Lucrarea practică nr.

DETERMINAREA CONSUMULUI DE GLUCOZA

PE DURATA FERMENTATIILOR
ü Dezvoltarea microorganismelor este influentata de variatiile concentratiei
de substrat. Din acest motiv, pe tot parcursul bioprocesului se determina
si se urmareste concentratia sursei de C in mediul de fermentatie

ü In cazul în care sursa de C a mediului de biosinteza este reprezentata de

glucide, concentratia lor se determina prin metoda Schoorl, bazata pe
reactia Fehling

ü In probele colectate pe parcursul biosintezei, se determina concentratia

glucozei, dupa care se traseaza curba de variatie a glucozei pe parcursul
fermentatiei, inscriind pe abscisa timpul de fermentatie, iar pe ordonata
concentratia in glucoza
 DETERMINAREA GLUCIDELOR REDUCATOARE PRIN
METODA SCHOORL

Principiul metodei

ü In mediul alcalin, la cald, glucidele reducatoare reduc complexul

cuprotartric format prin amestecarea solutiilor Fehling I si Fehling II,
pana la oxid cupros (Cu2O↓), precipitat rosu caramiziu

ü Gruparea aldehidica se oxideaza la carboxil

ü Solutia de sulfat de cupru si sarea Seignette, in exces de hidroxid de sodiu
se numeste solutie Fehling (se prepara in momentul utilizarii, prin
amestecarea a doua solutii de baza, in cantitati egale)

• soluţia Fehling I = solutie cuprica: CuSO4·5H2O

• soluţia Fehling II = solutie bazica: NaOH + tartrat dublu de Na si K (sare
Seignette)
 ü Complexul cuprotartric format oxideaza gruparea aldehidica a glucidului
reducator (glucoza), el reducandu-se la oxid cupros (Cu2O↓)

ü Cantitatea de oxid cupros este proportionala cu cantitatea de glucoza din

mediul de reactie

O CH COOK HO CH COOK
2 R CH O + 2 Cu + 2 H 2O R COOH + Cu2O↓+ 2
Aldoza O CH COONa Acid organic HO CH COONa
Complex cuprotartric Sare Seignette
(albastru inchis)
ü Restul de hidroxid de cupru Cu(OH)2 care nu a fost redus, se trateaza
mai intai cu acid sulfuric, transformandu-se din nou in sulfat de cupru,
apoi cu iodura de potasiu, cu obtinerea iodului, care se titreaza cu
tiosulfat de sodiu

Cu(OH)2 + H2SO4 CuSO4 + 2 H2O

2 CuSO4 + 2 KI K2SO4 + Cu2SO4 + I2

amidon
I2 + 2 Na2S2O3 NaI + Na2S4O6

ü La titrare, se utilizeaza ca indicator o solutie de amidon care formeaza

cu iodul un compus colorat in albastru inchis
ü Dupa titrare,
 Mod de lucru

ü Se preleveaza 10-20 ml din mediul de fermentatie si se filtreaza pe

hartie de filtru
ü Din proba filtrata se iau in lucru dupa cum urmeaza:

• in primele 48 de ore de fermentatie (glucoza 5-12%) = 0,5 ml

• intre 48-96 ore de fermentatie (glucoza 5-0%) = 1 ml
 PROBA MARTOR

10 ml solutie Fehling I 10 ml solutie Fehling I

10 ml solutie Fehling II 10 ml solutie Fehling II
20 ml apa distilata 20 ml apa distilata
0,5/1 ml proba 0,5/1 ml apa distilata

Fierbere 2 minute, apoi racire sub jet de apa

10 ml solutie H2SO4 25% 10 ml solutie H2SO4 25%

10 ml KI 20% 10 ml KI 20%

Titrare cu tiosulfat de sodiu 0,1N → solutia devine galbuie

+ 3 picaturi solutie amidon 1%
Titrarea pana cand culoarea solutiei devine alba
Corespondenta intre concentratia glucidelor reducatoare si volumul de tiosulfat
de sodiu utilizat la titrare

ml Na2S2O3 Glucoză [mg] Zahăr invertit [mg] Zaharoză [mg]

1 3,2 3,2 3,1
2 6,3 6,4 6,2
3 9,4 9,7 9,3
4 12,6 13,0 12,4
5 15,9 16,4 15,6
6 19,2 19,8 18,8
7 22,4 23,2 22,0
8 25,6 26,5 25,0
9 28,9 29,9 28,4
10 32,3 33,4 31,7
11 35,7 36,8 35,0
12 39,0 40,3 38,5
13 42,4 43,8 41,6
14 45,8 47,3 44,9
15 49,3 50,8 48,2
16 52,8 54,3 51,6
17 56,3 58,0 55,1
18 58,9 61,8 58,7
19 63,3 65,5 62,3
20 66,9 69,4 65,9
 Calculul rezultatelor

(N - n) x F = X ml tiosulfat de sodiu

unde:
• N = volumul de tiosulfat de sodiu 0,1N folosit pentru titrarea martorului
• n = volumul de tiosulfat de sodiu 0,1N folosit la titrarea probei
• F = factorul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1N (0.9900)
• Echivalenta in substanta reducătoare din proba luata in lucru se gaseste in tabel

Ø Cand se iau in lucru 0,5 ml proba:

Concentratie in glucoza (%) = mg glucoza (tabel) x 0,2

Ø Cand se ia in lucru 1 ml proba:

Concentratie in glucoza (%) = mg glucoza (tabel) x 0,1