Limba arabă contemporană

Sinteze
Anul I/ 2007-2008, Semestrul I

Asistent univ. Kabbara Teodora

Denumirea materiei: Fonetică şi Morfologie

Aceste sinteze se adresează studenţilor care urmează forma de învăţământ la
distanţă (specializarea: limba şi literatura arabă B). Sintezele conţin un rezumat al
cunoştinţelor de bază cuprinse în cursul universitar şi urmăreşte familiarizarea studenţilor
cu principalele probleme ale morfologiei arabe.
Sintezele sunt structurate astfel:
- prezentarea teoretică a subiectelor
- exemple
- exerciţii

I. Alfabetul arab

Litera în poziţie Litera în Litera în Litera în Transcrierea fonetică Numele Nr.

finală poziţie poziţie poziţie literei crt.
medială iniţială izolată
‫ا‬ ‫ا‬ ‫ا‬ ‫*ا‬ ā ’alif 1
. / / ‫ب‬ b bā’ 2
‫ت‬ ‫ﮅ‬ ‫ﮅ‬ ‫ت‬ t tā’ 3
‫ث‬ 6 6 ‫ث‬ t / th tā’ 4

1
‫ج‬ ; ; ‫ج‬ ğ / dj / j ğīm 5
‫ح‬ A A ‫ح‬ h hā’ 6
‫خ‬ E E ‫خ‬ h / kh hā’ 7
‫د‬ ‫د‬ ‫د‬ ‫*د‬ d dāl 8
‫ذ‬ ‫ذ‬ ‫ذ‬ ‫*ذ‬ d / dh dāl 9
‫ر‬ ‫ر‬ ‫ر‬ ‫*ر‬ r rā’ 10
‫ز‬ ‫ز‬ ‫ز‬ ‫*ز‬ z zā’, zay(n) 11
‫س‬ R R ‫س‬ s sīn 12
S T T S š, sh šīn 13
‫ص‬ W W ‫ص‬ s sād 14
‫ض‬ Y Y ‫ض‬ d dād 15
Z Z ‫ط‬ ‫ط‬ t tā’ 16
‫ظ‬ ^ _ _ z / d zā’ 17
` a b ‫ع‬ ‘ ‘ayn 18
e f g ‫غ‬ ġ ġayn 19
‫ف‬ k l ‫ف‬ f fā’ 20
m n o m q qāf 21
‫ك‬ r r ‫ك‬ k kāf 22
‫ل‬ t u ‫ل‬ l lām 23
‫م‬ w w ‫م‬ m mīm 24
x y y ‫ ن‬sub n nūn 25
| legat/} separat ~ ‫ه‬ } h hā’ 26
€ € ‫و‬ €* ū/ w wāw 27
‫ي‬ ‫ڍ‬ ‫ڍ‬ ‫ ي‬sub ī/y yā’ 28
Are o sigură formă care se scrie pe ‫ء‬ ’ hamza 29
un suport variabil (‫ ى‬،‫ و‬،‫ )ا‬şi, în

2
unele situaţii, chiar pe linie.
‫ˆ Œ ئ Š إؤ“أ‘ Ž ء‬
Aceasta este redarea grafică a – /• lā Combinaţi
legăturii dintre litera lām şi litera a grafică
’alif, atunci când un ’alif urmează lām’alif
după un lām iniţial sau medial.
˜ legat / Este o combinaţie a literelor ‫ ت‬-a(t) tā’
‫ ة‬separat şi }, care se întâlneşte numai în marbūta
poziţie finală, fiind de cele mai
multe ori o marcă de feminin.
Atunci când este rostită
vocalizată, aceasta se pronunţă
“ tā’ ", iar atunci când ea este
rostită nevocalizată (la pauză),
ea se pronunţă “ hā’ ”.
› legat/ O întâlnim numai în poziţie ā ’alif
‫ ى‬separat finală; este marcă de feminin maqsūra
dar nu întodeauna

Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga.

Alfabetul arab are douăzeci şi nouă de litere [dacă adăugăm şi

consoana ocluzivă, glotală, sonoră hamza (lit. „pinten”), cunoscută şi sub
numele de stop glotal], care notează consoanele şi vocalele lungi. Spre
deosebire de alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaşte litere mari (majuscule)
sau mici (minuscule) şi nici litere specific de tipar ori specific de mână, ci
doar stiluri de scriere diferite. Totuşi, datorită faptului că literele se leagă

3
între ele, de cele mai multe ori, acestea au forme diferite în funcţie de relaţia
lor cu celelalte litere din acelaşi cuvânt (adică litera în poziţie iniţială,
medială sau finală).

Atenţie!
1. * ’Alif nu se leagă de litera următoare. Mai există încă 5 litere care
nu se leagă de literele care urmează după ele: rā’, zā’, dāl, dāl şi wāw.
2. * rā’ şi zā’ se scriu sub linie:
3. În limba arabă literară există numai trei timbre vocalice: a, i şi u.
Aceste trei vocale există în două variante:
scurte: -َ a / fatha, -ُ u / damma, -ِ i / kasra;
lungi: ā, ū, ī.
4. Pe linia de scriere se notează numai consoanele şi vocalele lungi,
nu şi vocalele scurte:
- consoane:
Ex.: ‫©ج‬ª ‫؛ درج؛‬.uo ‫¬؛‬ub ‫­؛‬u®
- vocale lungi:
Ex.: - ū este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw
notează vocala lungă ū: dūd ‫دُود‬
- w este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw
notează semiconsoana wāw: warada ‫َو َر َد‬
- ī este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează
vocala lungă ī: dīk / ­¯ِ‫د‬
- y este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează
semiconsoana yā’: yad / °َ¯

4
Atenţie!
Observăm ca cele două semiconsoane (w şi y) urmează regimul consoanelor
şi vocalelor lungi, ele fiind redate graphic pe linie.

- notarea vocalelor scurte:

Vocalele scurte sunt considerate semne complementare, deoarece, notarea
acestora nu este obligatorie. Ele apar, totuşi, în abecedare sau în diverse
manuale elementare pentru copii sau pentru străinii interesaţi să înveţe limba
arabă. Totuşi, ele apar întodeauna Coran şi, de multe ori, în unele culegeri de
poezie şi texte vechi.
Regulă!
Vocalele scurte a şi u se notează deasupra consoanelor, iar vocala i scurt se
notează sub consoane: -َ a (deasupra), -ُ u (deasupra), -ِ i (sub).
Ex.: ‫ك‬
َ ka, ‫ك‬
ُ ku, ‫ك‬
ِ ki, ‫س‬
َ sa, ‫س‬
ُ su, ِ‫ س‬si, ‫ َد‬da, ‫ ُد‬du, ‫ ِد‬di
Ex.: tubita: ³
َ /ِ ´ُ
Exerciţiu:
Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،َ‫ ِ©ح‬lَ ،َ¶ª
َ ‫ َد‬،َ·/َ ¸
َ ،َm/َ µ
َ ،َ©R
َ ‫ َآ‬،َ.َº‫ َآ‬،َ¶ºَ oَ ،َ‫» َ©ب‬
َ ،‫ج‬
َ ©َ ª
َ ،َ¬µ
َ ‫َر‬
،َ.aُ ¼
َ ،َ©fُ ¼
َ ،َ©/ُ ‫ َآ‬،َ¶wُ ½
َ ،َxR
ُ¸
َ ،َ`ِwµ
َ ،َ‫¾ ِ©ب‬
َ ،َ¬~ِ lَ ،َ­A
ِ»
َ ،َ‫¸ ِ¿ن‬
َ
.©َ 6ُ ‫ َآ‬،َ¶~ُ µ
َ ،َ¶nُ ´َ

În afară de semnele complementare care marchează vocalele scurte,

prezentate mai sus, mai există şi alte câteva semne, cum ar fi:

5
 - semnul shadda („întărire, dublare”) marchează dublarea unei unei
consoane şi se notează la fel ca un trei răsturnat ( -ّ ) deasupra consoanei
care este dublată.
Ex.: radda ‫د‬Á ‫َر‬

Atenţie!
Semnul shadda este întodeauna însoţit de o vocală scurtă.
Vocalele scurte se notează deasupra sau sub „shadda”, după cum urmează:
-Á a / -Â u / -Ã i
Exerciţiu:
Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،َ¶/à oُ ،َ¶/Á oَ ،َ¶ºÃ oُ ،َ`Z
Á oّ ،َ©R
Á ‫ َآ‬،َ¬Áub
َ ،Á©®ّ ،Á°µ
َ ،ÁÄb
َ ،Á°b
َ ،Á©lَ ،‫د‬Á ‫ َر‬،Á°®َ
.Å
َ _
Á Æَ
- semnul „sukūn” („linişte, pauză”) marcheză lipsa vocalei după o
consoană şi se notează ca un cerculeţ mic deasupra consoanei
respective ( -ْ ) Ex. : ْ¶Èَ bal; ْ¶‫ َه‬hal; ‫©ْد‬Èَ bard;
Atenţie!
Sukūn-ul nu apare niciodată pe prima consoană a unui cuvânt,
deoarece, în limba arabă cuvintele nu pot începe cu un grup biconsonantic.
Exerciţiu:
Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،©ْWÆَ ،©ْRÆَ ،©ْWoَ ،.ْuoَ ،.ْu‫ َآ‬،‫»©ْب‬
َ ،‫ َدرْب‬،ْ©®ُ ،ْ¶‫ ُآ‬،ْ¶oُ ،ْ¶µ
َ
‫ر‬ÉَÆ ،©ْAÈَ ،©ْn¼
َ

6
 - După cum observăm mai sus, consoana care precede o vocală lungă
primeşte semnul pentru vocala scurtă corespunzătoare vocalei lungi care
urmează, astfel:
-َ a / fatha : sāra ‫ َر‬Éَµ
-ُ u / damma: nūr ‫ُ€ر‬Æ
-ِ i / kasra: dīk ­¯ِ‫د‬
Exerciţiu:
Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،‫ل‬Éَ‫ ه‬،°Êِb ،‫ُ€ر‬µ ،َ¶Êِl ،َ‫ل‬Éَo ،َ‫ر‬Éَ¼ ،َ‫د‬Éَµ ،َ‫د‬Éَ¼ ،‫ُ€ل‬l ،‫ر‬ÉَÆ ،‫ُ€م‬È ،‫´ُ€م‬
.‫ب‬
َ Éَ½ ،َ‫م‬ÉَÆ
II. Tanwīn-ul

Tanwīn-ul (lit. „adăugare de nūn”) marchează starea de nedeterminare a numelor din

limba arabă. El are următoarele forme, în funcţie de cazul la care se află numele
respectiv:

cazul tanwīn pronunţie

Nominativ -ٌ -un

Genitiv -ٍ -in

Acuzativ -ً -an

Tanwīn-ul de acuzativ se notează pe suport de ’alif (care are, aici, o valoare pur
ortografică), atunci când numele respectiv nu se termină în tā’ marbūta sau în hamza.

cazul tanwīn pronunţie

7
Nominativ ٌ°tَ‫َو‬ ٌ.tِÉÏ
َ
waladun tālibun
Genitiv °ٍ tَ‫َو‬ .
ٍ tِÉÏ
َ
waladin tālibin
Acuzativ ‫ًا‬°َt‫َو‬ Éً/tِÉÏ
َ
waladan tāliban

În situaţia în care avem un nume la cazul acuzativ, şi acesta se termină în tā’

marbūta sau în hamza, tanwīn-ul se notează direct pe tā’ marbūta – ‫ة‬, repectiv pe

hamza, ex:

‫َورْ َد ًة‬ „un trandafir”

‫½¿ْ ًء‬
ُ „o bucată”

Exerciţii:

1. Puneţi numele următoare la cazul nominativ nedeterminat:

xْA¼
َ ، ¶ُ½‫َر‬ ، ‫رَة‬ÉÁʵ
َ ، ³ْyÈِ
2. Puneţi numele următoare la cazul genitiv nedeterminat:

xÊْ b
َ ، ‫َزوْج‬ ، ‫رس‬Ã °َ ®ُ ، ÒÊwِ uْ Ñِ
3. Puneţi numele următoare la cazul acuzativ nedeterminat:

°¯َ ، ¶A
ْ Æَ ، ‫دار‬ ، ·ْw¾
َ
4. Precizaţi cazul următoarelor nume:

©ٍ ¯©َµ ، ‫ْ€ًا‬kb
َ ،ٌ‫ء‬ÉRَ® ،ً‫~ْ©ا‬Ó
ُ ،ً‫ْ©ا‬r¾
ُ

III. Determinarea prin articol

8
În limba arabă există un singur articol şi anume articolul hotărât ْ‫َال‬. Acesta se prefixează
numelor. Numele care primesc articol pierd tanwīn-ul, şi păstrează doar vocala de caz. Ca
atare un nume nu poate avea în acelaşi timp si articol şi tanwīn.

În continuare, prezentăm declinarea cuvântului walad ٌ°tَ‫َو‬ „băiat, copil”, atât în stare de

determinare cât şi în stare de nedeterminare:

cazul Determinat „băiatul” Nedeterminat „un băiat”

Nominativ °ُ tَ€َ tْ ‫َا‬ ٌ°tَ‫َو‬
al-waladu waladun
Genitiv °ِ tَ€َ tْ ‫َا‬ °ٍ tَ‫َو‬
al-waladi waladin
Acuzativ °َ tَ€َ tْ ‫َا‬ ‫ًا‬°َt‫َو‬
al-walada waladan

Exerciţii:

1.Puneţi numele următoare în cazul nominativ determinat:

xْA¼
َ ، ¶ُ½‫َر‬ ، ‫رَة‬ÉÁʵ
َ ، ³ْyÈِ
2. Puneţi numele următoare în cazul genitiv determinat:

xÊْ b
َ ، ‫َزوْج‬ ، ‫رس‬Ã °َ ®ُ ، ÒÊwِ uْ Ñِ
3. Puneţi numele următoare în cazul acuzativ determinat:

°¯َ ، ¶A
ْ Æَ ، ‫دار‬ ، ·ْw¾
َ

9
 IV. Consoane „solare” şi consoane „lunare”

Atunci când un nume începe cu o consoană „solară”, aceasta asimilează lām-ul

din articol, care nu se mai pronunţă, iar consoana solară se dublează. Acest lucru este
redat grafic prin notarea unui šadda deasupra consoanei solare.

nedeterminat determinat
ٌ·wْ ¾
َ ·
ُ wْ T
Á tَ‫ا‬
Denumirea de consoane „solare” şi „lunare” se datorează consoanei iniţiale a
celor două substantive utilizate în scopul exprimării asimilării şi respectiv neasimilării, şi
anume:

·
ُ wْ T
Á tَ‫„ ا‬soarele” , respectiv ©ُ wَ nَ tْ ‫„ َا‬luna”
Următoarele 14 consoane sunt „solare”:

‫ن‬ ‫ل‬ ‫ظ‬ ‫ص ض ط‬ ‫ش‬ ‫ر ز س‬ ‫د ذ‬ ‫ت ث‬

Următoarele 14 consoane sunt „lunare”:

‫ي‬ ‫و‬ } ‫م‬ ‫ك‬ ‫ق‬ ‫ف‬ ‫غ‬ ‫ع‬ ‫خ‬ ‫ح‬ ‫ج‬ ‫أ ب‬
Exerciţi:
Precizaţi tipul consoanelor următoare:

‫ث‬ ‫ت‬ } ‫م‬ ‫ظ‬ ‫ط‬ ‫ف‬ ‫ك‬ ‫س‬ ‫أ‬ ‫ص خ‬

V. Pronumele
V. 1. Pronumele personale izolate

Pronumele personal izolat ţine locul unui nume aflat în cazul nominativ. La
persoana a II-a, atât la singular cât şi la plural, avem forme diferite pentru masculin şi
pentru feminin, cu alte cuvinte se face distincţie de gen şi la persoana a II-a.
Prezentăm în tabelul următor pronumele personale izolate la singular, dual şi plural:

10
 Singular Plural

ÉَÆ‫َأ‬ pers. I sg. x

ُAْ Æَ pers. I pl.

³
َ Æْ ‫َأ‬ pers. II masc. sg. ْ¬ºُ Æْ ‫َأ‬ pers. II masc. pl.

³
ِ Æْ ‫َأ‬ pers. II fem. sg. x
Á ºُ Æْ ‫َأ‬ pers. II fem. pl.

€َ ‫ُه‬ pers. III masc. sg. ْ¬‫ُه‬ pers. III masc. pl.

×
َ ‫ِه‬ pers. III fem. sg. x
Á ‫ُه‬ pers. III fem. pl.

dual

Éَwºُ Æْ ‫َأ‬ dual II fem. şi

masc.

Éَw‫ُه‬ dual III fem.

şi masc.

V. 2. Pronumele afixe

Pronumele afixe nu au o existenţă de sine stătătoare, ci apar numai sufixate unui

nume, verb sau prepoziţie.
După un nume- au valoarea adjectivelor posesive din limba română (caietul meu,
cartea mea), dar se acordă numai cu posesorul, conform regulilor de acord ale
atributului adjectival.
După un verb sunt complemente directe.
După o prepoziţie sunt complemente indirecte.

11
 singular dual plural

I ‫( ي‬după nume) ÉÆَ -

×Æِ (după verb)
II ‫ك‬
َ (masculin) Éwَ ‫( ُآ¬ْ ُآ‬masculin)
‫ك‬
ِ (feminin) x
Á ‫( ُآ‬feminin)
III }ُ (masculin) Éwَ ‫( ُه¬ْ ُه‬masculin)
É‫( َه‬feminin) x
Á ‫( ُه‬feminin)

Pronumele de anexiune se află în stare de anexiune cu numele, vezi tabelul se mai jos:

singular masc. singular fem. Dual masc. şi fem. plural masc. plural fem.

pers.I ×Èِ ɺ‫ِآ‬ ×Èِ ɺ‫ِآ‬ ÉyÈُ ɺ‫ِآ‬ ÉyÈُ ɺ‫ِآ‬

pers.II ­
َ Èُ ɺ‫ِآ‬ ­
ِ Èُ ɺ‫ِآ‬ Éwَ rُ Èُ ɺ‫ِآ‬ ْ¬rُ Èُ ɺ‫ِآ‬ x
Á rُ Èُ ɺ‫ِآ‬
pers.III |ُ Èُ ɺ‫ِآ‬ É~Èُ ɺ‫ِآ‬ Éwَ ~ُ Èُ ɺ‫ِآ‬ ْ¬~ُ Èُ ɺ‫ِآ‬ x
Á ~ُ Èُ ɺ‫ِآ‬
|ِ Èِ ɺ‫× ِآ‬l Éwَ ~ِ Èِ ɺ‫× ِآ‬l ْ¬~ِ Èِ ɺ‫× ِآ‬l x
Á ~ِ Èِ ɺ‫× ِآ‬l

! Atunci când numele este în genitiv (vezi tabel: prepoziţia cere cazul genitiv), pronumele
afix de persoana a III-a (mai puţin peroana a III-a singular feminin) schimbă vocala u
scurt în i scurt pentru armonie vocalică.

VI. Numele

12
 VI. 1. Genul numelui
În limba arabă există două genuri: masculin şi feminin. Masculinul nu are o marcă
morfologică, în timp ce, femininul este, de obicei, marcat.

GENUL MASCULIN
- are marca Ø
- excepţie fac unele nume masculine cu tā’ marbūta, cum ar fi unele nume proprii (

ُ‫©َة‬ºَ yْ b
َ ) şi unele nume ce se referă la bărbaţi ( ˜ٌ kَ Êuِª
َ „calif” , ٌ˜tَɸ
Á ‫„ َر‬mare călător” ,
etc.).
GENUL FEMININ
- este, de obicei, marcat
- cea mai des întâlnită marcă de feminin din limba arabă este tā’ marbūta, ex.:

˜ٌ µ
َ ‫ْ َر‬°®َ „şcoală”

˜ٌ ½‫ا‬Á‫„ َدر‬bicicletă”
De asemenea, se pot deriva nume de genul feminin prin sufixarea la unele nume

masculine a mărcii de feminin tā’ marbūta – ‫ة‬, ex.:

„elevă” ٌ‫ة‬Òَ Êwٍ uْ Ñِ - „elev” ٌÒÊwِ uْ Ñِ

„doctoriţă” ˜ٌ /َ Ê/ِ Ï
َ - „doctor” ٌ.Ê/ِ Ï
َ
„studentă” ˜ٌ /َ tِÉÏ
َ - „student” ٌ.tِÉÏ
َ
„învăţătoare” ˜ٌ µ
َ ‫ر‬Ã °َ ®ُ - „învăţător” ٌ‫رس‬Ã °َ ®ُ
„soţie” ˜ٌ ½
َ ْ‫ َزو‬- „soţ” ٌ‫َزوْج‬
„nou” ٌ‫ة‬°¯ِ°½
َ - „nou” ٌ°¯ِ°½
َ
- excepţie: există şi nume de genul feminin fără marcă morfologică, precum:

13
 1. - nume care desemnează fiinţe de sex feminin dar şi femele, şi deci, sunt feminine
prin sensul lor:

‫م‬Ù ‫„ ُأ‬mamă” ،ٌ³ª

ْ ‫„ ُأ‬soră” ،ٌ³yْ Èِ „fată”, etc.,
ٌ‫ر‬Éwَ ¸
ِ „măgar” - ٌ‫ن‬ÉÑَ ‫َأ‬ „măgăriţă”; ٌS/ْ ‫„ َآ‬ţap” - ٌ¿yْ b
َ „capră”, etc.,
2. - nume proprii de femei: .
ُ yَ ¯ْ ‫ َز‬،ٌ°yْ ‫ ِه‬،‫ ُد‬Éaَ µ
ُ , etc.,
3. - nume care desemnează părţi duble ale corpului: ٌ°¯َ „mână”, ٌ‫ُأ ُذن‬ „ureche”,

ٌxÊْ b
َ „ochi”, ٌ¶½
ْ ‫ِر‬ „picior”, etc.,

4. – nume precum: „pământ” – ٌ‫َأرْض‬, „soare” ٌ·w

ْ¾َ , „foc” ٌ‫ر‬ÉÆ, „război” ٌ‫¸©ْب‬
َ,
„cer” ٌ‫ء‬Éwَµ, „iad” ُ¬ÊِA½
َ ،ُ¬yÁ ~َ ½
َ , „vânt” ٌÚ¯ِ‫ ر‬, etc.,
5. - nume legate de locuinţa beduiniului - ٌ‫„ دار‬casă”, ٌxÊْ b
َ „izvor”, etc.,
6. nume de oraşe şi ţări (toponime): ɯ‫ُ€ر‬µ „Siria”, ُ©ْW®
ِ „Egipt”, ‫ ِه َ© ُة‬Ént‫„ ا‬Cairo”
Excepţie fac unele ţări arabe care sunt simţite ca masculine, precum: ‫ن‬
ُ Éyْ/tُ
„Liban”, ‫ق‬
ُ ‫ِ©ا‬at‫„ ا‬Irak”, ‫ن‬
 ‫Žرْ ُد‬
ُ ‫„ ا‬Iordania”
7. numele colective:
Au gen fluctuant.
- colectivele de la care nu se derivă un nume de unitate şi care se referă la o specie de

animale sunt feminine: ٌ¶Èِ ‫„ ِإ‬specia cămilelor”, ٌ¶Êْ ª

َ „specia cabalină”, ٌ¬yَ g
َ „ovine”,
etc.,
- colectivele de la care se derivă un nume de unitate sunt, în general, masculine, iar

numele lor de unitate derivat prin sufixarea numelui colectiv cu tā’ marbūta – ‫ة‬,
este de genul feminin, ex.:

„multe albine” ٌ©Êِ6‫¶ٌ َآ‬A

ْ Æَ
„o albină mică” ٌ‫©ة‬Êِf¼
َ ˜ٌ uA
ْ Æَ

14
 VI. 2. Numărul numelui

În limba arabă substantivele au trei numere: singular, dual, şi plural.

A. Singularul
Numărul singular desemnează o fiinţă sau un obiect unic, de genul masculin sau
feminin, ex.:

ٌ°َt‫َو‬ „un băiat”, ٌ³ْyÈِ „o fată”, ٌ©ºَ lْ ‫„ َد‬un caiet”, ٌ‫دة‬ɵِ‫و‬ „o pernă”.

B. Dualul
Dualul există, azi, în foarte puţine limbi. Araba este una dintre ele. El se derivă de
la forma de singular prin adăugarea sufixului:

- āni (‫ن‬
ِ ‫ ا‬-َ ) pentru cazul NOMINATIV
şi

- ayni (=
ِ ?ْ -َ ) pentru cazul GENITIV ŞI ACUZATIV,

după ce a fost îndepărtată desinenţa cazuală a cuvântului respectiv, ex.:

ٌ°َt‫َو‬ „un băiat” - ‫ن‬

ِ ‫ا‬°َt‫„ َو‬doi băieţi”, Nom.
- x
ِ ¯ْ °َ tَ‫„ َو‬doi băieţi”, Ac./G.
Toate numele de genul feminin cu sufixul –at/ ‫ ة‬păstrează acest sufix la forma de

dual. Tā’ marbūta (‫ ) ة‬se desface şi devine tā’ maftuha (‫) ت‬, ex.:

ٌ‫رة‬ÉÁʵ
َ „o maşină” - ‫ن‬
ِ ÉÑَ‫ر‬ÉÁʵ
َ
ٌ‫رة‬ÉÁʵ
َ „o maşină” - x
ِ Êْ Ñَ‫ر‬ÉÁʵ
َ
Totuşi, atunci când numele la dual este determinat prin articol, acesta nu îşi pierde
-nūn-ul final. Cu alte cuvinte are o formă invariabilă şi rămâne neschimbat în această
situaţie, ex.:

‫ن‬
ِ ÉÑَ‫ر‬ÉÁʵ
َ „două maşini” ‫ن‬
ِ ÉÑ‫ َر‬ÉÁÊR
Á t‫ا‬ „cele două maşini” N

x
ِ Êْ Ñَ ‫ َر‬ÉÁʵ
َ „două maşini” x
ِ Êْ Ñَ ‫ َر‬ÉÁÊR
Á t‫ا‬ „cele două maşini” Ac./G.

15
Exemple:
Dual în stare de nedeterminare (fără articol):

„În Estul ţării sunt două oraşe sunt.” N. .‫ن‬

ِ ɺَ yَ ¯°ِ ®َ ‫– ِد‬/ِْ t‫ق ا‬
ِ ْ©¾
َ ×l
„M-am dus către două oraşe.” Ac./G. .x
ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ ®َ ›t‫ ِإ‬³
ُ /ْ ‫َذ َه‬
”Am văzut două oraşe.” Ac./G. .x
ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ ®َ ³
ُ ¯ْ ‫َرَأ‬
Dual în stare de determinare (cu articol):

„Cele două oraşe sunt în Estul ţării.” .‫ِ– ِد‬/tْ ‫¾©ْق ِ ا‬

َ ×l ‫ن‬
ِ ɺَ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫َا‬
„Am plecat/ M-am dus către cele două oraşe.” .x
ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫› ا‬t‫ إ‬³
ُ /ْ ‫َذ َه‬
”Am văzut cele două oraşe.” .x
ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫ ا‬³
ُ ¯ْ ‫َرَأ‬
Atunci când numele la dual este determinat fie de un nume, fie de un pronume cu
care se află în stare de anexiune (adică numele la dual este primul termen în S.C.),
acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ā
pentru cazul nominativ, respectiv diftongul -ay pentru cazul acuzativ şi genitiv, ex:

.˜ِ tَ‫ ِو‬ÉZ

Á t‫› ا‬ub °ِ tَ€َ tْ ‫ َا‬ÉÈɺ‫ِآ‬
„Cele două cărţi ale băiatului sunt pe masă.”

.˜ِ tَ‫ ِو‬ÉZ

Á t‫› ا‬ub }ُ ÉÈَ ɺ‫ِآ‬
„Cele două cărţi ale lui sunt pe masă.”

.°ِ tَ€َ tْ ‫× ا‬
ِ Èَ ɺ‫› ِآ‬ub ¬ُ uَnَ tْ ‫َا‬
„Creionul este pe cele două cărţi ale băiatului.”

.|ِ Êْ Èَ ɺ‫› ِآ‬ub ¬ُ uَnَ tْ ‫َا‬

„Creionul este pe cele două cărţi ale lui.”

.°ِ tَ€َ tْ ‫× ا‬
ِ Èَ ɺ‫ت ِآ‬
ُ ْÒª
َ ‫َأ‬
„Am luat cele două cărţi ale băiatului.”

16
 .˜ِ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫× ا‬
ِ ºَ µ
َ ‫ْ َر‬°®َ ×
ِ wَ uÃaَ ®ُ ‫ت‬
ُ ْ©rَ ¾
َ
„Am mulţumit celor doi învăţători ai celor două şcoli ale oraşului.”

.Éwُ~Ñُ ْ©rَ ¾
َ
„Le-am mulţumit celor doi/ două.”

.‫ق‬
ِ €ÂRt‫› ا‬t‫ إ‬.
َ ‫ َذ َه‬x
ِ Êْ ºَ µ
َ ‫ْ َر‬°wَ tْ ‫× ا‬
ِ ºَ µ
َ ‫ر‬Ã °َ ®ُ m
ِ ¯°ِ ¼
َ
„Prietenul celor două învăţătoare ale celor două şcoli a plecat la piaţă.”

C. Pluralul
Pluralul denumeşte mai mult de trei obiecte, fiinţe, etc..
În limba arabă există două categorii de plural: pluralul extern (regulat) şi pluralul
intern (neregulat).
C.1. Pluralul extern
Se obţine doar de la o anumită categorie de nume, prin sufixarea la tema de singular a
unor sufixe. Există două categorii de plural extern: pluralul extern masculin şi pluralul
extern feminin.
C. 1.1. Pluralul extern masculin

Formarea pluralului extern masculin

Pluralul extern masculin se formează prin adăugarea la tema de singular a

sufixului ‫ن‬
َ ‫ و‬-ُ pentru cazul nominativ şi a sufixului x
َ ¯ -ِ pentru cazul acuzativ/ genitiv.
Acest sufix se aplică la nume care exprimă fiinţe umane de sex masculin şi la
adjectivele care le califică, precum şi la un plural mixt (ex.: 100 de femei şi un bărbat).
Pluralul masculin extern se formează de la:
- participii:

ٌ‫ َّرس‬°َ ®ُ (sg.) „profesor” <َ ‫ُ€ن‬µ‫ر‬à °َ ®ُ (pl.) N. < x

َ ʵ
ِ ‫ر‬Ã °َ ®ُ (pl.) Ac./ G.
- adjective de relaţie:

ٌ×
ّ Æِ Éyْ/tُ (sg) „libanez” < ‫ن‬
َ €ÂÊÆِ Éyْ/tُ (pl.) N. < x
َ ÊÃÊÆِ Éyْ/tُ (pl.) Ac./ G.
- de la nume care se derivă după schema de intensiv ٌ‫ل‬ÉÁalَ :

17
ٌ‫–ح‬
Á lَ (sg.) „ţăran”< ‫ن‬
َ €ُ¸–
Á lَ (pl.) N.< x
َ Êِ¸–
Á lَ (pl.) Ac./G.
- şi uneori de la nume-adjective cu schema ٌ¶Êaِ lَ , mai ales dacă se
întrebuinţează cu valoare substantivală:

ٌ©Êِ/‫َآ‬ (sg.) „mare, adult” < ‫ن‬

َ ‫©ُو‬Êِ/‫َآ‬ (pl.) N. < x
َ ¯ِ©Êِ/‫( َآ‬pl.) Ac./ G. ( ٌ‫ر‬É/ِ‫ آ‬- acesta
este un alt plural; vezi secţiunea pluralul neregulat.).

Pluralul extern masculin şi starea de determinare.

În ceea ce priveşte pluralul extern masculin şi starea de determinare, trebuie
făcută următoarea precizare:
- atunci când pluralul extern masculin este determinat prin articol, acesta rămâne
neschimbat (cu alte cuvinte are o formă invariabilă).

Ex.: ‫ن‬
َ €ُ»‫ ِو‬Ékُ® – „negociatori” < ‫ن‬
َ €ُ»‫ ِو‬Ékُwt‫„ – ا‬negociatorii”.
- dar atunci când un pluralul extern masculin este determinat fie de un nume, fie
de un pronume cu care se află în stare de anexiune, acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu
vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ū pentru cazul nominativ, respectiv -ī
pentru cazul acuzativ şi genitiv.

Ex.: N- Òِ Êِwuْ ºÃ t‫ُ€ ا‬µ‫ر‬à °َ ®ُ Ac./G. Òِ Êِwuْ ºÁ t‫ا‬ ×ِµ‫ر‬à °َ ®ُ - „învăţătorii elevului”.

N- }ُ €µ
ُ ‫ر‬Ã °َ ®ُ Ac./G. |ِ Êِµ‫ر‬
à °َ ®ُ - „învăţătorii lui”.
În cazul în care, un plural masculin extern este cel de-al doilea termen al unei
relaţii de anexiune (status constructus), acesta va avea întodeauna forma de Ac./G..

Ex.: x
َ Êِµ‫ر‬Ã °َ wُ t‫ ُ ا‬ÒÊِwuْ Ñِ - “elevul învăţătorilor”.

C.1.2. Pluralul extern feminin.

Puralul extern feminin se formează prin înlocuirea sufixului –at al femininului

singular cu sufixul –āt ( ٌ‫ ات‬-َ la cazul Nom. şi ‫ت‬

ٍ ‫ ا‬-َ la cazul oblic- Ac./G).
În cazul cuvintelor care nu se termină în –at, sufixul -āt se adaugă direct la tema
singularului.
De la ce fel de temă se formează?

18
 Pluralul extern feminin se formează de regula ca şi pluralul extern masculin de la:

1. participiile active şi pasive (forma de feminin) de la toate formele verbale, când

denumesc sau se referă la fiinţe umane de sex feminin, ex.:

˜ٌ µÃ‫ر‬°َ ®ُ (sg.) „învăţătoare” < ٌ‫ت‬ɵÃ‫ر‬°َ ®ُ (Nom.,pl.) < ‫ت‬

ٍ ɵÃ‫ر‬°َ ®ُ (Ac./G.,pl.)
2. adjective de relaţie (forma de feminin), ex..

ٌ˜ÁÊÆِ Éَy/ْ tُ (sg.) „libaneză” < ٌ‫ت‬ÉÊÁ Æِ Éyَ /ْ tُ (Nom.,pl.) < ٍ‫ت‬ÉÁÊÆِ Éَy/ْ tُ (Ac./G.,pl.)
3. nume cu schema de intensiv (forma de feminin în -at): ٌ ˜tÉÁalَ ,ex.:

ٌ˜¸Á–lَ (sg.) „ ţărancă” < ٌ‫ت‬ɸÁ–lَ (Nom.,pl.) < ‫ت‬

ٍ ɸÁ–lَ (Ac./G.,pl.)
! Deşi unui plural extern feminin terminat în ٌ‫ات‬, îi corespunde de obicei un singular

feminin cu schema ٌ ˜tÉÁalَ , există totuşi cuvinte de genul masculin cu schema ٌ‫ل‬ÉÁalَ ,
care fac pluralul în ‫ات‬, ex.: ٌ‫ار‬Á©½ (sg. masc.) „tractor”<ٌ‫ارات‬Á©½ (pl. Nom.)/

ٍ ‫ارات‬Á©½ pl.(Ac./G).

4. nume de o dată, derivate de la verb şi nume de unitate, derivate de la nume colective

ex.:

ٌ˜Èْ©»
َ „o lovitură”- nume de o dată < ‫ت‬
ٍ ‫ا‬/ ٌ‫ت‬ÉَÈ©َ »
َ Nom./ Ac. să G. pl

ٌ‫ ( َزهْ©ة‬sg. ) „floare”- nume de unitate <ٌ‫( َز َه©َات‬Nom.,pl.) <ٍ ‫( َز َه©َات‬Ac./G.,pl.).

*De precizat că pluralul feminin extern ٌ‫ه©َات‬
َ ‫ َز‬se opune formei de plural intern ٌ‫ُزهُ€ر‬
, în sensul că primul este folosit ca un plural restrâns (de 3 la 10 obiecte), în timp ce, cel
de-al doilea se foloseşte pentru un număr nelimitat.
5. de la numele de acţiune al formelor derivate, care sunt în general de genul masculin,
ex.:

ٌ‫ن‬ÉAِº®ْ ‫( ِا‬sg., masc.) „examene”<ٌ‫ت‬ÉÆÉAِº®ْ ‫( ِا‬Nom., pl.) < ‫ت‬

ٍ ÉÆÉAِº®ْ ‫( ِا‬Ac./G.,pl.);
6. în limba literară contemporană, el se mai poate forma şi de la unele nume de acţiune
ale formei I, ex.:

19
 ٌ‫ح‬É;Æ (Nom.,pl.) „succes/ reuşită” <ٌ‫ت‬ÉَA;
َ Æ (Nom.,pl.) <ٍ ‫ت‬ÉَA;
َ Æ ( Ac./G.,pl.)
7. câteva substantive masculine:

ٌ‫€َان‬Êَ ¸
َ (sg.masc.) „animal” <ٌ‫ت‬ÉÆ‫€َا‬Êَ ¸
َ (Nom.,pl.) < ‫ت‬
ٍ ÉÆَ€Êَ ¸
َ (Ac./G.,pl.).
8. cuvinte împrumutate mai ales în perioada modernă, ex.:

ٌ‫ُ€ن‬kuِÑِ „telefon” < ٌ‫ت‬ÉَƀُkuِÑِ (Nom.,pl.) < ‫ت‬

ٍ ÉَƀُkuِÑِ (Ac./G.,pl.).
La cuvintele cu terminaţia yū ( provenită din –o, ca în cuvintele radio, studio etc.), se
adaugă un “h” pentru facilitarea legăturii cu sufixul –āt, ex.:

€ُ¯‫“ رَا ِد‬radio”< ٌ‫ت‬Éَ‫رَا ِد¯ُ€ه‬ (Nom.,pl.) < ‫ت‬

ٍ Éَ‫( رَا ِد¯ُ€ه‬Ac./G.,pl.).
Pluralul extern feminin şi starea de determinare.
Atunci când pluralul extern feminin se află în stare de determinare fie prin articol,

fie prin construcţia de anexiune, tanwīn-ul ce însoţeşte desinenţa de feminin ٌ‫ ات‬/ ‫ت‬
ٍ ‫ا‬
se suprimă. Ex.:

- stare de nedeterminare: ٌ‫ت‬ÉÆÉAِº®

ْ ‫( ِا‬Nom.)/ ‫ت‬
ٍ ÉÆÉAِº®ْ ‫( ِا‬Ac./G.) „examene”,
- stare de determinare prin articol: ‫ت‬
ُ ÉÆÉAِº®ْ •
ِ‫ا‬ (Nom.)/ ‫ت‬
ِ ÉÆÉAِº®ْ •
ِ ‫( ا‬Ac./G.)
„examenele”,
-stare de determinare prin construcţia de anexiune:
a) când pluralul extern feminin este primul termen al unei construcţii de anexiune:

ِ .ِtÉZt‫ا‬ ُ ‫ت‬ÉÆÉAِº®ْ ‫„ ِا‬examenele studentului”,

É~Ñُ ÉÆÉAِº®ْ ‫„ ِا‬examenele ei”,
sau:
b) când pluralul extern feminin este cel de-al doilea termen al unei construcţii de

anexiune: ‫ت‬
ِ –ِ®Éَatْ ‫ا‬ ‫ت‬
ُ €ُÊÈُ „casele muncitoarelor”.
C. 2. Pluralul neregulat (intern sau spart)

Pluralul neregulat (intern sau spart) se formeză după anumite scheme.

20
Există, după gramaticii arabi, aproximativ 44 de astfel de scheme.
Noi vom prezenta câteva dintre cele mai uzuale scheme de plural neregulat, recomandând
studenţilor să consulte manualele din bibliografie, şi să utilizeze un dicţionar, atunci când
întâlnesc un nume la singular, pentru a învăţa o dată cu acesta şi pluralul său.

Schema nr. 1 ٌ‫ل‬Éَalْ ‫َأ‬

R R 1 2 R
3

Consoanele ‫ل‬ ,‫ ع‬,‫ ف‬reprezintă cele trei consoane radicale ale numelui singular de la
care se derivă un plural pe schema prezentată mai sus, iar hamza pe suport de ’alif de la

început şi ’alif-ul care intervine după R aparţin paradigmei, ex:

2

ٌ°tَ‫„ َو‬băiat, copil” - sg.

ٌ‫•د‬
َ ْ‫„ أو‬băieţi, copii” - pl.
Exerciţiu:
Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le pluralul!

ٌ¬uَoَ „pix”, ٌ¶rْ ¾

َ „formă”, ٌ‫€ْن‬tَ „culoare”, ٌ¬uْ lِ „film”, ٌ¬uْ ¸
ُ „vis”.

Schema nr. 2 ٌ‫ُ€ل‬alُ

ٌ³Êْ Èَ „casă” sg.
ٌ‫ُ€ت‬ÊÈُ „case” pl.

Exerciţiu: Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le
pluralul!

21
ٌ­uِ®َ „rege”, ٌ¶W
ْ lَ „clasă, anotimp”, ٌ¬uْ b
ِ „ştiinţă”, ٌ°µ
َ ‫„ َأ‬leu”.

Schema nr. 3 ٌ‫ل‬Éَalِ

ٌ¶wَ ½
َ „cămilă” sg.
ٌ‫ل‬Éَw½ِ „cămile” pl.
Exerciţiu:Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le
pluralul!

ٌ¶½
ُ ‫َر‬ „bărbat”, ٌ¶/َ ½
َ „munte”, ٌ©A
ْ Èَ „mare”, ٌ©Êِ/‫„ َآ‬mare”, ٌ©Êِf¼
َ „mic”.

Schema nr. 4 ٌ¶aُ lُ

ٌ‫ب‬Éَº‫„ ِآ‬carte” sg.
ٌ.ºُ ‫„ ُآ‬cărţi” pl.
VI. 3. Cazul numelui
În limba arabă, pentru declinarea numelor (substantive, adjective şi numerale) există
trei cazuri:
1. Nominativul – cazul subiectului şi al numelui predicativ (dacă acestea nu sunt
afectate de un element regent: particulă sau verb),
2. Genitivul – cazul complementelor prepoziţionale şi al atributului genitival,

3. Acuzativul – cazul complementelor directe şi al subiectului şi al numelui predicativ

( în situaţia în care acestea depind de un element regent), precum şi al unor nume
care apar în expresii exclamative, nelegate sintactic de restul enunţului.
Pentru fiecare caz există câte o desinenţă specifică. Aceste desinenţe, trei la număr,
corespund fiecare uneia dintre cele trei timbre vocalice existente în arabă, astfel:

cazul desinenţă cazuală

Nominativ u - damma
Genitiv i – kasra
Acuzativ a - fatha

22
 VII. Acordul atributului adjectival cu substantivul

VII.1. Când substantivul este la singular şi dual

Atributul adjectival se acordă în gen, număr, caz şi stare de determinare cu
substantivul la singular şi dual

NOMINATIV GENITIV ACUZATIV

.˜ِ n¯°ِ A
َ tْ ‫× ا‬l ©ُ Êfِ W
Á t‫ ا‬°ُ tَ€َ t‫ا‬ .˜ِ t‫و‬ÉZt‫› ا‬ub©ِ Êfِ W
Á t‫ ا‬°ِ tَ€َ tْ ‫ب ا‬
ُ ɺ‫ِآ‬ .©َ Êfِ W
Á t‫ ا‬°َ tَ€tْ ‫ت ا‬
ُ ْ©rَ ¾
َ

.ٌ©Êfِ ¼
َ ٌ°tَ‫ ِ˜ َو‬n¯°ِ A
َ tْ ‫× ا‬lِ ©ٍ Êfِ ¼
َ °ٍ t‫ب و‬
ُ ɺ‫ِآ‬ .‫©ًا‬Êfِ ¼
َ ‫ا‬°ً tَ‫ت َو‬
ُ ْ©rَ ¾
َ

.˜ٌ uÊwِ ½
َ ‫© ُة‬Ê/ِ rَ tْ ‫ ُ˜ ا‬y¯°ِ wَ tْ ‫َا‬ ˜ِ uÊwِ ;
َ tْ ‫ ِ˜ ا‬y¯°ِ wَ tْ ‫ ُ˜ ا‬n¯°ِ ¸
َ ˜َ uÊwِ ;
َ tْ ‫ َ˜ ا‬y¯°ِ wَ tْ ‫ت ا‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬

.˜ِ n¯°ِ A
َ tْ ‫× ا‬lِ ˜ٌ uÊwِ ½
َ ٌ‫ة‬ɺlَ ˜ٍ uÊwِ ½
َ ‫ ٍة‬ɺlَ ‫ب‬
ُ ɺ‫ِآ‬ .˜ً uÊwِ ½
َ ‫ ًة‬ɺlَ ‫ت‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬
.˜ِ n¯°ِ A
َ tْ ‫× ا‬lِ ‫ن‬
ِ ‫©ا‬Êfِ W
Á t‫ن ا‬
ِ ‫َا‬°tَ€َ tْ ‫َا‬ ›ub x
ِ ¯ْ ©َ Êfِ W
Á t‫ ا‬x
ِ ¯ْ °َ tَ€َ tْ ‫ب ا‬
ُ ɺ‫ِآ‬ .x
ِ ¯ْ ©َ Êfِ W
Á t‫ ا‬x
ِ ¯ْ °َ t€tْ ‫ت ا‬
ُ ْ©rَ ¾
َ
.˜ِ t‫ ِو‬ÉZ
Á t‫ا‬
.˜ِ n¯°ِ A
َ tْ ‫× ا‬lِ ‫ن‬
ِ ɺuÊwِ ½
َ ‫ن‬
ِ ÉÑɺlَ x
ِ Êْ ºَ uÊwِ ½
َ x
ِ Êْ Ñَ ɺl ‫ب‬
ُ ɺ‫ِآ‬ .x
ِ Êْ ºَ uَÊwَ ½
َ x
ِ Êْ Ñَ ɺlَ ‫ت‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬
‫ب‬
ِ €yُ ½
َ ×l ‫ن‬
ِ ÉÑ©Êَ /ِ rَ tْ ‫ن ا‬
ِ ɺy¯°ِ wَ tْ ‫َا‬ x
ِ Êْ Ñَ ©َ Ê/ِ rَ tْ ‫ ا‬x
ِ Êْ ºَ y¯°ِ wَ tْ ‫ت ا‬
ُ €Êُ Èُ x
ِ Êْ Ñَ ©َ Ê/ِ rَ tْ ‫ ا‬x
ِ Êْ ºَ y¯°ِ wَ tَ‫ت ا‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬
.ÉÈ‫أورو‬

VII. 2. Când substantivul este la plural

23
 1. Când substantivul este la plural şi se referă la fiinţe umane, acordul său cu
atributul adjectival se face acord în gen, număr, caz şi stare de determinare.

‫ ُر‬É/rِ tْ ‫ل ا‬
ُ ɽ©Ã t‫„ َا‬oamenii (cei) mari”
‫ت‬
ُ –Êw;t‫ ُء ا‬ÉRyt‫ا‬ „femeile (cele) frumoase”

‫ ُر‬ÉfW
ِ t‫„ اŽوْ• ُد ا‬copii (cei) mici”

2. Când substantivul este la plural şi se referă la animale sau obiecte, acordul

său cu atributul adjectival se face acord în caz şi stare de determinare. Atributul
adjectival este la feminin singular:

˜ُ uَÊwِ ;
َ tْ ‫ن َا‬
ُ °ُ wُ tْ ‫َا‬ „oraşele (cele) frumoase”

Exemplu: ٌ‫©ة‬Ê6ِ ‫ٌ َآ‬.ºُ ‫ُآ‬ „multe cărţi”

NOMIATIV GENITIV ACUZATIV

.˜َ uÊwِ ;
َ tْ ‫ن ا‬
َ °ُ wُ tْ ‫ت َا‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬
.ÉÈ‫ أُورو‬ß
ِµ
َ ‫× َو‬lِ ُ ˜uَÊwِ ;
َ tْ ‫ن ا‬
ُ °ُ wُ tْ ‫َا‬ .˜ٌ 6َ ¯°ِ ¸
َ ˜ِ uَÊwِ ;
َ tْ ‫ن ا‬
ِ °ُ wُ tْ ‫ت ا‬
ُ €Êُ Èُ

.˜َ uÊw;t‫ ا‬m

َ àِ ‫ا‬°َ A
َ tْ ‫ت ا‬
ُ ْ°½
َ ‫َو‬
.˜ِ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫ق ا‬
ِ ْ©¾
َ ×lِ ‫ َ© ُة‬Ê/ِ rَ tْ ‫ ا‬m
ُ àِ ‫ا‬°َ A
َ tْ ‫َا‬ .˜ِ uَÊwِ ;
َ tْ ‫ ا‬m
ِ àِ ‫ا‬°َ A
َ tْ ‫› ا‬t‫ ِإ‬Éy/ْ ‫َذ َه‬

VIII. Propoziţia nominală

În limba arabă propoziţia nominală este alcătuită din doi termeni: subiect şi nume

24
 predicativ, fără verb copulativ, ex.:

.ٌ©Êfَ¼ °ُ tَ€َ tْ ‫„ َا‬Băiatul este mic.”

Subiectul este determinat prin articol şi este în cazul nominativ (atunci când nu este
influenţat de vre-un element regent).
Numele predicativ nu are articol (are tanwīn) şi este în cazul nominativ (atunci când
propoziţia este afirmativă).

IX. Acordul numelui predicativ cu subiectul

1. Când subiectul este la singular şi dual: numele predicativ se acordă cu subiectul

în gen şi număr; cazul său este nominativ în propoziţia afirmativă.

.ٌ©Êfِ ¼
َ °ُ tَ€َ tْ ‫َا‬ „Copilul este mic.”

.‫ن‬
ِ ‫ َ©ا‬Êfِ ¼
َ ‫ن‬
ِ ‫ا‬°َ tَ€َ tْ ‫َا‬ „Cei doi copii sunt mici.”

.˜ٌ uÊwِ ½
َ ˜ُ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫َا‬ „Oraşul este frumos.”

.‫ن‬
ِ ɺuَÊwِ ½
َ ‫ن‬
ِ ɺَ yَ ¯°ِ wَ tْ ‫َا‬ „Cele două oraşe sunt frumoase.”

2. Când subiectul este la plural şi desemnează fiinţe umane: numele predicativ se

acordă cu subiectul în gen şi număr.

.ٌ‫ر‬Éf¼
ِ ‫„ َاŽوْ• ُد‬Copiii sunt mici.”
.‫ ُء‬ɯ€ِ oْ ‫ل َأ‬
ُ ɽ©Ã t‫َا‬ « Bărbaţii sunt puternici. »

.ٌ‫–ت‬Êwِ ½
َ ‫ ُء‬ÉRyà t‫َا‬ « Femeile sunt frumoase. »

3. Când subiectul este la plural şi desemnează animale sau obiecte: numele

predicativ se acordă cu femininul singular.

25
 .ٌ‫ َ©ة‬Ê/ِ ‫ن َآ‬
ُ °ُ wُ tْ ‫َا‬ „Oraşele sunt mari.”

.ٌ‫ة‬°َ ¯°ِ ½
َ ‫– ُم‬oْ Ž
َ ‫َا‬ „Creioanele sunt noi.”

.ٌ‫©ة‬Ê6ِ ‫ َآ‬.
ُ ºُ rُ tْ ‫َا‬ „Cărtile sunt multe.”

X. Verbul

În limba arabă, verbul cunoaşte două aspecte: aspectul îndeplinit şi cel

neîndeplinit.
Conjugarea verbului la aspectul îndeplinit se realizează cu ajutorul unor dezinenţe
pronominale care indică persoana.
Verbul la aspectul îndeplinit indică o acţiune care s-a desfăşurat şi s-a încheiat în

trecut, şi se traduce, de obicei, cu perfectul compus din limba română: ³

ُ /ْ ºَ ‫„ َآ‬am scris”.

Conjugarea verbului la îndeplinit

Spre exemplificare vom conjuga verbul .

َ ºَ ‫„ َآ‬a scrie”:
plural dual singular

Éَy/ْ ºَ ‫ َآ‬x
ُAْ Æَ ³
ُ /ْ ºَ ‫ َآ‬ÉَÆ‫َأ‬

ْ¬ºُ /ْ ºَ ‫¬ْ َآ‬ºُ Æْ ‫َأ‬ Éَwºُ /ْ ºَ ‫ َآ‬ÉwُºÆْ ‫َأ‬ ³

َ /ْ ºَ ‫ َآ‬³
َ Æْ ‫َأ‬

x
Á ºُ /ْ ºَ ‫ َآ‬x
Á ºُ Æْ ‫َأ‬ Éَwºُ /ْ ºَ ‫ َآ‬ÉwُºÆْ ‫َأ‬ ³
ِ /ْ ºَ ‫ َآ‬³
ِ Æْ ‫َأ‬

‫ُ€ا‬/ºَ ‫ُه¬ْ َآ‬ Éَ/ºَ ‫ َآ‬Éwُ‫ه‬ .

َ ºَ ‫ُه َ€ َآ‬

x
َ /ْ ºَ ‫ َآ‬x
Á ‫ُه‬ Éَº/َ ºَ ‫ َآ‬Éwُ‫ه‬ ْ³/َ ºَ ‫× َآ‬
َ ‫ِه‬

26
 La persoana a III-a plural apare un ’alif care nu se citeşte. El este utilizat
protetic: se scrie dar nu se citeşte.
În ceea ce priveşte verbul de la forma I (atât la aspectul îndeplinit, cât şi la cel
neîndeplinit), putem spune că vocala care urmează după cea de-a doua consoană radicală
se numeşte vocală caracteristică, şi că ea se păstrează la toate persoanele în timpul
conjugării verbului. Trebuie să menţionăm că această vocală caracteristică, poate fi una
dintre cele trei vocale scurte existente în limba arabă: a, u sau i, ex.:

·
َ uَ½
َ „a se aşeza”
x
َRُ¸
َ „a fi bun, a fi frumos”
‫ن‬
َ ¿ِ ¸
َ „a fi trist”
Obiectul sau persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului se numeşte
complement direct şi se află în cazul acuzativ (ca şi în limba română), ex.:

.ÉًÈɺِ‫ آ‬.
ُ Ñِ Éَrt‫ ا‬.
َ ºَ ‫َآ‬ „Scriitorul a scris o carte.”
Aspectul neîndeplinit

Verbul la aspectul neîndeplinit are trei moduri uzuale: modul inidicativ,

conjunctiv, apocopat.
Conjugarea verbului la aspectul neîndeplinit se realizează cu ajutorul unor
prefixe, cât şi prin alipirea unor desinenţe.

Conjugarea verbului la neîndeplinit indicatv

Spre exemplificare vom conjuga verbul .

َ ºَ ‫„ َآ‬a scrie”:
plural dual singular

.
ُ ºُ rْ Æَ x
ُAْ Æَ .
ُ ºُ ‫ َأ ْآ‬ÉَÆ‫َأ‬

‫ن‬
َ €/ُ ºُ rْ Ñَ ْ¬ºُ Æْ ‫َأ‬ ‫ن‬
ِ É/َ ºُ rْ Ñَ ÉwُºÆْ ‫َأ‬ .
ُ ºُ rْ Ñَ ³
َ Æْ ‫َأ‬

x
َ /ْ ºُ rْ Ñَ x
Á ºُ Æْ ‫َأ‬ ‫ن‬
ِ É/َ ºُ rْ Ñَ ÉwُºÆْ ‫َأ‬ x
َ Ê/ِ ºُ rْ Ñَ ³
ِ Æْ ‫َأ‬

27
‫ن‬
َ €/ُ ºُ rْ ¯َ ْ¬‫ُه‬ ‫ن‬
ِ É/َ ºُ rْ ¯َ Éwُ‫ه‬ .
ُ ºُ rْ ¯َ €َ ‫ُه‬

x
َ /ْ ºُ rْ ¯َ x
Á ‫ُه‬ ‫ن‬
ِ É/َ ºُ rْ ¯َ Éwُ‫ه‬ .
ُ ºُ rْ Ñَ ×
َ ‫ِه‬

28
 XI. Acordul verbului cu subiectul

PREDICAT SUBIECT Când subiectul precedă verbul acordul se face

VERBAL în gen şi număr: ACORDUL VERBULUI
ESTE SIMILAR CU CEL AL NUMELUI
PREDICATIV.

‫ج‬
َ ©َ ª
َ °ُ t€t‫ا‬ MASCULIN SINGULAR

ْ³½
َ ©َ ª
َ ³
ُ y/t‫ا‬ FEMININ SINGULAR

ɽ©َ ª
َ ‫ن‬
ِ ‫ا‬°t€t‫ا‬ MASCULIN DUAL

ɺ½
ْ ©َ ª
َ ‫ن‬
ِ ɺy/t‫ا‬ FEMININ DUAL

‫½€ا‬
ُ ©َ ª
َ ‫ن‬
َ €wُ uÃaَ wُ t‫ا‬ MASCULIN PLURAL ANIMAT

‫½€ا‬
ُ ©َ ª
َ ‫اŽو• ُد‬

x
َ½ْ ©َ ª
َ ‫ت‬
ُ ɵ
َ ‫ر‬Ã °َ wُ t‫ا‬ FEMININ PLURAL ANIMAT

x
َ½ْ ©َ ª
َ ‫ ُء‬ÉR
َ yÃt‫ا‬

ْ³Z
َ nَ µ
َ ‫ت‬
ُ €Êُ /ُ t‫ا‬ PLURAL INANIMAT

2. Când verbul precedă subiectul acordul se face numai în gen, nu şi în număr, astfel
verbul rămâne la singular:

SUBIECT PREDICAT VERBAL

29
 °ُ tَ€َ t‫ا‬ ‫ج‬
َ ©َ ª
َ MASCULIN SINGULAR

³
ُ yْ /ِ t‫ا‬ ْ³½
َ ©َ ª
َ FEMININ SINGULAR

‫ن‬
ِ ‫ا‬°َ tَ€َ t‫ا‬ ‫ج‬
َ ©َ ª
َ MASCULIN DUAL

‫ن‬
ِ ɺyْ /ِ t‫ا‬ ْ³½
َ ©َ ª
َ FEMININ DUAL

‫ن‬
َ €µ
ُ ‫ر‬Ã °َ wُ t‫ا‬ ‫ج‬
َ ©َ ª
َ MASCULIN PLURAL ANIMAT

‫ ُء‬ÉRyà t‫ا‬ ْ³½

َ ©َ ª
َ FEMININ PLURAL ANIMAT

‫ت‬
ُ €Êُ /ُ t‫ا‬ ْ³Z
َ nَ µ
َ PLURAL NEANIMAT

XII. Raportul de anexiune (Status Constructus)

Raportul de anexiune este o construcţie tipic arabă, utilizată pentru a exprima

posesia, şi nu numai. El constă, în forma sa cea mai simplă, din anexiunea a două nume,
ex:

”caietul băiatului” °ِ tَ€َ tْ ‫ ُ© ا‬ºَ lْ ‫َد‬

”caietul unui băiat” °ٍ tَ‫ ُ© َو‬ºَ lْ ‫َد‬
Primul nume nu are niciodată articol, dar nu are nici tanwīn, deoarece el este
determinat semantic de cel de-al doilea nume, şi se află în cazul cerut de context.
Cel de-al doilea termen al raportului de anexiune are sau nu articol, după cum este
sau nu determinat semantic. El se află întodeauna în cazul genitiv.
Acest raport de anexiune poate fi urmat de un adjectiv care califică pe unul dintre
cei doi termeni ai construcţiei. Acest adjectiv se acordă cu termenul pe care îl califică
conform regulilor de acord din limba arabă.

”caietul cel nou al băiatului” °ُ ¯°َ;tْ ‫ ا‬°ِ tَ€َ tْ ‫ ُ© ا‬ºَ lْ ‫َد‬

30
 ”caietul băiatului cel nou” °ِ ¯°َ;tْ ‫ ا‬°ِ tَ€َ tْ ‫ ُ© ا‬ºَ lْ ‫َد‬

”caietul cel nou al fetei” °ُ ¯°َ;tْ ‫ ا‬³

ِ yْ /ِ tْ ‫ ُ© ا‬ºَ lْ ‫َد‬
”caietul fetei celei noi” ‫ ِة‬°َ ¯°َ;tْ ‫ ا‬³
ِ yْ /ِ tْ ‫ ُ© ا‬ºَ lْ ‫َد‬
Raportul de anexiune poate fi subiectul unei propoziţii nominale, ex:

„Casa bărbatului este mare” .ٌ©Êِ/‫¶ َآ‬

ِ½ُ ©Á tْ ‫ ا‬³
ُ Êْ Èَ

Raportul de anexiune, în forma sa cea mai simplă, este întrebuinţat în mod curent
pentru precizarea unor funcţii (de stat) sau instituţii, nume de ziare, agenţii de presă,
companii, termeni geograficii, emirate , sultanate, etc., ex.:

„ministrul de externe” ˜ِ ÊÁ ½
ِ ‫ ِر‬ÉَEtْ ‫َوزِ¯ ُ© ا‬
„ministerul de externe” ˜ِ ÊÁ ½
ِ ‫ ِر‬ÉَEtْ ‫ِوزَا َر ُة ا‬
„radio Bucureşti” ³ْµ‫ ِر‬ÉEُÈ ˜ُ b
َ ‫إِذا‬
„ziarul Adevărul” ˜ِ nÊnَAtْ ‫ ُ˜ ا‬kَ ÊِA¼
َ
„oraşul Bagdad” ‫ا َد‬°ْfÈَ ˜ُ yَ ¯ِ°®َ
„fluviul Nil” ¶
ِ ÊÃyt‫ ْ~ ُ© ا‬Æَ

BIBLIOGRAFIE:
1) George Grigore, Limba arabă-pronunţie şi scriere, Universitatea
Spiru Haret, Ed. Fundaţiei România De Mâine,
2) Yves Goldenberg, Manual de limbă arabă, Univ. Spiru Haret, Ed.
Fundaţiei Romania de Mâine,
3)Nicolae Dobrişan şi George Grigore, Dictionar Arab-Român, Ed.
Teora,

31
4) Hans Wehr, A Dictionary of Modern Written Arabic, ediţia a III-a,
Beirut: Librairie du Liban, London: MacDonald and Evans,
5) http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arab%C4%83

32