CONJUNCTURA PIEŢEI

1. Conţinutul conjuncturii pieţei

Mediul economico – social al firmei se prezintă într - o anumită stare

de echilibru, evoluţia sa se realizează prin trecerea succesivă de la o stare
de echilibru la alta, expresie a modificărilor care au loc între componentele
sale structurale. Aflată în legături cvasi-permanente cu mediul, firma resimte
promt aceste modificări prin impactul pe care îl au asupra pieţei în cadrul
căreia acţionează. Surprinderea modificărilor mediului şi a modului în care
ele se reflectă asupra activităţii de piaţă a firmei se realizează prin evaluarea
conjuncturii pieţei.
Starea economiei într - o anumită perioada privită în ansamblu, ca
efect al interacţiunii dintre elementele constitutive, formează conjunctura
economică. O astfel de stare se poate caracteriza prin creştere, redresare
(înviorare), stagnare sau reducere a activităţii economice.
Ea se reflectă în cadrul pieţei printr - o evoluţie specifică a acesteia,
caracterizată de variaţiile corespunzătoare raportului cerere – ofertă.
Fluctuaţiile înregistrate de cerere şi ofertă într - o anumită perioadă de
timp şi tendinţele de ansamblu exprimate de raportul dintre ele şi efectele pe
care le generează formează conjunctura pieţei.
Stările conjuncturii economice sunt exprimate în mod diferit de agenţii
mediului, ceea ce face ca în particular, în cadrul propriilor pieţe, fiecare firmă
să se înscrie într - o anumită conjunctură specifică.
Ţinând seama de diversitatea actelor individuale care alcătuiesc piaţa,
conjunctura reprezintă piaţa la un moment dat. Dinamica mediului determină
o evoluţie corespunzătoare a pieţei de la o anumită stare conjuncturală la
altă stare conjuncturală.
Într – o astfel de accepţiune, conjunctura reprezintă expresia diferitelor
forme pe care le ia piaţa în evoluţia sa, sub acţiunea diferitelor componente
ale mediului1.
Reflectând, raportul momentan dintre cerere şi ofertă, conjunctura
exprimă şi un anumit raport între diferiţi parteneri în cadrul pieţei. De pe
poziţiile acestora, de vânzători ori cumpărători, conjunctura pieţei poate fi
favorabilă sau nefavorabilă.
Înţelegerea corectă a dublei stări a conjuncturii, în funcţie de poziţia
deţinută de agentul economic, vânzător sau cumpărător, în cadrul pieţei, într
- o anumită situaţie, reprezintă premisa fructificării ori contracarării, după caz
a efectelor conjuncturii, desfăşurării eficiente a tranzacţiilor.

1
Balaure V. şi colab.- Marketing, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Ed. Uranus, Bucureşti,
2003, pag.118
5
 2. Factorii care determină conjunctura pieţei

Evoluţia conjuncturii într - o anumită perioadă de timp este efectul

acţiunii conjugate a factorilor de influenţă ai pieţei.
În funcţie de intensitatea şi acţiunea lor în timp factorii care
influenţează pot fi grupaţi astfel2:
- factori de durată;
- factori cu acţiune ciclică;
- factori sezonieri;
- factori întâmplători (accidentali).
Factorii de durată acţionează pe termen lung şi foarte lung,
determinând evoluţia de ansamblu a pieţei, tendinţa acesteia. Factorii de
durată au o acţiune permanentă împletindu - se în anumite perioade cu
ceilalţi factori (ciclici, sezonieri, întâmplători).
În principiu factorii de durată contribuie la modificări previzibile ale
pieţei. Neglijarea lor şi nealinierea firmei la tendinţele exprimate de ei conduc
la mărirea continuă a decalajelor firmă – mediu şi la plasarea treptată a
acesteia într - o conjunctură nefavorabilă.
Factorii cu acţiune ciclică – apar la intervale neregulate de timp şi sunt
consecinţa modului de evoluţie al economiei, caracterizată printr - o
alternanţă a fazelor ciclului economic: înviorare, având, depresiune şi criză.
Această alternanţă reprezintă momente importante în schimbarea stărilor
conjuncturii economice şi de piaţă.
Factorii sezonieri – determină oscilaţii periodice de obicei anuale, ale
principalilor indicatori care caracterizează piaţa. Ei se manifestă cu intensităţi
diferite de la o perioadă la alta a fiecărui sezon, ceea ce face ca şi stările
conjuncturii să fie diferite. Au o influenţă mai puternică în agricultură şi în
turism.
Factorii întâmplători – determină o abatere temporară a pieţei de la
mersul ei firesc, normal, modificând starea conjuncturii. În această grupă
sunt cuprinse: seceta, inundaţiile, conflictele dintre state, grevele, unele
măsuri politice, etc. Întâmplătoare este numai apariţia fenomenelor,
fructificarea unei astfel de stări depinzând de gradul de adaptabilitate al
firmei la acestea.
În analiza conjuncturii trebuie pornit de la faptul că, într-o anumită
perioadă, acţiunea factorilor se realizează conjugat, efectul depinzând de
intensitatea şi direcţia în care acţionează fiecare, de legăturile care se
stabilesc între ei.

3. Indicatorii utilizaţi în analiza conjuncturii pieţei

Evaluarea conjuncturii într - o anumită perioadă şi surprinderea

tendinţelor acesteia se realizează prin utilizarea unui mare şi variat număr de
indicatori. Uni dintre aceştia sunt generali (comuni) şi caracterizează
conjunctura economiei mondiale şi a diferitelor ţări, alţii sunt specifici şi
surprind conjunctura unor pieţe particulare.

2
Zamfir Al., Floru D.op.cit., pag.20
6
 Alegerea celor mai potriviţi indicatori depinde de: domeniul supus
analizei, obiectivele studiului de conjunctură, sursele de informaţii utilizate,
metodele de studiere folosite, etc.
Indicatorii conjuncturii economiei mondiale, pe zone şi ţări exprimă
ansamblul fenomenelor care au loc în economie la un moment dat,
interdependenţele dintre ele şi modul în care se reflectă în fizionomia pieţei.
Cei mai expresivi indicatori sunt reprezentaţi de: produsul naţional brut,
producţia industrială, investiţiile, consumul, comerţul interior, fluxurile
economice externe, politica monetară şi financiară. Fiecare dintre aceste
grupe cuprinde indicatori derivaţi, care întregesc imaginea de ansamblu a
pieţei analizate.
Indicatorii conjuncturii principalelor pieţe de mărfuri, reflectă
consecinţele conjuncturii economice asupra pieţei, motiv pentru care
explicarea evoluţiei fenomenelor exprimate de aceştea se realizează prin
analiza interdependenţei dintre componentele mediului economico – social şi
elementele constitutive ale pieţei. În studierea conjuncturii principalelor pieţe
de mărfuri se porneşte de la situaţia producţiei şi ofertei, a consumului şi
cererii, a importului, exportului şi preţurilor. Obiectivul esenţial al analizei îl
reprezintă evaluarea raportului cerere – ofertă şi implicit a preţurilor rezultate
din acest raport.
Indicatorii conjuncturii pieţei monetar – financiare surprind fluctuaţiile
specifice înregistrate de cererea şi oferta de capital, tendinţele manifestate
de raporturile dintre ele şi efectele pe care le generează, în cadrul economiei
în general şi în planul pieţeii mărfurilor în special. Ei exprimă cererea şi oferta
de capital, nivelul dobânzilor, volumul datoriilor externe şi situaţia achitării
acestora, situaţia balanţei de plăţi, deficitul bugetelor naţionale, evoluţia
cursului de schimb, puterea monedei naţionale, restricţiile monetare
practicate, tendinţele de economisire etc.
Indicatorii conjuncturii pieţei mai pot fi clasificaţi şi din punctul de
vedere al legăturilor temporale între fenomenele din cadrul pieţei şi indicatorii
care le ilustrează astfel3:
- indicatori avansaţi;
- indicatori concomitenţi;
- indicatori întârziaţi.
Indicatorii avansaţi caracterizează evoluţia mai rapidă a unor sectoare
ale economiei, a unor fenomene şi procese economice în comparaţie cu
evoluţia de ansamblu a economiei. Aici sunt incluşi: ritmul construcţiilor, al
angajării în industria prelucrătoare, comenzile şi contractele pentru obiective
ce necesită investiţii fixe de capital, etc.
Indicatorii concomitenţi exprimă evoluţia unor sectoare care evoluează
în acelaşi timp şi ritm cu mersul de ansamblu al economiei. Aici sunt incluşi:
produsul naţional brut, indicele producţiei industriale, deverul marilor
magazine, gradul de utilizare al capacităţilor productive, rata şomajului, etc.
Indicatorii întârziaţi caracterizează fenomenele şi procesele care se
derulează după ce economia în ansamblu ei a parcurs acelaşi drum, ei vin în
urma evoluţiei economiei. În această categorie se cuprind: nivelul dobânzilor,
rata inflaţiei, cursul de schimb, etc.

3
Al. Puiu (coordonator) - Relaţii Economice Internaţionale, Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, pag.171
7
 Indicatorii prezentaţi caracterizează, în fapt, mediul în cadrul căruia
acţionează firma, privit în ansamblu, ca rezultantă a interacţiunii tuturor
componentelor care îl definesc.
Supravegherea mediului şi adaptarea firmei la dinamica sa necesită,
pe de o parte, selectarea componentelor cu care aceasta vine în contact şi
evidenţierea legăturilor care apar, iar pe de altă parte dimensionarea şi
descrierea pieţei în cadrul căreia acţionează şi surprinderea conjuncturii ce
caracterizează relaţiile de piaţă la un moment dat.

Concepte şi noţiuni de reţinut:

 Starea economiei într - o anumită perioada privită în ansamblu, ca

efect al interacţiunii dintre elementele constitutive, formează
conjunctura economică. O astfel de stare se poate caracteriza prin
creştere, redresare (înviorare), stagnare sau reducere a activităţii
economice. Ea se reflectă în cadrul pieţei printr - o evoluţie specifică a
acesteia, caracterizată de variaţiile corespunzătoare raportului cerere
– ofertă.
 Fluctuaţiile înregistrate de cerere şi ofertă într - o anumită perioadă de
timp şi tendinţele de ansamblu exprimate de raportul dintre ele şi
efectele pe care le generează formează conjunctura pieţei.
 Stările conjuncturii economice sunt exprimate în mod diferit de agenţii
mediului, ceea ce face ca în particular, în cadrul propriilor pieţe,
fiecare firmă să se înscrie într - o anumită conjunctură specifică.
 Evoluţia conjuncturii într - o anumită perioadă de timp este efectul
acţiunii conjugate a factorilor de influenţă ai pieţei. În funcţie de
intensitatea şi acţiunea lor în timp factorii care influenţează pot fi
grupaţi astfel: factori de durată, factori cu acţiune ciclică, factori
sezonieri, factori întâmplători (accidentali).
 Evaluarea conjuncturii într - o anumită perioadă şi surprinderea
tendinţelor acesteia se realizează prin utilizarea unui mare şi variat
număr de indicatori. Uni dintre aceştia sunt generali (comuni) şi
caracterizează conjunctura economiei mondiale şi a diferitelor ţări, alţii
sunt specifici şi surprind conjunctura unor pieţe particulare.
 Indicatorii conjuncturii pieţei mai pot fi clasificaţi şi din punctul de
vedere al legăturilor temporale între fenomenele din cadrul pieţei şi
indicatorii care le ilustrează astfel: indicatori avansaţi, indicatori
concomitenţi, indicatori întârziaţi.