3.

Izomeri datoraţi activităţii optice

Monoglucidele cu atomi de carbon asimetrici prezintă izomerie optică adică
soluţiile lor rotesc planul luminii polarizate spre dreapta sau spre stânga.
Monoglucidele care în soluţie rotesc planul luminii polarizate spre dreapta sunt optic
dextrogire (se notează cu +) iar cele care rotesc planul luminii polarizate spre stânga
sunt optic levogire (se notează cu -). Numărul izomerilor optice se stabileşte tot după
formula lui van`t Hoff.
Exemplu: fructoza este structural dextrogiră (aparţine seriei D) iar optic este
levogiră (-). O vom nota D (-) fructoză. Nu există legătură între seria D şi L şi sensul
de rotire a planului luminii polarizate. Izomerii optic dextrogiri (+) nu aparţin
neapărat seriei D (dextro) iar cei optic levogiri (-) seriei L (levo).

4. Izomeri datoraţi structurii moleculare

Structura liniară (aciclică) a monoglucidelor este numită şi carbonilică
deoarece scoate în evidenţă prezenţa grupării carbonil.
Formulele aciclice ale ozelor nu pot explica în totalitate proprietăţile lor.
Exemple:
- unele reacţii tipice pentru compuşii carbonilici nu sunt date şi de
monoglucide;
- în molecula pentozelor şi hexozelor s-a evidenţiat prezenţa unui hidroxil cu o
reactivitate mărită faţă de restul grupărilor hidroxil.
Astfel de date au sugerat prezenţa unor structuri ciclice pentru monoglucide
începând cu pentozele. Formulele aciclice rămân caracteristice triozelor şi tetrozelor.
Structura ciclică este numită şi semiacetalică deoarece se obţine prin adiţia
intramoleculară a unei grupări hidroxil la gruparea carbonil.

H-C = O H-C-OH
O
R-OH R

Hidroxialdehidă semiacetal ciclic

(aldoză aciclică) (aldoză ciclică)
1
 Ciclizarea este determinată de orientarea tetraedrică valenţelor atomului de
carbon. Se obţine o structură ciclică stabilă, în care gruparea carbonil este mascată, în
locul ei apărând o grupare hidroxil foarte reactivă numită hidroxil semiacetalic sau
hidroxil glicozidic. Se vor forma cicluri de cinci sau şase atomi în moleculă deoarece
aceste structuri sunt mai stabile.
În soluţie monoglucidele vor prezenta un echilibru între formele aciclice şi
ciclice, cele ciclice fiind însă favorizate energetic.
Exemple:

H-C=O H-C-OH
H-C-OH legătură H-C-OH
HO-C-H HO-C-H O
H-C-OH 1,5-lactolitică H-C-OH
H-C-OH H-C
CH2OH CH2OH
glucoză D-glucopiranoză

CH2OH CH2OH
C=O legătură C OH

HO-C-H HO-C-H O
H-C-OH 2,5-lactolitică H-C-OH
H-C-OH H-C
CH2OH CH2OH
fructoză D-fructofuranoză

Legătura dublă C = O parţial polarizată (+C - O-) permite unui atom de

hidrogen de la hidroxilul de la C5 să migreze la oxigenul carbonilic. Astfel se
formează hidroxilul glicozidic.Valenţa liberă a atomulul de carbon din gruparea
carbonil se va uni cu valenţa liberă a oxigenului de la care a migrat hidrogenul. Se
formează astfel un ciclu de 4 sau 5 C plus un O. Cel de 4C + O se numeşte furanic

2
iar cel de 5C + O se numeşte piranic. Structurile obţinute se vor numi furanozice sau
piranozice. Atomul de oxigen se găseşte la distanţe egale între C1 şi C5 (C2 şi C5)
formând o punte lactolitică.
Aceste formule structurale ciclice se numesc formule de proiecţie; au fost
propuse de Fischer (1919). Deşi sugestive, ele nu ţin cont de forma reală a catenei
atomilor de carbon aceştia scriindu-se în linie.
Pentru a reda mai corect structurile spaţiale furanozice şi piranozice Haworth
(1929) propune formule de perspectivă.
Trecerea de la formulele de proiecţie la formulele de perspectivă se face
respectând următoarele reguli:
- ciclurile furanozice (pentagon regulat) şi piranozice (hexagon regulat) se vor
reprezenta perpendicular pe planul hârtiei;
- puntea lactolitică se trece de obicei în spatele planului;
- pentru simplificare atomii de carbon din ciclu nu se trec explicit;
- substituenţii de pe partea dreaptă a catenei (formule de proiecţie) se află sub
plan şi se scriu în jos, iar cei din stânga se găsesc deasupra planului şi se scriu în sus;
- carbonii excedentari ciclului se trec de obicei în sus.
Exemple:

CH2OH HOH2C O CH2OH

H H H
HO OH H OH H H HO OH
H OH OH H
D-glucopiranoză D-fructofuranoză

CH2OH HOH2C CH2OH

O O

D-glucopiranoză D-fructofuranoză

3
 5. Izomeri datoraţi poziţiei hidroxilului semiacetalic
În formulele ciclice avem un atom de carbon asimetric în plus. Radicalul
hidroxil legat de acest carbon se numeşte hidroxil semiacetalic. După poziţia
hidroxilului semiacetalic există pentru formulele ciclice doi stereoizomeri care se
găsesc în echilibru în soluţie. Dacă acest hidroxil este pe partea dreaptă a catenei
atomilor de carbon în formulele de proiecţie (în jos pentru formulele de perspectivă)
avem izomerul  iar dacă este pe stânga (în sus) avem izomerul .
Cele două forme pot trece una în alta prin intermediul formei carbonilice.
Transformarea se numeşte anomerie iar cei doi izomeri se numesc anomeri ,.
Exemple:
CH2OH HOH2C
O O

CH2OH
-glucopiranoză -fructofuranoză
În soluţie apoasă există ambele structuri ciclice  şi , atât furanozice cât şi
piranozice şi o mică cantitate de formă carbonilică. Între cele cinci forme se
stabileşte un echilibru deplasat spre una din ele în funcţie de condiţiile de mediu.
Astfel putem explica atât reacţiile specifice grupării carbonil cât şi cele date de
hidroxilul semiacetalic.