intervenţie în
cazul urm ăririi silite pornite d e alţi creditori; cererea de constituire ca parte
civilă sau constituirea din oficiu ca parte civilă în procesul penal; cererile
accesorii sau incidentale (cererea reconvenţională, cererea de intervenţie,
cererea de chem are în garanţie, cererea com pletatoare sau m odificatoare
etc.); cererea de contestaţie ia executare.
P recizăm că, în cazul c e re r ilo r in c id e n ta le ş i a c c e s o rii, prescripţia
se consideră întreru ptă d e la data form ulării acestora, şi nu de la data
prom ovării acţiunii principale.
A l S udu. op. cit., p. 185.
C um în m od corect s-a subliniaturi, prin excepţie, cererea m odificatoare

sau com pletatoare lo rm u la tă în baza art. 199 N CPC, care nu m odifică
elem ente esenţiale ale autorităţii de lucru judecat (părţi, cauză, obiect), are
efect asupra prescripţiei de la data prom ovării acţiunii iniţiale.
C ererea în ju stiţie trebuie să îndeplinească anum ite condiţii pentru a
între ru p e cursul prescripţiei:
- cererea să fie introdusă la o instanţă judecătorească, arbitrală sau
la un organ cu atribuţii jurisdicţionale; lipsa u n o r condiţii de form ă ce ar
atrage nulitatea cererii nu afectează, potrivit art. 2539 alin. (1) NCC, în
tre ru p e re a prescripţiei; de asem enea, nu interesează că sesizarea a fost
fă cu tă la un organ d e jurisdicţie o ri de urm ărire penală necom petent;
- cererea să vize ze o ju d e ca tă în fond, dar, uneori, doctrina şi practica
au arătat că trebuie adm is efectul întreruptiv şi atunci când se iau anum ite
m ăsuri conservatorii care privesc protecţia dreptului care se prescrie;
- ce re re a trebuie să fie efectivă, adică să nu se renunţe la ju d e ca ta ei
sau să se perim e;
- ce re re a trebuie să fie adm isă printr-o hotărâre cu autoritate d e lucru
judecat. Cu to a te acestea, art. 2539 alin. (2) N CC şi art. 2 0 5 ' din Legea
nr. 71/2011 adm it efectul întreruptiv d e prescripţie al cererii respinse,
anulate, perim ate sau la ju d e ca ta că re ia s-a renunţat, cu co ndiţia ca re
clam antul să prom oveze în decurs d e 6 luni de la respingerea/anularea/
constatarea perim ării/renunţarea la judecată definitivă a cererii o nouă
cerere, care să fie adm isă, un aspect d e noutate în m ateria întreruperii
term enului d e prescripţie;
- hotărârea prin care s-a adm is cererea să nu îşi piardă puterea execu
torie; dacă intervine prescripţia executării silite, se consideră că hotărârea
pronunţată nu a întreru pt nici cursul prescripţiei dreptului la acţiune, astfel
că form ularea unei noi cereri d e chem are în ju d e ca tă va fi posibilă doar
dacă nu a expirat term enul d e prescripţie al dreptului la acţiune.
574. S ub im periul D ecretului nr. 167/1958, p u n e re a în în tâ rz ie re nu
era con sid e ra t un m otiv de întreru pere a prescripţiei, dacă era întocm ită
extrajudiciar.
în lum ina noului C od civil, punerea în întârziere se va efectua după
regulile prevăzute d e ari. 1522 NCC, printr-o notificare scrisă transm isă
debitorului prin interm ediul executorului ju d e că to re sc sau prin orice alt
m ijloc care să asigure confirm area şi data prim irii actului şi va valora în
tre rupere a prescripţiei.
S -a opinat^^^ că p u n e re a d e d re p t în în tâ rz ie re (prevăzută de art. 1523
NCC) nu poate fi considerată ca m om ent d e întrerupere a prescripţiei, în*
tru câ t nu reprezintă o m anifestare univocă de vo in ţă a titularului dreptului
în ce e a ce priveşte intenţia sa de a-şi realiza dreptul.
Idem, p. 186.
® Idem, p. 188.
575. Efectul în treru p erii term en ului d e prescrip ţie constă In şter-
gerea duratei din term enul d e prescripţie scursă â n le rio r întreruperii şi
începerea unui nou term en de prescripţie, care va începe să curgă din
nou în m od dilerit:
- de (a data la care există din nou posibilitatea de valorificare a c re
anţei, când întreru perea a intervenit prin intervenţia fă cu tă în cadrul pro
cedurii insolvenţei;
- d e la data com unicării ordonanţei d e clasare, a ordonanţei d e su s
pendare a urm ăririi penale ori a hotărârii d e suspendare a judecăţii sau de
la data pronunţării definitive a instanţei penale, în cazurile prevăzute de
art. 2537 pot. 3 NCC; dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din
oficiu, de la data când cel îm potriva căruia a în ce p u t să curgă prescripţia
a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a Instanţei penale
prin care a r fi tre b u it să se stabilească despăgubirea;
- din ziua când hotărârea de adm itere a acţiunii a răm as definitivă;
în acest caz, va înce pe să curgă un a lt fel de prescripţie, respectiv cea a
dreptului d e a cere executarea silită, în tru câ t dreptul la acţiune a fo st rea
lizat prin hotărârea pronunţată, deci nu va mai putea curge un nou term en
d e prescripţie a dreptului la acţiune;
- î n celelalte cazuri, term enul va începe să curgă d e la data Interveniril
cauzei d e întrerupere.
576. în cazul în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei
extinctive a fo st garantată d e un fideiusor, art. 2 5 4 3 N CC prevede că între
ruperea prescripţiei îm potriva debitorului principal sau contra fideiusorului
produce efecte în privinţa am ândurora.
In ce e a ce priveşte obligaţiile indivizibile, întreru perea prescripţiei în
privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi fa ţă de cei
lalţi [art. 1433 alin. (2) N C C ]. în cazul o b lig a ţiilo r solidare, întreruperea
prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tu tu ro r credi
to rilo r solidari [art. 1441 alin. (2) NCC], ia r întreru perea prescripţiei faţă
d e unul dintre debitorii solidari produce efecte şi fa ţă de ceilalţi codebitori
art. 1449 alin. (1) NCC]. însă, întreruperea prescripţiei fa ţă d e un m oşteni-
to r al debitorului solidar nu produce efecte fa ţă d e ceilalţi codebitori decât
pentru partea acelui m oştenitor, ch ia r dacă este vorba despre o creanţă
ipotecară [ari. 1449 alin. (2) NCC]^^l
577. C ea mai im portantă m odificare adusă instituţiei prescripţiei este
tran sfo rm area caracteru lu i său ab so lu t în tr-u n u l relativ.
Noul C od stab ileşte că prescripţia nu operează d e drept, ea trebuie
să fie invocată pentru a produce efecte juridice, acest aspect rezultând
în m od evident din dispoziţiile art. 2512 alin. (1) NCC, potrivit că ro ra pre
scripţia poate fi invocată num ai de cel în fo lo su l căruia cu rg e (adică de
că tre debitorul obligaţiei), personal sau prin reprezentant, şi fără a fi
G. Boroi, C.A. Anghelescu, op, cil., ed, a 2-a, 2012, p. 340.
ţin u t să producă vreun titlu contrar sau să fi fo st de bună-credinţă; în plus,

sfera persoanelor care pot invoca excepţia este întregită de alte persoa
ne. potrivit art. 2 5 1 4 NCC, şi anum e co deb ito rii unei o bligaţii solidare
sau indivizibile; fideiu sorii, şi aceasta ch ia r dacă unul dintre debitori
a neglijat să o fa c ă ori a renunţat la ea. A şa cum se arată în doctrină^^',
posibilitatea valorificării in această m odalitate a apărării de către codebitor
sau fid e iu so r decurge din m odalitatea în care se repercutează, la exterior,
relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti în a sem enea situaţii şi care
depinde de rezultatul favorabil sau nefavorabil al judecăţii.
De asem enea, to t astfel o pot face cred itorii celui interesat» precum
şi orice altă p ersoană interesată.
Prin persoană interesată^^' se înţelege orice persoană care are un folos
m aterial sau m oral prin invocarea şi adm iterea excepţiei. A ceastă posibi
litate nu transform ă excepţia prescripţiei într-un a absolută, deoarece atât
tim p c â t ea nu poate fi invocată d e instanţă din oficiu, nu se poate susţine
un astfel d e caracter.
P rescripţia poate fi invocată personal sau prin rep rezen tan t legal,
ju d icia r sau convenţional.
578. S e mai ara tă că organul de jurisdicţie com petent nu p o ate aplica
p rescrip ţia din o ficiu [art. 2512 alin. (2) N C C ] şi ch ia r d a că invocarea
prescripţiei a r fi în interesul statului sau al unităţilor sale adm inistrativ-te-
ritoriale [ari. 2512 alin. (3) NCC].
Cu privire la această dispoziţie, pe de o parte^^', s -a arătat că „organul
jurisdicţional, deşi poate Invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive,
nu a r putea-o aplica în acelaşi fel, dacă partea interesată nu se prevalează
de beneficiul îm plinirii prescripţiei” .
Pe d e a ltă parte^^^ s-a arătat că organul de jurisdicţie nu poate nici
invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive.
A preciem că este corectă ce a de a d o u a opinie, deoarece considerăm
că scopul legii a fo st acela de a lăsa prescripţia la atitu dinea diligentă a
pârâtului, care nu trebuie să fie ajutată sau înlocuită de rolul a ctiv al orga
nului jurisdicţional; d a că pârâtul nu iese din această pasivitate, dar se va
sesiza num ai ca urm are a atitudinii instanţei, care îi atrage ate nţia asupra
existenţei posibilităţii d e a se apăra prin invocarea prescripţiei, credem că
v a fi golit d e efecte caracterul relativ al excepţiei, câtă vrem e orice pârât
va avea interesul să se opună acţiunii prin invocarea excepţiei.
Interdicţia invocării excepţiei din oficiu operează şi pentru situaţia în
care aceasta a r fi în fo lo su l statului sau al unitătilo I r sale adm inistra-
tiv-terito riale. De altfel, fo lo sire a verbului J n v o c ă ' în alin. (3) al art. 2512
în tă re şte ideea că alin. (2) înţelege prin verbul „aplicst' to t operaţiunea de
Nicolae, M. Uliescu, op. cit., p. 107.

^ A. G. Nfcolae, M. Uliescu, op. cil., p. 105.
G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., 2011, p. 269.
invocare; ipotezele reglem entate în cele două alineate sunt. ca raţiune şi

soluţie, identice.
579. In ceea ce priveşte m om entul până la care s e poate invoca şi
actul pro cedu ral prin care s e invocă, art. 2513 N CC prevede că pre-
scripţia poate fi opusă num ai în prim ă instanţă, prin în tâm p in are sau,
în lipsa in vo cării, cel m ai târziu la prim ul term en de ju d ecata la care
părţile su nt legal citate. A ceasta este o dispoziţie de procedură, conţinu
tă de legea m aterială. C â t priveşte terţii care a r avea interes să invoce pre-
scripţia, s-a exprim at o p in ia că aceştia pot fo rm u la o cerere d e intervenţie
accesorie pentru a deveni părţi şi a putea invoca excepţia; în doctrină^'^ s-a
arătat că dreptul acestora d e a invoca prescripţia este lim itat de form ularea
cererii d e intervenţie până la prim ul term en d e ju d e ca tă când părţile sunt
legal citate, căci după acest m om ent procedural prescripţia nu mai poate
fi invocată. A ceste dispoziţii se corelează cu noile dispoziţii procedurale.
580. C onsecinţele care decurg din caracterul d e ordine privată al ex*
cepţiei sunt urm ătoarele:
1) părţile pot m odifica d u rata te rm e n e lo r de prescripţie;
2) părţile pot m odifica în cep u tu l prescripţiei;
3) părţile pot m odifica cau zele leg ale d e su sp e n d are sau d e în tre
rupere, prin reglem entarea d e cauze noi, elim inarea ca u ze lo r legale, m o
dificarea efectelor cauzelor legale; o a sem enea posibilitate nu este însă
deschisă pentru acţiunile derivate din contractele d e adeziune, d e asigura
re şt din cele supuse legislaţiei privind protecţia consum atorului sau pentru
drepturile la acţiune d e care părţile nu pot să dispună.
4) ren u nţarea la prescrip ţia extinctivă. Noul C od reglem entează
(dar nu ca noutate, posibilitatea existând şi conform vechii reglem entări)
facu ltatea renunţării la prescrip ţia neîm plinită, d a r în curs de desfăşu
rare, precum şi la beneficiul p rescripţiei îm plin ite. Nu se poate renunţa
la prescripţia care nu a în ce p u t să curgă (o astfel de renunţare este lovită
d e nulitate absolută, am adăuga noi). Fiind un a c t ju rid ic de dispoziţie,
renunţătorul la prescripţie trebuie să aibă cap acitatea necesară pentru
întocm irea a cte lo r de dispoziţie. A stfel, nu poate renunţa la prescripţie cel
lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, d e a se obliga (art. 2509
N C C ). R enunţarea poate fi e xp resă sau tacită, rezultând din m anifestări
neechivoce.
Efectul renunţării la prescripţia îm plinită este în cep erea curgerii unui
nou term en de prescripţie; efectul renunţării la prescripţia începută, dar
neîm plinită este în treru perea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.
Art. 2511 N CC prevede că renunţarea la beneficiul prescripţiei nu
poate fi invocată îm p o triva co d eb ito rilo r so lidari ori ai unei obligaţii
in d ivizib ile sau îm p o triva fideiusorilor.
H otărârea prin care acţiunea a fo st respinsă dobândeşte autoritate

de lucru ju d e ca t în ce e a ce priveşte efectul produs d e prescripţie, astfel
că s-a im aginat situaţia în care, după pronunţarea unei astfel d e hotărâri,
debitorul renunţă la prescripţie. Un d istin s autoK^^ a arătat că, deoarece
ceea ce se stinge prin prescripţie este d o a r dreptul la acţiune, şi nu dreptul
subiectiv, autoritatea d e lucru ju d e ca t are efect d o a r în ce e a ce priveşte
dreptul la acţiune; rezultă că, în ciuda pronunţării unei hotărâri ju d e că to
reşti cu autoritate de lucru judecat, renunţarea la prescripţie este valabilă
şi produce efecte.
581. in ciuda caracterului d e ordine privată, există şi norm e im p era
tive care reglem entează prescripţia extinctivă. A stfel, sunt interzise, sub
sancţiunea nulităţii absolute, clauzele care a r declara im prescriptibilă o
acţiune prescriptibilă sau, invers, a r declara prescriptibilă o acţiune impres*
criptibilă.
Putem spune că răm âne de o rd in e publică calificarea unei acţiuni
ca fiin d p rescrip tib ilă sau im prescriptibilă.
582. M ijlocul procesual d e invocare a prescripţiei răm âne excepţia,
care este o excep ţie d e fond. D evenind însă, prin intrarea în vigoare a
noului C od civil, d e o rdine privată, va putea fi invocată. în regim ul vechiu
lui C od d e procedură civilă, num ai conform regulilor d e invocare a excep
ţiilo r de ordine privată, respectiv în condiţiile art. 136 CPC: excepţiile de
procedură care nu au fo s t propuse în condiţiile art. 115 (prin întâm pinare)
şi art. 132 (la prim a zi d e înfăţişare) nu v o r mai putea fi invocate în cursul
judecăţii, in afa ră d e cele d e ordine publică.
A rt. 2 5 1 3 N CC prevede că prescripţia poate fi opusă num ai în prim ă
instanţă, prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mal târziu la prim ul
term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate.
S ub im periul noului C odul de procedură civilă, poate fi invocată în
condiţiile art. 247 alin. (2) şi (3) N CPC, potrivit cărora: ,,{2) E xcepţiile re-
lative p o t fi invocate d e pa rte a care ju s tific ă un interes, c e l m a i târziu la
p rim u l term en d e Judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale,
în etapa cercetării p ro c e s u lu i ş i înainte d e a $e p u n e c o n c lu z ii în fond.
(3) C u to a te acestea, p ă rţile s u n t o bligate să invoce toate m ijloacele de
a p ă rare ş i to a te excepţiile p ro ce su a le de îndată ce le s u n t cunoscute. în
ca z contrar, ele v o r răspunde p e n tru p a g u b e le p ricin u ite p ă rţii adverse,
dispoziţiile art. 189-191 fiin d a p lica b il^'.
C um prescripţia este, de regulă, o îm prejurare ce poate fi cunoscută de
(a m om entul Introducerii cererii de chem are în judecată, rezultă că aceasta
ar trebui invocată prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la
prim ul term en de ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate.
Idem, p. 193.
H otărârea prin care acţiunea a fo st respinsă dobândeşte autoritate

de lucru ju d e ca t în ce e a ce priveşte efectul produs d e prescripţie, astfel
că s-a im aginat situaţia în care, după pronunţarea unei astfel d e hotărâri,
debitorul renunţă la prescripţie. Un d istin s autoK^^ a arătat că, deoarece
ceea ce se stinge prin prescripţie este d o a r dreptul la acţiune, şi nu dreptul
subiectiv, autoritatea d e lucru ju d e ca t are efect d o a r în ce e a ce priveşte
dreptul la acţiune; rezultă că, în ciuda pronunţării unei hotărâri ju d e că to
reşti cu autoritate de lucru judecat, renunţarea la prescripţie este valabilă
şi produce efecte.
581. in ciuda caracterului d e ordine privată, există şi norm e im p era
tive care reglem entează prescripţia extinctivă. A stfel, sunt interzise, sub
sancţiunea nulităţii absolute, clauzele care a r declara im prescriptibilă o
acţiune prescriptibilă sau, invers, a r declara prescriptibilă o acţiune impres*
criptibilă.
Putem spune că răm âne de o rd in e publică calificarea unei acţiuni
ca fiin d p rescrip tib ilă sau im prescriptibilă.
582. M ijlocul procesual d e invocare a prescripţiei răm âne excepţia,
care este o excep ţie d e fond. D evenind însă, prin intrarea în vigoare a
noului C od civil, d e o rdine privată, va putea fi invocată. în regim ul vechiu
lui C od d e procedură civilă, num ai conform regulilor d e invocare a excep
ţiilo r de ordine privată, respectiv în condiţiile art. 136 CPC: excepţiile de
procedură care nu au fo s t propuse în condiţiile art. 115 (prin întâm pinare)
şi art. 132 (la prim a zi d e înfăţişare) nu v o r mai putea fi invocate în cursul
judecăţii, in afa ră d e cele d e ordine publică.
A rt. 2 5 1 3 N CC prevede că prescripţia poate fi opusă num ai în prim ă
instanţă, prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mal târziu la prim ul
term en d e ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate.
S ub im periul noului C odul de procedură civilă, poate fi invocată în
condiţiile art. 247 alin. (2) şi (3) N CPC, potrivit cărora: ,,{2) E xcepţiile re-
lative p o t fi invocate d e pa rte a care ju s tific ă un interes, c e l m a i târziu la
p rim u l term en d e Judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale,
în etapa cercetării p ro c e s u lu i ş i înainte d e a $e p u n e c o n c lu z ii în fond.
(3) C u to a te acestea, p ă rţile s u n t o bligate să invoce toate m ijloacele de
ap ă rare ş i to a te excepţiile p ro ce su a le de îndată ce le s u n t cunoscute. în
ca z contrar, ele v o r răspunde p e n tru p a g u b e le p ricin u ite p ă rţii adverse,
dispoziţiile art. 189-191 fiin d a p lica b il^'.
C um prescripţia este, de regulă, o îm prejurare ce poate fi cunoscută de
(a m om entul Introducerii cererii de chem are în judecată, rezultă că aceasta
ar trebui invocată prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la
prim ul term en de ju d e ca tă la care părţile sunt legal citate.
Idem, p. 193.
7.3. Procedura de so lu ţio n a re a excepţiei p re scrip ţie i d re p tu lu i m a te

rial la acţiune
583. Art. 137 alin. (1) C P C prevede că „instanţa $e va pronunţa m a i

întâi asupra e xce p ţiilo r d e procedură, p re cu m ş i asupra c e lo r d e fo n d care
fac d e prisos, în to tu l sa u în parte, cercetarea în fo n d a p ric in if. Potrivit
dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C P C , „excepţiile n u v o r putea fi unite cu fondul
d e câ t dacă p e n tru ju d e ca re a lo r este nevoie să se adm inistreze d o ve zi în
legătură cu dezlegarea în fo n d a p ric in ir.
R egula este m enţinută prin art. 2 4 8 N CPC, potrivit căruia: „(1 ) Instan
ţa se va pro n u n ţa m a i în tâ i asupra e xce p ţiilo r d e procedură, p re cu m ş i
asupra c e lo r d e fo n d c a re fa c Inutilă, în to t s a u în parte, adm inistrarea de
p ro b e oh, după caz, cercetarea în fo n d a cauzei. (...) (4) E xcepţiile vor
p u te a fi unite cu adm inistrarea probelor, re sp e ctiv cu fo n d u l c a u ze i n u m a i
dacă pe n tru ju d e ca re a lo r este n e ce sa r să se adm inistreze aceleaşi dovezi
ca ş i p e n tru finalizarea e ta p e i c e rce tă rii p ro ce su lu i sau, după caz, pe n tru
soluţionarea fonduluf'.
A vantajele regulii introduse d e le giuitor referitoare la soluţionarea cu
prioritate a excepţiilor constau în celeritatea soluţionării cauzei, evitarea
continuării unei ju decăţi inutile, evitarea sporirii nejustificate a cheltuielilor
de judecată.
S -d m ai arătat că u nirea excep ţiei cu fo ndul se im pu n e atu n ci când
este vorba d esp re probe necesare so lu ţio n ării excep ţiei şl so lu ţio
nării fondului; ch ia r şi în ipoteza unor probe com une, unirea excepţiei cu
fondul răm âne o p o sib ilitate pentru instanţă. Dacă instanţa, rezolvând
mai întâi excepţia, o respinge, fără înd oială că probele în baza că ro ra a
fo st rezolvată excepţia răm ân câştigate cauzei, instanţa urm ând a adm i-
nistra, în continuare, num ai dovezile necesare pricinii (dovezi care nu au
fo st necesare şi pentru soluţionarea excepţiei). A ceastă posibilitate de
unire a excepţiei cu fondul este d e s folosită d e instanţă In cazul soluţio
nării excepţiei prescripţiei dreptului m aterial la acţiune, pentru a se analiza
ca uzele de întrerupere, de suspendare sau de repunere în term enul de
prescripţie.
584. E xcepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune trebuie soluţi
onată după so lu ţion area excep ţiei leg ate de nulitatea cererii d e che*
m are în ju d ecată (ca urm are a netim brării sau a lipsei unor elem ente
esenţiale) sau după so lu ţio n area excepţiei au torităţii lucrului judecat.
585. A supra excepţiei, instanţa se poate pronunţa prin înch eiere inter-
locutorie sau prin hotărâre.
în cazul în care instanţa apreciază că excepţia invocată este neînte*
m eiată, se va pronunţa prin în ch eiere interlocutorle, în sensul respingerii
acesteia, continuând apoi ju d e ca ta pricinii. înch eierea poate fi atacată
doar odată cu fondul.
In cazul în care Instanţa apreciază că excepţia este întem eiată, se va

pronunţa prin h o tă râ re , adm iţând excepţia şi re s p in g â n d a c ţiu n e a ca
p re s c ris ă .
586. în ce e a ce priveşte m odul d e soluţionare a excepţiei prescripţiei
dreptului m aterial la acţiune, se Im pune o discuţie specială cu privire la
ip o te z a u n e i a c ţiu n i a v â n d c a o b ie c t c o n s ta ta re a n u lită ţii a b s o lu te a
u n u l a c t ju r id ic (c a re g u la , Im p re s c rip tib ilă ) c o n fo rm m o d u lu i d e f o r
m u la re ş i d e re d a c ta re a p e titu lu l a c ţiu n ii, d a r d in re d a c ta re a c ă re ia
re z u ltă c ă d e fa p t a u fo s t in v o c a te d o a r m o tiv e d e n u lita te re la tiv ă .
Se Im pune, după părerea noastră, clarificarea obiectului cererii, In
stanţa având obligaţia, potrivit p revederilor art. 129 C P C (corespondentul
acestuia fiind art. 22 NCPC), să solicite reclam antului să îşi precizeze
cererea, în sensul de a indica obiectul cererii: nulitate absolută sau nuli*
ta te relativă. în ipoteza In care reclam antul este asistat sau reprezentat
de avocat, instanţa va fi ţinută d e calificarea dată de parte propriei cereri,
nem aiputând fa c e aplicarea art. 84 C P C (art. 152 în noul C od) re fe rito r la
corecta calificare a cererii. în Ipoteza în care reclam antul nu este asistat
sau reprezentat d e avocat, instanţa poate pune în discuţia părţilor obiectul
cererii, d a r fiind ţinută şi d e principiul disponibilităţii, apreciem că nu poate
schim ba ch ia r tem eiul juridic al cererii, stabilind că este vorba despre o ac*
ţiu n e în d eclararea nulităţii relative, ch ia r d a că partea a intitulat-o „cerere
în constatarea nulităţii absolute*’, d a r a invocat num ai m otive de nulitate
relativă (cum a r fi viciile d e consim ţăm ânt).
P rin urm are, în cazul în care fie partea, prin avocat, deci în deplină
cunoştinţă de cauză, fie partea neasistată d e apărător insistă în solicita*
rea d e a se constata nulitatea absolută a unui act ju rid ic pentru m otive
de nulitate relativă, apreciem că instanţa, fiind ţin u tă d e tem eiul d e drept
al cererii form ulate d e reclam ant, va soluţiona o eventuală excepţie de
prescripţie extinctivă a dreptului m aterial la acţiune invocată d e pârât în
sensul respingerii ca neîntem eiată, cu m otivarea că instanţa este legată
de principiul disponibilităţii şi de tem eiul ju rid ic indicat d e partea recla
m antă. Bineînţeles, pe fondul cererii, d a că nu se dovedesc şi m otive de
nulitate absolută, instanţa urm ează să respingă cererea ca neîntem eiată.
§8. Excepţia p re s c rip ţie i d re p tu lu i d e a cere e xe cu ta re a s ilită
587. în re g le m e n ta re a a n te rio a ră , prescripţia dreptului d e a cere exe

cutarea silită era prevăzută de art. 406-405^ CPC.
P rin îm plinirea term enului d e prescripţie în care creditorul are dreptul
de a cere executarea silită (term enul general d e prescripţie d e 3 ani sau
alte term ene speciale, cum a r fi term enul de 10 ani, pentru titlurile em ise
în m ateria acţiunilor reale im obiliare), orice titlu executoriu îşi pierde pute
rea executorie, a şa în câ t devine cu neputinţă îndeplinirea vreunui act de
executare (art. 405 alin. (3) C P C ’
E xistând aceste dispoziţii exprese şi im perative, s-a afirm at că o hotă-

râre judecătorea scă n eexeculată în term enul d e prescripţie pierde „p u te
rea executorie” , nu şi „puterea lucrului ju d e c a f. Aşa fiind, cât tim p dreptul
la acţiune în sens m aterial nu este prescris, creditorul poate iniţia un nou
proces, în cadrul că ru ia va invoca cu succes puterea d e lucru ju d e ca t a
precedentei hotărâri judecătoreşti, lipsită exclusiv d e fo rţă executohe^^l
588. E xcepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită este o
exc e p ţie d e fond, perem p to rie şl absolută.
în reg lem en tarea anterioară, excepţia prescripţiei se invoca în a ce
laşi m od şi în faza d e executare silită, organele d e executare având o b li
gaţia de a se se siza din oficiu dacă term enul de prescripţie al dreptului de
a cere executarea silită este îm plinit. D acă term enul s-a îm plinit, ele vor
refuza să pornească executarea silită.
D iscuţia care se im pune, d u p ă in trarea în vig o are a noului C od civil
şi a concepţiei inovatoare, în sensul că prescripţia extinctivă nu m ai este
d e ordine publică, este dacă se mai aplică şi în prezent posibilitatea o rg a
nului de executare d e a sesiza din oficiu dacă term enul este deja îm plinit.
A preciem că, fa ţă de concepţia generală în sensul că norm ele legate de
executarea silită sunt d e ordine publică (com petenţa, în special), deoarece
dincolo d e interesele private ale părţilor, prin încu viinţarea executării silite
se acordă şi concursul organelor statului (instanţa judecătorească) pentru
punerea in executare, ceea ce im plică exigenţe d e legalitate a actelor
executoriale, este necesar ca instanţa să aibă posibilitatea d e a verifica
din oficiu prescripţia executării silite.
589. C a e lem ent de noutate, în acord cu cele m enţionate mai sus, ca
u rm are a intrării în vig o are a noului C od de p ro cedu ră civilă, sem na
lăm dispoziţiile art. 706 alin. (2) N CPC, potrivit cărora pre scrip ţia stinge
d re p tu l d e a obţine executarea silită ş i orice titlu executoriu îşi p ie rd e p u
terea executorie. în cazul h o tă râ rilo r ju d e c ă to re ş ti ş ia rb itra le , dacă dreptul
de a obţine obligarea p â râ tu lu i este im prescriptibil sau, după caz, n u s-a
prescris, creditorul p o a te obţine u n n o u titlu executoriu, p e calea u n u i nou
proces, fără a / se p u te a o p u n e excepţia a u to rită ţii d e lu cru judecat.
A stfel, aşa cum s-a sublinlat'^^, „este infirm ată acea opinie Jurispru-
d enţială potrivit căreia dreptul d e a cere executarea silită a unei hotărâri
judecătoreşti se naşte la data la care hotărârea devine executorie şi poate
fi înve stită cu fo rm u lă executorie, potrivit art. 376 C P C \
T otodată, se observă reglem entarea d rep tu lu i cred itorulu i d e a ob*
ţin e un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea
o p u n e excepţia autorităţii d e lucru judecat, în situaţia în care s-a îm plinit
term enul de prescripţie a dreptului d e a o b ţin e executarea silită în cazul
G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. C o d u l..., p. 1251.

K Dănâilă, C.A. Anghelescu, V.H.D. Constantinescu, op. cil., p, 451
hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, care cuprind drepturi im prescriptibile

pe fond^'l
P rin urm are, în cazul unei astfel de hotărâri, legiuitorul a dat dreptul
debitorului să o b ţin ă un nou titlu executoriu, fă ră a i se putea opune ex-
ceptia autorităţii d e lucru judecat.
In doctrină'^) s-a o p in a t că „derogarea legiuitorului d e la dispoziţiile
im perative relative la autoritatea d e lucru ju d e ca t poate avea efecte ne
gative asupra circuitului ju rid ic civil şi poate duce la situaţii în care dreptul
de acces la instanţă este exercitat a buziv tocm ai în m ateria drepturilor
nepatrim oniale, al că ro r conţinut este susceptibil d e a fi afectat de aprecieri
de ordin sentim ental, în detrim entul aprecierilor d e ordin ju rid ic’'.
In noul proces se v o r putea invoca toate excepţiile şi apărările grefate
pe aspecte de fa p t sau de drept survenite ulterior pronunţării prim ului titlu
executoriu (cum a r fi executarea benevolă ulterioară sau im posibilitatea
de executare obiectivă survenită u lte rio rp .
590. A rt. 705 N C PC nu se referă la dreptul d e a cere executarea silită
(de a se adresa organului de executare» precum o făce a art. 405 CPC),
ci la dreptul d e a o b ţin e executarea silită (de a se a dm ite cererea), fiind
fă cu tă aceeaşi distincţie ca şi în cazul dihotom iei drept procesual la a c
ţiu n e (de a se siza prin cerere instanţa) şi d re p t m aterial la acţiune (de a
obţine o hotărâre de condam nare pe fond); prim ul nu poate fi îngrădit, fiind
de fa p t dreptul d e petiţionare, in sens larg.
591. A şa cum se arată în doctrina recentă^*’^, alin. (1) al ari. 706 NCPC
statuează im plicit că norm ele care reglem entează prescripţia dreptului d e a
obţine executarea silită sunt de o rdine privată, şi nu d e ordine publică, cât
tim p legiuitorul prevede expres că „prescripţia n u operează d e p lin drept,
c i n u m a i la cererea p e rso a n e i in te re sa t^'. Astfel, instanţa de executare
nu va mai putea invoca din oficiu. în cadrul contestaţiei la executare cu
care a fo st învestită, excepţia prescripţiei dreptului d e a obţine executarea
silită. Excepţia prescripţiei va fi pusă în discuţia părţilor şi va fi soluţionată
de către instanţă num ai la cererea persoanei interesate, prin persoane
interesate înţelegându-se'^’: debitorul, alţi creditori ai debitorului şi garanţii
acestuia; în cazurile prevăzute de ari. 92 alin. (1) N CPC, procurorul.
C a urm are a adm iterii excep ţiei p rescripţiei d rep tu lu i d e a obţine
executarea silită, creditorul nu va m ai putea obţine executarea silită a
debitorului cu concursul forţei coercitive a statului, însă este valabil făcută
o e x ecu tare benevolă a obligaţiei de că tre debitor şi nu poate fi supusă
restituirii, precum şi com pensaţia.
D.M. Gavriş. op. c it, p. 192.

Idem, p. 193.
Ibidem,
D.M. Gavriş. op. Cit., p, 192.
Ibidem.
S ecţiu n ea a S -a. E xcepţia c a ra c te ru lu i su b sid iar a l a c ţiu n ii în
c o n s ta ta re f a ţ a d e a c ţiu n e a în re a liza re
§1. N oţiunea, reglem entarea şi trăsatu riie acţiunii în constatare
592. în literatura ju rid ică relativ recentă^’ i, în categoria e xce p ţiilo r de

fond a fost Inclusă şl excepţia privind caracterul su b sid ia r al acţiunii In
constatare
«
fa tă
I d e ce a în realizare'^).
întrucât prin art. 111 C P C s-a adus o îngrădire a dreptului la acţiune în
ce e a ce priveşte exercitarea unor com ponente ale sale, este vorba despre
o e x c e p ţie d e fo n d .
593. Noul C od de procedura civilă reglem entează această acţiune în
ari. 35, care preia întocm ai ari. 111 din codul anterior, cu singura diferenţă
că teza a ll-a a articolului a fo st com pletată cu sintagm a „p e orice altă cale
prevăzută de lege”.
A stfel, potrivit art. 3 5 N CPC, cu titlul m arginal „C onstatarea existenţei
sau inexistenţei unui d re p t”: ^.Cel care a re interes p o a te să ceară consta*
tarea e xiste n ţe i sa u in e xiste n ţe i u n u i drept. C ererea n u p o a te fi p rim ită
d a că pa rte a p o a te c e re realizarea d re p tu lu i p e orice a ltă cale prevăzută
d e le g ^'.
594. în doctrină au fo st identificate urm ătoarele trăsături caracteristice
ale cererii în constatare:
1) im prescriptibilitatea. Art. 2502 alin. (2) pct. 2 N CC prevede că sunt
im prescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept;
2) caracteru l su b sid iar fată d e acţiu n ea în realizare. Instanta de
ju d e ca tă sesizată cu soluţionarea unei cereri în constatare în tr-o situaţie
în care partea putea fo rm u la acţiune in realizare va Invoca şi va adm ite, in
acest caz, din oficiu, excepţia caracterului subsidiar al cererii în constatare
în raport d e cererea in realizare, respingând, în consecinţă, cererea ca
inadm isibila;
3) lipsa caracterului execu to riu . H otărârile judecătoreşti pronunţate
în cererile în constatare d e drepturi nu constituie titluri executorii şi nu pot
fi puse în executare silită decât pentru celelalte dispoziţii care nu privesc
soluţia efectivă pe cererea in constatare (de exem plu, pentru cheltuielile
d e judecată).
C ererea de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti pronun-
ţa ţe într-o acţiune în constatare (fără dispoziţii cu caracter executoriu) este
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul

nr, 9-12/1990, p. 150; G. Boroi, D. Hâdescu, op. cit., p. 222.
K Lozneanu, op. cil., p. 146.
V III. E xcepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare 445
neîntem eiată, din m om ent ce o asem enea hotărâre nu este susceptibilă

de executare silită^î;
4 ) o biectul cererii în co n statare vize ază un d rep t, care tre b u ie să
fie concret, iar nu o s itu aţie de
5) acţiunea în constatare are un caracter co ntencio s, astfel că ho
tărârile judecătoreşti pronunţate în această m aterie se bucură de au to
ritatea lu cru lui ju decat, efectul principal al a ce sto r hotărâri fiind unul
declarativ.
§2. C ondiţiile de exercitare a acţiunii în constatare

595. C ondiţiile
* de exercitare a acţiunii
i în constatare sunt urm ătoarele:
- partea să nu poată cere realizarea dreptului;
- partea să ju stifice un interes;
- prin acţiune să nu se urm ărească constatarea existenţei sau inexis*
ten tei unei stări de fapt.
596. P artea să nu poată cere realizarea d reptului. A ceastă condiţie
consacră caracterul su b sid ia r al acţiunii
) în constatare fa tă
) de ce a în rea-
lizare. Nu se poate form ula acţiune în constatare in urm ătoarele situaţii:
- ce re re a prin care s-a solicitat constatarea calităţii de proprietar
asupra unui im obil trecut în proprietatea statului, d a că are la dispoziţie
acţiunea în revendicare!^';
- a fost respinsă cererea în constatare prin care s-a solicitat să se con
state că în tre părţi a intervenit o convenţie privind vânzarea-cum părarea
unei suprafeţe d e teren, în tru câ t partea putea să ceară direct realizarea
dreptului!^'.
Prin acţiu n ea în realizare se înţeleg to a te m ijloacele de realizare a
dreptului, inclusiv contestaţia la executare, şi nu doar m ijloacele de drept
com un, cum a r fi acţiunea d e drept com un, d e exem plu, acţiunea în re
vendicare. Anterior, instanţa suprem ă decisese că art. 111 C P C nu se
referă la căile extraordinare, cum a r fi contestaţia la executare, deoare
ce partea nu tin d e decât să paralizeze o urm ărire silită pornită îm potriva
sa. şi nu este vorba d e o acţiune propriu-zisă în justiţie, deci d e dreptul
co m u rf^l Literatura recentă*®' a arătat în s ă că prim a soluţie este greşită,
ca şi m otivarea celei de-a doua soluţii, în acest sens existând două a r
gum ente. Prim ul argum ent este acela că art. 111 CPC presupune, prin
ipoteză, că ne găsim în faza judecăţii, or, calea contestaţiei la executare
E Herovanu, Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară, Ed. Librăriei Juridice,

1944, p. 236, apud D.N. Theohari, op. cil-, p. 99,
® D.N. Theohari, op. cil,, p. 97.
^ Trib. Bucureşli, s. a IV-a civ,, dec. nr. 2443/1996, în D. Lupaşcu ş. a.. Culegere
de practică a Tribunalului Bucureşti 1993-1997, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 273.
dec. civ. nr. 1533/1993, în BulelinulJurisprudenţei, C . 0 . 1993, p. 134-136.
î^^Trib, Suprem, col. civ., dec. nr. 867/1953, în C.D. 1952-1954, voi, I, p. 314,
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi, I,.., p. 326.
este reglem entată in cea de-a d o u a fază a procesului civil, respectiv exe-
cu ta re a silită. Al doilea argum ent este că, în unele cazuri, contestaţia la
executare are natura Juridică a unei cereri în revendicare, şi anum e atunci
când este introdusă d e un te rţ care pretinde că este proprietarul bunurilor
ce se urm ăresc silit. Terţul ) are d e ales între acţiunea
t în revendicare sau
contestaţia la executare, ca z în care ce re re a în constatare este inadm i-
sibilă, d a r nu din cauza îm prejurării că te rţu l are la în d e m â n ă contestaţia
la executare, ci tocm ai datorită faptului că este deschisă calea acţiunii în
realizare, respectiv revendicarea.
597. O altă problem ă a fost reprezentată d e acţiunile Introduse după
anul 1990, prin care se cerea constituirea de titluri d e proprietate asupra
unor terenuri agricole. Datorită faptului că prin Legea nr. 18/1991 s-au sta
bilit condiţiile în care poate fi reconstituit dreptul d e proprietate şi procedura
reconstituirii lui şi pentru că este d e esenţa acţiunii în realizarea dreptului
constituirea unor titluri de proprietate, aceste acţiuni au fo st respinse.
598. A cţiu n ile în co nstatarea d rep tu lu i d e p ro p rietate au fo st a d
m ise, deoarece reclam antul s e afla în p osesia bunului (când nu există
posibilitatea introducerii unei acţiuni în revendicare, deoarece aceasta
presupune existenţa unul proprietar neposesor şi a unui posesor nepro-
prietar), în urm ătoarele situaţii:
- reclam antul a solicitat să se constate străm utarea dreptului d e propri
etate asupra terenului şi construcţiei potrivit contractului d e vânzare*cum *
părare;
- s-a ce ru t constatarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe
de teren reprezentând curtea şi grădina casei aflate în proprietatea sa,
fun dam entat pe prevederile art. 8 din D ecretuM ege nr. 42/1990, prevederi
m enţinute prin art. 102 din Legea nr. 18/1991.
599. în practică'^^ s-a decis că, în condiţiile în care pârâtul a intrat pe
terenul proprietatea reclam antului şi a construit p e el, provocându-i un pre
ju d iciu m aterial prin lipsa d e folosinţă a terenului şi prin construcţia făcută,
trebuie să se recurgă la acţiunea posesorie sau petitorie. în revendicare,
şi nu la acţiunea în constatare, datorită caracterului ei subsidiar.
în ceea ce priveşte cererea co nstru cto ru lu i, altul decât proprietarul,
d e a se stabili fie că este proprietarul casei construite, fie că este d e bu-
nă-credinţă, începând din anul 1979, instanţa supremă^^' a decis în mod
constant că, a tâ t tim p cât proprietarul terenului nu îşi valorifică dreptul de a
invoca dobândirea proprietăţii prin accesiunea im obiliară asupra construc
ţiilo r şi îl lasă pe co n stru cto r să aibă o nestingherită folosinţă, el nu poate
fi obligat să îl despăgubească pe constructor. A stfel, constructorul nu are
Trib. Ral 30 Decembrie, Bucureşti s. civ., dec. nr. 7159/1957, cu notă de

N. Ghiţescu, în L.P. nr. 10/1958, p. 86.
•2) Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 1803/1982, în C.D. 1982, p. 47.
la îndem ână o cerere în realizarea d re p tu rilo r sale prin care proprietarul

terenului să poată fi obligat la a-l despăgubi.
C onstructorul, deşi nu îl poate obliga pe proprietarul terenului să invoce
accesiunea, are interesul să se constate calitatea în care a construit, şi
anum e dacă este constructor d e rea-credinţă, de bună-credinţă sau este
constructor în tem eiul unei convenţii încheiate cu proprietarul terenului,
deoarece, în lu n cţie d e aceasta, diferă cuantum ul creanţei în despăgubire
la care va avea dreptul în m om entul în care va fi deposedat.
A şadar, nu se cere constatarea sim plului fa p t al edificării, ci a unui
raport ju rid ic între constructor şi proprietarul terenului, în baza căruia
creanţa devine nu num ai certă, ci şi lichidă, deoarece se v o r şti criteriile
în fun cţie de care se va calcula cuantum ul despăgubirilor în m om entul în
care cre a n ţa va deveni exigibilă, deci atunci când proprietarul terenului va
invoca accesiunea^^l
C alitatea de co n stru cto r d e bună-credinţă nu poate li opusă de către
persoana care a co n stru it pe terenul altuia decât proprietarului acelui
teren, singurul care are calitate procesuală pasivă în tr-o acţiune intentată
pentru co nstatarea unei a sem enea situaţii juridice'^).
600. S -a mai stabilit^^^ că acţiu n ea în an ularea certificatu lu i d e m o ş
ten ito r, bazată pe prevederile art. 8 5 din Legea nr. 36/1995, republicată,
aparţine categoriei m ijloacelor d e realizare a dreptului şi fa c e inaplicabil
textul art. 111 CPC.
601. S -a mai decis că cererea prin care se so licită interpretarea
cla u zelo r contractuale, ca şi cerere principală, nu este adm isibilă, d e o a
rece nu aceasta este calea procedurală la care tre b u ia să recurgă partea.
Părţile contractante au posibilitatea să solicite instanţei interpretarea cla
uze lo r neclare sau asupra cărora există d ivergenţe în cadrul unui proces
vizând ch ia r încheierea, executarea sau încetarea contractului respectiv*^^
De asem enea, s-a stabilit că este inadm isibilă cererea prin care se
solicită constatarea pe cale judecătorea scă a existen ţei unui anum it
cuantum al dobânzii'^l
602. în ceea ce priveşte calificarea acţiun ii în co nstatarea d o b ân
dirii d rep tu lu i de p roprietate prin uzucapiune în sistem ul C odului civil
din 1864, în doctrina recentă*®^ s -a a preciat că aceasta este o acţiune
în constatare, raportat la fap tul că uzucapiunea poate fi opusă pe cale
de apărare d e fond, independent d e existenţa unei hotărâri judecătoreşti
V. Lozneanu, op. cit., p. 158,

Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 15/1997, în Culegere 1993-1997. p. 303.
C.A. Suceava, dec. civ. nr. 611/1998. în P. Perju, Practica judiciară civilă
comentată şi adnotată, Ed. Continent XXI, Bucureşti, 1999, p. 270-271.
Trib. Bucureşti, s. a V l-a corn., sent. nr. 4020/2005, în G. Boroi, O. Sp/neanu-
Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 227.
C-S.J-, s. corn., dec. nr. 862/1996, în B J . 1996, p. 323.
anterioare prin care să se fi constatat dobândirea dreptului In acest mod.

precum şi ia faptul că titularul dreptului are posibilitatea să renunţe la
invocarea beneficiului uzucapiunii, ce e a ce presupune că dreptul a fost
d o b â n d it a n te rio r d e că tre acesta.
Din punctul nostru de vedere, argum entul legat d e posibilitatea opune
rii uzucapiunii pe cale de excepţie nu este hotărâtor sub aspectul calificării
acestei acţiuni ca fiind o acţiune în constatare; aducem d re p t contraar-
gum ent faptul că şi excepţia de nelegalitate în contencios adm inistrativ
poate fi form ulată pe cale de acţiune în nulitate, ce e a ce nu înseam nă că
acţiunea în nulitate va fi una în constatare; nu considerăm că posibilitatea
d e a renunţa la beneficiul uzucapiunii duce la concluzia caracterului în
constatare al acţiunii, deoarece se poate renunţa şi (a a lte situaţii legale
supuse u n o r acţiuni în realizare.
A preciem că acţiunea în constatarea uzucapiunii, co n tra r denum irii
sale consacrate în doctrină, este o acţiune în realizare, deoarece rezulta-
tu l acesteia este constituirea titlului d e proprietate, care a r exista doar ca
speranţă legitim ă până la constatarea lui prin hotărâre judecătorească.
603. S untem de acord cu sublinierea făcută în doctrina recentă, în
sensul că, în ipoteza capătului de cerere având ca obiect co nstatarea
nevalabilităţii titlu lu i statului asu p ra unui bun preluat abuziv, urm at
d e cel vizând revendicarea Im obiliară. în realitate „nevalabilitatea titlu
lui statului im plică de fa p t aplicarea de către instanţă a unei sancţiuni în
privinţa actului d e preluare a bunului în proprietatea statului, şi anum e a
nulităţii absolute, ia r o atare acţiune constituie, d e asem enea, în exem plul
dat, o acţiune în realizare, prom ovarea acestui capăt d e ce re re nefiind
deci inadmisibilă"^^^
în reglem entarea noului C od civil, legiuitorul a o p ta t pentru te rm in o
logia de constatare a nulităţii, în ipoteza nulităţii absolute, respectiv de
d eclarare a nulităţii actului ori d e an u lab ilitate a actului, în ipoteza
nulităţii relative [art. 1134, art. 1258, art. 2502 alin. (2) pct. 3 şi 4 N CC e t c . .
604. A şa cum s -a subliniat în literatura de specialitate^^^ la m om entul
introducerii acţiunii în realizare, reclam antului nu i se va opune excepţia
autorităţii d e lucru judecat, din m om ent ce instanţa care a soluţionat prim a
acţiune (în constatare) nu a intrat în analiza fondului dreptului d e d u s ju -
decătii.
t
605. P artea să ju s tific e un interes. Este vorba despre interesul care
se cere a exista într-o acţiune prin care se solicită tocm ai constatarea
existenţei sau inexistenţei unui drept, adică a ju stifica un interes pentru
clarificarea unul ra p o rt ju rid ic, pe când în celelalte acţiuni se cere pro
tecţia juridică a unui drept.
I'î Idem. p, 98.

fdem, p. 97.
S -a decis că există interes legitim în prom ovarea unei acţiuni în co n

statare în urm ătoarele situaţii:
- acţiunea prin care, în tim pul căsătoriei, unul dintre soţi cere să se
stabilească fap tul că un im obil care se găseşte intabulat num ai pe num ele
celuilalt s o ţ este, în realitate, bun comun*^^;
- acţiunea prin care foştii soţi, îm preună sau num ai unul dintre ei, cer
după divorţ stabilirea cotei care se cuvine fie că ru ia din bunurile comune^^';
- acţiunea prin care. în tim pul căsătoriei, oricare dintre soţi cere co n
statarea faptului că unul sau mai m ulte bunuri dobândite în tim pul căsăto
riei sunt bunuri com une, şi nu proprii ale ce lu ila lt soţ. sau că. dim potrivă,
sunt bunuri proprii^^J;
- acţiunea introdusă de un coproprietar pentru a se constata că o
casă situată pe terenul aflat în proprietate com ună este proprietatea sa
exclusivă^"**;
- acţiunea introdusă de o societate com ercială pentru a se constata că
este proprietara unor nave pe care le are în posesie şi în folosinţă, dinainte
de transform area sa din întreprindere d e stat (ce le a ve a în adm inistrare
operativă directă) în societate com ercială pe acţiuni;
- acţiunea în constatarea calităţii de proprietar în cazul unui im obil
expropriat în vederea dem olării, d a r care nu a mai fo st dem olat, ia r pro
prietarul în c ă locuieşte în el.
C um s-a subliniat în mod judicios în doctrină^^^, o cerere în constatare
este lipsită de interes în ipoteza în care dreptul invocat de reclam ant nu
îi este efectiv contestat sau nu a r exista posibilitatea contestării sale în
viitor. Sim pla solicitare a reclam antului de a i se constata o serie de drepturi
pe care legea i le recunoaşte, d a r care nu sunt supuse unei contestaţii
prezente sau eventuale, nu este de natură să conducă la adm iterea acţiunii
în constatare, nefiind întrunită condiţia justificării unui interes determ inat;
aceasta, deoarece orice litigiu de natură contencioasă trebuie să pornească
de la necesitatea soluţionării unor conflicte d e natură civilă, care nu pot fi
rezolvate pe altă cale, aceasta fiind o trăsătură esenţială a procesului civil.
606. P rin a c ţiu I n e să n u se u rm ă re a s c ă c o n s ta ta re a e x is te n te
f i sau
in e x is te n ţe i u n e i s tă ri d e fa p t. A cţiunea în constatare nu este adm isibilă
pentru constatarea unor stări d e fa p t care a r putea fi folosite ca m ijloc de
apărare într-un viito r litigiu.
A stfel, acţiunea în constatare nu este adm isibilă în urm ătoarele situaţii:
- pentru a se constata fap tul că im obilul nu este cuprins în D ecretul de
expropriere nr. 205/1977;
^’ ^Tflb. Jud. Timiş, dec. civ. nr. 519/1971, în R.R.D. n r 6/1971, p. 163.
^ O asemenea cerere are ca efect transformarea devălmăşiei în indiviziune.
^ Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1974, pot. 2.
Trib. Jud. Mehedinţi, dec. cIv. nr. 259/1969, cu notă aprobativă de T. Popescu. în
R.R.D. nr. 1/1970, p. 153.’
D./V. Theohan, op. cit,, p. 97.
- pentru a se constata că un în scris s-a pierdut în a num ite îm prejurări;

- pentru a se constata fa p te arătate de Legea nr. 36/1995, unde com
petenţa revine notarilor publici sau m isiunilor diplom atice sau oficiilor con
sulare ale României;
- pentru a se constata că un spaţiu dintr-un im obil-construcţie co n sti
tu ie o singură unitate locativă^^^;
- pentru preconstiîuirea dovezilor, deoarece există o procedură sim plă
şi rapidă, respectiv a sigurarea dovezilor, reglem entată d e art. 235-241
CPC, respectiv art. 359-365 NCPC;
- pentru a se stabili identitatea de persoană dintre reclam ant şi cel
care figurează cu un a lt num e înlr*un act^î;
- pentru constatarea unor fa p te cu caracter personal, cum a r fi faptul
că pârâtul a depus m ărturie m incinoasă într-un proces anterior, fără a fi
fo st condam nat pentru aceasta;
- pentru a se constata inexistenţa vreunei datorii a reclam antului faţă
d e pârât sau inexistenţa vreunui d re p t al pârâtului asupra bunurilor recla
m antului- Cu privire la această ipoteză, s-a a preciat în doctrină^^* că se
im pune a n u la re a cererii, în tem eiul art. 196 alin. (1) N CPC, soluţia fiind
pronunţată prin prism a nevalabilităţii obiectului cererii, acesta nefiind d e
term inat sau determ inabil.
în schim b, s-a decis^^'i că acţiunea având d re p t obiect c o n s ta ta re a
e x is te n ţe i c o n s im ţă m â n tu lu i părţilor la efectuarea unor lucrări d e îm b u
nătăţire a im obilului proprietate com ună este adm isibilă, deoarece, în sens
larg, consim ţăm ântul înseam nă acordul de voinţă al părţilor unui contract.
acord de voinţă , care,>în ultim ă instantă, , 1 este ch ia r contractul,* astfel încât
nu se poate vorbi despre constatarea unei situaţii d e fapt.
în situaţia în care cererea ce are obiect constatarea unei situaţii d e fapt
este întem eiată pe dispoziţiile art. 35 N CPC, instanţa, din oficiu, va invoca
şi va adm ite excepţia inadm isibilităţii prom ovării cererii, respingând-o în
consecintăi^l I
§3. Clasificarea acţiunilor în constatare

607. în ce e a ce priveşte c la s ific a re a a cţiu n ilo r în constatare, în d o c
trin a ju rid ică au fo st evidenţiate mai m ulte criterii de clasificare a acestor
acţiuni.
U n p rim c rite r iu , reprezentat d e aspectul care se urm ăreşte a fi co n
statat, îm parte acţiunile în constatare in acţiuni în constatare p o z itiv e
CA Bucureşti, s. a IX-a civ. şl de propr. Int., dec. nr. 294/2005, în C.P.J. 2005,
p. 356, apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 227,
12) Jud. Constanta, sent. civ. nr. 6412/1972, în R.R.D. nr. 8/1973, p. 123.
O, Rădulescu, C Bîrsan, Notă la dec. civ. nr. 985/1976 a Trib. Mun. Bucureşti,
s. a lll-a civ., în R.R.D- nr. 7/1977, p. 46-48-
(prin care se urm ăreşte stabilirea existenţei unui a num it raport juridic) şi
n e g a tiv e (prin care se urm ăreşte con sla ta re a inexistenţei unui drept sau
a unui raport juridic).
Este adm isibilă acţiunea în constatarea inexistenţei u n o r raporturi de
rudenie în tre bunici (părinţii m am ei fireşti, decedate) şi nepotul adoptat cu
efectele unei filiaţii fireşti.
Este inadm isibilă acţiunea în constatarea faptului că reclam antul nu
are niciun fe l de datorie către pârât.
Este adm isibilă acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului d e crean-
ţă al R om telecom -ului în privinţa im pulsurilor facturate pentru postul te
lefonic.
Este adm isibilă acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de ipo
tecă, dacă prin aceasta reclam antul urm ăreşte obţinerea unei hotărâri
judecătoreşti prin care să îi fie consolidat dreptul său asupra bunului.
S -a decis^'^ că acţiunea prin care se solicită să se constate că un în
scris m aterializează un antecontract de vânzare-cum părare pentru un bun
este o acţiune în constatare, care este im prescriptibilă extinctiv.
A cţiu n e a în d eclararea sim ulaţiei reprezintă o acţiune în constatare
im prescriptibilă, care are drept co nsecinţă stabilirea actului secret, real şi
a inexistenţei actului ju rid ic aparent^^l
608. U n al d o ile a c rite r iu are In vedere obiectul sau scopul acţiunilor
în constatare, in fun cţie de care acestea se îm part în acţiuni d e c la ra to rii,
in te ro g a to rii ş i p ro v o c a to rii.
A cţiunile d e c la ra to rii sunt acelea prin care se solicită să se constate
existenţa sau inexistenţa unui d re p t care se află în tr-o stare d e incertitu
dine, deşi nu a fo st încălcat.
Doctrinai^^ m enţionează
^ ca fiind astfel d e acţiuni:
I
- acţiunea prin care s-a cerut constatarea pe cale ju d e că to re a scă a
existenţei unui a c t d e vânzare-cum părare, în care s-a plătit preţul şi s-a
predat bunul şi care este m aterializat într-un înscris sub sem nătură privată;
- acţiunea prin care părţile d e com un acord supun instanţei interpre
ta re a unei clauze îndoielnice dintr-un contract, pe care o înţeleg diferit;
- acţiunea prin care beneficiarul unul legat cere instanţei să constate
caracterul ilicit sau im oral al condiţiei puse de testator;
- acţiunea p e care constructorul o introduce îm potriva proprietarului
terenului, care nu şi-a m anifestat voinţa d e a prelua construcţia, pentru
clarificarea situaţiei sale juridice.
A cţiunile in te ro g a to rii sunt acele acţiuni prin care reclam antul, în mod
preventiv, cheam ă în ju d e ca tă o persoană, care a r putea eventual să îi
conteste dreptul, pentru a răspunde şi pentru a se lua act dacă recunoaşte
Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 479/1998, în Tribunalul Bucureşti,
Culegere 1998, p. 149-150.
^^Trib, Suprem, s. civ., dec, civ. nr. 668/1979, în C.D. 1979, p, 247.
^ V. Lozneanu, op. cit., p. 166.
sau nu d re p tu l deci pentru aH determ ina să răspundă asupra pretenţiilor

sale viitoare.
C a exem plu clasic, literatura juridică^^^ am inteşte acţiunea introdusă
d e m oştenitorii legali, care vrând să intre în posesia b u n u rilo r m oştenirii,
nu ştiu dacă pârâtul, care se pretinde legatar universal, îşi întem eiază
pretenţiile pe existe n ţa unui testam ent lăsat de defunct. Printr-o acţiune
interogatorie, m oştenitorii legali pot cere ca pârâtul să fie o bligat să exhibe
un testam ent-
Un a lt tip d e acţiune interogatorie este aceea prin care partea dintr-un
contract susceptibil de nulitate relativă cere celeilalte părţi să opteze între
a confirm a cauza anulabilitătii sau a invoca nulitatea^^l
In sfârşit, acţiunile p ro v o c a to rii sunt acele acţiuni prin care titularul
unui d re p t îl cheam ă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele
sale, îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său, ca urm are
a unui pretins drept al pârâtului. P ârâtul este astfel provocat să îşi valori-
fice pretenţiile, respectiv să încerce să îşi dovedească dreptul, su b sanc-
ţiu n e a d e a nu-l mai putea invoca, dacă nu îl dem onstrează.
Doctrina^^) citează d o u ă exem ple:
- acţiunea posesorie bazată pe o tulburare de drept;
- acţiunea prin care se cere constatarea prescripţiei dreptului d e a cere
executarea silită a unui debit. Cu privire la această acţiune, iniţial instanţa
suprem ă decisese că nu a r fi adm isibilă, d a r ulterior a revenit, statuând
că o asem enea acţiune în constatare este posibilă d a că partea nu are
d e sch isă calea contestatiei la executare.
A ceastă clasificare a fo st criticată în doctrină^^^ argum entându*se că
nu prezintă v re o utilitate practică şi că nici nu sunt bine delim itate sferele
fiecărei categorii.
Este d e precizat, a şa cum s-a şi arătat de altfel în doctrină, că în prac
tică nu prezintă o foarte m are relevanţă înca drarea acţiunii în constatare
în vreuna dintre aceste categorii, astfel încât disputa răm âne una teoretică
şi fără relevanţă practică.
§4. T im b ra ju l şi c o m p e te n ţa în a c ţiu n ile în co n sta ta re
609. In ce e a ce priveşte tim b ra ju l, cererea pentru constatarea d o b â n

dirii unui drept real este considerată e v a lu a b ilă în bani.
C ererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui d re p t patrim o
nial se tim brau, până la a p a riţia O .U.G . nr. 80/2013, potrivit dispoziţiilor
a ri. 2 alin. (1 ') din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d icia re d e tim bru,
ce fa c trim itere la art. 2 alin. (1) din acelaşi act norm ativ, care constituie
V. stoica, Admisibilitatea acţiunii în constatare cu privire la drepturile constructorului

asupra clădirii edificate pe terenul altei persoane, în R.R.D. nr, 12/1985, p. 31-32.
•2) A pud V. Lozneanu, op. cit., p. 168.
A pud E. Herovanu, op, cit., p. 160,161.
G. Boroi, Codul de procedură civilă com entat şi adnotat, voi. I .... p. 327.
prevederi cu caracter d e d re p t com un în m ateria tim brării pentru cererile

în realizarea dreptului. C ererile în constatarea existentei sau inexistenţei
unul d re p t nepatrim onial se tim brează cu taxă fixă, potrivit dispoziţiilor
art. 3 lit. a) din acelaşi act norm ativ.
C onform prevederilor ari. 3 alin. (2) lit. b) din O .U.G . nr. 80/2013 privind
la x e le ju d icia re de tim bru, intrată în vigoare la data d e 29 iunie 2 0 1 3 (şi
care are în vedere tim brajul corelat cu intrarea în vigoare a noului C od de
procedură civilă), acţiunile privind constatarea existenţei sau Inexistenţei
unui drept patrim onial se tim b re a ză la valoare, conform alin. (1): „(1 ) A c
ţiu n ile ş i cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti,
se taxează astfel: a ) p â n ă la valoarea d e 5 0 0 le i - 6% , d a r n u m a i puţin
d e 2 0 iei; b ) între 501 ie i ş i 5 .0 0 0 le i - 4 0 le i 7% p e n tru ce depăşeşte
5 0 0 lei; c) între 5.001 le i ş i 2 5 .0 0 0 le i - 3 5 5 le i + 5% p e n tru ce depăşeşte
5 .0 0 0 lei; d ) între 25.001 le i ş i 5 0 .0 0 0 le i - 1.355 ie i + 3% p e n tru ce depă-
ş e ş te 2 5 .0 0 0 lei; e) între 50.001 le i ş i 2 5 0 .0 0 0 le i - 2 . 1 0 5 le i + 2% pe n tru
ce depăşeşte 50.000 lei; f) p e ste 2 5 0 .0 0 0 le i - 6.105 le i + 1% pe n tru
ce d e păşeşte 2 5 0 .0 0 0 ie f\ C onform ari. 8 alin. (1) lit. a) din acelaşi act
norm ativ, se taxe ază cu 100 lei cererile pentru constatarea existenţei sau
inexistenţei unui d re p t nepatrim onial.
810. S ub aspectul c o m p e te n ţe i, conform art. 125 N C PC (corespon
dent ari. 18 C PC ), J n cererile p e n tru constatarea existenţei s a u inexisten
ţe i u n u i drept, com petenţa in sta n ţe i se determ ină după regulile prevăzute
p e n tru ce re rile a vâ n d ca o b ie ct realizarea dreptului".
§5. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei
611. Se arată în doctrină că aceasta este o e x c e p ţie d e fo n d , d e o a

rece este o cerinţă specială a dreptului la acţiune. Este o e x c e p ţie a b s o
lu tă , care poate fi ridicată inclusiv în recurs. Este o e x c e p ţie d irim a n tă
(p e re m p to rie ), îm piedicând continuarea judecării cauzei.
612. P ână la înch iderea dezbaterilor, reclam antul poate în lo c u i c e re
re a în c o n s ta ta re p rln tr -o c e re re în re a liz a re ş i in v e rs , dacă cererea în
constatare poate fi prim ită, fără a se acorda term en d e judecată, instanţa
luând act d e precizare şi consem nându-se în încheierea de şedinţă decla
raţiile verbale ale părţii in acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 2 0 4 alin. (2)
pct. 4 N C P C [corespondent art. 132 alin. (2) pct. 4 C PC ]. Prin urm are, e x
cepţia tardivităţii m odificării cererii va fi respinsă ca neîntem eiată, această
soluţie fiind neschim bată d e dispoziţiile noului C od d e procedură civilă.
D upă cum se subliniază în doctrină^^^ „o atare transform are a acţiunii
în constatare în acţiune în realizare şi invers constituie o excepţie de la
condiţiile generale d e form ă ale cererilor în justiţie, legea neim punând
în acest caz form a scrisă a cererii adiţionale, > ' fiind suficient ca declaraţiat
pârtii în sensul transform ării acţiunii să se regăsească d o a r în cuprinsul

încheierii d e şedinţă” .
R ezultă că nici direct în apel, nici direct în recurs nu se mai poate re
a liza această precizare, deoarece nu se poate schim ba cauza cererii de
chem are în ju d e ca tă în calea d e atac. în niciun caz, instanţa nu poate să
transform e, din oficiu, acţiunea în constatare în tr-o acţiune în realizarea
drepîului^^l
613. în cazul re s p in g e rii e x c e p ţie i, se pronunţă o în c h e ie re in te rlo -
c u to rie , d u p ă care se continuă ju d e ca ta cauzei.
Din punct d e vedere procedural, în practică se pune în discuţie ex«
c e p ţia in a d m is ib ilită ţii c e re rii în c o n s ta ta re (ca şi form ulare juridică),
ia r acţiunea s e re s p in g e ca in a d m is ib ilă , dacă excepţia este găsită în
te m e ia tă .
614. A ceastă excepţie trebuie soluţionată cu prioritate fa ţă d e alte e x
cepţii, cum a r fi lipsa calităţii procesuale, lipsa interesului, a capacităţii,
p rescripţia dreptului la acţiune, autoritatea d e lucru ju d e c a t etc.
Trib- Suprem, col. d v ., dec. nr. 471/1956, în L.P. nr. 6/1956, p. 472.
Secţiunea a 9-a. Exista sau nu o excepţie
a in a d m is ib illtâ ţii?
615. în lr-o prim ă opinie^'i se consideră că există a num ite m ijloace de

apărare cu o n atură ju rid ică m îxtă. şi anum e inadm isibiiitătiie, care au
ca o b iect co ntestarea d rep tu iu i reclam antului d e a sesiza instanţa,
a spect prin care se depărtează d e apărările d e lo n d şi se apropie de e x
cepţiile de procedură.
Se arată^^) că, în fun cţie de regim ul procedural aplicabil, inadm isibilită*
ţiie prezintă analogii cu excepţiile, ia r cât priveşte efectele, sunt m ult mai
energice decât ale excepţiilor şi se apropie d e consecinţele adm iterii unei
apărări de fond. A stfel, inadm isibilităţile se îm p a rt în inadm isibilităţi de
ordin subiectiv (referitoare la calitatea procesuală, precum şl cele deduse
din adagiul n em o a u d itu rp ro p ria m turpitudinem allegans) şi inadm isibilităţi
de ordin o b iectiv (calea procesuală greşit aleasă: decăderile; autoritatea
de lucru judecat).
A ceastă opinie nu a fo st acceptată^^^, arătându-se că nu rezultă cu
claritate care este locul inadm isibilităţilor în cadrul excepţiilor procesuale
sau al ap ărărilor d e fond.
Se susţine că suntem , de fapt, In prezenţa unor excepţii procesuale
(de fond sau d e procedură), care au ca punct com un soluţia pe care o pro
nunţă instanţa în cazul adm iterii lor: respingerea cererii c a inadm isibilă.
„Deci, noţiunea d e inadm isibilitate vizează nu excepţia, ci efectul spre care
tin d e aceasta, o a num ită m odalitate de respingere a cererii".
616. în opinia noastră, fa ţă d e am ploarea şi consacrarea ei perm anen-
tă în practica judecătorească, apreciem necesitatea ca excep ţia inadm i-
sibilîtâţii să fie consacrată în doctrina juridică.
A stfel, vom în ce rca să arătăm de ce exact în acele situaţii în care în
doctrină se susţine că nu e vorba despre excepţia inadm isibllităţii, susţi
nerea opiniei contrare reprezintă un avantaj din punct d e vedere practic
şi teoretic:
1) situaţia d eclarării unul recurs îm p o triva unei hotărâri irevo
cab ile (în reg lem en tarea actuală, d efin itivă). Se susţine că în această
situaţie este vorba despre o excepţie de fond, pentru că priveşte exerciţiul
dreptului la acţiune. C onsiderăm că această opinie, deşi co re ctă din punct
de vedere al fondului excepţiei, nu rezolvă procedural problem a, deoarece
O. Râdu. G. Popescu, Aspecte juridice şi practice ale excepţiei de inadmisibilitate

în procesul civil, în R.R.D. nr. 9/1987, p. 44-62.
M. Tăbârcă, Excepţiile pnDcesuale ..., p. 117.
V.M, Ciobanu, G. Boroi. Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul
9-12/1990, p. 147-155.
nu se poate invoca o excepţie „fă ră nume'*, ia r inadm isibilitatea exprim ă

exâct esenţa situaţiei;
2) atacarea pe cale sep arată a unei în ch eieri prem ergătoare. Se
susţine că în această situaţie este vorba despre o excepţie de fond, care
priveşte condiţiile în care se poate exercita calea d e atac. Ne m enţinem
dreptul d e a face aceeaşi observaţie ca m ai sus, fiind vorba despre o
situaţie sim ilară;
3) cererea ad resată in stan ţei, care este în s ă de co m p eten ţa unui
organ al statului fă ră activitate ju risd icţio n ală. S e ara tă că soluţia de
inadm isibilitate survine ca urm are a adm iterii excepţiei de necom petenţă
generală, deci a unei excepţii d e procedură. Cu to a te acestea, constatăm
că este un caz special d e necom petenţă (de regulă, excepţia de necom pe
te n ţă duce la declinare şi trim iterea cererii spre instanţa com petentă; deci
efect dilatoriu), de fapt, o cerere care nu poate fi form ulată în fa ţa instanţei
judecătoreşti, iar excepţia este perem ptorie, d u ce la respingerea cererii.
C aracterul perem ptoriu şi fap tul că se ajunge la respingerea cererii, iar
nu la declinare, sunt argum ente în favoarea consacrării excepţiei inadm i-
sibilităţii form ulării unei astfel d e cereri pe rolul instanţelor judecătoreşti;
4) cale de atac exercitată d e o p ersoană care nu a fo st parte la
p roces în fo n d . Se arată că soluţia este determ inată d e adm iterea ex-
cepţiei de fond privitoare la această persoană, care nu a avut calitatea de
parte în proces. D incolo d e aspectul că o astfel d e excepţie „fără num e”
nu poate fi invocată, sugerăm şi faptul că poate fi la fe l d e bine invocată
excepţia lipsei calităţii procesuale în apel/recurs, cu respingerea apelului
ca urm are a adm iterii acestei excepţii, putăndu*se evita soluţia respingerii
apelului/recursului ca inadm isibil;
5) cerere nouă în apel. A ceastă situaţie reprezintă un exem plu clasic
d e inadm isibilitate, care nu poate fi înca drat sub nicio form ă la alte ca^
tegorii de excepţii procesuale şi trebuie tra ta t ca fin e d e neprim ire, faţă
d e prevederea expresă din art. 2 9 4 alin. (1) C P C (corespondentul fiind
art. 4 7 8 NCPC);
6) in ad m isib ilitatea cererii d e intervenţie. Se susţine că poate fi
invocată printr-o excepţie de fond, ca una care priveşte exerciţiul dreptului
la acţiune. C onstatăm în s ă că, în ceea ce priveşte cererile d e intervenţie
voluntară, principale sau accesorii, însuşi legiuitorul face vorbire despre
adm iterea în principiu a acestora, ce e a ce confirm ă, term inologic, teoria
existenţei excepţiei inadm isibilităţii, dincolo de tratarea inadm isibilităţii ca
un fin e de neprim ire, perem ptoriu;
7) in troducerea acţiun ii în reven d icare d oar de către unul dintre
co in d ivizari. A preciem că soluţia corectă, din punct de vedere tehnic,
în această situaţie, este aceea a respingerii cererii ca fiind Introdusă de
persoane fără calitate procesuală activă (dacă nu întrunesc toate cotele
indivizare din bun), ia r nu respingerea cererii ca inadm isibilă, astfel încât
această situaţie nu reprezintă un exem plu d e inadm isibilitate.
IX. E xistă sau nu o excepţie a inadm isibilităţii? 457
In prezent» în legătură cu legitim area p rocesuală a coproprietarului,

art. 643 N CC stab ileşte că fiecare coproprietar poate s ta sin g u r în justiţie,
indiferent d e calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprie-
tate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare;
8) cerere d e revizu ire îm p o triva unei hotărâri care nu evocă
fo n d u l. Legiuitorul prevede în m od cla r că instanţa va acorda, la cererea
de revizuire, cuvântul asupra adm isibilităţii cererii;
9) acţiun e în co n statare a unei situaţii d e fap t. Se susţine că este
vo rb a despre adm iterea unei excepţii d e fond, deoarece este p u să în dis
cuţie o cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru a putea fi prom ovată acţiunea
în constatare.
617. T ocm ai pentru că nu poate fi identificată o altă excepţie de fond
dintre cele unanim acceptate d e doctrină, care să fie invocată în aceste
situaţii, considerăm că to a te acestea reprezintă argum ente pentru co n
sacrarea inadm isibilităţii ca exc e p ţie p rocesuală d e fo n d , ab solu tă şi
p erem ptorie.
Mai aducem un argum ent pragm atic în favoarea acestei propuneri.
A stfel, în to a te aceste situaţii, dacă nu acceptăm existenţa inadm isibilităţii
ca excepţie procesuală care să poată fi pusă în discuţie înaintea fondului şi
nu poate fi identificată o altă excepţie de fond dintre cele unanim acceptate
de doctrină care să fie invocată, atunci judecătorul cauzei nu are decât
soluţia de a adm inistra inutil probe, de a intra în dezbaterea unor cereri
inform e, care, în final, să fie respinse ca inadm isibile.
618. Fără să reluăm considerentele deja expuse, apreciem util a su b
linia o opinie recentă a doctrinei, pe care o îm brăţişăm şi noi.
Astfel'^ se ara tă că „nu se poate nega că inadm isibilitatea poate îm
b răca form a (i) excep ţiei d e p ro cedu ră (acţiunea în constatarea existen
ţe i sau inexistenţei unui d re p t atunci când partea are deschisă acţiunea în
realizare), (ii) excep ţiei d e fo n d (în m ateria contenciosului adm inistrativ,
dacă reclam antul nu parcurge etapa prealabilă obligatorie, pierde însuşi
dreptul m aterial la acţiune) sau (iii) a unei sim p le apărări d e f o n d \
6 1 9 .0 altă dilem ă jurisprudenţială rezolvată de noul C od de procedură
civilă este aceea a soluţiei ce trebuie dată unei acţiuni în evacu are por
nite îm p o triva unei p ersoane care nu este titu lar al unui titlu locativ şi
nici nu invoca că a r fi fost. O parte a practicii judiciare a respins acţiunea
ca inadm isibilă, reţinând că reclam antul are la dispoziţie num ai acţiunea în
revendicare, în tim p ce restul practicii judiciare a a sim ila t această acţiune
unei acţiuni tipice d e evacuare întem eiate pe un raport locativ născut ca
urm are a unui titlu locativ.
Problem a admisIbilItăţliJ^^ este rezolvată d e noul C od de procedură
civilă, oare ofe ră d o u ă proceduri pentru acţiunea în evacuare: (i) cea de
V. Dănă'fiă, CA^ Angheiescu, V .H V . Constantinescu, op. cit., p. 129.

® idem, p. 155.
d re p t com un, aplicabilă ?n cazul existentei raporturilor locative, precum şi

(ii) o procedură d e evacuare din im obilele folosite sau ocupate fără drept.
D upă urm area unei proceduri d e n otificare a locatarului sau a ocu
p antului (procedură reglem entată d e norm e dispozitive, locatarul având
posibilitatea d e a renunţa la e a prin act scris), reglem entată d e dispoziţiile
art. 1037 şi art. 1038 N CPC, noul C od introduce câte va reguli noi de
procedură.
Astfel, art. 1039 N C PC prevede că. d a că locatarul sau ocupantul, care
a fo st notificat în condiţiile specifice acestei proceduri speciale, a părăsit
im obilul, locatorul sau proprietarul poate intra în p osesia acestu ia, de
drept, fără nicio procedură ju d iciara de evacu are. în caz contrar, sunt
incidente dispoziţiile art. 1039-1044. S e prezum ă că im obilul este părăsit
în ca z d e înce tare a activitătii econom ice ori d e înce tare a folosirii im obilu-
lui d e către locatar sau ocupant ori d e către persoanele aflate sub controlul
lor, precum şi în cazul returnării cheilor im obilului, ridicării echipam entelor,
m ărfurilor sau a lto r bunuri m obile din imobil.
P otrivit p revederilor art. 1040 N CPC, d a că locatarul sau ocupantul,
notificat in condiţiile specifice acestei proceduri speciale, refuză să eva*
cueze im obilul ori d a că locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat
şi a pierdut, din orice m otive, dreptul de a folosi im obilul, locatorul sau
proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie,
evacu area im ed iată a locatarului sau o cup an tu lu i din im obil, pentru
lipsă de titlu.
C â t priveşte p rocedura d e ju d ecată, se statuează că ce re re a de e va
cuare se judecă cu citarea părţilor, în afa ră de cazul în care evacuarea
im obilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui co n
tra ct care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.
C ererea d e evacuare se ju d e că de urgenţă, în cam era de consiliu, cu
dezbateri sum are, dacă s-a dat cu citarea părţilor. în tâm pinarea nu este
obligatorie.
D acă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanţa, cu c i
ta re a părţilor, va putea dispune odată cu evacuarea şi obligarea pârâtului
la plata acestora, inclusiv a sum elor devenite exigibile în cursul judecăţii.
H otărârea d e evacuare este executorie şi poate fi atacată num ai cu
apel în term en d e 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor,
sau d e la com unicare, când s-a dat fără citarea lor.
R eguli interesante şi utile pentru reclam ant sunt introduse prin preve
derile ari. 1042 N CPC. intitulat „A părările pârâtului în cazul judecării cu
citare’*. A stfel, pârâtul ch e m a t în judecată, potrivit procedurii prevăzute
în acest titlu, nu poate form ula cerere reconvenţională, de chem are în
judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urm ând a fi va
lorificate num ai pe cale separată. Pârâtul poate invoca apărări d e fond
privind tem ein icia m o tivelo r de fap t şi d e drept ale cererii, inclusiv
lipsa titlu lui reclam antului.
IX. E xistă sau nu o excepţie a inadm isibilităţii? 459
A preciem că acest te xt introduce o v e rita b ilă in a d m is ib iiita te a c e

re r ii re c o n v e n ţio n a le s a u d e in te rv e n ţie fo rţa tă form ulate d e pârâtul
chem at în ju d e ca tă pentru evacuare.
620. A lte inadm isibilitâţi introduse expres d e noul C od de procedură
civilă sunt reglem entate la art. 459 N CPC, care prevede im posibilitatea
exercitării unei căi extraordinare de atac (inclusiv recursul în casaţie) atât
tim p cât este deschisă calea de atac a apelului.
A şa cum s-a arătat deja în doctrinăi'^, art. 459 alin. (2) teza a ll-a NCPC
prevede în s ă o dispoziţie derogatorie d e la regula instituită d e alin. (1),
stabilind posibilitatea ca părţile să renunţe la exercitarea apelului şi să
atace hotărârea d e fond direct cu recurs: J n ca z u l h o tă ră riio r susceptibile
de apel, dacă acesta n u a fo st exercitat, recursul este inadm isibil. C u toate
acestea, o hotărâre susceptibilă d e a p e l ş i d e recurs p o a te fi atacată,
în ă u n tru l term enului de apel, d ire ct cu recurs, la instanţa c a re a r fi fost
com petentă să ju d e c e re cu rsu l îm potriva h o tă râ rii date in apel, dacă p ăr-
ple consim t expres, p rin înscris autentic sa u p rin declaraţie verbală, dată în
faţa in sta n ţe i a c ă re i hotărâre se ata că ş i consem nată într-un proces-ver-
bal. In a c e s t caz, recursul p o a te fi e xe rcita t n u m a i p e n tru încălcarea sa u
a p licarea greşită a n o rm e lo r d e d re p t m a te ria l”.
Idem, p. 228.
In d e x f* ^
- transm itere 487-493

A b ţ in e r e a 222, 226-236
C apacitatea d e exerciţiu
A cte d e procedură
- - a p e rsoanelor fizice 434-447
- noţiune 237
- - a persoanelor ju rid ice 448-
' nulitate 238
451
A cţiunea în constatare
• a sistare 443
• clasificare 607, 608
• autorizare 445-447
- co m petenţă 610
- cu ra to r special 439-442, 451
‘ condiţii 595*606
• reprezentare legală 438
- tim brai 609
C apacitatea d e folosinţă
• trăsături 594
- - a persoanelor fizice 411
A dm inistrarea probelor 35
' ~ a persoanelor ju rid ice 413
A legere de com petenţă 177
- anticipată 411, 414
A părare de fond 1
• entităţi fără personalitate
A plicarea în tim p a legii
juridică 418, 420
procesuale civile
• Incapacităţi 412
- co m petenţa 75-78
• principiul specialităţii
• procedura m edierii 398
capacităţii de folosinţă 415
• tim brare 312-314
C apacitatea procesuală
A utoritatea de lucru ju d e ca t 506
- noţiune 410
‘ condiţii 526-531
C erere de partaj 8 3 ,1 5 9
- elem ente 510-525
C erere de plată parţială 123
- fo rţa executorie a
C erere privind prestaţii
hotărârii 509
succesive 124
• litispendenţa 508
C ereri îm potriva unui
• provizorie 508
co nsum ator 169
C ereri în m aterie de
C a lita te a procesuală m oştenire 1 2 7 ,1 6 0 -1 6 6
• acţiunea de partaj 483 C ereri în m aterie de
' com unitatea d e bunuri a societate 167
soţilor 480 C ereri în m aterie im obiliară 126,
• d e finiţie 475, 476 156-159
• indiviziunea şi coproprietatea C ereri patrim oniale 119
481 C ereri privitoare la insolvenţă sau
- ju stifica re 477 concordatul preventiv 168
• legitim area procesuală a altor C ereri privitoare la persoane 171
persoane 486 • în m aterie de tutelă şi fam ilie
- persoane ju rid ice de drept 8 3 ,1 7 1
public 484 C hestiuni prealabile 5
• solidaritatea 482 C hestiuni prejudiciale 5 ,1 7 5
^ Cifrele fac trim itere la numerele marginale ale paragrafelor.
462 E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
C lasificarea excepţiilor 8*16 - Invocare 368, 369

C om petenta internaţională a - soluţii 370
instanţelor rom âne 1 8 2 ,1 8 5 Excepţia d e incom patibilitate 213,
C om petenţa m aterială 217
• aplicarea legii în tim p 75-78 Excepţia de necom petenţă
- criteriul va lo ric 102-129 - caracter absolut 71-74
• curte d e apel 93-99 • caracter relativ 71-74
- exclusivă 92 - com petenţa m aterială 79-129
• I.C.C.J. 100-101 • com petenţa teritorială 130-
• judecătorie 81-86 178
• noţiune 79 • d e ordine privată 1 8 0 ,1 8 2
• tribunal 87-92 - d e ordine publică 1 8 0 ,1 8 2
C om petenţa teritorială - invocare 181-184
• alternativă 141-155 • soluţionare 185-190
• d e d re p t com un 132-140 E xcepţia de necom petenţă de
• d e ordine privată 131 ordine privată 182
- d e ordine publică 131 E xcepţia de necom petenţă
• exclusivă 156-172 generală a instanţelor 182
C om petenţă facultativă 178 E xcepţia de necom petenţă
C om punerea instanţei 201 m aterială 26.1
C onexitate E xcepţia de necom petenţă m a
• condiţii 365, 366 terială de ordine publică 182
• noţiune
I 364 E xcepţia de necom petenţă te rito
C onstituirea instantei 202 rială de ordine publică 182
C ontestatieI la executare 128 E xcepţia de necom petenţă
C oparticipare procesuală teritorială exclusivă 26.1
activă 116 E xcepţia de neconvenţionalltate 5
E xcepţia de neîndeplinire a
procedurii prealabile
D e c lin a re de com petenţă 185-188
- invocare 382, 383
D isjungere
• soluţii 384, 385
- condiţiiI 375 E xcepţia de nelegalitate 5
E xcepţia de nulitate a cererii de
E x c e p ţia autorităţii d e lucru chem are în judecată 248
judecat E xcepţia disjungerii
- caractere 532 “ condiţii
I 375
- efecte 534 - invocare 378
• invocare 533-535 - soluţii 378
• soluţionare 537, 538 E xcepţia inadm isibilităţii 615-620
E xcepţia caracterului su b sid ia r al E xcepţia lipsei calităţii procesuale
acţiunii în constatare fa ţă de ‘ caractere 494
a cţiunea
I în realizare 611-614 - invocare 494
E xcepţia conexităţii - sancţiune 494
- - internaţională 374 E xcepţia lipsei capacităţii
• condiţii 365, 366 procesuale d e exerciţiu 12
Index 463
E xcepţia lipsei capacItătii E xcepţia tardivităţii

procesuale d e exerciţiu - invocare 307-309
- caractere 454-456 • situatiit 311
- invocare 453 ' soluţionare
3 310
- o rd in e soluţionare 459 Excepţie procesuală
- sancţiune 455, 457, 458 - d e finiţie 6, 7
E xcepţia lipsei capacităţii - invocare 25
procesuale d e folosinţă - m om ent 26
' caractere 424 - persoane 26
- invocare 423 - soluţionare 27-36
' o rd in e soluţionare 432 ’ unire cu adm inistrarea
- sancţiune
t 425 probei 35
E xcepţia lipsei d e interes 469-473 - unire cu fondul 18, 35
E xcepţia lipsei dovezii E xcepţii absolute 15, 26.1
calităţii de reprezentant E xcepţii de fond 10-12
' invocare 286-290 • autoritatea d e lucru
E xcepţia lipsei obiectului ju d e ca t 506-538
cererii 505 • caracterul subsidiar al acţiunii
E xcepţia litispendeţei în constatare 592-614
- ca ra cte r 358 - inadm isibilitate 615-620
- condiţii 357 - lipsa calităţii
- invocare 358, 359 procesuale 474-497
' soluţii 360-362 ' lipsa capacităţii procesuale
E xcepţia nelegalei com puneri a de exerciţiu t 433-460
instanţei 204, 220 • lipsa capacităţii procesuale
E xcepţia nelegalei constituiri a de folosinţă 411-432
instanteit 204 - lipsa interesului 461-473
E xcepţia netim brării sau a - lipsa obiectului
insuficientei tim brări 330 cererii 498-505
' o rd in e a soluţionării
I 333 ' neîndeplinirea procedurii
E xcepţia nulităţii acte lor de prealabile 380-401
procedură ‘ prem aturitate 402-409
• efecte 268 - prescripţia dreptului m aterial
• invocare 260*265 la acţiune 539-591
• îndreptarea E xcepţii de procedură 8
neregularităţii 267 - conexitate 364-374
' soluţionare 266 - disjungere 375-379
E xcepţia perim ării 26.1, 349 - lipa dovezii calităţii de
E xcepţia prem aturităţii 402-409 reprezentant 272-290
E xcepţia prescripţiei dreptului d e a - litispendenţă 356-363
cere executarea silită 587*591 - necom petenţa 69-190
E xcepţia prescripţiei dreptului ' nelegala com punere sau
m aterial la acţiune constituire a instanţei 200-236
• invocare 577-579, 582 • netim brare 312-333
- soluţionare 583-586
464 E xcepţiile procesuale în noul C od de procedură civilă
' nulitatea a cte lo r d e procedură O b ie c tu l cererii

237-271 - condiţii 499
- perim are 334-355 • lipsa 502
• tardivitate 291-311 - noţiune 498
t
E xcepţii dilatorii 13 ‘ precizare/m odificare 499
E xcepţii invocate concom itent O rdinea d e soluţionare 37-68
37-68
E xcepţii invocate în căile de atac 2
P e rim a re a
• excepţii procesuale în apel 2
' - executării silite 354, 355
E xcepţii perem ptorii 13
• - instanţei 353
E xcepţii relative 15, 26.2
- condiţii 336, 337, 342
• coparticipare procesuală 341
Incidente privind alcătuirea ' efecte 352
instantei 200 • in vo care 343
Incidente procedurale 5 - întreru pere 339
Incom patibilitate ' noţiune 334, 335
• cazuri 209-211 • suspendare 340
• invocare 213-217 - term en 337, 338
' noţiune
I 206 P rescripţia dreptului d e a cere
' soluţionare 218 e xecutare silită 539
Instanţa com petentă 24 P rescripţia dreptului m aterial la
Interesul 461-468 acţiune
t
‘ caractere 555-558
L itis p e n d e n ţa • curgere term en 564
' internaţională
t 363 - invocare 577
• - parţială 357 • în trerup ere 571-576
- cerinţe 357 - noţiune 593, 540
• definiţieI 356 • suspendare 566-570
P rincipiul contradictorialităţii 23
N e le g a la constituire a P rocedura prealabilă
com pletului 203 • caracter 380
N ulitatea acte lor d e procedură ' dovada îndeplinirii 381
• cererii de apel 256 • inform are cu privire la
• - cererii de chem are în m ediere 398
ju d e ca tă 246 - Legea nr. 554/2004 393-397
- - cererii de recurs 257 • publicitate im obiliară 400, 401
• - cererii reconvenţionale 255 - som aţia în procedura
' hotărârii judecătoreşti 259 ordonanţei d e plată 399
- încheierii d e şedinţă 258 “ verificarea evidenţelor
- - întâm pinării 254 succesorale 386-392
• clasificare 239 P rorogare de com petenţă 174-177
• condiţionată 241-243
- efecte 268-271
• necondiţionată 244-245
Index 465
R ecu za re a 223-236 - plată 322

Reprezentare • sancţiune 323
convenţională 272 - scutiri 321
»
• dovada calitătii de T e rm e n e procedurale
reprezentant 285 -c a lc u l 293
• m andat judiciar 278-280, 282 - clasificare 292
- persoane fizice 275-282 - decădere 297-302, 311
' persoane juridice 283, 284 - echipolenţă 294
- prin avocat 281 - nerespectare 295-296
- prin mandatar - noţiune 291
neavocat 275-277 - repunere în term en 303-306
Reprezentare judiciară 274
Reprezentare legală 273 U n ire a excepţiei cu adm inistrarea
probei/fondul 35
S ecţii/com plete specializate 189
Soluţionarea excepţiilor V a lo a re a obiectului litigiului 102-
procesuale 27-36 129
- ordine de soluţionare 37-68 - cereri în m aterie de
- prin încheiere m oştenire 127
interlocutorie 36 - cereri privitoare la
• p u n sentinţă/decizie 36 contracte 117-122
- cereri reale im obiliare 126
T a x e de timbru - contestare 108
- anularea cererii 323 - contestaţie la executare 128
- aplicarea legii în tim p 312- - evaluare im obil 110,111
314 - mai m ulte ca p e le de
-c a lc u l 315-321 ce re re 112-115
- coparticipare activă 325 - mai m ulţiI reclam anţi^ 116-122
- mai multe capete de - plată parţială 123
cerere 326 - prestaţii succesive 124
- modificarea cererii iniţiale 328

A. Vasile - Exceptiile Procesuale in NCPC

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A. Vasile - Exceptiile Procesuale in NCPC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andreea Vasile

E ditura a c re d ita ta CNCS 'C o n s iliu l N a ţio n a l al C e rc e tă rii Ş tiin ţific e

Toate d r e p tu rile re ze rva te E d itu r ii H a m a n g iu

D e scrie re a C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i

T el./F ax: E^mail:

P rezenta lucrare a fo st iniţial co ncepută ca un com pendiu al celor

A.U .B. A n a le le U niversităţii din Bucureşti

B. Of. Buletinul O ficial

B.J. Buletinul jurisprudenţei pe anul...

6 .J. baza d e date B aza de date, Ed. AII Beck

C .c iv . 1864 C odul civil din 1864

C. muncii C odul muncii

C.A. C urtea de Apel

C.E.D .O . C urtea E uropeană a D repturilor Om ului

C.J.C.E. C urtea de Justitie

C.P.C. C odul d e procedură civilă din 1865

C.P.P C odul d e procedură penală (Legea

C.S.J. C urtea S uprem ă d e Justiţie

I.C .C J . în a lta C urte d e C asaţie şi Justiţie

J.O .C .E ./U .E . Jurnalul O ficial al C om unitătii/U niunii

M. Of. M onitorul O ficial al R om âniei, P artea I

NCC noul C od civil (Legea nr. 287/2009)

NCPC noul C od de procedură civilă

NCPP noul C od de procedură penală

O .U.G . O rdonanţa d e urgenţă a G uvernului

op. cit. - opera citată

P-R. revista P andectele R om âne

R.R.D. R evista rom ână de drept

R.R.D.P. R evista rom ână de drept privat

s, civ., min. şi fam. secţia civilă şi pentru cauze cu m inori şi

S .C J . S tudii şi cercetări juridice

urm. urm ătoarele

C a p ito lu l I. C o n s id e ra ţii g e n e ra le p riv in d e x c e p ţiile

C a p ito lu l al ll-le a . E x c e p ţiile d e p r o c e d u r ă ______________________ 56

3.4. C om petenţa m aterială a înaltei C urţi de C asaţie şi

S ecţiu n ea a 3-a^ E xcep ţia n u tităţii a c te lo r d e p ro c e d u ră _____ 171

§2. C azurile de nulitate a acte lor de procedură _____________ 172

S ecţiu n ea a 6-a. E xcep ţia n e tim b r ă r ii_______________________ 24 8

C a p ito lu l a l lll-le a . E x c e p ţiile d e f o n d ___________________________ 300

§6. R egim ul ju rid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

S ecţiu n ea a 4-a. E xcep ţia lip s e i calită ţii p ro cesu ale

§2. Funcţiile p re s c rip ţie i_________________________________ 419

S ecţiu n ea 1. N o ţiu n e a d e excep ţie p ro cesu ala

§1. Apărarea ca mod de exercitare a d rep tu lu i la acţiune

în legătură cu regim ul ju rid ic al apărărilor de fond, în literatura juridi-

D.N. Theohari, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe

a) apărarea este un m ijloc procesual pus exclusiv la îndem âna p â ­

O consecinţă suplim entară a acestei corecte observaţii este că, în

Tăbârcă. Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a 2-a revăzută şi adăugită,

ce re cre d ito ru lu i să îşi dividă m a l în tâ i acţiunea ş i să o reducă la partea

în care se va invoca aceeaşi problemă^^l C hestiunile prejudiciale sunt

D.N. Theohari, op. cit., p. 88.

tu in d însăşi fa p ta ilicită a cărei existenţă este analizată d re p t condiţie a

D.N. Theohari, op. cit,, p. 88-89.

Un a lt exem plu a r fl urm ătorul: pârâtul Invocă un aspect considerat de

I. Defeanu. T r a la t..., voi. 1.2010, p. 583.

excepţiilor, în afara celo r care co n stitu ie ch estiun i p reju d iclaie şi care.

onale; acolo unde instanţa internă este confruntată cu situaţii d e fa p t noi,

din C onvenţia europeană. în ce e a ce priveşte cuantum ul cauţiunii, iar pe

§2. D e fin iţia e x c e p ţie i procesuale

M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 99.

I') V'. Dănăilâ, op. C it. p. 546.

§1. Excepţii de procedură şt excepţii de fond

E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, voi. 1, Institutul de Arte Grafice „Lupta”

a) apărarea este un m ijloc procesual pus exclusiv la îndem âna p â

2.3. Reguli de procedură referitoare la soluţionarea excepţiilor proce

37. Cu privire la ordinea de soluţionare a excepţiilor, au fo st extrapo

Potrivit art. 97 alin. (1) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecă

interesată în considerarea m e n ţiu n ii inexacte din cu p rin su l h o tă râ rii cu p ri