P. 1
Biochimie Animala

Biochimie Animala

|Views: 1,884|Likes:
Published by MrGaffa

More info:

Published by: MrGaffa on May 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/04/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE {TIIN}E AGRICOLE {I MEDICIN| VETERINAR| “ION IONESCU DE LA BRAD” IA{I FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE ~NV|}|MÂNT

LA DISTAN}|

ELENA IVAS

LUCIA TRINC|

2001
1

INTRODUCERE

Biochimia, ca parte a [tiin]elor biologice, are ca obiect studiul compozi]iei chimice [i a transform\rilor de substan]\, energie [i informa]ie care au loc `n celulele organismelor vii, `n strâns\ leg\tur\ cu mediul `nconjur\tor. Fiind o [tiin]\ biologic\ a c\rei baz\ de studiu este materia vie, biochimia poate fi denumit\ [i “chimia vie]ii’. Ramura biochimiei care se ocup\ cu studiul compozi]iei chimice a materiei vii, structura [i propriet\]ile biomoleculelor componente, se nume[te biochimie descriptiv\ sau structural\, spre deosebire de biochimia dinamic\ ce studiaz\ transform\rile biochimice de degradare [i biosintez\ din celulele [i ]esuturile materiei vii, cunoscute sub numele de metabolism. Biochimia a devenit una din [tiin]ele `n care omenirea `[i pune mari speran]e fiind legat\ direct de solu]ionarea problemelor de actualitate din domeniul medicinei, zootehniei, agriculturii [i industriei alimentare. Conform programei analitice, prima parte a cursului `n volumul de fa]\, are caracter de biochimie structural\ [i se refer\ la compozi]ia chimic\ a materiei vii de origine animal\, la structura [i propriet\]ile biomoleculelor care o compun. Cunoa[terea [i `n]elegerea acestora este necesar\ pentru abordarea transform\rilor metabolice de degradare [i biosintez\ la nivelul celulei animale. Cursul de biochimie structural\ cuprinde 9 capitole `n care sunt abordate aspecte descriptive referitoare la constituien]ii de baz\ ai materiei vii (glucide, lipide, protide), substan]e cu rol func]ional (enzime, vitamine, hormoni), informa]ional (acizi nucleici) [i energetic (compu[i cu leg\turi macroergice), insistându-se [i asupra rolului biologic [i utiliz\rii acestora. Lucrarea a fost redactat\ pe baza unui bogat [i variat material bibliografic de actualitate, autoarele str\duindu-se s\ selecteze cele mai importante no]iuni din domeniul biochimiei [i s\ le prezinte `n mod clar, sistematic [i u[or accesibil.
2

MODUL I CAPITOL 1. GLUCIDE
1.1. Considera]ii generale Glucidele reprezint\ o clas\ important\ de substan]e organice naturale care, din punctul de vedere al structurii chimice, sunt combina]ii polihidroxicarbonilice sau deriva]i ai acestora. Glucidele sunt substan]e ternare formate din carbon, hidrogen [i oxigen, dar se cunosc [i deriva]i ai acestora care con]in [i azot, fosfor sau sulf. Denumirea de glucide, utilizat\ mai ales `n biochimie, este `n strâns\ leg\tur\ cu gustul dulce (glichis(gr.)=dulce) al multora dintre acestea. Din acela[i considerent, glucidele se mai numesc zaharide sau zaharuri. 1.2. Clasificare Glucidele se clasific\, `n func]ie de comportarea lor la hidroliz\, `n trei categorii: monoglucide, oligoglucide [i poliglucide. Monoglucidele sunt glucide simple, nehidrolizabile. Oligoglucidele pun `n libertate prin hidroliz\ 2-10 molecule de oze. Poliglucidele sunt macromolecule alc\tuite dintr-un num\r mare de monoglucide, care se elibereaz\ prin hidroliz\. 1.3. Rolul glucidelor `n organismul animal Glucidele constituie principalul component al hranei [i totodat\ principala surs\ de energie a acestuia, asigurând pân\ la 70% din energia necesar\; `n celulele organismului viu oxidarea glucozei dezvolt\ o energie echivalent\ cu 4,1 kcal ~n organismul animal glucidele `ndeplinesc [i un rol structural (plastic) ca elemente de construc]ie ale celulei vii, intrând `n constitu]ia acizilor nucleici, lipidelor complexe, coenzimelor. Nu trebuie neglijat nici rolul glucidelor ca furnizori de atomi de carbon necesari pentru biosinteza proteinelor, acizilor nucleici, lipidelor. 1.4. MONOGLUCIDE ( Oze ). 1.4.1. Defini]ie, clasificare, denumire Ozele sunt glucide simple [i fac parte din clasa compu[ilor poli hidroximonocarbonilici-polihidroxialdehide sau polihidroxicetone Dup\ natura func]iunii carbonil (C = O), ozele se clasific\ `n aldoze, [i cetoze. Dup\ num\rul atomilor de carbon din molecul\, ozele se clasific\ `n trioze, tetroze, pentoze, hexoze, heptoze, denumirea f\cându-se prin ad\ugarea termina]iei "oz\" la numeralul care arat\ num\rul atomilor de carbon (lb. greac\). Pentru oze se folosesc denumiri ne[tiin]ifice, uzuale, date de cercet\tori, ca de exemplu: glucoza, manoza, xiloza, arabinoza, riboza etc., fiecare din acestea
3

putând fi aldoz\ sau cetoz\. Pentru organismul animal cele mai importante oze sunt pentozele [i hexozele, care se g\sesc atât `n stare liber\, cât [i sub form\ de deriva]i.
H C=O 2 CH - OH 3 CH - OH 4 CH - OH 5 CH - OH 6 CH 2OH
1 1

2

CH 2 - OH C=O 3 CH - OH 4 CH - OH 5 CH - OH 6 CH 2OH

Aldoxehoza

Cetoxehoza

1.4.2 Structura ozelor Pentru structura ozelor s-au propus mai multe formul\ri care s\ concorde cât mai exact cu propriet\]ile lor fizico-chimice. Formularea liniar\ (carbonilic\) a ozelor atribuie acestora o caten\ liniar\ format\ din atomi de carbon, `n care la C-1 sau C-2 este legat oxigenul carbonilic, la ceilal]i atomi de carbon fiind ata[ate grup\rile hidroxil. Formularea liniar\ prezint\ `n mod satisf\c\tor structura moleculelor de oze, dar nu explic\ o serie de propriet\]i fizico-chimice constatate experimental, cum ar fi absen]a `n unele cazuri a reac]iilor specifice grup\rii carbonil, prezen]a `n anumite condi]ii a unei grup\ri hidroxil cu reactivitate mult m\rit\ fa]\ de a celorlalte [i mutarota]ia. Pentru rezolvarea neconcordan]elor ar\tate mai sus `ntre structura aciclic\ [i propriet\]ile fizico-chimice respective, TOLLENS (1884) a propus pentru oze o structur\ ciclic\, `n care gruparea carbonil este par]ial "mascat\" datorit\ form\rii unei leg\turi semiacetalice cu una din grup\rile hidroxil din aceia[i molecul\. Transformarea structurii liniare `ntr-o structur\ ciclic\ are loc printr-o reac]ie de semiacetalizare. ~n structura ciclic\ ob]inut\ gruparea carbonil este modificat\ [i `n locul acesteia apare o nou\ grupare -OH de tip special, numit hidroxil glicozidic sau semiacetalic (semicetalic) deosebit de reactiv. Ozele care con]in ciclul piranozic se numesc piranoze, iar cele care con]in ciclul furanozic se numesc furanoze. La aldohexoze structura piranozic\ se formeaz\ prin stabilirea pun]ii de oxigen `ntre C -1 [i C -5, iar structura furanozic\ rezult\ prin stabilirea pun]ii de oxigen `ntre C -1 [i C -4:

4

H - C - OH

H - C - OH HO - C -H O HO - C - H C1 - C5 H - C - OH C 1 - C 4 H - C - OH H - C - OH H-C CH 2OH CH OH
2

H-C=O H - C - OH

HO - C - H H - C - OH HO - C - H O H-C H - C - OH CH 2OH

α - Glucopiranoza

Glucoza

β - Glucofuranoza

La cetohexoze structura ciclic\ piranozic\ se formeaz\ prin stabilirea pun]ii de oxigen `ntre atomii de carbon C-2 [i C-6, iar structura furanozic\ prin stabilirea pun]ii de oxigen `ntre atomii de carbon C -2 [i C -5:

CH 2 - OH C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH H 2C
α-Fructopiranoza

O C2 - C6

CH 2OH C=O HO - C - H H - C - OH

CH 2OH HO - C HO - C - H H - C - OH O C2 - C5 H - C H - C - OH CH 2OH CH 2OH
Fructoza β-Fructofuranoza

Prin ciclizarea ozelor [i formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric [i atomul de carbon carbonilic, ceea ce face posibil\ existen]a a doi stereoizomeri, numi]i α [i β-anomeri. Anomeria este o form\ de izomerie a ozelor `n care izomerii se deosebesc `ntre ei prin configura]ia de la atomul de carbon carbonilic, numit din acest\ cauz\ [i carbon anomer.Anomerii se deosebesc `ntre ei prin orientarea diferit\ a hidroxilului glicozidic, care poate ocupa pozi]ii sterice diferite, la dreapta (α) sau la stânga (β) atomului de carbon carbonilic. ~n solu]ie se stabile[te un echilibru dinamic `ntre cei doi anomeri [i forma aciclic\ a ozelor; transformarea reciproc\ a α- anomerilor `n β-anomerii corespunz\tori se nume[te mutarota]ie. Cele dou\ forme anomere, de[i au aceea[i compozi]ie elementar\ difer\ prin unele din propriet\]ile lor: α-glucoza are rota]ia specific\ (α) = + 112,20, iar β-glucoz\ are rota]ia specific\ (α) = + 18,70. Ambele forme au fost izolate `n stare pur\. Când anomerii α [i β sunt dizolva]i `n ap\, rota]ia optic\ a fiec\ruia se modific\ treptat `n timp, atingând la echilibru valoarea (α) = + 52,70: mutarota]ia se poate deci observa ca o descre[tere a rota]iei optice a α - anomerului sau ca o cre[tere a rota]iei optice a β - anomerului la valoarea de echilibru.

5

Structurile de perspectiv\ a ozelor Formele structurale ciclice propuse de Tollens nu respect\ unghiurile de valen]\ reale iar leg\turile care formeaz\ puntea de oxigen fiind anormal de lungi, nu redau pozi]ia exact\ a grup\rilor hidroxil. Aceste structuri furanozice sau piranozice au de fapt o configura]ie spa]ial\. Pentru a reda cât mai corect structura spa]ial\ a ozelor, W. HAWORTH (1929) a adoptat formulele de perspectiv\, conform c\rora ciclul piranozic este reprezentat ca un hexagon regulat, cel furanozic printr-un pentagon, plane, cu substituien]ii atomului de carbon dispu[i de-o parte [i de alta a acestuia. Substien]ii care apar `n formulele ciclice la dreapta catenei carbonice, se plaseaz\ `n spatele planului ciclului, iar prin conven]ie se scriu dedesubt; substituien]ii care apar `n formulele de proiec]ie la stânga catenei carbonice, se g\sesc plasa]i `n fa]a planului ciclului, iar prin conven]ie se scriu deasupra acestuia.
CH 2OH C5 H H C 4 OH OH C 3 H CH 2OH O H H C1 C 2 OH HCOH C4 H OH C3 O H OH C1

OH alfa - Glucopiranoza

H C2 H OH beta - glucofuranoza

Trebuie men]ionat c\ pentru glucoz\ este caracteristic\ structura piranozic\, iar pentru fructoz\ structura furanozic\. ~n solu]ie se creaz\ un echilibru dinamic `ntre cei cinci izomeri: forma liniar\ carbonilic\ [i cei patru anomeri α [i β piranozici [i furanozici. Tem\ de lucru :Scrie]i structurile de perspectiv\ ale fructozei 1.4.3. Propriet\]i fizice ale ozelor Ozele sunt substan]e solide, cristaline, incolore, cu gust dulce, u[or solubile `n ap\ datorit\ numeroaselor grup\ri hidroxil, greu solubile `n alcool [i insolubile `n eter [i cloroform. ~n mediu puternic acid ozele se deshidrateaz\ [i se `nnegresc, la temperatur\ `nalt\ ozele se caramelizeaz\, descompunându-se. ~n solu]ie ozele sunt optic active [i prezint\ fenomenul de mutarota]ie. Activitatea optic\ a ozelor se datoreaz\ existen]ei `n molecula lor a atomilor de carbon asimetrici (C∗) care creaz\ o asimetrie a `ntregii molecule, capabile s\ devieze planul luminii polarizate. Izomerii optici (enantiomeri) se deosebesc `ntre ei numai dup\ sensul `n care deviaz\ planul luminii polarizate, celelalte propriet\]i fizice [i chimice fiind identice. Izomerii care deviaz\ planul luminii polarizate la dreapta se numesc dextrogiri [i se noteaz\ cu semnul (+), iar izomerii care deviaz\ planul luminii polarizate spre stânga se numesc levogiri [i se noteaz\ cu semnul(-).
6

Ozele sunt substan]e optic active cu excep]ia dihidroxiacetonei, o cetotrioz\ care nu posed\ atom de carbon asimetric. Prezen]a atomului de carbon asimetric determin\ apari]ia stereoizomeriei, adic\ a izomerilor cu structuri sterice diferite, nesuperpozabile prin mi[c\ri de rota]ie sau transla]ie, fiecare din ele fiind imaginea de oglindire a celorlalte.De exemplu, aldehida gliceric\, aldotrioza cu un singur atom de carbon asimetric, poate exista `n dou\ forme stereoizomere diferite adic\ doi enantiomeri, care se deosebesc prin devierea planului luminii polarizate `n sensuri opuse:
CH 2OH C=O CH 2OH Dihidroxiacetona H - C =O CH-OH CH 2OH H -C =O H -C -OH CH 2OH H - C =O HO - C - H CH 2OH Aldehida L (- ) glicerica

Aldehida glicerica Aldehida D (+) glicerica

~n cazul ozelor care posed\ mai mul]i atomi de carbon asimetrici num\rul izomerilor optici cre[te [i se calculeaz\ dup\ rela]ia: I0 = 2n `n care n este num\rul atomilor de carbon asimetrici. Tem\ de lucru: s\ se calculeze num\rul izomerilor optici pentru ozele cu 5 [i 6 atomi de carbon Seriile D [i L ale ozelor Pentru caracterizarea configura]iei sterice (spa]iale) a substan]elor optic active s-a introdus no]iunea de serie steric\, existând o serie steric\ D [i o serie steric\ L.Ozele apar]in seriei D sau L dac\ C∗ cel mai `ndep\rtat de gruparea carbonil, are aceea[i configura]ie ca [i C∗ din aldehida D - sau L - gliceric\.
H-C=O H - C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH 2OH D (+) Glucoza CH2OH C=O HO - C - H H - C -OH H - C - OH CH 2OH D ( - ) Fructoza H - C =O H - C - OH H - C - OH H - C - OH CH 2OH D ( - ) Riboza H - C =O H - C - OH HO - C - H HO - C - H CH 2OH L ( + ) Arabinoza

1.4.4. Proprie]i chimice ale ozelor Ozele fiind substan]e cu func]ii mixte (carbonil [i hidroxil) vor da reac]ii caracteristice acestor func]ii. 1.4.4.1. Reac]ii datorate grup\rii carbonil a). - Reac]ia de reducere:- `n prezen]a hidrogenului activat catalitic, gruparea carbonil se transform\ `n grupare hidroxil, cu formare de polialcooli.

7

C

O H

H - C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH 2OH Glucoza

CH 2OH H - C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH 2OH Sorbitol

CH 2OH C =O HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH 2OH Fructoza

CH 2OH HO - C - H HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH 2OH Manitol

b). - Oxidarea ozelor Produ[ii care iau na[tere prin oxidarea ozelor difer\ prin gradul de oxidare a grup\rii carbonil [i a alcoolului primar. - Prin oxidarea blând\ a aldozelor cu ap\ de brom sau de clor, gruparea carbonil trece `n gruparea carboxil, cu formare de hidroxiacizi monocarboxilici, numi]i acizi aldonici. Datorit\ grup\rii carbonil, respectiv hidroxilului glicozidic, ozele [i unele diglucide posed\ propriet\]i reduc\toare, care se folosesc `n practica de laborator. Astfel, ozele prin oxidare `n mediu slab alcalin pot reduce unii cationi ai metalelor grele (Ag+, Cu2+). ~n acela[i timp oza se oxideaz\ la acid aldonic. Aceste propriet\]i reduc\toare sunt folosite `n laborator pentru determinarea calitativ\ [i cantitativ\ a glucidelor reduc\toare. Cei mai folosi]i reactivi pentru recunoa[terea glucidelor reduc\toare sunt: - solu]ia Fehling (format\ din sulfat de cupru, tartrat de sodiu [i potasiu cu hidroxid de sodiu) `nc\lzit\ `n prezen]a glucozei, depune oxid cupros ro[uc\r\miziu; - solu]ia Tollens - hidroxid de argint amoniacal - `nc\lzit\ cu glucoz\ la cald, depune o oglind\ de argint metalic (vezi caietul de lucr\ri practice de biochimie). - Oxidarea energic\ a ozelor cu acid azotic concentrat duce la acizii dicarboxilici, numi]i acizi zaharici, `n care atât gruparea carbonil, cât [i hidroxilul alcoolic primar (de la C6 sunt transformate `n grup\ri carboxil). - Oxidarea menajat\ a ozelor. Prin protejarea grup\rii carbonil (cu formare de amid\ sau eter) se oxideaz\ numai hidroxilul alcoolic primar de la C6 rezultând acizi uronici. Având o grupare carbonil liber\, acizii uronici pot fi considera]i acizi-aldehide.Acizii uronici sunt de o deosebit\ importan]\ pentru organism, având un rol hot\râtor `n procesele de detoxifiere care au loc `n ficat, cât [i un rol plastic, intrând `n compozi]ia unor substan]e (mucopoliozide) din structura ]esutului conjuctiv. c.) - Ac]iunea bazelor asupra ozelor Solu]iile slab alcaline determin\ un proces de izomerizare (epimerizare) care const\ `ntr-o transpozi]ie (rearanjare) la nivelul atomului de carbon carbonilic [i a atomului de carbon vecin, f\r\ a fi afectat\ structura celorlal]i atomi de
8

carbon. Aceast\ transpozi]ie se nume[te epimerizare, iar ozele care difer\ `ntre ele ca structur\ numai la atomii de carbon C1 [i C2 se numesc oze epimere:
H-C=O H - C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH Glucoza H-C=O HO - C - H HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH Manoza CH2OH C=O HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH Fructoza

Acest proces are loc [i `n organism la nivelul ficatului sub ac]iunea enzimelor specifice numite epimeraze. Tem\ de lucru:Exemplifica]i o aldohexoz\ epimer\ cu fructoza [i manoza d). - Reac]ii de condensare-ozele formeaz\ produ[i de condensare cu hidroxilamina [i fenilhidrazina, numi]i oxime [i respectiv osazone:
H - C = O (H - C - O H ) 4
C H2O H

+

H2N - O H - H2O
H idroxil-a min a

H exoz a

H - C = N - OH (H - C - O H ) 4 C H2O H O xim a

1.4.4.2. Reac]ii date de hidroxilul glicozidic. Glicozide. Hidroxilul glicozidic al ozelor reac]ioneaz\ u[or cu alcooli, fenoli, amine, etc., cu formare de compu[i numi]i glicozide (glicozizi) sau heterozide. Glucoza, tratat\ la cald [i `n prezen]\ de HCl, cu alcool metilic, formeaz\ α [i β metilglucozide;
CH2OH O H H H OH O - CH3 HO H H OH alfa - Metilglicozid CH2OH O O - CH 3 H OH H H HO OH H H beta - Metilglucozid

CH3OH

Glucoza

CH3OH

1.4.4.3. Reac]ii datorate grup\rii alcool a). Reac]iile de esterificare Grup\rile alcool din molecula ozelor pot fi esterificate atât cu acizii anorganici, cât [i cu cei organici. Dintre esterii anorganici, o importan]\ deosebit\ pentru organism o reprezint\ esterii fosforici ai ozelor, apoi cei sulfurici `ntâlni]i `n mucopoliglucide [i `n unele lipide complexe (sulfatide).
H - C =O H - C - OH CH 2OH O

+

HO - P - OH OH

H - C =O H - C - OH CH 2 - O - P - H 2O

OH O OH

Aldehida glicerica

Aldehida glicerica - 3 - fosfat

Esterii fosforici ai glucozei [i fructozei `ndeplinesc un rol esen]ial `ntr-o serie de procese metabolice de mare importan]\ pentru organism, cum ar fi glicoliza, glicogenoliza, etc.
9

Tem\ de lucru:Scrieti ecua]ia reac]iei chimice de ob]inere a esterilor 1 [i 6 fosforici ai glucozei [i fructozei b). Deshidratarea ozelor ~n mediu puternic acid [i la cald, ozele se deshidrateaz\ [i se transform\ `n cazul pentozelor `n furfural, iar `n cazul hexozelor `n hidroximetil - furfural.
H H HO - C - C - OH H2SO4 conc. H-C C-H - 3H O 2 H OH OH C = O H Aldopentoza

HC HC

CH

O Furfural

CH - C = O H

Furfuralul [i deriva]ii s\i se condenseaz\ cu diferi]i fenoli [i amine ciclice formând compu[i colora]i, care servesc la diferen]ierea hexozelor de pentoze [i a aldozelor de cetoze. Tem\ de lucru:Scrie]i reac]ia de deshidratare a unei aldohexoze 1.4.5 Reprezentan]i mai importan]i ai ozelor Cele mai importante oze pentru organismul animal sunt triozele, pentozele [i hexozele, `ntâlnite `n general sub form\ de esteri fosforici. Trioze -`n aceast\ grup\ intr\ dou\ trioze; aldehida gliceric\ [i dihidroxiacetona, intermediari `n metabolismul glucidelor, unde apar sub form\ de esteri fosforici. Tetroze-`n natur\ tetrozele - aldotetroze [i cetotetroze - nu se g\sesc `n stare liber\, ci rezult\ prin degradarea glucidelor `n special a pentozelor. Cele mai `ntâlnite tetroze sunt treoza [i eritroza, aldotetroze din seria D.
H-C=O HO - C - H H - C - OH CH2OH D ( + ) Treoza H-C=O H - C - OH H - C - OH CH2OH D ( + ) Eritroza

Pentozele-sunt foarte r\spândite `n natur\. Unele pentoze se `ntâlnesc `n structura acizilor nucleici, iar altele `n procesul de fotosintez\. Riboza are rol fiziologic, fiind o component\ a acizilor ribonucleici ,a unor enzime [i vitamine. Deoxiriboza (2-dezoxi- D- riboza) este o aldopentoz\ component\ a acizilor dezoxiribonucleici.
H-C=O H - C - OH H - C - OH H - C - OH CH2OH D ( - ) Riboza H-C=O CH2 H - C - OH H - C - OH CH2OH Dezoxiriboza H-C=O H - C - OH HO - C - H H - C - OH CH2OH D (+ ) Xiloza H - C =O HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH D ( - ) Arabinoza CH2OH C=O H - C - OH H - C - OH CH2OH D - Ribuloza

10

Hexozele sunt substan]e care apar `n regnul vegetal [i animal atât libere, cât [i sub form\ de deriva]i. ~n general, ele sunt substan]e incolore, cristalizate, cu gust dulce [i u[or solubile `n ap\. Aldohexozele principale sunt: D (+) Glucoza (dextroza) este cea mai r\spândit\ glucid\ având rol fiziologic important. I se mai spune [i zah\r de struguri [i zah\r de amidon. Glucoza reprezint\ o surs\ important\ de energie având o mare putere caloric\, de aceea este socotit\ indispensabil\ organismului animal. ~n stare liber\ se afl\ `n unele ]esuturi [i organe, iar `n regnul vegetal, `n toate fructele coapte, struguri, flori, miere, al\turi de D-fructoz\ [i zaharoz\. Mierea de albine este un amestec echimolecular de D(+)glucoz\ [i D(-)fructoz\. Combinat\, glucoza se afl\ `n glucide (maltoz\, lactoz\, zaharoz\, celobioza), `n numeroase glicozide [i `n poliglucide (amidon, glicogen [i celuloz\). Din combina]iile sale, glucoza rezult\ prin hidroliz\ cu acizi sau pe cale enzimatic\.~n sânge, concentra]ia ei fiziologic\ variaz\ `ntre 0,8 - 1,2 g%. ~n cazuri patologice, ea apare `n urin\ (diabet). D (+) Manoza este epimer\ cu glucoza fiind idendificat\ `n albu[ul de ou de g\in\, `n bacilul tuberculozei, `n unele complexe proteice din serul sangvin, `n lapte [i `n structura unor poliglucide bacteriene. Manoza este solubil\ `n ap\, optic activ\ [i prezint\ fenomenul de mutarota]ie. D (+) Galactoza este una din cele mai r\spândite glucide din regnul vegetal, `n regnul animal se g\se[te `n diglucidul lactoza, `n lipide complexe – galactocerebrozide, `n gangliozide [i glicoproteine. D (+) galactoza este dup\ riboz\, dezoxiriboz\ [i glucoz\, cel mai r\spândit monozaharid din regnul animal. D(-) Fructoza (levuloza) sau zah\r de fructe face parte din cetohexozele cele mai r\spândite. ~n stare liber\ se g\se[te `n fructele dulci, ro[ii coapte, mierea de albine, `n legume. Condensat\ fructoza se g\se[te `n oligoglucide (zaharoza, rafinoza [i gen]iobioza) [i `n poliglucide (fructani [i levani). Fructoza este cea mai dulce dintre oze. Este o cetoz\ cu activitate optic\ levogir\ [i prezint\ fenomenul de mutarota]ie având (α)20D = - 930. ~n produsele naturale apare sub form\ furanozic\. ~n celulele animale se `ntâlnesc esterii fosforici ai fructozei ca intermediari `n degradarea anaerob\ a glucozei.
H-C=O H - C - OH HO - C - H HO - C - H H - C - OH CH2OH D (+) Galactoza H-C=O HO - C - H HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH D ( + ) Manoza CH2OH C=O HO - C - H H - C - OH H - C - OH CH2OH D ( - ) Fructoza CH2OH C=O H - C - OH HO - C - H H - C - OH CH2OH D (-) Sorboza

11

1.5. OLIGOGLUCIDE Oligoglucide sunt cele mai simple hologlucide care con]in `n molecul\ 2-6 resturi de oze (oligo = pu]in).Unirea moleculelor de oze se face prin reac]ii de eterificare `ntre grup\rile hidroxil. Se formeaz\ astfel, diglucide, triglucide etc. Eliminarea moleculei de ap\ `ntre ozele care se unesc se face `n dou\ feluri: a). dac\ molecula de ap\ se elimin\ `ntre hidroxilul glicozidic al unei oze [i hidroxilul alcoolic al celeilalte oze, rezult\ un diglucid reduc\tor care are un hidroxil glicozidic liber, capabil s\ se oxideze. b). dac\ molecula de ap\ se elimin\ `ntre ambii hidroxili glicozidici ai ozelor care reac]ioneaz\, rezult\ un diglucid nereduc\tor, neavând nici un hidroxil glicozidic liber. 1.5.1. Diglucide reduc\toare Maltoza (zah\rul de mal]) Maltoza este un diglucid format din dou\ molecule de glucoz\ legate monocarbonilic C1 - C4 Maltoza este un α- glucopiranozil - 1,4 - αglucopiranoz\:
H HO CH2OH O H H OH H H OH H O CH2OH O H H OH H OH OH H oxidare H CH2OH O H H H OH H OH H O CH2OH C - OH H OH H H OH COOH

HO

Maltoza

Acid maltobionic

Maltoza reprezint\ unitatea structural\ a amidonului [i glicogenului, care o elibereaz\ prin degradare hidrolitic\ sub ac]iunea enzimelor numite amilaze. Izomaltoza se g\se[te al\turi de maltoz\ `n structura amidonului [i glicogenului: este format\ din dou\ molecule de glucoz\ legate 1,6 - αglicozidic, deci prin leg\tur\ monocarbonilic\. Tem\ de lucru: Scrie]i structura izomaltozei Lactoza (zah\rul din lapte) este un diglucid reduc\tor. Se g\se[te `n lapte `ntr-o concentra]ie de 2 - 6% [i se formeaz\ `n glanda mamar\ din glucoz\. Lactoza este format\ dintr-o molecul\ de β- galactoz\ [i una de α - glucoz\ legate 1,4 - β - glicozidic:
HO H H CH2OH O OH H H OH O H CH2OH O H H OH H OH OH H HO oxidare H H CH2OH O OH H H OH O H H CH2OH C - OH

OH H COOH H OH

beta - galactopiranozil - 1,4 - alfa - glucopiranoza (Lactoza )

Acid lactobionic

12

Celobioza este format\ din dou\ molecule de β- glucopiranoz\ legate 1,4 β - glicozidic [i reprezint\ unitatea structural\ a celulozei. Celobioza se formeaz\ ca produs de hidroliz\ a celulozei, sub ac]iunea enzimei celulaza. Asupra celobiozei ac]ioneaz\ enzima celobiaza, scindând-o `n dou\ molecule de glucoz\. Ambele enzime sunt secretate de flora microbian\ din tubul digestiv al rumeg\toarelor.
H HO CH2OH O H H OH H H HO Celobioza H O CH2OH O OH H OH H H H OH

1.5.2. Diglucide nereduc\toare Zaharoza este un diglucid constituit dintr-o molecul\ de α - glucopiranoz\ [i una de β - fructofuranoz\, legate C1 - C2 printr-o leg\tur\ dicarbonilic\. Deci este un α - glucopiranozil - β - fructofuranozid. Zaharoza este nereduc\toare [i nu prezint\ mutarota]ie, neavând nici un hidroxil glicozidic liber. Este o substan]\ cristalizat\, u[or solubil\ `n ap\, greu solubil\ `n etanol [i al]i solven]i organici: posed\ activitate optic\ dextrogir\ (α) = + 66,50.La temperatura de 1830 se tope[te [i se carbonizeaz\ u[or. Prin hidroliz\ acid\ sau enzimatic\ zaharoza formeaz\ un amestec echimolecular de glucoz\ cu ( α ) + 52,50 [i de fructoz\ cu ( α ) = - 930, amestec numit zah\r invertit. Deoarece fructoza din amestec are o rota]ie specific\ mai mare decât glucoza,solu]ia devine levogir\, deci se schimb\ sensul de rota]ie al planului luminii polarizate. Amestecul de zaharoz\ [i zah\r invertit este principalul constituient al mierii de albine, c\reia fructoza imprim\ gustul dulce pronun]at.
H
HO CH 2OH O H H OH H

H
HOCH 2

OH O

Zaharoza alfa - Glucopiranozil beta - fructofuranozid

H

H

O OH H
CH 2OH

OH

Sub ac]iunea enzimelor numite zaharaze (α glucozidaza [i β fructozidaza) prezente `n sucul intestinal la animale, zaharoza este hidrolizat\ `n cele dou\ componente. 1.6. POLIGLUCIDE (GLICANI)
13

Poliglucidele sunt glucide macromoleculare cu structur\ liniar\ sau ramificat\, formate prin policondensarea unui mare num\r de oze sau deriva]i ai acestora (aminoglucide, acizi uronici), `ntre care se stabilesc leg\turi glicozidice. Gradul de polimerizare variaz\ de la zece pân\ la mii de unit\]i monoglucidice. La baza structurii poliglucidelor stau unele diglucide reduc\toare (maltoza, izomaltoza, celobioza) care prin polimerizare formeaz\ poliglucidul macromolecular respectiv. Prin hidroliza par]ial\ sau total\ a poliglucidelor se elibereaz\ diglucidele sau ozele corespunz\toare. Poliglucidele sau glicanii se clasific\ `n homopoliglucide (homoglicani) [i heteropoliglucide (heteroglicani). Homoglicanii elibereaz\ prin hidroliz\ un singur tip de oz\ (sau derivat), iar heteroglicanii elibereaz\ 2 - 4 tipuri de oze sau deriva]i ai acestora. 1.6.1. Homopoliglucide (poliglucide omogene) Din grupa poliglucidelor omogene fac parte substan]e cu o larg\ r\spândire `n regnul vegetal [i animal, cum ar fi: amidonul, glicogenul, celuloza, chitina, acizii sialici. 1.6.1.1. Amidonul Amidonul este larg r\spândit `n regnul vegetal ca glucid\ de rezerv\ fiind depozitat sub form\ de granule `n tuberculi, semin]e. ~n prezen]a iodului, amidonul d\ o colora]ie albastr\ care dispare la cald [i reapare la rece. Prin hidroliz\ enzimatic\ sau acid\ amidonul se scindeaz\ treptat `n compu[i ce se pot identifica prin reac]ii de culoare cu iodul. Schematic, hidroliza amidonului poate fi reprezentat\ astfel:
Amidon Amilodextrine Eritrodextrine Acrodextrine Maltoza Glucoza

Amilodextrinele dau cu iodul o colora]ie violet, eritrodextrinele - ro[iebrun\, iar acrodextrinele, maltoza [i glucoza nu coloreaz\ solu]ia de iod. Degradarea hidrolitic\ a amidonului reprezint\ modul de asimilare al acesteia `n organism, deoarece amidonul nu poate fi absorbit de mucoasa intestinal\ decât sub form\ de glucoz\. Structura chimic\ a amidonului: amidonul nu este o substan]\ unitar\, ci este format din dou\ componente structurale diferite: amiloz\ [i amilopectina . Amiloza este componenta liniar\ a amidonului [i este constituit din 250 2000 resturi de glucoz\ legate 1-4 α glicozidic. Unitatea structural\ a amilozei este maltoza. Amiloza formeaz\ `n ap\ cald\ o dispersie coloidal\ care se coloreaz\ `n albastru cu iodul.
14

H O

CH 2OH O H H O H OH

H

CH 2OH O H H O H OH

H

CH 2OH O H H O H OH n

H

CH 2OH O H H OH

O

Structura amilozei

Amilopectina (Izoamiloza) este componenta ramificat\ a amidonului. Macromolecula sa este alc\tuit\ din resturi de α glucopiranoz\ legate 1,4 [i 1,6 α- glicozidic.
CH2OH H O H OH H O H H H OH O CH2OH CH2OH O H H O H H H H H OH H O OH O OH OH H H CH2OH O H OH H H OH O CH2OH H O H OH H H OH O

H O

H

CH2 CH2OH CH2OH O H O H O H H H OH H H O OH H O O OH H OH H OH H OH

Structura amilopectinei

Amilopectina formeaz\ cu iodul o colora]ie violet ro[cat, iar `n ap\ cald\ formeaz\ un sistem dispers stabil cu vâscozitate mare. 1.6.1.2 Glicogenul Glicogenul denumit [i amidon animal este un poliglucid de rezerv\ fiind forma de depozit a glucozei `n organismele animale. Se g\se[te `n cantitate mare `n ficat [i `n mu[chi, iar `n urme [i `n alte organe. ~n stare pur\, glicogenul este o pulbere alb\, amorf\, care cu apa cald\ formeaz\ o dispersie coloidal\. Glicogenul d\ o colora]ie ro[ie - brun\, `n prezen]a solu]iei de iod. Glicogenul are o structur\ asem\n\toare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezint\ ramifica]ii mai dese [i mai scurte, macromolecula sa având masa molecular\ mult mai mare (106 - 107). Glucoza format\ prin degradarea glicogenului asigur\ o glicemie constant\ [i reprezint\ pentru animale o surs\ important\ de energie. Excesul de glucoz\ se depune `n ficat sub form\ de glicogen de rezerv\. 1.6.1.3 Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pere]ilor celulari ai plantelor, având rol de sus]inere. Masa molecular\ a celulozei variaz\ `ntre 1,5 . 106 - 6 . 106.Celuloza pur\ este o substan]\ amorf\ cu structur\ fibrilar\. Lan]urile liniare de celuloz\ sunt formate dintr-un num\r mare de molecule de glucopiranoz\ legate β - 1,4, având ca unitate structural\ diglucidul celobioza. Este deci un β- glucan:
15

H

O

CH2OH O H OH H
H

H OH

CH2OH O H O H OH H
H

H OH

CH2OH O H O H OH H
H

H

H OH

O

CH2OH O H OH H
H

n

H

O

OH

Structura chimica a celulozei

1.6.2 Heteropoliglucide (heteroglicani) Heteropoliglucidele sunt glucide complexe, de origine vegetal\ sau animal\, alc\tuite din 2-4 monoglucide diferite sau deriva]i ai acestora. 1.6.2.1.Acidul hialuronic-este r\spândit `n `nveli[ul celular, `n substan]ele extracelulare din ]esutul conjuctiv, `n lichidul sinovial. Acidul hialuronic este un polimer liniar, la baza structurii c\ruia st\ diglucidul format din acid glucuronic [i N - acetilglucozamin\ legate 1,3 - β - glicozidic.
CH 2OH O H OH H O H* H O H
4

COOH O OH H H* H OH

O H

NH C=O CH 3

CH 2OH COOH O O H H O OH H* O 3 OH H NH H OH H C=O n CH 3

Fragment din structura chimica a acidului hialuronic

1.6.2.2 Acizii condroitinsulfurici (condroitinsulfa]ii)- sunt alc\tui]i din acid glucuronic [i N - acetilgalactozamin\ esterificat\ cu acid sulfuric la C4, `n cazul acidului condroitin - 4 –sulfuric. ~ntre aceste dou\ componente care alc\tuiesc diglucidul de baz\, condrozina, se stabilesc leg\turi 1,4 - β -glicozidice:
OSO3H O H CH2OH O H H H NH C=O CH3 H CH2OH COOH O O HO3SO H H O H OH H H H OH H H NH

O

O n

C=O CH3

Fragment din structura acidului condroitin - 4 - sulfuric

~n cartilagii, acizii condroitinsulfurici se asociaz\ cu colagenul, contribuind astfel la dezvoltarea structurii fibrilare a acestuia. 1.6.2.3 Heparina este un sulf mucopoliglucid cu rol `n prevenirea coagul\rii sângelui (anticoagulant). Structura sa chimic\ are la baz\ acid glucuronic [i glucozamin\, legate 1,4 - α- glicozidic, prima component\ fiind sulfonat\ la C2, iar a doua la gruparea - NH2:
H O COOH O H OH H CH 2OH H O H H H COOH O H CH 2OH O H H H O OH O 2 2 NH - SO 3H O - SO 3H H H

OH O H 2 O - SO 3H H

OH O 2 NH - SO 3H H

Fragment din structura chimica a heparinei

16

Rezumat CAPITOL 1: GLUCIDE
MONOGLUCIDE - aldoze - cetoze OLIGOGLUCIDE - reduc\toare - nereduc\toare Teste de autoevaluare POLIGLUCIDE - omogene - neomogene

l. Ozele sunt combina]ii: a). Polihidroxipolicarbonilice; b). Polihidroximonocarbonilice; c). Monohidroxipolicarbonilice; d). Polihidroxipolicarboxilice 2. Ozele prezint\: a). Izomerie de caten\; b). Izomerie geometric\; c). Izomerie optic\; d). Izomerie cis-trans. 3. Condi]ia ca o oz\ s\ apar]in\ serie D este: a). s\ fie obligatoriu,o aldoz\; b). s\ fie obligatoriu, dextrogir; c). s\ fie obligatoriu, anomer alfa; d). s\ aib\ configura]ia Cx de referin]\ identic\ cu cea a Cx din D (+) aldehida gliceric\. 4. Fructoza: a). este principalul diglucid din sânge; b). intr\ `n constitu]ia maltozei; c). este o cetoheoz\; d). apar]ine serie, sterice L. 5. Maltoza: a). este un diglucid nereduc\tor; b). este unitatea repetitiv\ din celuloz\ c). este un monoglucid nereduc\tor; d). este un produs al hidrolizei digestive a amidonului.

6. Formele α [i β ale fructozei sunt: a). izomeri de pozi]ie; b). forme anomere; c). izomeri geometrici; d). izomeri de caten\. 7. Diglucidul numit celobioz\ este format din: a). α-glucoz\ [i α-glucoz\; a). α-glucoz\ [i β-glucoz\ c). β-glucoz\ [i β-glucoz\; d). β-glucoz\ [i β-fructoz\. 8. Zaharoza prezint\ urm\toarele `nsu[iri: a). este un poliglucid; b). este un diglucid reduc\tor; c). este un monoglucid; d). este un diglucid nereduc\tor. 9. Prin hidroliz\ celuloza formeaz\; a). α-glucoz\; b). β-fructoz\; c) β-glucoz\; d). maltoz\. 10. Indica]i o reac]ie de recunoa[tere a amidonului: a). cu ionul feric; b). cu ionul feros; c). cu sulfatul de cupru; d). cu solu]ie de iod.

R\spunsuri corecte: l–c, 2–c, 3–d, 4–c, 5–d, 6–b, 7–c, 8–d, 9 –c, 10 –d

17

CAPITOL 2 Lipide
2.1. Defini]ie, r\spândire, rol biochimic [i clasificare Lipidele sunt substan]e organice care con]in acizi gra[i, r\spândite `n toate celulele vii, având un rol metabolic deosebit de important. Lipidele se caracterizeaz\ prin insolubilitate `n mediu apos, [i solubilitate `n solven]i organici(benzen, eter, cloroform, etanol, tetraclorur\ de carbon), proprietate care le deosebe[te de glucide [i proteine. Lipidele constituie pentru animale o important\ surs\ de energie: prin metabolizarea unui gram de lipide se elibereaz\ 9,3 calorii. Lipidele `ndeplinesc [i un rol plastic participând la formarea membranei celulare [i contribuind la reglarea permeabilit\]ii celulare, respectiv la vehicularea unor substan]e prin biomembrane. Datorit\ acumul\rii lor `n ]esutul adipos, lipidele au rol de protec]ie mecanic\ [i termic\, de men]inere a izol\rii hidrice pentru piele, p\r, pene. Dup\ localizarea [i rolul lor `n organism, lipidele se subdivid `n lipide de constitu]ie (care intr\ `n structura celulei) [i lipide de rezerv\. ~n func]ie de compozi]ia chimic\ elementar\ lipidele pot fi: - Lipide simple care con]in ca elemente carbonul, hidrogenul [i oxigenul; - Lipide complexe, care `n afar\ de C, H, O mai con]in [i P, N, S; 2.2. Constituien]ii chimici din structura lipidelor ~n structura lipidelor intr\ doi constituien]i de baz\:un acid gras [i un alcool. 2.2.1. Acizii gra[i. Acizii gra[i care intr\ `n structura lipidelor sunt acizi monocarboxilici cu formula general\ R – COOH [i num\r par de atomi de carbon, cu catena liniar\, ramificat\ sau ciclic\, satura]i sau nesatura]i. 2.2.1.1 Acizii gra[i liniari satura]i intr\ `n constitu]ia lipidelor animale [i vegetale, unde se g\sesc `n propor]ii variate.Acizii gra[i liniari satura]i corespund formulei generale: CH3-(CH2)n-COOH `n care ” n " este un num\r par( 2 – 32) Cei mai r\spândi]i acizi gra[i satura]i sunt acizii palmitic [i stearic. Lan]ul de atomi de carbon nu este liniar, ci are o configura]ie spa]ial\ `n zig - zag, din cauza unghiurilor egale de 1110 dintre atomii de carbon.
H 3C CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 COOH

Reprezentare spatiala a acidului palmitic

2.2.1.2 Acizii gra[i nesatura]i se g\sesc `n lipide `ntr-o propor]ie mai mare decât cei satura]i. Un acid gras nesaturat este notat printr-o rela]ie care indic\
17

num\rul atomilor de carbon, num\rul dublelor leg\turi [i pozi]ia acestora. Exemple - acidul oleic (18.1 ∆ 9); - acidul linoleic (18.2 ∆ 9,12) - acidul linolenic (18.3 ∆ 9,12,15)
Tabelul 2.1. Principalii acizi gra[i nesatura]i Denumirea Nr atomi C/ - cu o dubl\ leg\tur\ Palmitoleic Oleic Linoleic Linolenic 16 CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH 18 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH - cu dou\ duble leg\turi 18 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH - cu trei duble leg\turi 18CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2--CH=CH-(CH2)7COOH - cu patru duble leg\turi Arahidonic 20 CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-CH2-CH2-COOH 5,8,11,14 9,12,15 9,12 9 9 Formula structural\ Poz. “=”leg.

Acizii gra[i esen]iali (A.G.E.) Prin acizi gra[i esen]iali se `n]elege un grup de acizi gra[i nesatura]i( acizii linoleic, linolenic, arahidonic) care sunt absolut necesari pentru buna dezvoltare a organismului animal [i care sunt biosintetiza]i `n cantit\]i insuficiente de c\tre acesta.Acizii gra[i esen]iali intr\ `n structura fosfolipidelor, componente de baz\ ale oricarei membrane celulare. 2.2.1.3 Propriet\]ile fizico-chimice ale acizilor gra[i. Acizii gra[i sunt substan]e lichide (acizii butiric, caproic [i caprilic) sau solide. Punctele de topire ale acizilor gra[i satura]i cresc odat\ cu cre[terea masei moleculare. Punctele de fierbere cresc de asemenea odat\ cu cre[terea masei moleculare [i sunt, `n general, foarte ridicate. Solubilitatea `n ap\ scade cu cre[terea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili `n ap\, termenii superiori sunt insolubili. Din punctul de vedere al reactivit\]ii chimice, acizii gra[i se comport\ asem\n\tor cu acizii organici. Acizii gra[i sunt acizi foarte slabi, cu atât mai slabi cu cât masa molecular\ este mai mare. Tem\ de lucru:Scrie]i reac]iile acizilor gra[i cu hidroxizii alcalini, cu alcoolii precum [i reac]iile de adi]ie a hidrogenului [i a halogenului la acizii nesatura]i
18

2.2.2 Alcoolii din structura lipidelor ~n structura lipidelor naturale `ntilnim alcooli alifatici cu sau fara azot, alcooli ciclici, mono sau polihidroxilici. 2.2.2.1. Alcoolii alifatici f\r\ azot Glicerolul sau propantriolul este alcoolul trihidroxilic component principal al gliceridelor [i al multor lipide complexe:
(alfa) 1. (beta) 2. (alfa) 3.

CH2 - OH CH - OH CH2 - OH

2.2.2.2. Alcooli cu azot (aminoalcooli)- intr\ `n structura lipidelor complexe: a)- Colamina (etanolamina) HO-CH2-CH2-NH2 b)- Colina (trimetilcolamina) HO-CH2-CH2-N+(CH3)3 c)- Serina (acid α-amino-β-hidroxipropionic) este un aminoacid hidroxilat av`nd o grupare alcoolic\ primar\:HO-CH2-CH(COOH)-NH2 d)- Sfingozina este un aminodiol nesaturat cu 18 atomi de carbon din structura unor lipide complexe, din diferite ]esuturi animale:
CH3-(CH2)12-CH=CH-CH-CH-CH2-OH OH NH2

2.2.2.3. Alcooli policiclici monohidroxilici.Sterolii Sterolii sunt alcooli policiclici care fac parte din clasa steroidelor [i au la baz\ structura steranului (ciclopentan-perhidro-fenantren).
R R' 11 C13 19 14 9 2 1 10 8 3A 5 B 7 4 6
12 18

R'' D 16
17

20

15

Steran (ciclopentanperhidrofenantren)

Colesterolul este cel mai important zoosterol, r\spândit `n toate ]esuturile organismului animal, mai ales `n creier [i nervi, `n glanda suprarenal\, g\lbenu[ de ou, calculi biliari, atât `n stare liber\, cât [i esterificat. Colesterolul este un alcool tetraciclic nesaturat cu o dubl\ leg\tur\ `ntre C5 C6 [i la C3 prezint\ o grupare hidroxil; de C17 este legat\ catena lateral\ format\ de 8 atomi de carbon. Cu acizii gra[i formeaz\ lipide numite colesteride.

19

Colesterolul este important pentru participarea sa - al\turi de fosfolipide - la formarea membranei celulare, a tecii mielinice a nervilor,astfel incât influen]eaz\ permeabilitatea celular\. Colesterolul are ac]iune antitoxic\ [i antihemolitic\: se combin\ cu unele substan]e hemolizante ca lizolecitinele [i saponinele cu care formeaz\ compu[i insolubili. La nivelul intestinului sub]ire colesterolul particip\ prin gruparea - OH hidrofil\ la emulsionarea lipidelor, mic[orând tensiunea superficial\ dintre ap\ [i lipide. ~n organismul animal colesterolul este un precursor pentru numero[i al]i steroizi: acizi biliari, hormoni corticosuprarenali [i sexuali, vitamine. Bacteriile intestinale reduc colesterolul la coprosterol, care se elimin\ prin fecale. 2.2.2.4 Acizii biliari Acizii biliari sunt substan]e `nrudite din punct de vedere al structurii chimice cu sterolii, se formeaz\ `n ficat prin metabolizarea colesterolului, iar apoi sub form\ de s\ruri, sunt excreta]i prin bil\ `n intestin. Acizii biliari sunt hidroxi-acizi monocarboxilici cu 24 atomi de carbon [i pot fi considera]i deriva]i hidroxila]i ai acidului colanic, deosebindu-se `ntre ei prin num\rul [i pozi]ia grup\rilor hidroxil.
CH 3 H3C
11 12 18 13
14

21
17 16

CH3

9 2 1 10 8 3 5 4 6 7

19

15

20 22 23

24

CO O H

Acid colanic

Principalii reprezentan]i sunt: acidul colic (acid 3,7,12 trihidroxicolanic), acidul deoxicolic (acid 3,12 dihidroxicolanic) [i acidul litocolic (acid 3 hidroxicolanic), prezen]i `n fierea de om [i taurine. Ultimul se g\se[te mai rar, mai ales `n cazuri patologice.~n structura acizilor biliari grupele hidroxil au configura]ia alfa (trans): Acizii colic [i chenodeoxicolic se biosintetizeaz\ `n ficat din colesterol, din care cauz\ se numesc acizi biliari primari: acizii deoxicolic [i litocolic se formeaz\ din acizii biliari primari sub ac]iunea microorganismelor din intestinul sub]ire [i sunt denumi]i acizi biliari secundari. Acizii biliari au caracter acid destul de pronun]at. ~n bil\, acizii biliari se g\sesc combina]i amidic cu taurina sau glicocolul, formând acizi taurocolici, respectiv glicocolici:
20

R-COOH + H 2N-CH 2-COOH acid colic glicocol

- H2 O

R-COOH + H 2N-(CH 2) 2-SO 3H acid colic taurina

- H2 O

O R-C-N-CH 2-COOH H acid glicocolic O R-C-N-(CH 2) 2-SO 3H H acid taurocolic

Acidul glicocolic [i acidul taurocolic se numesc [i acizi biliari conjuga]i, primul se formeaz\ `n bila de om, cel\lalt `n bila animalelor.Acizii biliari conjuga]i, spre deosebire de cei neconjuga]i, sunt solubili `n ap\. Solubilitatea `n ap\ a s\rurilor alcaline ale acizilor biliari (s\punuri) [i a acizilor conjuga]i confer\ acestora propriet\]i tensioactive, adic\ mic[oreaz\ suprafa]a de separare dintre ap\ [i lipide, ceea ce face ca unele substan]e s\ devin\ hidrosolubile. Acizii biliari [i s\rurile biliare formeaz\ emulsii cu lipidele, cu alte cuvinte ac]ioneaz\ ca agen]i emulsionan]i. Acizii biliari [i s\rurile lor reprezint\ produ[i finali catabolici ai metabolismului colesterolului, dar peste 90% din cantitatea secretat\ zilnic `n intestin (20 - 30 g) este iar\[i resorbit\ [i transportat\ prin vena port\ la ficat, de unde sunt din nou secreta]i `n bil\. Acest proces ciclic se nume[te ciclul enterohepatic al acizilor biliari [i prin el se asigur\ reutilizarea continu\ a acestora de c\tre organism. 2.3. Lipide simple Lipidele simple sunt componente principale ale lipidelor de rezerv\, formate din trei elemente (C,H,O) [i care din punctul de vedere al structurii chimice sunt esteri ai acizilor gra[i cu unii alcooli. Dup\ natura alcoolului constituient deosebim; gliceride, steride [i ceride. 2.3.1. Gliceride (acilgliceroli) Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu diferi]i acizi gra[i. Dup\ cum sunt esterificate una, dou\, sau toate grup\rile hidroxilice ale glicerolului, rezult\: - monogliceride (monoacilgliceroli); - digliceride (diacilgliceroli); - trigliceride (triacilgliceroli; Gliceridele au urm\toarele structuri chimice generale ( R-CO- este radicalul acidului gras denumit "acil"):
CH 2 - O - OC - R CH - OH CH 2 - OH Monoglicerida CH 2 - O - OC - R' CH - O - OC - R" CH 2 - OH Diglicerida CH 2 - O - OC - R CH - O - OC - R' CH 2 - O - OC - R" Triglicerida

21

Esterificarea glicerolului se poate face cu aceea[i acizi gra[i, când se ob]in di - [i trigliceride omogene, sau se poate face cu acizi gra[i diferi]i, când se ob]in di - [i trigliceride mixte. Gr\simile naturale sunt un amestec de mai multe gliceride mixte. Gliceridele pot prezenta izomeri de pozi]ie `n func]ie de pozi]ia hidroxilului esterificat, iar cele care con]in atomi de carbon asimetrici (Cx) prezint\ izomerie optic\. Num\rul trigliceridelor este foarte mare din cauza posibilit\]ilor multiple de combinare ale acizilor gra[i constituien]i. Propriet\]i chimice Hidroliza gliceridelor are loc cu apa `n prezen]a catalizatorilor chimici (acizi, baze) sau a enzimelor numite lipaze, din clasa hidrolazelor. Reac]ia are loc la nivelul leg\turilor esterice, care astfel se scindeaz\ cu eliberare de glicerol [i acizi gra[i. Reac]ia de hidroliz\ st\ la baza ob]inerii glicerolului, iar acizii gra[i pu[i `n libertate reprezint\ o m\rime caracteristic\, numit\ indice de aciditate (Ia).
CH 2 - O - OC - R CH - O - OC - R1 CH 2 - O - OC - R2 Triglicerida
H2O - RCOOH

CH2OH CH - O - OC - R1 CH2 - O - OC - R 2 Diglicerida

H2O - R2 - COOH

CH2OH H2O CH - O - OC - R1 - R1 - COOH CH2OH

CH 2 - OH CH - OH CH2 - OH Glicerol

Monoglicerida

Indicele de aciditate (Ia) este dat de num\rul de miligrame de hidroxid de potasiu necesari pentru neutralizarea acidit\]ii libere dintr-un gram de glicerid\. Indicile de aciditate este `n strâns\ leg\tur\ cu gradul de prospe]ime al unei gr\simi. Hidroliza enzimatic\ a gliceridelor este procesul biochimic de baz\ care are loc `n timpul digestei acestora, datorit\ c\ruia lipidele devin asimilabile. Saponificarea gliceridelor se realizeaz\ sub ac]iunea bazelor tari (NaOH, KOH) [i la cald, cu formarea de glicerol [i s\ruri ale acizilor gra[i numite s\punuri. Reac]ia are loc astfel:
CH 2 - O - OC - R CH - O - OC - R CH 2 - O - OC - R Triglicerida
+3NaOH NNN OH CH 2 - OH CH - OH CH 2 - OH Glicerol

+ 3 R - COONa
Sapun

Indicele de saponificare (Is) reprezint\ cantitatea `n miligrame de hidroxid de potasiu necesar\ pentru a saponifica 1 g de gliceride.
22

Reac]ii specifice date de gliceridele nesaturate Hidrogenarea gliceridelor are loc la nivelul dublelor leg\turi cu transformarea acestora `n gliceridele
3 H2 (Ni)

saturate

corespunz\toare.

CH2 - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2)7 - CH3 CH - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2) 7 - CH3 CH2 - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2) 7 - CH3 Trioleina

CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3 CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3 CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3 Tristearina

Reac]ia st\ la baza fabric\rii margarinei din uleiurile vegetale, care apoi este vitaminizat\ [i colorat\ cu pigmen]i naturali sau sintetici Halogenarea gliceridelor nesaturate conduce la formarea de produ[i satura]i halogena]i. Cantitatea de iod adi]ionat\ este `n func]ie de num\rul leg\turilor duble [i ofer\ indica]ii asupra structurii [i gradului de nesaturare al gliceridei. Din acest punct de vedere `n laborator se folose[te o m\rime numit\ indice de iod (Ii) ce se exprim\ prin gramele de iod adi]ionate la 100 g gliceride. Tem\ de lucru:Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice de adi]ie a iodului la triolein\ cu ob]inerea hexaiodtristearinei Râncezirea gliceridelor-`n prezen]a oxigenului din aer, a vaporilor de ap\ [i a c\ldurii sau in prezen]a unor microorganisme, gliceridele sunt supuse unor transform\ri chimice cu formarea unor produ[i de degradare cu miros [i gust nepl\cut, proces cunoscut sub numele de râncezire. Din punct de vedere chimic râncezirea const\ `n reac]ii de hidroliz\ [i oxidare. Râncezirea este cu atât mai accelerat\ cu cât gliceridele posed\ un con]inut mai ridicat de acizi gra[i nesatura]i. Râncezirea `ncepe `n prezen]a vaporilor de ap\ sau a lipazelor din microorganisme [i consta `n prima etap\ `ntr-un proces de hidroliz\ a trigliceridelor cu formarea acizilor gra[i constituien]i [i a glicerolului. ~n urm\toarea etap\ acizii gra[i satura]i se oxideaz\ la carbonul beta cu formarea unui beta - cetoacid, care prin decarboxilare d\ o metilceton\ cu gust nepl\cut.
R CH2 CH2 COOH O2 - H2O O O R - CH2 - C - CH2 - COOH - CO R - CH2 - C - CH3 2 beta - cetoacid beta-metilcetona

~n acelea[i condi]ii, acizii gra[i nesatura]i se oxideaz\ la dubla leg\tur\ cu formare de peroxizi pu]in stabili care se descompun astfel:
CHO R-(CH2)n-CH=CH-(CH2)n- COOH

+ O2

R-(CH2)n-CH-CH-(CH2)n-COOH O O

R-(CH2)n-CHO Aldehida

+

(CH2)n COOH Acid-Aldehida

23

Procesul de râncezire poate continua cu oxidarea aldehidelor la acizi carboxilici. Procesul de râncezire poate fi `ntrerupt sau prevenit prin ad\ugarea unor cantit\]i mici de substan]e antioxidante.
R - (CH 2)n - CHO
Aldehida

+ 1/2 O2

R - (CH 2)n - COOH Acid carboxilic

Reac]ii datorate glicerolului Glicerolul rezultat prin hidroliza gliceridelor, la cald [i `n prezen]a unui deshidratant, se transform\ `n aldehid\ acrilic\ (acroleina):
CH 2 C H - C - OH Enol nestabil
taut. CH 2 CH CHO
Acroleina
n

CH2 - OH KHSO 4 HO - C - H H - C - OH - 2 H2O H Glicerol

~n organismul animal, glicerolul se oxideaz\ cu formarea celor dou\ trioze aldehida gliceric\ [i dihidroxiacetona 2.3.2. Steridele: sunt lipide simple formate prin esterificarea sterolilor cu acizi gra[i superiori. Acizii gra[i frecvent `ntâlni]i `n structura steridelor sunt acizii palmitic, stearic, oleic [i linoleic. Steridele sunt substan]e solide, cristaline, de culoare alb\, u[or solubile `n hidrocarburi, deriva]i halogena]i ai hidrocarburilor, aceton\ [i greu solubile `n alcool etilic la rece: cu apa formeaz\ emulsii. Steridele au urm\toarea structur\ general\:

3
CH3-(CH2)n-C-O O

Structura chimica a unei steride

2.4. Lipide complexe Din punct de vedere chimic sunt esteri sau amide ale acizilor gra[i superiori.Lipidele complexe care con]in `n molecul\ un rest de acid fosforic se numesc fosfatide sau fosfolipide. Lipidele complexe predomin\ `n organismul animal unde intr\ `n alc\tuirea lipidelor de constitu]ie din membranele celulare, având un rol important `n reglarea permeabilit\]ii acestora din urm\. Lipidele complexe se `mpart `n func]ie de natura alcoolului (glicerol sau sfingozin\) `n: - glicerofosfolipide (glicerofosfatide) - sfingolipide
24

2.4.1. Glicerofosfolipidele (Glicerofosfatide) Glicerofosfolipidele sunt lipide complexe cu fosfor, formate din glicerol esterificat cu câte un acid gras la C1 [i C2 [i cu acid fosforic la C3. Compu[ii cu aceast\ structur\ se numesc acizi fosfatidici. Acizii gra[i care intr\ `n structura glicerofosfolipidelor sunt satura]i (palmitic, stearic) [i nesatura]i (oleic, linoleic, arahidonic). Prin esterificarea acidului fosforic din acizii fosfatidici cu o serie de alcooli, rezult\ diferite glicerofosfolipide:
- colinfosfatide - colaminfosfatide - serinfosfatide - acetalfosfatide - inozitolfosfatide

a). Acizii fosfatidici sunt cele mai simple glicerofosfolipide, care con]in `n molecul\ glicerol, acizi gra[i [i un rest de acid fosforic:
CH2-O-CO-R1 R CO-O-CH 2 O

CH2-O-P-OH OH

Radicalul acidului fosfatidic se nume[te fosfatidil. Acizii gra[i din structura acizilor fosfatidici sunt satura]i [i nesatura]i cu 16, 18 [i 20 atomi de carbon. Acizii fosfatidici se formeaz\ `n organismul animal prin hidroliza enzimatic\ a glicerofosfolipidelor, fiind totodat\ [i intermediari `n biosinteza acestora. Datorit\ prezen]ei radicalului fosfat, sunt solubili `n ap\, având caracter acid, formeaz\ cu bazele s\ruri de sodiu [i potasiu-solubile `n ap\. b). Colinfosfatide (lecitine). Sunt glicerofosfolipide azotate cu cea mai larg\ r\spândire `n organismele animale, ca [i `n cele vegetale. ~n celulele animale, lecitinele `ndeplinesc un rol structural, participând la structura membranelor celulare. Lecitinele se formeaz\ prin esterificarea acidului fosfatidic cu aminoalcoolul numit colin\.
CH 2 - O - OC - R 1 R 2 - CO - O - CH O

CH 2 - O - P - O - CH 2 - CH 2 - N(CH 3) 3 OStructura unei lecitine

+

`n careR1 = rest de acid gras saturat (palmitic sau stearic); R2 = rest de acid nesaturat (olelic, linolenic, arahidonic). Având dou\ sarcini electrice diferite,
25

lecitinele au o structur\ amfionic\, (au caracter amfoter), comportându-se atât ca acizi cât [i ca baze. c). Colaminfosfatide (cefaline). Se g\sesc `n toate ]esuturile animale, al\turi de lecitine, dar `n cantitate mai mic\. Au fost izolate prima dat\ din creier, din care cauz\ au fost denumite cefaline.Cefalinele mai sunt r\spândite `n ficat, rinichi, mu[chi, g\lbenu[ de ou.Cefalinele au structur\ chimic\ apropiat\ de a lecitinelor, cu deosebirea c\ au colamina `n locul colinei. Din aceast\ cauz\ [i propriet\]ile fizico-chimice sunt asem\n\toare. Deasemenea, `ndeplinesc [i un rol plastic, intrând al\turi de lecitine `n structura membranelor. Tem\ de lucru:Scrie]i structura cefalinei [i ar\ta]i asem\n\rile cu lecitinile d). Serinfosfatide (serincefaline). Aceste lipide complexe azotate se g\sesc `n ]esutul cerebral unde formeaz\ 50% din totalitatea glicerofosfolipidelor. Structura chimic\ a serincefalinelor este format\ din acid fosfatidic esterificat la radicalul fosfat cu gruparea alcoolic\ a serinei:
CH 2 - O - OC - R 1 O R 2 - CO - O - CH CH 2 - O - P - O - CH 2 - CH - COOH + 3 O NH Serinfosfatida

Acizii gra[i din structura lor sunt acizii stearic [i oleic.Serincefalinele de]in un rol plastic, participând la structura membranelor [i un rol metabolic func]ionând ca don\ri de grup\ri fosfat. 2.4.2. Sfingolipide Sfingolipidele sunt lipide complexe, azotate care con]in `n molecul\ aminoalcoolul superior numit sfingozin\. La aceste lipide acidul gras se leag\ de sfingozin\ printr-o leg\tur\ amidic\ cu formarea celui mai simplu compus al acestei lipide, numit ceramid\(N-acilsfingozin\):
CH 3 - (CH 2 ) 12 - CH = CH - CH - OH CH - NH - CO - R CH 2 - OH

Structura unei ceram ide

Acizii gra[i din structura sfingolipidelor sunt acizi gra[i cu 24 atomi de carbon, satura]i, nesatura]i [i hidroxila]i (lingoceric, cerebronic, nervonic. Sfingolipidele se `mpart `n sfingofosfolipidele [i sfingozidolipide, d A. Sfingofosfolipidele sunt sfingolipide cu fosfor care con]in `n molecul\ o ceramid\ [i fosforilcolin\ (sau fosforilcolamin\) [i se numesc sfingomieline.
26

Sfingomielinele predomin\ `n ]esutul nervos unde particip\ la formarea tecii mielinice. De asemenea intr\ `n structura membranelor celulare. Structura chimic\ a sfingomielinei este format\ din sfingozin\, acid gras, acid fosforic [i un aminoalcool (colin\ sau colamin\). Sfingozina este legat\ amidic de molecula de acid gras, iar prin func]ia alcool primar\ de fosforilcolin\ sau fosforilcolamin\.Acizii gra[i componen]i sunt de obicei acizi gra[i superiori cu 16 - 24 atomi de carbon.
CH3 - (CH2)12 - CH=CH- CH- OH CH- NH- CO- R O

CH2 - O- P- O- CH2 - CH2 - N(CH3)3 O
Sfingomielina

+

B. Sfingozidolipidele Din sfingozidolipide fac parte urm\toarele lipide complexe: cerebrozidele, sulfatidele [i gangliozidele. a). Cerebrozidele sunt r\spândite `n structura membranelor celulare, `n ]esutul nervos, mai ales `n creier [i m\duva spin\rii, `n ficat, rinichi, splin\ eritrocite, unde sunt asociate cu lecitinele [i alte sfingolipide.
CH3 - (CH2)12 - CH = CH - CH - OH HO CH2 - OH O O H OH H H H HO Galactocerebrozida CH - NH - CO - R CH2

H

b). Sulfatidele (cerebrosulfatide) se g\sesc al\turi de cerebrozide `n ]esutul nervos, rinichi, splin\, ficat.Sulfatidele au o structur\ asem\n\toare cu a cerebrozidelor, cu deosebirea c\ `n molecula hexozei se g\sesc resturi de acid sulfuric esterificate la hidroxilii din pozi]iile 2 sau 3:
CH3 - (CH2)12 - CH = CH - CH - OH CH2 - OH H O O H OH H H HO OSO3H H Sulfatida CH - NH - OC - R CH2

27

Rezumat CAPITOL 2: LIPIDE
Lipide simple -gliceride -steride -ceride Lipide complexe -glicerofosfolipide: -acizi fosfatidici; - colinfosfatide; - colaminfosfatide; - serinfosfatide; - inozitolfosfatide - sfingofosfolipide - sfingozidolipide

-sfingolipide

Teste de autoevaluare
l. Acizii gra[i esesen]iali sunt: a). acidul palmitoleic; b). acidul linoleic; c). acidul nervonic; d). acidul cerebromic. 2. Acizii gra[i nesatura]i cu 18 C sunt: a). acid stearic; b). acid linolenic; c). acid arahidonic; d). acid lignoceric. 6.Glicerofosfatidele: 3. Gliceridele sunt: a). esteri ai acizilor gra[i; b). deriva]i de acid fosfatidic; c). amide ale acizilor gra[i; d). deriva]i de acid neuraminic. a). sunt deriva]i de acid fosfatidic; b). con]in un rest de acid gras; c). sunt compu[i macroergici; d). sunt compu[i liposolubili. 4. Ce categorii de lipide nu con]in N: a). colinfosfatide; b). serinfosfatide; c). acizi fosfatidici; d). colaminfostatide. 5.Adi]ioneaz\ iodul: a). distearopalmitina; b). dipalmitostearina; c). distearooleina; d). tripalmitina

R\spunsuri corecte: 1 – b, 2 – b, 3 – a, 4 – c, 5 – c, 6 – a.

28

CAPITOL 3 PROTIDE
Protidele reprezint\ o grup\ important\ de substan]e organice format\ din aminoacizi [i to]i compu[ii care prin hidroliz\ elibereaz\ aminoacizi. Conform acestei defini]ii rezult\ urm\toarea clasificare general\: - aminoacizi Protide : - peptide - proteine. 3.1. AMINOACIZI 3.1.1. Constitu]ie general\, nomenclatur\,clasificare: Structura general\ a unui α - aminoacid este urm\toarea:

R - CH - COOH NH2
`n care R este radicalul hidrocarbonat. Aminoacizii naturali difer\ `ntre ei prin natura radicalului R, care reprezint\ catena lateral\ a acestora, spre deosebire de catena principal\, HOOC - CH - NH2 care este comun\ pentru to]i aminoacizii. Clasificarea aminoacizilor are `n vedere natura radicalului R (aciclic, ciclic), felul [i num\rul grup\rilor func]ionale. -Aciclici Aminoacizi -Ciclici -Heterociclici 3.1.1.1. Aminoacizi aciclici Aminoacizi monoaminomonocarboxilici Ace[ti aminoacizi au o singur\ grupare amino [i o singur\ grupare carboxil având un caracter chimic neutru. Radicalul R este de natur\ alifatic\ nepolar, cu caracter hidrofob ceea ce imprim\ o solubilitate redus\ `n ap\: -Monoaminomonocarboxilici -Monoaminomonocarboxilici hidroxila]i -Monoaminomonocarboxilici cu sulf -Monoaminodicarboxilici -Diaminomonocarboxilici -Aromatici

29

H2N - CH2 - COOH Glicocol (Gli) (Acid aminoacetic) CH3 - CH - CH - COOH CH3 NH2 Valina (Val) (Acid alfa - aminoizovalerianic)

CH3 - CH - COOH NH2 alfa - Alanina (Ala) (Acid alfa - aminoapropionic) CH3 - CH - CH2 - CH - COOH NH2 CH3 Leucina (Leu) (Acid alfa - aminoizocaproic)

CH3 - CH2 - CH - CH - COOH CH3 NH2 Izoleucina (Ile) (Acid alfa amino - beta - metilvalerianic)

Aminoacizi monoaminomonocarboxilici hidroxila]i Ace[ti aminoacizi sunt solubili `n ap\ datorit\ prezen]ei `n molecula lor a grup\rii hidroxil cu caracter hidrofil. Din aceast\ grup\ fac parte:
CH2 - OH CH - NH2 COOH Serina (Ser) Acid alfa - amino - beta - hidroxipropionic CH3 CH - OH CH - NH2 COOH Treonina (Tre)
Acid alfa-amino-beta-hidroxibutiric

Aminoacizi monoaminomonocarboxilici cu sulf-(Tioaminoacizi) Ace[ti aminoacizi con]in sulf `n grup\rile tiol ( - SH), disulfur\ (- S - S -) [i tiometil (- S - CH3) grefate la carbonii β sau γ din moleculele urm\toare:
CH2 - SH CH - NH 2 COOH H2C - S - S H - C - NH 2 COOH CH 2 HC - NH 2 COOH

Cisteina (Cis) (Acid alfa - amino - beta - tiolpropionic)
S - CH3 CH 2 CH2 CH - NH 2 COOH Metionina

Cistina (Cis)2

(Acid alfa - amino - gama - metiltiobutiric)

Aminoacizi monoaminodicarboxilici Prezen]a celei de a doua grup\ri de carboxil confer\ acestor aminoacizi un caracter acid pronun]at:
COOH CH 2 CH-NH 2 COOH Acid aspartic (ASP) (Acid aminosuccinic) COOH (CH 2) 2 CH - NH 2 COOH Acid glutamic (Glu) (Acid alfa - aminoglutaric)

30

De la ace[ti aminoacizi provin aminele lor, asparagina [i glutamina, considerate deasemenea aminoacizi:
CO - NH2 CH2 CH - NH2 COOH Asparagina (Asn) CO - NH2 (CH2)2 CH - NH2 COOH Glutamina (Gln)

Aminoacizi diaminomonocarboxilici Ace[ti aminoacizi au o bazicitate crescut\ datorit\ prezen]ei celei de a doua grup\ri amino. Dintre ace[tea fac parte:
CH2 - NH2 CH2 (CH2)2 CH - NH2 COOH Lisina (Lis) Acid alfa epsilon - diaminocaproic) CH2 - NH2 CH2 - OH (CH2)2 CH - NH2 COOH Hidroxilisina (Lis - OH)
NH - C - NH2 CH2 NH (CH2)2 CH - NH2 COOH Arginina(Arg)

Acid alfa - amino - gama - guanidinovalerianic)

3.1.1.2. Aminoacizi ciclici Aminoacizii aromatici au ca reprezentan]i:
C 6H 5 - C H 2 - C H - C O O H NH 2 F e n ila la n in a (P h e ) H O - C 6H 4 - C H 2 - C H - C O O H NH 2 T iroz ina (T ir) (P - h id ro xife n ilala n in a )

Aminoacizi heterociclici Catena lateral\ a acestor aminoacizi este format\ dintr-un heterociclu cu azot (pirol, indol, imidazol):
H2C H2C H2 C CH - COOH HO - HC HN H2 C CH - COOH

N H

Prolina (Pro) (Acid alfa - pirolidincarboxilic)

N H Hidroxiprolina (Pro - OH)

HC

CH - CH2 - CH - COOH NH2 N NH CH Histidina (His)

H C C HC HC C H C N H

CH - CH2 - CH - COOH NH2 CH

(Acid - alfa - amino - beta - imidazolilpropionic)

Triptofan (Trp) Acid alfa - amino - beta - indolilpropionic)

3.1.2. Propriet\]ile fizico-chimice ale aminoacizilor Stereoizomeria aminoacizilor
31

Aminoacizii sunt substan]e optic active datorit\ prezen]ei `n molecula lor a atomului de carbon asimetric alfa.Excep]ie face glicocolul care este optic inactiv. Structura amfionic\ Aminoacizii sunt substan]e cu caracter amfoter conferit de prezen]a celor dou\ func]iuni chimice: func]iunea carboxil cu caracter acid [i func]iunea amino cu caracter bazic. ~n solu]ie aminoacizii disociaz\ formând amfiioni sau ioni bipolari:
R - CH - NH2 COOH Aminoacid
R - CH - NH+ 3 COO Amfiion

Aminoacizii se comport\ `n solu]ie, `n func]ie de pH-ul mediului, fie ca un acid, fie ca o baz\; `n mediu acid se comport\ ca baze, iar `n mediu bazic ca acizi, `n ambele cazuri rezultând s\ruri:

+ R- CH- NH3 COO
R - CH- NH3 COO

+ H+ +OH

+

R - CH - NH+ 3 COOH H R - CH - NH2 + O 2 _ COO anion
cation

~n mediu acid aminoacizii primesc protoni, iar `n mediu bazic cedeaz\, `n ambele situa]ii pH-ul solu]iei nu se schimb\ `n mod apreciabil, proprietate folosit\ la utilizarea aminoacizilor `n prepararea solu]iilor tampon. 3.1.3. Propriet\]i chimice ale aminoacizilor Aminoacizii (aa) prezint\ reac]ii chimice pentru grup\rile func]ionale COOH [i - NH2, cât [i reac]ii specifice pentru R. Propriet\]i chimice datorit\ func]iunii carboxil Gruparea carboxil (-COOH) are tendin]\ pronun]at\ de a disocia cu transformarea aminoacidului `ntr-un anion:
R - CH - COOH + HOH NH2 R - CH - COO + + H3O NH2

Reac]ia de esterificare-esterii aminoacizilor se formeaz\ la tratarea acestora cu diferi]i alcooli `n mediu acid (HCl):
R - CH - NH2 COOH

+ HO - R'
Alcool

- H2O

R - CH - NH2 CO - O - R' Ester

32

Formarea amidelor: aminoacizii reac]ioneaz\ cu amoniacul cu formare de amide:
R - CH - NH2 COOH + NH3 aminoacid R - CH - NH2 CO - NH2 amida + H2O

Decarboxilarea aminoacizilor: aminoacizii formeaz\ prin decarboxilare amine primare:
R - CH - C O O H NH 2
a minoacid R - CH 2 - NH 2 a mina + CO2

~n organismele vii decarboxilarea este un proces enzimatic care decurge sub ac]iunea decarboxilazelor cu formare de amine biogene, substan]e cu puternic\ activitate fiziologic\. Dintre aminele biogene men]ion\m tiramina, histamina, triptamina ob]inute prin decarboxilarea tirozinei, histidinei [i respectiv triptofanului. Tem\ de lucru Scrie]i ecua]iile reac]iilor chimice de formare a aminelor biogene prin decarboxilarea tirozinei, histidinei, triptofanului, acidului aspartic, acidului glutamic, cisteinei, ornitinei [i lizinei Propriet\]i chimice ale aminoacizilor datorate grup\rii amin\ Acilarea aminoacizilor:-gruparea amino poate fi acilat\ cu formare de N – acilderiva]i.
HOOC - CH 2 - NH 2 + ClOC - C 6H 5 (NaOH) Glicocol Clorura de benzoil HOOC - CH 2 - NH - OC - C 6H 5 Benzoilglicocol (acid hipuric)

Alchilarea aminoacizilor-~ntr-un mediu bazic [i `n prezen]a halogenurilor de metil, aminoacizii se alchileaz\ cu formarea deriva]ilor cuaternari, complet metila]i la azot, numi]i betaine:
OOC-CH 2-NH 3 + 3 CH 3I + 3 NaOH glicocol

+

-OOC-CH 2-N(CH 3)

+

+3NaI +3 H O 2

betaina glicocolului

Dezaminarea cu acid azotos-aminoacizii reac]ioneaz\ cu acidul azotos `n solu]ie acid\ cu formare de alfa- hidroxiacizi [i degajare de azot:
CH3 - CH - NH2 + O = N - OH

COOH alfa - alanina

CH3 - CH - COOH + N2 + H2O OH Acid lactic

33

Carboxilarea aminoacizilor-aminoacizii pot reac]iona la gruparea amino cu CO2 cu formarea unor compu[i carbamino (- NH - COO-):

R - CH - NH 2 HO +CO 2 COOH

R - CH - NH - COO+ H2O COOH

Prin aceast\ reac]ie dioxidul de carbon se fixeaz\ pe grup\rile amino libere din molecula hemoglobinei [i `n acest fel poate fi transportat de la ]esuturi la pl\mâni. Reac]ia cu ninhidrina-aminoacizii reac]ioneaz\ cu ninhidrina la cald cu formarea unui compus colorat albastru-violet numit purpura lui Ruhemann. Reac]iile aminoacizilor date de ambele grup\ri chimice Formarea leg\turilor peptidice Aminoacizii pot reac]iona intermolecular prin intermediul celor dou\ grup\ri cu caractere chimice opuse cu formarea unor amide substituiete la azot numite peptide
H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH R" R' R H2N - CH - CO - NH - CH - CO - NH - CH - COOH + 2 H2 O R' R R"

Leg\tura chimic\ - CO - NH - se nume[te leg\tur\ peptidic\. Formarea leg\turilor chelatice. Reac]ia biuretului. ~n mediu alcalin aminoacizii reac]ioneaz\ cu s\rurile unor metale grele (Cu,Co,Ni) cu formarea unor combina]ii complexe interne (chela]i) colorate [i greu solubile, care servesc la identificarea [i dozarea acestora. S\rurile de cupru formeaz\ cu aminoacizii un complex de culoare roz-violaceu, `n structura c\ruia metalul este legat prin dou\ leg\turi covalente [i dou\ coordinative de dou\ molecule de aminoacid.Reac]ia este dat\ [i de unele peptide.
CO - O R - CH - NH2 Cu O - CO H2N - CH - R

Activitate:Indica]i reac]iile de culoare folosite `n laborator pentru identificarea [i dozarea aminoacizilor 3.2. P E P T I D E 3.2.1. Defini]ie [i structur\ Peptidele sunt amide care se formeaz\ prin condensarea a dou\ sau mai multe molecule de aminoacizi, prin eliminare de ap\. Aminoacizii se unesc prin

34

leg\turi peptidice - CO - NH - formate `ntre gruparea carboxilic\ a unui aminoacid [i gruparea α - aminic\ de la aminoacidul urm\tor:
H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH R R' R" - H2O

H2N - CH - CO - NH - CH - CO - NH - CH - COOH R R' R" Tripeptida

3.2.2. Clasificarea peptidelor ~n func]ie de num\rul de aminoacizi constituien]i peptidele se sub`mpart `n oligopeptide (2 - 10 aa) [i polipeptide (>10 aa) Clasificarea peptidelor mai poate fi f\cut\ [i `n func]ie de structura lan]ului polipeptedic `n: liniare, ramificate [i ciclice. ~n func]ie de provenien]\ peptidele pot fi vegetale, animale, bacteriene. 3.2.3. Propriet\]ile peptidelor Peptidele sunt compu[i intermediari `ntre aminoacizi [i proteine [i din acest considerent vor prezenta propriet\]i intermediare `ntre cele dou\ grupe de substan]e. Propriet\]ile chimice-sunt determinate de prezen]a grup\rilor carboxil [i amino libere. Ca [i aminoacizii, peptidele au caracter amfoter, deci formeaz\ s\ruri solubile cu acizii [i bazele. Cu s\rurile de cupru `n mediu alcalin, oligopeptidele dau o colora]ie albastru-violet, iar polipeptidele -violet intens (reac]ia biuretului), reac]ia serve[te la separarea oligo - de polipeptide. 3.2.4. Peptide animale Peptidele animale, `n ceea mai mare parte, sunt substan]e active din punct de vedere fiziologic [i biochimic. Tripeptide animale. Glutationul Glutationul este o tripeptid\ existent\ `n toate celulele animale care este format\ din urm\torii aminoacizi: acid glutamic, cistein\ [i glicocol:
CH CH H 2N - C H COOH CO - NH - CH - CO - NH - CH CH 2 2
2 2

- COOH

SH

G lu t a tio n

γ

γ G lu ta m il - C is t e in il - G lic o c o l

Glutationul se g\se[te r\spândit `n toate celulele animale, dar `n cantitate mai mare `n ficat, splin\. Glutationul particip\ la procesele de oxidoreducere din organism, fiind transportor [i donator de hidrogen.
2 G - SH

-2H +2H

G-S-S-G Glutation oxidat

Glutation redus

35

Tem\ de lucru: Referitor la structura glutationului s\ se analizeze caracterul chimic al celor 3 aa constituien]i, grupele din care fac parte, precum [i tipurile de leg\turi formate. Cum explica]i participarea glutationului la procesele redox din organism?
3.3. P R O T E I N E

3.3.1.Caracterizare general\ Proteinele se `ntâlnesc `n toate celulele vii, fiind constituien]i ai protoplasmei [i a nucleului celular. Din acest motiv, proteinele reprezint\ principalii purt\tori ai vie]ii,- `n aceast\ calitate ele asigur\ men]inerea structurii morfologice a celulelor, precum [i manifestarea func]iunilor vitale ale acestora. 3.3.2. Compozi]ia elementar\ a proteinelor Cu toat\ varietatea [i complexitatea lor structural\ [i func]ional\, proteinele sunt constituite dintr-un num\r redus de elemente, `n anumite propor]ii. ~n mod normal proteinele con]in cel pu]in patru elemente: C, H, O, N, la care se mai poate ad\uga S, P, unele metale. Cunoa[terea con]inutului mediu (16%) de azot total din diferite produse biologice, ofer\ posibilitatea determin\rii cantit\]ii de protein\: Proteina brut\% = N% x 6,25 3.3.3. Clasificarea proteinelor Proteinele se clasific\ dup\ structur\ `n dou\ mari grupe: - Proteine simple sau holoproteine care prin hidroliz\ pun `n libertate numai aminoacizi; - Proteine conjugate (protide sau heteroproteine) care prin hidroliz\ pun `n libertate pe lâng\ aminoacizi [i compu[i cu structur\ neproteic\, care constituie componenta prostetic\ a heteroproteinei. Componenta neproteic\ poate fi de natur\ chimic\ diferit\: glucide, lipide, acid fosforic, acizi nucleici, metale. 3.3.4. Structura proteinelor Proteinele sunt biopolimeri macromoleculari cu un `nalt grad de organizare structural\. Conforma]ia complex\ a moleculei de protein\ se define[te prin 4 nivele variate de organizare: structura primar\, structura secundar\, structura ter]iar\, structura cuaternar\. 3.3.4.1. Structura primar\ a proteinelor este structura chimic\ de baz\ a moleculelor acestora [i se refer\ la num\rul, natura [i secven]a aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic. Secven]a aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic se realizeaz\ prin intermediul leg\turilor peptidice formate `ntre grup\rile α - carboxilice [i α aminice ale aminoacizilor `nvecina]i:

36

R1 - HN - CH

C O

H N

O CH R2 C N H

R3 CH C O

H N CH - CO R4

Fragment de proteina

Fragmentul - CO - NH - se nume[te leg\tur\ peptidic\ [i are unele propriet\]i specifice. Datorit\ unor efecte de conjugare `ntre atomii leg\turii peptidice apare leg\tura dubl\ C = N - cu to]i cei 4 atomi coplanari, atomul de O [i cel de H al grupei amino situându-se, de regul\, `n pozi]ia trans, mai stabil\ din punct de vedere energetic.
H C O : .. N .. C _ : : O .. H N +

~n alc\tuirea unei proteine aminoacizii pot participa de mai multe ori, f\r\ a exista o periodicitate `n succesiunea lor. ~n organismele vii proteinele biosintetizate se diferen]iaz\ prin lungimea catenei [i prin anumite secven]e de aminoacizi. Din aceast\ cauz\ proteinele naturale se caracterizeaz\ printr-o `nalt\ specificitate exprimat\ prin func]ii biochimice diferite [i care este dirijat\ de acizii nucleici participan]i la biosintez\. Structura primar\ determin\ configura]ia specific\ fiec\rei proteine. 3.3.4.2. Structura secundar\ Se refer\ la aranjamentul spa]ial al catenei polipeptidice [i la leg\turile chimice care o stabilizeaz\. Cu ajutorul difrac]iei razelor X de c\tre cristale de protein\ pur\, Pauling [i Corey au constatat c\ macromolecula proteic\ nu are o form\ extins\, ci lan]urile polipeptidice pot fi r\sucite `n spiral\ (α - helix) sau dispuse `n "foaie pliat\". Structura secundar\ este stabilizat\ `n spa]iu prin leg\turi de H care se formeaz\ intra - [i intercatenar `ntre grup\rile =C=O [i -NH - din dou\ leg\turi peptidice diferite. Leg\turile de H sunt relativ slabe, dar fiind numeroase [i repartizate uniform de-a lungul catenelor polipeptidice, asigur\ stabilitatea acestei structuri. Modeloul helicoidal (α - helix) rezult\ prin r\sucirea catenei polipeptidice `n jurul unui cilindru imaginar, luând forma unui helix (elice), orientat spre dreapta din cauza configura]ie α a aminoacizilor [i stabil din punct de vedere energetic.

37

Pasul elicei cuprinde 3,6 resturi de aminoacizi [i fiecare rest contribuie la avansarea elicei pe vertical\ cu 1,4 A0, ceea ce determin\ o `n\l]ime a pasului elicei de 5,4 A0. Stabilitatea helixului este dat\ de leg\turile de H intracaternare `ntre gruparea = C = O a unui aminoacid [i o grupare - NH - de la al 4-lea aminoacid care-i urmeaz\ `n secven]\ pe spiral\. Leg\turile de H sunt dispuse aproape paralel cu axa α - helixului, iar radicalii R ai aminoacizilor componen]i sunt proiecta]i radial spre exterior. Modelul `n planuri pliate este caracteristic proteinelor fibrilare de felul β keratinei [i fibroinei. Astfel pentru β - keratin\ este caracteristic modelul paralel al planurilor pliate `n care catenele polipeptidice sunt aranjate paralel [i unite prin leg\turi de H, iar pentru fibroin\ este specific modelul antiparalel cu catenele orientate `n sens opus antiparalel, iar radicalii R orienta]i `ntr-o singur\ parte:
R C H N H R C H N H O C H C R O C H C R (a) H N H N C O R C C H O R C H R C H N H H C R O C H C R N C O H N

O C

N H

R C H (b)

C O

Structurile secundare ale β - keratinei (a) [i fibroinei (b) Modelul tip colagen este o structur\ secundar\ de tip special atribuit\ colagenului, protein\ fibrilar\ din ]esuturile conjuctive, tendoane, cartilagii, oase, bogat\ `n glicocol, prolin\, hidroxiprolin\. Prezen]a aminoacizilor - Pro [i Pro (OH) 25% fac imposibil\ formarea leg\turilor de H [i implicit existen]a structurilor helicoidale sau `n planuri pliate.

Structura secundara"triplu helix"
38

Structura secundar\ a colagenului este un triplu helix (superhelix) format din 3 catene polipeptidice elicoidale orientate spre stânga [i r\sucite una `n jurul celeilalte [i toate `n jurul unui ax comun asem\n\tor unui cablu format din 3 sârme. ~ntre cele 3 catene se stabilesc leg\turi de H intermoleculare `ntre grup\rile - OH din hidroxiprolin\ [i glicocol.Aceast\ structur\ ofer\ rigiditate deosebit\ moleculei de colagen. 3.3.4.3. Structura ter]iar\ reprezint\ un nivel superior de organizare a macromoleculei proteice [i se datore[te interac]iunilor dintre radicalii R apar]inând catenelor polipeptidice mai lungi care posed\ o structur\ secundar\ proprie. Stabilitatea structurii ter]iare este dat\ de for]ele de atrac]ie dintre catenele laterale ale lan]urilor peptidice la care iau parte legaturi de hidrogen, leg\turi Van der Waals, leg\turi ionice, etc. Aceste tipuri de leg\turi chimice sunt mai slabe decât leg\turile chimice obi[nuite. Aceast\ structur\ `[i pierde stabilitatea sub ac]iunea factorilor fizici sau chimici, prin desfacerea acestor leg\turi, ceea ce duce la denaturarea proteinelor. Datorit\ acestor interac]iuni catenele polipeptidice se repliaz\, `nf\[urânduse `n regiunile respective, astfel c\ `n ansamblu molecula prezin\ o organizare spa]ial\ complex\ format\ atât din por]iuni helicoidale ordonate, rigide, cât [i din `nf\[ur\ri neelicoidale, flexibile. Structura ter]iar\ caracterizeaz\ proteinele globulare, ca de exemplu mioglobina, format\ din 153 de aminoacizi [i la care por]iunea helicoidal\ reprezint\ 70% din lungimea sa.

Structura ter]iar\ a mioglobinei 3.3.4.4. Structura cuaternar\ este caracteristic\ agregatelor moleculare formate prin asocierea mai multor structuri ter]iare ale proteinelor globulare. Stabilizarea acestora se face prin leg\turi de H sau electrostatice formate intermolecular, unind catene sau α - helixuri `n cadrul unor subunit\]i. Un exemplu de structur\ cuaternar\ tipic\ este cea a hemoglobinei, cromoprotein\ ce transport\ O2 `n organismul animal. Hemoglobina este format\ din 4 catene polipeptidice, unite fiecare cu c`te o molecul\ de hem.Cele patru
39

catene polipetidice sunt identice dou\ c`te dou\, catenele alfa fiind formate din 2 x 141 aminoacizi iar catenele beta din 2 x 146 aminoacizi, cele identice alc\tuind o subunitate - `n total 2 subunit\]i.

Structura cuaternara a hemoglobinei 3.3.5. Forma moleculelor proteice Configura]ia spa]ial\ a moleculelor proteice, respectiv structura secundar\ [i ter]iar\, determin\ forma [i solubilitatea proteinelor. Din acest punct de vedere se cunosc dou\ tipuri de proteine: fibrilare [i globulare. Proteinele fibrilare au structur\ filiform\ format\ din catene polipeptidice lungi [i stabilizat\ prin leg\turi de H intercaternare. Structura fibrilar\ se caracterizeaz\ prin rezisten]\ mecanic\ [i insolubilitate `n ap\. Dintre proteinele fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care confer\ elasticitate, protec]ie [i rezisten]\ mecanic\ ]esuturilor. Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structur\ ter]iar\ mul `ncol\cit\; sunt solubile `n ap\ datorit\ grup\rilor polare situate `n exteriorul moleculei (cele hidrofobe sunt `n exterior). Dintre proteinele globulare fac parte: albuminele, globulinele, protaminele, histonele. ~n organism aceste proteine `ndeplinesc func]ii multiple [i importante, printre care cea de enzime. Exist\ [i numeroase forme intermediare cu caracter dublu, atât de proteine globulare, cât [i de proteine fibrilare, de exemplu, fibrinogenul, miozina etc. 3.3.6. Reprezentan]i ai proteinelor animale 3.3.6.1 Proteine globulare Albuminele sunt proteine r\spândite `n citoplasm\ [i `n diferite lichide biologice [i prezint\ solubilitate `n ap\ [i `n solu]ii diluate de electroli]i. Dintre albuminele animale fac parte: ovalbuminele, lactalbuminele, mioalbuminele, serumalbuminele. Albuminele reprezint\ rezerva de proteine pentru organism, servesc la reglarea presiunii osmotice a sângelui [i transportul unor substan]e (acizi gra[i, hormoni, medicamente). Globulinele sunt proteine globulare r\spândite `n ]esutul muscular (mioglobine), `n lapte (lactoglobuline), `n ou (ovoglobuline), `n ser (serumglobuline). Globulinele au mas\ molecular\ mare, coaguleaz\ mai greu [i
40

au caracter acid pronun]at datorit\ prezen]ei `n cantitate mare a aminoacizilor dicarboxilici. Globulinele au un rol activ `n transportul diferitelor substan]e din organism. Protaminele sunt proteine animale cu mas\ molecular\ mic\ [i caracter bazic datorit\ aminoacizilor diaminici care predomin\. Nu con]in aminoacizi cu S, nu coaguleaz\, iar pepsina nu le hidrolizeaz\. Histonele sunt proteine animale pu]in mai complexe decât protaminele Histonele sunt solubile `n H2SO4 diluat [i pot fi hidrolizate de pepsin\. La `nc\lzire coaguleaz\. Se g\sesc libere `n leucocite sau asociate cu acizii nucleici `n nucleul unor celule glandulare, eritrocite. 3.3.6.2. Proteine fibrilare (Scleroproteine) Aceste proteine sunt specifice regnului animal [i se g\sesc r\spândite `n ]esuturile conjunctiv, de sus]inere, protec]ie [i epidermice cu rol de sus]inere, protec]ie [i rezisten]\ mecanic\. Scleroproteinele sunt insolubile `n ap\, nu se denatureaz\ [i au un con]inut ridicat de glicocol [i cistein\. Principalii reprezentan]i sunt: Keratinele sunt proteine fibrilare din p\r, epiderm\, pene, unghii, copite, coarne, cu un con]inut mare de S,- datorit\ cistinei care predomin\. Enzimele proteolitice nu le hidrolizeaz\. Keratinele sunt rezistente, elastice, insolubile `n ap\. Colagenele sunt proteine fibrilare raspândite `n ]esuturile conjunctive, tendoane, cartilagii, oase, piele [i reprezint\ 50% din proteinele animale. Au un con]inut ridicat de glicocol, hidroxiprolin\, hidroxilizin\. Colagenele sunt insolubile `n ap\ [i rezistente la ac]iunea enzimelor proteolitice. Prin fierbere cu apa se transform\ `n gelatin\, solubil\ `n ap\. Elastinele sunt proteinele fibrilare care se g\sesc `n ]esuturile elastice din artere [i tendoane. Se aseaman\ cu colagenele cu deosebirea c\ nu pot fi gelificate. Nu pot hidroliza sub ac]iunea enzimelor proteolitice. Dintre aminoacizii componen]i predomin\ leucina, glicocolul, prolina. Miozina este proteina contractil\ din ]esutul muscular cu o structur\ dubl\: o por]iune filiform\ alc\tuit\ din trei catene helicoidale r\sucite [i o por]iune globular\ la capetele catenelor. Datorit\ acestei structuri mixte miozina va avea un dublu caracter, atât de protein\ globular\, cât [i fibrilar\. Fibrinogenul este proteina fibrilar\ din plasma sanguin\ cu rol `n procesul de coagulare a sângelui, proces ce const\ `n transformarea ireversibil\ a fibrinogenului `n fibrin\, `n prezen]a trombinei [i a ionilor de calciu.
41

3.3.6.3. PROTEINE CONJUGATE (HETEROPROTEINE) Proteinele conjugate sunt combina]ii `ntre o protein\ [i o component\ neproteic\ numit\ grupare prostetic\. Heteroproteinele sunt deosebit de importante pentru organismul animal [i se clasific\ `n func]ie de natura grup\rii prostetice `n mai multe categorii. Fosfoproteinele: sunt proteine conjugate care au ca grupare prostetic\ acid ortofosforic H3PO4 legat esteric de grup\rile alcoolice - OH ale serinei sau treoninei, aminoacizi hidroxila]i din molecula proteinei respective (albumin\, globulin\). Reprezenta]i ai fosfoproteinelor: - Cazeinele sunt fosfoproteine din lapte cu un con]inut de 0,9% fosfor [i care reprezint\ 80% dint totalul proteinelor din lapte. coaguleaz\ `n mediu acid [i `n prezen]a Ca2+, proces care are loc [i `n stomac, unde totodat\ sunt par]ial hidrolizate de c\tre enzimele proteolitice (pepsina [i renina). - Ovovitelinele [i fosfovitelinele sunt fosfoproteine din g\lbenu[ul de ou. Aceste fosfoproteine sunt asociate cu lecitinele [i asigur\ rezerva de fosfor [i aminoacizi necesar\ pentru dezvoltarea embrionului. Metalproteine: la aceste heteroproteine gruparea prostetic\ este un metal (Cu,Fe,Zn,Co,Mn,Mg) legat coordinativ de diferite grup\ri chimice donatoare de electroni ale proteinei (liganzi), complexul `n ansamblu numindu-se chelat. Metalul din structura heteroproteinelor confer\ acestora propriet\]i func]ionale deosebite, mai ales enzimatice.Dintre metalproteinele cele mai importante pentru organismul animal sunt feroproteinele: feritina, siderofilina, transferina, hemoglobina, mioglobina. cuproproteine: hemocianinele, ceruloplasminele Glicoproteinele au gruparea prostetic\ format\ dintr-o component\ glucidic\. Rolul biologic al glicoproteinelor const\ `n primul rând `n participarea acestora la structura membranei celulare pe care o ap\r\ de atacul enzimelor sau a altor compu[i chimici. Glicoproteinele din sânge determin\ specificitatea grupei sanguine sau pot interveni ca inhibitori `n procesele de aglutinare a hematiilor. Lipoproteinele con]in ca grupare prostetic\ o substan]\ lipidic\: fosfatide, sfingomieline, trigliceride, colesterol, steride. Lipoproteinele din limf\ [i ser se diferen]iaz\ dup\ densitatea [i respectiv, dup\ propor]iile componentelor lipidice. Cromoproteinele au componenta prostetic\ format\ dintr-o substan]\ colorat\ (pigment). Cele mai multe cromoproteine cuprind `n molecul\ [i un atom de metal, deci sunt [i metaloproteine. ~n func]ie de rolul lor [i de structura componentei proteice, cromoproteinele se clasific\ `n cromoproteine porfirinice [i cromoproteine neporfirinice.
42

Cromoproteine porfirinice Cromoproteinele porfirinice au componenta prostetic\ format\ din porfirin\ [i se deosebesc prin componenta proteic\ care variaz\ de la o specie la alta. Porfirina are la baz\ substan]a numit\ porfin\, alc\tuit\ din 4 nuclee pirolice unite prin 4 pun]i metinice [i `n structura c\reia opt atomi de carbon sunt substitui]i cu radicali satura]i sau nesatura]i: metil (- CH3), vinil (- CH = CH2) [i propionil (- CH2 - CH2 - COOH):
3

HC
2

II NH

4

CH
5

H3C H3C HC I N IV NH HN N HC III

CH = CH2 CH II CH CH3 CH CH2 CH3

N
1

N III NH
6

HC
8

IV
7

CH

CH2

CH2 COOH CH2 CH2

COOH

PORFINA

PORFIRINA

Dintre cromoproteinele porfirinice de origine animal\ fac parte: hemoglobinele, mioglobinele, citocromii, enzimele heminice. Hemoglobinele sunt cromoproteine care au componenta prostetic\ format\ din hem [i se deosebesc prin componenta proteic\-globina, care variaz\ de la o specie la alta. Hemul reprezint\ combina]ia complex\ a protoporfirinei cu Fe2 . Molecula globinei format\ din patru catene polipeptidice va lega patru molecule de hem. Sub aceast\ form\ ionul Fe2+ p\streaz\ capacitatea de a fixa reversibil [i alte molecule (O2, CO) sau anioni f\r\ a-[i modifica valen]a, proprietate care confer\ hemoglobinei rolul de transportor. Hemul este acela[i la toate speciile, pe când globina difer\ de la o specie la alta Propriet\]ile hemoglobinei: Reac]ia cu oxigenul-hemoglobina (Hb) are capacitatea de a fixa oxigenul molecular cu formare de oxihemoglobin\
Hb + O2 HbO2

Reac]ia este reversibil\ [i are o deosebit\ importan]\ pentru organismele vii, deoarece sub form\ de oxihemoglobin\ oxigenul este transportat `n timpul respira]iei de la pl\mâni la ]esuturi. Reac]ia cu oxidul de carbon-Hemoglobina poate fixa [i oxid de carbon printr-o leg\tur\ coordinativ\ mult mai puternic\ decât cea care leag\ oxigenul, cu formarea carboxihemoglobinei: Hb + CO = HbCO

43

Reac]ia cu dioxidul de carbon-Hemoglobina are un rol important `n fixarea dioxidului de carbon [i transportul acestuia de la ]esuturi la pl\mâni sub form\ de carbhemoglobina. Fixarea CO2 are loc la grupele aminice libere din catenele globinei sub form\ de compu[i carbaminici:
Hb - NH2 + CO2

+ Hb - NH - COO + H
Carbhemoglobina

Mioglobina ~n ]esuturile musculare ale organismelor animale se g\se[te mioglobina, cromoprotein\ cu o structur\ asem\n\toare hemo globinei, cu molecula format\ din 153 aminoacizi [i care poate fixa o molecul\ de hem.Mioglobina are rolul de a transporta oxigenul `n ]esutul muscular Mioglobina are o afinitate fa]\ de oxigen de [ase ori mai mare decât hemoglobina, cu formare de oximioglobin\:
Mb + O2 MbO2

Rezumat CAPITOL 3: PROTIDE
Aminoacizi aciclici ciclici Peptide Proteine holoproteine heteroproteine

Teste de autoevaluare
1.Aminoacizii sunt combina]ii: a). Monoaminomonocarbonilice; b). Monoaminomonocarboxilice; c). Monoaminodicarboxilice; d). Diaminomonocarboxilice. 2. Aminoacizii diaminomonocarboxilici au caracter chimic a).acid; b).bazic; c).amfoter; d).neutru. 3. Sunt aminoacizi esen]iali: a). glicocol; b). alanin\; c). lizina; d).acid glutamic. R\spunsuri corecte: 1 – b ,c, d , 2 44

4. Acidul glutamic este un aa: a). monoaminomonocarboxilic; b). diaminomonocarboxilic; c). diaminodicarboxilic; d) monoaminodicarboxilic. 5. Peptidele sunt: a). compu[i care apar `n organismele vii; b). `ndeplinesc func]ii vitale; c). produ[i de hidroliz\ par]ial\ a proteinelor; d). servesc la descifrarea structurii proteinelor. Proteine globulare sunt: a). albumine; b). globulime; c). hemoglobine; d). keratine. , 3 – c, 4 – d, 5 – toate, 6 – a, b, c.

CAPITOL 4 ACIZII NUCLEICI
Acizii nucleici sunt compu[i macromoleculari ce reprezint\ polimeri ai unor unit\]i de baz\ numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se elibereaz\ fragmente mai mici, oligonucleotide, apoi mononucleotide [i la urm\ componentele acestora: acid fosforic, pentoze, baze azotate. 4.1. Componentele structurale ale acizilor nucleici 4.1.1. Pentoza reprezint\ componenta glucidic\ a acizilor nuleici [i este reprezentat\ de riboz\ sau de 2 - deoxiriboza `n forma β - furanozic\:
(1') (2') (3') (4') (5') H-C=O H - C - OH H - C - OH H - C - OH H 2C - OH D - Riboza HOCH 2 O H H H H OH H-C=O H-C-H H - C - OH H - C - OH H 2C - OH D - Deoxiriboza HO - CH 2 H H

O
H

OH H

OH OH

OH OH

4.1.2. Acidul fosforic `ntr\ `n molecula acizilor nucleici sub form\ de acid ortofosforic (H3PO4) [i imprim\ acesteia un caracter acid. Acidul fosforic esterific\ pentozele `n pozi]iile 2', 3' [i 5' ale ribozei [i 3' [i 5' ale deoxiribozei. ~ntre mononucleotide H3PO4 stabile[te leg\turi 3', 5' fosfodiesterice `ntre dou\ pentoze vecine:
CH2OH O O H H H O OH 1 C 2 'C 3' C 4'C 5' C O O O P OH C 1' C 2' ' C 3 C 4' C 5'

O CH2 O O O P

OH

H H H OH OH

Legaturi 3'-5' fosfodiesterice

4.1.3. Bazele azotate ~n structura acizilor nucleici intr\ dou\ tipuri de baze azotate ciclice: - bazele pirimidinice, care deriv\ de la pirimidin\; - bazele purinice, care deriv\ de la purin\.
CH N HC N Pirimidina CH CH N HC CH CH CH N

CH

N N Purina

47

Bazele pirimidinice - `n structura acizilor nucleici se `ntâlnesc frecvent urm\toarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T).
NH2 N HO C N HO N OH U HO N OH T CH3

Citozina 2-hidroxi-6amino-pirimidina

N Uracilul 2,6 dihidroxipirimidina

N Timina 2,6 dihidroxi5-metil-pirimidina

Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) [i guanina (G): adenina este 6 - aminopurina, iar guanina este 2 - amino, 6 - hidroxipurina.
NH2 N N OH N CH N H H2N N N N CH N H

Adenina (6-aminopurina)

Guanina (2-amino,6-hidroxipurina)

~n acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina [i guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN [i ADN); uracilul intr\ `n structura ARN, iar timina `n ADN. Activitate S\ se scrie structura bazelor azotate din macromolecula ADN [i s\ se arate care dintre acestea nu se regase[te `n structura ARN 4.1.4 Nucleozide Aceste substan]e reprezint\ produ[ii de combinare a pentozelor cu bazele azotate [i rezult\ prin hidroliza enzimatic\ par]ial\ a nucleotidelor. Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu leg\tur\ N - glicozidic\ sau N - glicozide. Leg\tura dintre aceste dou\ componente se face prin intermediul atomului de N3 al bazelor pirimidinice [i N9 al bazelor purinice cu hidroxilul alfa-glicozidic al ribozei sau deoxiribozei. Nucleozid = Baze azotate + pentoze Nucleozidele pot fi pirimidinice sau purinice, iar acestea la rândul lor pot fi ribo - sau deoxiribonucleozide, conform structurilor de mai jos.
O HN O HO - CH 2 H HO H O H N CH 3 N N NH 2 N CH N

H H Deoxitimidina

HOCH 2 O H H H H OH OH Guanozina

48

4.1.5. Nucleotide Nucleotidele reprezint\ unitatea structural\ de baz\ a acizilor nucleici care sunt polinucleotide. Nucleotidele se formeaz\ prin esterificarea nucleozidelor cu acid fosforic, deci sunt esteri fosforici ai nucleozidelor: Nucleotid = Nucleozid + Acid fosforic. ~n nucleotide, acidul fosforic poate esterifica grup\rile hidroxil din pozi]iile 2', 3', 5' ale ribozei sau cele din pozi]iile 3', 5' ale dezoxiribozei.Nucleozid 5 ' fosfa]ii predomin\ `n stare liber\ `n celule `ndeplinind func]ii metabolice importante. Nucleotidele au urm\toarele structuri generale:
OH O P-O-CH 2 O
O H

Baza N H H O HO - CH 2 O OH P H H O

Baza N HH H HOCH 2 O H H OH

Baza N H H OH O P OH Nucleozid 2' fosfat O

H

H

OH OH Nucleozid - 5' fosfat

OH Nucleozid 3' fosfat

Activitate:S\ se indice structura nucleozidelor deoxiribozice [i s\ se indice acidul nucleic din care fac parte Nucleotide polifosforice O deosebit\ importan]\ biochimic\ o au nucleotidele cu 2 [i 3 radicali fosforici [i anume nucleotide - 5' difosfat [i nucleotide - 5' - trifosfat care particip\ `n organism la procesele de `nmagazinare [i utilizare a energiei. Leg\turile dintre resturile de acid fosforic de tip anhidrid\ sunt leg\turi bogate `n energie [i se numesc leg\turi macroergice. Dintre nucleotidele polifosforice cele mai importante sunt adenozindifosfatul (ADP) [i adenozintrifosfatul (ATP): ADP con]ine o leg\tur\ macroergic\, iar ATP dou\.
NH2 N N O HO - P OH O O-P OH O O-P OH O - H2C O H H H H OH OH N CH N

ADP ATP Structura chimica a ADP si ATP

Leg\turile macroergice au rol important `n energetica celular\, `ntrucât prin hidroliza acestora se elibereaz\ 7 - 12 kcal/mol. Compu[ii macroergici au
49

proprietatea de a ceda grup\ri fosfat [i energia leg\turii macroergice unor nucleotide difosforice cu transformarea acestora `n nucleotide trifosforice:
ADP + H3PO4 ATP

4.2. Polinucleotide. Acizi Nucleici 4.2.1. Caracterizare general\ [i structur\ Acizii nucleici sunt substan]e macromoleculare formate prin condensarea unui num\r mare de mononucleotide, din care cauz\ se mai numesc [i polinucleotide. Mononucleotidele reprezint\ unitatea structural\ de baz\ a polinucleotidelor [i `n func]ie de natura acestora se deosebesc ribo - [i deoxiribonucleotide. Mononucleotidele se unesc `ntre ele prin intermediul H3PO4 formând lan]uri lungi polinucleotidice. Acidul fosforic stabile[te leg\turi covalente 3' 5' fosfodiesterice `ntre gruparea 3' (OH) a pentozei dintr-un mononucleotid [i 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, `n structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alterneaz\ cu resturile de pentoz\, iar bazele azotate apar ca radicali laterali ai lan]ului polinucleotidic. ~n ceea ce prive[te modul de organizare structural\ a macromoleculelor de acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora,-structura :primar\, secundar\ [i ter]iar\. ~n func]ie de structura primar\ se disting 2 tipuri principale de acizi nucleici: ARN [i ADN. Ace[tia se deosebesc prin natura pentozei [i prin bazele nucleice pe care le con]in. Astfel ARN con]ine riboz\,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina [i uracil, iar ADN con]ine deoxiriboz\, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina [i timina. Acizii nucleici au o structur\ tetranucleotidic\, fiecare macromolecul\ fiind format\ din 4 nucleotide diferite - dou\ purinice [i dou\ pirimidinice, care alterneaz\ `ntre ele.
T
3' 3'

A
3'

C
3'

G

P P
5' 5'

P
5'

P
5'

P

Reprezentarea simbolica a structurii polinucleotidelor

Structura secundar\ a acizilor nucleici este diferit\: ADN are o structur\ secundar\ bicatenar\, dublu helicoidal\, `n timp ce ARN are o structur\ secundar\ monocatenar\. 4.2.2. ADN - Structur\, func]ii, propriet\]i
50

Structura primar\ a ADN: Acizii deoxiribonucleici sunt localiza]i `n cea mai mare parte `n nucleul celular, reprezentând materialul genetic al cromozomilor. Structura primar\ a ADN se refer\ la succesiunea celor 4 mononucleotide principale dispuse `ntr-o anumit\ secven]\ specific\ [i care alc\tuiesc o unitate tetranucleotidic\. ~ntre mononucleotide se stabilesc leg\turi 3' 5' fosfodiesterice care unesc dou\ molecule de deoxiriboz\ din nucleozide al\turate. Macromoleculele de ADN difer\ de la o specie la alta, dar sunt identice `n organele acelea[i specii. ADN se deosebesc `ntre ei prin succesiunea mononucleotidelor [i prin reprezentarea lor cantitativ\. Datorit\ acestor diferen]e structurale (-num\rul, secven]a [i propor]ia mononucleotidelor)-ADN este considerat o biomolecul\ informa]ional\. Secven]a nucleotidelor determin\ `n ADN codul genetic [i asigur\ transmiterea, p\stratea [i exprimarea caracterelor ereditare. Structura secundar\ a ADN se refer\ la organizarea tridimensional\, spa]ial\ a lan]ului polinucleotidic. Molecula de ADN este format\ din 2 lan]uri lungi polinucleotidice r\sucite `ntr-o spiral\ dubl\, orientat\ spre dreapta, `n jurul unei axe comune simetrice, formând un dublu helix. Cele dou\ lan]uri polinucleotidice din spiral\ sunt orientate antiparalel, `n direc]ii opuse

Schema spiralei duble a ADN Cele dou\ catene helicoidale sunt strâns legate prin leg\turi de H intercaternare care se stabilesc dup\ o regul\ specific\ `ntre anumite perechi de baze, una purinic\ [i alta pirimidinic\ [i care imprim\ stabilitatea stucturii secundare. Din punct de vedere structural [i energetic este favorizat\ numai legarea adeninei cu timina [i a guaninei cu citozina, ceea ce determin\ ca raportul lor s\ fie egal cu 1. Perechile de baze astfel formate sunt denumite baze complementare: A = T, C -G.
H Timina CH3
5 4 6 1N 2

H O----H N

Adenina
N N N

Citozina N-H .............. O
5 4 6 1N 2

Guanina N
N N

N

3

H------ N

N Pentoza

3

................... HN

Pentoza

O .................. H-N H

Pentoza

Pentoza

O

Imperecherea complementara a bazelor A = T si C = G

51

4.2.3.Acizii ribonucleici (ARN)-structur\, propriet\]i Structura primar\ a ARN: Macromolecula de ARN este format\ dintr-o singur\ caten\ polinucleotidic\ liniar\ mai scurt\ decât ADN, alc\tuit\ din patru ribonucleotide care se succed `ntr-o anumit\ secven]\ specific\ [i care sunt unite prin leg\turi 3'5' - fosfodiesterice. Structura secundar\ a ARN este diferit\ la cele trei tipuri principale de ARN identificate `n celul\: ARN de transfer (ARNt) [i ARN mesager (ARNm) [i ARN-ribozomal,(ARNr) ARNt se g\sesc `n citoplasm\ [i au rolul de a transporta aa activa]i spre centrul de sintez\ al proteinelor(ribozomi). Fixarea aa se face la un cap\t al lan]ului polinucleotidic, care este identic la to]i ARNt .Tot `n cadrul lan]ului polinucleotidic se afl\ anticodonul (triplet de 3 baze azotate) care este complementar cu un alt triplet numit codon, dintr-o secven]\ de pe ARNm.Fiecare aa din molecula proteinelor are cel pu]in un ARNt corespunz\tor. ARNm au via]\ scurt\, sunt sintetiza]i `n nucleu pe un segment de ADN care le serve[te drept matri]\, iar secven]a bazelor lor nucleice este complementar\ cu cea a catenei de ADN din care s-au format. Astfel informa]ia genetic\ din ADN este copiat\ enzimatic `n ARNm, procesul numindu-se transcrip]ie. ARNm transfer\ mesajul genetic codificat la nivelul ribozomilor citoplasmatici pentru a servi drept tipar la biosinteza proteinelor. ARNr nu se g\sesc liberi ci asocia]i cu proteinele `n ribozomi. Ribozomii au un rol important `n procesul de sintez\ a proteinelor, proces care se desf\[oar\ `n reticulul endoplasmatic. ARNr reprezint\ 80% din totalul ARN-ului celular. Acizi nucleici Baze azotate: A,C,G,T,U. Pentoz\: riboz\/reoxiriboz\ Acid fosforic

Rezumat CAPITOL. 4: ACIZI NUCLEICI

Acizi nucleici ADN ARN(ARNt ARNm ARNr)

Teste de autoevaluare
l). ADN con]ine: a). glucoz\; b). 2-deoxiriboz\; c). arabinoz\; 2). Deoxiribonuleotide sunt: a). acidul deoxiadenilic; b). acidul deoxiguanilic; c). acidul deoxiuridilic; d). acidul deoxicitidilic; e). acidul deoxitimidilic. 3). Care din bazele nucleice formeaz\ leg\turi de hidrogen: a). adenina; b). timina; c). citozina; d). uracil; e). guanina.

R\spunsuri corecte: 1 – b, 2 – a,b,d,e, 3 – c, e.
52

Teme de verificare pentru modulul I
1. GLUCIDE 1. S\ se indice structurile ciclice [i formele anomere ale glucozei [i fructozei [i s\ se precizeze diferen]ele de structur\ [i pozi]ia hidroxilului glicozidic. 2. S\ se reprezinte structurile ciclice ale pentozelor din structura acizilor nucleici [i s\ se arate diferen]ele de structur\. 3. S\ se calculeze num\rul de izomeri optici pe care-i pot forma glucoza [i fructoza [i s\ se comenteze activitatea optic\ a celor dou\ hexoze. Din ce serie steric\ fac parte [i de ce. 4. Lactoza [i zaharoza sunt diglucide. S\ se scrie reac]ia de hidroliz\ a acestora cu precizarea denumirii ozelor rezultate [i a sensului de rota]ie specific\ a amestecului de oze format `n urma hidrolizei. 5. S\ se defineasc\ ce este un poliglucid [i s\ se fac\ o paralel\ `ntre structura amidonului [i glicogenului, cu eviden]ierea asem\n\rilor [i deosebirilor structurale, precum [i a tipurilor de leg\turi stabilite. 2. LIPIDE 1. S\ se indice acizii gra[i cu 18 atomi de carbon `n molecul\ [i s\ se arate care dintre ace[tia sunt esen]iali [i de ce. 2. Scrie]i reac]iile ce caracterizeaz\ transform\rile chimice care au loc `n cadrul procesului de râncezire a gliceridelor. 3. Hidroliza unei trigliceride a pus `n eviden]\ prezen]a acizilor palmitic, stearic [i linolenic. S\ se indice structura gliceridei [i s\ se aprecieze gradul de consisten]\ a acesteia. 4. Palmitodistearina este o triglicerid\ mixt\. S\ se indice reac]ia de saponificare a acesteia [i s\ se denumeasc\ s\punurile rezultate din reac]ie. 5. S\ se stabileasc\ denumirile [i structurile chimice ale lipidelor complexe formate din: - glicerol, acid stearic, acid oleic, acid ortofosforic; - glicerol, acid palmitic,colin\, acid ortofosforic. 3. PROTEINE 1. S\ se denumeasc\ structurile formate de aminoacizi `n solu]ie, `n func]ie de pH, [i s\ se comenteze caracterul lor amfoter. 2. Da]i exemple de amine biogene [i ar\ta]i reac]iile chimice `n urma c\rora se forneaz\. 3. S\ se stabileasc\ structura chimic\ [i denumirea pentapeptidei, format\ din acid glutamic, lizin\, histidin\, cistein\, serin\. 4. Comenta]i pe scurt structura proteinelor [i ar\ta]i care din cele 4 nivele de organizare determin\ configura]ia specific\ fiec\rei proteine. 5. Descrie]i proteinele care se g\sesc `n lapte. 4. ACIZI NUCLEICI 1. Referitor la structura secundar\ a acizilor nucleici comenta]i deosebirile care exist\ `ntre ADN [i ARN. 2. S\ se reprezinte structurile chimice ale bazelor azotate din acizii nucleici [i s\ se precizeze care fac parte din ADN [i care din ARN. 3. S\ se indice structura chimic\ a secven]ei de nucleotide ce con]ine CA-G, precum [i a secven]ei corespunz\toare din catena replic\ de ADN.Preciza]i bazele complementare unite prin 3 leg\turi de hidrogen. 4. Ar\ta]i ce este procesul de denaturare a ADN [i indica]i condi]iile `n care aceasta se poate renatura [i hibrida. 5. S\ se stabileasc\ structura chimic\ a secven]ei de nucleotide dintr-un fragment de ARNm sintetizat pe o caten\ de ADN ce are o secven]\ `n baze azotate (nucleotide).A-T-C-G-T-A.
52

MODUL II Capitol 5 ENZIME
5.1. No]iuni generale Enzimele sunt biocatalizatori specifici de natur\ proteic\, produ[i de celulele vii, care catalizeaz\ transform\rile chimice din organism, având rol fundamental `n reglarea proceselor metabolice.Reac]iile metabolice de degradare [i biosintez\ catalizate de enzime se desf\[oar\ `n celula vie `n condi]ii blânde de temperatur\, presiune [i pH. Reac]iile catalizate de enzime se numesc reac]ii enzimatice, iar substan]a care este transformat\ printr-o reac]ie catalizat\ enzimatic se nume[te substrat. 5.2. Natura [i structura chimic\ a enzimelor Enzimele sunt substan]e organice mecromoleculare de natur\ proteic\ produse de organismele vii. ~n func]ie de structur\, enzimele se sub`mpart `n dou\ categorii: - enzime de natur\ exclusiv proteic\ formate `n `ntregime din protein\; aceste enzime au deci o structur\ unitar\; din aceast\ categorie de enzime fac parte ribonucleaza, ureaza, pepsina, tripsina, chimotripsina. - enzime de natur\ heteroproteic\, alc\tuite din dou\ p\r]i: una proteic\ nedializabil\ [i termolabil\, numit\ apoenzim\ [i una neproteic\, dializabil\ [i termostabil\, numit\ coenzim\. Aceste enzime au deci o structur\ binar\. Coenzima este implicat\ direct `n reac]ia chimic\ catalizat\ de enzim\. ~n cazul `n care partea neproteic\ este puternic legat\ de enzim\ [i nedisociabil\, ea se nume[te grupare prostetic\, iar enzima `n ansamblu se comport\, `n acest caz ca o heteroprotein\. ~n procesul enzimatic apoenzima fixeaz\ substratul, iar coenzima des\vâr[e[te reac]ia chimic\. Apoenzima condi]ioneaz\ [i natura reac]iei efectuat\ de coenzim\. Coenzima poate fi comun\ mai multor enzime. Coenzima particip\ direct la mecanismul unor procese enzimatice (transport de hidrogen, de electroni, de grup\ri chimice). Coenzimele sunt formate din diferite substan]e organice cu molecule relativ mici, cu structuri chimice diferite, majoritatea dintre ele fiind vitamine sau deriva]i ai acestora, grup\ri hem, ioni metalici. Pentru des\vâr[irea reac]iei enzimatice este necesar ca substratul s\ se fixeze pe enzim\ cu formarea unui complex activat enzim\-substrat. Aceast\ fixare se face `n zone bine determinate de pe suprafa]a enzimei, numite centri activi.
53

Centrul activ sau situsul activ este format din resturi de aminoacizi situa]i `n catena polipeptidic\ `n pozi]ii diferite, dar apropia]i `n spa]iu `n urma plierii lan]ului polipeptidic. ~n situsul activ se g\sesc dou\ por]iuni: una de fixare a substratului [i alta catalitic\ (situs catalitic) care ac]ioneaz\ asupra substratului fixat, facilitând reac]ia chimic\. ~n general, ac]iunea catalitic\ a enzimelor holoproteice se datore[te anumitor grup\ri func]ionale libere, a[ezate la suprafa]a moleculei (COO-, -OH, NH2, -SH) [i care apar]in aminoacizilor care formeaz\ situsul catalitic, de obicei serina, cisteina, histidina, tirozina [i lizina. Enzimele cu structur\ binar\, prezint\ de obicei doi centri activi: unul situat `n fragmentul proteic (situsul catalitic), iar cel\lalt `n fragmentul prostetic, unde se leag\ coenzima. La aceste enzime, catalizarea reac]iei este condi]ionat\ de prezen]a ambelor p\r]i, apoenzima [i coenzima; individual aceste sunt inactive, dar `mpreun\ formeaz\ un complex activ, numit holoenzim\: Apoenzim\ + Coenzim\ = Holoenzim\

Centrii activi ai enzimelor 5.3. Specificitatea enzimelor Activitatea enzimatic\ se caracterizeaz\ printr-o `nalt\ specificitate. Specificitatea de substrat-se refer\ la capacitatea enzimelor de a cataliza transformarea unui singur substrat sau a anumitor grup\ri func]ionale [i leg\turi chimice. Unele enzime au o specificitate absolut\ `n sensul c\ ele ac]ioneaz\ numai asupra unui singur substrat. A[a de exemplu, ureaza, arginaza, ac]ioneaz\ numai asupra unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singur\ reac]ie. Când o enzim\ catalizeaz\ transformarea mai multor substrate `nrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatic\ este relativ\. Astfel peptidazele catalizeaz\ hidroliza leg\turii peptidice din proteine [i polipeptide, fosfatazele catalizeaz\ hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substan]e. Specificitatea de substrat este imprimat\ unei enzime de componenta sa proteic\-apoenzima.
54

Specificitatea de ac]iune: la enzimele cu structur\ heteroproteic\, componen]a neproteic\, coenzima, imprim\ enzimei specificitatea de ac]iune, respectiv determin\ tipul de reac]ie chimic\ care va transforma substratul.
5.4. Factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\

Viteza reac]iilor enzimatice este influen]at\ de o serie de factori [i anume: concentra]ia substratului, concentra]ia enzimei, pH-ul, temperatura, efectorii enzimatici. 5.4.1. Influen]a concentra]iei substratului Concentra]ia substratului este unul din cei mai importan]i factori care influen]eaz\ viteza reac]iei enzimatice. ~ntre enzim\ (E) [i substrat (S) se formeaz\ un complex activat enzim\-substrat (ES), labil care se scindeaz\ [i pune `n libertate produsul de reac]ie (P) [i enzima regenerat\, capabil\ s\ se combine cu o nou\ molecul\ de substrat. Viteza reac]iei este propor]ional\ `n orice moment cu concentra]ia complexului ES. Dac\ se men]ine constant\ concentra]ia enzimei, m\rindu-se treptat concentra]ia substratului, viteza de reac]ie cre[te, pân\ când, la o anumit\ concentra]ie a substratului, toat\ cantitatea de enzim\ va fi transformat\ `n complexul ES. Acestei concentra]ii a substratului,-numit\ concentra]ie de saturare- `i corespunde viteza maxim\ a reac]iei Vmax; din acest moment, viteza de reac]ie [i KM r\mân constante, oricât s-ar m\ri concentra]ia substratului.

Curba vitezei de reac]ie functie de concentra]ia substratului lSl

Influen]a concentra]iei enzimei asupra vitezei de reac]ie

5.4.2.Influen]a concentra]iei enzimei ~ntr-un proces enzimatic viteza de reac]ie este dependent\ de concentra]ia enzimei: V=K[E].Varia]ia vitezei de reac]ie `n func]ie de concentra]ia enzimei se exprim\ grafic printr-o hiperbol\. ~n cazul unor concentra]ii mari ale enzimei, propor]ionalitatea nu se respect\, din cauza deplas\rii `n sens invers a echilibrului de reac]ie; de asemenea, prezen]a unor substan]e cu efect inhibitor sau activator modific\ cinetica reac]iei enzimatice. 5.4.3. Influen]a pH-lui
55

Activitatea enzimatic\ este dependent\ de concentra]ia ionilor de H+ din mediul de reac]ie, deci de pH. Dependen]a vitezei de reac]ie `n func]ie de pH se reprezint\ printr-o curb\ al c\rui maxim coincide cu pH-ul optim.

Influenta pH-ului 5.4.4. Influen]a temperaturii

Influen]a temperaturii asupra activit\]ii enzimatice

~n general, activitatea enzimatic\ se desf\[oar\ `ntr-un interval larg de temperatur\ 200-500 C, `n interiorul c\ruia fiecare enzim\ are un maxim de activitate la o anumit\ valoare numit\ temperatura optim\. Temperaturile sc\zute nu inactiveaz\ enzimele; `n acest caz, activitatea enzimei scade foarte mult sau chiar devine nul\, dar cre[te iar, cu ridicarea temperaturii. 5.4.5. Influen]a efectorilor enzimatici Efectorii pot fi activatori [i inhibitori. Activatorii sunt substan]e care `n cantit\]i mici m\resc viteza reac]iile enzimatice cum sunt: -unii ioni, `n special cationi Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+, Cu2+; -unele vitamine [i hormoni. Spre deosebire de activatori, inhibitorii sunt substan]e care `ncetinesc sau chiar `mpiedic\ o reac]ie enzimatic\. Ace[tia pot fi: -substan]e care formeaz\ combina]ii complexe cu metalele din structura enzimei sau cu metale care activeaz\ enzima. Astfel, monoxidul de carbon [i cianurile blocheaz\ fierul din enzimele heminice; -diferite substan]e care au structur\ asem\n\toare cu substratul sau cu enzima (antivitaminele [i antibioticele); -unele substan]e care pot bloca func]iunile chimice ale enzimelor, de a c\ror prezen]\ depinde activitatea lor. Astfel: Cu2+[i Mg2+, blocheaz\ func]iunea tiol 5.5. Prezentarea principalelor clase de enzime Actuala nomenclatur\ [i clasificare a enzimelor a fost propus\ de Comisia de enzimologie a Uniunii Interna]ionale de Biochimie(1961) care a stabilit ca numele enzimelor s\ se formeze dup\ reac]ia chimic\ ce o catalizeaz\ ca principal criteriu, precum [i dup\ natura substratului asupra c\ruia ac]ioneaz\.Sunt 6 clase de enzime diferen]iate dup\ mecanismele de reac]ie: oxidoreductaze, transferaze, hidrolaze, liaze, izomeraze [i ligaze.
56

5.5.1.Oxidoreductaze ~n func]ie de mecanismul de ac]iune, oxidoreductazele se clasific\ `n trei grupe: dehidrogenaze (transhidrogenaze) = enzime transportoare de hidrogen; transelectronaze = enzime transportoare de electroni [i oxidaze = enzime ce catalizeaz\ reac]iile de oxidare ale substratului cu oxigen molecular. 5.5.1.1. Dehidrogenaze piridinnucleotidice:-sunt enzime anaerobe ce transport\ hidrogenul `n interiorul celulelor, fiind prezente `n toate celulele animale [i vegetale. Coenzimele lor au la baz\ un piridinnucleotid. Se cunosc dou\ coenzime importante: nicotinamid adenin dinucleotid oxidat (NAD+), sau redus (NADH) [i nicotinamid adenin dinucleotid fosfat oxidat (NADP+), sau redus (NADPH). Din punct de vedere chimic, ele sunt formate dintr-un derivat al nicotinamidei (vitamina PP) [i un nucleotid adenilic .Structura NADP+ este deosebit\ de a NAD+ prin prezen]a unui rest de acid fosforic la C2 al ribozei din nucleotidul adenilic: Reac]ia de transfer a hidrogenului de la un substrat la altul `n acest caz se poate schematiza astfel:
SH 2 + NAD

+ +

S + NADH + H

+

SH 2 + NADP

+ S + NADPH+ H

Enzime flavinice. O alt\ subclas\ de oxidoreductaze extrem de important\ este cea a enzimelor flavinice. Ele con]in drept coenzime deriva]i de riboflavin\: flavin-adenin dinucleotid oxidat (FAD) sau redus (FADH2) [i flavin mononucleotid oxidat(FMN), sau redus (FMNH2). ~n general, flavinenzimele sunt dehidrogenaze aerobe care iau hidrogenul de la hidrogenazele anaerobe (NAD+ sau NADP+) sau direct de la substrat [i `l cedeaz\ oxigenului formând apa oxigenat\, ce ulterior va fi descompus\ de peroxidaze sau catalaze.
SH2 + FAD FADH2 + O2 S + FADH2 FAD + H2O2

Mecanismul de ac]iune(reversibil) se realizeaz\ astfel:
R H 3C H 3C
7 6 8 5

R N
1 2 4 3

N
9 10

O NH

+2 H
-2H

H 3C H3C

N N H

H N

O NH

N

O

Forma oxidata FAD (FMN)
57

O Forma redusa FADH2 (FMNH2)

5.51.2. Transelectronazele:-sunt enzime care catalizeaz\ reac]iile de oxidoreducere prin transfer de electroni de pe un substrat donor pe un acceptor. Transeletronazele pot fi anaerobe (alt acceptor decât oxigenul) [i aerobe, când acceptorul de electroni este oxigenul. Transelectronazele anaerobe se mai numesc [i citocromi. Citocromii sunt cromoproteide feroporfirinice ce iau parte la procesele de respira]ie celular\. Prin intermediul fierului transport\ electroni, valen]a fierului modificându-se dup\ urm\toarea schem\ redox:
Cit (Fe +) citocrom redus
2

-e +e

Cit (Fe3 +) citocrom oxidat

Citocromii iau parte la procesele de respira]ie celular\ `n mitocondrii,-`n care se formeaz\ apa [i se elibereaz\ energie. 5.5.1.3. Oxidazele-sunt enzime ce catalizeaz\ reac]iile dintre anumite substraturi [i oxigenul molecular. Hidroperoxidazele sunt oxidoreductaze care folosesc ca substrat apa oxigenat\ (H2O2), de exemplu peroxidazele [i catalazele. Peroxidazele [i catalazele sunt `nrudite structural;ca structur\ sunt heminproteine, care con]in `n molecul\ Fe3+. Aceste enzime au mecanism de ac]iune asem\n\tor, activeaz\ apa oxigenat\, formând complexe enzim\-substrat, care func]ioneaz\ ca acceptori de hidrogen de la diferite substrate. ~n reac]iile catalizate de peroxidaze [i catalaze, apa oxigenat\ are rol de acceptor de hidrogen(protoni + electroni):
H2 O2

+

2H

+

+ 2e

2H

2

O

~n cazul peroxidazelor donorul de hidrogen poate fi orice substan]\, care prin poten]ialul s\u redox func]ioneaz\ ca donor fa]\ de H2O2:
AH2 + H 2 O 2
2

H 2O

+A

AH2 = donor forma redusa A = donor forma oxidata

~n cazul catalazelor apa oxigenat\ func]ioneaz\ ca donor de hidrogen:
H O2
2

+ H 2O 2

2H

2

O

+O 2

5.5.2.Transferaze Numite [i enzime de transport, catalizeaz\ transferul unor grup\ri chimice de pe un substrat pe altul. Metiltransferazele sunt enzime care catalizeaz\ transferul grup\rii metil de pe un substrat donor pe altul acceptor, conform reac]iei:
S - CH3 + S' - H
58

S - H + S' - CH3

Aciltransferazele-sunt enzime care catalizeaz\ reac]iile de transfer ale radicalului acil (R-CO-) [i au drept coenzim\ "coenzima A" (HS≈CoA). Radicalii acil se fixeaz\ pe coenzima A cu formare de acilcoenzima A, reac]ia are loc cu aport de energie de la ATP care `i activeaz\:
R-COOH + HS-C + ATP oA R-CO SCoA + AMP + P P

Acid activat

Apoi radicalii acili sunt transfera]i pe diferi]i acceptori (oze, amine, aminoacizi) cu eliberarea coenzimei A:
acil transferaze

R-CO

SCoA + H-x

HSCoA + R-CO-x

acceptor

~n reac]iile biochimice din organismul animal un rol important `l are acetilcoenzima A numit\ [i "acid acetic activat":
CH3 - CO SCoA

Acetilcoenzima A se formeaz\ prin catabolizarea glucidelor, acizilor gra[i, aminoacizilor [i totodat\ serve[te ca substan]\ ini]ial\ pentru biosinteza unor compu[i foarte importan]i: acizi gra[i, corpi cetonici, steroli, hormoni steroizi, acetil-colin\. Glicoziltransferaze-sunt enzime de transfer al unui rest glucidic de pe un donor (oligoglucide, poliglucide, glicozizi, esteri fosforici) pe un acceptor (oze sau deriva]i ai ozelor. Aceste reac]ii sunt `ntâlnite `n biosinteza oligo - [i poliglucidelor, a glicozidelor Aminotransferaze (transaminaze). Aceste enzime catalizeaz\ reac]iile de transfer ale grup\rii amino (-NH2) de pe un aminoacid pe un α-cetoacid, numite reac]ii de transaminare:
R H2N - C - H COOH R1 trans aminaza R1 H2N - C - H COOH

+

C=O COOH

R C=O COOH

+

Cele mai importante reac]ii de transaminare din organismul animal sunt cele dintre acidul glutamic [i cetoacizii piruvic [i oxalilacetic, catalizate de glutamat piruvat transaminaza (GPT) [i respectiv glutamat oxaloacetat transaminaza (GOT), enzime cu valoare de diagnostic `n unele afec]iuni, mai ales hepatice. Fosfotransferazele-sunt enzime care transfer\ grup\ri fosfat sau pirofosfat de pe un substrat donor pe unul acceptor.Aceste grup\ri sunt donate cel mai
59

adesea

de

unii

nucleozid

trifosfa]i

boga]i

`n

energie

[i

`n

special

adenozintrifosfatul (ATP), reac]iile fiind catalizate de ATP-fosfokinaza sau ATPpirofosfokinaza (fosfotransferazele se mai numesc [i kinaze):
ATP ADP + R - O - PO3H2 fosfokinaza O O ATP AMP + R - O - P - O - P - OH ATP + R - OH pirofosfokinaza OH OH ATP + R - OH

5.6.3.Hidrolaze: enzimele din aceast\ clas\ catalizeaz\ reac]iile de hidroliz\ conform reac]iei generale:
R - O - R' + HOH

R - OH + R' - OH

Varia]iile de energie sunt mici `n cazul acestei reac]ii reversibile. Scind\rile hidrolitice sub ac]iunea hidrolazelor stau la baza proceselor de digestie ale glucidelor, lipidelor, proteinelor. Esterazele -sunt hidrolaze ce ac]ioneaz\ asupra leg\turilor ester cu formare de acid [i alcool. Esterazele se subdivid dup\ natura grup\rii acide `n carboxilesteraze, tioesteraze, fosfoesteraze. Glicozidaze (glicozid hidrolaze)aceast\ subclas\ cuprinde enzimele care ac]ioneaz\ asupra leg\turilor glicozidice din oligoglucide, poliglucide sau heteroglucid. Peptidhidrolaze sau peptidaze cuprind hidrolazele care catalizeaz\ scindarea hidrolitic\ a leg\turilor peptidice. 5.5.4.Liazele Din acest\ clas\ fac parte enzimele care catalizeaz\ scindarea unor leg\turi chimice din molecula substratului, f\r\ a fi nevoie de hidroliz\. Leg\turile chimice scindate de liaze sunt: C-C; C-O; C-S; C-N; C-X. Liazele catalizeaz\ [i apari]ia de duble leg\turi `n molecula substratului (C=C [i C=O). 5.5.5. Izomerazele sunt enzimele care catalizeaz\ reac]iile de izomerizare. Dup\ tipul de izomerie, aceste enzime formeaz\ mai multe subclase: epimeraze, izomeraze cis-trans, oxidoreductaze intramoleculare, transferaze intramoleculare (mutaze). 5.5.6.Ligaze (Sintetaze) Aceast\ clas\ de enzime catalizeaz\ reac]ia de sintez\ a dou\ substrate, cu formare de leg\turi chimice noi, `n prezen]a unui donor de energie (ATP sau un alt nucleotid trifosfat). Ligazele catalizeaz\ formarea de noi leg\turi chimice:C-C, C-O, C-N, C-S, `ntâlnite `n cursul reac]iilor de biosintez\ ale proteinelor, lipidelor.

60

Rezumat CAPITOL 5: Enzime
1.Oxidoreductaze dehidrogenaze electronaze oxidaze 2. Transferaze C1–transferaze aciltransferaze glicoziltransferaze fosfotransferaze 3. Hidrolaze esteraze glicozidaze peptidhidrolaze 4. Liaze C-C liaze C-O liaze C-S liaze C-N liaze 5. Izomeraze racemaze epimeraze cis-trans izomeraze oxidoreductaze intramoleculare mutaze. 6. Ligaze C-O ligaze C-N ligaze C-C ligaze C-S ligaze.

Teste de autoevaluare
1. Enzimele sunt: a). lipide; b). glucide; c). protide; d). polinucleotide. 2. Enzimele se deosebesc de catalizatorii anorganici astfel: a). intervin doare `n reac]ii posibile din punct de vedere termodinamic; b). au eficien]\ catalitic\ mai mare; c). scad energia de activare a procesului chimic dat; d). nu modific\ echilibrele chimice la care conduc reac]ii reversibile.
61

3. Viteza de reac]ie este: a). propor]ional\ cu concentra]ia substratului; b). independent\ de concentra]ia enzimei; c). independent\ de concentra]ia substratului; d). egal\ cu viteze maxim\. 4. Coenzime sunt: a). NAD+; b). NADP+; c). FAD; d). acidul dehidroascorbic.

R\spunsuri corecte: 1 – c, 2 – b, 3 – a, 4 – a, b, c

Capitolul 6 VITAMINE 6.1. Defini]ie [i clasificare Vitaminele sunt substan]e organice de natur\ exogen\, care difer\ prin structura chimic\ [i propriet\]i, f\r\ valoare plastic\ sau energetic\, dar care posed\ activitate biologic\ `n cantit\]i mici [i sunt absolut necesare pentru asigurarea func]iilor vitale ale organismului animal. Vitaminele au func]ii numeroase atât `n ceea ce prive[te cre[terea [i dezvoltarea normal\ a animalelor, cât [i reglarea func]iilor celulare. Lipsa vitaminelor din alimenta]ie(avitaminoze) sau insuficien]a acestora (hipovitaminoze) determin\ disfunc]ii metabolice, modific\ri structurale la nivel de ]esut, ceea ce duce la `mboln\virea `ntregului organism. ~n func]ie de solubilitatea `n ap\ vitaminele se clasific\ `n dou\ grupe: vitamine hidrosolubile [i liposolubile. 6.2. Vitamine hidrosolubile `n marea lor majoritate sunt termolabile, instabile `n mediu alcalin [i stabile `n mediu acid. ~n aceast\ grup\ sunt cuprinse vitaminele hidrosolubile din complexul B (din care fac parte vitaminele B1, B2, B6, B12, acidul pantotenic, acidul folic, vitamina PP, H, H') C, P, acidul lipoic, colina. Tiamina-( Vitamina B1) -are urm\toarea structur\ chimic\:
NH2 N H3 C N CH2

+
N HC S

C - CH3 C - CH2 - CH2 - OH

Gruparea func]ional\ alcool primar poate fi esterificat\ cu acid pirofosforic cu formare de tiaminpirofosfat (TPP) cu rol de coenzim\ `n reac]iile de decarboxilare a unor cetoacizi, `n reac]iile de transfer catalizate de transcetolaze. Caren]a `n vitamina B1 produce la animale tulbur\ri ale sistemului nervos central. La om avitaminoza tiaminic\ este cunoscut\ sub numele de boala beriberi care produce modific\ri degenerative ale sistemului nervos; `n forma cronic\ a caren]ei se semnaleaz\ polinevrita (inflamarea nervilor) la nivelul membrelor inferioare, `nso]it\ de tulbur\ri pshice [i chiar insuficien]\ cardiac\. Riboflavina (Vitamina B2, lactoflavina)-este o substan]\ solid\, cristalizat\, de culoare galben\, care din punctul de vedere al structurii chimice este derivatul dimetilat al izoaloxazinei pe care este grefat un rest ribitol. Lipsa sau caren]a `n vitamina B2 din organismul animal duce la stagnarea cre[terii
62

organismelor tinere, la sc\derea rezisten]ei la infec]ii, la tulbur\ri de vedere, la c\derea p\rului [i chiar moartea subit\ a organismului adult.
CH 2 - (CHOH) 3 - CH 2OH H 3C H 3C
8 7 6 5

CH 2 - (CHOH) 3 - CH 2OH H 3C H 3C N H N C=O NH C ll O

N
9

N

N

10

C ll O

1 2C = 3NH 4

O

+2H -2H

N H

Riboflavina Forma oxidata

Leucoriboflavina Forma redusa

Vitamina B6 (piridoxina, adermina) derivat al piridinei, se prezint\ sub forma a trei compu[i ce se deosebesc prin func]iunea substituit\ la C4 [i care au propriet\]i vitaminice: piridoxolul, piridoxalul [i piridoxamina. Nucleul piridinic al vitaminei B6 are o grupare metil la C2, o grupare - OH la C3 [i o grupare hidroximetil la C5. Caren]a `n vitamin\ B6 este mai frecvent\ la suine [i p\s\ri [i se manifest\ prin tulbur\ri nervoase, dermatite, anemii, `ncetinirea cre[terii, insomnii, apetit redus.
R HO H 3C
3 2 4 5

CH=O CH 2OH HO H 3C N

O

N Piridoxal (R= -CH2OH) Piridoxal (R= -CH=O) Piridoxamina (R= -CH2NH2)

1 6CH

C - CH 2 - O - P - OH OH CH Piridoxal - 5 - fosfat

Vitamina PP (B5 – nicotinamida) este amida acidului nicotinic:
HC HC H C C - COOH HC HC H C C - CO - NH2

CH N Acidul nicotinic

CH N Nicotinamida

Nicotinamida are un rol biologic deosebit, fiind componenta activ\ a dou\ coenzime nicotinamidadenindinucleotidice, notate prescurtat NAD+ [i NADP+ Lipsa acidului nicotinic [i a amidei sale din alimenta]ie produce boala numit\ pelagr\ caracterizat\ prin dermatite specifice [i manifest\ri nervoase. Acidul pantotenic ( Vitamina B3) este format\ dintr-un rest de acid pantoic [i unul de β-alanin\, unite printr-o leg\tur\ amidic\. Rolul biochimic al acidului pantotenic este legat de cel al coenzimei A, `n structura c\reia intr\. Aceast\ coenzim\ apar]ine enzimelor din clasa transferazelor, subclasa aciltransferazelor, cu rol `n transferul radicalilor acil. Caren]a `n acid pantotenic la diferite animale
63

provoac\ `ncetinirea cre[terii, dermatite descumative, tulbur\ri ale sistemului neuro-vegetativ, afec]iuni gastro-intestinale, depigmentarea [i c\derea p\rului.
CH3 OH HO-CH2-C-CH-CO-NH-CH2-CH2-COOH CH3

Vitamina C - Acidul ascorbic este un derivat al hexozelor [i anume lactona acidului 2 - ceto - L - gulonic, cu puternice propriet\]i oxidoreduc\toare:
O=C HO - C l HO - C H-C HO - C - H CH2OH Acidul L - ascorbic O O=C O=C O O=C H-C HO - C - H CH2OH Acidul dehidro - L - ascorbic

-2 H +2H

(forma redusa)

(forma oxidata)

Ac]iunea biologic\ a acidului ascorbic este legat\ de capacitatea sa de a forma un sistem oxido-reduc\tor (acid ascorbic - acid dehidroascorbic) pe baza c\reia ac]ioneaz\ ca un transportor de hidrogen [i electroni. Acidul ascorbic particip\ la o serie de procese metabolice (reac]ii de hidroxilare, oxidare, hidrogenare),-pe care unele substan]e ca aminoacizii, hormonii, sterolii, acizii gra[i, acidul folic, le sufer\ `n organism. Avitaminoza C sau scorbutul se manifest\ prin fragilitate capilar\ `nso]it\ de hemoragii la nivelul pielii, gingiilor, mucoaselor, mobilitatea [i c\derea din]ilor, lezarea ]esutului cartilaginos [i osos. Hipovitaminoza C se manifest\ prin oboseal\, inapeten]\, somnoleln]\, sc\derea rezisten]ei la efort. 6.3. Vitamine liposolubile: `n acest\ grup\ intr\ vitaminele A,D,E,K solubile `n gr\simi [i solven]i organici, care pot forma depozite `n organismul animal (ficat sau ]esut adipos) [i care din punctul de vedere al structurii chimice sunt, `n general, compu[i izoprenoidici. Vitaminele A – retinolii Vitaminele A se formeaz\ `n ]esuturile animale prin transformarea provitaminelor A denumite caroteni, pigmen]i polinesatura]i din plante, alge [i microorganisme. Carotenii se g\sesc `n cantit\]i mari `n vegetalele verzi [i galbene (spanac, varz\, morcovi, salat\, ceap\ verde). Provitaminele A, preluate de animale odat\ cu hrana vegetal\, sunt apoi scindate oxidativ `n peretele intestinal sau ficat cu formare de vitamina A. ~n ]esuturi retinolii se g\sesc `n stare
64

liber\, dar mai ales sub form\ de esteri cu acidul palmitic, iar `n sânge circul\ sub forma unui complex lipoproteic.
H3C CH3 CH3 R R = - CH2OH R = - CH = O R = - COOH Structurile chimice ale vitaminei A1 R R = - CH2OH R = - CH = O Structurile chimice ale vitaminei A2 3 - dehidroretinol 3 - dehidroretinal Retinol Retinal Acid retinoic

H3C
2 3 1

CH3
6 5

4

CH3

Vitamina A favorizeaz\ cre[terea animalelor tinere prin reglarea [i stimularea cre[terii ]esutului osos. ~n procesele de reproduc]ie retinolii asigur\ func]ionarea normal\ a ovarului [i testiculului.Vitaminele A m\resc rezisten]a organismului la infec]ii prin asigurarea st\rii normale a epiteliilor [i epidermei. Vitaminele A intervin direct `n procesul vederii: retinalul intr\ `n structura rodopsinei - protein\ conjugat\ din bastona[ele retinei - care absoarbe radia]ii `n u.v. [i vizibil, producând senza]ia vizual\. Vitaminele D - Calciferolii
CH3 CH3 HO Structura chimica de baza a provitaminelor D HO Biosinteza vitaminelor D CH3 R R

u. v.
CH2 Calciferol

Ac]iunea biologic\ a vitaminelor D este cea antirahitic\, legat\ de rolul pe care-l au `n reglarea metabolismului fosfo-calcic cu asigurarea unui proces normal de osificare. La nivelul mucoasei intestinale vitamina D stimuleaz\ absorb]ia intestinal\ a calciului [i favorizeaz\ biosinteza proteinei transportoare de Ca2+ `n lichidele biologice. Vitamina D stimuleaz\ [i calcifierea matricei osoase. La nivelul rinichiului calciferolii favorizeaz\ reabsorb]ia fosfatului anorganic [i mobilizarea ionilor de calciu. Lipsa vitaminei D la animalele tinere produce rahitismul, boal\ caracterizat\ prin demineralizarea oaselor `n cre[tere; la animalele adulte avitaminoza D are ca rezultat osteomalacia [i osteoporoza Vitaminele E– tocoferolii se mai numesc [i vitaminele antisterilit\]ii, denumire legat\ de ac]iunea biologic\ principal\ de men]inere a sarcinii. Ca structur\ chimic\ tocoferolii sunt deriva]i de croman (benzofuran) [i anume 6 65

hidroxicroman, care `n pozi]ia 2 are un metil [i un radical saturat cu 16 C (fitol) numit tocol:
HO H3C CH3 CH3 CH3 R

O

alfa - Tocoferol

Vitaminele E sunt substan]e uleioase, instabile `n aer [i lumin\, cu puternic\ ac]iune antioxidant\, datorat\ structurii lor u[or oxidabile. Ca antioxidan]i, tocoferolii protejeaz\ lipidele nesaturate - componente ale membranelor celulare de ac]iunea radicalilor liberi. ~n cadrul metabolismului intermediar vitaminele E intervin `n biosinteza proteinelor, a acizilor nucleici, a hemului.Hipovitaminozele E se manifest\ cel mai adesea asupra aparatului reproduc\tor, dar afecteaz\ [i hematopoieza, aparatul cardiovascular, sistemul muscular. Vitaminele K – filochinone sunt deriva]i de 2 -metil - 1-4-naftochinon\:
O CH3 R O Structura chimica generala a vitaminelor K

Rolul fiziologic al vitaminelor K este legat de procesul de coagulare a sângelui.

Rezumat CAPITOL 6: VITAMINE
Vitamine Liposolubile A Retinoli D Calciferoli E Tocoferoli K Menaftone Vitamine Hidrosolibile B1 tiamina B2 riboflavina B6 piridoxina PP nicotinamide B3 acid pantotenic C acid ascorbic.

l. ~n structura c]rei vitamine intr\ 3. Calciferolii intervin `n: derivatul dehidrogenat al D-ribozei: a). procesul vederii a). Tiamina; b). coagularea sângelui; b). Acidul ascorbic; c). combaterea sterilit\]ii; c). Riboflavina; d). prevenirea rahitismului. d). Piridoxamina. 4.Care sunt sterolii de la care provin 2. Care din urm\toarele vitamine vitaminele D2 [iD3: a). Ergosterol; poate fi sintetizat\ din triptofan: b). Colesterol; a). acidul pantotenic; c). 7-dehidrocolesterol b). piridoxina; d). Sitosterol. c). nicotinamida; d). biotina. R\spunsuri corecte: 1 – c, 2 – c, 3 – d, 4 – a,c.
66

Test de autoevaluare

Capitolul 7 HORMONI
7.1. Defini]ie, clasificare, rol biologic Hormonii sunt compu[i biochimici endogeni elabora]i de ]esuturi glandulare specializate [i organizate, deversa]i direct `n sânge [i vehicula]i la organele [i ]esuturile "]int\", unde `[i exercit\ ac]iunea stimulatoare, reglatoare [i integratoare asupra proceselor fiziologice [i metabolice (hormao = a stimula). Hormonii glandulari sunt secreta]i de c\tre glandele endocrine [i anume: hipofiza, tiroida, paratiroida, timusul, pancreasul, suprarenalele [i glandele sexuale. La mamifere, rol hormonal temporal `ndepline[te [i placenta. ~n afar\ de hormonii glandulari, mai exist\ [i neurohormonii secreta]i de celulele nervoase, precum [i hormonii tisulari, elabora]i [i secreta]i de alte celule specializate,- `n afara glandelor, care sunt apoi prelua]i de sânge sau alte lichide biologice [i transporta]i la organele efectoare, unde `[i exercit\ la distan]\ activitatea lor specific\, de aceea au fost numi]i [i mesageri chimici. Transportul hormonilor se realizeaz\ cu ajutorul sistemelor circulator [i nervos, ceea ce asigur\ transmiterea informa]iei de la un organ la altul, integrarea proceselor metabolice [i biochimice `n multitudinea reac]iilor care asigur\ un echilibru armonios [i o bun\ func]ionare a `ntregului organism. 7.2. Reglarea secre]iilor hormonale Dezvoltarea armonioas\ a organismului animal, desf\[urarea normal\ a diferitelor func]ii ale acestuia sunt condi]ionate de producerea continu\ a hormonilor, atât calitativ, cât [i cantitativ, ceea ce impune ca func]ia glandelor endocrine s\ fie riguros reglat\ [i controlat\. Reglarea hormonal\ se face pe dou\ c\i principale: - reglarea hormonal\ pe cale nervoas\ are la baz\ principiul ierarhiei, `n care la cel mai `nalt nivel se afl\ sistemul nervos, care prin factorii hipotalamici controleaz\ activitatea glandei hipofize. Hipofiza, la rândul ei, are sub control activitatea glandelor endocrine periferice, iar acestea prin secre]iile lor influen]eaz\ func]iile organelor efectoare. - autoreglarea hormonal\ prin mecanism feed-back, pozitiv sau negativ, prin care concentra]ia produ[ilor de reac]ie influen]eaz\ desf\[urarea proceselor la nivele reglatoare superioare. O tr\s\tur\ unic\ a sistemului endocrin este c\ producerea fiec\rui hormon este reglat\ - direct sau indirect - de activitatea metabolic\ a hormonului `nsu[i.
67

HIPOTALAMUS Factori eliberatori Factori inhibitori HIPOFIZA H glandotropi GLANDE PERIFERICE H glandulari Organ efector

stimulare inhibare stimulare inhibare mare mica conc.H. - sange

modificarea activitatii enz. inductia/represia enz. activitati metabolice specifice

Reglarea secre]iei hormonale 7.3. Precursori hormonali Hormonii cu structur\ polipeptidic\ sau proteic\ sunt biosintetiza]i sub forma unui precursor hormonal, care este `n general o protein\ sau o polipeptid\ cu molecul\ mai mare (caten\ polipeptidic\ mai lung\) [i de obicei inactiv. Prin scindare proteolitic\ sub ac]iunea unei proteaze specifice situat\ `n reticulul endoplasmatic sau `n aparatul Golgi, se elibereaz\ hormonul activ. 7.4. Mecanismul de ac]iune al hormonilor Hormonii, denumi]i [i "mesageri chimici" sunt substan]e cu structuri chimice diferite, deci [i cu ac]iuni chimice diferite cu rol `n reglarea proceselor metabolice din celulele "]int\". La nivel de celul\ hormonii interac]ioneaz\ cu receptorii hormonali - molecule specializate de natur\ proteic\ cu afinitate specific\ pentru hormonul respectiv, capabile s\ recunoasc\ [i s\ transmit\ mesajul chimic. ~n urma acestei interac]iuni se formeaz\ un complex caracteristic hormon-receptor, care reprezint\ un mesager intermediar `n reglarea proceselor biochimice din celulele "]int\". Receptorii hormonali sunt de dou\ tipuri; - receptori membranari, localiza]i la suprafa]a celulelor ]int\, cu afinitate pentru hormonii hidrosolubili - peptidici [i deriva]i de aminoacizi - care traverseaz\ mai greu membrana celular\; - receptorii intracelulari citoplasmatici cu afinitate pentru hormonii steroidici, liposolubili, care pot traversa mai u[or membrana celular\. Mecanismele interac]iunii hormonilor cu celulele "]int\" sunt diferite `n func]ie de structurile chimice ale hormonilor. I. Mecanismul de ac]iune al hormonilor cu receptori membranari hormonii peptidici, cateocolaminele, prostaglandinele: hormonii cu structur\ peptidic\ [i cei deriva]i din aminoacizi ac]ioneaz\ la suprafa]a celulei [i necesit\ un mediator intracelular - mesager secund - capabil s\ realizeze efecte rapide,
68

condi]ionate de activarea enzimelor [i proteinelor preexistente. Ca mesager secund poate func]iona AMP-ciclic (adenozin -3' 5' monofosfat). Etapele mecanismului de ac]iune a hormonilor peptidici sunt urm\toarele: - formarea complexului hormon-receptor pe suprafa]a membranei plasmatice, cuplat\ cu activarea alosteric\ a enzimei adenilat ciclaza; - adenilat ciclaza activat\ catalizeaz\ reac]ia de formare a AMP - ciclic prin transformarea ATP, `n prezen]a cationilor de magneziu;

AMPc

AMPc + P - O - P

AMPC intervine ca mesager secund realizând efectele intracelulare ale hormonilor - mesageri primi - fixa]i de receptorii membranari. - AMPC format intracelular activeaz\ proteinkinazele, prin fixarea sa pe subunitatea reglatoare a acestuia [i eliberarea subunit\]ii catalitice din complexul inactiv. - Proteinkinaza activat\ moduleaz\ activitatea unor proteine `n celulele ]int\ prin fosforilare, `n urma c\reia se produce o activare sau o inactivare a acestora. De exemplu, prin fosforilarea enzimelor ce catalizeaz\ procesele de biosintez\, acestea sunt inactivate. Adenilat ciclaza, localizat\ `n membrana celular\, poate favoriza diferite procese de membran\: permeabilitatea [i ca atare transportul membranar de glucide, aminoacizi, cationi, nucleotide. Inactivarea AMPc, deci [i a hormonului, are loc prin scindarea sa la 5-AMP, sub ac]iunea unei fosfodiesteraze specifice; II. Mecanismul de ac]iune al hormonilor cu receptori citoplasmatici hormoni steroidici: etapele mecanismului de ac]iune al acestor hormoni sunt: - Hormonii steroizi, elibera]i de proteinele serice transportoare, p\trund `n celule, respectiv `n citosol, unde se leag\ de receptorii citoplasmatici specifici; - Complexul hormon-receptor citoplasmatic, care reprezit\ un mesager intracelular, sufer\ o modificare conforma]ional\, `n urma c\reia poate p\trunde `n nucleu; - ~n nucleu complexul hormono-receptor citoplasmatic se leag\ de receptorii nucleari - proteine specifice din cromatina nuclear\ [i activeaz\ sinteza de ARNm din ADN (transcrierea), urmat\ de biosinteza de proteine enzimatice. - Procesul se `ncheie prin decuplarea complexului din cromatin\ [i `ntreruperea transcrierii.

69

Prin acest mecanism se explic\ interven]ia hormonilor steroizi `n procesul de biosintez\ a proteinelor enzimatice.
Pre - prohormon Reticul endoplasmatic Prohormon Aparat Golgi Hormon

7.5. Clasificarea hormonilor: Dup\ structura chimic\ hormonii se clasific\ `n: a). Hormoni deriva]i din aminoacizi, printre care se num\r\ hormonii medulosuprarenali [i tiroidieni; b). Hormoni cu structur\ peptidic\ sau proteic\; hormoni hipofizari, epifizari, hipotalamici, pancreatici, paratiroidieni; c). Hormoni steroizi, dintre care fac parte hormonii corticosuprarenali, hormonii sexuali; d). Hormoni deriva]i din acizi gra[i, `n categoria c\rora se `ncadreaz\ prostaglandinele. 7.5.1. Hormoni deriva]i din aminoacizi Principalii hormoni deriva]i din aminoacizi aromatici sunt; hormonii medulosuprarenali (adrenalina [i noradrenalina) [i hormonii tiroidieni (tiroxinele). Hormonii medulosuprarenali (catecolamine): Adrenalina [i noradrenalina-sunt secreta]i de zona medular\ a glandei suprarenale [i de celulele ganglionare ale sistemului nervos simpatic. Sub ac]iunea luminii [i a oxigenului `[i pierd activitatea hormonal\.
COOH CH - NH 2 CH 2 Tirozinaza oxidare OH Tirozina DOPA-amina hidroxilaza CH 2 - NH 2 CH-OH COOH CH - NH 2 CH 2 NH 2 CH 2 CH 2

DOPAdecarboxilaza - CO 2

[O]

OH DOPA

OH

OH OH DOPA-amina CH 2-NH - CH 3 CH - OH

transmetilaza S- adenozilmetionina

OH OH D(-)Noradrenalina

OH

OH

D(-)Adrenalina

Ac]iunea fiziologic\ [i biochimic\-Principala ac]iune fiziologic\ a catecolaminelor este cea asupra sistemului vascular sangvin. Adrenalina menifest\ ac]iune de contractare a vaselor sangvine periferice, ceea ce duce la o m\rire a tensiunii arteriale [i la o accelerare a b\t\ilor inimii. Noradrenalina manifest\ ac]iune vasodilatatoare, dar este vasoconstrictoare asupra rinichilor, splinei, ficatului [i pielii. Efectele lor sunt `ns\ de scurt\ durat\, deoarece sunt inactiva]i
70

prin oxidare. Ambii hormoni sunt efectori ai st\rii nervoase [i au un rol `nsemnat `n transmiterea fluxului nervos `n sistemul nervos simpatic. Rolul biochimic al catecolaminelor: - `n metabolismul glucidelor, catecolaminele duc la mobilizarea rezervei glicogenice, [i o cre[tere consecutiv\ a concentra]iei de glucoz\ `n sânge (efect hiperglicemiant). Aceast\ func]ie biochimic\ a adrenalinei se explic\ prin ac]iunea asupra fosforilazei, care duce la epuizarea glicogenului hepatic [i apoi a celui muscular. ~n metabolismul lipidelor catecolaminele intervin `n lipoliz\ [i `n metabolismul lipidelor plasmatice. Efectul lipolitic al catecolaminelor necesit\ prezen]a glucocorticosteroizilor. Ei m\resc sinteza adenilatciclazei.~n circuitul hidromineral, adrenalina provoac\ o cre[tere a concentra]iei ionilor Mg2+, Ca2+. Hormoni tiroidieni (iodtironine):-Glanda tiroid\ secret\ o serie de deriva]i iodura]i dintre care prezint\ activitatea hormonal\ marcant\ urm\torii: - 3,3' - diiodtironina (T2), 3,5,3' - triiodtironina (T3), 3,5,3',5' - tetraiodtironina (T4). ~n glanda tiroid\ hormonii tiroidieni se g\sesc sub form\ de tiroglobulin\.
I HO I 3' 5' O I I 3 5' CH2 - CH - COOH NH2

3,5,3',5' - tetraiodtironina (tiroxina) T 4

Biosinteza acestor hormoni are loc `n glanda tiroid\. Iodul din alimente, introdus sub form\ de anion I--, este absorbit prin intestin [i preluat de sânge [i transportat la tiroid\ unde este oxidat la atom de iod. Atomii de iod iodureaz\ nucleul tirozinic din tiroglobulin\ cu formare de tiroglobulin\ iodurat\ care prin cuplare oxidativ\ [i eliberarea prin hidroliz\ a globulinei formeaz\ iodtironina. Rolul biochimic- Ac]iunile majore ale iodtiroinelor pot fi cuprinse `n trei grupe; ac]iune somatotrop\, calorigen\ [i trofic\ general\. Ac]iunea somatotrop\ const\ `n cre[terea [i dezvoltarea organismului, ca urmare a interven]iei iodtironinelor `n stimularea biosintezei proteinelor. Efectul calorigen al iodtironinelor const\ `n stimularea proceselor de oxidoreducere celular\, intervenind `n cuplarea oxid\rii cu oxidarea fosforilant\. Rolul trofic al iodtironinelor const\ `ndeosebi `n stimularea biosintezei proteinelor, lipoproteinelor plasmatice [i a adenilatciclazei. Histamina este o amin\ biogen\ provenit\ din histidin\ ce stimuleaz\ secre]ia glandelor exocrine, dilat\ capilarele,cre[te permeabilitatea membranelor pentru proteine. Histamina particip\ la r\spunsul anafilactic [i determin\ st\ri
71

alergice prin efecte de cre[tere a sensibilit\]ii organismului. Serotonina (5hidroxitriptamina) este amina biogen\ provenit\ de la triptofan secretat\ de celulele creierului [i tiroid\ [i r\spândit\ `n cantit\]i mari `n sistemul nervos central, splin\, pl\mâni, `n mucoasele gastrointestinale, sânge. Serotonina are propriet\]i vasoconstrinctoare, ac]ioneaz\ asupra musculaturii netede din vasele sanguine, aparatul respirator, tractul gastrointestinal. La nivelul sistemului nervos central serotonina favorizeaz\ transmisia influxului nervos, ac]ionând ca un neuromodulator. Tiramina [i dopamina sunt amine biogene provenite de la tirozin\ [i dihidroxifenilalanina. Aceste amine au rol `n stimularea contrac]iei musculaturii netede a uterului [i `n cre[terea presiunii arteriale. Dopamina particip\ `n sistemul nervos la controlul motricit\]ii organismului [i este un precursor `n biosinteza hormonilor medulosuprarenali.Acidul δ - aminobutiric (GABA) este o amin\ biogen\ rezultat\ prin decarboxilarea acidului glutamic `n ]esutul nervos. Are rol de mediator [i modulator al transmiterii impulsului nervos. Asupra sistemului nervos central are o ac]iune inhibitoare. 7.5.2. Hormoni cu structur\ peptidic\ sau proteic\ Cei mai importan]i hormoni cu structur\ peptidic\ sunt hormonii hipotalamici, hipofizari, pancreatici, paratiroidieni. Unii dintre ace[ti hormoni(insulina, glucagonul, STH, ACTH, parathormonul,etc) sunt secreta]i sub form\ inactiv\ de prohormoni cu masa molecular\ mai mare, care sub ac]iunea specific\ a enzimelor din glanda endocrin\, sunt secreta]i sub form\ de hormoni [i transporta]i de c\tre sânge la organele "]int\" asupra c\rora ac]ioneaz\. Hormoni hipotalamici reglatori sunt din punct de vedere structural, peptide cu grad mic de policondensare. Se cunosc 10 hormoni hipotalamici cu func]ii de eliberatori sau inhibitori ai hormonilor hipofizari. Pe lâng\ aceste rela]ii `ntre hipotalamus [i hipofiz\ mai exist\ [i altele: astfel, ocitocina [i vasopresina, hormoni secreta]i de hipotalamusul anterior sunt transportate `n hipofiza anterioar\, de unde sunt eliberate `n sânge. Reglarea endocrin\ are loc `n organism prin intermediul unui sistem ierarhizat constituit din hipotalamus-hipofiz\-glande periferice-organ efector. ~n cadrul acestui sistem, nivelul reglator cel mai `nalt este reprezentat de hipotalamus. ~n hipotalamus sunt secreta]i o serie de hormoni care stimuleaz\ secre]ia hormonilor hipofizari [i care poart\ numele de factori de eliberare sau liberine, pe lâng\ care sunt secreta]i [i unii hormoni care inhib\ secre]ia hormonilor hipofizari, denumi]i statine.

72

Tabel 7.1. Hormoni hipotalamici hipofizotropi Nume uzual(prescurtare) Sinonim

Tiroliberina\ (TRH) - hormon de eliberare a tirotropinei; Corticoliberin\ (CRH) - hormon de eliberare a corticotropinei; Folliberin\ (FSH-RH) - hormon de eliberare a hormonului foliculostimulator; Luliberin\ (LH-RH) - hormon de eliberare a hormonului luteotrop; Somatoliberin\ (SRH) - hormon de eliberare a hormonului somatotrop; Melanoliberin\ (MRH) - hormon de eliberare a hormonului melanotrop; Prolactoliberin\ (PRH) - hormon de eliberare a prolactinei; Melanostatin\ (MIH) - hormon inhibitor al eliber\rii de hormon melanotrop; Prolactostatin\ (PIH) - hormon inhibitor al eliber\rii de prolactin\; Somatostatin\ (STH-IH) - hormon inhibitor al eliber\rii de somatotropin\. Hormoni hipofizari Hormoni adenohipofizari Hormonul de cre[tere(HGH) sau hormonul somatotrop(STH)-intervine ca stimulator al intregului metabolism,favorizând biosinteza proteinelor, stimulând catabolismul lipidic prin intensificarea lipolizei [i diminuând metabolismul glucidic prin intensificarea glicolizei. Tulbur\rile de hiposecre]ie se manifest\ prin nanism hipofizar. La adul]i apare obezitate, hipoglicemie. Hipersecre]ia apare `n adenomul hipofizar [i se manifest\ prin gigantism sau acromegalie. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) (corticotropina) este secretat `n celulele bazofile ale adenohipofizei, iar `n cantitate mai mic\ [i `n placent\ [i hipofiza intermediar\. Hormonul izolat din adenohipofiza diferitelor specii de animale este o polipeptid\ având M = 4500 - 4600, con]inând 39 de aminoacizi cu un procent de 2,3% sulf. Primii 23 aminoacizi sunt identici la diferite specii [i reprezint\ fragmentul activ al hormonului. Ac]iune fiziologic\ [i biochimic\-rolul principal al ACTH este stimularea secre]iei hormonilor steroizi de c\tre corticosuprarenal\. Pe lâng\ aceast\ ac]iune, ACTH mai produce [i o serie de
73

modific\ri metabolice, ac]ionând sinergic cu somatotropinele `n producerea hiperglicemiei [i intervenind `n mobilizarea acizilor gra[i liberi din ]esutul adipos. Ac]iunea fiziologic\ general\ a acestui hormon coincide `n mare m\sur\ cu ac]iunea hormonilor suprarenali glucocorticoizi. ACTH-ul ac]ioneaz\ `n procesele de mai sus prin intermediul hormonilor steroizi [i prin sistemul AMP-ciclicadenilatciclazei. Hormonul tirostimulator (TSH) este secretat de celulele bazofile tirotrope ale adenohipofizei, sub controlul hormonului hipotalamic eliberator (TRH). Din punct de vedere structural, este o glicoprotein\ cu masa molecular\ de 28000 con]inând aproximativ 8% glucide. Ac]iunea fiziologic\ [i biochimic\-TSH ac]ioneaz\ asupra tiroidei, stimulând printr-un mecanism AMP-ciclic adenilatciclaza toate etapele de biosintez\ al hormonilor tiroidieni. Prin intermediul acestor hormoni intervine `n procesele redox, activând reac]iile exerogenice [i controleaz\ intensitatea oxidoreducerilor tisulare, a utiliz\rii glucozei, a sintezei fosfolipidelor, a ARN. Hormoni gonadotropi. Hormonii gonadotropi (gonado-tropinele) controleaz\ func]iile glandelor sexuale. Sub controlul hormonilor hipotalamici corespunz\tori hipofiza secret\ urm\toarele gonadotropine: - hormonul foliculostimulator (FSH) care ac]ioneaz\ asupra dezvolt\rii glandelor sexuale; - hormonul stimulator al celulelor intersti]iale (ICSH) [i hormonul luteinizant (LH) sunt hormoni pereche, LH ac]ioneaz\ `n organismul feminin, iar ICSH `n organismul masculin, activând secre]ia hormonilor sexuali (estron\ [i testosteron) [i transformarea folicului `n corp galben (efect luteinizant); - hormonul lactotrop (LTH) denumit [i prolactin\, stimuleaz\ secre]ia de lapte `n glanda mamar\, inducând biosinteza lactozosintetazei, enzim\ care asigur\ sinteza lactozei. Se g\se[te `n cantit\]i apreciabile `n hipofiza de oaie. Din punct de vedere structural gonadotropinele hipofizare sunt glicoproteine, care spre deosebire de hormonii sexuali nu prezint\ specificitate de specie.
Hormonii hipofizei intermediare

Hipofiza intermediar\ secret\ hormonii stimulatori ai melanocitelor (MSH) sau hormoni melanofori cu rol `n procesul de pigmentare a pielei. Hormonul melanocit este din punct de vedere chimic o oligopeptid\. Rolul biologic al MSH-ului const\ `n stimularea activit\]ii melanocitelor [i `n

74

consecin]\ procesul de pigmentare al pielii atât la animalele superioare, cât [i la cele inferioare. Hormonii neurohipofizari Vasopresina [i ocitocina sunt hormoni cu structur\ octo peptidic\ asem\n\toare. Rolul biologic al vasopresinei const\ `n ac]iunea ei hipertensiv\, ca urmare a contrac]iei fibrelor musculare netede din arteriole [i m\ririi presiunii arteriale (ac]iune vasopresoare). Rolul biologic al ocitocinei const\ `n stimularea contrac]iilor musculaturii netede a uterului, având rol important `n declan[area [i intensificarea contrac]iilor uterine, deci favorizeaz\ expulzarea f\tului. Ocitocina stimuleaz\ de asemenea, secre]ia glandei mamare [i producerea de lapte. Hormoni pancreatici Pancreasul este o gland\ mixt\ care posed\ atât func]ia exocrin\ produc\toare de enzime, cât [i func]ie endocrin\, `ndeplinit\ de insulele lui Langherhans. Insulina este un polipeptid cu 51 aminoacizi alc\tuit din dou\ catene diferite ca num\r de aminoacizi. Insulina ac]ioneaz\ `n principal `n cadrul metabolismului glucidic având efect hipoglicemiant, determinând sc\derea glicemiei prin stimularea cataboliz\rii glucozei `n ]esuturi. Insulina ac]ioneaz\ asupra metabolismului lipidic [i anume inhib\ lipoliza [i stimuleaz\ biosinteza gliceridelor prin utilizarea par]ial\ a glucozei. Ac]iunea insulinei asupra metabolismului proteic const\ `n stimularea biosintezei proteinelor (ac]iune anabolizant\) datorit\ acumul\rii crescute de aminoacizi `n celule, precum [i a cre[terii sintazei de ARNm. Hiposecre]ia insulinei produce diabetul zaharat (Diabetes melytus) care se manifest\ prin modific\ri profunde ale metabolismului glucidic exprimate prin hiperglicemie, glicozurie, poliurie. Totodat\ se produc tulbur\ri [i `n metabolismul lipidic: cre[terea lipolizei [i a biosintezei corpilor cetonici, acidoz\. Glucagonul este secretat de celulele α din insulele Langherhans. Glucagonul este o polipeptid\ alc\tuit\ din 29 aminoacizi. Glucagonul `[i exercit\ ac]iunea `ndeosebi la nivelul ficatului [i a ]esutului adipos. Glucagonul are o ac]iune hiperglicemiant\, antagonist\ cu a insulinei. Ac]iunea global\ a glucagonului este cea catabolizant\, spre deosebire de ac]iunea anabolizant\ a insulinei. Efectul hiper glicemiant al glucagonului este `n permanent echilibru cu efectul hipoglicemiant al insulinei, rela]ia dintre ace[ti doi hormoni modulând concentra]ia activ\ de glucoz\ din circula]ie.

75

Hormonul paratiroidian (parathormon): Ac]iunea biologic\ principal\ a acestui hormon se manifest\ la nivelul metabolismului fosfo-calcic. Parathormonul are rolul de a men]ine concentra]ia intra- [i extracelular\ a ionilor de calciu, ceea ce implic\ participarea sa la procesele de absorb]ie gastrointestinal\ a calciului, de depunere [i mobilizare din oase [i de excre]ie renal\ a calciului [i fosforului. Calcitonina este un hormon cu structur\ polipeptidic\ alc\tuit\ din 32 aminoacizi, secretat de glandele paratiroide, dar [i de c\tre tiroid\. Calcitonina are o ac]iune hipocalcemiant\, antagonist\ ac]iunii parathormonului. Calcitonina regleaz\ calcemia, inhib\ mobilizarea calciului [i fosforului din oase.Calcitonina stimuleaz\ mineralizarea oaselor, ceea ce determin\ sc\derea concentra]iei sanguine de calciu [i fosfat. Hormoni gastrointestinali [i renali: mucoasa gastrointestinal\ secret\ o serie de substan]e de natur\ peptidic\ cu propriet\]i hormonale. Ace[tea sunt considera]i hormoni tisulari fiind secreta]i de celule specializate neconstituite `n glande, care manifest\ ac]iuni locale la nivelul ]esuturilor. Cei sunt gastrina, secretina, colecistokinina, eritropoietina, plasmakinininele. Hormonii steroizi: sunt secreta]i de glandele suprarenale [i glandele sexuale. ~n organism ace[ti hormoni se formeaz\ prin catabolizarea colesterolului. Hormonii steroizi au la baz\ structura steranului pe care sunt grefate diferite grup\ri chimice func]ionale. Din grupa hormonilor steroizi fac parte hormonii corticosuprarenali [i cei sexuali. Hormonii corticosuprarenali (corticosteroizi) sunt secreta]i de regiunea cortical\ a suprarenalei sub controlul direct al hormonilor hipofizari (ACTH) [i ai factorilor hipotalamici corespunz\tori, CHR. ACTH se fixeaz\ pe receptorii de membran\ a corticosuprarenalei, de unde ac]ioneaz\ prin intermediul sistemului AMP ciclic-adenilat ciclaza, care activeaz\ mecanismele implicate `n biosinteza acestor hormoni. Hormonii corticosteroizi au ca structur\ de baz\ un derivat al steranului numit pregnan cu 21 atomi de carbon. To]i ace[ti hormoni prezint\ o dubl\ leg\tur\ C4 - C5, dou\ func]iuni ceto la C3 - C20, precum [i o grupare alcool la C21. mai importan]i angiotensinele,

76

CH 3 CH 2

Pregnan

Hormoni corticosteronul.
HO

glucocorticoizi
OH

(glucotropi)

sunt:

cortizolul,

cortizonul,

CO - CH2OH

O

OH CO - CH2O

O

Cortizol

O Cortizon

Ac]iune

fiziologic\

[i

biochimic\-principala

ac]iune

a

hormonilor

glucocortizoizi se manifest\ `n reglarea metabolismului glucidic. Manifest\ ac]iune antiinflamatoare [i antialergic\ [i sunt antagoni[tii adrenalinei [i noradrenalinei, moderând tensiunea arterial\ produs\ `n st\ri de stress. Hormonii mineralcorticoizi (mineralotropi): sunt: aldosteronul, 11deoxicorticosteron [i 11- deoxicortizol a c\ror structur\ chimic\ este analoag\ cu a hormonilor glucocorticoizi. Cea mai intens\ activitate mineralcorticoid\ o manifest\ aldosteronul.
CHO

HO

CO - CH3

CO-CH3

O

Aldosteron

O
11 - Deoxicorticosteron

Ac]iune fiziologic\ [i biochimic\-Hormonii mineralcorticoizi influen]eaz\ metabolismul hidromineral, prin ac]iunea lor la nivelul tubilor renali, unde regleaz\ echilibrul apei [i a unor ioni. A[a de exemplu, hormonii mineralcorticoizi activeaz\ reabsorb]ia apei [i a ionilor de sodiu [i favorizeaz\ eliminarea crescut\ a ionilor de potasiu [i fosfat. Hormonii corticoizi sexuali Corticoizii sexuali cu activitate androgen\ sunt: adrenosteronul, androstandiolul, 11-hidroxiandrostendionul.

77

O

OH

O Androstendion

HO Androstandiol

Hormonii glandelor sexuale Hormonii sexuali au structur\ analoag\ hormonilor corticosuprarenali, cu absen]a catenei laterale de la C17; ei con]in 19 atomi de carbon, din care cauz\ se mai numesc [i C19 steroizi. Dintre hormonii androgeni, cel mai activ este testosteronul, a c\rui molecul\ are o grupare ceto la C3, o dubl\ leg\tur\ la C4-C5 [i o grupare hidroxil la C17. Activitatea fiziologic\ [i biochimic\ principal\ a acestor hormoni este cea androgenvirilizant\ care const\ `n controlul apari]iei [i dezvolt\rii organelor sexuale [i a caracterelor sexuale secundare masculine.
OH

O Testosteron

Hormonii estrogeni sunt secreta]i de ovar [i au un rol important `n producerea estrului [i dezvoltarea caracterelor sexuale femele secundare. Hormonii estrogeni apar `n tot timpul gesta]iei, concentra]ia lor antingând valori maxime `nainte de f\tare.
OH O

OH

Estradiol

OH

Estrona

Hormoni deriva]i din acizi gra[i Prostaglandinele- provin prin metabolizarea unor acizi gra[i polinesatura]i superiori, cel mai adesea acidul arahidonic. Prostaglandinele ac]ioneaz\ asupra adenilat ciclazei inhibând formarea de AMP-ciclic. ~n acest mod prostaglandinele influen]eaz\ secre]ia unor glande endocrine (tiroid\, paratiroidele, suprarenalele, ovar), `n acest fel `ndeplinind rolul de modulatori ai activit\]ii hormonale. Principala ac]iune metabolic\ a prostaglandinelor o constituie ac]iunea antilipolitic\, antagonist\ efectului lipolitic al adrenalinei sau a altor hormoni.De asemenea, prostaglandinele intervin `n metabolismul apei [i al electroli]ilor m\resc debitul urinar `n excre]ia de sodiu, au efect hipercalcemiant.
78

-Deriva]i din aminoacizi -Peptidici -Steroizi -Deriva]i din acizi gra[i.

Rezumat CAPITOL 7 Hormoni

1.Hormonii medulosuprarenali au ca a). Serotonina; precursori `n organism urm\torii b). Tiramina; aminoacizi. c). Histamina; a). Treonina d). Dopamina b). Tirizina; 3.Care din urm\torii hormoni con]in c). Prolina; iod `n molecul\: d). Fenilalanina. a). glucagon; 2.Care din aminele biogene de mai b). ocitocina; jos provin din decarboxilarea c).tiroxine; histidinei: d). somatotropina. R\spunsuri coecte: 1 – b, 2 – c, 3 – c. Teme de verificare pentru modului II Enzime S\ se indice care sunt factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\ [i s\ se arate succint modul de ac]iune al acestora. S\ se indice denumirea [i pH-ul optim a principalelor enzime hidrolitice care particip\ la procesul de digestie. S\ se arate care din coenzimele de mai jos particip\ la transferul hidrogenului de la substratul donor la cel acceptor:FAD, TPP, HS-CoA, NAD+, NADP+, FMN. S\ se arate din ce clas\ de enzime fac parte enzimele care catalizeaz\ reac]iile de mai jos: R-COOH + HSCoA + ATP RCO ScoA + AMP + P-O P Glucoz\ + ATP G-1-P + ADP Triglicerid\ + HOH glicerol + acid gras Zaharoz\ + HOH glucoz\ + fructoz\ Liaze F-1,6-P 2 trizofosfat Acid aspartic β-alanina + CO2 RH + CO2 + ATP RCOOH + ADP + H3PO4 Vitamine 1. S\ se men]ioneze vitaminele din complexul B a c\ror coenzime particip\ la reac]iile de transfer ale hidrogenului. 2. S\ se indice vitaminele care particip\ la procesele de oxidoreducere. 3. S\ se denumeasc\ vitamina a c\rei coenzim\ ia parte la transferul radicalilor acil [i s\ se exemplifice printr-o reac]ie chimic\. 4. S\ se precizeze care din vitaminele de mai jos manifest\ ac]iune antioxidant\: Tiamina, Piridoxina, Acidul ascorbic, Retinolii, Riboflavina, Tocoferolii. Hormoni 1. Alc\tui]i un tabel cu glandele endocrine [i hormonii secreta]i: Glanda Denumirea Natura Organul asupra secretoare hormonului secretat hormonului c\reia ac]ioneaz\ 2. S\ se explice rolul biochimic al vasopresinei [i ocitocinei. 3. Men]iona]i care sunt hormonii secreta]i de corticosuprarenal\ [i ar\ta]i ce rol `ndeplinesc. 4. S\ se precizeze direc]iile de ac]iune ale postaglandinelor.
79

Test de autoevaluare

MODULUL III - LUCR|RI PRACTICE Volumetria prin reac]ii de neutralizare
Alcalimetria [i acidimetria cuprind metodele volumetrice de determinare cantitativ\ a acizilor [i bazelor prin neutralizarea lor reciproc\.Reac]ia care st\ la baza acestor metode este urm\toarea: H ++ OH- = H2O Alcalimetria Determinarea factorului de corec]ie volumetric\, a titrului [i concentra]iei `n g/l a unei solu]ii aproximativ N/10 de NaOH cu ajutorul unei solu]ii etalon de acid oxalic N/10. Principiul metodei se bazeaz\ pe netralizarea unui volum m\surat de acid oxalic N/10 cu NaOH aprox. N/10, `n prezen]a fenolftaleinei care serve[te ca indicator. Sfâr[itul reac]iei este indicat de apari]ia unei culor roz-pal care persist\ câteva secunde. Reac]ia care are loc este: HOOC-COOH + 2NaOH = NaOOC-COONa + 2H2O Reactivi: Hidroxid de sodiu aproximativ N/10. Un litru de solu]ie trebuie s\ con]in\ 1/10, din echivalentul-gram al NaOH. Eq = M NaOH/nr.OH = 40/l, Eq/10 = 4 g NaOH Acid oxalic N/10 solu]ie etalon. Acidul oxalic fiind o titrosubstan]\ putem prepara o solu]ie de normalitate exact\. Deoarece acidul oxalic este o substan]\ cristalizat\ cu dou\ molecule de ap\, `n calcularea echivalentului-gram se include [i apa de cristalizare.(M/COOH/2 x 2 2H2O = 126,068) Eq = M / nr.H = 226,068/2 = 63,04, Eq/10 = 6,3034 Din calcul reiese c\ pentru prepararea unui litru de solu]ie de acid oxalic exact N/10 trebuie s\ cânt\rim cu mare precizie, deci la o balan]\ analitic\, o cantitate de 6,3034 g (COOH)2 chimic pur. Substan]a astfel cânt\rit\ se introduce cantitativ `ntr-un balon cotat de l000 ml prin intermediul unei pâlnii. Se adaug\ circa 1/3 din volumul balonului ap\ distilat\ [i se omogenizeaz\. Solu]ia astfel preparat\ este trecut\ `ntr-o sticl\ cu dop [lefuit, special\ pentru p\strarea solu]iilor titrate. Sticla se eticheteaz\. Fenolftalein\ 1% solu]ie alcoolic\, se dizolv\ 1g fenolftalein\ `n 100ml alcool etilic. Modul de lucru: Se m\soar\ exact cu o pipet\ de 5ml solu]ie de /COOH/2 N/10, care se introduc `ntr-un balon Erlenmeyer de capacitate 100ml. Se adaug\ o pic\tur\
80

fenolftalein\ [i se spal\ pere]ii balonului cu pu]in\ ap\ distilat\. Se `nc\lze[te solu]ia pe o sit\ de azbest la flac\ra unui bec de gaz pân\ la 70-800 C pân\ apar primele bule de gaz pentru `ndep\rtarea dioxidului de carbon liber din solu]ie. Trebuie evitat\ o `nc\lzire prea puternic\ a solu]iei, pentru a nu se descompune acidul oxalic. Se titreaz\ apoi cu solu]ie aprox. N/10 NaOH dintr-o biuret\, pân\ la colora]ia slab roz a solu]iei din balon, care persist\ 15-20 secunde. Opera]ia de titrare se execut\ prin ad\ugarea traptat\, pic\tur\ cu pic\tur\, ap\sând u[or pe clem\ a solu]iei NaOH N/10 peste lichidul din balon. Balonul trebuie agitat, imprimându-se lichidului o mi[care circular\. Se noteaz\ num\rul de ml folosi]i la titrare V2. Se repet\ titrarea f\cându-se media a trei titr\ri. Calculul: S\ presupunem c\ la titrare s-au folosit `n medie 5,1 ml (V2) NaOH N/10 care au neutralizat acidul oxalic din 5ml (V1). Factorul de corec]ie volumetric\ se va calcula astfel: 5,l ml NaOH aprox.N/10 ……….. 5 ml (COOH)2 exact N/10 l ml NaOH aprox. N/10 ………...f ml (COOH)2 exact N/10 f = 5/5,1 = 0,9803, este factorul de corec]ie volumetric\ al solu]iei de NaOH aprox. N/10. La acela[i rezultat se ajunge aplicând no]iunea de solu]ii echivalente: solu]iile de acea[i normalitate sunt echivalente [i reac]ioneaz\ `n volume egale, `n cazul solu]iilor de normalitate exact\. Dac\ una din solu]ii este aproximativ\ volumele nu mai sunt egale, dar pot deveni egale prin `nmul]ire cu factorii de corec]ie respectivi. Când solu]iile au acea[i normalitate se poate scrie urm\toarea egalitate: V1f1 = V2f2 (1) f2 = V1f1 / V2 (2) V1 f1 = volumul [i factorul solu]iei de normalitate exact\; V2f2 = volumul [i factorul solu]iei de normalitate aproximativ\. Titrul real al solu]iei de normalitate aproximativ\ se deduce din rela]ia care define[te factorul: f = Tr / Tt, de unde Tr = Tt . f . (3) Din defini]ia normalit\]ii se poate calcula titrul teoretic Tt = E/N . 1000, la solu]ia de NaOH N/10 Tt = 40/10000 = 0,004 g NaOH. ~nlocuind valorile `n rela]ia (3) ob]inem: Tr = 0,9803 . 0,004 = 0,00392 g NaOH /cc. Concentra]ia `n g/l = Tr . l000 = 0,00392 . 1000 = 3,9 g/l NaOH. F\când raportul dintre concentra]ia la litru [i echivalent putem stabili normalitatea solu]iei de analizat: 3,9 / 40 = aprox. 0,1 N.

81

Acidimetria
Determinarea factorului de corec]ie volumetric\, a titrului [i a concentra]iei
0

/00 a unei solu]ii aprox. N/10 de HCl cu ajutorul unei solu]ii

aprox. N/10 NaOH de factor cunoscut . Principiul: La baza metodei st\ neutralizarea unui volum m\surat de NaOH aprox. N/10 cu factor cunoscut, cu o solu]ie de HCl aprox.N/10 `n prezen]a indicatorului metiloranj. Sfâr[itul reac]iei este stabilit de schimbarea culorii galbene a metiloranjului `n mediu alcalin, `n portocaliu `n mediu acid: NaOH + HCl = NaCl + H2O. Reactivi: 1. NaOH aprox. N/10, 2. HCl aprox.N/10 3. Metiloranj O,1% solu]ie apoas\. Modul de lucru: se m\soar\ cu pipeta exact 5 ml NaOH aprox. 0,1 N cu factor cunoscut care se introduc `ntr-un balon Erlenmeyer. Se adaug\ 1-2 pic\turi metiloranj [i 10 ml ap\ distilat\. ~ntr-o biuret\ cu robinet de sticl\ se introduce solu]ia de HCl aprox. N/10 pân\ la diviziunea 0. Solu]ia din balon se titreaz\ cu HCl aprox. N/10 pân\ când culoarea galben\ a indicatorului vireaz\ a roz deschis. Se cite[te volumul de HCl folosit la titrare, se repet\ titrarea f\cându-se media a trei titr\ri. Calculul: Se presupune c\ la titrare s-au folosit 4,7 ml HCl aprox. N/10, iar factorul NaOH este cel stabilit anterior – 0,9803. Pentru calcularea factorului HCl aprox. N/10 se poate folosi rela]ia (1) : V1f1 = V2f2 adic\: NaOH aprox. N/10 5 . 0,9803 HCl aprox. N/10 4,7 . f2

f2= 5 . 0,9803 / 4,7 = 1,0319, este factorul solu]iei HCl. ~nlocuind datele ob]inute de noi `n rela]ia (3) determin\m titrul real al solu]iei de HCl aprox. N/10: Tr = Tt . f. Titrul teoretic al unei solu]ii de HCl aprox. N/10 se calculeaz\ astfel: 1000 ml HCl N/10 …………… 3,647 g HCl 1 ml HCl exact N/10 …………. 0,003647 g HCl Tt = 0,003647g HCl /ml Tr = 0,003647 . 1,0319 = 0,003763 g/ml. Concentra]ia 0/00 = Tr . 1000 = 3,763 g/l Normalitatea solu]iei este: 3,763 / 36,47 = aprox. 0,1 N

82

Volumetria prin reac]ii de oxido-reducere
Metoda volunmetric\ a oxido-reducerii se bazeaz\ pe reac]ii de schimb de electroni, deci oxidarea sau reducerea substan]ei de analizat cu ajutorul unei solu]ii titrate de oxidant sau reduc\tor. Permanganometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ bazat\ pe reac]ii redox `n care oxidantul este permanganatul de potasiu `n mediu acid, alcalin sau neutru. Determinarea factorului de corec]ie, titrului [i concentra]iei `n g/l a unei solu]ii de KmnO4 aprox. N/10 Principiul: se oxideaz\ un volum m\surat de solu]ie etalon de acid oxalic N/10 cu ajutorul unei solu]ii de KmnO4 aprox. N/10 `n mediu de H2SO4 [i la cald. Reac]ia care are loc este urm\toarea: KMnO4 + 3H2SO4 + 5 (COOH)2 = 2MnSO4 + K2SO4 + 10CO2 + 8H2O Mn7+ + 5 e- = Mn2+; -OOC – COO- - 2 e- = 2CO2 Reactivi:Acid oxalic N/10 solu]ie etalon; KMnO4 aprox. N/10 Acid sulfuric 20%. Modul de lucru: se pipeteaz\ 5 ml (COOH)2 N/10 `ntr-un flacon de titrare se adaug\ 3 ml H2SO4 20%, se `nc\lze[te la 800C [i se titraz\ pic\tur\ cu pic\tur\ cu solu]ie de KMnO4 din biuret\ pân\ la apari]ia culorii roz violet. Se cite[te la biuret\ volumul de KMnO4 folosit la titrare. Calcul: pentru oxidarea a 5 ml de (COOH)2 N/10 s-au folosit 5,2 ml KMnO4 aprox. N/10. Conform rela]iei V1f1 = V2f2 rezult\: FKMnO4 = V (COOH)2 . f (COOH)2 / VKMnO4 = 5 . 1 / 5,2 = 0,9615 Titrul teoretic al solu]iei de KMnO4 N/10 este: Tt = 31,6 / 10.000 = 0,00316 g/ml Tr = Tt . f = 0,00316 . 0,9615 = 0,0030383 g/ml Concentra]ia `n g/l = Tr . 1000 = 3,038 g/l KMnO4 Iodometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ `n care iodul are rol de oxidant când trece de la starea de molecul\ la starea de ion [i rol de reduc\tor `n reac]iile `n care trece `n starea ionic\ `n starea molecular\ Rol de oxidant: I02 + 2 e- = 2 I- / Rol de reduc\tor 2 I - - 2 e- = I20 (oxidare) Stabilirea titrului [i factorului de corec]ie volumetric\ a unei solu]ii de iod aprox. N/10 cu ajutorul unei solu]ii de Na2S2O3 aprox. N/10 cu factorcunoscut Principiul acestei metode se bazeaz\ pe reac]ia dintre iodul molecula [i tiosulfatul de sodiu: 2 Na2S2O3 + I2 = Na2S4O6 + 2 Na Sfâr[itul reac]iei este pus `n eviden]\ cu o solu]ie de amidon 1%.
83

Reactivi: Tiosulfat de sodiu N/10 cu factor cunoscut (25g/l); solu]ie de iod aprox. N/10 (12,7 g/l); amidon 1%. Modul de lucru: din solu]ia de iod aprox. N/10 se pipeteaz\ 5 ml `ntr-un flacon de titrare. Se titreaz\ cu tiosulfatul din biuret\ pân\ la apari]ia culorii galben-pal, când se adaug\ 2 pic\turi de amidon 1%. Solu]ia se coloreaz\ `n albastru intens. Se continu\ titrarea pân\ la incolor. Se noteaz\ volumul de tiosulfat aprox.N/10 citit la biuret\. Calcul: presupunem c\ pentru titrarea iodului din cei 5 ml de solu]ie aprox. N/10 s-au folosit 4,9 ml solu]ie de tiosulfat aprox. N/10 cu f = 1,0102. Factorul solu]iei de iod va fi : f iod = V1 . f1 / V2 = 4,9 . 1,0102/5 = 0,9899. Tr = Tt . f Titrul teoretic al solu]iei de iod va fi: 1000 ml sol. I N/10 ………. 12,7 g i 1 ml ………………………12,7/ l000 = 0,0127 g iod Tr = 0,0127 . 0,9899 = 0,012572 g iod. Concentra]ia `n g/l = 0,012572 . 1000 = 12,57 g iod/l. Volumetria prin reac]ii de precipitare Clorometria (Argentometria) Clorometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ bazat\ pe reac]ii de precipitare `n care azotatul de argint precipit\ ionii halogenilor sub form\ de halogenuri. Se folosesc dou\ metode: Mohr [i Volhard. Determinarea clorurilor prin metoda Mohr Principiul: solu]ia neutr\ sau slab alcalin\ a clorurii (pH = 6-10) se titreaz\ cu AgNO3 `n prezen]a cromatului de potasiu drept indicator. Excesul de argint NO3 cu cromatul va precipita cromatul de argint, ro[u-c\r\miziu care arat\ sfâr[itul reac]iei. Reac]iile careau loc sunt urm\toarele: Cl- + AgNO3 = AgCl + NO-3 2AgNO3 + K2CrO4 = Ag2CrO4 + 2 KNO3 Reactivi Azotat de argint N/10 (16,98 g/l) Cromat de potasiu 10% Modul de lucru: ~ntr-un balon Erlenmeyer se pipeteaz\ 5 ml solu]ie NaCl de analizat [i se adaug\ 1-2 pic\turi de K2CrO4. Se titreaz\ cu solu]ia de AgNO3 N/10 dintr-o biuret\ agitându-se puternic pân\ la apari]ia unui precipitat de ro[uc\r\mizie, care se r\spânde[te `n tot lichidul [i face posibil\ sesizarea sfâr[itului titr\rii. Se cite[te la biuret\ volumul de AgNO3 N/10 folosit. Metoda d\ rezultate exacte dac\ se titraz\ solu]ii mai concentrate de cloruri (0,05 – 0,1 M)
84

BIOCHIMIE ANALITICA CALITATIVA. GLUCIDE Reac]ii de identificare a ozelor
Pentru identificarea ozelor se pot folosi reac]ii de culoare, reac]ii de reducere [i reac]ii de condensare Reac]ii de culoare Reac]ia Molisch: Ozele dau cu o solu]ie de alfa-naftol [i acid sulfuric concentrat o colora]ie ro[ie-violet intens\. ~n acest caz are loc deshidratarea ozei cu formare de furfural sau hidroximetil furfural iar ace[tia prin condensare cu alfa-naftol determin\ apari]ia unui compus colorat `n ro[u violet. Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie de glucoz\ 2% [i 2-3 pic\turi din solu]ia de alfa-naftol 5%. Cu o pipet\ se introduce cu aten]ie, la fundul eprubetei 1 ml acid sulfuric concentrat, `n a[a fel ca cele dou\ straturi s\ nu se amestece. La zona de separare dintre cele dou\ straturi apare un inel colorat `n ro[u-violet. Reac]ia Selivanov. Cetozele, `n prezen]a rezorcinei (reactiv Selivanov) formeaz\, `n mediu de acid clorhidric [i la cald, compu[i colora]i `n ro[u intens. Aceast\ reac]ie diferen]iaz\ cetozele de aldoze, care nu dau aceast\ reac]ie. Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie de glucoz\ 2%, iar `n alta 2 ml solu]ie de fructoz\ 2%. Se adaug\ `n fiecare 2 ml reactiv Selivanov. Ambele eprubete se introduc `ntr-o baie cu ap\ care fierbe. Se observ\ c\ solu]ia din eprubeta cu fructoza se coloreaz\ `n ro[u intens, spre deosebire de eprubeta cu glucoz\, `n care lichidul se coloreaz\ `n galben-portocaliu. Reac]ii de reducere Reac]ia Fehling: ozele prezint\ propriet\]i reduc\toare datorit\ prezen]ei, `n molecula acestora a grup\rii carbonil. ~n mediul alcalin [i la cald, ozele reduc reactivul Fehling la oxid cupros, cu producerea unui precipitat de culoare ro[ie c\r\mizie, conform reac]iilor. CuSO4 + 2 NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4 2 Cu(OH)2 + R – CHO = Cu2O + R – COOH + H2O Reactivi: Fehling I (40 g CuSO4 `ntr-un litru de ap\ distilat\) Fehling II (150 g NaOH, 100 g tartrat de Na [i K la un litru solu]ie apoas\) Glucoz\ 2%

85

Mod de lucru. ~ntr-o eprubet\ se prepar\ reactivul Fehling m\surându-se câte un ml din solu]iile de I [i II. Se adaug\ apoi 1 ml glucoz\ [i se `nc\lze[te la fierbere, când se constat\ apari]ia unui precipitat ro[u-c\r\miziu de Cu2O. Observa]ii. Introducerea tartratului dublu de sodiu [i potasiu `n solu]ia Fehling II are rol de a men]ine `n solu]ie hidroxidul cupric format, atunci când se adaug\ Fehling II peste Fehling I. Reac]ia Tollens. Glucoza reduce hidroxidul de argint amoniacal la cald la argint metalic, care se depune pe pere]ii eprubetei, ca o oglind\. Reac]iile care au loc sunt urm\toarele: AgNO3 + NH4OH = AgOH + NH4NO3 2 AgOH = Ag2 + H2O Ag2O + 4 NH4OH = 2 (Ag(NH3)2OH- + 3 H2O 2(Ag(NH3))2OH- + R – CHO = 2 Ag + 4 NH3 + H2O + R – COOH Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ foarte curat\ se pun 5 ml solu]ie de azotat de argint , peste care se adaug\ amoniac diluat, pân\ ce se dizolv\ precipitatul ce se formase ini]ial. Se mai adaug\ o pic\tur\ de hidroxid de sodiu concentrat [i apoi 1 ml solu]ie de glucoz\ sau fructoz\.Se omogenizeaz\ [i se `nc\lze[te u[or la flac\r\. Glucoza sau fructoza reduc azotatul de argint `n mediu alcalin [i la cald `n argint metalic, ce se depune pe pere]ii eprubetei ca o oglind\ str\lucitoare. Reac]iile diglucidelor Diglucidele `n care ozele se leag\ monocarbonilic (maltoza [i lactoza) au propriet\]i reduc\toare. Prin fierbere cu solu]ii de Fehling dau un precipitat ro[uc\r\miziu de oxid cupros. Diglucidele `n care ozele se leag\ dicarbonilic nu au propriet\]i reduc\toare, nereducând solu]ia Fehling. Reac]ia Fehling. Se preg\te[te solu]ia Fehling din volume egale de Fehling I [i II [i se `mparte `n trei eprubete, se fierbe, se adaug\ apoi `ntr-una din cele trei eprubete 2 ml solu]ie maltoz\, `n a doua 2 ml lactoz\, iar `n a treia 2 ml zaharoz\. Se continu\ fierberea. Se va constata c\ `n eprubeta `n care s-a pus zaharoz\ nu apare precipitat de oxid cupros, ca `n cazul eprubetelor `n care s-a pus solu]ia de maltoz\ [i lactoz\. Maltoza [i lactoza au deci, propriet\]i reduc\toare, pe când zaharoza nu are aceste propriet\]i. Invertirea zaharozei. Prin fierbere cu acid clorhidric diluat, zaharoza se desface `n componen]ii s\i (glucoz\ [i fructoz\). Totodat\ se produce [i o inversiune `n activitatea optic\ a zaharozei. ~nainte de fierbere cu HCl diluat, zaharoza este dextrogir\. Dup\ fierberea cu HCl diluat datorit\ desfacerii sale `n
86

glucoz\ [i fructoz\, devine levogir\. Din aceast\ cauz\ descompunerea zaharozei `n ozele componente se nume[te invertire. Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ se pipeteaz\ 2 ml solu]ie zaharoz\, peste care se adaug\ 2-3 pic\turi acid clorhidric diluat [i se fierbe. Peste solu]ia de zaharoaz\ fiart\ cu acid clorhidric diluat se adaug\ carbonat de sodiu pân\ la neutralizare [i apoi solu]ie Fehling [i se continu\ fierberea. Se va ob]ine un precipitat ro[u-c\r\miziu de oxid cupros, datorit\ grup\rilor carbonilice ale glucozei [i fructozei rezultate prin hidroliza zaharozei. Reac]iile poliglucidelor Reac]ia iodului Amidonul [i glicogenul dau colora]ii diferite cu o solu]ie de iod: Amidonul formeaz\ cu iodul o colora]ie albastr\ Glicogenul formeaz\ cu iodul o colora]ie ro[ie-c\r\mizie. ~ntr-o eprubet\ se pun 2 ml solu]ie amidon,iar `n alta 2 ml solu]ie glicogen. Se adaug\ apoi `n ambele eprubete 2-3 pic\turi de solu]ie de iod. ~n eprubeta cu solu]ie de amidon apare o colora]ie albastr\, iar `n eprubeta cu solu]ie de glicogen apare o colora]ie ro[ie-c\r\mizie. Hidroliza amidonului Prin fierbere cu acizi minerali (acid clorhidric sau sulfuric), amidonul hidrolizeaz\ punând `n libertate un amestec de dextrine, maltoz\ [i `n final molecule de glucoz\. Degradarea amidonului se poate pune `n eviden]\ folosind reac]ia cu iod.

Lipide
Reac]iile gliceridelor Gliceridele sunt esteri ai acizilor gra[i cu glicerolul, insolubile `n ap\ [i solubile `n solven]i organici. Identificarea acizilor gra[i ~n mediu alcalin [i la cald gliceridele hidrolizeaz\ cu formare de glicerol [i acizi gra[i, care `n mediul respectiv formeaz\ s\punuri. Reactivi:Solu]ie alcoolic\ de NaOH /Acid acetic glacial. Modul de lucru:~ntr-o eprubet\ se introduc 4-5 pic\turi ulei de floarea soarelui, se adaug\ 3-4 ml alcool sodat [i se `nc\lze[te pe baia de ap\ 10-15 minute, pân\ la dispari]ia gr\simii. Gliceridele hidrolizeaz\ cu eliberarea acizilor gra[i, care `n mediu alcalin formeaz\ s\rurile de sodiu, numite s\punuri. Se adaug\ 10 ml ap\ [i se observ\ formarea unei solu]ii de s\pun care prin agitare spumeaz\. Apoi se
87

aciduleaz\ solu]ia cu acid acetic glacial, când se elibereaz\ acizii gra[i insolubili `n ap\, sub forma unui precipitat (turbiditate). Determinarea indicelui de aciditate (is)Prin “indice de aciditate” se `n]elege cantitatea de miligrame de hidroxid de potasiu necesar\ pentru neutralizarea acizilor gra[i liberi dintr-un gram de glicerid\. Se neutralizeaz\ acizii gra[i liberi dintr-o cantitate exact cânt\rit\ de glicerid\ cu o solu]ie alcoolic\ de hidroxid de potasiu de concentra]ie cunoscut\, folosind ca indicator fenolftaleina. Rezultatul se exprim\ `n mg KOH la 1 g glicerid\. Reactivi Solvent neutru (1 volum alcool etilic + 4 volume eter etilic) KOH solu]ie alcoolic\ N/10 (se dizolv\ aproximativ 5,6 g KOH `n foarte pu]in\ ap\ distilat\ [i se completeaz\ pân\ la un litru cu alcool etilic). Se determin\ factorul de corec]ie cu ajutorul unei solu]ii etalon de aceea[i normalitate. Fenolftalein\ 2% (solu]ie alcoolic\). Mod de lucru ~ntr-un balon Erlenmeyer uscat se introduce o cantitate de glicerid\ cânt\rit\ (1 g), peste care se adaug\ solvent neutru pân\ la dizolvare (10 ml). Se titreaz\ cu solu]ia alcoolic\ de hidroxid de potasiu N/10 pân\ la completa neutralizare (culoarea roz slab). Dac\ con]inutul balonului se tulbur\ `n timpul titr\rii, se `nc\lze[te u[or pe baia de ap\. Calcul Pentru aflarea indicelui de aciditate se transform\ `n mg volumul de KOH N/10 folosit la titrare [i apoi se raporteaz\ la 1 g glicerid\. Aciditatea permis\ unei gliceride este de 4 mg / 1 g gr\sime sau 20 mg acid oleic / 1 g glicerid\. Dac\ aciditatea gliceridei este mare se va folosi la titrare o solu]ie alcoolic\ de KOH N/2. Calcularea practic\ a indicelui de aciditate se face dup\ rela]ia: Ia = 5,6 . V . f / a mg KOH `n care : 56 = Eq KOH; V, f = volumul [i factorul solu]iei de KOH N/10 folosit la titrare (`n ml); a = cantitatea de gr\sime analizat\ Determinarea indicelui de saponificare (is) Indicele de saponificare reprezint\ cantitatea `n mg de KOH necesar\ pentru a saponifica un gram de glicerid\. Principiu: Se saponific\ o cantitate cunoscut\ (exact cânt\rit\) de gliceride cu un volum de KOH alcoolic, de concentra]ie cunoscut\, luat\ `n exces. Se titreaz\ excesul de KOH cu o solu]ie echivalent\ de HCl `n prezen]a fenolftaleinei. Din cantitatea total\ de KOH ad\ugat peste glicerid\ se scade excesul, aflându-se astfel cantitatea de KOH care a saponificat glicerida.
88

Modul de lucru: `ntr-un balon Erlenmeyer la care se adapteaz\ un refrigerent cu reflux se introduce o cantitate precis cânt\rit\ de ulei (a grame). Se adug\ 10 ml solu]ie alcoolic\ de KOH 0,5 N exact m\surat\, dup\ care balonul cu refrigerentul se introduc `ntr-o baie de ap\ care fierbe [i se men]ine 30 min.Dup\ acest interval se r\ce[te balonul, se scoate refrigerentul [i se adaug\ 1-2 pic\turi de fenolftalein\. Se titreaz\ excesul de KOH cu o solu]ie de HCl 0,5 N pân\ la dispari]ia culorii ro[ii. Se cite[te la biuret\ volumul de HCl consumat. ~n paralel se execut\ [i o prob\ martor `n aceelea[i condi]ii, dar f\r\ ulei. Din cei 10 ml KOH N/2 luat `n lucru, numai o parte va saponifica glicerida, iar alta va r\mâne liber\ `n exces, fiind echivalent\ cu cantitatea de HCl 0,5 N folosit la titrare. Pentru calcul se folose[te urm\toarea formul\: Is = 56 . (10 – V) . f / 2.a mg KOH /g gr\sime `n care: 56 = Eq KOH; V, f, = volumul [i factorul solu]iei de HCl 0,5 N folosit la titrare; a = grame gr\sime luat\ `n lucru. Determinarea indicelui de iod Indicele de iod reprezint\ cantitatea `n grame de iod care adi]ioneaz\ la 100 g glicerid\. Valoarea acestui indice d\ indica]ii asupra gradului de nesaturare al unei gliceride [i respectiv asupra propor]iei de acizi gra[i nesatura]i. Principiul: glicerida se trateaz\ cu o cantitate cunoscut\ [i `n exces de iod. Acizii gra[i nesatura]i din compozi]ia gliceridei adi]ioneaz\ iodul la dubla leg\tur\, conform schemei:
CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH+I2=CH3–(CH2)7–CH(I)-CH(I)-(CH2)7-COOH

acid oleic amidonului ca indicator:

acid 9,10 diiodstearic

Excesul de iod se determin\ exact prin titrare cu tiosulfat de sodiu, `n prezen]a 2Na2S2O3+I2=Na2S4O6+2NaI Modul de lucru Proba de analizat: ~ntr-un balon iodometric cu dop [lefuit se cânt\resc a g ulei (0,1-0,2 g) se adaug\ 10 ml cloroform pentru dizolvarea uleiului 2,5 ml reaciv Hanus (solu]ie acetic\ de bromur\ de iod) [i se las\ s\ reac]ioneze 15 min. la `ntuneric, agitând din când `n când. Dup\ acest interval se adaug\ 15 ml KI 10%, 5 ml ap\ distilat\ 2 pic\turi amidon ca indicator [i se titreaz\ cu o solu]ie de tiosulfat de sodiu 0,1 N [i factor cunoscut pân\ la incolor. Proba martor se execut\ paralel cu proba de analizat [i `n acelea[i condi]ii ad\ugându-se to]i reactivii

89

minus uleiul. Aceast\ prob\ serve[te la stabilirea titrului de iod al reactivului Hanus. Calculul se face dup\ urm\toarea formul\: Ii = (V1-V2) . f . o,o127 . 100 / a g iod `n care: V1 = volumul solu]iei de tiosulfat N/10 folosit la titrarea probei martor (echivalent cu cantitatea total\ de iod); V2 = volumul solu]iei de tiosulfat N/10 folosit la titrarea probei de analizat (echivalent cu excesul de iod); f = factorul solu]iei de tiosulfat de sodiu; a = grame de gr\sime analizat\; 0,0127 = titrul teoretic al iodului. Ii d\ indica]ii asupra gradului de conservare a gliceridelor, deoarece `n timpul râncezirii scade num\rul dublelor leg\turi, deci [i valoarea acestuia. Indicele de iod serve[te la caracterizarea gliceridelor naturale, precum [i la clasificarea lor `n sicative (Ii = 130-200), semisicative (Ii=95-130) [i nesicative (Ii sub 90). Glicerida Ulei de floarea-soarelui Ulei de porumb Gr\sime de porc Unt Indice de iod 119 – 134 79 – 85 46 - 70 28 - 38

Reac]ii de identificare pentru proteine
Proteinele dau dou\ tipuri de reac]ii: Reac]ii de precipitare Reac]ii de culoare Reac]ii de precipitare se datoreaz\ `n parte propriet\]ilor fizice ale substan]elor proteice. Având o structur\ macromolecular\ proteinele dau prin dizolvare solu]ii coloidale. ~n solu]ii, protinele se g\sesc sub form\ de molecule mari, agregate sau micele. Stabilitatea acestor micele depinde de m\rimea lor de `nc\rcarea electric\, de densitatea dizolvantului de temperatur\, a[a `ncât reac]iile de precipitare sunt dependente de ace[ti factori.Ele se pot `mp\r]i `n dou\ grupe I. Reac]iile reversibile de precipitare, `n care proteinele precipitate nu sufer\ transform\ri profunde [i de aceea pot fi readuse `n stare de solu]ie. Dintre reac]iile reversibile de precipitare men]ion\m salifierea proteinelor.
90

Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduce pu]in ser sangvin sau albu[ de ou diluat [i se adaug\ sulfat de amoniu solid pân\ nu se mai dizolv\ substan]a. Se observ\ c\ odat\ cu salifierea se formeaz\ un precipitat de protein\. Dac\ se adaug\ ap\ distilat\ precipitatul se dizolv\, deoarece a sc\zut concentra]ia `n sulfat de amoniu. Ad\ugând din nou sulfat de amoniu, când se ajunge din nou la satura]ie, apare din nou precipitatul. Salifierea serve[te la separarea albuminelor de globulime; globulimele precipit\ cu o solu]ie de sulfat de amoniu semisaturat\, iar albuminele precipit\ cu o solu]ie saturat\ de sulfat de amoniu. II Reac]ii ireversibile de precipitare `n cadrul c\rora proteinele sufer\ transform\ri profunde. ~n acest caz are loc o denaturare a proteinelor astfel `ncât o dat\ precipitate nu mai pot fi readuse `n stare de solu]ie. Ca exemple de reac]ii ireversibile de precipitare men]ion\m: precipitarea prin c\ldur\, cu s\ruri ale metalelor grele, cu acizi minerali concentra]i, cu acizii organici [i cu reactivii alcaloizilor. Ca surs\ de protein\ se folose[te albu[ de ou diluat sau ser sangvin. Precipitarea prin c\ldur\: proteinele precipit\ la cald [i se denatureaz\. Mecanismul denatur\rii termice este legat de restructurarea moleculei proteice. Un rol important `n coagularea proteinelor `l joac\ prezen]a s\rurilor neutre [i concentra]ia `n ioni de hidrogen. Coagularea cea mai complet\ [i cea mai rapid\ se produce la punctul izoelectric adic\ la un pH la care particulele coloidale de protein\ au cea mai mare stabilitate. Modul de lucru `n cinci eprubete, notate de la 1 la 5 se introduc câte 2 ml ser sangvin sau albu[ de ou diluat. Se `nc\lze[te prima eprubet\ [i se observ\ formarea unui precipitat. ~n a doua eprubet\ se adaug\ o pic\tur\ de acid acetic [i se `nc\lze[te. Precipitatul se formeaz\ mai reprede [i mai complet pentru c\ prin ad\ugare de acid acetic proteina a fost adus\ mai aproape de punctul izoelectric. ~n a treia eprubet\ se adaug\ 0,5 ml acid acetic 10% [i se `nc\lze[te; nu apare precipitat, mediul fiind prea acid. ~n a patra eprubet\ se `nc\lzesc 0,5 ml acid acetic 10% [i câ]iva cristali de clorur\ de sodiu; va apare un precipitat deoarece `n mediul acid s-a ad\ugat o sare neutr\. ~n a cincea eprubet\ se adaug\ 0,5 ml NaOH concentrat [i se `nc\lze[te; precipitatul nu mai apare deoarece mediul este prea alcalin. ~n concluzie proteinele nu precipit\ `n medii prea acide sau prea alcaline. ~n mediul acid prezen]a s\rurilor neutre `nlesne[te precipitarea. Precipitarea cu s\ruri ale metalelor grele Proteinele `n solu]ii precipit\ ireversibil `n prezen]a s\rurilor metalelor grele ca Pb, Cu, Hg, Ag, etc.
91

Modul de lucru se iau dou\ eprubete `n care se pune 1 ml solu]ie protein\, `ntruna se adaug\ câteva pic\turi de solu]ie de acetat de plumb iar `n cealalt\ câteva pic\turi de sulfat de cupru. ~n ambele eprubete apare precipitat. Precipitarea cu acizi minerali concentra]i. Ace[tea provoac\ precipitarea proteinelor cu excep]ia acidului fosforic care nu precipit\ substan]ele proteice. Modul de lucru: `n dou\ eprubete se pune solu]ie de protein\ [i se adaug\ `ntruna acid azotic concentrat, iar `n cealalt\ acid clorhidric concentrat. ~n ambele eprubete se formeaz\ un precipitat alb. Se adaug\ `n fiecare acid azotic respectiv acid clorhidric `n exces. Se va constata c\ `n eprubeta care s-a lucrat cu acidul azotic precipitatul nu se dizolv\, `n timp ce `n eprubeta care s-a lucrat cu acid clorhidric precipitatul se dizolv\. Precipitarea cu acizi organici: proteinele `n solu]ie precipit\ [i cu acizii organici. Acizii tricloracetic respectiv sulfosalicilic sunt reactivi foarte sensibili [i specifici pentru proteine. Modul de lucru `ntr-o eprubet\ se adaug\ câteva pic\turi de acid tricloracetic 20% peste o solu]ie de protein\, se ob]ine un precipitat alb.Reac]ia cu acid sulfosalicilic se execut\ `n acela[i fel. Aceste reac]ii servesc la deproteinizarea lichidelor biologice, opera]ie numit\ [i defecare. Precipitarea cu reactivii alcaloizilor. Solu]iile de proteine pot forma precipitate cu reactivii care precipit\ alcaloizii ca: Esbach, Bouchardat [i solu]ie saturat\ de acid picric. Precipitarea are loc `n mediu acid . ~n mediu alcalin precipitatul se dizolv\. Modul de lucru: se iau trei eprubete `n care se introduce solu]ie de protein\: `n prima eprubet\ se adaug\ câteva pic\turi de reactiv Esbach, `n a doua se adaug\ câteva pic\turi de solu]ie saturat\ de acid picric, iar `n a treia câteva pic\turi de reactiv Bouchardat. ~n prima [i a doua eprubet\ apare un precipitat galben, insolubil la cald, iar `n a treia eprubet\ se ob]ine un precipita ro[u-brun. Reac]ii de culoare Reac]iile de culoare se datoreaz\ propriet\]ilor chimice ale proteinelor [i apar]in de fapt reac]iilor unui anumit aminoacid din compozi]ia lor. Cele mai importante reac]ii de culoare sunt: Reac]ia biuretului, reac]ia xantoproteic\, reac]ia Adamkiewicz, reac]ia Millon, reac]ia sulfului, reac]ia ninhidrinei. Reac]ia biuretului. Proteinele [i unii produ[i de hidroliz\ ai proteinelor dau `n mediul alcalin, cu cantit\]i mici de sulfat de cupru, o colora]ie roz-violet, datorit\ form\rii unui derivat peptidic sau peptidic cupro-alcalin.
92

Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie protein\, se alcalinizeaz\ cu 2-3 pic\turi NaOH 10% [i se adaug\ apoi cu aten]ie, pic\tur\ cu pic\tur\ ,sulfat de cupru 1%. Se ob]ine o culoare roz-violet. Reac]ia xantoproteic\ este reac]ia pe care o dau proteinele cu acidul azotic concentrat. Astfel la rece se formeaz\ un precipitat alb care la `nc\lzire devine galben, iar `n mediu alcalin culoarea se schimb\ `n galben-portocaliu.Aceast\ reac]ie de culoare se datoreaz\ form\rii de nitroderiva]i aromatici din aminoacizii cu nucleu aromatic, con]inu]i `n protide. Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2ml solu]ie protein\ peste care se adaug\ 1 ml HNO3 concentrat. Se formeaz\ un precipitat alb care la `nc\lzire devine galben deschis. Prelungind `nc\lzirea, substan]a protidic\ se dizolv\ par]ial [i lichidul cap\t\ o culoare galben\ frumoas\. Prin alcalinizare cu amoniac concentrat se ob]ine o culoare galben\-portocalie. Reac]ia Adamkiewicz: are loc când solu]ia de protein\ reac]ionez\ cu acidul glioxilic (HOOC – CHO) `n prezen]a H2SO4, se ob]ine o colora]ie ro[ieviolet. Reac]ia se datoreaz\ prezen]ei triptofanului `n molecula proteic\. Modul de lucru; `ntr-o eprubet\ se introduc 2ml solu]ie protein\ [i 2ml acid acetic concentrat. Se introduce apoi la fundul eprubetei 1 ml H2SO4 concentrat. La limita de separa]ie dintre cele dou\ lichide apare un inel ro[u-violet. Reac]ia Millon este dat\ de proteine cu reactivul Millon `n urma c\reia se formeaz\ un precipitat alb gelatinos care prin `nc\lzire devine spongios [i cap\t\ o culoare ro[ie-c\r\mizie. Aceast\ reac]ie este dat\ de aminoacizii cu nucleu fenolic (tirozina) on]inu]i `n molecula proteic\. Modul de lucru: se introduc `ntr-o eprubet\ 2 ml solu]ie de protein\ [i câteva pic\turi de reactiv Millon. Prin `nc\lzire precipitatul se strânge, devine spongios [i cap\t\ o culoare ro[ie-c\r\mizie. Reactivul Millon este un amestec complex de azotat mercuric, azotat mercuros, acid azotic [i acid azotos. Reac]ia sulfului este dat\ de proteinele care con]in aminoacizi cu sulf (metionina, cistina, cisteina) [i are loc la `nc\lzire `n mediul alcalin, `n urma reac]iei sulful se elibereaz\ sub form\ de H2S, care, cu o sare de plumb d\ un precipitat negru de sulfur\ de plumb.

93

Reac]ii pentru recunoa[terea componen]ilor din structura nucleoproteidelor Nucleoproteidele sunt hetroproteide ale c\ror molecule con]in drept grupare prostetic\ molecule de acizi nucleici. Hidroliza nucleoproteidelor Principiul metodei: . prin hidroliz\ menajat\ [i treptat\, chimic\ sau enzimatic\ nnucleoproteidele sunt desf\cute `n componen]ii lor. Partea protidic\ poate fi identificat\ prin reac]ii specifice proteinelor descrise anterior. Componentele acizilor nucleici sunt identificate printr-o serie de reac]ii specifice acestora. Mod de lucru: `ntr-un balon cu refrigerent ascendent se introduc 5 g drojdie de bere [i 30-40 ml H2SO4 2%. Amestecul se `nc\lze[te pe o baie de nisip 1-2 ore. Se filtreaz\ [i `n filtratul ob]inut se vor executa reac]iile de recunoa[tere a ribozei [i deoxiribozei, bazelor azotate [i acidului fosforic. Recunoa[trea pentozelor Principiul: pentozele dau reac]ii de culoare [i reducere, care au fost tratate la capitolul “Glucide”. Reactivi Solu]ie alcalin\ de alfa-naftol 10%; Acid sulfuric concentrat; Reactiv Fehling; Solu]ie de NaOH 10% Mod de lucru se m\soar\ `n dou\ eprubete câte 2 ml filtrat. ~ntr-una din eprubete se execut\ reac]ia Molisch `n modul urm\tor: peste filtrat se adaug\ 5 pic\turi alfa-naftol [i 3 ml H2SO4 concentrat, care se las\ s\ curg\ pe pertele interior al eprubetei. La nivelul de separa]ie dintre cele dou\ solu]ii se formeaz\ un inel de culoare violet. ~n cealalt\ eprubet\ se execut\ reac]ia Fehling. Se neutralizeaz\ filtratul cu NaOH 10%, se adaug\ apoi 1 ml Fehling i [i 1 ml Fehling II . La `nc\lzire apare un precipitat ro[u-c\r\miziu de oxid cuprod (Cu2O). Recunoa[terea bazelor azotate Principiul: bazele purinice [i pirimidinice, `n solu]ie amoniacal\ [i `n prezen]a azotatului de argint, formeaz\ deriva]i argintici de culoare brun\. Reactivi: Amoniac concentrat; Solu]ie de AgNO3 5%; Mod de lucru: la 2-3 ml filtrat se adaug\ amoniac pân\ la o reac]ie net alcalin\. Se filtreaz\ [i se adaug\ 1 ml AgNO3 5%. Dup\ câteva minute apare un precipitat brun, datorit\ compu[ilor argentici ai bazelor purinice. Recunoa[terea acidului ortofosforic Ionul fosforic la cald, `n mediu de acid azotic [i `n prezen]a molibdaturlui de amoniu, formeaz\ un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu.
94

Bibliografie general\ 1. Ivas E, Cotru] M , Hu]anu E, - Biochimie lucr\ri practice, Lit.

U.A.M.V. Ia[i , 1985 2. 3. 4. 1992 5. Neni]escu CD,-Chimie organic\ Vol I [i II, ed].VII, Editura Didactic\ Ivas E, Trinc\ L, Biochimie structural\, Ed. U{AMV,2001 Ivas E,- Biochimie animal\- Litografia U.A.M.V. Ia[i ,1993 Lehninger Al,- Biochimie, vol. 1 [i 2, Editura Tehnic\, Bucure[ti,

[i Pedagogic\, Bucure[ti, 1974 6. 7. Popescu O,- Biochimie, Litografia U.A.M.V. Ia[i, 1993 Popescu O, Trinc\ LC,- Biochimie, Metabolism, Litografia

U.A.M.V. Ia[i, 1997 8. T\ma[ V, {erban M, Cotru] M,- Biochimie Medical\ Veterinar\,

Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti,1981

95

CUPRINS Pag. Introducere………………………………………………………...……...…1 Modul I Cap.1. Glucide…………………………………………………..…...……..2 Oze (monoglucide)………………………………………………...………..2 Oligoglucide……………………………………………….………………11 Poliglucide……………...……………………………….……………...….13 Rezumat capitol 1………………………………...……………………….15 Test de autoevaluare capitol 1……………………………………………..16 Cap. 2. Lipide………………………………………………………...…...17 Defini]ie, r\sp`ndire, rol, clasificare………………...……...……………...17 Constituien]ii chimici din structura lipidelor……………...………...……..17 Acizi gra[i…………………………………………………...……….17 Alcoolii din structura lipidelor………………………………………19 Acizi biliari………………….……………………………………….20 Lipide simple……………………….………………………….…………..21 Gliceride………………………..……………………………………21 Steride………………………...……………………………………...24 Lipide complexe…………………………………………………….……..24 Glicerofosfolipide………………………………………….…….…..25 Sfingolipide………………………………………………...………..26 Rezumat capitol 2…………………………………………………...…….28 Test de autoevaluare capitol 1……………………………………………..28 Cap. 3. Protide………………………………………..……………..……29 Aminoacizi………………………………….…………....…………..…….29 Peptide……………………………...………………….…..………………34 Proteine…………………………………………………………….………36 Clasificare…………………………………………...………….……36 Structura proteinelor………………………………….……………...36 Forma moleculelor proteice………………….……………...………40 Reprezentan]i ai proteinelor animale………………………...………40 Rezumat capitol 3…………………………………………………………44 Test de autoevaluare capitol 3 ……………………………………….……44 Cap. 4. Acizi nucleici……………………………………………………..45 Componentele structurale ale acizilor nucleici……...……………………..45
96

Nucleozide………….………….…………….…………………………….46 Nucleotide…………..………………………….…………………………..47 Polinucleotide. Acizi nucleici…………………………………………...…48 Caracterizare general\ [i structura A.D.N…..…………………….……….49 A.R.N structur\, propriet\]i, rol biologic.….….……………..……………50 Rezumat capitol 4…………………………………………………………50 Test de autoevaluare capitol 4……………………………………………..50 Teme de verificare Modul I…………………………….………….……51 Modul II Cap. 5. Enzime……………………………………….…………..………52 Natura [i structura chimic\……………………...…………………………52 Specificitatea enzimelor……………………………………….…………..53 Factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\………………………….54 Principalele clase de enzime……………...……………………………..…55 Oxidoreductaze…………………………………..…………..………56 Transferaze…………………………..……………..………...……...57 Hidrolaze…………………………………………….....……………59 Liaze…………………………………………………………………59 Izomeraze………………………………………..…………………..59 Ligaze………………………………………..…………………...….59 Rezumat capitol 5………………………………………………...……….60 Test de autoevaluare capitol 5……………………………………………..60 Cap. 6. Vitamine……………………………………………..…….……..61 Vitamine hidrosolubile…………………………………………………….61 Vitamine liposolubile………………………………………………………63 Rezumat capitol 6…………………………………………………………65 Test de autoevaluare capitol 6……………………………………….…….65 Cap. 7.Hormoni……………………………………………………...……66 Hormoni deriva]i din aminoacizi…………………………………..…….69 Hormoni peptidici…………………………………………………….….71 Hormoni steroizi………………………………………………………….75 Hormoni deriva]i din acizi gra[i………………………………………….77 Rezumat capitol 7…………………………………………………...…….78 Test de autoevaluare capitol 7……………………………………………..78 Teme de verificare ptr. Modul II……………………….………..………78

97

Modul III Lucr\ri practice de laborator Biochimie analitic\ cantitativ\: Volumetria……………………………79 Alcalimetria…………………………………………….………………….79 Acidimetria…………………………………………...……..……………..81 Permanganometria…………………………………………………………82 Iodometria……………………………………………...…………………..82 Clorometria…………………………………………...……………………83 Biochimie analitic\ calitativ\……………………….……………..……..84 Reac]ii caracteristice monoglucidelor………………..……………………84 Reac]ii caracteristice diglucidelor………………….………………..…….85 Reac]ii caracteristice poliglucidelor……………………………………….86 Reac]ii caracteristice gliceridelor………………………………………….86 Determinarea Ia [i Is…….……………………….……..…………………87 Determinarea Ii………………………………..…………………….……..88 Reac]ii caracteristice proteinelor…………………………………………..89 Reac]ii caracteristice nucleoproteinelor……………….………………..….93 Bibliografie general\……………………………………………………..94 Cuprins………………………..………………………………………..…95

98

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->