MACRO 9. Fluctuatiile Activitatii Economice - Unitate de Invatare - 9

Fluctuaţiile activitaţii economice
Unitatea de învăţare Nr. 9
FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE
Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9
9A
9.1 Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice
9.2 Diversitatea ciclurilor economice. Ciclurile lungi. Ciclul decenal şi fazele sale
9 B
9.3 Politici anticiclice de influentare a cererii, respectiv a ofertei
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 A

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 B
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9
Pagina
282
282
285
295
Macroeconomie 281
291
294
302
305
306
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:
 Delimitarea fluctuaţiilor sezoniere de cele accidentale şi cele ciclice
 Înţelegerea cauzelor evoluţiei ciclice a activitaţii economice
 Prezentarea diverselor cicluri economice (ciclul lung, ciclul decenal şi
ciclul scurt)
 Familiarizarea cu politicile anticiclice - componente ale politicii
economice pe termen scurt
 Sublinierea celor trei tipuri ce politici anticiclice (politica cheltuielilor
publice, politica monetară şi de credit şi politica fiscală)
 Explicarea stabilizatorilor automaţi ai cererii agregate şi a stabilizatorilor
discreţionali ai cererii
 Evidenţierea politicilor bazate pe ofertă
9.1Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice
Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere, ramură

şi economie naţională (venitul naţional, producţia, desfacerile, investiţiile,
consumul, ocuparea forţei de muncă etc) permite constatarea că în unele perioade
se înregistrează creşteri, în altele stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea
economică de ansamblu sau de ramură, pentru cunoaşterea stării de criză. Aceasta
înseamnă că, în timp, activitatea eonomică nu are o evoluţie uniformă, lineară, ci
Evoluţie este fluctuantă. Se pot delimita fluctuaţii sezoniere accidentale (întâmplătoare) şi
fluctuantă ciclice.
a) Fluctuaţiile sezoniere, se derulează, de regulă, pe parcursul unui an, ca

urmare a influentei unor factori naturali sau sociali şi sunt în general
explicabile şi previzibile.
Astfel, sub incidenţa unor factori natural-climaterici, volumul producţiei, al

ocupării, al activităţii economice în general, cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui
an în agricultură, construcţii, turism, în unele subramuri ale industriei etc.
Variaţiile sezoniere ale activităţii economice se datorează şi unor împrejurări
sociale (obiceiuri şi tradiţii, sărbători religioase sau laice ş.a.).
b) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori
Macroeconomie 282
sau evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale şi

politice deosebite, decizii neaşteptate ale unor agenţi economici, o anumită
stare de spirit a populaţiei etc.
Fluctuaţii ciclice c) Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea

activităţii economice, de interdependenţe dintre părţile sale. Sunt fluctuaţii
agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în
termene riguroase, exacte.
Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului XIX, iar

prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune
şi contracţie a afacerilor, a activităţii economice în general, se derulează cu o
anumită regularitate în timp. Evoluţia principalelor fenomene economice este
pulsatorie, se derulează sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic.
Fazele mişcării Ca expresie a fluctuaţiilor ciclice, activitatea economică trece prin anumite faze,
ciclice fiecare cu trăsături distincte şi care se derulează aproximativ în aceeaşi succesiune.
În caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se

porneşte de la o succesiune şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei,
care seamănă în linii generale de la un ciclu la altul, în fiecare fază, starea şi
performanţele agregate ale economiei au anumite caracteristici, diferite de la o
fază la alta.
Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc

premisele care asigură activităţii economice continuitate, schimbări calitative şi
progres. De aceea, teoria economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă
forma de evoluţie firească, normală a activităţii economice.
Pentru cercetători, evidenţierea evoluţiei ciclice este posibilă pe baza analizei

datelor statistice, în special, a celor care exprimă activitatea la nivel
macroeconomic. Cum acestea, în marea lor majoritate, sunt sub formă monetară,
devine necesară asigurarea comparabilităţii prin eliminarea influenţelor generate
de modificarea preţurilor.
De aceea, indicatorii valorici nominali – calculaţi pe baza preţurilor curente ale

fiecărui an – trebuie transformaţi în indicatori reali – mărimi exprimate în preţuri
constante, comparabile.
O asemenea transformare se realizează cu ajutorul deflatorului, indicator care

reliefează în mod sintetic modificările survenite în nivelul preţurilor sau în puterea
de cumpărare a banilor.
Macroeconomie 283
Test de autoevaluare 9.1.
1) Fluctuaţiile sezoniere:
a) sunt determinate de factori aleatori;
b) sunt determinate de factori naturali sau sociali;
c) sunt previzibile;
d) sunt explicabile;
e) sunt determinate de decizii neaşteptate ale unor agenţi
economici.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + c + d); B (a + b + d ); C (b + c + d); D (a + d + e);
E (a + b + c + d + e).
2) Un ciclu economic poate fi reprezentat sub formă grafică astfel:

a) pe ordonată este surprins timpul iar pe abscisă nivelul
productivităţii globale;
b) pe ordonată este surprins timpul iar pe abscisă mărimea
profitului la nivelul de întreprindere;
c) pe ordonată este surprins ritmul PNB, iar pe abscisă timpul;
d) pe ordonată este surprins ritmul venitului naţional iar pe
abscisă timpul.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b); D (c + d); E (a + b + c + d).
3) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) evidenţierea evoluţiei ciclice este posibilă pe baza analizei datelor statistice, în
special, a celor care exprimă activitatea la nivel macroeconomic;
b) fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea
activităţii economice, de interdependenţele dintre părţile sale;
c) fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc
premisele care asigură activităţii economice continuitate, schimbări calitative şi
progres;
d) ciclicitatea reprezintă forma de evoluţie firească, normală a activităţii
economice;
e) evoluţia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub
formă ondulatorie, are un caracter ciclic.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b); D (c + d); E (a + b + c + d+e).
4)Fluctuaţiile sezoniere:
a) se derulează, de regulă, pe parcursul unui an;
b) apar ca urmare a influentei unor factori naturali;
c) se datorează şi unor împrejurări sociale;
d) sunt în general explicabile şi previzibile;
e) toate variantele sunt corecte.
Macroeconomie 284
5) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale:

b) sunt determinate de evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente
sociale şi politice deosebite;
c) sunt determinate de deciziile neaşteptate ale unor agenţi economici;
d) sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice;
e) se reproduc cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene
riguroase, exacte.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b+c); D (c + d); E (a + b + c + d+e).
Răspunsul la test se găseşte la pagina 294.
9.2 Diversitatea ciclurilor economice. Ciclurile lungi. Ciclul decenal şi fazele sale
Macroeconomie 285
Pe baza datelor statistice acumulate pentru diferite economii, au fost identificate

mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se întrepătrund. Se
detaşează prin importanţa lor: cicluri lungi sau “seculare “, cicluri propriu zise,
numite decenale cu o durată care variază de la 4-5 ani la 10-12 ani şi cicluri scurte,
cu o durată de la 6 luni la 3 ani, din rândul cărora se detaşează ciclul inflaţionist şi
cel al variaţiei stocurilor.
a) Ciclurile lungi sau seculare

Ciclurile lungi
Evoluţia pe termen lung a vieţii economice, a stării şi eficienţei factorilor de
producţie demonstrează că aceasta se desfaşoară sub forma unor unde lungi cu o
durată de 40-60 ani. In acest interval de timp, în economie este dominant un
anumit mod tehnic de producţie. O perioadă de timp reprezentând circa 20-30 ani
modul tehnic de producţie dominant funcţionează corespunzător, îşi dezvăluie
capacităţile de progres, are un cadru adecvat de afirmare. După aceasta, el intră în
conflict cu posibilităţile oferite de natură şi alte resurse economice pe baza cărora
a fost edificat, apar semne de epuizare a capacităţilor sale de afirmare a
raţionalităţii economice, manifestându-se o tendinţă istorică de scădere a eficienţei
economice, mai ales a reducerii randamentelor de scară şi creşterea costurilor.
Începe o perioadă de tranziţie spre un nou mod tehnic de producţie apt să ridice
eficienţa economică, ca urmare a unor niveluri calitative, structuri şi modalităţi de
combinare a factorilor de producţie, în concordanţă cu resursele disponibile şi
accesibile. Este o perioadă de 20-30 ani, în care limitele vechiului mod tehnic de
producţie sunt pregnante, dar care se perpetuează datorită unor factori inerţiali,
paralel cu extinderea în economie a germenilor noului mod tehnic de producţie.
Generalizarea noului mod tehnic de producţie şi restructurarea profundă a
economiei, încheie un ciclu de evoluţie a economiei, marcând trecerea la un nou
stadiu calitativ al factorilor de producţie, la o nouă “ undă “ de dezvoltare
economică. Corespunzător acestei logici, în evoluţia oricărei economii mature, se
disting două mari faze de evoluţie: una ascendentă, alta descendentă, fiecare cu o
durată de 20-30 ani.
Faza Faza ascendentă se caracterizează prin preponderenţa anilor de prosperitate
ascendentă economică şi ritmuri relativ înalte de creştere a venitului naţional, investiţiilor,
producţiei, desfacerilor, inclusiv ridicarea susţinută a nivelului de trai.
Faza
descendentă In faza descendentă are loc încetinirea ritmurilor de creştere a producţiei,
investiţiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se înrăutăţeşte etc; ani de recesiune
economică sunt mai numeroşi, iar persistenţa unor fenomene negative în economie
(inflaţie, şomaj) se accentuează.
In prezent, capătă o tot mai largă recunoaştere teza după care cauza principală a
ciclului secular o formează evoluţia ciclică a cercetării ştiinţifice şi inovaţiei
tehnologice, în legătură organică cu ciclul schimbărilor din economie. Sub
influenţa acestora are loc schimbarea din temelii la fiecare 40-60 ani a modului
tehnic de producţie. Astfel, în faza ascendentă a ciclului lung, inovaţiile care stau
Macroeconomie 286
la baza noului mod tehnic de producţie se generalizeaă în economie prin

intermediul unui proces investiţional susţinut, conferind o dinamică înaltă
producţiei, venitului naţional şi eficienţei economice. După o anumită perioadă,
apar semne de epuizare a potenţialului de eficienţă a modului tehnic de producţie
existent, concretizate în diverse dificultăţi şi disfuncţionalităţi în economie, ceea ce
marchează începutul fazei descendente a ciclului lung. In faţa dificultăţilor
economice se intensifică cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică, generând un
puternic avânt inovaţional. Datele statistice disponibile par să ateste că vârfurile
descoperirilor ştiinţifice şi inovaţiile tehnologice s-au plasat între 1830 – 1840,
1890 – 1900, 1930 – 1940, inclusiv după 1975, care se încadrează în fazele
descendente ale ciclurilor lungi. In aceste intervale, sunt concentrate majoritatea
descoperirilor fundamentale pe baza cărora s-au declanşat invenţii şi inovaţii
ample şi care prin mecanismul investiţiilor scot economia din faza stagnării şi îi
imprimă un curs ascendent pe o perioadă mai lungă. Este de remarcat că, în faza
ascendentă a ciclului lung, nu se ridică nevoi deosebit de presante în faţa cercetării
ştiinţifice, ceea ce determină un recul al marilor descoperiri şi invenţii.
Perioda de tranziţie de la vechiul mod tehnic de producţie la cel nou este marcată
printr-o criză structurală, a cărei durată se prelungeşte pe parcursul fazei
descendente. Caracteristic crizei structurale este, pe lângă durata sa, şi faptul că
reprezintă cadrul unor modificări fundamentale în tehnicile şi tehnologiile de
fabricaţie.
Are loc “sancţionarea “ prin declin a unor subramuri şi produse legate de vechiul
mod tehnic de producţie şi propulsarea unor subramuri de viitor.
Ciclul decenal
b) Ciclul decenal şi fazele sale
Cercetarea ştiinţifică, privind evoluţiile ciclice în economiile de piaţă, este
concentrată, în primul rând, asupra ciclului decenal, căruia îi este dedicată o
bogată literatură, conţinând o mare varietate de puncte de vedere. In tratarea
ciclului economic decenal, deşi se recunoaşte, în principiu, existenţa aceloraşi
faze, diferiţi autori folosesc termeni diferiţi. Unii autori vorbesc de criză şi
depresiune, respectiv înviorare şi avânt. Samuelson foloseşte termenii: restrângere
(contracţie), înviorare, expansiune şi apogeu. Alţi autori consideră că cele 4 faze
ale ciclului decenal sunt: expansiunea, punctul de cotitură superior (criza),
depresiunea şi punctul de cotitură inferior (de începere a refacerii, respectiv a
expansiunii).
Indiferent de denumirea fazelor ciclului economic, acesta poate fi reprezentat în

mod ideal sub formă grafică, în care pe ordonată este surprins un indicator de
volum (sau indice) al activităţii economice, iar pe abscisă este surprinsă variabila
timp (fig. 13.1.).
Macroeconomie 287
VN
E
B
D
F
C
A
A B C D E F Timp
Figura nr. 9.1. Ciclul decenal şi fazele sale
În cadrul unui ciclu decenal, se remarcă mai întâi faza de expansiune (perioada de
timp A-B şi C-E) în care conjunctura economică este favorabilă. În ansamblu,
afacerile sunt prospere, cererea pentru bunuri de consum este dinamică, cu
Expansiune perspective de consolidare, optimismul domină starea de spirit a agenţilor
economici.
Pe fondul anticipărilor că sporirea cererii de consum se prelungeşte, are loc un

proces investiţional susţinut pentru modernizarea capacităţilor de producţie
existente şi crearea altora noi. Anticipările privind mărirea cererii de bunuri de
consum, sunt factorul determinant al creşterii producţiei şi gradului de ocupare a
forţei de muncă, fapt pus în evidenţă prin principiul acceleratorului. Prin efectul de
antrenare a investiţiilor, se scontează pe o creştere mai mult decât proporţională a
ofertei agregate şi a venitului viitor (conform teoriei multiplicatorului investiţiilor).
În această fază, în care optimismul agenţilor economici este robust, are lor
stimularea artificială a cererii pe multiple căi, remarcându-se sporirea stocurilor în
persepectiva unor desfaceri cu câştiguri mai mari. Totodată, băncile acordă credite
cu o oarecare uşurinţă, gradul de îndebitare a întreprinderilor cu scop lucrativ
depăşind limitele prudenţei, iar creditul de consum se extinde. Cererea agregată în
creştere, stimulată artificial şi prin mărirea masei monetare şi vitezei de rotaţie a
monedei, determină o tendinţă de creştere lentă, dar de durată a preţurilor: mai
întâi a celor cu ridicata, iar apoi a celor cu amănuntul, declanşând procesul
inflaţionist.
În faţa evidenţei fenomenelor inflaţioniste, prin politicile economice şi acţiunile

altor agenţi economici se adoptă măsuri pentru frânarea cererii globale, ceea ce
determină o frânare a investiţiilor. Ea se accentuează atunci când întreprinzătorii
constată că în unele domenii a fost creat un aparat productiv a cărei capacitate
Macroeconomie 288
depăşeşte cererea solvabilă , ceea ce face ca rata efectivă a profitului la noile

investiţii să fie mai mică decât cea anticipată. O primă reacţie o reprezintă o
anumită încetinire a reînnoirii şi modernizării capacităţilor de producţie. Pe acest
fond are loc intrarea economiei într-o nouă fază, cea de cotitură superioară, cu
manifestări de criză ciclică. Premiza acestei faze constă în faptul că în economie
Punctul de apar fenomene care determină o inversare a conjuncturii. Ele pot fi generate fie de
cotitură unele măsuri restrictive (adoptate de către guvern sau partenerii externi), fie de
superior epuizarea cauzelor care au stat la baza expansiunii. Este de menţionat în acest sens
tendinţa de reducere a ratei profitului ca urmare a numeroase cauze ca: sporirea
costurilor datorită atragerii în circuitul economic a unor factori de producţie mai
scumpi sau având un nivel calitativ mai redus; mărirea stocurilor generate de o
serie de împrejurări (disproporţii între diferite ramuri şi subramuri,
nonconcordanţe structurale între cererea şi oferta de satisfactori, creşterea mai
rapidă a producţiei în raport cu veniturile pe care agenţii economici le cheltuiesc,
reducerea relativă a investiţiilor faţă de evoluţia economiilor) etc. In faţa noilor
fenomene, băncile tind să restrângă creditul, măresc rata dobânzii, fapt ce
amplifică procesul de frânare sau reducere a investiţiilor.
Recesiunea Aceste fenomene cumulative pot marca trecerea la o nouă fază a evoluţiei ciclice –
recesiunea (în grafic de la punctul B la C; de la E la F). Recesiunea reprezintă
încetiniri neintenţionate şi deci abrupte ale ritmului creşterii economice.
Astfel, elementele de neîncredere deja afirmate în faza de inversare a conjuncturii

(punctul de cotituă superior B respectiv E) se difuzează în sistemul economic;
întreprinderile mai slabe îşi restrâng sau îşi încetinesc activitatea. Altele întâmpină
dificultăţi datorită diminuării cererii şi (sau) creşterii costurilor ceea ce conduce la
reducerea autofinanţării. Cererea, care alimentează faza de expansiune, tinde să se
contracte mai întâi pe seama bunurilor de folosinţă îndelungată şi apoi a unor
prodfactori (datorită încetinirii sau chiar reducerii procesului investiţional) dar şi a
bunurilor de consum curent, generată de creşterea şomajului. Dinamica producţiei
se încetineşte ori poate deveni negativă în unele ramuri sau pe ansamblu, ca
urmare a reducerii comenzilor. Ea se corelează cu restrângerea masei monetare, cu
stagnarea sau reducerea cursului titlurilor. Prin efectul acceleratorului, o atenuare
sau reducere a cererii agregate, şi în primul rând de bunuri de capital, poate
accentua cumulativ tendinţa de reducere a producţiei, conducând la eliminarea
treptată a excesului de ofertă şi a stocurilor. În faţa acestor dificultăţi, agenţii
economici sunt obligaţi să adopte măsuri drastice de reducere a costurilor şi
promovarea vânzărilor, apelând masiv la reînnoirea capitalului fix, la
îmbunătăţirea calitativă a celorlalţi factori.
Punctul de Realizarea unor asemenea obiective se asigură printr-o impulsionare a procesului

cotitură investiţional, care generează un nou moment de cotitură în evoluţia economiei
(interval C – D) şi, apoi, o nouă fază de expansiune a ciclului decenal. Revigorarea
inferior
procesului investiţional, atât pentru noi capacităţi cât şi pentru reînnoirea
capitalului fix activ, stimulează cererea de prodfactori şi gradul de ocupare a forţei
de muncă, mai întâi în sectoarele care-l produc. Pe baza creşterii veniturilor, creşte
Macroeconomie 289
cererea de satisfactori, care la rândul său impulsionează procesul investiţional şi

producţia de prodfactori, iniţiindu-se astfel o nouă fază de expansiune (interval D
– E).
Ciclul economic “decenal“ cuprinde intervalul B-E, cu momentul B (punctul de

cotitură superior) şi intervalele de inflexiune B-C, C-D, D-E. Într-un ciclu clasic,
se disting manifestările de criză şi recesiune în care sunt pregnante fenomene
negative şi căutări, uneori dureroase, pentru noi echilibre şi restructurări necesare
şi momentul de cotitură inferior (începerea unei înviorări) care, împreună cu
expansiunea, definesc o evoluţie favorabilă pe ansamblul economiei – boom-ul.
Fiecare fază a ciclului caracterizează o anumită stare a economiei, îndeplineşte o

anumită funcţie în evoluţia de ansamblu. Dacă rolul expansiunii în înfăptuirea
aspiraţiilor de progres ale fiecărui popor este evident, nu mai puţin necesare şi
importante sunt funcţiile pe care le îndeplineşte recesiunea (şi manifestările de
criză economică). Ele au rolul de a restabili temporar, cu preţul unei risipe de
resurse economice, sistemul de fluxuri şi corelaţii din economie. Amintim dintre
acestea corelaţia dintre cererea agregată şi oferta agregată, dintre economii şi
investiţii, dintre masa monetară aflată în circulaţie şi cea necesară acesteia etc.
Aşa cum s-a subliniat, ciclurile decenale se derulează pe fondul celor seculare, iar
experienţa istorică a evidenţiat că în ţările dezvoltate, o fază a ciclului lung a
cuprins, de regulă, 2-3 cicluri decenale. Din perspectiva istorică, apare relevant
faptul că în faza ascendentă a ciclului lung, se observă la ciclurile decenale,
preponderenţa fazelor de expansiune. Manifestările de criză şi recesiune sunt, de
regulă, reduse în timp şi de mică profunzime. Din contră, în faza descendentă a
ciclului lung, fazele de expansiune ale ciclului decenal manifestă o anumită
slăbiciune. Nesiguranţa fenomenelor caracteristice acestor faze se împleteşte cu un
şomaj persistent şi o inflaţie “viguroasă”, numeroase ramuri şi domenii de
activitate se află într-un proces de redimensionare şi restructurare de lungă durată.
În general, pe fondul crizei structurale, fenomenele negative şi depresiunile
pregătesc în înlănţuirea a 2-3 cicluri decenale, mai întâi, bazele şi, apoi,
generalizarea în economie a unui nou mod tehnic de producţie.
Test de autoevaluare 9.2.
1) Funcţiile pe care le îndeplineşte recesiunea (şi manifestările de criză

economică) au rolul:
a) de a restabili corelaţia dintre venit şi economii;
b) de a restabili temporar, cu preţul unei risipe de resurse
economice, sistemul de fluxuri şi corelaţii din economie;
c) de arestabili temporar corelaţia dintre un “şomaj persistent şi
o inflaţie viguroasă”;
d) de a înfăptui aspiraţiile de progres ale fiecărui popor.
Macroeconomie 290
2) În faza de expansiune a ciclului economic, se constată o creştere semnificativă

a următorilor indicatori:
a) producţia şi venitul naţional;
b) gradul de ocupare a forţei de muncă;
c) numărul şomerilor şi al falimentelor;
d) profiturile şi vânzările.

A (a + b + d); B (a + c + d); C (a + b + c); D (a + d); E (b + c + d).
3) Recesiunea se manifestă prin:

a) reducerea producţiei şi a gradului de ocupare;
b) scăderea stocurilor din economie;
c) înfiinţarea unui număr mare de firme;
d) scăderea consumului şi creşterea economiilor;
e) creşterea numărului falimentelor, şomerilor şi a stocurilor.

A (a + b + c + d); B (a + e); C (b + d + e); D (c + d); E (a + c + d).
4) Ciclurile decenale se mai numesc:

a) sezoniere;
b) ale afacerilor;
c) scurte;
d) Juglar;
e) Kondratieff.

A (a + b + c); B (d + e); C (b + d); D (a + c + e); E (a + b + d + e).
5)Constituie faze ale ciclului decenal:

a) expansiunea;
b) punctul de cotitură superior (criza);
c) depresiunea;
d) punctul de cotitură inferior (de începere a refacerii, respectiv a
expansiunii);
e) toate variantele anterioare.
Macroeconomie 291
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9
Subiecte teoretice
1. Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice
2. Ciclul decenal si fazele sale
Macroeconomie 292
Test grila:
1)Funcţiile pe care le îndeplineşte recesiunea (şi manifestările de criză economică)

au rolul:
a) de a restabili corelaţia dintre venit şi economii;
b) de a restabili temporar, cu preţul unei risipe de resurse economice,
sistemul de fluxuri şi corelaţii din economie;
c) de arestabili temporar corelaţia dintre un “şomaj persistent şi o
inflaţie viguroasă”;
d) de a înfăptui aspiraţiile de progres ale fiecărui popor.
2) În faza de expansiune a ciclului economic, se constată o creştere semnificativă a

următorilor indicatori:
a) producţia şi venitul naţional;
b) gradul de ocupare a forţei de muncă;
c) numărul şomerilor şi al falimentelor;
d) profiturile şi vânzările.

A (a + b + d); B (a + c + d); C (a + b + c); D (a + d); E (b + c + d).
3) Recesiunea se manifestă prin:

a) reducerea producţiei şi a gradului de ocupare;
b) scăderea stocurilor din economie;
c) creşterea numărului falimentelor, şomerilor şi a stocurilor.
d)înfiinţarea unui număr mare de firme;
e)scăderea consumului şi creşterea economiilor;
A (a + b + c + d); B (a + e); C (b + d + e); D (c + d); E (a + c + d).
4) Ciclurile decenale se mai numesc:

a) sezoniere;
b) ale afacerilor;
c) scurte;
d) Juglar;
e)Kondratieff.

A (a + b + c); B (d + e); C (b + d); D (a + c + e); E (a + b + d + e).
5) Constituie faze ale ciclului decenal:

a) expansiunea;
Macroeconomie 293
b) punctul de cotitură superior (criza);

c) depresiunea;
d) punctul de cotitură inferior (de începere a refacerii, respectiv a
expansiunii);
e) toate variantele anterioare.
b) sunt determinate de factori naturali sau sociali;
c) sunt previzibile;
d) sunt explicabile;
e) sunt determinate de decizii neaşteptate ale unor agenţi
economici.
A (a + c + d); B (a + b + d ); C (b + c + d); D (a + d + e);
E (a + b + c + d + e).
7) Un ciclu economic poate fi reprezentat sub formă grafică astfel:

a) pe ordonată este surprins timpul iar pe abscisă nivelul
productivităţii globale;
b) pe ordonată este surprins timpul iar pe abscisă
mărimea profitului la nivelul de întreprindere;
c) pe ordonată este surprins ritmul PNB, iar pe abscisă
timpul;
d) pe ordonată este surprins ritmul venitului naţional iar
pe abscisă timpul.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b); D (c + d); E (a + b + c + d).
8) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) evidenţierea evoluţiei ciclice este posibilă pe baza analizei datelor
statistice, în special, a celor care exprimă activitatea la nivel
macroeconomic;
b) fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de
funcţionarea activităţii economice, de interdependenţele dintre
părţile sale;
c) fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor,
pregătesc premisele care asigură activităţii economice continuitate,
schimbări calitative şi progres;
d) ciclicitatea reprezintă forma de evoluţie firească, normală a activităţii
economice;
e) evoluţia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează
sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b); D (c + d); E (a + b + c + d+e).
Macroeconomie 294
a) se derulează, de regulă, pe parcursul unui an;

b) apar ca urmare a influentei unor factori naturali;
c) se datorează şi unor împrejurări sociale;
d) sunt în general explicabile şi previzibile;
e) toate variantele sunt corecte.
10) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale:

b) sunt determinate de evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente
sociale şi politice deosebite;
c) sunt determinate de deciziile neaşteptate ale unor agenţi economici;
d) sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice;
e) se reproduc cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene
riguroase, exacte.
A (a + b + d); B (b + c + d); C (a + b+c); D (c + d); E (a + b + c + d+e).
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 9.1 – Test grilă:

1. C(b+c+d);
2. D(c+d) ;
3. E(a+b+c+d+e);
4. e ;
5. C(a+b+c).
Răspuns 9.2 – Test grilă:
1. b ;
2. A(a+b+d) ;
3. B(a+e) ;
4. C(b+d);
5. e.
9.3 Politici economice de influentare a cererii agregate, respectiv a ofertei
Politici a) Pentru atenuarea efectelor negative ale fluctuaţiilor ciclice se folosesc mai multe
anticiclice mijloace şi instrumente de politică economică având ca obiectiv influenţarea
Macroeconomie 295
cererii agregate, cheltuielile publice, sistemul de impozite şi taxe, rata dobânzii şi

masa monetară, sistemul asigurărilor sociale etc. Folosirea lor a fost fundamentată
de către Keynes şi alţi mari economişti, care l-au succedat, ele fiind integrate în
măsuri (politici) anticriză (anticiclice), care au devenit componente ale politicii
economice pe termen scurt.
Deşi interdependente, asemenea măsuri pot fi grupate în trei mari categorii:

politica cheltuielilor publice, politica monetară şi de credit şi politica fiscală.
Politica Politica cheltuielilor publice se bazează pe majoritatea cheltuielilor bugetului
cheltuielilor administraţiei centrale în faza de recesiune – chiar cu preţul unui deficit bugetar –
publice cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula producţia
în vederea trecerii la faza de expansiune).
Cheltuielile publice favorizează cererea globală prin intermediul achiziţiilor de

stat, investiţii cu caracter social-cultural şi în sectorul public. O importanţă majoră
prezintă majoritatea prestaţiilor şi alocaţiilor de securitate socială (ajutoare de
şomaj, alocaţii familiale, de reciclare profesională etc), care permit ca, în faza de
recesiune să fie atenuate fluctuaţiile negative ale veniturilor disponibile pentru
numeroase categorii ale populaţiei.
Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii, creditul

Politica şi masa monetară. Ele se aplică diferenţiat în funcţie de starea conjuncturii
economice.
monetară
Astfel, în faza de boom prelungit, când ritmul inflaţiei şi (sau) pericolul apariţiei
altor dezechilibre în economie sunt majore, se procedează de regulă la sporirea
ratei dobânzii şi la promulgarea unor restricţii suplimentare la acordarea de credite;
controlul asupra masei monetare este mai riguros. Aceste măsuri au ca efect
frânarea cererii de satisfactori şi a investiţiilor, şi pe această bază, a activităţii
economice, cu preţul creşterii şomajului şi a gradului de nefolosire a altor factori
de producţie. În faza de recesiune se poate acţiona în sens invers: reducerea ratei
dobânzii, facilităţi pentru sporirea volumului creditului şi a masei monetare,
reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale, achiziţionarea
intensă de către autorităţile monetare a titlurilor de stat, amânarea (prelungirea)
scadenţelor unor credite etc. Prin asemenea măsuri se urmăreşte stimularea
Politica fiscală consumului şi investiţiilor şi pe această bază creşterea producţiei şi a gradului de
ocupare a forţei de muncă.
Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în scopuri

anticiclice. Astfel, în condiţii de recesiune, se poate proceda la reducerea
fiscalităţii (gradul de impozitare directă a veniturilor şi de taxare a consumului),
lăsând o cotă procentuală mai mare din venituri asupra agenţilor economici
particulari, ceea ce are menirea să încurajeze cererea pentru bunuri de consum şi
investiţionale.
Macroeconomie 296
Acest fapt este favorizat de sistemul cotelor progresive de impozit care permit
ca plăţile pentru impozite să se diminueze relativ mai mult decât contracţia
veniturilor. În condiţii de boom, se procedează, de regulă, la majorarea
fiscalităţii, pentru a frâna cererea pentru bunuri de consum şi investiţiile,
chiar inflaţia, impozitele sporind, mai rapid decât veniturile în expansiune.
Sunt perioade şi măsuri care permit, printre altele, şi încasări suplimentare la
buget menite să acopere, sau să antenueze deficitele acumulate în faza de
recesiune.
Cele trei tipuri de politici anticiclice de sorginte keynesistă, având ca oblectiv,

influenţarea cererii, se aplică corelat şi în raport cu situaţia concretă a altor
variabile şi interdependenţe din economie; în raport de acestea, accentul este pus
pe un tip de politică economică sau altul şi în cadrul fiecăruia, se apelează la
instrumente şi pârghii specifice. De exemplu, politicile monetariste, - cele mai
des utilizate în perioada postbelică, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi mai
recent în cele aflate în tranziţie - se recomandă numai după ce s-a diagnosticat
corect starea reală a economiei. De pildă, intenţia de a stimula sau reduce cererea -
în raport de starea conjuncturii - trebuie să pornească de la premisa că mărimea
cererii de satisfactori şi prodfactori sunt influenţate de numeroase împrejurări;
venitul curent, evoluţia previzibilă a preţurilor, structura pe categorii de vârstă a
populaţiei şi tranşe de venituri, mărimea patrimoniului agenţilor economici şi
structura acestuia (active reale, active financiare, active monetare), marimea şi
ponderea venitului permanent în cadrul venitului mediu total etc. În acest sens,
politica cheltuielilor publice şi cea fiscală sunt promovate în strânsă legatură cu
nivelul efectiv şi previzibil al ratei nominale şi reale a dobânzii, de dimensiunile
“paradoxului economisirii" şi gradul de ocupare a forţei de munca ş.a. Un efect
scontat asupra conjuncturii economice se poate obţine printr-o politică monetară
restrictivă completată cu o politică relaxată a cheltuielilor publice şi fiscale şi
invers.
De aceea, nu există reţete universale privind promovarea politicilor anticiclice de

tip keynesist şi a instrumentelor disponibile în acest sens.
Politicile anticiclice bazate pe influenţarea cererii au fost aplicate în mod coerent

pentru prima dată în S.U.A. prin programul administraţiei Roosvelt pentru a depăşi
stabilizatori
marea depresiune din anii '30, cunoscut sub numele de New Deal. După al doilea
automaţi ai razboi mondial, cu accente şi priorităţi concrete, asemenea măsuri au devenit
cererii agregate jaloane curente de politica economică în toate ţările din Europa Occidentală,
Canada şi Japonia. Evoluţiile din perioada 1950-1970 au marcat lipsa unor
recesiuni profunde sau de durată, caracteristice fiind încetiniri sau reduceri
nesemnificative ale activităţii economice între două perioade de expansiune. O
asemenea situaţie s-a datorat atât valenţelor politicilor keynesiste, dar şi unor
schimbări profunde în mecanismul de funcţionare a economiei din ţările
dezvoltate, care au favorizat atenuarea fluctuaţiilor cererii agregate, conferindu-i o
Macroeconomie 297
mai mare stabilitate faţă de evoluţia veniturilor curente. Aceste realităţi, cunoscute
sub numele de stabilizatori automaţi ai cererii agregate, reprezintă mecanisme
instituţionalizate care împiedică sau atenuează fluctuaţiile cererii agregate în raport
cu conjunctura economică.
Din rândul stabilizatorilor automaţi ai cererii agregate sunt de reţinut:

- sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor care atenuează scăderea
cererii şi consumului agregat în perioadele de recesiune şi limitează creşterea
cheltuielilor pentru consum în perioadele de expansiune; şi într-un caz şi în altul,
sistemul fiscal progresiv stabilizează relativ cererea globală;
- generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social pentru anumite
categorii ale populaţiei. Ele permit evoluţia divergentă a cotizaţiilor (salariaţilor şi
patronatului) respectiv a prestaţiilor şi alocaţiilor în raport cu starea conjuncturii;
astfel cotizaţiile pentru sistemele de securitate şi asigurare socială ale salariaţilori
şi firmelor se diminuează când se reduce nivelul veniturilor şi gradul de folosire a
factorilor de producţie (în condiţii de conjunctură nefavorabilă) în timp ce volumul
prestaţiilor şi alocaţiilor sociale cunosc creşteri în condiţii de recesiune. Din
contră, în condiţii de boom, cotizaţiile pentru sistemele de securitate şi asigurare
socială cresc, în timp ce prestaţiile şi alocaţiile sociale stagnează sau se reduc. In
felul acesta, venitul disponibil pentru achiziţionarea bunurilor de consum şi de
investiţii îşi mareşte gradul de stabilitate;
- relativa rigiditate a preţurilor, salariilor şi altor categorii de venituri în
raport de evoluţia conjuncturii economice. Astfel, forţa contractuală a sindicatelor,
stabilizatori politica de susţinere (subvenţionare) a preţurilor produselor agricole,
discreţionali al “administrarea" preţurilor, de către firmele oligopoliste, crează condiţii pentru ca
cererii preţurile, salariile şi alte categorii de venituri nominale să fie menţinute, în
anumite limite, independent de marja fluctuaţiilor ciclice, fapt ce favorizează, de
asemenea, stabilitatea cererii agregate;
- creşterea rolului firmelor mari, puternice care prin politica de gestiune a
stocurilor şi a programelor de investiţii pe termen lung, a importantelor resurse de
autofinanţare ş.a., menţin un trend relativ stabil investiţiilor, independent de faza
ciclului decenal.
Pe fondul persistenţei şi sporirii rolului stabilizatorilor automaţi ai cererii agregate

s-au grefat şi “stabilizatori discreţionali al cererii" care au constat din intervenţii
politice deliberate prin folosirea unor pârghii adecvate în funcţie de faza ciclului
economic.
Începând cu anii '70 începe să fie pusă sub semnul întrebării capacitatea politicilor
de sorginte keynesistă de a asigura stabilitatea sistemului economiei de piaţă.
O asemenea stare de lucruri are cauze şi manifestări care inevitabil incită la

reflecţii. Astfel, de-a lungul intregii perioade, preţurile nu numai că nu au scazut,
ci din contră au înregistrat o tendinţă generală de creştere - corelată de regulă cu
ritmul creşterii economice; începând cu anul 1973 - 1974, are loc o creştere
spectaculoasă a preţurilor, iar în faţa inflaţiei galopante, s-au impus măsuri pentru
reducerea cererii agregate (prin frânarea consumului şi investiţiilor). Efectul a fost
Macroeconomie 298
o sporire substanţială a şomajului, însoţită de stagnarea creşterii economice, dar

rezultatele obţinute în stăpânirea inflaţiei au fost modeste. A apărut fenomenul
Politici bazate stagflatiei sau slumpflatiei iar şomajul s-a transformat în principalul dezechilibru
structural, cu ample implicaţii social-politice şi umane. Măsurile adoptate după
pe ofertă
1970-1973, pentru “încălzirea" conjuncturii, prin politici de susţinere (investiţii
publice, ajutoare bugetare, alocaţii familiale pentru cei aflaţi în dificultate sau
marginalizaţi, comenzi publice, etc.) au determinat creşterea cheltuielilor publice
şi a deficitelor bugetare fără o reducere semnificativă a şomajului, ajungându-se la
concluzia că ele sunt doar elemente artificiale şi temporare de influenţare a
conjuncturi. În fond, statul nu se poate substitui iniţiativelor oamenilor; cel mult,
se aşteaptă ca el, să facă aceste iniţiative posibile şi mai eficiente. În acest cadru, s-
au revigorat în forme noi, politicile conjuncturale bazate pe stimularea-ofertei:
(supply-side-economics).
b) Politicile bazate pe ofertă pornesc de la filosofia că pentru a influenţa

conjunctura în situaţii nefavorabile (stări de recesiune sau chiar depresiune) este
esenţială ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe producători să mărească
oferta agregată. În această direcţie pot fi sugerate şi aplicate cel puţin doua mari
categorii de măsuri (politici):
- efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenţei şi
preţurilor libere, prin atenuarea rolulul centrelor de forţă economică (oligopoluri,
centrale sindicale) care, puternice fiind, ar putea obţine venituri stabile relativ
independent de evoluţia ofertei. Factorul determinant pentru evoluţia ascendentă a
ofertei agregate este o bună funcţionare a pieţei; orice alterare a mecanismului
pieţei libere creează distorsiuni între oferta şi cererea agregată, instabilitate,
fluctuaţii ciclice, şomaj şi inflaţie. Ca atare, primul obiectiv al politicii economice
este de a veghea la buna funcţionare a pieţei libere şi a mecanismelor sale".
- folosirea unor pârghii economice care să îmbunătăţească perspectivele de
profit ale producătorilor stimulându-i astfel să-şi menţină şi după caz, să sporească
oferta de bunuri. In acest sens se demonstrează că reducerea ratei fiscalităţii îi va
încuraja să producă mai mult, iar volumul total al veniturilor şi cheituielilor
statului, ale altor categorii de agenţi economici va creşte, atrăgând după sine,
evoluţia corespunzătoare şi a cererii agregate.
Test de autoevaluare 9.3
1)În perioada de recesiune, în general, are o tendinţă de stagnare sau de reducere:
a) rata dobânzii;
b) rata falimentelor;
c) rata ocupării populaţiei active.
Macroeconomie 299
2) În condiţii de expansiune economică, are tendinţă de creştere:

a) rata şomajului;
b) rata de creştere economică;
c) rata falimentelor.
3) În condiţii de recesiune se recomandă ca instrumente ale politicii economice

(anticiclice):
a) reducerea ratei dobânzi;
b) creşterea cheltuielilor publice;
c) reducerea fiscalităţii;
d) restricţii suplimentare la acordarea de credite;
e) reducerea cheltuielilor guvernamentale.

A (a + b + c); B (b + c + e); C (a + d + e); D ( d + e ); E (b + e)
4) În cadrul măsurilor anticiclice compatibile cu faza de recesiune se includ:

a) creşterea ratei dobânzii;
b) diminuarea ratei dobânzii;
c) sporirea fiscalităţii;
d) mărirea cheltuielilor guvernamentale;
e) creşterea masei monetare.

A (a + b + c); B (b + d); C (b + d + e); D (c + d + e); E (d + e).
5) Măsurile anticiclice urmăresc:

a) reducerea şomajului;
b) accelerarea expansiunii economice;
c) atenuarea recesiunii şi a efectelor negative pe care acesta le
generează;
d) satisfacerea unor aspiraţii de progres economic;
e) eliminarea manifestărilor specifice crizei economice.
6) În faza de recesiune, fiscalitatea:

a) se reduce;
b) creşte;
c) nu se modifică.
7) Politica fiscală foloseşte ca elemente:

a) rata dobânzii;
Macroeconomie 300
b) balanţa de plăţi;
c) masa monetară;
d) impozitele;
e) bugetul de stat.
8) Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente:

a) sistemul de impozite şi taxe;
b) rata dobânzii;
c) creditul;
d) masa monetară;
e) rata inflaţiei.

A (b + c + d); B (a + b + d); C (c + d + e); D (a + c + e); E (a + c).
9) Stabilizatorii automaţi ai cererii agregate reprezintă:

a) mecanisme instituţionalizate care împiedică sau antrenează
fluctuaţiile cererii agregate în raport cu conjunctura
economică;
b) măsurile luate de întreprinderi în vederea asigurării unui venit
nefluctuant;
c) efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea
concurenţei;
d) relativa stabilitate a ratei şomajului în vederea susţinerii
cererii agregate.
10) Care din următoarele elemente reprezintă stabilizatori automaţi ai cererii

agregate:
a) impozitele progresive asupra veniturilor;
b) generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social pentru
anumite categorii ale populaţiei;
c) atenuarea rolului centrelor de forţă economică (oligopol,
centrale sindicale);
d) relativa rigiditate a preţurilor, salariilor şi altor categorii de
venituri în raport de evoluţia conjuncturii economice;
e) creşterea rolului firmelor mari ce menţin un trend relativ
stabil investiţiilor, independent de faza ciclului economic.

A (a + c + d); B (a + b + d + e); C (a + b + d); D (a + d + e); E (a + b + d + e).
11)Cheltuielile guvernamentale cresc în perioadele de recesiune pentru:

a) a micşora oferta pe piaţa monetară;
b) a echilibra bugetul excedentar;
Macroeconomie 301
c) a majora cererea globală;

d) a micşora cererea globală.
12) În faza de recesiune:

a) politica monetară şi de credit este reductivă cu cea din
perioada de boom;
b) politica fiscală promovată are menirea de a încuraja consumul
şi investiţiile;
c) rata dobânzii creşte;
d) se reduc cheltuielile guvernamentale.
13) Expansiunea este frânată de:

a) scăderea ratei dobânzii;
b) apariţia unor dezechilibre economice;
c) creşterea productivităţii muncii;
d) creşterea ratei profitului;
e) creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
14) Politica cheltuielilor publice şi politica fiscală abordate în legătura lor

reciprocă, formează:
a) politica economică;
b) politica bugetară;
c) politica monetară şi de credit;
d) politica impozitelor;
e) nici o variantă nu este corectă.
15) Constituie stabilizatori automaţi ai cererii agregate:

a) sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor care atenuează scăderea cererii
şi consumului agregat în perioadele de recesiune şi limitează creşterea
cheltuielilor pentru consum în perioadele de expansiune;
b) generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social pentru anumite
categorii ale populaţiei;
c) relativa rigiditate a preţurilor, salariilor şi altor categorii de venituri în
raport de evoluţia conjuncturii economice care favorizează stabilitatea
cererii agregate;
d) creşterea rolului firmelor mari, puternice care prin politica de gestiune a
stocurilor şi a programelor de investiţii pe termen lung, a importantelor
resurse de autofinanţare ş.a., menţin un trend relativ stabil investiţiilor,
independent de faza ciclului decenal.
e)
A (a + c + d); B (a + b + c + d); C (a + b + d); D (a + d); E (a + b + c ).
Macroeconomie 302
În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 9 B.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9 B
Subiect teoretic:
1. Politici anticiclice de influenţare a cererii agregate
Macroeconomie 303
Test grilă:
1)Măsurile anticiclice urmăresc:

a) reducerea şomajului;
b) accelerarea expansiunii economice;
c) atenuarea recesiunii şi a efectelor negative pe care
acesta le generează;
d) satisfacerea unor aspiraţii de progres economic;
e) eliminarea manifestărilor specifice crizei economice.
2)În faza de recesiune, fiscalitatea:

a) se reduce;
b) creşte;
c) nu se modifică.
3)Politica fiscală foloseşte ca elemente:

a) rata dobânzii;
b) balanţa de plăţi;
c) masa monetară;
d) impozitele;
e) bugetul de stat.
4)Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente:

a) sistemul de impozite şi taxe;
b) rata dobânzii;
c) creditul;
d) masa monetară;
e) rata inflaţiei.

A (b + c + d); B (a + b + d); C (c + d + e); D (a + c + e); E (a + c).
Macroeconomie 304
5)Stabilizatorii automaţi ai cererii agregate reprezintă:

a) mecanisme instituţionalizate care împiedică sau antrenează
fluctuaţiile cererii agregate în raport cu conjunctura
economică;
b) măsurile luate de întreprinderi în vederea asigurării unui
venit nefluctuant;
c) efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea
concurenţei;
d) relativa stabilitate a ratei şomajului în vederea susţinerii
cererii agregate.
6)Care din următoarele elemente reprezintă stabilizatori automaţi ai cererii

agregate:
a) impozitele progresive asupra veniturilor;
b) generalizarea asistenţei pentru şomaj şi de ajutor social
pentru anumite categorii ale populaţiei;
c) atenuarea rolului centrelor de forţă economică (oligopol,
centrale sindicale);
d) relativa rigiditate a preţurilor, salariilor şi altor categorii de
venituri în raport de evoluţia conjuncturii economice;
e) creşterea rolului firmelor mari ce menţin un trend relativ
stabil investiţiilor, independent de faza ciclului economic.

A (a + c + d); B (a + b + d + e); C (a + b + d); D (a + d + e); E (a + b + d + e).
7)Cheltuielile guvernamentale cresc în perioadele de recesiune pentru:

a) a micşora oferta pe piaţa monetară;
b) a echilibra bugetul excedentar;
c) a majora cererea globală;
d) a micşora cererea globală.
8)În faza de recesiune:

a) politica monetară şi de credit este reductivă cu cea din
perioada de boom;
b) politica fiscală promovată are menirea de a încuraja
consumul şi investiţiile;
c) rata dobânzii creşte;
d) se reduc cheltuielile guvernamentale.
9)Expansiunea este frânată de:
Macroeconomie 305
a) scăderea ratei dobânzii;

b) apariţia unor dezechilibre economice;
c) creşterea productivităţii muncii;
d) creşterea ratei profitului;
e) creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.
10)Politica cheltuielilor publice şi politica fiscală abordate în legătura lor

reciprocă, formează:
a) politica economică;
b) politica bugetară;
c) politica monetară şi de credit;
d) politica impozitelor;
e) nici o variantă nu este corectă.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns
Test grilă 9 B
1. c ;
2. b ;
3. A(a+b+c);
4. C(b+d+e) ;
5. c ;
6. a ;
7. d ;
8. A(b+c+d) ;
9. a ;
10. E(a+b+d+e);
11. c ;
12. b ;
13. b ;
14. b ;
15. B(a+b+c+d).
Bibliografie unitate de învăţare nr. 9
Macroeconomie 306
 Barre R., Economie politique vol. 1, PUF, Paris, 1969

 Bădeanu M., Pârvu Gh., Economia politică – Ed. Mondo-Ec, Craiova,
1996
 Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Ed. All Educational, Bucureşti, 1988
 Cornescu V. coordonator, Introducere în economie, Ed. Actami,
Bucureşti, 1997
 Dobrotă N., Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
 Dudian M., Economie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008
 Frois G.A., Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
 Genereaux J., Economie politique, Vol. 1,2, Hachete, Paris, 1990
 Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., Economia politică – teorie micro şi
macroeconomică, politici economice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 1995
 Guitton H., Economie Politique, Dalloz, Paris, 1991
 Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Gh., Economie Politică, Ed. Fundaţiei
“Gh. Zane”, Iaşi, 1997
 Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a
banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Moldovanu D., Curs de teorie economică, Ed. ARC, 2006
 Ploae V. , Economie politică – Macroeconomie, Editura Ex Ponto, 1999.
 Ploae V, Popovici V., Bunda R.N., Economie politică – Macroeconomie-
Elemente de teorie, teste grilă şi aplicaţii, Editura Muntenia, 2004.
 Samuelson A., Nordhaus W.D., Economie politică, Ed. Teora, 2000
Macroeconomie 307

MACRO 9. Fluctuatiile Activitatii Economice - Unitate de Invatare - 9

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MACRO 9. Fluctuatiile Activitatii Economice - Unitate de Invatare - 9

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fluctuaţiile activitaţii economice

Unitatea de învăţare Nr. 9

FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 A

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9

9.1Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice

Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere, ramură

a) Fluctuaţiile sezoniere, se derulează, de regulă, pe parcursul unui an, ca

Astfel, sub incidenţa unor factori natural-climaterici, volumul producţiei, al

b) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori

sau evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale şi

Fluctuaţii ciclice c) Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea

Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului XIX, iar

În caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se

Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc

Pentru cercetători, evidenţierea evoluţiei ciclice este posibilă pe baza analizei

De aceea, indicatorii valorici nominali – calculaţi pe baza preţurilor curente ale

O asemenea transformare se realizează cu ajutorul deflatorului, indicator care

Test de autoevaluare 9.1.

2) Un ciclu economic poate fi reprezentat sub formă grafică astfel:

3) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

5) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 294.

Pe baza datelor statistice acumulate pentru diferite economii, au fost identificate

a) Ciclurile lungi sau seculare

la baza noului mod tehnic de producţie se generalizeaă în economie prin

Indiferent de denumirea fazelor ciclului economic, acesta poate fi reprezentat în

Figura nr. 9.1. Ciclul decenal şi fazele sale

Pe fondul anticipărilor că sporirea cererii de consum se prelungeşte, are loc un

În faţa evidenţei fenomenelor inflaţioniste, prin politicile economice şi acţiunile

depăşeşte cererea solvabilă , ceea ce face ca rata efectivă a profitului la noile

Astfel, elementele de neîncredere deja afirmate în faza de inversare a conjuncturii

Punctul de Realizarea unor asemenea obiective se asigură printr-o impulsionare a procesului

cererea de satisfactori, care la rândul său impulsionează procesul investiţional şi

Ciclul economic “decenal“ cuprinde intervalul B-E, cu momentul B (punctul de

Fiecare fază a ciclului caracterizează o anumită stare a economiei, îndeplineşte o

Test de autoevaluare 9.2.

1) Funcţiile pe care le îndeplineşte recesiunea (şi manifestările de criză

2) În faza de expansiune a ciclului economic, se constată o creştere semnificativă

Alegeţi răspunsul corect:

3) Recesiunea se manifestă prin:

Alegeţi răspunsul corect:

4) Ciclurile decenale se mai numesc:

Alegeţi răspunsul corect:

5)Constituie faze ale ciclului decenal:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 294.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9

2. Ciclul decenal si fazele sale

1)Funcţiile pe care le îndeplineşte recesiunea (şi manifestările de criză economică)

2) În faza de expansiune a ciclului economic, se constată o creştere semnificativă a

Alegeţi răspunsul corect:

3) Recesiunea se manifestă prin:

4) Ciclurile decenale se mai numesc:

Alegeţi răspunsul corect:

5) Constituie faze ale ciclului decenal:

b) punctul de cotitură superior (criza);

7) Un ciclu economic poate fi reprezentat sub formă grafică astfel:

8) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) se derulează, de regulă, pe parcursul unui an;

10) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale:

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 9.1 – Test grilă:

9.3 Politici economice de influentare a cererii agregate, respectiv a ofertei