Sunteți pe pagina 1din 3

Trăsături - curente literare

Romantismul poetic
- afirmarea individualităţii, a originalităţii şi spontaneităţii;
- cultul eului, predilecţie pentru reverie;
- recursul la imaginaţie ca principiu fundamental al creaţiei;
- interesul pentru mituri, legende, basme;
- atracţia faţă de natură, faţă de trecutul istoric;
- cultivarea emoţiei şi a sentimentului;
- meditaţia, oniricul, spiritul de evaziune în spaţii imaginare sau
îndepărtate.
Simbolismul poetic
- obiectul poeziei îl constituie stările sufleteşti nelămurite, confuze;
- cultivarea sugestiei şi a simbolului;
- idealul muzicalităţii realizat prin refren, aliteraţie, ritmuri, asonanţă;
- valorificarea principiului corespondenţelor, al sinesteziei;
- în plan psihologic, poezia simbolistă înregistrează o ruptură, surprinde
stări de anxietate, nevroză, spleen;
- decorul poetic este citadin sau exotic.
Modernismul poetic
- cultivarea liricii subiective, de atmosferă, sondarea orizontului interior
uman;
- intelectualizarea sentimentelor, ca expresie nouă a rafinamentului
omului modern;
- explorarea fondului muzical al limbajului poetic;
- puternicul imagism, metaforismul;
- libertatea versificaţiei.

1
Tradiţionalismul poetic
- se cultivă o literatură a satului, ca spaţiu reprezentativ pentru
specificul etnic românesc; idealul etic şi estetic al tradiţionalismului
este bazat pe imaginea idilică a satului şi ţăranului, ca depozitare ale
tradiţiei;
- cultul spiritului religios şi al datinilor străvechi;
- inspiraţia din folclor, obiceiuri, vechea artă populară, credinţe şi
ceremonialuri;
- imaginarul poetic este dominat de imaginea patriarhală a satului şi de
simbolurile spirituale, religioase;
- cultivarea unui lexic arhaic şi a modalităţilor tradiţionale de
versificaţie.
Neomodernismul poetic
- reînnodarea cu marea tradiţie lirică interbelică, aşadar cu
modernismul, îndeosebi cu poezia pură;
- în poezie revin formele de expresie ale liricii interbelice: limbajul
ambiguu, metaforele subtile, imaginile insolite;
- se abordează din nou marile teme: reflecţia filosofică, iubirea;
- cultivarea lirismului autentic, eliberat de faptul cotidian;
- utilizarea unei diversităţi de procedee lirice, în registre diferite ale
lirismului, de la redescoperirea unor atitudini romantice (Adrian
Păunescu) sau clasice (Constanţa Buzea) la valorificarea unui
imagism dens sau a abstractizării extreme (N. Stănescu).

2
3

S-ar putea să vă placă și