Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SECTIUNEA I
DREPT CONSTITUTIONAL
1. ASPECTE PRELIMINARII
1.1. Raporturile si normele de drept constitutional
Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat, reguli ce
exprima vointa poporului ridicata la rangul de lege, a caror aplicare este realizata de bunavoie si in
ultima instanta, prin forta coercitiva a statului.
Dreptul romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzand mai multe
ramuri de drept, precum: dreptul civil, dreptul penal, dreptul constitutional, dreptul administrativ,
dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul procesual civil, dreptul
procesual penal etc.
Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional care prin normele sale consacra si
ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice.
In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului, ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai
tarziu si anume odata cu aparitia primelor constitutii scrise din lume ( sfarsitul sec. al XVIII- lea); de aceea
si conceptul clasic de "drept constitutional" se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar
format sub impulsul ideilor franceze.
Prima catedra expres denumita "drept constitutional" s-a creat la Ferrara in 1797, fiind incredintata lui
Giuseppe Campagnoni di Luzo.
In Franta prima catedra de drept constitutional s-a creat in 1834, la Paris, iar cel care preda dreptul
constitutional era Pellegrino Rossi, tot un italian. Notiunea de drept constitutional se raspandeste cu
timpul si in alte tari. In unele state precum: Germania, Austria, Rusia aceasta disciplina este cunoscuta
sub denumirea de " drept de stat".
In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat initial impreuna cu dreptul administrativ, sub
denumirea de "drept public", dar in 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul publicat "Dreptul
constitutional", iar la 1881 la Braila apar "Elemente de drept constitutional" de Christ I. Suliotis.
Conceptul de drept constitutional se considera incetatenit prin predarea si publicarea la Facultatea de
drept din Iasi a cursului de drept constitutional al marelui profesor Constantin Stere (1910) si la
Facultatea de drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional al renumitului profesor Constantin
Dissescu (1915).
Definitie:
"Dreptul constitutional este acea ramura a dreptului unitar formata din normele juridice care
reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii
statale a puterii. Asa cum se poate observa sunt identificate si exprimate in aceasta definitie atat genul
proxim cat si diferenta specifica.
Sunt norme de drept constitutional acele norme care reglementeaza conduita oamenilor in relatiile
sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.
Aceste norme sunt cuprinse atat in Constitutie, cat si in alte acte normative care sunt izvoare de drept
constitutional.
Fiind o parte din ansamblul normelor juridice care alcatuiesc dreptul unitar roman, este firesc ca si aici
sa regasim trasaturile generale ale normei juridice.
Va reamintim:
Definitia normei juridice:
Norma juridica este definita in teoria dreptului ca fiind o regula sociala de conduita, generala,
impersonala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in diferite forme, menita sa
asigure consolidarea si dezvoltarea relatiilor sociale in conformitate cu interesele si vointa guvernatilor,
determinata, in ultima instanta, de conditiile vietii materiale din societate si a carei respectare este
impusa, la nevoie prin forta coercitiva a statului.
Norma juridica are caracter general si impersonal, are caracter obligatoriu si de aici deriva si faptul ca
norma juridica este o norma tipica. Ea este un etalon de conduita care trebuie indeplinita in chip egal si
continuu de fiecare cetatean.
Structura normei juridice (norma juridica are o structura trihotonica, pentru ca se cladeste pe trei
elemente de structura):
� Ipoteza- este acea parte a normei juridice care precizeaza conditiile, imprejurarile sau faptele la care
se refera prescriptia acesteia si categoriile subiectelor de drept carora li se adreseaza. Ipoteza poate fi:
Determinata
Relativ determinata
� Dispozitia- este elementul normei juridice care stabileste conduita care trebuie respectata in
conditiile si imprejurarile date de ipoteza. In raport cu caracterul conduitei prescrise, duispozitia poate
fi:
Determinata
Relativ determinata
� Sanctiunea- este acea parte a normei juridice care stabileste consecintele ce decurg din
nerespectarea dispozitiei. In functie de natura si gravitatea lor, sanctiunile se impart in:
Sanctiuni penale
Sanctiuni disciplinare
Sanctiuni administrative
Sanctiuni civile
In functie de scopul urmarit sanctiunile se impart in:
Sanctiuni ce au ca rezultat anularea, desfiintarea unui act juridic incheiat cu incalcarea legii;
Sanctiuni ce au ca scop repararea unui prejudiciu etc.
In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile sunt:
Relativ determinate
Alternative
Cumulative
Se impune totusi sa aratam si care sunt caracteristicile specifice normelor juridice de drept
constitutional:
Prin izvoare de drept intelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de
modul de edictare sau sanctionare a lor de catre stat. Distingem:
Izvoare de drept in sens material- acestea reprezinta ansamblul conditiilor materiale de existenta ce
genereaza reglementarile juridice (ex: starea economiei, cadrul natural socio-politic, factorul uman etc.)
Izvoare de drept in sens formal- acestea reprezinta formele specifice de exprimare a normelor de drept,
actele normative in care sunt inserate aceste norme.
Obiceiul (cutuma)- in literatura de specialitate se considera ca obiceiul poate fi asezat printre izvoarele
dreptului constitutional si ca obiceiul poate interveni contra legem putand modifica sau abroga dispozitii
cuprinse intr-o lege constitutionala. In evolutia constitutionala a Romaniei, obiceiul a fost recunoscut ca
izvor al dreptului, sub regimul constitutiilor din 1866, 1923, 1938 si a legislatiilor adoptate in baza
acestora. Sub regimul constitutiilor din 1948, 1952, 1965, obiceiul era ingaduit ca izvor de drept in mod
cu totul exceptional, atunci cand legea o spunea expres. Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul
in randul izvoarelor dreptului (ex: a se vedea prevederile art.41 privind protectia proprietatii private).
Totusi este greu de admis obiceiul in randul izvoarelor dreptului constitutional. Explicatia consta in
exigenta reglementarii prin norme scrise, clare, precise a relatiilor sociale, exigenta imperioasa in
reglementarile raporturilor sociale care privesc instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.
Hotararile guvernului � fata de cerinta ca relatiile sociale importante sa fie reglementate prin lege nu
se poate admite ca guvernul ar putea adopta acte normative care sa fie izvoare ale dreptului
constitutional.
Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - Constitutia este principalul izvor al dreptului
constitutional, deoarece toate normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional.
Aceleasi constatari sunt valabile si pentru legile de modificare a Constitutiei.
Legea ca act juridic al Parlamentului - nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai
unele dintre ele. Legile sunt izvoare ale dreptului constitutional cu conditia sa reglementeze relatii
sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii (ex: legea privind
cetatenia romana, legile electorale etc.)
Regulamentele Parlamentului - initial au fost incluse implicit la lege ca izvor al dreptului constitutional
dar dispozitiile constitutionale actuale duc la concluzia ca regulamentele parlamentului sunt acte
distincte, cu natura juridica proprie si ca atare trebuie nominalizate distinct in ierarhia izvoarelor
dreptului constitutional
Ordonantele Guvernului - se emit in baza art.114 din Constitutie. Ele pot fi izvoare ale dreptului
constitutional daca indeplinesc conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul
instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.
Tratatul international � pentru ca un tratat sa fie izvor de drept constitutional trebuie sa fie licit, de
aplicatie directa, nemijlocita, sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda
reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional. Din examinarea dispozitiilor constitutionale
actuale urmeaza a fi retinute patru reguli fundamentale privind tratatele internationale:
Obligatia statului de a le respecta intocmai si cu buna credinta
Tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern
Interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind libertatile publice in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor omului, cu pactele si celelalte tratate
Prioritatea reglementarilor internationale in cazul unor neconcordante intre acestea si reglementarile
interne
Bineinteles este vorba de pactele si tratatele internationale la care Romania este parte.
Teme de reflectie/Intrebari/Exercitii
1. Sunt toate normele cuprinse in Constitutie norme de drept constitutional, sau Constitutia cuprinde si
norme de drept civil, administrativ etc.
2. Unitatile administrative pot fi subiecte ale raporturilor juridice de drept constitutional Argumentati
raspunsul.
4. Nominalizati obiceiul asa cum se regaseste in art. 41 din Constitutia actuala a Romaniei. 5. Dati
definitia urmatoarelor concepte:
Plenitudine
Autoritate
Apatrid
Conduita
Bivalenta
Sanctiune
Cutuma
Exigenta
Imperios
2. CONSTITUTIA
2.1. Notiunea de constitutie
In istoria lumii, incepand cu sec. al XVIII-lea s-a impus, alaturi de late mari institutii create in scopul de a
exprima prefacerile structurale politice, economice sau juridice si constitutia, ca lege fundamentala a
oricarui stat.
Din punct de vedere etimologic termenul de constitutie provine din latinescul "constitutio" care
inseamna:"asezare cu temei", "starea unui lucru". In dreptul imperial termenul de constitutie era similar
cu cel de lege
Prima constitutie aparuta in lume a fost constitutia engleza, desi procesul de formare a acestei
constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa
adoptarea primelor doua constitutii scrise. Prima constitutie scrisa din lume, a fost constitutia americana
din 1787, Constitutia de la Philadelphia. In Europa, de regula se afirma ca prima constitutie scrisa este
cea adoptata in Franta in anul 1791.
Va prezentam in continuare cateva definitii date constitutiei in literatura de specialitate din Romania.
In 1915 Constantin Dissescu definea constitutia ca fiind "organizarea exercitiului suveranitatii".
Tudor Draganu, precum si Ioan Deleanu, definesc constitutia ca fiind "acea lege care avand forta juridica
superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurii social-economice,
cat si cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile
fundamentale cetatenesti si stabileste datoriile corespunzatoare acestor drepturi".
Ioan Muraru defineste constitutia ca fiind "legea fundamentala a unui stat, constituita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale
care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii".
2.1.1. Adoptarea constitutiei
Adoptarea constitutiei trebuie vazuta ca un proces complex in care se detaseaza clar cel putin trei
elemente si anume: initiativa adoptarii constitutiei, organul competent, modurile de adoptare. Initiativa
adoptarii constitutiei De principiu consideram ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui
organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt
(organ suprem) este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. De
asemenea un rol aparte poate avea initiativa populara.
La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, deseori s-a raspuns si se
raspunde prin teoria puterii constituante.
Prin putere constituanta se intelege de fapt organul care, beneficiind de o autoritate politica speciala,
are dreptul de a adopta constitutia.
Puterea constituanta apare sub doua forme si anume:
� putere constituanta originara - intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista constitutie in vigoare
(state noi, revolutii);
� putere constituanta instituita � este prevazuta de constitutia in vigoare atat in ceea ce priveste
organizarea cat si functionarea ei. Ea poate modifica (se mai numeste si putere de revizuire) sau adopta
o constitutie. Moduri de adoptare a Constitutiei
Expunem in continuare moduri de adoptare a constitutiilor, moduri care explica in mare masura si
evolutia constitutiilor, cat priveste forma si continutul lor.
Constitutia acordata (charte concedate sau octroyées)- sunt constitutiile adoptate de catre monarh ca
stapan absolut, care-si exercita puterea sa. Aceasta constitutie este considerata a fi cea mai rudimentara
(ex. constitutia data in Franta de Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814, Constitutia japoneza din 11
februarie 1889 etc.)
Statutul sau constitutia plebiscitara- este o varianta a constitutiei acordate. Statutul este initiat tot de
catre seful statului (monarhul) dar este ratificat prin plebiscit. Plebiscitul a fost in practica constitutionala
modul "normal" de adoptare a constitutiilor autoritare (ex.: Statutul Albertin din 4 martie 1848, care
devine Constitutia Italiei prin acceptare pe cale de plebiscit, Constitutia regala din Romania din 1938,
supusa plebiscitului la 24 februarie 1938 si promulgata la 27 februarie 1938)
Pactul sau constitutia pact- este considerata a fi un contract intre rege si popor. Poporul este
reprezentat prin parlament (ex. Charta de la 14 august 1830 din Franta, cand Louis Philippe d'Orléans
este chemat la tronul Frantei ramas liber si accepta constitutia propusa de parlament, Constitutia
romana de la 1866 precum si cea de la 1923 etc.)
Constitutia conventie- este opera unei adunari, denumita conventie. Aceasta adunare era special aleasa
pentru a adopta constitutia, ea exprima conventia intervenita intre toti membrii societatii, era
considerata deasupra parlamentului, avea dreptul de a stabili puterile delegate in stat si competenta
puterii constituante.(ex.: constitutiile care s-au dat in America, in statele uniunii incepand cu 1776 si
constitutia Statelor Unite, constitutiile din Franta din 1791, 1848 si 1873).
Constitutia parlamentara- dupa cel de-al doilea razboi mondial, adoptarea constitutiilor s-a realizat, de
regula, de catre parlamente
( mai ales in tarile din estul Europei), folosindu-se urmatoarea procedura: initiativa, elaborarea
proiectului, discutarea publica a proiectului, adoptarea proiectului de catre parlament cu o majoritate
calificata (cel putin 2/3 din numarul total al membrilor parlamentului);(ex: constitutiile romane din anii
1948, 1952, 1965). 2.1.2. Modificarea constitutiei
De principiu, dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. In al
doilea rand, autoritatea competenta a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei. In al treilea rand,
procedura de modificare a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare, potrivit
principiului simetriei juridice.
De retinut si urmatoarele aspecte:
� Modificarea (revizuirea) constitutiei se poate face dupa aceeasi procedura dupa care se modifica
legile. In acest caz suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile.
� Daca modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite dupa care se modifica
legile ordinare, ne aflam in fata unei constitutii rigide.
� S-au exprimat si opinii in conformitate cu care o constitutie odata stabilita nu mai poate fi modificata.
Se urmareste astfel sa se realizeze o anumita stabilitate a Constitutiei, pentru ca o constitutie este prin
ea insasi o reforma profunda, iar rezultatele ei se produc in timp. Constitutia Romaniei adoptata in 1991
stabileste unele domenii in care nici o initiativa de revizuire nu poate fi primita. (ex. potrivit art.148 nu
pot forma obiectul revizuirii caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului, forma
republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba
oficiala etc.).
� Unele constitutii prevad ca nici o procedura de revizuire nu poate fi folosita in caz de ocupare partiala
sau totala de catre fortele straine ( ex.: art.94 din Constitutia franceza din 1946; art.148 din Constitutia
Romaniei etc.).
� Constitutia actuala a Romaniei stabileste ca pot initia revizuirea Presedintele Romaniei la propunerea
Guvernului, cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si cel putin 500.000
de cetateni cu drept de vot.
2.1.3 Incetarea provizorie a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarea constitutiei
Unele institutii interzic posibilitatea suspendarii lor (ex. a se vedea art.127 din Constitutia romana din
1866).
In practica constitutionala, constitutiile au fost suspendate in perioadele de crize politice, atunci cand
guvernantii renuntau la formele democratice de conducere (ex: prin proclamarea starii de asediu sau a
starii de urgenta, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovituri de stat etc.).
In ce priveste abrogarea constitutiei, ea se produce, de regula, atunci cand se adopta o noua constitutie.
2.2. Istoricul constitutiilor romane Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
Constitutia romana adoptata la 29 iunie 1866
Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
Dezvoltarea constitutionala a Romaniei in perioada 1944 pana la adoptarea Constitutiei din 1948
Constitutia din 13 aprilie 1948
Constitutia din 24 septembrie 1952
Constitutia din 21 august 1965
Regimul constitutional din Romania stabilit dupa Revolutia din decembrie 1989
Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 2.3. Continutul normativ al constitutiei
Din aceasta sumara prezentare se poate desprinde concluzia ca in stabilirea continutului normativ al
constitutiei trebuie sa se sina seama de faptul ca in aceasta sunt sistematizate cele mai inalte cerinte
politice, statale, economice, sociale si juridice, in statutul lor actual si in perspectivele lor viitoare.
Vom observa astfel ca in continutul unei constitutii intra normele privitoare la:
Esenta, tipul si forma statului
Detinatorul puterii
Fundamentele economice si sociale ale puterii
Fundamentele politice, ideologice si religioase ale intregii organizari a societatii date
Locul si rolul partidelor politice
Sistemele organelor statului
Statutul juridic al persoanei
Tehnica constitutionala
Totodata trebuie sa remarcam ca in continutul normativ al constitutiei sunt cuprinse norme care
reglementeaza de principiu toate domeniile vietii economico-sociale, politice si juridice ale societatii
date, organizate in stat. Reglementarea detaliata a acestor domenii revine apoi - pe baza principiilor
stabilite de constitutie - legilor.
Continutul normativ al Constitutiei este exprimat in structura tehnico-juridica a acesteia, structura ce
cuprinde de regula articolul.( ex.: Constitutia actuala a Romaniei are 152 de articole).
Suprematia constitutiei (valoarea juridica suprema, super legalitate, legea suprema etc.) nu este o
categorie strict juridica, ci una politico-juridica.
Suprematia constitutiei se explica prin faptul ca ea este legea fundamentala a unui stat, lege care sta la
temelia organizarii statale si este baza juridica a intregii legislatii. Suprematia este o calitate a
constitutiei, care o situeaza in varful institutiilor politico-juridice dintr-o societate organizata in stat, fiind
sursa tuturor reglementarilor, in domeniile economice, politice, sociale si juridice.
Avand in vedere diversele opinii din literatura de specialitate putem conchide ca suprematia constitutiei
se fundamenteaza stiintific pe:
Continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine
Pe principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor statului
Pe trasaturile puterii statale
Pozitia privilegiata a constitutiei in sistemul drept implica firesc o multitudine de consecinte juridice.
Enumeram cateva dintre acestea:
Consecinte juridice privind adoptarea constitutiei
Consecinte juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
Pozitia supraordonata a constitutiei fata de celelalte legi
Conformitatea intregului drept cu constitutia Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei
Suprematia constitutiei beneficiaza de garantii specifice intregului drept, dar totodata de unele garantii
juridice specifice, si anume:
Controlul general al aplicarii constitutiei
Controlul constitutionalitatii legilor
Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia 2.5. Controlul constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legilor se poate clasifica pe criteriul organului care-l realizeaza in:
a) Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic- (controlul este exercitat de
organele legiuitoare cat si de alte organe de stat)
b) Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional- (este exercitat de organe
judecatoresti propriu-zise sau de alte organe, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare).
Astazi se practica doua "modele" de control al constitutionalitatii si anume modelul american si modelul
european. In primul sistem controlul este realizat de tribunalele obisnuite, in timp ce in al doilea este
realizat de catre autoritati special abilitate, denumite tribunale sau curti constitutionale.
In afara formelor de control amintite mai sus si care se stabilesc in functie de organul de stat chemat sa
verifice constitutionalitatea legilor, mai pot fi stabilite si alte forme de control.
Astfel, in functie de modul cum este inscris in constitutie, controlul constitutionalitatii legilor, poate fi:
a) Un control explicit- atunci cand in mod expres constitutia il prevede. Controlul explicit il intalnim in:
Romania, Franta, Elvetia, Austria etc.
b) Un control implicit- atunci cand constitutia nu il prevede in mod expres, dar el exista implicit ca
urmare a principiului legalitatii. Un control implicit a existat in dreptul nostru in perioada 1944- 1965.
In functie de timpul in care se efectueaza, controlul constitutionalitatii legilor se divide in:
a) Control anterior adoptarii legilor- denumit si control prealabil, preventiv sau a priori se exercita in faza
de proiect al legii. Acest control nu este un veritabil control al constitutionalitatii, ci este mai mult o
garantie de legalitate si deci si de constitutionalitate.
b) Control posterior adoptarii legilor- denumit si a posteriori, se exercita asupra legilor deja adoptate sau
asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii. In aceasta situatie, in cadrul controlului explicit, de regula
se prevad organele de stat care pot sesiza neconstitutionalitatea, organele de stat care pot decide,
procedura de urmat, sanctiunile. Constitutionalizarea dreptului
Ea consta in interpretarea progresiva a normelor din constitutie si a celor de rang inferior constitutiei si
se manifesta prin existenta a doua fenomene:
� Unul ascendent- de sporire cantitativa a normelor constitutionale (multiplicarea se poate face fie prin
ridicarea la rang constitutional a unor norme sau principii care existau in sistemul juridic romanesc doar
la nivelul ramurilor de drept in care erau consacrate, ex: principiul neretroactivitatii legii, prezumtia de
nevinovatie etc.; fie prin interpretarea textelor Constitutiei de catre jurisdictia constitutionala, care
poate deduce din dispozitiile exprese ale Constitutiei noi principii cu valoare constitutionala ex: dreptul
la replica)
� Altul descendent- de aprofundare a acestor norme (aprofundarea, difuzarea normelor
constitutionale in ansamblul sistemului juridic se concretizeaza in impregnarea ramurilor de drept cu
norme constitutionale direct aplicabile, care tin seama de specificitatea domeniului la care sunt aplicate,
dar care tind sa impuna standarde cu o forta juridica mai mare).
Consecinte directe ale constitutionalizarii dreptului:
Notiunea de cetatenie este utilizata atat intr-un sens juridic cat si intr-un sens politic, atunci cand este
privita ca o apartenenta a unui individ la o colectivitate umana (natiune, popor) organizata in stat.
In general cetatenia este privita ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica
si un anumit stat.
Definitia cetateniei romane:
Cetatenia romana reprezinta acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-
economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si
atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutia
si de legile Romaniei.
In literatura de specialitate au fost formulate diverse opinii privind natura juridica a cetateniei, ea fiind
considerata pe rand fie:
� Un statut personal
� Un contract tacit sinalagmatic
� Un act unilateral de putere publica
� O situatie juridica
� Un raport contractual
� Un raport juridic de supusenie
� O parte a starii civile a persoanei etc.
1. Dobandirea cetateniei romane prin nastere- este cetatean roman copilul care se naste din parinti
cetateni romani, sau dintr-un parinte cetatean roman si un parinte strain sau apatrid, indiferent de
teritoriul unde s-a nascut sau domiciliaza unul sau ambii parinti ai copilului.
2. Dobandirea cetateniei romane prin repatriere- persoana care a pierdut cetatenia romana o
redobandeste ca efect al repatriere. Dobandirea in acest mod a cetateniei romane nu are nici o
consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Cat priveste copilul minor al repatriatului, legea prevede ca
parintii hotarasc pentru copiii lor minori cu privire la cetatenie si ca minorul care a implinit varsta de 14
ani trebuie sa-si exprime separat consimtamantul. Daca parintii nu cad de acord, vadecide tribunalul de
la domiciliul minorului, tinand cont de interesele acestuia. Cererile de repatriere se depun la Ministerul
justitiei. Aprobarea acestor cereri revin Guvernului la propunerea ministrului justitiei.
3. Dobandirea cetateniei romane prin adoptie- cetatenia romana se dobandeste de catre copilul
cetatean strain sau fara cetatenie, prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani iar cel adoptat nu
a implinit 18 ani. Desigur copilului care a implinit 14 ani i se cere consimtamantul. In cazul in care dintre
cei doi adoptatori, numai unul este cetatean roman, cetatenia va fi hotarata, de comun acord, de catre
ei, iar in caz de dezacord va decide instanta de judecata in functie de interesul adoptatului.
4. Dobandirea (acordarea) cetateniei romane la cerere- Acest mod de dobandire a cetateniei priveste pe
cetatenii straini sau persoanele fara cetatenie care isi manifesta dorinta de a se integra in societatea
romaneasca. Astfel, persoana care solicita acordarea cetateniei romane trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
S-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei ori desi nu s-a nascut pe acest teritoriu,
domiciliaza pe teritoriul statului roman de cel putin 5 ani sau de cel putin 3 ani in cazul in care este
casatorit cu un cetatean roman. Pentru motive temeinice aceste termene pot fi reduse.
Dovedeste prin comportarea si atitudinea sa atasament fata de statul si poporul roman
A implinit varsta de 18 ani
Are asigurate mijloacele legale de existenta
Este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o
infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman
Copilul care nu a implinit varsta de 18 ani, nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie,
dobandeste cetatenia romana odata cu parintii sai. Daca insa numai unul dintre parinti dobandeste
cetatenia romana, cetatenia copilului o vor hotari parintii de comun acord., iar in caz de dezacord
tribunalul de la domiciliul minorului, tinand cont de interesele acestuia.
Consimtamantul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar, iar cetatenia se dobandeste pe
aceeasi data cu parintele sau.
Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si
autentica si se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, de pe langa
Ministerul Justitiei. Comisia, in urma examinarii documentelor va intocmi un raport pe care il va inainta
ministrului justitiei. Daca sunt indeplinite conditiile, ministrul justitiei va prezenta Guvernului proiectul
de hotarare pentru acordarea cetateniei. Acordarea cetateniei romane se face prin hotarare a
Guvernului care se publica in Monitorul Oficial.
Copilul gasit pe teritoriul Romaniei este cetatean roman daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.
Aceasta solutie se bazeaza tot pe principiul jus sangvinis, prezumandu-se ca cel putin unul dintre parinti
a fost cetatean roman.
In cazul in care filiatia copilului gasit pe teritoriul Romaniei a fost stabilita inainte ca acesta sa
implineasca 18 ani, fata de ambii parinti, iar acestia sunt cetateni straini el pierde cetatenia romana.
Acest lucru se intampla si in cazul in care filiatia copilului gasit a fost stabilita numai fata de un parinte
cetatean strain, iar celalalt parinte a ramas necunoscut.
� Juramantul de credinta. Efecte juridice
In cazul dobandirii cetateniei romane la cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui juramant de
credinta fata de Romania.
Prin continutul sau, juramantul de credinta este o afirmare solemna a dorintei persoanei respective de a
fi devotat patriei si poporului roman, de a apara drepturile si interesele nationale, de a respecta
constitutia si legile.
Obligatia depunerii juramantului incumba persoanei care redobandeste cetatenia romana ca efect al
repatrierei, precum si persoanei careia i se acorda cetatenia romana la cerere.
Juramantul trebuie depus in termen de 6 luni de la data comunicarii hotararii prin care s-a acordat
cetatenia romana. El se depune in fata ministrului justitiei sau a subsecretarului de stat delegat anume
in acest scop.
Dupa depunerea juramantului, ministrul justitiei, ori dupa caz, seful misiunii diplomatice sau consulare,
va elibera persoanei careia i s-a acordat cetatenia certificatul constatator.
Juramantul de credinta are ca efect juridic faptul ca cetatenia romana se dobandeste pe data depunerii
lui.
Modurile de pierdere a cetateniei romane
1. Retragerea cetateniei romane
Retragerea cetateniei romane apare ca o sanctiune. De asemenea, trebuie avut in vedere ca in
conformitate cu art. 5 (2) din Constitutie, cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o
prin nastere.
Se poate retrage cetatenia romana celui care:
2. Aflandu-se in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului
roman sau lezeaza prestigiul Romaniei
3. Aflandu-se in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile
diplomatice sau cu care este in stare de razboi
4. A obtinut cetatenia romana in mod fraudulos.
Fiind vorba de o sanctiune, retragerea cetateniei romane se pronunta numai impotriva persoanei
vinovate si nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotului sau copiilor. Retragerea cetateniei
romane se pronunta de catre guvern, prin hotarare, la propunerea Ministrului Justitiei. Cetatenia
romana in aceste cazuri se pierde pe data publicarii in Monitorul Oficial A hotararii de retragere.
Cetatenia de onoare
Potrivit legii, se poate acorda, unor straini care au adus servicii deosebite tarii si natiunii romane,
cetatenia de onoare. Aceasta se acorda de catre Parlamentul Romaniei la propunerea guvernului.
Beneficiarul cetateniei de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetatenilor
romani, cu exceptia drepturilor electorale si de a ocupa o functie publica.
Dubla cetatenie
Legislatia romana de dupa 1989 ingaduie dubla cetatenie. Astfel prin Decretul-lege nr.137/1990 s-a
stabilit ca fostii cetateni romani care inainte de 22 Decembrie 1989 au pierdut cetatenia romana din
diferite motive o pot redobandi la cerere, in baza unei declaratii autentificate, in strainatate, la
reprezentantele diplomatice sau consulare ale Romaniei, iar in tara la Notariatul de Stat al municipiului
Bucuresti, chiar daca au o alta cetatenie si nu isi stabilesc domiciliul in Romania.
Strainii si apatrizii
Strain in Romania este persoana care are cetatenia unui alt stat.
Apatridul este persoana care nu are nici o cetatenie, fiind desemnat in general prin expresia: cetatean al
lumii.
Regimul juridic al strainilor in Romania rezulta atat din Constitutie cat si din legea speciala privitoare la
acestia. � DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR
4.1. Notiunile de drepturi si indatoriri fundamentale ale cetatenilor. Natura lor juridica.
Drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului reprezinta finalitatea intregii activitati
umane progresiste si democratice.
Caracterele esentiale ale drepturilor fundamentale ale omului:
� Sunt drepturi subiective- ele fiind facultati ale subiectelor raportului juridic de a actiona intr-un
anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunzatoare si de a beneficia de
protectia si sprijinul statului in realizarea pretentiilor legitime.
� Sunt drepturi esentiale pentru cetateni- anumite drepturi subiective, datorita importantei lor sunt
selectate pe criteriul valoric si inscrise ca drepturi fundamentale. Aceste drepturi fundamentale sunt
drepturi esentiale pentru cetateni, pentru viata, libertatea si personalitatea lor. Caracterul de drepturi
esentiale il capata in raport cu conditiile concrete de existenta ale unei societati date. Un drept subiectiv
poate fi considerat esential si deci fundamental intr-o anumita societate data, dar isi poate pierde acest
caracter in alta societate.
� Sunt inscrise in acte deosebite- datorita importantei lor aceste drepturi sunt inscrise in acte
deosebite precum: declaratiile de drepturi, legi fundamentale etc.
Definitie:
Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea
si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite
prin Constitutie si garantate prin Constitutie si legi.
Drepturile fundamentale sunt deci drepturi subiective care impreuna cu celelalte drepturi subiective si
cu indatoririle corelative, formeaza statutul juridic al cetateanului. 4.1. Clasificarea drepturilor si
libertatilor fundamentale
2) Drepturile si libertatile social-economice si culturale- adica acele drepturi si libertati care prin
continutul lor asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei acestora.
Din aceasta categorie fac parte:
� Dreptul la invatatura (art.32)
� Dreptul la ocrotirea sanatatii (art.33)
� Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii (art.38, 39)
� Dreptul la greva (art.40)
� Dreptul de proprietate (art.41)
� Dreptul la mostenire (art.42)
� Dreptul la un nivel de trai decent (art.43)
� Dreptul la casatorie (art.44)
� Dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta (art.45)
� Dreptul persoanelor handicapate la o protectie speciala (art.46)
3) Drepturile exclusiv politice- adica acele drepturi si libertati care prin continutul lor, pot fi exercitate de
cetateni numai prin participarea la guvernare. In aceasta categorie includem:
� Dreptul la vot (art.34)
� Dreptul de a fi ales (art.35)
4) Drepturile si libertatile social politice- adica acele drepturi si libertati care prin continutul lor, pot fi
exercitate de cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare. In aceasta categorie intra libertatile de opinie si anume:
� Libertatea constiintei( art.29)
� Libertatea de exprimare (art.30)
� Dreptul la informatie (art.31)
� Libertatea intrunirilor (art.36)
� Dreptul de asociere (art.37)
� Secretul corespondentei (art.28)
5) Drepturile garantii- adica acele drepturi care prin continutul lor, joaca, in principal, rolul de garantii
constitutionale, si anume:
� Dreptul de petitionare (art.47)
� Dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica (art. 48)
4.2. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
Existenta indatoririlor fundamentale se impune deoarece ar fi de neconceput ca membrii unei
colectivitati umane sa aiba doar drepturi fara a avea nici o indatorire sau anumite obligatii fata de
societatea in care traiesc.
Definitie:
Indatoririle fundamentale sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de catre popor
pentru realizarea intereselor generale, inscrise in Constitutie si asigurate in realizarea lor prin convingere
sau la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Teme de reflectie/Intrebari/Exercitii
1. Caracterizati pe scurt Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 luand in considerare si celelalte
constitutii care au fost adoptate anterior in Romania.
2. Analizand normele juridice care formeaza institutia juridica a cetateniei, enuntati care sunt principiile
care stau la baza cetateniei romane.
3. In ideea promovarii personalitatii umane s-au impus drepturi noi care valorifica raporturile individ -
colectivitate, in viziunea realitatilor contemporane. Astfel in literatura de specialitate au aparut enuntate
drepturi noi precum:
� Dreptul la un mediu inconjurator sanatos
� Dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii
� Dreptul de a fi lasat in pace
� Dreptul de a te indigna (Mario Alberto Nobre Lopes Soares)
Exprimati-va parerea referitor la acestea. Argumentati.
4. De ce nu au fost trecute in clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, prezentata
in suportul de curs, in nici una din categorii, si "dreptul de azil" si " accesul liber la justitie"
5. Avand in vedere dreptul persoanei de a dispune de ea insasi care este opinia Dvs. cu privire la:
� Transplantul de organe
� Dreptul la avort
� Transsexualism
� Sinucidere
Argumentati mai ales din punct de vedere juridic.
6. Definiti urmatoarele concepte:
� adoptie
� consimtamant
� apatrid
� extradare
� expulzare
� emigrare
� neretroactivitate
� tortura
� cautiune
Teoria separatiei puterilor a aparut in secolul Luminilor, alaturi de alte teorii la fel de penetrante si a fost
indreptata impotriva obscurantismului si a inchistarii medievale, impotriva abuzului de putere.
Teoria separatiei puterilor a fost o reactie impotriva monarhiei absolute, considerata de drept divin,
forma de guvernamant in care regele concentra in mainile sale puterea suprema, considerandu-se ca o
personificare a statului, de unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea "statul sunt eu".
Enuntata de catre John Locke (Traite du guvernement civil, 1690)
teoria separatiei puterilor este definitivata si explicata pe larg de catre Montesquieu in celebra lucrare
"Despre spiritul legilor" (1748). Montesquieu a facut din separatia puterilor un instrument eficient al
sigurantei cetatenilor. Obiectul separarii puterilor este definit de Montesquieu:"pentru ca sa nu existe
posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca, prin randuiala statornicita, puterea sa fie infranata de
putere. In fiecare stat- exista trei feluri de puteri: puterea legislativa, puterea executiva privitoare la
chestiunile care tin de dreptul gintilor si puterea executiva privitoare la cele care tin de dreptul
civil.......pe aceasta din urma o vom numi putere judecatoreasca, iar pe cealalta pur si simplu putere
executiva a statului."
Parintele teoriei clasice a separatiei puterilor a stabilit si anumite reguli privind relatiile dintre puteri.
Sintetizand teoria clasica a separatiei puterilor vom putea retine mai multe idei:
� In orice societate organizata in stat exista trei functii:
De edictare de reguli juridice sau functia legislativa
De executare a acestor reguli sau functia executiva
De judecare a litigiilor sau functia jurisdictionala
� Fiecarei functii ii corespunda o putere, respectiv:
Puterea legislativa
Puterea executiva
Puterea jurisdictionala
� Fiecare putere este conferita unor organe distincte:
Puterea legislativa- adunarilor reprezentative
Puterea executiva-sefului statului, eventual sefului de guvern si ministrilor
Puterea jurisdictionala- organelor judiciare
� Toate regimurile politice cunosc o diviziune intre mai multe organe guvernamentale, fiecare fiind mai
mult sau mai putin specializat intr-o functie. Separatia puterilor in stat nu inseamna numai diviziune ci si
independenta autoritatilor guvernamentale.
� Se considera de asemenea ca separatia puterilor comporta doua aspecte bine conturate:
Separatia parlamentului vis-a-vis de guvern
Separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori
independenti.
Imbatranirea teoriei separatiei puterilor este explicata prin aceea ca a fost elaborata intr-o perioada in
care nu se infiintasera inca partidele politice si cand principalele probleme puse de putere erau de ordin
institutional. Aparitia partidelor politice, rolul lor deosebit in configurarea institutiilor juridice si politice,
determina ca astazi separarea sau echilibrul sa nu se realizeze intre Parlament si guvern ci intre o
majoritate, formata dintr-un partid sau partide invingatoare in alegeri si care dispun in acelasi timp de
parlament si de guvern si o opozitie care asteapta urmatoarele alegeri pentru a-si lua revansa.
Doua constatari rezulta astazi din teoria si practica statala si anume: continuitatea unor structuri
traditionale si transformarea functiilor acestora.
Transformarile s-au datorat tendintei de a se da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului
rezervandu-i-se rolul de reflectie si de control al guvernului. Continuitatea se explica prin aceea ca in
fapt este vorba de un echilibru al puterilor si nu de o separatie care din start considera "potential
antagoniste" parlamentul si guvernul.
Separatia si echilibrul isi schimba treptat parametrii, acestia devenind majoritatea si opozitia. Iar aceasta
schimbare va avea mari efecte in configurarea sistemelor constitutionale.
Evitandu-se termenul de separatie care poate evoca ruperea puterilor, separarea lor rigida, dandu-se
termenului puteri semnificatii corecte din punct de vedere stiintific, doctrina juridica actuala si desigur
constitutiile valorifica echilibrul puterilor-care este de fapt miezul stiintific al teoriei separatiei puterilor.
Examinand dispozitiile Constitutiei Romaniei putem constata ca ea consacra echilibrul puterilor in stat in
continutul si semnificatia sa stiintifica si desigur moderna. ORGANIZAREA STATALA A PUTERII POTRIVIT
CONSTITUTIEI AUTORITATEA DELIBERATIVA AUTORITATEA
EXECUTIVA AUTORITATEA JUDECATOREASCA
PARLAMENTUL
CAMERA
DEPUTATILOR SENAT
-deputati -senatori
-alesi prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat
-durata mandatului � 4 ani
BIROU BIROU
PERMANENT PERMANENT
- presedinte - presedinte
-vicepresedinti- vicepresedinti
- secretari - secretari
- chestori - chestori PRESEDINTELE ROMÂNIEI
GUVERN
- primul ministru
- ministrii
- alti membri stabiliti prin lege organica
- Comisii - Comisii
permanente permanente
- Comisii - Comisii
speciale speciale
- Comisii - Comisii
de ancheta de ancheta
Comisii comune
Printre motivele si scopurile ce se mentioneaza in general privind asocierea in partide politice se numara
urmatoarele:
� asigurarea binelui general
� asigurarea fericirii tuturor
� contributia la dezvoltarea corpului social, usurandu-i si grabindu-i progresul
� datoria de a de a conserva existenta politica a poporului
� medierea intre poporul suveran, altfel spus corpul electoral si poporul guvernant, altfel spus
Parlamentul
� vointa de a exercita puterea etc. 2.2. Categorii si variante de partide politice � dupa criteriul
apartenentei si orientarii membrilor ce le compun si platformelor lor, distingem:
1. partide confesionale- au drept criteriu de constituire credintele religioase (ex. Partidul Catolic din
Belgia-1830)
2. partide regionale- reprezinta interesele locale ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale
diferitelor parti ale unui teritoriu national inca neajuns la unificare (ex: grupul parlamentar islandez din
Marea Britanie pe programul caruia s-a constituit Partidul Islandez-1879)
3. partide nationale- au aparut in sec. al XIX-lea odata cu confirmarea principiului nationalitatilor. (ex:
Partidul National-Liberal din Prusia 1866-1870, Partidul Popular Slovac al lui Andrej Hlinka etc.)
4. partide de clasa- exprima interesele unei clase sociale (ex: partidele socialiste, partidele agrariene,
partidele taranesti). Aici se include si clasificarea ce a dominat aproape un secol in partide burgheze si
partide muncitoresti.
5. partide etnice- sunt specifice continentului african, avand in vedere ca aici formarea natiunilor nu a
precedat formarea statelor independente (ex: Confederatia Asociatiilor din Katanga-1958)
� dupa caile folosite pentru rezolvarea marilor probleme avem:
1. partide democratice
2. partide liberale
3. partide conservatoare
4. partide social-democratice
5. partide de stanga
6. partide de centru
7. partide de dreapta
� alta distinctie:
1. partide unice- (intalnite in anii 60 in Africa neagra)
2. partide unificate- partidul unificat reprezinta o uniune de partide politice care, regrupate intr-un
cadru nou, accepta un program comun, adesea putin elaborat.
3. partide dominante- partidul dominant apare acolo unde unui partid i se recunoaste sau i se stabileste
pozitia dominanta.
2.3. Sisteme de partide politice si cateva exigente juridice privind partidele politice
Prin aceasta urmeaza a se explica ansamblul de raporturi ce exista in fiecare sistem constitutional. Cea
mai raspandita clasificare a sistemelor de partide distinge :
� bipartidismul- se inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. El ofera cetatenilor o alegere clara
si suficienta iar la nivelul puterii o majoritate neta ( se practica mai ales in SUA si Marea Britanie). El
poate functiona normal numai daca este sigur ca un partid nu va profita de perioada cat guverneaza
pentru a schimba regimul politic.
� multipartidismul- este forma frecvent folosita in democratiile pluraliste si liberale. La nivelul puterii
are efecte diferite in functie de modalitatile de practicare. Pentru constituirea echipelor
guvernamentale, de regula, sunt necesare coalitiile de partide.
Fata de rolul partidelor politice in mod firesc se impun anumite exigente constitutionale si legale in
materie. Cel putin doua asemenea exigente ni se par ca trebuie precizate:
1) sporirea rolului partidelor politice, marea lor forta de influentare a electoratului si de aici
determinarea continutului si trasaturilor guvernarii, nu pot ramane fara importante semnificatii de ordin
juridic si statal. De aceea, intr-un stat de drept si democratic consacrarea prin constitutie a unor reguli
privind partidele politice devine obligatorie.
2) Dispozitiile constitutionale trebuie sa fie detaliate printr-o lege a partidelor politice. Ar trebui sa existe
obligatia legala, ca la inregistrare asociatiile sau organizatiile ce vor sa se organizeze ca partide politice sa
declare oficial si expres acest lucru.
� In ceea ce priveste functiile partidelor, acestea indeplinesc o misiune publica garantata de Constitutie
si promoveaza valorile si interesele nationale, precum si pluralismul politic, contribuind la educarea
politica a cetatenilor si incurajand participarea lor la viata publica etc.
� Sunt admise numai acele partide care actioneaza in respectul suveranitatii, independentei si unitatii
statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale
� Pot fi membrii de partid numai cetatenii romani. Un cetatean roman nu poate face parte in acelasi
timp din doua sau mai multe partide. Exista categorii de functionari care nu pot face parte din partide
politice (ex: judecatori, procurori, politisti)
� Structurile de partid sunt organizate si functioneaza numai pe criteriul administrativ. Se pot organiza
si structuri de tineret. Fiecare partid trebuie sa aiba denumire, insemn, semne electorale, iar acestea nu
pot reproduce sau combina simbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, ale organismelor
internationale, ori ale cultelor religioase.
� Organizarea partidelor politice este supusa exigentelor existentei unui statut si program propriu.
Statutul oricarui partid politic trebuie sa cuprinda:
Denumirea
Insemnul specific
Semnul electoral
Sediul
Urmarirea de obiective exclusiv politice
Drepturile si indatoririle membrilor precum si sanctiunile ce pot fi aplicate acestora, procedurile prin
care se poate face acest lucru
Procedura de alegere a organelor de conducere si competenta acestora
Sursele de finantare si modul de administrare a resurselor financiare
In structura organizatorica a unui partid legea prevede: adunarea generala, organul executiv, organe de
arbitraj.
� Conform legii, aliantele politice se pot realiza numai intre partide politice, pe baza unui protocol, ce
se depune la Tribunalul Municipiului Bucuresti, solicitandu-se inscrierea in Registrul de evidenta a
aliantelor politice. Alte forme de asociere pot fi formate din partide, aliante si formatiuni nepartidice,
legal constituite, cu scopul promovarii unor obiective comune. Aceste asocieri se realizeaza tot printr-un
protocol care trebuie sa cuprinda in principiu aceleasi elemente ca si aliantele. Protocolul respectiv
trebuie depus tot la Tribunalul Municipiului Bucuresti pentru a fi inscris in Registrul altor forme de
asociere. Formatiunile nepartidice pot aduce un aport financiar care insa nu poate depasi intr-un an
suma de 500 de salarii minime pe economie.
� Incetarea activitatii partidelor politice poate fi: voluntara prin autodizolvare sau ordonata in cazul:
Dizolvarii decisa pe cale judecatoreasca sau de catre Curtea Constitutionala
Inactivitatii (incetarea prin inactivitate intervine in situatia in care partidul respectiv nu a desemnat
candidati singur sau in alianta, in doua campanii electorale legislative succesive, in cel putin 10
circumscriptii, sau nu a tinut nici o adunare generala timp de 5 ani. In toate cazurile incetarea activitatii
este constatata de Tribunalul Municipiului Bucuresti).
3. STATUL
Am putea concluziona:
� In sens restrans, tehnic-juridic, conceptul de stat desemneaza forma organizata a puterii publice;
� Statul are capacitate juridica, deci acea aptitudine de a fi subiect de drept in diferite raporturi
juridice;
� Dreptul constitutional analizeaza statul ca o entitate juridica distincta, stabila si permanenta, diferita
de persoanele fizice care exercita puterea in limitele competentelor prestabilite;
� Statutul este o persoana morala publica, in sensul de centru organizat de interese legitime juridic
protejate;
� In sens larg, statul reprezinta o asociere a indivizilor in vederea realizarii unui scop comun, iar in sens
restrans, el reprezinta o ordine juridica institutionalizata
� Statul acopera si un continut economic;
2) In raport de continutul concret al activitatii statale desfasurata in vederea realizarii unui anumit scop,
distingem:
Functii economice
Functii culturale
Functii sociale
Functii represive
3) Dupa principalele activitati umane prin care se infaptuieste puterea de stat, distingem:
Functia legislativa (corespunde acelei activitati umane prin care se stabilesc in forma legislativa, reguli de
conduita pentru toti cetatenii statului)
Functia executiva (da expresie necesitatii punerii in aplicare a regulilor stabilite, prin desfasurarea unei
activitati de organizare a executarii si executare in concret a legilor. Ea se concretizeaza in plan juridic
prin acte administrative care trebuie sa fie conforme cu legile.)
Functia jurisdictionala ( exprima acea activitate umana prin care se solutioneaza eventualele conflicte
aparute intre cetateni in legatura cu orice aspect al vietii lor in cadrul statului si se traduce in plan juridic
prin hotarari care beneficiaza de autoritatea de lucru judecat si au doar efecte relative, intre partile
implicate in conflictul social solutionat.)
3.1.3. Elementele statului
Statul este analizat ca o suma a trei elemente: teritoriu, populatie si suveranitate, aceasta din urma
inteleasa ca putere publica.
Din punctul de vedere al dreptului constitutional ne intereseaza in legatura cu aceste componente ale
statului, masura in care teritoriul si populatia conditioneaza in chiar continutul sau puterea
institutionalizata sub forma statala.
Populatia- este un element absolut indispensabil. In sens strict termenul de populatie nu se confunda
nici cu poporul si nici cu natiunea. Totusi, prin raportarea la abordarea propusa de Hans Kelsen intre
popor si populatie nu exista nici o diferenta, populatia devenind astfel o notiune juridica definita prin
aceea ca reuneste toate persoanele supuse aceleiasi puteri de stat. Aceasta putere fiind unica, ea
determina si unitatea poporului, unitate care trebuie corelata cu solidaritatea intre membrii
comunitatii.. prin aceasta modalitate de definire a conceptului de populatie indentificat cu poporul se
pot defini si alte doua concepte, cele de straini si apatrizi.
In ceea ce priveste natiunea daca pana la aparitia statelor moderne, se punea semnul egal intre
populatia unui stat si natiunea care-l fondeaza, avand in vedere realitatile obiective inerente statelor
moderne (state multinationale, natiuni divizate in mai multe state etc.) Jellinek considera ca natiunea
este o entitate sociologica anterioara statului, care il determina in continutul sau, dar ca nu se poate
vorbi de o identitate perfecta intre natiune si populatie.
Indiferent de sensul dat notiunii de populatie, definitoriu din punct de vedere al dreptului constitutional
este elementul cetateniei. In acest sens: populatia regrupeaza toti cetatenii unui stat, adica toti acei
indivizi care au o legatura cu puterea institutionalizata in acel stat, legatura sanctionata la nivel juridic si
in baza careia ei beneficiaza de un statut special, diferit de cel al strainilor si al apatrizilor. Prin urmare
din punct de vedere al dreptului constitutional populatia este analizata sub forma categoriilor de :
cetateni, straini si apatrizi.
Teritoriul- delimiteaza cadrul geografic in interiorul caruia se exercita puterea de institutionalizata statal.
El reprezinta elementul material care permite situarea in spatiu a statului si delimitarea lui de alte state.
Din punct de vedere juridic,"teritoriul reprezinta delimitarea acelei portiuni de pamant asupra careia o
anumita putere de stat isi poate exercita atributele cu excluderea oricaror alte forme de putere statala".
Aceasta delimitare se realizeaza tehnic juridic prin reglementarea frontierelor statului, iar in notiunea de
teritoriu sunt incluse: solul cuprins intre aceste frontiere, subsolul si coloana de aer corespunzatoare
solului ( delimitat de frontiere si intins in mod conventional pana la limita inferioara a spatiului cosmic),
marea teritoriala ( si subsolul corespunzator acestei suprafete) asa cum este delimitata prin conventiile
internationale.
Suveranitatea- exprima suprematia puterii de stat in interiorul statului si independenta puterii de stat in
raporturile sale cu alte state. Termenul de suveranitate poate de asemenea sa fie insotit de diversi
determinanti care ii precizeaza continutul in functie de contextul in care este utilizat (ex: suveranitate
populara, suveranitate nationala, suveranitate de stat etc.). Suveranitatea populara reprezinta dreptul
poporului de a decide asupra sortii sale, de a stabili linia politica a statului si alcatuirea organelor lui,
precum si de a controla activitatea acestora. In societatea in care puterea de stat apartine in mod real
intregului popor suveranitatea poporului se identifica cu suveranitatea de stat. Suveranitatea nationala
se fundamenteaza pe ideea sociologica de natiune considerata ca persoana morala (juridica) ce dispune
de o vointa proprie, distincta de cea a persoanelor care o compun temporar la timpul prezent, vointa
care insa se exprima prin reprezentantii natiunii desemnati conform unor proceduri asupra carora
membrii natiunii au convenit de comun acord. Bineinteles ca atunci cand natiunea s-a constituit intr-un
stat, suveranitatea nationala se identifica cu suveranitatea de stat.
Se observa deci, ca numai suveranitatea de stat este o caracteristica generala a puterii de stat. Deci
putem defini suveranitatea ca dreptul statului de a decide liber in treburile sale interne si externe.
Suveranitatea, trasatura generala a puterii de stat, este suprematia si independenta puterii in
exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa obligatorie pentru intreaga societate. 3.2. Forma
de guvernamant
Prin forma de guvernamant intelegem:"modul in care sunt constituite si functioneaza organele
supreme".
Cele mai utilizate forme de guvernamant au fost si sunt monarhia si republica.
Monarhia- se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este monarh (rege, domn, imparat, print, emir),
absolut sau nu, ereditar sau desemnat dupa proceduri specifice in functie de traditiile regimului
constitutional. In evolutia monarhiei se pot identifica urmatoarele forme:
Monarhia absoluta- se caracterizeaza prin puterea discretionara in stat a monarhului;
Monarhia limitata (constitutionala)- se caracterizeaza prin limitarea puterilor monarhului, prin legea
fundamentala a statului, totusi atributiile parlamentului sunt reduse.
Monarhia parlamentara dualista- este o forma a monarhiei constitutionale, in care monarhul si
parlamentul se gasesc pe pozitii egale.
Monarhia parlamentara contemporana- ( ex: Anglia, Belgia, Olanda etc.) are mai mult caracter simbolic,
monarhul isi pastreaza doar cateva dintre atributii ( ex: de a dizolva parlamentul, de a nu semna unele
legi etc.)
Republica- este acea forma de guvernamant in care, cetatenii se guverneaza singuri, desemnandu-si sau
alegandu-si un sef de stat, denumit de regula presedinte. In republica guvernarea se infaptuieste prin
reprezentanti alesi dupa proceduri electorale. Tipuri de republica:
Republica parlamentara- se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre parlament, in fata caruia
evident raspunde (ex: Italia, Austria, Germania; Finlanda);
Republica prezidentiala- se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre cetateni, fie direct fie
prin vot universal, egal, secret si liber exprimat, fie indirect, prin intermediul colegiilor electorale
(electori, SUA, de exemplu). Astfel presedintele este pe o pozitie egala cu parlamentul. In unele republici
prezidentiale, presedintele de republica este si seful guvernului (ex: SUA) in altele exista si un sef al
guvernului.
Forma de guvernamant din Romania:
� De la formarea statului unitar roman (1859)- este stabilita ca forma de guvernamant: monarhia (seful
de stat: domn), stabilind ereditatea in linie descendenta directa, legitimitatea, primogenitatea,
masculinitatea etc.
� Prin Legea nr.363/30.12.1947 forma monarhica a fost inlocuita cu forma republicana de
guvernamant. Republica a fost consacrata prin constitutiile din anii 1948, 1952, 1965.
� Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul - Lege nr.2 s-a reafirmat forma de guvernamant
republicana, iar potrivit legislatiei s-a instituit functia de Presedinte al Romaniei. 3.3. Structura de stat
Structura de stat reprezinta organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, ea indicandu-ne
daca un stat este constituit de unul sau mai multe state membre.
Gruparea statelor unitare si federale distinct de asociatiile de state, se explica prin aceea ca primele sunt
fenomene ale vietii statale interne, sunt subiecte unitare de drept, in timp ce asociatiile de state sunt
fenomene ale vietii internationale, iar statele membre ale asociatiilor continua sa ramana subiecte
individualizate de drept.
Statul unitar sau simplu- se caracterizeaza prin existenta unei formatiuni statale unice si prin existenta
unui singur rand de organe centrale de stat. Cetatenii au o singura cetatenie, dreptul este aplicat
uniform pe intreg teritoriul statului etc. (ex: Romania, Bulgaria, Suedia, Italia )
Statul federativ, compus sau unional- este format din doua sau mai multe state membre, din unirea
carora a aparut un nou stat, federatia- ca subiect unitar de drept. El se caracterizeaza prin existenta a
doua randuri de organe centrale de stat si anume organele federatiei (Parlament, Guvern, organ suprem
judecatoresc) si organele statelor membre, in sensul ca fiecare stat membru are un Parlament, un
guvern si un organ judecatoresc suprem proprii. Federatia se caracterizeaza si printr-o structura aparte a
organelor de stat federative. Astfel, parlamentul federal este un parlament bicameral, impunandu-se cu
necesitate existenta unei a doua Camere care sa reprezinte statele membre (ex: Consiliul statelor in
Elvetia, Senatul in SUA). Raporturile dintre statele membre sunt raporturi de drept intern, formand o
uniune de drept constitutional spre deosebire de asociatiile de state care formeaza uniuni de drept
international (structuri federale au spre exemplu: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Argentina, Venezuela
etc. In Europa: Elvetia, Germania, iar in Asia si Oceania: India, Australia).Mai nou se poate vorbi de un
federalism informal in Belgia ( din 1993 este stat federal compus din trei comunitati (franceza, flamanda
si germanofona) si din trei regiuni (Regiunea valona, Regiunea flamanda si Regiunea bruxelleza) etc.
3.3.2. Asociatiile de state
Uniunea personala- este o asociatie de doua sau mai multe state independente, care au comun doar
seful statului. Nu este un stat nou. Uniunea personala a fost consecinta legilor de succesiune la tron sau
alegerii unui sef de stat comun (ex: Anglia si Regatul Hanovrei intre 1714-1837)
Uniunea reala- este o asociatie de state in care pe langa seful statului exista si alte organe de stat
comune ( ex: in domeniul afacerilor externe, armatei, finantelor etc.).In unele cazuri uniunea reala a fost
o etapa spre formarea statului unitar (ex: Principatele Unite)
Confederatia de state- este o asociatie de state independente determinata de considerente economice
si politice de ordin intern cat si de ordin extern, care nu da nastere la un stat nou, ca subiect
individualizat de drept. Statele confederate isi aleg un organism comun, numit dieta sau congres, unde
sunt reprezentate toate statele membre, care iau hotarari cu unanimitate de voturi. Hotararile acestui
organism obliga statele numai daca sunt aprobate ulterior de catre acestea. La baza confederatiei sta
tratatul international. (Exemplu de state confederate: Confederatia Statelor Americane intre 1778-1787,
Confederatia germanica intre 1815-1871, Confederatia elvetiana intre 1815-1848)
4.2. Caracterele statului roman si organizarea administrativ teritoriala a acestuia
Trasaturile statului roman rezulta din dispozitiile constitutionale in vigoare. Astfel, statul roman este
caracterizat ca fiind:
� Stat suveran si independent
� Stat de drept, democratic si social
Organizarea administrativa a teritoriului ( Ichil Benditer, Ioan Muraru etc.) trebuie definita ca: "
delimitarea teritoriului in unitati administrative facuta in scopul indeplinirii pe teren a sarcinilor statului
sau mai bine zis pentru realizarea unitara a puterii de stat."
Constitutia stabileste prin art.3 (3) ca teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune,
orase si judete.
� Judetul- este unitatea administrativ - teritoriala ce joaca rolul de veriga in cadrul organizarii
administrativ-teritoriale. Este o unitate complexa de coordonare si control din punct de vedere politico-
administrativ. Judetul cuprinde orase si comune. Orasele in care isi au sediul autoritatile publice
judetene sunt orase resedinta.
� Orasul- este un centru de populatie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural si
edilitar - gospodaresc. Unele orase sunt declarate municipii. Municipiile sunt acele orase care au un
numar mai mare de locuitori, o insemnatate deosebita in viata economica, social-politica si cultural
stiintifica a tarii, o indelungata traditie istorica sau care au conditii de dezvoltare in aceste directii.
Municipiul Bucuresti are un regim juridic si politic asemanator cu al judetului, el este organizat pe 6
sectoare, numerotate.
� Comuna- este unitatea administrativ-teritoriala de baza care cuprinde populatia rurala unita prin
comunitate de interese si traditii, alcatuita din unul sau mai multe sate, in functie de conditiile
economice, social-culturale, geografice si demografice. Comunele se formeaza din unul sau mai multe
sate si catune. Satele in care isi au sediile autoritatile publice comunale sunt sate resedinta. 4. SISTEMUL
ELECTORAL
4.1. Drepturile electorale ale cetatenilor romani
In clasificarile date drepturilor fundamentale, drepturile electorale sunt grupate, de regula intr-o
categorie distincta numita drepturi exclusiv politice. Aceasta se motiveaza prin aceea ca, prin continutul
lor, aceste drepturi pot fi exercitate de cetateni numai pentru participare la guvernare.
Drepturile exclusiv politice apartin numai cetatenilor. Unele drepturi electorale sunt prevazute chiar in
textul Constitutiei, iar unele in legea electorala.
Dreptul la vot- (art.34 din Constitutie) ne indica cine si in ce conditii poate alege. Potrivit art.59 (1) si 81
(1) din Constitutie, votul este:
Universal
Egal
Direct
Secret
Liber exprimat
Dreptul de a fi ales- (art.35 din Consttitutie) din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta ca o persoana
poate fi aleasa deputat, senator sef de stat sau in alte organe reprezentative daca indeplineste
cumulativ conditiile stabilite prin art. 34 si 35 din Constitutie:
are drept de vot
are numai cetatenia romana
are domiciliul in tara
nu-i este interzisa asocierea in partide politice potrivit art. 37 (3) din Constitutie
indeplineste conditiile de varsta ( cf.art.35- se cere minim 23 de ani impliniti pana in ziua alegerilor
inclusiv, pentru cei care candideaza pentru Camera Deputatilor sau organele locale si 35 de ani impliniti
pana in ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candideaza pentru Senat sau functia de Presedinte al
Romaniei).
Orice nesocotire a acestor conditii atrage nulitatea alegerii.
4.2. Scrutinul
Din punct de vedere etimologic termenul de scrutin vine de la latinescu scrutinium. Prin scrutin se
intelege de fapt modalitatea in care alegatorii desemneaza deputatii, senatorii, consilierii etc.
In regimurile constitutionale de astazi se practica doua tipuri de sisteme electorale, diferite prin modul
de atribuire a mandatelor:
� sistemul majoritar- este sistemul in care sunt alesi candidatii care au obtinut cel mai mare numar de
voturi. El cunoaste doua variante:
uninominal sau de lista
in unul sau doua tururi
� sistemul reprezentarii proportionale- presupune scrutin de lista si un singur tur de scrutin care
permite atribuirea mandatelor atat majoritatii cat si minoritatii. Este deci sistemul care asigura si
reprezentarea minoritatilor politice in fiecare circumscriptie, in proportie cu voturile obtinute.
Exista si sisteme electorale mixte care rezulta din combinarea sistemului majoritar cu sistemul
reprezentarii proportionale, se cunosc astfel:
� sistemul inrudirilor- exprima alianta unor partide sau formatiuni politice. Daca listele inrudite obtin
majoritatea absoluta a voturilor ele castiga toate locurile, daca nu locurile vor fi repartizate intre liste
potrivit principiului reprezentarii proportionale.
� sistemul german al buletinului dublu- fiecare alegator dispune de doua buletine. Cu primul el
desemneaza, prin scrutin uninominal, un deputat pentru circumscriptia sa, iar cu celalalt el se pronunta
pentru un partid, prin sistemul reprezentarii proportionale.
Categorii de scrutin:
Atunci cand nu se admite nici panasajul si nici votul preferential, se spune ca suntem in prezenta unei
liste blocate, in sensul ca alegatorul este obligat sa voteze lista in intregime fara a-i putea aduce nici cea
mai mica modificare.
Atunci cand legea stabileste ca mandatul se atribuie imediat candidatului (candidatilor) care se afla in
frunte, fiind suficienta majoritatea simpla sau relativa, suntem in prezenta unui singur tur de scrutin.
Al doilea tur de scrutin, daca este stabilit de lege, se practica atunci cand la primul tur de scrutin sunt
alesi numai candidatii care au obtinut majoritatea absoluta (adica jumatate plus unul din voturile celor
inscrisi in liste). Pentru mandatele nedistribuite in primul tur, pentru ca nici un candidat nu a intrunit
majoritatea absoluta a voturilor, se organizeaza al doilea tur de scrutin, in acest caz majoritatea relativa
fiind suficienta pentru acordarea mandatului.
NumaruI circumscriptiilor electorale poate fi stabilit prin constitutii sau legi, poate fi stabilit, in temeiul
legii, de anumite autoritati publice, (de regula Guvemul) dupa criteriile legale.
Legea electorala romana din anul 1990, adoptand scrutinul de lista, a stabilit ca fiecare judet si
municipiul Bucuresti constituiau o circumscripŹtie electorala, delimitarea lor fiind cea administrativ-
teritoriala a judetelor si a municipiului Bucuresti.
Numerotarea circumscriptiilor electorale se poate realiza fie prin lege (pentru alegerile parlamentare) fie
de catre autoritatile publice deŹsemnate de lege (Guvernul de exemplu), ea fiind deosebit de utila in
efectuŹarea si inregistrarea operatiunilor electorale. Stabilirea numarului celor ce urmeaza a fi alesi in
fiecare circumscriptie electorala revine autoritatilor stabilite de lege si dupa criteriile legale.
� Listele de alegator
Legea electorala din 1990 a prevazut pentru Guvern urmatoarele obligatii
� De a numerota circumscriptiile electorale, de a stabili numarul deputatilor si seŹnatorilor si de a
aduce aceste operatiuni la cunostinta publica, prin Monitorul Oficial si presa, in termen de cel mult 5 zile
de la stabilirea datei alegerilor.
� Realizarea unei evidente clare si exacte (domiŹciliul fiind criteriul clar si neconfundabil);
� Realizarea unei evidente permanente, lesne controlabila, dificil de falsificat;
� Evitarea inscrierii in mai multe liste electorale; pentru a permite urmarirea dinamicii numarului
alegatorilor.
Autoritatile publice competente a intocmi listele electorale permanente sunt Ministerul de Interne, prin
formatiunile de evidenta a poŹpulatiei si primarii comunelor, oraselor, municipiilor sau subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Listele electorale permanente cuŹprind cetatenii cu drept de vot care domiciliaza in localitatea
respectiva. Cat priveste cetatenii care domiciliaza in strainatate, acestia pot fi inscrisi, la cererea lor, in
listele electorale permanente ale localitatii in care s-au nascut sau in care au avutt ultimul domiciliu in
tara. Cererile in acest sens se depun la misiunea diplomatica a Romaniei din statul in care domiciliaza -
sau diŹrect la consiliul local.
Listele electorale permanente se intocmesc la comune pe sate, iar la orase, municipiipi subdiviziunile
administrativ-teritoriale, pe strazi si cuprind alegatori in ordinea numarului imobilelor in care locuiesc.
In ele se mentioneaza :
� numele si prenumele,
� coduI numeric personal,
� numarul si seria actului de identitate,
� domiciliul si numaruI circumscriptiei electorale.
Biroul Electoral Central, este alcatuit din 7 judecatori si din 16 reprezentanti ai partidelor si formatiunilor
politice desemnati in ordinea descrescatoare a ponderii numarului listelor de candidati pe care i-au
proŹpus, in numarul circumscriptiilor electorale, pe intreaga tara.
Cat priveste judecatorii si presedintele, constituirea se face in tennen de 5 zile de la stabilirea datei
alegerilor. Judecatorii sunt desemnati, in sedinta publica, prin tragere la sorti, dintre judecatorii Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, tragere la sorti realizata de catre presedintele Curtii. Judecatorii astfel
desemŹnati isi aleg presedintele Biroului Electoral Central. Cu aceasta structura BiŹroul Electoral Central
realizeaza toate sarcinile ce-i revin.
In termen de 2 zile de cand expira termenul de depunere a candidaturilor, partidele si formatiunile
politice comunica oficial Biroului Electoral Central numarul listelor de candidati pentru alegerile
parlamentare, precum si numele si prenumele reprezentantilor lor.
Biroul Electoral Central, primind aceste date, le va aseza in ordinea mai sus mentionata si se va completa
cu primii 16 reprezentanti. Se poate intampla ca doua sau mai multe partide politice sa aibe acelasi
numar de liste de candidati, situatie in care desemnarea reprezentantilor partidelor si formatiunilor
politice in cauza se va face prin tragere la sorti, de presedintele Biroului Electoral Central.
Iata cateva dintre atributiile Biroului Electoral Central:
� vegheaza la actualizarea listeŹlor electorale, aducerea acestora la cunostinta cetatenilor si la
depunerea in mod legal a candidaturilor;
� asigura interpretarea uniforma a dispozitiilor electorale,
� verifica si inregistreaza rezultatul alegerilor etc.
Biroul electoral al sectiei de votare, conduce operatiunile de alegere ce se desfasoara in cadrul sectiilor
de votare.
Biroul electoral al sectiei de votare este a1catuit dintr-un presedinte, un loctiitor al acestuia si cel mult 7
membri. Presedintele si loctiitorul sunt, de regula, magistrati sau alti juristi, care nu fac parte din nici un
partid sau formatiune politica, desemnati de presedintele tribunalului judetean (al muŹnicipiului
Bucuresti), prin tragere la sorti dintre magistrati si ceilalti juristi din judet (municipiul Bucuresti). Lista
altor juristi decat judecatorii, precum si a ceŹlorlalte persoane este intocmita de prefect si este trimisa
presedintelui triŹbunalului judetean (municipiului Bucuresti).
Cat priveste membrii birourilor electorale ale sectiilor de votare, acestia se desemneaza din cate un
reprezentant al partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora, care participa la alegeri, in
ordinea descresŹcatoare a numarului de candidati propusi in circumscriptia electorala resŹpectiva. Daca
mai multe partide sau formatiuni politice au depus acelasi numar de candidati, desemnarea
reprezentantilor se va face prin tragere la sorti, prin grija presdintelui biroului electoral al sectiei de
votare.
Legea prevede urmatoarele atributii ale birourilor electorale ale sectiilor de votare:
� primesc copia listelor electorale de la autoritatile care le-au intocŹmit, iar de la birourile electorale de
circumŹscriptie, buletinele de vot pentru alegatorii ce urmeaza sa voteze la sectia de votare , stampila de
control si stampilele cu mentiunea "Votat";
� conduc operatiunile de votare, iau toate masurile de ordine in localul sectiei de votare si in jurul l
acesteia;
� fac numaratoarea voturilor si consemneaza rezultatul votului;
� rezolva intampinarile referitoare la propria lor activitate;
� inainteaza birourilor electorale de circumscrittie procesele verbale cuprinzand rezultatul votarii,
impreuna cu contestatiile depuse si materialele la care acestea se refera;
� predau, cu proces-verbal, judecatoriei din raza lor teritoriala, buleŹtinele de vot intrebuintate ti
necontestate, precum si cele anulate, stampilate si celelalte materiale necesare votarii;
Listele electorale speciale de la sectiile de votare constituite pe langa unitatile militare se transmit, sub
paza militaŹra, acestor unitati si se pastreaza de comandantul uniatii.
1) Prima regula, consta in aceea ca nu pot fi membri ai birourilor electorale cei care candideaza in
alegerile respective , precum si cei care nu au drept de vot. .
2) A doua regula, stabileste ca birourile electorale lucreaŹza in prezenta a jumatate plus unu din numarul
total al membrilor si iau hoŹtarari cu majoritatea membrilor prezenti.
5.Sectiile de votare
Sectiile de votare sunt delimitari teriŹtoriale astfel organizate incat toti alegatorii sa poata vota intr-o
singura zi.
Potrivit legii se organizeaza sectii de votare pentru minimum 1.000 si maximum 2.000 locuitori. In
comunele cu o populatie sub 2.000 locuitori se formeaza o singura sectie de votare. Sunt prevazute insa
si alte reguli priŹvind organizarea sectiilor de votare. Astfel in cazul satelor sau grupelor de sate cu o
populatie pana la 1.000 locuitori, se pot organiza sectii de votare daca distanta dintre acest sate si locul
sectiei de votare este mai mare de 5 km.
De asemenea, se mai formeaza sectii de votare in sau pe langa: unitati militare, spitale, maternitati,
sanatorii, case de invalizi si camine de batrani (pentru cel putin 50 de alegatori).
Se organizeaza sectii de votare si in cadrul misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei,
unde voteaza alegatorii membri ai acestor reprezentante, ai familiilor lor, precum si cetatenii romani
aflati in tarile respective in ziua alegerilor; in statii de cale ferata, autogari, porturi si aeroporturi pentru
alegatorii aflati in calatorie in ziua alegerilor. Se formeaza sectii de votare si pe navele sub pavilion
romanesc, aflate in navigatie in ziua alegeŹrilor. Pentru studentii de la cursurile de zi si pentru elevii cu
drept de vot care nu-si au domiciliul in localitatea in care urmeaza studiile se formeaza cate o sectie de
votare pe langa caminele studentesti sau de elevi (pentru 500Ź-2000 alegatori).
De mentionat ca, sectiile de votare formate pe langa misiunile diŹplomatice, sau consulare, apartin de
circumscriptia electorala a municipiului Bucuresti, iar cele formate pe navele aflate in navigatie apartin
de circumŹscriptia electorala a locului unde este inregistrata nava.
La aceeasi sectie de votare alegatorul voteaza pentm toti deŹputatii si senatorii din circumscriptia
electorala in care are dreptul sa voteze, precum si pentru Presedintele Romaniei, daca alegerile au loc
simultan.
6. Propunerea candidaturilor
Propunerile de candidati pentru Presedintele Romaniei se depun la Biroul Electoral Central, iar cele
pentru Parlament, primari, consilieri locali la birourile electorale de circumscriptii.
Pentru Presedintele Romaniei se poate propune doar o singura candidatura de catre fiecare parŹtid,
formatiune politica, sau coalitie de partide, fiind admise si candidaturile independente.
Propunerile de candidati pentru Parlament se pot face pe liste de candidati in situatia in care apartin
partidelor, formatiunilor politice sau coalitiilor de partide sau individual, in cazul candidatilor
independenti.
In ceea ce priveste termenul, legea prevede ca aceste candidaturi pot fi propuse "cel mai tarŹziu cu 30
de zile inainte de data alegerilor".
Pentru Parlament se poate candida numai intr-o singura circumscriptie electorala. Acelasi candidat nu
poate candida concomitent in doua sau mai multe cirŹcumscriptii pentru una din Camerele
Parlamentului, sau, in acelasi timp, atat pentru Camera Deputatilor cat si pentru Senat.
Legea tace cat priveste posibilitatea candidaturii concomitente penŹtru Parlament si Presedintele
Romaniei. Tacerea legii trebuie interpretata in sensul ca este admis ca aceeasi persoana sa candideze
atat pentru un loc in Parlament, cat si pentru functia de Presedinte; in cazul in care este ales, senator
sau deputat, persoana respectiva este obligata ca, pana la data validarii, sa opteze intre calitatea de
parlamentar sau cea de presedinte.
Dreptul de a propune candidaturi apartine partidelor sau formatiunilor politice (singure sau in coalitii).
Se pot propune si candiŹdaturi individuale.
La noi practicandu-se scrutinul de lista, propunerile se fac pe liste de candidati, separat pentru Camera
Deputatilor si pentru Senat, iar numarul celor propusi pe o lista intr-o circumscriptie electorala poate fi
mai mare deŹcat numarul mandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi pana la un sfert din
aeeste mandate (fractiunile se intregesc la cifra 1).
Cat priveste coalitiile de partide, legea electorala prevede cateva reguli si anume:
� se pot realiza numai la nivel national;
� partidele si formatiunile politice dintr-o coaŹlitie electorala pot participa la alegeri numai pe lista
coalitiei;
� un partid sau o formatiune politica poate face parte doar dintr-o singura coalitie electorala.
Desigur, listele de candidati nu se aplica in cazul candidaturilor inŹdependente si nici in cazul
candidaturilor pentru Presedintele Romaniei.
Cel care doreste sa candideze independent, o poate face, cu conditia sa fie sustinut de cel putin 0,5 %
din numarul total al alegatorilor inscrisi in listele permanente ale localitatilor situate in circumscriptia
electoŹrala in care candideaza pentru Parlament si de cel putin 300.000 de persoaŹne, cu drept de vot,
pentru functia de presedinte.
Candidatii in alegeri trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de Constitutie si lege pentru dreptul de
a fi ales, sa fie propusi in conditiile leŹgii, sa faca dovada ca sunt sustinuti de cel putin 300.000 de
persoane cu drept de vot, pentru functia de Presedinte al tarii ( limita de sustinatori priŹveste si
candidati propusi de catre partide sau formatiuni politice).
Propunerile de candidati se fac in scris, in patru exemplare, sub semnatura conducerii partidului sau
formatiunii politice, sau in cazul candidatilor independenti pe baza listei sustinatorilor.
Lista sustinatorilor este un act de drept public si treŹbuie sa contina:
� data alegerilor,
� prenumele si numele candidatului,
� prenuŹmeIe si numele, data nasterii, adresa, seria, numarul actului de identitate, semnatura
sustinatorilor;
� persoanele care intocmit lista (pot figura ca sustiŹnatori numai cetatenii cu drept de vot, iar un
sustinator poate subscrie numai pentru un singur candidat pentru Camera Deputatilor sau pentru
Senat).
Semnele electorale
Semnele electorale, folosite in alegeri, ii ajuta pe alegatori, (obisnuiti cu ele din timpul campaniei
electorale), in ziua votarii, sa identifice mai usor lista de candidati (si deci partidul sau forrnatiunea
politica) pe care o prefera, sau, eventual, candidatul independent. Aceasta, pentru ca semnul electoral
se imprima in unghiul din partea dreapta a patrulaterului de pe buletinul de vot.
Stampilele electorale
Stampilele electorale sunt accesorii necesare bunei desfasurari a operatiunilor de votare. Legea
stabileste doua categorii de stampile si anume:
� stampila de control a sectiei de votare -stampila de control a sectiei de votare, identifica (de regula
prin nuŹmar) o anumita sectie de votare. Ea se aplica, de catre presedintele biroului sectiei de votare pe
pagina alba (ultima) a buletinului de vot, buletinele care nu au aplicata aceasta stampila devenind nule.
Tot cu ea se sigileaza umele de vot si desigur se "oficializeaza" inscrisurile provenind de la sectia de
votare.
� stampila cu mentiunea "Votat"- stampila cu mentiunea "Votat", se foloseste in ziua votarii, aplicarea
ei, de catre alegator, pe o lista de candidati (sau candidat independent) inŹsemnand "vot pentru".
Aceasta stampila este astfel dimensionata incat sa fie mai mica decat patrulaterul pe care se aplica.
9) Desfasurarea votarii
Votarea se realizeaza la sectiile de votare.
La o sectie de votaŹre voteaza :
� cetatenii arondati pe criteriul domiciliului (potrivit listelor electoŹrale permanente),
� cetatenii din alte localitati dar care se afla in localitatea sectiei de votare si dorese sa voteze aici,
� cetatenii Romaniei cu domiciliul in strainatate, care in ziua votarii se afla in tara si se prezinta la
aceasta sectie,
� presedintele, membrii biroului electoral si persoanele inŹsarcinate cu mentinerea ordinii.
Localurile sectiilor de votare vor fi dotate cu cabine de vot precum si cu urnele si stampilele necesare, de
catre primari si prefecti.
Raspunderea pentru desfasurarea in bune conditi a alegerilor, pentru mentinerea ordinii inlauntrul si in
jurul localului de vot, revine presedintelui biroului electoral al sectiei de votare, care este investit cu
dreptul de a da dispozitii obligatorii in tot cursul alegerilor (de aeeea el trebuie sa fie prezent la sectia de
votare, in ajunul alegerilor la ora 18, pentru a lua toate masurile necesare si pentru fixarea posturilor de
paza in jurul loŹcalului de vot).
Pentru asigurarea ordinii, puterile presedintelui biroului electoral se intind si in afara localului de votare,
in curtea acestuia, in intrarile in curte, in jurul localului de vot, precum si pe strazi si piete publice pana la
o disŹtanta de 500 m. (pentru aceasta el va avea la dispozitie si mijloacele de ordine necesare, prin grija
prefectilor impreuna cu Ministerul de Interne).
Nimeni nu poate stationa in localul de vot sau in locurile publice din zona de votare decat in timpul
necesar pentru votare ( fac exceptie candidatii, membrii biroului electoral, delegatii acrediŹtati in
conditiile legii electorale).
Votarea se desfasoara intr-o singura zi, care poate fi numai duminica, intre orele 7 si 21.
In ziua votarii la ora 6 dimineata, presedintele biroului electoral al sectiei de votare, in prezenta
membrilor biroului, verifiŹca urnele, existenta listelor electorale, a buletinelor de vot si a stampilelor,
dupa care inchide si sigileaza urnele si aplica stampila de control a sectiei de votare. Aceasta stampila se
aplica si pe buletinele de vot, pe ultima pagina alba. Apoi, la ora 7, declara votarea deschisa si invita pe
alegatori sa voteze.
Pentru a se evita aglomeratia, in sala de vot alegatorii sunt invitati in serii corespunzatoare numarului
cabinelor.
Daca la sectia de votare se prezinta alegatori din alte localiŹtati, sau cetateni romani cu domiciliul in
strainatate, sunt inscrisi in lista electorala speciala.
Alegatorului i se inmaneaza buletinele de vot (ataŹtea pentru cate organe de stat se voteaza la sectia de
votare respectiva) preŹcum si stampila pentru votare pe baza semnaturii in lista electorala.
AlegatoŹrul intra singur in cabina de votare si personal voteaza in cabina inchisa (nimeni nu are voie sa
patrunda in cabina de votare atata timp cat alegatorul isi exercita dreptul de vot).
Daca un alegator, datorita unor deficiente fizice sau din alte motive temeinice constatate de catre
presedintele biroului electoral, soŹlicita sa fie insotit de o alta persoana, acest lucru este permis, dar
numai cu incuviintarea presedintelui sau a altui membru al biroului electoral.
Alegatorul voteaza pentru o lista de candidati sau pentru un candiŹdat independent, aplicand stampila
care poarta mentiunea "Votat" pe patruŹlaterul in care este inscrisa candidatura.
Dupa ce isi exercita dreptul de vot, alegatorul indoaie buletinul de vot (sau buletinele) in asa fel incat
stampila de control sa ramana in afara, introduce personal buletinul (buletinele) in urna, restituie
stampila ce i s-a incredintat, i se aplica aceasta stampila pe cartea de alegitor si paraseste localul sectiei
de votare.
Votand, alegatorul trebuie sa manifeste grija ca buleŹtinul sa nu se deschida inainte de introducerea sa
in urna. Daca din eroare se deschide, buletinul se anuleaza si se va da alegatorului, numai o singura
daŹta, un nou buletin, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul verbal al operatiunilor de votare.
Legea electorala reglementeaza si situatiile alegatorilor netransportabili din cauzii de boala sau
invaliditate. Astfel la cererea acestoŹra sau a organelor de conducere ale institutiilor sanitare sau de
ocrotiri sociŹale in care cei netransportabili se afla internati, presedinte1e biroului electoŹral al sectiei
de votare desemneaza, din cadrul biroului, un numar de membri care se deplaseaza cu o urna speciala si
cu materialul necesar votarii, la locul unde se afla alegatorul, pentru a efectua votarea.
Pentru motive temeinice, votarea poate fi suspendata, fara ca aceasta suspendare sa poata depasi o ora.
Presedintele biroului electoral al sectiei de votare are obligatia de a anunta suspendarea, prin afisare la
usa localului de vot, cu cel putin o ora inainte. Durata suspendarilor (desigur atunci cand sunt mai multe)
nu poate depasi doua ore. Pe timpul suspendarii toate documentele si urnele vor ramane sub paza
permanenta, iar membrii biroului nu vor putea parasi sala de votare toti in ace1asi timp (cei care,
poŹtrivit legii, pot asista la votare nu pot fi obligati sa paraseasca sala de vot pe timpul suspendarii).
Oricine poate contesta identitatea unui alegator iar presedintele biroului electoral al sectiei de votare
are obligatia de a verifica si de a opri pe alegatorul respecitv sa voteze atunci cand constata temeinicia
contestatiei, consemŹnand faptul in procesul verbal si sesizand situatia autoritatilor politienesti.
Votarea este declarata inchisa, la orele 21 de catre presedintele biroului electoral al sectiei de votare.
4.3. Stabilirea rezultatelor votarii. Atribuirea mandatelor Stabilirea rezultatelor votarii, la sectia de
votare
Dupa ce presedintele biroului electoral al sectiei de votare declara votarea inchisa, in prezenta
membrilor biroului si a persoanelor ce au dreptul sa asiste, se procedeaza la inventarierea si sigilarea
stampilelor cu mentiunea "Votat" la numararea si anularea buletinelor de vot ramase neintrebuintate,
precum si la verificarea sigiliilor de pe urnele de votare.
Apoi se deschid urnele si se face numaratoarea voturilor pentru fiecare orŹgan de stat pentru care s-a
votat la sectia respectiva. Se confrunta de asemeŹnea, numarul buletinelor din urne cu listele de
alegatori spre a se constata proportia prezentarii la alegeri fata de listele electorale.
Sunt nule si nu intra in calculul voturile valabil exprimate, buleŹtinele care nu poarta pe ele stampila de
control a sectiei de votare, cele de alt model decat cel legal aprobat, cele care nu au starnpila "Votat"
sau la care stampila este aplicata pe mai multe patrulatere.
Buletinele de vot desŹchise se vor aseza pe grupe in functie de partidul sau formatiunea politica, coalitie
sau candidat independent si se vor numara si lega separat.
In timp ce presedintele biroului electoral al sectiei de votare preŹzinta buletinele de vot, rezultatul se
consemneaza in cate doua tabele, pentru fiecare autoritate publica, de catre un membru al biroului
electoral.
Aceste tabele completate simultan cuprind: numarul voturilor nule, listele de candidati sau numele si
prenumele candidatilor independenti si numarul voturilor valabil exprimate intrunite de fiecare. Aceste
tabele vor folosi la intocmirea proceselor verbale.
Odata cu aceste operatiuni terminate se incheie cate un proces-verbal, potrivit indicatiilor din lege, in
dublu exemplar, pentru CaŹmera Deputatilor, Senat si Presedintele Romaniei, in care se consemneaza
rezultatele votului. Procesul-verbal se semneaza de catre presedintele si membrii biroului, lipsa
semnaturilor unor membri ai biroului neinfluentand asupra valabilitatii acestuia.
Biroul electoral al sectiei de votare, va intocmi cate un dosar, sigilat si stampilat, pentru fiecare categorie
de organe de stat alese, in care introduce: procesele verbale si contestatiile privitoare la opeŹratiunile
electorale ale sectiei, precum si buletinele nule si cele contestate. Aceste dosare vor fi predate biroului
electoral de circumscriptie, in cel mult 24 de ore, transportul si predarea facandu-se cu paza militara.
Biroul electoral de circumscriptie, primind dosarele, va avea grija sa trimita unul din exemplarele
procesului verbal la tribunalul judetean (desigur, daca solicita, partidele, formatiunile politice sau
candidatii indeŹpendenti, pot obtine copii legalizate de pe acest exemplar). Exemplarul trimis
tribunalului judetean va indeplini rolul de document probatoriu in cazul in care vor fi plangeri sau
contestatii ulterioare.
Contestatiile trebuie formulate in scris, se prezinta presedintelui biroului electoral, care va elibera o
dovada de primire. Contestatiile a caror rezolvare nu sufera amanare vor fi rezolvate de indata. Rolul
Biroului Electoral Central si al biroului electorale de circusmscriptie in stabilirea rezultatelor votarii
Biroul Electoral Central conduce operatiunile electorale pentru alegerea Presedintelui Romaniei.
Pentru inceput trebuie sa cunoastem acceptiunile notiunii de majoritate. In sistemele electorale se
folosesc notiuni de:
� Majoritatea simpla reprezinta jumatate plus unul din alegatorii preŹzenti la vot.
� Majoritatea absoluta reprezinta jumatate plus unul din totalul aleŹgatorilor inscrisi in listele
electorale.
� Majoritatea relativa exprima situatia in care se obtin cele mai multe voturi. Ea este deci comparativa
si se concretizeaza in raport cu celeŹlalte rezultate obtinute de ceilalti candidati.
� Majoritatea calificata, este determinata prin lege (calificata) ea exprimand de regula 2/3 din totalul
voturilor, votantilor etc. Nimic nu impiŹedica insa si alte "calificari" legale (3/4 sau 4/5 etc).
Balotajul este situatia in care doi candidati au obtinut pentru acelasi mandat, un numar egal de voturi.
Intr-o asemenea situatie departajarea devine imposibiIa si de regula se procedeaza la repetarea
alegerilor, cu participarea numai a candidatilor in cauza (in legislatia romana balotajul este reglementat
pentru alegerile de primari).
Atribuirea mandatelor
In sisŹtemul majoritar mandatele sunt atribuite listelor sau candidatilor care obtin majoritatea absoluta
sau simpla, in functie de faptul daca se practica un tur sau doua tururi de scrutin.
In sistemul reprezentaŹrii proportionale atribuirea mandatelor se realizeaza diferit decat in sistemul
majoritar. Atribuirea mandatelor in sistemul reprezentarii proportionale incepe in mod necesar prin
determinarea coeficientului electoral intr-o circumŹscriptie data. Coeficientul electoral se obtine prin
imprtirea numarului voŹturilor exprimate la numarul mandatelor atribuite unei circumscriptii
electoŹrale. Apoi, se procedeaza la repartizarea acestor mandate intre listele in competitie, impartind la
coeficientul electoral numarul voturilor obtinute de fiecare lista. Aceste operatii nu duc deodata la
atribuirea tuturor mandate lor pentru ca, dupa prima impartire raman totdeauna resturi electorale,
altfel spus voturi neutilizate si mandate nedistribuite. Se impune o noua repartitie si de fapt aici intervin
dificultatile si nuantarile.
Potrivit metodelor practicate se distinge reprezentarea proportionala apropiata si reprezentarea
proŹportionala integrala, care se aseamana sau se pot asemana cat priveste proŹcedeele matematice
aplicabile. Astfel:
� Reprezentarea proportionala apropiata- se numeste astfel atunci cand repartizarea resturilor se face
in interiorul circumscriptiei electoŹrale (judetului, de exemplu) si nu pe plan national. Sunt utilizate doua
sisŹteme de repartizare si anume:
sistemul celor mai mari resturi (M.M.R.) si
sistemul celei mai mari medii (M.M.M.)
� Reprezentarea proportionala integrala- pentru a se realiza o reprezentare cat mai fidela a opiniilor,
calculele electorale sunt transferate la nivel national. Se folosesc si aici doua metode:
metoda consta in calŹcularea tuturor rezultatelor la nivelul intregii tari ca unica circumscriptie
electoŹrala.
A doua metoda consta in a repartiza resturile nu in circumscriptiile electorale (judete) ci la nivel national.
Voturile neutilizate de fiecare lista la circumscriptiile electorale sunt aditionate si se face repartizarea
mandatelor neatribuite la nivelul circumscriptiilor fie pe criteriul coeficientului electoral (stabilit prin
lege sau dupa regulile amintite) fie pe alte criterii. (Acest sistem este mai rar intalnit , se intalneste in
unele tari, ca de exemplu in Italia si Romania).
a) pentru fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora, carora le-au revenit mandate se
imparte numarul voturilor neutilizate sau al celor inferioare coeficientului electoral de circumscriptie,
din fiecare cirŹcumscriptie electorala, la numaruI total al voturilor valabil exprimate pentru acel partid,
formatiune poIitica sau coalitie avut in vedere la repartizarea mandatelor pe tara. Rezultatul astfel
obtinut pentru fiecare circumscriptie se inmulteste cu numarul de mandate cuvenite partidului,
formatiunii poIitice sau coalitiei acestora. Datele obtinute se ordoneaza descrescator la nivelul tarii si
separat descrescator in cadrul fiecarei circumscriptii. Pentru fiecare circumscriptie se iau in calcul
primele partide, formatiunii poIitice sau coalitii ale acestora, in lirnita mandatelor ce au ramas de
repartizat in circumscriptia respectiva. Ultimul numar din aceasta operatiune reprezinta repartizarea
mandatelor pe circumscriptii in ordinea partidelor, formatiunilor politice, coalitiilor acestora, precum si a
circumscriptiilor din lista ordonata pe tara, astfel: primul numar din lista ordonata pe tara se imŹparte la
repartitorul circumscriptiei de la care provine, rezultind numarul de mandate ce-i revin in circumscriptia
respectiva. In continuare, se procedeaza identic cu numerele urmatoare din lista ordonata pe tara. In
situatia in care s-a epuizat numarul de mandate cuvenit unui parŹtid, unei formatiuni politice sau unei
coalitii ori dintr-o circurnscriptie elecŹtorala, operatiunea se continua fara acestea. Daca numarul din
lista ordonata pe tara este mai mic decat repartitorul de circumscriptie, se acorda un mandat.
b) In cazul in care nu este posibila acordarea mandatelor in ordinea ce rezulta din prevederile de mai
sus, Biroul Electoral Central va avea in vedere circumscriptia electorala in care partidul, formatiunea
politica sau coalitia acestora are cel mai mare numar de candidati sau un candidat, carora nu li s-au
atribuit mandate, iar daca si astfel au ramas mandate neindividualizate pe cirŹcumscriptii, circumscriptia
electorala in care partidul, formatiunea politica sau coalitia respectiva are cele mai multe voturi
neutilizate ori cele mai multe voŹturi inferioare coeficientului electoral de circumscriptie;
c) Daca dupa aplicarea prevederilor de la lit.a si b au mai ramas mandate nedesfasurate pe
circumscriptii, Biroul Electoral Central le va staŹbili pe baza acordului partidelor, formatiunilor politice
sau coalitiilor acestoŹra carora li se cuvin aceste mandate iar in lipsa unui acord, prin tragere la sorti in
termen de 24 de ore, de la incheierea operatiunilor anterioare.
Functiile parlamentului
Atributiile parlamentului sunt specifice infaptuirii la cel mai inalt nivel a conducerii statale (exercitiul
suveranitatii statale). Functiile parlamentului sunt functii de conducere, sunt functii deliberative.
1) Functia legislativa
2) Stabilirea directiilor principale ale activitatii social - economice, culturale, statale si juridice
3) Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale
4) Controlul parlamentar
Controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului
Controlul exercitat prin comisiile parlamentare
Controlul exercitat prin intrebari si interpelari
Dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informatiile necesare
Controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor
Controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman)
5) Conducerea in politica externa
6) Atributiile parlamentului privind organizarea interna si functionarea sa
Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor
Adoptarea regulamentului de functionare
Alegerea organelor interne ale camerelor Parlamentului
Stabilirea bugetului propriu
Unele atributii privind statutul deputatilor sau senatorilor
5.2. Structura parlamentului si organizarea lui interna
Structura parlamentului
Parlamentele existente astazi in sistemele constitutionale sunt formate fie dintr-o singura camera
(structura unicamerala) fie din doua sau mai multe adunari (structura bicamerala sau multicamerala).
Intr-un sistem bicameral, camerele pot avea aceiasi legitimitate precum si aceeasi competenta sau
competente diferite. Analizandu-se sistemele bicamerale se considera ca cea de a doua camera se poate
prezenta sub trei ipostaze:
� Camera aristocratica- corepunde originilor istorice ale parlamentului, ele erau reuniuni feudale ale
vasalilor regilor, seniorilor (ex: Camera Lorzilor in Anglia).
� Camera federala- corespunde structurii federale a statului. Astfel o camera reprezinta interesele
federatiei si o a doua camera reprezinta interesele statelor membre, popoarelor, natiunilor. (ex: in SUA
Congresul este format din Camera Reprezentantilor si Senat)
� Camera democratica- este astfel denumita cea de a doua camera din parlamentele bicamerale din
statele unitare. A doua camera poate fi aleasa prin vot universal si direct, poate fi aleasa indirect, uneori
este considerata aparent democratica, alteori conservatoare
2. Birourile. Comitetele
Sunt organe interne ale camerelor parlamentare sau ale parlamentului cu structura unicamerala, a caror
organizare, atributii si functionare sunt stabilite prin constitutie si regulamentele camerelor. Biroul
permanent este format din deputati, respectiv senatori, se alege pe durata unei legislaturi sau numai a
unei sesiuni si cuprinde de regula, un presedinte, vicepresedinti, secretari si chestori. Biroul permanent
are o serie de atributii care privesc buna organizare si desfasurare a lucrarilor camerei, sprijinirea
activitatii deputatilor sau senatorilor. Unele constitutii stabilesc ca presedintele Senatului asigura
interimatul functiei de sef de stat ( vezi si art. 97 din Constitutia Romaniei). In Romania fiecare camera a
parlamentului isi alege cate un birou permanent. Potrivit Constitutiei, presedintii Birourilor permanente
se aleg pe durata mandatului camerelor, in timp ce ceilalti membri ai birourilor permanente se aleg pe
durata sesiunii. Atat presedintele Camerei cat si biroul permanent al acesteia se aleg dupa constituirea
legala a Camerei. Presedintele camerei este si presedintele biroului permanent, din care mai fac parte
vicepresedintii, secretarii si chestorii. Presedintele Camerei se alege prin vot secret, cu buletine de vot,
pe care sunt inscrise numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de grupurile parlamentare.
Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales presedinte al camerei
candidatul care obtine, in primul tur de scrutin, votul a cel putin jumatate plus unu din voturile tuturor
membrilor camerei. Daca nici un candidat nu a intrunit numarul de voturi necesar, se organizeaza noi
tururi de scrutin, in cadrul carora va fi declarat presedinte candidatul care a obtinut cel mai mare numar
de voturi din totalul voturilor exprimate. Pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor
propunerile se fac de catre grupurile parlamentare, in cadrul numarului de locuri din biroul permanent
stabilit de catre Camera pentru fiecare grup parlamentar.
Iata cateva atributii ale Biroului permanent al Camerei Deputatilor:
Dintre atributiile presedintelui Camerei (ele pot fi exercitate, in conditiile regulamentului si de catre
vicepresedintii biroului permanent) enumeram:
Convocarea in sesiuni
Conducerea lucrarilor Camerei, fiind asistat de doi secretari
Conducerea lucrarilor biroului permanent
Asigurarea ordinii in timpul dezbaterii si respectarii regulamentului
Enuntarea rezultatului votarii si a hotararilor adoptate
Reprezentarea camerei in relatiile interne si externe
Asigurarea legaturii cu celelalte autoritati publice
3. Comisiile parlamentare
a. Comisiile parlamentare
Comisiile parlamentare sunt ca si birourile permanente ale adunarilor, organisme interne de lucru. Ele
au un rol deosebit in pregatirea lucrarilor exercitarea functiilor parlamentare cu deosebire a celor
legislative si a celor de control. Crearea comisiilor parlamentare este determinata de faptul ca adunarile
parlamentare (camere) sunt prea numeŹroase pentru a delibera util daca nu dispun de analize si studii
prealabile. Acestea se realizeaza prin organisme mai restranse, prin comisii, care au devenit organisme
esentiale ale muncii parlamentare.
In activitatea parlamentara comisiile permanente au un rol deosebit, ele fiind alese pe durata
mandatului camerei (parlamentului) sau a sesiunii. Pentru ca activitatea acestor comisii sa fie utila si
eficienta ele sunt in general specializate pe domenii de activitate precum: economie si finante, afaceri
externe, stiintie si invatamant, aparare, sanatate etc.
In legatura cu specializarea comisiilor se considera ca cea mai buna solutie este asigurarea unei
corespondente intre competenta comisiilor parŹlamentare si a diferitelor departamente rninisteriale.
Iata cateva exemple de comisii :
� Comisia pentru buget si finante
� Comisia pentru industrie si servicii
� Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara si servicii pentru agricultura.
� Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale .
� Comisia pentru echilibrul ecologic si protectia mediului.
� Comisia pentru administratia centrala si locala, amenajarea teritoŹriului si urbanism.
� Comisia pentru munca, sanatate, protectie sociala si statutul femeilor in societate.
� Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret, sport.
� Comisia pentru cultura, arta, mijloace de informare in masa.
� Comisia juridica, de disciplina si imunitati.
� Comisia pentru cercetarea abuzurilor si pentru petitii.
� Comisia de validare.
Regulamentele Camerelor Parlamentului Romaniei, stabilesc competenta comisiilor permanente,
plecand de la faptul ca acestea sunt organe de lucru ale parlamentarilor infiintate cu scopul de a
indeplini insarcinarile ce le sunt incredintate in vederea pregatirii lucrarilor Camerelor. Astfel comisiile
permanente:
� avizeaza proiectele de legi si propunerile leŹgislative, precum si amendamentele;
� efectueaza anchete parlamentare;
� dezŹbat si hotarasc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent.
Cat priveste organizarea comisiilor permanente ea rezulta in detaliu din regulamentele Camerei
Deputatilor si Senatului. Membrii comisiilor permanente sunt alesi de catre fiecare Camera, pe principiul
reŹprezentarii proportionale a grupurilor parlamentare sau prin negocieri intre reprezentantii acestora.
Candidaturile se propun de grupurile parlamentare, in limita locurilor ce rezulta din proportionalitatea
rmentionata mai sus, iar rnembrii comisiilor sunt desemnati prin acordul presedintilor grupurilor
parlamentare, cu respectarea principiului reprezentarii proportionale a acesŹtora. Trebuie adaugata aici
si regula in sensul careia un deputat sau un seŹnator trebuie sa faca parte din cel putin o comisie
permanenta.
Dupa desemŹnarea lor, comisiile, in prima sedinta isi aleg birourile, cu respectarea si aici a configuratiei
politice a Camerelor. Biroul comisiei este format din preseŹdinte, vicepresedinti si secretari in numarul
prevazut de regulamentele parŹlamentare.
Biroul comisiei permanente organizeaza activitatea comisiei. Unele atributii revin presedintelui biroului
si anume:
� reprezentarea comiŹsiei;
� conducerea sedintelor;
� propunerea de participare si a altor persoane la sedintele acestora;
� mentinerea legaturilor cu alte comisii, eventual prin parŹticiparea la activitatea acestora.
Vicepresedintii biroului, indeplinesc pe rand atributiile presedintelui, in lipsa acestuia.
Secretarii biroului asigura redactarea actelor comisiei si efectueaza numaŹratoarea voturilor, tin
evidentele necesare, etc.
e. Comisiile fara specialitate ("standing Committees") in parlaŹmentul britanic. Acestea sunt comisii
insarcinate sa examineze proiecte sau propuneri de lege determinate. Competentele lor nu sunt
specializate, in senŹsuI ca nu au un domeniu propriu asupra caruia actioneaza. Ele sunt desemnate prin
literele alfabetului (A,B,C etc.), nu sunt limitate ca numar, dar rar sunt mai rnulte de zece. Sunt sesizate
de catre speaker cu proiectul sau proŹpunerea de lege, care, dupa ce a trecut in a doua lectura, nu este
retrimis nici Comisiei intregii camere, nici unei comisii speciale sau unei comisii mixte a celor doua
camere.
g. Comisiile de ancheta
Sunt o alta categorie de comisii ce pot fi create de catre aduŹnarile parlamentare. Denumirea acestor
comisii evoca exact scopul crearii lor. De regula aceste comisii sunt comisii temporare si desigur speciale.
PoŹtrivit Regulamentului Camerei Deputatilor (art.72) si Regulamentului SeŹnatu1ui (art.71), fiecare
Camera poate infiinta o comisie de ancheta, la cereŹrea unei treimi din membrii sai Potrivit
regulamentelor Camerelor, cu unele nuantari desigur, comisia de ancheta poate cita ca martor orice
persoana care poate avea cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serŹveasca la
aflarea adevarului in cauza in care formeaza obiectul activitatii comisiei. Regulamentul Senatului
prevedea ca nu pot fi chemati in fata coŹmisiei Presedintele Romaniei, presedintii celor doua Camere,
Avocatul PoŹporului, membrii Curtii Constitutionale si ai Curtii de Conturi, judecatorii Curti Supreme de
Justitie, procurorul general. La cererea comisiei, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine
vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze. Este, de asemenea,
prevazuta obligatia institutiilor si organizatiilor de a da concursul la solicitaŹrile comisiei de ancheta,
desigur in conditiile legii. Regulamentul Senatului interzice punerea de intrebari privind viata personala a
celui audiat sau a familiei acestuia. In vederea aflarii adevarului comisiile au dreptul de a soliŹcita experti
si expertize. Pentru ca activitatea comisiei sa se poata realiza in bune conditii regulamentele stabilesc ca
dispozitiile legale privind citarea, prezentarea si ascultarea martorilor, precum si cele privitoare la
prezentarea si predarea obiectelor sau inscrisurilor, ori efectuarea expertizelor, se aplica in mod
corespunzator. De asemenea, marturia mincinoasa se sanctioneaza. Mai trebuie adaugat ca, potrivit
Regulamentului Senatului, daca dezbaterile asupra raportului comisiei releva existenta unor abateri
grave in activitatea unui membru al Guvernului, Senatul instiinteaza Presedintele Romaniei si dupa caz,
pe primul-ministru, pentru a se lua masuri potrivit Constitutiei si legii privind responsabilitatea
ministeriala, iar daca dezvaluie abuzuri si ileŹgalitati in activitatea Guvernului de natura sa justifice
retragerea increderii acordate acestuia se poate initia o motiune de cenzura.
h. Comisiile de mediere.
Comisiile de mediere se formeaza in parlamentele cu structuŹra bicamerala, atunci cand in procedura de
legiferare intervin solutii legislaŹtive diferite intre cele doua Camere. Ori legea este opera Parlamentului
si ea trebuie sa contina reglementari ulterioare. In asemenea situatii se incearca medierea intre cele
doua Camere si unul din mijloacele prevazute de catre lege este tocmai comisia de mediere. Constitutia
Romaniei nominalizeaza comisiile de mediere in art.76, stabilind ca in asemenea comisii fiecare CaŹmera
urmeaza a desemna un numar egal de membrii.
Regulamentele Camerelor Parlamentului Romaniei stabilesc cum se organizeaza si cum functioneaza
Comisia de mediere. Comisia de mediere este formata din 7 deputati si 7 senatori, desemnati de
birourile permanente, la propunerea grupurilor parlamentare. Comisia se intruneste 1a convocarea
presedintelui comisiei sesizata in fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul. Comisia isi
stabileste regulile de lucru si termenul pana 1a care va prezenta raportul sau. Prezidarea lucrarilor se
realizeaza prin rotatie de catre un senator si un deputat, in ordinea stabilita de comisie. Hotararile se iau
cu majoritatea membrilor, iar in caz de paritate votul presedintelui este hotarator.
Potrivit Constitutiei comisia de mediere este creata si intervine atunci cand una din Camere adopta un
proiect de lege sau propunere legis1ativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera.
Atunci cand comisia nu ajunge la un acord sau cand una din Camere nu aproba raportul comisiei de
mediere, textele aflate in divergenta se supun dezbaterii CameŹrei deputatilor si senatului, in sedinta
comuna, care vor adopta textul defniŹtiv cu votul majoritatii membrilor lor (pentru legile organice) sau
cu votul majoritatii membrilor prezenti (pentru 1egile ordinare). Reguli privind functionarea comisiilor
parlamentare
Functionarea comisiilor parlamentare este supusa unor reguli inscrise de obicei, in regulamentele
parlamentare.
Vom, prezenta aceste reguli astfel cum rezulta ele din regulamente1e Camerelor ParŹlamentului
Romaniei:
� Sedintele comisiei sunt convoŹcate de catre presedintele sau vicepresedintele acesteia, cu trei zile
inainte.
� Deputatii si senatorii sunt obligati sa participe la aceste sedinte.
� Sedintele nu sunt publice, dar participarea si a altor persoane fiind neceŹsara, desigur ca exista si
destul de multe exceptii. Astfe1, au acces la lucraŹrile comisiilor ministrii, specialistii si alte persoane
invitate, deputatii si seŹnatorii care au facut propuneri in problema discutata, specialistii din consiliŹul
legislativ, delegati ai presei, radioului, televiziunii, in conditiile prevazute de regulamente.
� Comisia poate lucra in acelsi timp cu sedintele plenului, daca exista incuviintarea acestuia si hotaraste
cu votul a cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor sai, la vot, participand numai membrii
comisiei.
� Votul este, ca regula, vot deschis, dar comisia poate hotara si vot secret.
� Avand in vedere rolul deosebit al comisiilor parlamentare, regulaŹmentele camerelor prevad ca
acestea vor stabili zilele rezervate activitatii in comisie.
� Avizele si rapoartele comisiilor sunt prezentate de catre raportorii acestora.
� Sesizarea comisiilor cu materialele respective se face de catre biroul permanent al camerei. Daca o
comisie se considera competenta in avizarea unui proiect ce se afla in studiul altei comisii, poate cere
biroului sa faca acest lucru, precum si daca apreciaza ca proiectul ce este in studiul sau este de
competenta altei comisii, cere biroului permanent sa i-l trimita.
� Comisia sesizata in fond, va putea stabili un termen in care celelalte comisii sa-si prezinte avizele, va
putea incuviinta ca la lucrarile ei sa participe cu vot conŹsultativ, raportorul sau raportorii comisiilor
sesizate pentru avize. in raportul sau, comisia sesizata in fond va trebui sa rnotiveze fie respingerea
acestuia, fie admiterea lui cu modificari.
� Comisiile pot tine si sedinte comune.
5.3.Functionarea parlamentului
1. Mandatul sau legislatura.
Reguli privitoare la functionarea adunarilor parlamentare se gasesc inscrise atat in Constitutie cat si in
regulamentele de funŹctionare.
Prin mandat sau legislatura se intelege: "perioada de timp pentru caŹre este ales parlamentul (sau
camerele) si-si exercita imputernicirile sale". Parlamentele sunt alese in general pentru un mandat de 4
sau 5 ani. (ex. in Senatul S.U.A.)
Mandatul parlamentar se inŹcheie la expirarea termenului, afara de cazul cand camerele sunt dizolvate
mai inainte sau se autodizolva.
In general mandatul parlamentului incepe cu data cand au loc alegerile de deputati si senatori si
inceteaza la data efectuarii alegerilor penŹtru noul parlament. (Unele constitutii prevad ca mandatul
parlamentului nu poate inceta inainte de incheierea legislaturii. Alte constitutii, precum� si cea a
Romaniei, prevad si posibilitatea dizolvarii parlamentului, act ce are ca efect incetarea mandatului mai
inainte de expirarea termenului.)
Cat priveste Parlamentul Romaniei Constitutia prevede ca mandatul Camerei Deputatilor si Senatului
este de 4 ani si ca acest mandat poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.
Alegerile pentru noile Camere vor avea loc in termen de cel mult trei luni de la expirarea mandatului sau
de la dizolvarea Parlamentului. Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui
Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri. Pentru a atenua influenta parlamentarilor in functie, in
alegerile ce urmeaza expirarii mandatului sau dizolvarii acestuia si desigur pentru a gasi o solutie de
asigurare a continuitatii conducerii la acest inalt nivel statal Constitutia stabileste ca mandatul
Camerelor se prelungeste paŹna la intrunirea legala a noului Parlament. Aceasta prelungire nu da insa
Parlamentului totalitatea imputernicirilor din timpul mandatului normal. Astfel pe perioada prelungirii
mandatului Parlamentul nu poate revizui ConŹstitutia si nu poate adopta, modifica sau abroga legi
organice.
2. Sesiunea
Camerele parlamentare isi desfasoara activitatea periodic, forma principala de lucru fiind sesiunea.
Sesiunile parlamentare sunt sesiuni ordiŹnare si sesiuni extraordinare:
Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni in care Camera (adunarea, parlamentul) este obligata a se intruni,
numarul lor fiind expres prevazut prin lege. Potrivit art.63 (1) din Constitutia Romaniei, Camera
Deputatilor si Senatul se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an.
Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care se pot tine ori de cate ori este nevoie, in afara sesiunilor
ordinare. Desigur, sesiunile extraorŹdinare se realizeaza acolo unde durata in timp a sesiunilor este
limitata. PoŹtrivit art.63(2) din Constitutia Romaniei, Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in
sesiuni extraordinare.
Convocarea in sesiune revine, in toate cazurile, presedintilor camerelor si se realizeaza prin decizie. In
legatura cu acest aspect trebuie retinute insa si dispozitiile art.60(3) potrivit carora Parlamentul nou ales
se intruneste, la conŹvocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri.
Trebuie mentionata si ipoteza convocarii de drept a ParlaŹmentului, ipoteza ce rezulta din art.92(3) si
93(2) din Constitutie. Astfel poŹtrivit art. 92(3) Parlamentul se convoaca de drept in 24 de ore in cazul
deŹclansarii unei agresiuni armate impotriva Romaniei, iar potrivit art. 93(2) convocarea de drept se
realizeaza in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta. De asemenea
Parlamentul se convoaca obligatoriu in sesiune in situatia adoptarii ordonantelor de urgenta; prevaŹzute
la art. 114 (4) din Constitutie.
3.Sedintele
In cadrul sesiunilor, camerele parlamentului lucreaza in sedinte care se desfasoara potrivit
regulamentelor de functionare.
Constitutia nominalizeaza prin art. 62(2) situatiile in care Camerele lucreaza in sedinte comune. Aceste
sedinte sunt publice cu exceptia situatiilor cand se hotaraste sedinta secreta.
Prezidarea sedintelor apartine de regula presedintelui camerei, ajutat de membrii ai biroului, toti sau
numai unii prin rotatie sau in lipsa acestuia unuia din vicepresedinti, ajutat de doi secretari.
Lucrarile sedintelor comune sunt conduse, alternativ, de preseŹdintele Camerei Deputatilor si de
presedintele Senatului, asistati de doi seŹcretari cate unul de la fiecare Camera.
Lucrarile primelor sedinte, dupa alegeri, pana la alegerea presedinŹtilor Camerelor si birourilor
permanente sunt prezidate de catre cel mai in varsta deputat sau senator, asistat de secretari,sau
invitatiei emise de secretarul general al aparatului Camerei, in conditiile stabilite de Biroul permanent.
Camera parlamentului lucreaza valabil daca in sala de sedinta sunt prezenti cel putin jumatate plus unul
din numarul total al membrilor sai. De aceea deputatii si senatorii sunt obligati sa fie prezenti la lucrarile
CameŹrei si sa se inscrie pe lista de prezenta, tinuti de unul din secretari. Deputatul sau senatorul care
nu poate lua parte la sedinta din motive independente de vointa sa, va trebui sa anunte din timp biroul
permanent, mentionand cauŹzele care il impiedica sa participe (deoarece RegulaŹmentul Camerei
Deputatilor,in redactarea actuala, prevede ca aceasta poate lucra concomitent atat in plen cat si in
comisii, regulile de mai sus se vor aplica corespunzator).
De regula, programul fiecarei sedinte cuprinde, in ordine: comuniŹcari, intrebari, interpelari, propuneri
de modificare a ordinii de zi, discutarea problemelor de pe ordinea de zi. Iata cateva reguli dupa care se
desfasoara aceste sedinte:
� Dezbaterile parlamentare se inregistreaza pe banda magnetiŹca, se stenografiaza si se publica in
Monitorul Oficial, cu exceptia celor din sedintele secrete.
� se intocmesc si procese-verbale pentru fieŹcare sedinta.
� cel care conduce sedinta are obligatia de a veghea la resŹpectarea regulamentului si mentinerea
ordinii in sala de sedinte;
� este interziŹsa proferarea de insulte sau calomnii de la tribuna, cat si din sala de seŹdinte;
� invitatii la sedinte trebuie sa pastreze linistea si ordinea;
� etc.
Asupra problemelor discutate, camerele parlamentului hotarasc prin vot care poate fi deschis sau secret,
stabilind pentru fiecare problema in parte si felul votului afara de cazul in care chiar prin regulamentele
de organizaŹre si functionare se stabileste si caracterul votului.
Astfel, de exemplu, art. 34 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului,
preŹvede:
� votul secret cu bile pentru acordarea votului de incredere Guvernului sau adoptarea motiunii de
cenzura.
� votul deschis care se exprima prin:
ridicarea de maini,
apel nominal
ridicare in picioare
vot electronic.
5. Deputatii si senatorii
Membrii parlamentului poarta de regula, denumirea de depuŹtati sau senatori. Aceste denumiri,
consacrate de sistemele constitutionale, sunt corelate cu chiar denumirea camerelor parlamentului (in
sistemul bicaŹmeral) sau a parlamentului. De regula, in structura bicamerala, o camera este denumita
adunarea sau camera deputatilor , camera reprezentantilor si ceaŹlalta senat. De asemenea deputatii si
senatorii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, existand si alte reguli de
desemnare. Astfe1 potrivit art.A din Legea privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei
(1990), organizatiile reprezentand minoritatile nationale care nu au intrunit numarul de voturi necesar
pentru a avea un mandat in Adunarea Deputatilor au primit cate un mandat. Aceasta solutie a fost
preluata si de catre Constitutie care prin art.59(2) stabileste ca organizatiile cetatenilor apartinand
minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in
Parlament au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale.
Cat priveste senatorii ei pot fi alesi, de drept, si numiti. SenaŹtorii de drept se gasesc in acele tari in care
constitutiile stabilesc ca anuŹmite persoane (de regula fostii prim-ministrii, sefii cultelor religioase,
preseŹdintii academiilor de profil strict stiintific etc.) fac parte de drept din senat, in temeiul calitatii lor.
(Senatorii de drept au fost prevazuti in constitutiile romane din 1866, 1923 si 1938, senatorii numiti au
fost consacrati prin Constitutia romana din anul 1938, ei fiind numiti de rege).
Alegerea parlamentarilor este insa regula si ea se justifica prin aceea ca parlamentul a aparut nu numai
pentru a fi o contrapondere fata de executiv ci mai ales pentru a reprezenta cetatenii.
Alegerea parlamentarilor le confera o mai mare independenta fata de executiv, ei nu depind de executiv
si nici de investitura sa ci de electoral.
Deputatii si senatorii sunt alesi pe durata mandatului.
Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intruŹnirii legale a Camerelor nou alese sau:
� in caz de demisie,
� de pierdere a drepŹturilor electorale,
� de incompatibilitate
� ori de deces.
Drepturile si obligatiile deputatilor si senatorilor :
In realizarea mandatului lor deputatii si senatorii au o serie de drepturi si de indatoriri stabilite atat prin
Constitutie cat si prin regulamenŹtele camerelor. Ele creeaza conditiile pentru ca deputatii si senatorii
sa-si desfasoare activitatea.
Drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor ar putea fi clasifiŹcate in functie de continutul lor, de
timpul in care pot sau trebuie sa fie exerciŹtate, de actul normativ in care sunt prevazute etc. Astfel:
3. In raport de continutul lor drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor pot fi grupate in:
drepturi si obligatii. care privesc organizarea interna a adunarilor
si cele care le revin in cadrul raportului de reprezentare si a responsabilitatilor fata de alegatori.
4. In functie de timpul in care pot fi exercitate, drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor pot fi
clasificate in:
drepturi si indatoriri pe care deputatii le exercita in timpul sedintelor
si cele pe care le exercita intre sedinte.
5. Cat priveste actul normativ in care sunt cuprinse, am putea distinge intre:
drepturile si indatoririle prevazute in Constitutie
si cele prevazute in legi.
Incompatibilitati si imunitati:
Potrivit Constitutiei calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exerciŹtarea oricarei
functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitati se
stabilesc prin lege organica. Desigur nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.
Cat priveste imunitatea parlamentarului, ea urmareste puneŹrea acestuia la adapost impotriva unor
urmariri judiciare abuzive sau sicaŹnatorii. Exista doua categorii de imunitati parlamentare,:
Imunitatea parlamentara este o garantie juridica a exercitarii nestinjenite de catre deputati si senatori a
activitatii lor. Ea nu trebuie inŹterpretata ca o inlaturare a raspunderii deputatului sau senatorului
pentru incalcarea legilor ci ca o protectie impotriva eventualelor abuzuri sau presiŹuni. Camera
parlamentara printr-o obiectiva si matura dezbatere si chibzuŹinta are dreptul sa aprecieze daca faptele
imputate deputatului sau senatoruŹlui se intind pe intreaga durata a mandatului.
Raspundere si sanctiuni
Deputatii si senatorii au o serie de drepturi dar si o serie de obligatii. De asemenea, ei au obligatia de a
respecta normele regulamentare. In cazul incalcarii acestor norme ei pot fi sanctionati.
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvantuŹlui;
d) eliminarea din sala de sedinte;
e) interzicerea de a participa la lucraŹrile adunarii pe timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporara.
ReguŹlamentul Senatului prevede doar primele patru sanctiuni, iar la sanctiunea de la litera e) durata
este de 30 de zile. Sanctiunile pot fi aplicate de catre preŹsedintele Camerei sau de catre Camera in
conditiile prevazute de regulaŹment, si desigur, in raport de gravitatea abaterii.
5.4. Actele juridice ale Parlamentului
AseŹmenea acte nu se incadreaza in categoria actelor juridice. De aceea ele au fost grupate si analizate
ca o categorie de acte aparte, denumite acte cu caŹracter exclusiv politic. Pe buna dreptate se sustine in
doctrina ca actele exŹclusiv politice, desi cuprind si o manifestare de vointa in scopul de a produŹce
anumite efecte sociale, ele cuprind numai afirmatii de principiu sau luari de atitudine lipsite de un efect
juridic imediat, dar care, prin faptul ca emaŹna de la organe situate pe cele mai inalte trepte ale
aparatului de stat, se buŹcura de un deosebit prestigiu si de o larga influenta in viata sociala si politiŹca.
Sunt acte cu caracter exclusiv politic declaratia, mesajul si apelul.
Prin asemenea acte parlamentul stabileste anumite principii in poliŹtica externa, ia atitudine in anumite
probleme internationale, aduce la cuŹnostinta altor parlamente pozitia in diverse probleme
internationale etc.
ParlaŹmentul sau desigur fiecare camera, adopta regulamentul sau de functionare, in virtutea
autonomiei sale regulamentare. Incadrarea regulamentului in una din categoriile de acte juridice ale
parlamentului a format si formeaza inca obiectul unei interesante dispute stiintifice. 1. Clasificarea
actelor Parlamentului.
Prin Constitutie sunt nominalizate urmatoarele acte juridice:
� legile,
� regulamenŹtele Camerelor ,
� hotararile si motiunile
In functie de faptul daca contin sau nu norme juridice actele pot fi clasificate in doua categorii si anume:
� acte cu caŹracter normativ- (legile, regulamentele Camerelor, fara exceptie, precum si unele hotarari)
� si acte cu caracter individual (nenormativ)- (in aceasta categorie sunt cuprinse numai hotarari, si
anume acelea care cuprind manifestari de vointa in scopul stabilirii de drepturi si obligatii in sarcina unor
subiecte de drept dinainte determinate, precum si motiunile). 2.Legea, ca act juridic al parlamentului
Clasificarea legilor
Legile sunt clasificate in:
a) Legi constitutionale- sunt cele prin care se revizuieste ConŹstitutia. Sub aspectul continutului ele
contin reglementari ale relatiilor sociŹale fundamentale si care sunt esentiale pentru instaurarea,
mentinerea si exercitarea statala a puterii. Sub aspect procedural ele se adopta cu votul a cel putin doua
treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, fiind definitiŹve numai dupa aprobarea lor prin
referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.
b) Legi organice- sub aspectul continutului sunt acelea care intervin in domeniile rezervate prin art.72(3)
din Constitutie. Sub aspect procedural ele se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.
c) Legi ordinare reglementeaza relatii sociale de mai mica importanta, iar procedural sunt adoptate cu
votul majoritatii membrilor preŹzenti din fiecare Camera.
Este interesant de mentionat ca pentru sistemul nostru de drept in ultimele decenii, pana la Constitutia
actuala, mentionarea legilor organice era pur teoretica, fara insemnatate practica deoarece legile
organice cunosteau aceŹleasi proceduri de elaborare ca toate legile, iar din punctul de vedere al
dreptului constitutional tocmai aceasta procedura devine criteriu de c1asificare. Categoria legilor
organice era pastrata in limbajul nostru juridic prin traditie, dar practic ea nu exprima o grupa distincta
de legi. Observatia este interesanta deoarece si in alte sisteme constitutionale se fac clasificari ale legilor
dar aceste clasificari se fundamenteaza pe dispozitiile exprese ale constitutiilor.
lntroducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi, inseamna includerea in chiar procedura
de elaborare a legii, a consultarii directe, prin vot, a poporului. In lumina acestor realitati constitutionale
se impune completarea c1asificarii legilor, sau mai exact o imbunatatire a celei existente.
Putem observa astfel ca exista patru mari categorii de legi, si anume:
a) legi constitutionale;
b) legi referendum (adoptate prin referenŹdum);
c) legi organice;
d) legi obisnuite, ordinare.
Distinctia intre aceste categorii de legi se poate face atat pe criteriul continutului reglementarilor cat si
pe criteriul procedurii de elaborare. Suprematia legii
In literatura juridica se constata ca notiunea de suprematie juridica a legii este de obicei definita
pornindu-se de la faptul ca norma stabilita de aceasta nu trebuie sa corespunda nici unei alte norme, in
afara de cele cuprinse in ConŹstitutie, iar toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot
sa o abroge, sa o modifice sau sa deroge de la ea.
Plecand de la aceasta conŹstatare si facandu-se anumite precizari, se defineste suprematia legii ca "acea
caracteristica a ei care-si gaseste expresia in faptul ca normele pe care le stabiŹleste nu trebuie sa
corespunda nici unor alte norme in afara de cele constitutioŹnale, iar celelalte acte juridice emise de
organele statului ii sunt subordonate din punctul de vedere al eficacitatii lor juridice" (Tudor Draganu) ..
Valorificand cele exprimate pana in prezent in literatura juridica, putem conchide ca suprematia legii
este un principiu constiŹtutional ce exprima acea calitate a legii in virtutea careia leŹgea, elaborata in
conformitate cu litera si spiritul Constitutiei, este superioara juridic, tuturor actelor normative existente
intr-un sistem constitutional.
Consacrarea si realizarea suprematiei legii in ansamblul sistemului de acte normative reprezinta o
conditie a unitatii intregului sistem de izvoare ale dreptului, precum si singura modalitate de armonizare
a cerintelor democraŹtiei cu cerintele de rapiditate, tehnicitate , specializare si suplete a activitatii
normative.
Sintetizand punctele de vedere exprimate in literatura juridica, putem observa ca suprematia legii s-a
fundamentat stiintific in mod diferit. De aceŹea unele consideratii se impun. Astfel:
a) Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin caracterele puteŹrii. Se poate observa ca adeseori
suprematia legii se fundamenteaza prin caŹracterele generale ale puterii si indeosebi prin deplinatatea si
suveranitatea puterii. . In mod discutabil unii denumesc aceste caractere generale principii ale
organizarii si functionarii organelor statului. Fara a intra in detalii, treŹbuie sa precizam ca deplinatatea
(cu unele rezerve) si suveranitatea sunt caractere generale ale puterii si desi se regasesc (in sensul ca le
determina) in principiile fundamentale de organizare statala ele nu se confunda cu acestea.
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii pe caracterele generale ale puterii este corecta dar nu si
completa.
b) Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin pozitia in sisteŹmul statal a autoritatii emitente.
De cele mai multe ori se considera ca pozitia parlamentului in sisteŹmul statal justifica si suprematia
legii. Se considera astfel ca ierarhia orgaŹnelor statale duce in mod obligatoriu si la o ierarhie a actelor
lor juridice. Astfel stand lucrurile, din moment ce parlamentul ocupa pozitia cea mai inalta in sistemul
statal inseamna ca si legea ocupa pozitia cea mai de sus in sistemul normativ (sistemul de drept al unei
tari). Desigur si un asemenea mod de fundamentare a suprematiei legii este exact dar incomplet.
c) Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii, prin suprematia Constitutiei. O asemenea fundamentare
este desigur exacta, dar nu este in general si motivata, plecandu-se de la ideea ca suprematia
Constitutiei este un lucru indeobste admis si cunoscut.
Este foarte adevarat ca si Constitutia este o lege, dar cu toate acestea dintotdeauna intre Constitutie si
lege s-au facut deosebiri (de continut, de forma si de putere juridica), de unde rezulta si necesitatea
discutarii nuantate a suprematiei.
Suprematia legii se explica deci prin (sau si prin) functiile sale in exprimarea si realizarea vointei
poporului� ca vointa general obligatorie (de stat). Initiativa legislativa sau dreptul de initiativa
legislativa
Cuprinde in continut posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri de legi corelate cu
obligatia parlamentului de a examina, dezbate si a se pronunta asupra acestora. initiativa legislativa nu
trebuie conŹfundata cu posibilitatea generala a oricarui subiect de drept de a face propuŹneri
parlamentului.
Constitutia Romaniei in art. 73. prevede ca dreptul de initiativa legislativa este acordat numai anumitor
orgaŹnisme statale saupolitice si anume acelora care prin pozitia si competenta lor au in cea mai mare
masura posibilitatea cunoasterii realitatilor economiŹce, sodale, culturale si de dezvoltare ale societatii.
Sfera subiectelor initiatiŹvei legislative are un mare rol in caracterizarea unui sistem constitutional ca
democratic sau nedemocratic.
Potrivit Constitutiei noastre, au drept de initiativa GuŹvernul, deputatii, senatorii si cetatenii. Astfel de
exemplu :
� Initiativa legislativa a cetatenilor, initiativa populara cum i se spuŹne frecvent, este clar delimitata si
definita prin art. 73 din Constitutie. AstŹfel, ea trebuie sa provina de la cel putin 250.000 de cetateni cu
drept de vot. Apoi cetatenii care isi manifesta dreptul de initiativa legislativa trebuie sa provina din cel
putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste juŹdete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie
inregistrate cel putin 10.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. In fine, Constitutia nu permite ca
problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea sa formeze obiectuI initiativei
cetatenesti.
� Initiativa legislativa a Guvernului se exprima prin prezentarea de proiecte de legi,(in timp ce
deputatii, senatorii si cetatenii prezinta propuŹneri legislative.)
Un proiect de lege trebuie sa raspunda unei multitudini de ceŹrinte si comenzi economice, sociale,
politice si bineinteles juridice.
Pentru ca proiectul de lege sau propunerea legislativa sa ajunga pe agenda de lucru a parlamentului
(pentru a se putea realiza deci initiativa leŹgislativa) ele trebuie verificate atat sub aspectul continutului
reglementarilor cat si al tehnicii juridice si desigur al armonizarii (corelarii) cu intregul sisŹtem de drept.
De aceea legea prevede obligatia unor organisme statale de a examina, dezbate, aviza proiectele de legi,
inaintea sesizarii parlamentului deci in faza de conturare a initiativei legislative. Aceasta activitate
complexa de examinare si avizare da certitudine ca proiectul de lege reprezinta un text bine alcatuit si
util. Fata de acceptiunea ce am dat-o initiativei legislative urmeaza sa consideram ca pentru organul
legiuitor intereseaza avizele acestor organisme (indeosebi al Consiliului Legislativ prevazut de art. 79 din
Constitutie).
Altfel spus proiectul de lege sau propunerea legislativa nu pot fi depuse presedintelui camerei
parlamentului decat daca cuprind aceste avize si bineinteles expunerea de motive.
Art.73(4) din ConstiŹtutie prevede clar ca deputatii, senatorii si cetatenii care exercita dreptul de
initiativa legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi.
Solicitarea avizelor este o obligatie legala, dar initiatorul nu are obligatia de a se conforma observatiilor
si propunerilor din aviz, cu unele exceptii dar si acestea prevazute de lege.
Aceasta pentru faptul ca initiativa legislativa este un raport intre iniŹtiator si legislator.
Initiatorul depune proiectul de lege sau propunerea legislatiŹva, insotite de o expunere de motive,
presedintelui camerei parlamentului.
Constitutia Romaniei contine reguli cu privire la depunerea proiectului de lege sau a propunerii
legislative.
Astfel Guvernul isi exercita initiativa leŹgislativa prin transmiterea proiectului de lege catre una din
Camere. PropuŹnerile legislative se supun intai adoptarii in Camera in care au fost prezentate. El isi
poate retrage proiectul de lege sau propunerea oricand, pana la inceperea votarii in intregime a
acestuia. Din momentul depunerii proiectuŹlui sau propunerii Camera Parlamentului se considera
sesizata si supusa obligatiei constitutionale de a examina si a se pronunta asupra proiectului de lege.
Comisiile parlamentare examinand un proiect de lege pot propune adoptarea sa, eventual cu
amendamente sau respingerea proiectului. Ele nu pot insa propune un alt text decat cel prezentat de
catre initiatori.
Initiativa legislativa implica obligatia corelativa a Camerei sesizate de a examina si a se pronunta asupra
proiectului de lege sau a proŹpunerii legislative. De aceea includerea lor pe ordinea de zi a sedintelor
caŹmerei capata o semnificatie deosebita.
Orice proiect de lege depus, trebuie deci supus atentiei camerei. Numai camera parlaŹmentului
hotaraste cu privire la includerea pe ordinea de zi. In cazul in care ordinea de zi este aglomerata cu prea
multe proiecte de legi (propuneri leŹgislative) ea trebuie sa se pronunte asupra ordinii in care proiectele
de legi vor fi examinate in sesiunile sale.
Prin Constitutie s-a stabilit regula ca proiectul sau propunerea legislativa se discuta si deci se adopta, mai
intai in Camera in care au fost prezentate. Dupa votare, proiectul sau propunerea se trimite celeilalte
CaŹmere ale Parlamentului.
Dezbaterile incep prin expunerea de motive facuta de catre initiatoŹrul proiectului de lege. Este ascultat
apoi raportul comisiei parlamentare competente. Proiectul este supus in continuare discutiei generale si
apoi disŹcutiei pe articole.
Inainte sau cu ocazia dezbaterilor in plen, deputatii pot propune amendamente, iar daca se discuta
textele conventiilor internationale (pentru ratificarea lor) pot propune rezerve sau declaratii.
Cu privire la amendaŹmente exista regula de a se cere intotdeauna avizul comisiei parlamentare (sau in
orice caz a raportorului acesteia atunci cand parlamentul le dezbate fara a cere avizul comisiei) precum
si de a se asculta initiatorul proiectului de lege.
Cel care a propus amendamentul poate sa-l retraga pana cand este supus votului. Daca se aduc mai
multe amendamente la acelasi articol de lege, acestea sunt supuse votului in ordinea propunerii lor, iar
daca adoptaŹrea unui amendament implica, in mod necesar, respingerea altuia, acesta din urma nu mai
este pus la vot.
Votarea proiectului de lege intervine in fiecare Camera dupa discutia pe articole a proiectului.
Pentru ca, in sistemul bicameral, proiectul de lege (propunerea) treŹbuie votat de catre ambele Camere,
el se trimite dupa ce a fost votat de catre una din Camere, celeilalte Camere. Daca aceasta din urma
respinge proiecŹtul de lege sau propunerea legislativa, ele se trimit, pentru o noua dezbatere, Camerei
care le-a adoptat. 0 noua respingere este definitiva.
Sistemul parlamentar bicameral implica votarea unei legi de catre ambele camere. In mod firesc,
autonomia camerelor conduce la situatii in care o camera poate vota un proiect de lege cu modificari
fata de prima camera.
Cum o lege trebuie sa fie votata, in acelasi continut si forma de catre ambele camere, realizarea
acordului se face prin medieri si concilieri.
Astfel, potrivit art.76 din Constitutie, daca una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere
legislativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera, presedintii Camerelor vor initia,
prin intermeŹdiul unei comisii paritare procedura de mediere. In cazul in care comisia nu ajunge la un
acord sau daca una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta se
supun dezbaterii Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, care vor adopta textul defnitiv .
O data votata, legea trebuie semnata de catre presedintele camerei sau, in cazul in care sedinta a fost
condusa de catre un vicepreseŹdinte de catre acesta din urma.
Prin aceasta semnatura se atesta respectarea procedurii de elaborare a legilor.
Dupa votarea sa, legea este inaintata sefului de stat pentru promulgare.
Promulgarea este actul prin care seful de stat autentifica textul legii, altfel spus constata si atesta
regularitatea adoptarii sale.
Promulgarea nu este o masura discretioŹnara, seful statului fiind obligat sa promulge legea daca ea a
fost adoptata regulamentar.
In sistemul nostru constitutional, promulgarea unei legi este de comŹpetenta Presedintelui Romaniei,
care trebuie sa o faca in cel mult 20 de zile de la primire.
Cum este si firesc, seful de stat trebuie sa aiba posibilitatea de a examina legea si de a-si exercita rolul
sau de garant al respectarii constitutiei si al bunei functionari a autoritatilor publice. De aceea
Constitutia prin art.77 (2) permite Presedintelui Romaniei ca inainte de promulgare sa ceara, o singura
data, reexaminarea legii. Iar prin art.77 (3) Constitutia stabileste ca daca Presedintele a cerut
reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel
mult 10 zile de la priŹmirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii
Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.
Publicarea legilor prezinta o mare importanta deoarece este operatiunea de care este legata intrarea lor
in vigoare. De principiu legile intra in vigoare la data publicarii lor oficiale. Dar legea poate sa prevada o
data la care intra in vigoare, data ce poate fi sau anterioara sau posterioara datei publicarii.
Unele legi intra in vigoare din chiar momentul adoptarii lor daca prevad expres acest lucru.
Potrivit art.78 din ConŹstitutie, legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data
publicarii sau la data prevazuta in textul ei. Datorita faptului ca poŹtrivit art.15(2) din Constitutie, legea
dispune numai pentru viitor, aceasta data poate fi numai dupa data publicarii.
� Sub aspectul continutului Constitutia se deosebeste de legi din doŹua puncte de vedere.
In primul rand si ea reglementeaza relatiile sociale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitara statale a puterii, dar reŹglementeaza acele raporturi care sunt esentiale pentru popor.
In al doilea rand, constitutia reglementeaza relatiile sociale din toate domeniile de actiŹvitate in timp ce
legile reglementeaza relatiile sociale din anumite domenii.
� DeoŹsebirile de forma constau in aceea ca:
In timp ce Constitutia este adoptata sau poate fi modificata de adunari constituante, sau uneori si de
parlamente, de regula, numai prin votul a doua treimi din numarul total al deputatilor si senatorilor
legea este adoptata sau modificata cu o majoritate inferioara. De asemenea, in timp ce Constitutia nu
poate fi modificata prin norme cu putere de lege; legile pot fi modificate si chiar abrogate prin
asemenea norŹme � Cat priveste deosebirea de putere juŹridica:
Si atunci cand este adoptata tot de parlament, Constitutia are o forta juridica superioara legilor ordinare.
Aceasta este de fapt consecinta deosebirilor de continut si de forma semnalate mai sus.
3.Regulamentele parlamentare
Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare CameŹra a Parlamentului isi adopta un
regulament propriu de organizare si functiŹonare, asa cum prevede art.61(1) din Constitutie.
De asemenea, potrivit art.62(l) din Constitutie, Camera Deputatilor si Senatul, cu votul majoritatii
membrilor lor, adopta un regulament al sedintelor comune prevazute de caŹtre art. 62 din Constitutie.
Regulamentul este act normativ, este supus obligatiei de publicare in Monitorul Oficial, dar sub
sernnatura presedintelui Camerei, sau a ambilor presedinti in cazul sedintelor comune. In fine
regulamentul poate face obiectul controlului de constitutionalitate in conditiile art. 144 litera b si 145
din Constitutie .
Privitor la regulamentele Camerelor Parlamentului Romaniei, am aratat deja ca ele au fost supuse in
integralitate controlului de constitutiŹonalitate, la sesizarea presedintilor celor doua camere. Curtea
ConstitutioŹnala prin doua decizii distincte s-a pronuntat cu privire la aceasta problema (vezi deciziile
nr.45 si nr.46, publicate in Monitorul Oficial nr.131 din 27 mai 1994). Solutiile date prin aceste decizii s-
au fundamentat stiintific pe cateva consideratii teoretice pe care Curtea Constitutionala le-a trecut.
RetiŹnerea acestor consideratii aici este de reala utilitate pentru intelegerea naturii juridice a
regulamentelor parlamentare si pentru dimensionarea stiintifica a autonomiei regulamentare a
Parlamentului.
Regulamentul parlamentar este o hotararere prin continut, proceduri si desigur prin locul lui in
piraŹmida normativa.
Prin Regulament nu se pot stabili drepturi si mai ales obligatii in sarcina unor subiecte de drept care nu
se incadreaza in cele circumstantiate mai inainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, in
acceptiunea de acte juridice ale Parlamentului.
Regulamentele parlamentare fiind acte juridice inferioare Constitutiei si legilor nu pot cuprinde reguli de
fond ce sunt de domeniul acestora, dar pot cuprinde reguli de procedura pentru realizarea acestor
reglementari. Aceste reguli trebuie sa permita doar valorificarea dispozitiilor constitutionale si legale,
neputandu-le afecta cat priveste domeniul de reglementare si continutul.
5. Motiunile
Termenul "motiune" este in general utilizat la denumirea unor hotarari ale parlamentului prin care se
exprima atitudinea acestuia intr-o problema discutata.
Cand sunt acte juridice, motiunile privesc in cele mai multe cazuri pozitia fata de guvern, in cadrul
raporturilor parlment-guvern si a dreptului parlamentului de a controla activitatea guvernului.
Constitutia Romaniei prevede si ea motiunea de cenzura.
Motiunea de cenzura este reglementata de art. 112 din Constitutie.
Ea poate fi initiata de cel putin o treime din numarul total al deputatilor si senatorilor si se comunica
Guvernului la data depunerii. Motiunea de cenzura se dezbate, in sedinta comuna a celor doua camere.
Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in
aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura cu exceptia cazului in care guvernul isi angajeaza
raspunderea potrivit art.113 din Constitutie.
In cazul in care Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar
programul sau declaratia politica generala devine obligatorie pentru Guvern.
Privitor la motiuni sunt cateva reguli importante ce rezulta din Regulamentul sedintelor comune ale
Camerei Deputatilor si Senatului. Astfel :
� motiunile se depun presedintilor Camerelor.
� dupa primire, presedintele Camerei Deputatilor comunica motiunea, de indata (in ziua in care a fost
depusa), guvernului.
� in cel mult 5 zile de la depunere, motiunea de cenŹzura se prezinta in sedinta comuna a celor doua
camere,
� dezbaterea sa avand loc dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna.
� data si locul sedintei comune, impreuna cu invitatia de participare, se comunica Guvernului; de catre
presedintele Camerei Deputatilor, cu 24 de ore inainte ca aceasta sa aiba loc.
Tot motiune se numeste si actul prin care Camera DeputatiŹlor sau Senatul isi exprima atitudinea cu
privire la problema ce a facut obiŹectul unei interpelari
Aceasta motiune nu trebuie confundata cu motiunea de cenzura.
Asa cum rezulta clar din art.111 (2) din Constitutie, care o reglementeaza, aceasta motiune este
rezultatul de vointa a unei singure camere in timp ce motiunea de cenzura exprima vointa parlamentului
in intregul sau.
In cadrul "Puterilor" statului se distinge, prin continut si traŹsaturi specifice, puterea executiva. Aceasta
putere este nominalizata in stiŹinta si legislatie (in constitutie in primul rand) fie prin expresia de
"puterea executiva", fie prin cea de "'autoritate administrativa", fie prin cea de "ad� ministratie de
stat".
b) guvernul- este consacrat in constitutii sub denumiri diferite precum cele de Cabinet, Guvern, Consiliu
de Ministrii. Aceste denumiri deŹpind de sistemul constitutional, de faptul daca executivul este format
din una sau doua structuri. Guvernul are doua componente si anume seful guŹvernului (acolo unde
exista) si ministrii si secretari de stat. Potrivit art.101 al constitutiei Romaniei, Guvernul este alcatuit din
prim-ministru, membri stabiliti prin lege organica. Cat priveste seful guvernului, el se prezinta sub
denumiri diferite, preŹcum de prim-ministru, presedinte, pentru ca si guvernul are denumiri diferite.
Sunt sisteme constitutionale in care nu exista si un sef al guvernului, in care seful de stat ca sef al puterii
executive cumuleaza si functia de sef de guvern (S.U.A. de exemplu). Adica minstrii se subordoneaza
direct sefului de stat.
c) ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice- executa legile in domeniile lor de
activitate. De aceea mai sunt denuŹmite de domeniu sau de resort. Ele se subordoneaza guvernului.
d) orgaŹnele locale ale administratiei publice- isi desfasoara actiŹvitatea in unitatile administrativ
teritoriale. Ele cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de organele executive superioare, dar
si (uneori) o subordonare pe orizontala fata de orŹganele locale alese prin vot de catre cetateni. 6.2.
Raporturile legislativ-executiv
6.2.1. Rolul legislativului in formarea executivului
Puterea legislativa are pretutindeni un rol mai important sau mai putin important in formarea
executivului. Acest rol este diferit de la un sistem constitutional la altul si este in diŹrecta legatura cu
forma de guvernamant, precum si cu structura executivului.
Daca prin seful executivului, sau al puterii executive, inteleŹgem seful de stat, vom observa ca rolul
parlamentului in desemnarea acesŹtuia difera in functie de forma de guvernamant.
Astfel, in forma de guvernamant monarhica, unde monarhia este, de regula, ereditara, interventia
parlamentului este rara si putin semnificativa. In republica prezidentiala, seful statului fiind ales prin vot
universal si diŹrect, rolul parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii juramanŹtului si
preluarii functiei. Cat priveste republica parlamentara, aici seful staŹtului fiind ales de parlament, in mod
firesc rolul legislativului se realizeaza aproape in deplinatatea sa.
A. Interventia legislativului in activitatea executivului Aceasta se realizeaza prin mai multe cai:
a) Puterea legislativa este cea care stabileste normele juridice (legiŹle) pe care puterea executiva trebuie
sa le aduca la indeplinire, sa le execute. Sub acest aspect este de necontestat caracterul supraordonat al
actiŹvitatii legislative. Aceasta asigura primatul dreptului, cetiateanul fiind asiguŹrat ca legea este numai
opera legislativului. Executivul intervine doar in al doilea rand, de o maniera subordonata, in limitele
impuse de lege.
b) Parlamentul aproba programul executivului. Orice guvern isi formuleaza un program de guvernare.
Acest program este aprobat de parlaŹment, aprobarea fiind si un vot de incredere in guvern. De regula,
neaprobarea programului conduce la demisia guvernului.
c) Parlamentul aproba delegarea legislativa. in anumite situatii si conditii guvernul poate fi abilitat sa
emita norme juridice in domenii rezerŹvate legii. Trebuie observat ca numai parlamentul da o asemenea
delegare, stabilind cu acest prilej domeniul si durata delegatiei, precum si modul in caŹre va controla
exercitarea delegatiei de catre guvern (vezi si art.114 din Constitutia Romaniei privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonante).
d) Parlamentul controleaza activitatea guvernului. Este una din cele ,mai importante functii ale
parlamentului. Desi aceasta functie pierde mult din importanta daca guvernul dispune in adunare de o
majoritate fidela, ea ramane o functie nu numai teoretica, ci si practica. Pentru ca exercitarea
controlului prin ea insasi pune in miscare opozitia, presa, opinia publica si acest lucru nu este lipsit de
importanta. Desigur acest control trebuie evaluat corect. Asa cum se constata in literatura juridica rar se
intampla ca un guŹvern sa fie constrans sa demisioneze pentru ca responsabilitatea sa sa fi fost puŹsa in
cauza de catre parlament. In statele cu instabilitate guvernamentala (Italia de exemplu) crizele
ministeriale survin nu din cauza votului de neinŹcredere al parlamentului, ci datorita deciziilor luate de
statele majore ale partidelor politice. Dar existenta parlamentului si dreptului sau de control, explicit
prevazut in constitutii, constituie un avertisment permanent pentru executiv si un garant contra
eventualelor abuzuri.
Relatiile dintre cele doua puteri, legislativa si executiva imŹplica si interventii ale executivulul, care se
exprima indeosebi cu prilejul initiativei legislative, al promulgarii legilor si al referendumului.
c) Cu prilejul referendumului.
In multe sisteme constitutionale organizarea referendumului este in sarcina executivului si el poate privi
chiar adoptarea unor legi.
b) atributii privind organizarea si funŹctionarea puterilor publice- din caracterizarea institutiei sefului de
stat asa cum stabilesc dispozitiile art.80 (2) din Constitutie rezulai ca Presedintele Romaniei exerŹcita
functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societaŹte. Ca atare, seful de stat se afla
in raporturi constitutionale, clar definite, cu autoritatile publice, multe din atributiile sale privind
organizarea si functiŹonarea acestora. Aceste atributii sunt: prezentarea de mesaje Parlamentului, cu
privire la principalele probleme politice ale natiunii (art.88); consultarea Guvernului cu privire la
probleme urgente si de importanta deosebiai (art.86); participarea la sedinte1e Guvernului si prezidarea
acestor sedinte in conditiile art.87; organizarea referendumului in probleme de interes natioŹnal, dupa
aprobarea prealabiai a Parlamentului (art.90).
c) atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati publice;-
in sistemul constitutional fundamentat pe echilibrul puterilor este firesc pentru autoritati sa colaboreze
la constituirea autoritatiŹlor. Atributiile ce revin Presedintelui Romaniei in acest domeniu sunt:
diŹzolvarea Parlamentului in conditiile art.89; desemnarea unui candidat pentru functia de Prim
Ministru, numirea Guvernului pe baza votului de incredere acordat de Parlament, revocarea si Unirea
unor ministri in caz de remaniere sau votantii postului, la propunerea primului ministru (art.85 din
Constitutie); . a trei judeaitori la Curtea Constitutionala, potrivit art.140 ) din. Constitutie, numirea in
functie a magistratilor in conditiile art.124 1.13 din Constiutie; numiri in functiile publice potrivit art.94
din Constitutie; acordarea Waelelor de maresal, de general si de amiral.
d) atributii in domeŹniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice- in cadrul acestor atributii inc1udem:
dec1ararea cu aprobarea prealabila. a Parlamentului, a mobiliairii Partiale sau generale a fortelor
arŹmate. In situatii exceptionale Presedintele Romaniei poate lua aceasta masuŹra, hotararea fiind
supusa aprobarii Parlamentului in cel mult 5 zile de la adoptare, luarea de masuri pentru respingerea
oricarei agresiuni armate inŹdreptate impotriva Romaniei. Printr-un mesaj aduce neintarziat la
cunostinta Parlamentului aceasta situatie; instituirea starii de asediu sau starii de urŹgenta. Presedintele
va solicita Parlamentului, incuviintaŹrea masurilor adoptate in cel mult 5 zile de la luarea acestor masuri.
f) alte atributii- in aceasta categorie se includ: conferirea decoratiilor si titluŹrilor de onoare; acordarea
gratierii individuale.
Procedura controlului constitutionalitatii legilor difera dupa cum ne aflam in fata controlului prealabil
(adica efectuat inainte de promulŹgarea legii) sau in fata controlului posterior, realizat asadar asupra
unei legi deja intrata in vigoare (deci promulgate si publicate in Monitorul Oficial).
Suntem de fapt in prezenta a doua proceduri diferite cat priveste seŹsizarea, rezolvarea si comunicarea
solutiilor.
9. AUTORITATEA JUDECATOREASCA
9.1.Delimitare conceptuala
In teoria clasica a separatiei puterilor, una dintre puteri este puterea judecatoreasca. De altfel, asa cum
deseori se afirma, separatia puteŹrilor este in realitate o justificare a unui scop politic concret: sa
slabeasca guvernantii in ansamblul lor, limitandu-i pe unii prin altii. Intr-o asemenea viziune, doua
aspecte bine distincte se contureaza si anume:
a) separatia parlamentului vis-a-vis de guvern, care se refera la guvemantii in sensul larg al cuvantului;
b) separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii care permit controlul acestora prin judecatori
independenti (vezi Maurice Duverger).
Denumirea de autoritate judecatoreasca evoca foarte clar justitia, ca functie distincta si ca sistem
distinct.
Termenul justitie are doua sensuri. Intr-un sens, prin justitie intelegem sistemul organelor judecatoresti,
iar intr-un al doilea sens intelegemŹ activitatea de solutionare a proceselor civile, administrative,
comerciale, penale, de munca etc., de aplicare de sanctiuni, de restabilire a drepturilor si intereselor
legitime incalcate. in limbajul obisnuit a face justitie inseamna a face dreptate.
Justitia s-a impus din cele mai vechi timpuri, ca o functie de judecare a proceselor, de reprimare a
persoanelor care produc pagube si suferinte alŹtora prin indicarea regulilor sociale convenite sau
stabilite, de anulare a actelor ilegale sau abuzive. Justitia si-a imbogatit continutul, ea privind diŹrect
chiar exercitiul puterii politice, in sensul efectuarii controlului asupra modului cum guvernantii
actioneaza in limitele constitutiei si dreptului, adiŹca in realizarea principiului legalitatii.
Statul, de drept ca atare a devenit de neconceput fara justitie, lipsa justitiei veritabile insemnand
arbitrariu si nedreptate. Daca viata sociala treŹbuie sa se desfasoare potrivit constitutiei si legilor, in
mod firesc trebuie sa existe o functie (o putere, o autoritate) care sa se cunoasca si sa se poata
inŹterpreta si aplica concret atunci cand sunt incalcate, cand drepturile si liberŹtatile cetatenilor sunt
periclitate, neglijate.
Aceasta functie a fost si este incredintata unei autoritati (puteri) disŹtincte, investita cu puteri statale
care-i dau eficienta si care trebuie sa fie inŹdependenta si impartiala (de altfel este indeobste cunoscut si
admis ca nu poti fi judecator in propria cauza, pentru ca, obiectiv, nu poti fi nici indeŹpendent, nici
impartial. Actul de justitie poate fi infaptuit numai de un a1 treilea neutru si impartial).
Conceputa astfel, ca o functie realizata independent si impartial, jus-
titia s-a impus ca o idee si realitate in care oamenii cred ca-i poate apara atunci cand drepturile si
interesele lor legitime sunt incalcate.
Fiat justitia pereat mundus (justitia sa-si urŹmeze cursul ei, chiar daca lumea ar fi sa piara ) a devenit
dictonul preferat in legatura cu justitia.
In spiritul ideii de justitie s-au dezvoltat insa si activitati infaptuite de alte organisme decat instantele
judecatoresti. Astfel cuvantul jurisdictional a devenit preferabil cuvantului judiciar care se aplica numai
unei categorii de jurisŹdictii.
Membrii jurisdictiilor, pentru a aplica legea la cazurile conŹcrete ce le sunt deduse spre rezolvare, mai
intai interpreteaza Constitutia, legile, contractele, conventiile sau cutumele ce sunt invocate, le stabilesc
sensul lor oficial. Ansamblul judecatilor lor formeaza jurisprudenta, care limpezeste textele obscure, cu
mai muIte sensuri sau lacune si uneori le completeaza.
In urma judecatii se dau hotarari, prin care se stabilesc drepturi si obliŹgatii pentru subiectele de drept,
participanti in proces, se ap1ica sanctiuni, se stabilesc despagubiri, se dau ordine de executare atat
partilor in proces, cat si autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti trebuie sa fie respectate si
executate de catre cetateni si de autoritatile publice.
9.2. Specificul activitatii jurisdictionale si principiile fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia
Statul de drept implica obligativitatea respectarii si aplicarii constiŹtutiilor si legilor. Judecatorul
interpreteaza legea si o aplica, dar nu creeaza drept. El aplica dreptul creat de catre parlament.
Justitia este o activitate de reŹzolvare a litigiilor, in litera si spiritul constitutiei, legilor, obiceiului,
conŹventiilor si contractelor.
Pentru ca justitia sa-si poata infaptui misiunea ea cunoaste o anumita organizare si anumite principii.
Astfel organizarea justitiei se face pe grade de juŹrisdictie (se considera ca cea mai eficienta este
organizarea a doua grade de jurisdictie: fond, apel sau recurs).
Principiile fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia sunt: a) Principiul legalitatii- este un
principiu ce in mod firesc excede justitiei, fiind de esenta statului de drept. Are insa o evidenta
aplicabilitate in domeniul justiŹtitiei si anume sub doua mari aspecte:
legalitatea instantelor judecatoresti- deci pot indeplini functii jurisdictionale, numai acele autoritati
statale carora constitutia si legile le recunosc asemenea calitate. De asemenea, instantele judeciitoresti
pot rezolva procese numai in limita compeŹtentei conferite de lege. In fine, procedura de rezolvare a
litigiilor este numai cea prevazuta de lege.
leŹgalitatea infractiunilor si a pedepselor- deci nu exista infractiune decat daca este prevazuta de lege si
ca nu exista pedeapsa decat daca este prevazuta de lege (art.125 din Constitutie).
b) Justitia este unica si egala pentru totii- este un principiu fundamental care valorifica si in acest
doŹmeniu marele principiu al egalitatii in drepturi a cetatenilor. In sinteza aceasta presupune :
pentru toti cetatenii sa existe o singura justitie,
acestia sa fie judecati de aceleasi instante in procese similare.
foŹlosirea in spete similare a acelorasi reguIi procedurale
acordarea dreptuŹrilor procesuale in mod egal tuturor participantilor.
c) Folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie- Procedura judiciara se desfasoara in limba
oficiala a statului. Persoanelor care nu inteleg limba oficiala trebuie sa li se asigure comunicaŹrea
pieselor dosarului si a tuturor actelor procedurale in limba pe care o cuŹnosc. De aceea li se asigura
traducerea printr-un interpret. Constitutia RoŹmaniei contine mai multe dispozitii in acest sens. Dupa ce
prin art.127(1) stabileste ca procedura judiciara se desfasoara in limba romana, prin art. 1 27(2) arata ca
cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba
romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a
pune concluzii, prin interpret. In procesele penale, prevede de asemenea Constitutia, acest drept este
asigurat in mod gratuit.
e) Prezumtia de nevinovatie- este un principiu constitutional potrivit caruia o persoana este considerata
nevinovata atata timp cat nu s-a pronuntat o hotarare judecatoŹreasca definitiva de condamnare. Este
una din cele mai puternice garantii ale demnitatii si libertatii umane. Este principiul caruia i se
subordoneaza inŹtreaga activitate jurisdictionala. Este prevazut explicit in art.23 (8) din ConŹstitutia
Romaniei.
f) Independenta judecatorului si supunerea lui numai legii- este unul din principiile constitutionale ale
justitiei. Potrivit acestui principiu, in activitatea sa judecatorul se supune numai legii si conŹstiintei
sale.Ca atare, in rezolvarea litigiilor judecatorul nu poate primi nici un fel de ordine, instructiuni,
indicatii, sugestii sau alte asemenea impulsuri priŹvind solutia pe care trebuie sa o dea. Independenta
judecatorului, de altfel independent al justitiei, tine de chiar separatia/echilibrul puterilor in stat,
vorbindu-se de independenta autoŹritatii jurisdictionale. Ea exprima posibilitatea de protectie a
guvernantilor, fiind in fond o garantie in fata abuzurilor puterilor (autoritatilor). Judecatorul, el insusi, da
in ultima instanta stralucire independentei sale, prin profesionalism, moralitate, caracter, deontologie.
Este interesant si semnificativ citatul din tratatul de procedura civila al profesorului Viorel Ciobanu
(pg.26) in sensul caruia "Pentru a fi magistrat, nu trebuie sa fii mai putin om. De aceea el trebuie sa
dispuna de libertatea de expresie, de opinie, de asociere. Dar fiecare profesie are servitutiile sale, iar
pentru un magistrat, se pretinde un anume gen de sobrietate care vizeaza angajamentele sale puŹblice.
Un judecator militant, exaltat, devorat de luptele sale se indeparteaza de virtutile solicitate de aceasta
activitate, adica echilibrul, moderatia si seŹninatatea." Regulile constitutionale cuprind garantii ale
independentei judeŹcatorilor printre care conditiile de recrutare, inamovibilitatea, avansarea si controlul
prezinta un interes aparte. Astfel:
Constitutia Romaniei prin art.123 (2) stabileste ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Recrutarea judecatorilor este o garantie a independentei acestora (in unele state judecatorii sunt alesi,
prin vot popular-ex. SUA, la nivelul statelor). In sistemul alegerii, judecatorii trebuie sa se alinieze
platformelor si partidelor politice, cu toate dezavantajele ce rezulta. Recrutarea judcatorilor prin
concurs, in care numirea se face in ordinea rezultatelor (deci a competentei profesionale) este
considerata cea mai potrivita. Comisiile de concurs trebuie sa cuprinda universitari, juristi profesionisti,
magistrati recunoscuti, fapt ce asigura din start independenta. In multe state judecatorii sunt numiti, de
regula de catre executiv. In tara noastra, potrivit Constitutiei judecatorii sunt numiti de PreseŹdintele
Romaniei la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii.
Inamovibilitatea este o puternica garantie a independentei judecatorului, fiind o masura de protectie a
acestuia. Potrivit acestui princiŹpiu judecatorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat
pe un post echivalent, nici avansat fara consimtamantul sau. Inamovibilitatea pune magistratii la
adapost de orice revocare si transferare impusa in afara de greseli foarte grave si dupa o procedura
jurisdictionala. Iar legea romana de organizare judecatoŹreasca stabileste ca daca in cursul activitatii
sale, magistratul manifesta o vadita incapacitate profesionala, Consiliul Superior al Magistraturii, poate
dispune eliberarea sa din functie la sesizarea ministrului justitiei (art.80). Constitutia Romaniei cuprinde
cateva dispozitii privitoare la inamoŹvibilitatea judecatorilor. Din examinarea acestor dispozitii rezulta ca
judeŹcatorii sunt inamovibili, dar in conditiile legii. Inamovibilitatea nu priveste insa, firesc de altfel,
judecatorii stagiari, ci numai pe cei numiti de PreseŹdintele Romaniei. Ori judecatorii stagiari sunt
singurii care nu sunt numiti de catre Presedinte (vezi si art.l33). Dar in legatura cu acestia, legea de
orŹganizare judecatoreasca, arata ca se bucura de stabilitate, ca si procurorii (art. 7 5). 0 precizare este
de asemenea pertinenta si anume ca inamoŹvibilitatea priveste numai calitatea de judecator si nu
functiile de conducere judecatoreasca.
Cat priveste avansarea magistratilor, pentru a nu depinde de executiv, trebuie avute in vedere doua
reguli si anume; ea sa revina numai corpului magistratilor (de exemplu Consiliului Superior al
Magistraturii); limitarea treptelor (gradelor) si consecintelor avansarii, in sensul de a se face cat mai
multe diferentieri in cariera. Pentru a nu crea prin avansare situatii nedorite se practica si avansarea pc
loco. Astfel, legea de organizare judecatoreasca, prin art.78 dupa ce stabileste ca avansarea sau
transferarea magistratilor se poate face numai cu consimtamantul acestora, adauga ca magistratii care
indeplinesc conditiile pentru a fi avansati, dar care nu doresc sa schimbe functia si inŹstanta ori
parchetul, pot fi avansati pe loc.
Desigur un rol important in asigurarea independentei judecaŹtorilor il are controlul hotararilor
judecatoresti. Acest control trebuie efectuat numai de instante judecatoresti si numai dupa proceduri
jurisdictionale. Astfel realizate lucrurile se poate vorbi de independenta justitiei in fata legislativului si a
executivului.
Exista, de asemenea, principii specifice diferitelor caŹtegorii de jurisdictii (sau procese) sens in care se
discuta de exemplu de princiŹpiile dreptului procesual civil sau principiile dreptului procesual penal (vezi
si manualele de proceduri ale profesorilor Ion Neagu si Viorel Ciobanu).
Toate aceste principii sunt importante. Uneori in activitatea de judeŹcatii, in lipsa de text expres sau
apropiat judecatorul recurge la analogia dreptului, adica la aplicarea principiilor fundamentale, iar
incalcarea princiŹpiilor poate atrage nulitatea hotararii judecatoresti sau a altor acte de proceŹdura (vezi
Ioan Muraru, Viorel Ciobanuetc.). 9.3. Organele judecatoresti
Justitia este infaptuita de catre organele judecatoresti, denuŹmite si instante judecatoresti.
Sistemul organelor judecatoresti este format in general din judecatoŹrii, tribunale, curti de apel si curti
supreme etc. Organizarea si functionarea instantelor judecatoresti sunt stabilite prin lege.
Constitutia Romaniei, sub titlul VI denumit Autoritatea JudecatoŹreasca, reglementeaza, in ordine,
instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii. Nu trebuie inte1es ca
toate aceste orŹganisme se integreaza in puterea judecatoreasca. In aceasta putere intra nuŹmai
instantele judecatoresti.
Instantele judecatoresti sunt, potrivit art.125 (I) din ConŹstitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie si
celelalte instante judecatoresti stabiŹlite de lege. Constitutia lasa pe seama legii organice stabilirea
gradelor de jurisdictie si a instantelor judecatoresti corespunzatoare. Este interzisa infiintarea de
instante extraordinare. Legea de orŹganizare judecatoreasca stabileste urŹmatoarele instante
judecatoresti judecatoriile, tribunalele, curtile de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie. De asemenea,
in limitele stabilite prin lege funŹctioneaza si tribunalele militare.
Ministerul public, cuprinde procurorii, constituiti in pachete, care in mod generic intra in categoria
magistratilor. Ei lucreaza sub autoriŹtatea ministrului justitiei. Rolul Ministerului Public este de a
reprezenta, in activitatea judiciara, interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept,
precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Principiile constitutiŹonale de organizare si functionare a
Ministerului Public sunt: legalitatea, impartialitatea, controlul ierarhic. Iar potrivit art. 30 din legea
pentru organiŹzarea judecatoreasca Ministerul Public este independent in relatiile cu celeŹlalte
autoritati.
Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea creata in vederea exercitarii a doua functii si anume:
a) propune Presedintelui RoŹmaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptie celor
stagiari- cand exercita prima functie, lucrarile sale sunt prezidate de catre ministrul justitiei, dar fara
drept de vot
b) este colegiul de disciplina al judecatorilor- cat exercita cea de a doua functie, lucrarile sunt prezidate
de catre presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din magistrati alesi, pentru o durata de 4 ani, de catre
Camera Deputatilor si de catre Senat, in sedinta comuna.
Ministerul Justitiei (desi nu este nominalizat prin Constitutie) are un rol aparte in administrarea
JusŹtitiei. Potrivit dispozitiilor legale prin care este organizat el "este organul administratiei publice de
specialitate care exercita atributiile prevazute de lege in domeniul administratiei Justitiei, al executarii
pedepselor penale, pre cum si cu privire la activitatea Ministerului Public, asigurand conditiile necesare
functionarii intregului sistem al Justitiei pe baza strictei aplicari a legii, corespunzator principiilor
democratice ale statului de drept". 9.4. Raporturile cu legislativul si executivul
A reiesit cu prisosinta ca justitia este si trebuie sa fie indepenŹdenta. Asa stand lucrurile interventia in
sfera justitiei a altor "puteri" contravine acestui mare principiu constitutional. Aceasta nu exclude insa
anumite raporturi constitutionale care rezulta firesc din sistemul constitutional.
Raporturile sistemului judecatoresc cu Parlamentul rezuma mai intai din faptul ca organizarea si
functionarea instantelor judecatoresti se realiŹzeaza numai potrivit legii. Ca atare Parlamentul este cel
care stabileste prin lege organele judecatoresti; competenta si procedura potrivit careia isi desŹfasoara
activitatea. Este o consecinta fireasca a statului de drept.
Apoi maŹrele principiu al independentei judecatorului presupune supunerea sa numai legii. Legea este
cea care stabileste infractiunile si pedepsele.
Iata deci asŹpecte care contureaza raporturile justitie - legislativ. Dar este evident si usor de observat ca
acestea nu afecteaza in nici un fel dreptul judecatorului de a decide independent in cauza ce-i este
supusa judecatii sale.
La randul sau justitia poate interveni in activitatea legislativa prin controlul constitutionalitatii legilor,
atunci cand acest control este incredinŹtat judecatorilor.
Raporturile justitiei cu executivul, sub aspect constitutional desigur, sunt mai simple. Ele pot aparea in
situatia in care numirea si avansarea maŹgistratilor apartine executivului (sefului de stat, ministrului
justitiei etc.). In asemenea situatii, s-ar putea crea o stare de docilitate a magistratilor fata de executiv.
De aceea trebuie ca posibilitatea de numire, de avansare sau de revocare sa se realizeze prin proceduri
care sa puna in evidenta numai comŹpetenta profesionala a celor in cauza. Aceasta cu atat mai mult cu
cat judeŹcatorii sunt deseori pusi in situatia de a exercita controlul legalitatii actelor de guvernamant si
administrative. BIBLIOGRAFIE
I. AUTORI
� Dictionarul explicativ al limbii romane - publicat in Editura Universul Enciclopedic, Bucuresti, 1998,
� Dictionar general de afaceri- de Constantin Nita, Gabriel Bratucu, Marius Popescu s.a., vol.I-III, Ed.
Ecran Magazin, Brasov, 2003
� Dictionar juridic- selectiv- de Sanda Ghimpu, Gheorghe Brehoi, Gheorghe Mohanu, Andrei Popescu,
Iosif Urs, Ed. Albatros, Bucuresti, 1985
� Dictionar latin-roman- editia a III-a- de Gheorghe Gutu, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1973