Reformele Mariei Thereza si ale lui Iosif al 2-lea

Maria Tereza a fost la fel de conservatoare în chestiuni de stat ca și în cele de religie, dar a
implementat reforme semnificative pentru a consolida eficiența militară și birocratică a Austriei.
Ea l-a angajat pe Friedrich Wilhelm von Haugwitz, care a modernizat imperiul creând o armată
permanentă de 108.000 de oameni, plătiți cu 14 milioane de gulden extrase din fiecare țară a
coroanei. Guvernul central era responsabil pentru armată, deși Haugwitz a instituit impozitarea
nobilimii, care nu a trebuit niciodată să plătească impozite. Mai mult, după ce Haugwitz a fost
numit șeful noii agenții administrative centrale denumită Director (Directorium in publicis et
cameralibus în 1749, a inițiat o centralizare radicală a instituțiilor statului până la nivelul Biroului
districtual (Kreisamt). Datorită acestui efort, până în 1760 exista o clasă de oficiali
guvernamentali în număr de aproximativ 10.000. Cu toate acestea, Lombardia, Țările de Jos
austriece și Ungaria au fost aproape complet neatinse de această reformă. În cazul Ungariei,
ea a fost deosebit de conștientă de promisiunea sa că va respecta privilegiile din regat, inclusiv
imunitatea nobililor de impozitare.
Maria Tereza a dublat veniturile statului de la 20 la 40 de milioane de gulden între 1754 și 1764,
deși încercarea ei de a impozita clerul și nobilimea a fost doar parțial reușită. Aceste reforme
financiare au îmbunătățit considerabil economia. După ce Kaunitz a devenit șeful noului
Staatsrat, el a urmărit o politică de „iluminare aristocratică” care se baza pe convingere pentru a
interacționa cu moșiile și a fost, de asemenea, dispus să retragă o parte din centralizarea lui
Haugwitz pentru a-și face favoarea. Cu toate acestea, sistemul de guvernare a rămas
centralizat și o instituție puternică a făcut posibil ca Kaunitz să crească în mod substanțial
veniturile statului. În 1775, pentru prima dată Monarhia Habsburgică a realizat primul său buget
echilibrat și, până în 1780, veniturile statului habsburgic ajunseseră la 50 de milioane de gulden.

– În Ţările de Jos, Iosif observă:

 sistemul de guvernare ineficient
 nobilii deţineau posturi cumulate, administrative, judiciare si clericale
 bogăţia Bisericii
 persecuţia protestanţilor
 starea precară a ţărănimii
• Iosif considera reforma administrativă crucială.
 abolirea vechiului sistem, introducerea unuia nou şi îmbunătăţit; controlul regal solidificat;
crearea cancelariei.
 După reformarea guvernului central și a serviciului civil, următorul pas era crearea unui
sistem unificat pentru administrația locală.
 Apoi a urmat extinderea reformelor sale administrative asupra teritoriilor mult mai
sensibile – Ungaria și Țările de Jos
 refuzul ceremoniei de încoronare de la Budapesta

 numirea în funcţiile-cheie din administraţia Ungariei a funcţionarilor germani

 decretarea limbii germane ca limbă oficială a Imperiului (1784)

 împărţirea Ungariei în provincii conduse de funcţionari germani

  nobilimea obligată să plătească taxe

 reformele justiţiei si Bisericii

 reforma radicală a administraţiei (1787)

• Edictul de toleranţă din 1781

 garanta protestanţilor deplină egalitate în faţa legii, dreptul la o educaţie similară şi accesul profesional,
însă nu oferea dreptul practicării cultului in public
• Patenta de toleranţă faţă de evrei – 1782
 pas crucial în istoria evreilor europeni, deoarece era prima lege care proteja drepturile lor

Reformarea Bisericii romano-catolice

• scoaterea cenzurii de sub controlul Bisericii şi, ulterior, abolirea ei

• închiderea a aproximativ 700 de mănăstiri

• impunerea cerinţei de a presta o muncă utilă mănăstirilor rămase

• înlocuirea controlului papei cu cel al statului

• abolirea zeciuielii şi înlocuirea ei cu salariile plătite de stat

• Iosif urmărea să integreze toate provinciile intr-un Imperiu unit și să zdrobească puterea nobilimii,
însă nobilii din Ungaria și Ţările de Jos au demonstrat că sunt capabili sa-și apere privilegiile

• Începând cu 1788, Iosif pierde controlul asupra Imperiului;

o Sănătatea precară

o războiul costisitor cu Turcia

Criza economică, întreruperea comerţului