Procedee de refacere a capacităţii portante la structuri de beton armat prin modificarea schemei statice

Procesul de restaurare/consolidare a structurilor de beton armat este necesar atunci

când structura sau o parte a ei a fost solicitată peste limita elastică şi o parte a energiei
induse s-a disipat prin deformaţii plastice ale structurii şi/sau a elementelor de umplutură (de
exemplu ziduri despărţitoare), reducând drastic capacitatea portantă a întregii structuri de
rezistenţă. Orice activitate de restaurare/consolidare constă în principal în două grupe de
măsuri. Prima priveşte numai structura de rezistenţă în sensul refacerii sau chiar a
îmbunătăţirii proprietăţilor mecanice iniţiale (rezistenţă, rigiditate, ductilitate şi răspuns
dinamic). A doua gupă de măsuri priveşte proprietăţile fizice şi integritatea tuturor
elementelor structurale şi nestructurale pentru refacerea performanţelor iniţiale şi
durabilităţii construcţiei.
……
Deficienţe ce se produc în timpul exploatării:
- deficienţe ascunse, cauzate de execuţia necorespunzătoare, şi care ies în evidenţă
în timpul folosirii construcţiei şi pot produce degradări ale construcţiilor;
- deficienţe puse în evidenţă de solicitările de exploatare, normale, dar cu valorile
maxime;
- deficienţe care apar în timpul sau din cauza exploatării şi care sunt provocate de
lipsa de întreţinere normală a construcţiei, de depăşirea încărcărilor admise, de schimbarea
neautorizată a destinaţiei clădirii sau intervenții neautorizate asupra structurii de rezistenţă,
de exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor şi utilajelor ce funcţionează în clădire (ce
pot conduce la degajări accidentale de gaze sau lichide corozive, cu acţiune agresivă asupra
elementelor construcţiei).[31][37]
Procesul de consolidare a structurilor presupune o analiză complexă a cauzelor care
au provocat sau au contribuit la producerea deficienţelor structurii precum şi identificarea
caracteristicilor fizice şi mecanice ale elementelor structurale, având ca scop conceperea unei
soluții de consolidare care să asigure, după intervenție, atingerea parametrilor proiectaţi
iniţial sau chiar depăşirea lor.
Restricțiile privind întreruperea procesului de producție în perioada efectuării
operaţiilor de consolidare a structurii de rezistenţă, datorită pierderilor financiare însemnate
pe care le-ar antrena, impun adoptarea unor soluții de consolidare aplicabile fără diminuarea
procesului de producție ce se desfășoară în clădirea industrială respectivă.
Procesul de restaurare prin reabilitare locală sau de ansamblu a construcţiei presupune
refacerea:
• proprietăţilor fizice ale materialelor componente (integritatea maselor, rezistenţa la
oboseală)
• proprietăţilor mecanice (rezistenţă, rigiditate şi ductilitate).[59][96]
În general, diminuarea proprietăţilor fizice conduce la soluţii de reabilitare prin
refacerea capacităţii portante cu sau fără modificarea schemei statice, în timp ce, diminuarea
proprietăţilor mecanice conduce la soluţii cu modificarea schemei statice iniţiale restaurând
sau chiar îmbunătățind comportamentul dinamic al structurii afectate.
Se analizează, în continuare, aspecte definitorii ale modului de alcătuire a sistemelor
de reabilitare sub exploatare ale elementelor structurale liniare, respectiv, de suprafață
STRUCTURI ÎN DIAFRAGME DIN BETON ARMAT
Folosite la blocurile înalte, diafragmele au rol atât portant cât şi de
compartimentare. La pereţii turnaţi în cofraje glisante, planşeele se
execută ulterior, rezemând în goluri lăsate în diafragme.
. Soluţii de consolidare a structurilor în difragme
In general structurile în diafragme au avut o comportare bună la sarcini
gravitaţionale şi la seismele pe care le-au suportat.
Punctele vulnerabile ale acestui tip de structură îl reprezintă zonele
grinzilor de cuplare (buiandrugii de deasupra golurilor). Cămăşuirile locale
sau totale (cu beton armat sau corset metalic) pot îmbunătăţi comportarea
structurii.